IERTAT - SA FI IERTAT

PARDONED - TO BE PARDONED. TUCSON AZ 63-1028

1. Să rămânem în picioare, doar un moment pentru rugăciune. Să ne aplecăm capetele acum.

Tatăl nostru din ceruri, noi considerăm ca un mare privilegiu să stăm aicea printre cei salvaţi, şi să
putem cânta acest imn glorios al bisericii, „Doamne eu cred”. A vedea credinţa părinţilor noştri trăind încă în
inimile copiilor Săi, jos prin epoci, şi aşa cum tocmai cântecul ne-a spus, noi suntem pe drumul nostru către
ţara Canaan. Noi ne rugăm Tată, în această seară, dacă acolo ar fi cineva aicea care nu a făcut încă decizia
aceea, care nu a ajund în locul în care ei doar să creadă Cuvântul, eu mă rog ca aceasta să fie seara în care
ei să-şi facă acea finală vorbire şi să accepte pe Hristos ca Salvator şi să fie umpluţi cu Duhul Lui.
2. Noi Îţi mulţumim Ţie pentru acest grup numit „Oamenii Evanghelie Depline” şi pentru ceea ce ei stau,
pentru neprihănire. Noi suntem bucuroşi să ştim că în ţara noastră sunt oameni--în lumea afacerilor, care îşi
iau timp ca să Te slujească, să spună altora, să cheltuie banii lor şi timpul lor să ajute pe alţii pe cale, să
devină cetăţeni ai Împărăţiei lui Dumnezeu.
Noi Îţi mulţumim pentru fraţii noştri slujitori de aicea, în această seară, aceia care ţin candela sus ca să
arate în această lume întunecată că acolo este o Cale care duce la glorie, pentru fiecare membru al bisericii
Viului Dumnezeu, şi pentru aceia care au venit, Doamne, noi veniţi. Noi ne rugăm acum, aşa cum facem
efortul să deschidem Cuvântul pe care Tu Îl vei frânge către oameni aşa cum noi avem nevoie de El. Şi atunci
când serviciul se va încheia şi noi vom merge acasă, fie ca acolo să fie noi născuţi adăugaţi la Împărăţie. Sau,
poate este cineva aicea în această seară, Doamne, care este foarte bolnav şi are nevoie de atingerea Marelui
Medic. Fie ca ei să primească aceea în această seară. Acordă aceasta Doamne. Şi noi în smerenie Îţi vom da
Ţie lauda. Pentru că noi o cerem în Numele lui Isus, Fiul Tău. Amin.
3. Vă puteţi aşeza. Este... Unul din cele mai măreţe timpuri din viaţa mea, este atunci când eu ajung să
stau înaintea oamenilor şi să vorbesc despre bucuria vieţii mele, Isus Hristos, şi ceea ce El înseamnă pentru
mine, şi apoi, să am privilegiul să împărtăşesc această bucurie cu altcineva care niciodată nu a avut această
bucurie. Eu vorbeam ziua trecută... Eu eram un băiat tânăr, predicator. Acesta este al 33-lea an în slujbă. Şi eu
am trăit după reputaţia decând eram un băiat predicator. Dar acum, eu am trecut de acel timp, şi acum eu am
devenit un bătrân predicator.
Dar de fiecare dată El, aşa cum spune cântecul, „El creşte tot mai dulce decât în ziua ce a trecut”. Aşa
cum eu am început--cum eu am trecut de semnul de jumătate şi privind înspre apusul soarelui, Hristos devine
mai mult şi mai mult pentru mine, zi de zi. Şi când eu am acest privilegiu de a sta înaintea oamenilor de afaceri
şi a femeilor din comunităţi, şi să le vorbesc despre ceva ce înseamnă pentru ei mai mult decât--decât orice
din lume--şi aceea este Viaţa Veşnică... eu nu cred că acolo este altceva mai măreţ în--la ce eu mă pot gândi,
în afară de Viaţa Veşnică.
4. Când tu eşti tânăr, tu începi să te gândeşti la... Păi, ca băiat tu te joci de-a poliţiştii, şi fetiţele îşi croiesc
păpuşi din hârtie. După un timp, este educaţia ta. Şi apoi, urmează tu să te căsătoreşti cu fetiţa cu ochii căprui
sau albaştri? Şi apoi, trebuie să plăteşti pentru casă, copiii trebuiesc educaţi, şi unde ajungi tu?
Dar eu sunt bucuros că acolo este ceva real, după ce toate acestea se vor termina. Atunci tu intri în
ceva ce înseamnă mai mult decât aceste lucruri. Care, ele sunt esenţiale. Cu siguranţă că ele sunt, pentru
cine urmează să fie mama şi tatăl copiilor noştri, şi casele noastre şi aşa mai departe, şi educaţia copiilor. Dar
chiar toate acestea vor pieri. Se duc. Dar Viaţa Veşnică, este cel mai măreţ lucru pe care eu Îl cunosc. M-a
satisfăcut când eram un tinăr băiat. Ea mă satisface acum, când eu sunt un om de vârsta mijlocie. Şi eu sunt
sigur că atunci când cortina va cădea peste viaţa mea, eu voi fi bucuros să întâlnesc pe Acela pentru care mi-
am cheltuit viaţa mea.
5. Acum, către Fr. Tony, preşedintele acestui capitoliu de aicea, şi eu sunt bucuros să fiu aicea cu el în
părtăşie în seara aceasta cu Fr. Carl Williams şi ceilalţi executivi, sau reprezentaţi ai capitoliului, şi cu voi toţi
vizitatorii ce sunteţi cu noi, noi suntem bucuroşi să fim aicea.
Eu vorbeam odată, eu cred că era la Little Rock, Arkansas, în Auditoriu Memorial Robinson. Şi acolo
era un om un om vindecat care a fost câţiva ani în cârje, stând pe stradă, vânzând creioane. Şi el putea... oh,
doar răsucit, membrele lui erau paralizate, şi ajungeau în jur. Oamenii simţeau groaznic de rău pentru el.
6. Într-o seară el a venit la adunare. Şi el a luat un cartonaş de rugăciune, şi a ajund în linie şi a fost
vindecat. Şi ziua următoare el avea cârjele lui pe spate, umblând în sus şi în jos pestradă mărturisind. Şi eu
încercam să vorbesc. Şi--şi după o vreme el s-a ridicat sus, şi a zis, „Frate Branaham”, a zis el, „eu sunt într-
un fel la capătul puterilor”. El a zis, „Când eu te-am auzit vorbind” a zis el, „eu am crezut că tu eşti un
„Nazarinean”. Aceea era el. Şi el a zis, „Şi apoi am văzut mulţi penticostali în jur,” a zis el, „cineva a zis că tu
erai Penticostal. Şi apoi eu te-am auzit spunând că tu eşti un Baptist, sau ordinat într-o biserică Baptistă.” A
zis, Eu sunt cu totul năucit (confuz). Ce eşti tu?”
Eu am zis, „Oh, aceasta este uşor. Eu sunt un Penticostal Nazarinean Baptist.” Deci, aceea era
împreună...
7. Când eu am venit printre oamenii Penticostali, acum câţiva ani, care Domnul m-a trimis acolo, când El
m-a ordinat că eu ar trebui să mă rog pentru copiii Lui bolnavi. Şi biserica denominaţională proprietară, cu care
eu eram la timpul acela, nu prea credea prea mult în rugăciune pentru bolnavi, sau vindecarea Divină. Aceea
era străină pentru ei. Ei mi-au spus că eu aş deveni un „Holly Roller”. Păi, poate că eu am devenit un „Holly
Roller”; eu nu ştiu, dar eu sunt îngrozitor de fericit orice aş fi eu. Şi cineva a zis că eu mi-am pierdut mintea.
Eu am zis, „Atunci doar lasă-mă în pace, pentru că eu sunt mai bucuros în acest fel decât cum eram înainte.”
Deci, eu doar mă simt bine în felul acesta. Şi eu... Este o bucurie de nedescris.
Dar când eu am mers printre oamenii Penticostali, eu mă gândeam că ei sunt doar un grup din ei. Şi
apoi am aflat, că acolo sunt doar aşa multe grupuri tăiate printre ei aşa cum erau în biserica Baptistă de unde
eu am venit. Apoi, eu nu aş lua partea cu nici unul din grupuri. Eu am încercat să stau între toţi dintre ei şi să
spun, ”Noi suntem fraţi.” Vedeţi? Şi aceea a fost atitudinea mea de atunci: să văd marea biserică a Viului
Dumnezeu unită împreună în luptă şi în rugăciune şi efort.
8. Şi apoi, când Oamenii de afaceri ai Evanghelie depline şi-au făcut societatea lor... Pentru că eu nu sânt
o organizaţie; ei sunt un organism (societate). Şi aceea a cuprins toate grupurile. Şi aceea mi-a dat mie un loc,
şi ei m-au dus sub aripa lor. Şi eu sunt foarte recunoscător pentru ocazia de a vorbi pentru Oamenii de Afaceri
Creştini, pentru că acolo eu mă pot exprima pentru toate grupurile în acelaşi timp. Şi este un lucru mare pentru
mine. Şi eu aparţin la o singură organizaţie; şi aceea este „Oamenii de Afaceri ai Evanghlelei Depline”.
Şi pentru a face aceea acolo este acum în Africa, unde noi ne pregătim să mergem de îndată, jos în
Africa de Sud, unde Domnul ne-a dat... Una dintre cele mai mari adunări pe care eu presupun că ne-a dat-o El
vreodată, a fost jos în Africa de Sud, unde noi am văzut 30.000 de nativi că au primit pe Hristos ca Salvator
într-un singur serviciu de după amiaza. Ei au înregistrat 30.000.
Dimineaţa următoare, în timp ce Sidnez Smith, primarul din Durban, m-a chemat la telefon, care a fost
la adunare... Noi am avut pe undeva în jur de 200.000 la stadion--sau--arena de câini--sau pistă. Şi ela zis,
„Du-te la fereastra ta şi priveşlte pe geam afară.” Şi acolo au venit câteva de camioane încărcate (şi erau din
acelea Englezeşti ce erau aproape cât această încăpere) pline de cârje, şi de scaune cu rotile, şi--şi lucruri ce
oamenii le-au pus jos în ziua dinainte. Şi ei mergeau în spatele camioanelor, cântând, cu mâinile sus, cântecul
pe care voi l-aţi cântat acum câteva momente înainte. „Crede numai, toate lucrurile sunt posibile”
9. Şi eu--în inima mea eu am zis, „Doamne, aceasta va fi o zi memorabilă pentru mine.” Şi cele câteva
zile... ziua... eu doar trebuia să fiu acolo trei zile. Şi acolo este unde eu mă reântorc înapoi acum. Şi acolo trei
zile; şi eu--eu doar nu ştiu totul ce s-a întâmplat. Aceea a venit doar printr-un miracol al Domnului care l-a
făcut la platformă: a dat unui băiat care umbla pe mâinile lui şi picioarele ca un câine, l-a restaurat la mintea lui
normală şi l-a îndreptat înaintea oamenilor. Şi ziua dinainte, acei oameni trebuiau să fie îngrădiţi, din cauză că
ei aveau un război tribal. Şi acum, ei sunt la pace, umblând cu mâinile unul în jurul celuilalt, cântând, „Crede
numai, totul este posibil.”
Eu vă spun, măreaţa şi vechea Evanghelie, cu toate că este în simplitatea ei, niciodată nu şi-a pierdut
puterea când a fost predicată în simplitatea Învierii lui Hristos. Şi eu--ea devine tot mai dragă pentru mine în
fiecare zi.
10. Şi dacă tu eşti un om de afaceri, în seara aceasta aicea, şi tu nu ai venit într-o părtăşie a Oamenilor de
Afaceri, dă-mi voie să-ţi recomand această „Evanghelia Deplină a Oamenilor de Afaceri”. Tu nu trebuie să
aparţii la vreo biserică, sau--sau la orice biserică tu aparţii, aceea este perfect în regulă. Ea are un nume,
„Oamenii de Afaceri ai Evangheliei Depline”, dar nu trebuie să fie un om al Evangheliei depline ca să o facă.
Metodist, Baptist, lutheran, Presbiterian, chiar şi preot Catolic, şi oricine ar fi... Ei sunt...
Voi ştiţi, eu cred că Iacov a săpat o fântână şi Filistenii l-au izgonit de la ea. Şi el a numit-o „Luptă” (sau
„Ceartă”) Şi el a săpat-o pe a treia; el a zis, „Acolo este loc pentru noi toţi”. Deci eu cred că în felul acesta este
aceasta; acolo este loc pentru toţi dintre noi aicea. Şi noi suntem bucuroşi să vă avem pe voi în această zonă
din Tucson aicea, să veniţi şi să aveţi părtăşie cu noi.
11. Şi apoi, nu uitaţi de adunarea din Phoenix. Şi acum, eu ştiu că nu trebuie să facem reclamă de aicea
de la platformă, pentru că noi am făcut acestă politică. Dar fiind aceasta este totul conectat cu Oamenii de
Afaceri ai Evangheliei Depline, eu voi avea o rugăciune pentru bolnavi şi predică timp de patru zile înainte de
adunarea de la Ramada, din Decembrie--Ianuarie 19 la 23. Patru zile... Eu voi începe pe 19, este aceea
corect? Eu voi începe pe 19. Şi apoi eu voi avea patru zile de adunare.

2
 Şi pentru voi, oameni din Tucson, Duminica viitoare seara, eu mă voi ruga pentru bolnavi, acolo la
„Adunarea lui Dumnezeu”, Grandway, la biserica Fratelui Arnold Mack. Dacă este cineva bolnav şi ar vrea să
vină, eu voi vorbi acolo, cu voia Domnului, Duminica următoare, (şi) mă voi ruga pentru bolnavi.
12. Şi acum fie ca binecuvântările lui Dumnezeu să se odihnească peste voi. Şi dacă voi aveţi Bibliile
voastre, eu aş vrea să intru repede la Cuvânt, pentru că eu ştiu că mulţi dintre voi lucraţi mânine. Şi eu voi
vorbi pentru voi în această seară dintr-o Scriptură pe care eu vreu să o citesc din Cartea Romani, Romani,
capitolul 8. Şi noi vrem să începem la versetul 28 şi să citim jos până la versetul 32 inclusiv: Romani 8: 28.
„De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celorce iubesc pe Dumnezeu, şi
anume, spre binele celorce sînt chemaţi după planul Său.
Căci pe aceia, pe cari i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărît mai dinainte să fie asemenea chipului
Fiului Său, pentruca El să fie cel întîi născut dintre mai mulţi fraţi.
Şi pe aceia pe cari i-a hotărît mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe cari i-a chemat, i-a şi socotit
neprihăniţi; iar pe aceia pe cari i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.
Deci, ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi
împotriva noastră?
El, care n'a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună
cu El, toate lucrurile?”
13. Fie ca Domnul să adauge binecuvântările Sale la citirea Cuvântului Său. Şi acum, eu vreau să vorbesc
despre subiectul “Iertat”. Biblia spune aicea în seara aceasta, că El ne-a dat nouă toate lucrurile. Ei bine, noi
cu siguranţă nu putem vorbi despre toate lucrurile, dat noi vom lua un lucru care El ni l-a dat, şi acela este
iertarea. Şi eu cred că acela este un Cuvânt glorios, să fi iertat. Pentru că noi toţi suntem vinovaţi de păcat.
Noi toţi am păcătuit şi suntem lipsiţi de slava lui Dumenzeu, şi Dumnezeu prin Fiul Său ne-a iertat pe noi de
această vină a păcatului şi fărădelegii.
14. Şi o iertare, îmi aminteşte mie de o poveste ce eu odată am citit-o despre--în Războiul Revoluţiei, cred
eu că era aceea, că acolo era un om, un soldat, pedestraş, care a făcut ceva ce era... Tribunalul l-a găsit
vinovat şi el a fost trimis să fie executat, împuşcat. Eu cred că era neglijarea postului lui de datorie în timp de
război. Şi el--el urma să fie ucis de un pluton de execuţie.
Şi unui camarad i-a părut rău de acest om, şi în cele din urmă el a mers la marele Preşedinte Lincoln-
Lincoln, fiind un gentleman Creştin... Ei au zis că el era în căruţa (caleaşca) lui când mesagerul l-a întâlnit. Şi
el a căzut pe genunchi şi a zis, “Domnule Lincoln, Preşedinte al Staeleor Unite, fiţi bun domnule,” a zis el, “eu
vă cer îndurare pentru cineva, ştiind că dumneavoastră sunteţi Creştin, şi ştiu că aveţi compasiune în inima
dumnezavoastră pentru cei îngrijoraţi (cu probleme)”
El a zis, “Prietenul meu era în postul de datorie, acolo unde a fost lăsat, dar când tunurile au tunat şi
puştile au tras, el s-a speriat şi a fugit din post. Domnule Lincoln, el nu a vrut. El este un om bun. Şi eu ştiu că
peste o săptămână el trebuie să moară la un pluton de execuţie. Acolo nu ste nici o cale de a fi salvat, decât
dacă dumneavoastră veţi semna iertarea lui.”
15. Domnul Lincoln, cu lacrimi în ochi, a luat o bucată de hârtie din geanta lui şi a scris acolo, “Eu Abraham
Lincoln, iert pe aceste om de aceea, şi el nu va muri.” Şi a semnat cu numele lui pe aceea.
Şi omul i-a dat binecuvântarea lui Dumnezeu şi s-a întors înapoi la închisoare şi a spus prietenului sau,
“Eu am iertarea ta.” Şi el a scos bucata de hârtie şi i-a araătat-o.
Şi omul a zis, “Nu mă amăgi. Aicea eu sunt stabilit să mor, şi atunci tu vi cu o asemenea chestie? Eu
nu o cred. Eu doar nu pot să o cred. Aceea nu este aşa. Orice om poate semna numele lui, Abraham Lincoln.”
El a zis, “Dar este semnătura preşedintelui.” A zis, “Tu eşti iertat.” Şi el i-a întors spatele şi a plecat. Şi
omul a murit sub plutonul de execuţie.
Şi acolo era o recipisă de la Abraham Lincoln, Preşedintele Staelor Unite, ca să elibereze acel om, şi
tutuşi ei l-au împuşcat. Deci aceea a fost pusă în Curtea Federală, şi iată aicea a fost decizia. O iertare nu
este o iertare decât dacă ea este acceptată ca iertare.
16. Deci în această seară în care eu am citit că Dumnezeu ne dă nouă toate lucrurile, şi El ne dă iertare,
este iertare pentru aceia care vor să accepte Cuvântul lui Dumnezeu ca iertare. Dar aceea doar... Doar să o
citeşti, aceea nu înseamnă că tu eşti iertat. Înseamnă că tu trebuie să accepţi aceea ca iertarea ta, că
Dumnezeu a dat pe Fiul Său să moară în locul tău, şi atunci aceea este o iertare.
Eliberat de vină, este ceea ce noi dorim să punem pe aceasta. O iertare de la Dumnezeu este o
eliberare de vină. Nu întoarcerea printr-o doctrină de ceva fel care ar putea în ceva fel să-ţi dea un mic
simţământ că tu ai făcut ceea ce este corect prin aderarea la o biserică, sau luând ceva crez, ci este o
eliberare de vina ta prin puterea Calvarului. Ceva te-a eliberat. Acolo nu mai este vină. Biblia spune, eu cred,
în Romani.5: 1, „De aceea acum nici o condamnare pentru aceia care sunt în Hristos Isus, care nu mai umblă
după îndemnurile cărnii, ci după Duhul.”
3
17. Acum, un om, când el este eliberat de păcat, un bărbat sau o femeie, acolo nu mai este dorinţă în
inima lor ca să umble după lucrurile lumii. El este eliberat gratuit şi devine o nouă creaţie în Hristos Isus. Şi
sentimentele lui sunt potrivite după lucrurile care sunt sus, unde hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. El este
eliberat gratuit. El nu mai trebuie ăs aibă ceva preot ca să-i spună sau ceva slujitor ca să-i spună. El ştie în el
însuşi că el este iertat, pentru că el este acceptat pe baza că Dumnezeu a trimis aceea la el prin Isus Hristos.
Ce un sentiment este să fi liber de păcat.
18. Mi s-a spus că atunci când Emanciparea Proclamaţiei a fost semnată pentru sclavii din sud, cu mulţi
ani în urmă, că timpul pregătit pentru eliberarea lor a fost stabilit pentru o anume dimineaţă, la răsăritul
soarelui. Şi ei toţi au ieşit afară de pe vechea plantaţie. Şi mulţi oameni tineri s-au urcat pe vârful muntelui,
pentru că ei puteau vedea soarele răsărind mai repede, decât oamenii bătrâni, care erau puţin mai jos decât
ei, şi decât femeile şi copii de jos. Şi ei aşteptau cu mult timp înainte de răsărit, pentru că curelele de sclavi, şi
muncile grele au făcut viaţa lor întristată, şi ei tânjeau după acea zi când ei ştiau că ei erau iertaţi.
Şi Emanciparea Proclamaţiei zicea că la această anume zi la răsăritul soarelui, ei erau liberi. Şi ei
aşteptau să vadă acea oră când soarele vinea sus, atât de nerăbdători încât ei s-au urcat pe munte. Oh, dacă
păcătoşii astăzi ar putea doar să fie atât de nerăbdători să afle că ei sunt iertaţi. Tu eşti iertat în minutul în care
tu accepţi pe Isus Hristos ca Salvatorul tău. Atunci tu eşti iertat.
Ei spuneau că acel tânăr a aşteptat. Şi de îndată ce soarele a început să strălucească în răsărit, ei au
strigat jos către cei bătrâni, „Noi suntem liberi”, şi bătrânii jos către femei şi copii, „Noi suntem liberi; noi
suntem liberi,” pentru că soarele era sus.
19. Oh, când omul s-a vândut păcatului, şi când Fiul lui Dumnezeu a ieşit din mormânt în acea dimineaţă,
pentru justificarea noastră, eu cred că ar trebui să fie un strigăt de-a lungul naţiunii: „Noi suntem liberi de păcat
şi ruşine, liberi iertaţi prin obligaţiile Calvarului.” Nici un alt lucru mai mare nu putea fi dat rasei umane.
Când omul a păcătuit în grădina Edenului, el a traversat o mare prăpastie separându-se de Cel Etern.
Omul la timpul acela era veşnic cu Dumnezeu. El nu avea boală, suferinţă, sau moarte. Omul nu era pentru a
muri. Iadul nu era făcut pentru om; iadul a fost creat pentru diavol şi pentru ingerii lui, şi nu pentru oameni,
pentru că ei au fost creaţi pe pământ pentru a fi fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Dar când omul a păcătuit şi a păşit
dincolo de linia de despărţire între bine şi rău el s-a separat etern de Dumnezeu, neavând nici o cale înapoi. El
a fost total pierdut. El nu putea veni înapoi pentru că el a păcătuit.
Dar Dumnezeu bogat în îndurare, a acceptat un substitut. Pentru că El a zis, „În ziua în care tu vei
mânca, în acea zi vei muri.” Şi justiţia (dreptatea) lui Dumnezeu şi sfinţenia Lui cerea o moarte, pentru că este
Cuvântul Său. Şi El trebuia să-şi ţină Cuvântul Său, pentru a fi Dumnezeu.
20. Şi acum... Dragostea pe care El a avut-o pentru rasa omenească, şi totuşi a trebuit să-i vadă dseparaţi
de El, şi părtăşia care El a avut-o cu copii Săi în gradina Edenului, şi acea condiţie de inimă rănită pe care El
trebuia să fie tot acel timp, pentru că Cuvântul Lui a zis, „În acea zi tu vei muri”... Atunci noi ne putem baza pe
aceasta: orice spune Dumnezeu este adevărat. Aceea trebuie să se întâmple. Dumnezeu nu poate să-şi ia
Cuvântul Lui înapoi (vedeţi?) pentru că El este infinit, şi El este etern. Şi prima Lui decizie, este decizia finală.
El nu trebuie să o ia înapoi (să o retragă) din cauză că El are una mai bună. El este infinit de la început. Şi de
aceea, când Dumnezeu spune ceva, aceea este perfect în felul acela. Aceea niciodată nu poate fi schimbată
pentru că aceea este decizia perfectă.
Şi apoi felul în care Dumenzeu accţionează asupra supuşilor care acceptă decizia Lui, este
întotdeauna accţiunea asupra fiecărui supus care acceptă decizia Lui în felul acela. De aceea, dacă El a făcut
o cale pentru om să fie salvat, prima cale care El a făcut-o va rămâne pentru totdeauna aceeaşi. Dacă
Dumenzeu a promis să vindece bolnavii pe baza credinţei de a crede aceea, ea rămâne totdeauna în felul
acela. El nu o poate lua înapoi. Vedeţi? El trebuie să rămână totdeauna la fel (în acel fel).
21. Acum, Dumnezeu a acceptat un substitut pentru om în grădina Edenului, şi aceea era calea unei jertfe
de sânge. Sângele a trebuit să plătească preţul. Şi întotdeauna a fost la fel. Acolo niciodată nu a fost o altă
cale sau orice altceva ca re să ia vreodată locul la aceea. Era Sângele. Singura cale prin care Dumnezeu
primeşte copiii Săi înapoi, este prin Sângele înlocuitor. Nici un alt preţ nu poate fi plătit. Nimic altceva nu o va
face. Prima decizie a lui Dumnezeu este întotdeauna perfectă. Şi este eternă. Şi noi ştim că aceea este
adevărat, pentru că Dumnezeu nu poate să mintă, şi El nu poate să-şi ia Cuvântul înapoi. De la timpul acela, a
fost singura cale a lui Dumnezeu şi singurul loc de părtăşie cu omul.
22. Acum, subiectul era... Acum, cuvântul „moarte” înseamnă „separare”. Când noi murim în felul acesta
nu înseamnă... Moartea noastră fizică nu înseamnă că noi suntem morţi. Isus a zis, „Acela care crede în Mine,
cu toate că el ar fi murit, tutuşi el trăieşte: oricine trăieşte şi crede în Mine, niciodată nu va muri.” Acum,
moartea despre care se vorbeşte acolo, este despărţirea de Prezenţa lui Dumnezeu. Noi ne mutăm din locul
acesta într-un loc mai aproape cu El, în Prezenţa Lui. Nu este moarte acea moarte pe care noi o numim aicea.

4
 Voi ţineţi minte, El a zis către această fetiţă care a murit, fiica lui Iair, „Ea nu ete moartă, ea doarme.” Şi
ei râdeau de El, Îl batjocoreau. El... Ştiind că ea era moartă, acela era temenul lor, ea era moartă. Dar Isus a
zis, „Ea doarme.” Şi El a mers şi a trezit-o, şi ea a revenit la viaţă.
23. Acum, de la Adam până acum, omul a încercat să-şi facă propriul său substitut. El a încercat ce a putut
mai bine să facă ceva cu ceva mai bine decât a făcut Dumnezeu atunci. Şi aceasta este doar natural în om.
Omul întotdeauna încearcă să facă mai bine ceva (să îmbunătăţească), să o facă într-un mod diferit. El vrea
să injecteze propriile lui idei în planul lui Dumnezeu. Şi de aceea noi stăm astăzi separaţi în seara aceasta,
Creştinii din lume, prin bariere, prin bariere denominaţionale. Noi... Aceea este aşa pentru că omul a injectat
propriile lui idei în planul lui Dumnezeu. De la Adam până acum, aşa cum eu am spus, este în acest fel.
Adam a exprimat gândirea omenească în grădina Edenului când el şi-a făcut un şorţ de frunze de
smochin ca să întâmpine pe Dumezeu. Este ceva ce a făcut el însuşi. Şi de la frunza de smochin, el a încercat
educaţie, putere, oraşe, idoli, civilizaţie, denominaţiune. Dar întotdeauna a rămas la fel. Dumnezeu acceptă
supuşii Lui numai sub Sânge. Şi aceea este totul.
24. Educaţia a eşuat total. Cu cât mai multă educaţie avem cu atât de îndepărtăm unul de altul.
Denominaţiunea a eşuat total. Noi am tras linii şi bariere, şi fiecare încercând să obţinem o denominaţiune mai
mare decât celălalt, şi aceea rupe părtăşia noastră. Civilizaţia aproape ne-a adus la confuzie. Oraşele,
turnurile şi orice altceva, toate au eşuat. Şi planul lui Dumnezeu totuşi (încă) rămâne acelaşi: sub Sânge.
Acest Sânge trebuie să fie un sânge arătat. În grădină... În urmă în timp, mai degrabă, la Israel, când
Israel a trebuit să omoare mielul şi să pună sângele lui pe tocurile uşii, Dumnezeu a cerut aceea. Şi acel
însemn trebuia să fie acolo, nu contează ce altă poziţie ar fi arătat acei bărbaţi, că ei erau Israeliţi circumcişi.
Ei ar fi putut mărturisi că „Noi credem fiecare cuvânt pe care L-a spus Jehova” Dar aceea nu i-ar fi scutit. Ei
trebuiau să expună acel însemn. Sângele trebuia arătat. Şi acela este felul cum este în această seară. Eu
cred că fiecare Creştin trebuie să arate Sângele lui Isus Hristos care îi curăţeşte de lucrurile lumii, indiferent.
25. Acum, în acel timp, însemnul trebuia să fie pe uşă. El trebuia să fie acolo, indiferent de cât de religioşi
erau cei din casă, ce religioşi erau oamenii, cât de bine şi-au crescut ei copiii, cât de bine mergeau ei la
biserică, cât de bine arătau ei lucrurile care Dumenzeu le-a spus. Totuşi, în acel ultim ceas unde era între viaţă
şi moarte, sângele trebuia arătat. Şi sângele arăta că un substitul inocent a fost luat în locul închinătorului. Şi
chimia sângelui, sângele roşu însuşi, era un semn pe uşă că această casă era în siguranţă sub sânge.
26. Acum, acela era un tipar. Acum, în zilele din urmă unde noi venim iarăşi la ceasul eliberării lui
Dumnezeu pentru biserica Lui. Eu cred aceasta. Şi atât de sigur cât acel sânge a trebuit să stea ca o mărturie,
tot aşa însemnul trebuie să--este cerut astăzi. Pentru... Acum, ei puteau să nu ia chimia Sângelui Domnului
Isus şi să îl pună pe stâlpii uşii fiecărei inimi. Dar vedeţi voi, în acel timp un animal a murit, care era un miel. Şi
pentru a arăta că acel animal era mort, sângele era pe uşă. Deci viaţa care era în animal nu putea veni peste
închinător, pentru că animalul nu avea un suflet. Deci viaţa care era în animal nu putea veni peste închinător.
27. Dar astăzi când Sângele Fiului lui Dumnezeu a fost vărsat la Calvar pentru iertarea noastră, şi
eliberare; Viaţa care a fost în Sângele acela era Dumnezeu Însuşi. Şi Duhul Sfânt se întoarce peste biserica
Lui, peste credinciosul Lui, şi aceasta este un însemn în aceste zile din urmă. Şi El va trece peste bărbatul sau
femeia care a acceptat moartea lui Isus Hristos ca substitut a lor, şi Duhul Sfânt poartă mărturie.
Voi aţi putea spune, „Eu L-am acceptat”. Şi voi totuşi să trăiţi viaţa din lume, voi totuşi să trăiţi ca
lumea. Atunci acolo nu este nici o dovadă că acea Viaţă este în voi, până când acea dovadă a Duhului Sfânt
nu a pătruns în viaţa ta. Acolo este cerinţa lui Dumnezeu, ca fiecare bărbat sau femeie trebuie să aibe acea
dovadă ca un însemn în această ultimă zi. „Când Eu văd Sângele...”
Isus a zis, „Adevărat, adevărat vă spun vouă, dacă un om nu se naşte din nou din apă şi din Duh, el nu
va intra în Împărăţie.” De aceea, acela a fost programul lui Dumnezeu tot timpul: Sângele.
28. Acolo era sângele în Vechiul Testament. Era Sângele în Noul Testament. În Vechiul Testament era
chimia, care era un tipar a vieţii care trebuia să vină. Aceea arăta că acolo era un substitut luat. Dar
închinătorul mergea afară cu aceeaşi consecinţă de vină pe care el a avut-o când a venit şi a jertfit mielul lui.
Dar în felul acesta, când închinătorul, o dată spălat de păcat, nu mai are nici o consecinţă, lucruilr sunt moarte,
au trecut, şi tu eşti schimbat din moarte la Viaţă. Şi tu trăieşti din nou în Hristos Isus cu Viaţa Veşnică, Duhul
Sfânt odihnindu-se peste tine în timp ce tu exprimi Viaţa lui Isus Hristos din nou. Pentru că Biblia a spus, Evrei
13: 8, „El este acelaşi ieri, astăzi şi în veci.”
Dumnezeu aşteaptă ceasul ca să vadă biserica Lui venind în acea poziţie, indiferent de
denominaţiune, indiferent de crez, culoare, şi orice ar mai putea fi, că întreaga Lui biserică mondială vine la
acel loc unde ei arată însemnul morţii lui Isus Hristos. „Încă puţină vreme,” a zis El, „şi lumea nu Mă va mai
vedea; dar voi Mă veţi vedea: pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi de asemenea. Eu voi fi cu voi, chiar în voi,
până la sfârşitul lumii”, Isus Hristos acelaşi ieri astăzi şi în veci.

5
29. Eu am fost printre Creştini uneori care pretind a fi oameni sfinţi, bărbaţi şi femei ai lui Dumnezeu. Lor le
este ruşine de o mărturisire. Lor le este ruşine să spună „Amin” Lor le este ruşine să cânte cântările Sionului.
Lor le este ruşine oriunde. Eu aş vrea să ajung printre oameni cărora nu le este ruşine de Evanghelia lui Isus
Hristos. Cu toate că aceasta pare erezie, dar lor nu le este ruşine. Uneori s-a întâmplat, şi aceea însemană
mai mult decât viaţa pentru ei. Aceea este Viaţa. Este Viaţa Veşnică pentru că ei au acceptat înlocuitorul lui
Dumnezeu.
30. Mie îmi plac acest fel de cântări. Când eu eram acolo în spate acolo, rugându-mă pentru careva dintre
oameni, acum câteva momente, care au fost aduşi înăuntru... Şi aceasta nefiind un serviciu de rugăciune,
doar pentru a vorbi, eu eram acolo înăuntru şi eu puteam auzi cântările, bătăile lor din palme. Şi noi ne
întrbam... Unii dintre ei, chiar eu i-am văzut fugind sus şi jos pe podea, ceea ce ei numeau dans în Duhul.
Prima dată eu am fost critic despre aceea, când eu am văzut oamenii Penticostali dansând în Duhul. Şi
eu m-am gândit „Ce este aceasta? Trebuie că este o grămadă de nonsens.” Apoi eu am mers şi am citit Biblia.
Şi eu am găsit aceea când ei dansau în Duhul... Diavolul a copiat-o şi a pus-o afară acolo cu Rock and Roll şi
lucruri din acelea, dar adevăratul originalul dans vine de la Dumnezeu. Aceea este exact. Şi aceea--
întotdeauna un dans era victorie.
31. Când David a omorât pe Goliat, şi acest băieţel cu chip bălai a venit trăgând capul acestui uriaş, în
cetate, oamenii l-au întâmpinat dansând. Ei aveau victoria. Când Moise a traversat Marea Roşie prin Puterea
lui Dumnezeu şi a dus copiii lui Israel pe cealaltă parte, Miriam a luat o tamburină, şi toate fetele lui Israel, şi
ele au mers sus şi jos pe mal, bătând tamburina, şi dansând în Duhul. Dacă aceea nu este o adunare
Penticostală de modă veche, eu niciodată nu am mai văzut una în viaţa mea. Problema era cu mine, eu nu am
avut suficientă victorie. Dar atunci când tu ai (obţii) în final acea victorie, şi însemnul Sângelui lui Isus Hristos
vine peste tine...
32. Eu îmi amintesc pe David, marele psalmist al Bibliei. Când El a făcut ceva care--acest lucru mare, lui i-
a fost dată fata lui Saul. Şi ea era un fel de auto-scrobite, auto intitulate, aşa numită credincioasă. Şi chivotul
fusese departe de Dumnezeu multă vreme, Prezenţa vizibilă a lui Dumnezeu, Stâlpul de Foc atârnând
deasupra acestui chivot. Filistenii au venit şi au luat-o sub domnia lui Saul. Şi într-o zi, David văzând Chivotul
că vine înapoi la casa lu iDumnezeu, David a fugit afară înaintea chivotului şi a dansat înaintea Domnului,
cântând laude Domnului. Şi fiica lui Saul se părea că este foarte jenată de accţiunea omului. Soţul ei, tânărul
ei soţ chipeş, a avut o comportare nepotrivită în prezenţa ei, fata regelui. Şi David a zis, doar atât, „Dacă nu îţi
place aceasta, priveşte la aceasta o vreme.” Şi în jur, şi de-a roata, şi în jurul chivotului el a mers din nou,
dansând în Duhul. Şi ea era jenată. Şi Dumnezeu a blestemat acea femeie cu un blestem.
Oh, victoria prin Sângele lui Isus Hristos, însemnul învierii lui Hristos, Viaţa Lui trăind în Biserica Lui.
Acolo nu este un alt fel de părtăşie sub--decât acel Sânge. Denominaţiunile noastre ne vor separa, şi una va
zice, „Aceea este nonsens”, şi una va spune aceasta, aceea, sau cealaltă.
33. Cincizecimea este modelul noastru. Nimeni nu va trebui să spună decât--sau poate să spună decât
ceea ce biserica a inaugurat în ziua Cincizecimii. Şi acelaşi Duh care a venit peste ei în acea zi... De fiecare
dată, fără greşală, în Biblie, când Duhul Sfânt a venit peste oameni, ei s-au comportat la fel.
Lăsaţi-mă să spun aceasta, că în ţările păgâne unde eu am avut locul--privilegiul de a călători, şi am
văzut nativii din insule, şi la Hottentoţi, şi i-am văzut stând acolo unde tu trebuia să vorbeşti printr-un
interpret... Niciodată nu au auzit de Numele lui Isus Hristos în viaţa lor. Dar spunându-le povestirea şi cerându-
le să ridice mâinile lor şi să-L primească pe Dumnzeu, ei au făcut acelaşi lucru pe care l-aţi făcut şi voi aicea
când voi aţi primit Duhul Sfânt. Aceea arată că acesta este un lucru universal. Este puterea Dumnezeului
Atotputernic, arătarea (expunerea) Însemnului Său peste copiii Lui, indiferent dacă ei sunt roşii, negri, albi, sau
orice ar putea ei să fie. Este singurul loc în care părtăşia este dată.
34. Nimrod a construit un turn, şi Nebucadneţar un oraş, şi aşa mai departe. Ei au mers prin ştiinţă şi totul,
dar întotdeauna a rămas aceea că Sângele era acela... Dumnezeu a făcut decizia Lui că va fi un substitut
inocent care va trebui să ia vina omului pentru iertare, şi aceea încă rămâne acelaşi lucru şi în seara aceasta.
El niciodată nu a schimbat aceea.
Iov, a trăit prin aceasta--Iov cea ma iveche carte din Biblie. Şi prin toate ce s-au întâmplat acelui om, el
a stat ferm, pentru că el a ştiut că el a împlinit cerinţele lui Iehova. El a ştiut că aceea era corect: Abraham, la
fel, mulţi dintre ei. Israel a întâlnit doar... Acolo era doar un singul loc unde Israel putea avea părtăşie. Aceea
era sub sângele vărsat. Oamenii ar trebui pretutindeni să se închine în Ierusalim. Până când acolo nu a fost o
jertfă, acolo nu a fost închinare, şi jertfa era sânge.
35. Astăzi, astăzi, cu toate că este o naţiune deplin educată--sau aşa pare să fie, şi atât de înaltă este
cultura, aşa cum ea pare să fie, şi toată cercetarea ştiinţifică de a despărţi un atom, şi orice se întâmplă, de a
trage o rachetă în lună, sau să trimită sus un satelit, sau orice ar mai putea fi cercetarea noastră ştiinţifică,

6
toate denominaţiunile noastre, toată educaţia noastră, toate şcolile noastre, ne-a adus pe noi tot mai departe
de Dumnezeu decât era la început.
Ceea ce este nevoie este o inima predată puterii Atotputernicului Dumnezeu prin Voia Lui, şi Duhul
Sfânt va veni ca un însemn peste acea persoană. „Aceste semne vor urma pe cei ce cred.” Aceea întotdeauna
rămâne astfel. Hristos a spus aşa. „Mergeţi în toată lumea, predicaţi Evanghelia la fiecare făptură. Cel care
crede şi este botezat, va fi mântuit; cel care nu va crede va fi blestemat. Şi aceste semne vor urma pe aceia
care cre.” Este manifestarea Duhului Sfânt că Dumnezeu a acceptat pe închinător, pentru că Duhul şi Viaţa
care au fost în Hristos vine peste închinător.
36. Vă puteţi voi imagina un Evreu în zilele din vechime, sub sângele vărsat? Aicea vine el jos pe drum.
Este--este ziua ispăşirii. El urmează să aducă o jertfă. El are un taur bun şi gras. Aceea era cerinţa lui Jehova.
Sau poate noi am spune că el are un miel, un miel bun. El urmează să fie cercetat de preoţi să vadă dacă nu
are cusur. Şi atunci el merge la locul de închinare. El îşi dă seama că este un păcătos. El a făcut ceea ce este
rău.
Acum, el are mâinile lui puse pe această jertfă. Prin punerea mâinilor pe jertfă, el se identifică ci jertfa
lui. Şi apoi când este tăiat gâtul lui, sau când viaţa lui este luată, mâinile lui sunt peste el, el îşi dă seama că
animalui ia locul lui. Şi acolo el merge înmapoi justificat, pentru că el a făcut exact ceea ce Jehova a cerut lui
să facă.
37. Şi acela este acelaşi lucru cu Creştinul astăzi. Nu este a semna o cartelă că tu vei veni la Şcoala
Duminicală atât de multe zile, sau atât de multe Duminici pe an. Nu este un angajament că tu nu vei mai bea
de acum înainte timp de şase luni. Nu este aceea. Ci este punerea mâinilor pe Jertfa rânduită de Dumnezeu,
iertarea Lui, capul lui Isus Hristos, şi simţirea lacrimilor trupului (cărnii) la Calvar, şi apoi identificându-te tu
însuţi cu El în botez, aceea că El a murit şi a înviat din nou, deci tu eşti îngropat în Numele Lui ca să învii la o
nouă viaţă, ca să umbli ca o nouă creaţie în Hristos. Când tu faci aceea cu sinceritate...
38. Făcând aceasta, cerinţa lui Jehova... Şi astefel el se simte justificat. Acum, Evreul putea fi justificat
pentru că e la făcut ceea ce Jehova i-a cerut să facă. În sfârşit. Aceea era corect. Jehova a făcut aceea, şi
aceea era ceea ce El a cerut. Dar mai la urmă, aceea a devenit o tradiţie de familie. A devenit ziua ispăşirii şi
poate că Evreul a făcut ceea ce era greşit. El ar fi spus, „Ei bine, eu cred că este ziua ispăşirii. Eu mai bine aş
merge să duc mielul meu jos.” Vedeţi, aceea a devenit o trediţie de familie. Ei nu mergeau cu aceea cu
sinceritate. Ei doar o făceau pentru că familia o făcea. „Aceea este doar--doar lucrul pe care noi trebuie să îl
facem. Toate familiile o fac, deci şi noi trebuie să o facem, deasemenea.”
Ş iaceea este doar exact unde Creştinii noştri au ajuns. Aceea este doar exact unde mişcarea noastră
Penticostală ajunge. Este o tradiţie de familie. Vedeţi, noi nu--noi nu ne identificăm pe noi înşine cu jertfa
noastră, că noi suntem morţi cu Jertfa noastră. Noi suntem... Noi spunem, „Oh, noi suntem Creştini pentru că
eu am mers şi am aderat la biserică.”
Să aderi la biserică este bine. Dar până când tu nu eşti identificat, până atu nu pui mâinile tale peste
El, şi tu şi EL deveniţi Una, până când Duhul lui Hristos intră în tine şi tu în Hristos, până când tu nu devii fiu
sau fiică a lui Dumnezeu... Acolo se pare că nu este sinceritatea cre ei ar trebui să o aibă. Aceea a devenit un
ritual. Doar la fel cum este acum, este un ritual pentru oameni ca ei să devină un Creştin.
39. Aicea cu ceva timp în urmă, eu am întrebat pe o tânără doamnă în linia de rugăciune, „Sunteţi
dumneavoastră o Creştină?” Ea a zis, „Păi, eu sunt Americancă; eu îţi dau să înţelegi.”
Acum, nu avea nimic de a face cu aceea. Un American, este minunat să fi American, dar aceea nu
însemnaă că tu eşti un Creştin. Tu trebuie să fi născut din nou.
Am întrebat o altă femeie, „Eşti tu o Creştină?”
Păi, ea a fost atât de iritată, ea a zis, „Eu îţi spun (să înţelegi) că eu ard o lumânare în fiecareseară.”
Aceea nu are nimic de a face cu aceea. Tu trebuie să fi identificat cu Hristos şi Viaţa Lui să fie în tine.
Atuncea tu eşti identificat cu Hristos, când Hristos trăieşte în tine. Nu este un ritual. Nu este o aparţinere la o
biserică. Acelea toate sunt în regulă. Dar vedeţi voi, cu adevărat sincer...
Când noi ajungem la serviciile de vindecare, dacă voi observaţi în linia de discernere, constant este,
„spune oamenilor să se pocăiască.” Vedeţi? Ei sunt... Voi trebuie...
40. Rugăciunile noastre au devenit o tradiţie. Noi îngenunchem jos seara şi spunem, „Doamne,
binecuvintează aşa şi aşa, şi binecuvintează pe aşa şi aşa, şi fă aceasta, şi ajută-l pe John să facă aceea.” Voi
Îl faceţi pe Dumnezeu o mascotă, sau Îl faceţi ceva fel de curier. „Doamne, fă aceasta, şi Tu să faci aceea, şi
Tu să faci cealată...” Acela nu este felul cum Isus ne-a spus să ne rugăm. El a spus să ne rugăm astfel,” Tatăl
nostru care eşti în Ceruri, sfinţească-Se Numele Tău. Vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, cum în Cer aşa şi pe
pământ.” Dar noi încercăm să poruncim lui Dumnezeu ce să facă pentru noi.
Şi acesta este motivul pentru care bisericile s-au răcit. Acesta este motivul că marea trezire care
tocmai a izbit ţara şi a pus milioane în biserici. Este că ei au ajuns la un loc unde ei folosesc experienţa, şi aşa
mai departe, ca o tradiţie în loc de a fi sărman evlavios, şi să lasând pe Duhul Sfânt să facă lucrarea slujbei
7
Sale prin voi, şi să creeze în voi o nouă Viaţă, şi să vă facă pe voi să fiţi atât de înfometaţi să mergeţi la
biserică încât voi să nu puteţi sta departe de biserică. Atunci, aceea este ceea ce este. Nu să semnăm bilete şi
aderări şi să avem--aşa mai departe. Ci aceasta este să ai Viaţa lui Hristos în tine, că El doar tânjeşte să
meargă. Acolo este ceva în interiorul vostru care vă împinge.
41. Aşa cum am spus eu unui tânăr ieri ăntr-o discuţie, un mic interviu, eu am spus că eu obişnuiam să
trec pe lângă un mic izvor (pârâu) când eu am fost un paznic de vânătoare în Indiana. Şi acolo era... Era
întotdeauna cel mai vesel izvor ce l-am văzut eu vreodată în viaţa mea. Marile izvoare în Indiana, ele
bulbucesc cu apă bună rece, o apă de calcar. Şi într-o zi eu m-am aşezat jos lângă izvor să vorbesc cu el,
doar ca şi cum eu presupun că Moise a vorbit cu Tufişul arzând, să vorbesc cu el. Ş ieu am zis, „Micul izvor,
ce te face pe tine atât de fericit că tu bulbuceşti tot timpul? Dacă eu vin aicea iarna, tu bulbuceşti. Dacă eu vin
primăvara, toamna, vara, sau oricând, tu bulbuceşti. Este din cauză că poate, tu eşti atât de fericit că iepurii
vin şi beau din tine?”
Păi, acum, dacă el ar putea vorbi, el ar spune, „Nu, nu este din acea cauză.”
Eu aş spune, „Păi, poate că vin căprioarele şi beau din tine.”
El a spune, „Nu nu este din acea cauză.”
Eu aş spune, „Acum, ei bine, poate că este din cază că eu vin din când în când şi beau din tine.”
El a spune, „Nu, nu este aceea. Eu sunt bucuros căci ei toţi vin şi beau, dar nu acesta este motivul că
eu bulbucesc tot timpul.”
„Ei bine, ce te face atunci să bulbuceşti în felul aceasta? Ce te face atât de fericit? Întotdeauna
gâlgâind?”
Dacă ar putea vorbi, el ar spune, „Nu sunt eu. Este ceva sub mine (în interior) ce mă împinge.”
42. Acela este felul cu o experienţă Creştină. Nu este lucrurile pe care tu încerci să le faci. Ci este ceva în
interiorul tău (în spate) care lucrează în tine. Este Viaţa Veşnică care se mişcă în sus, gâlgâind, ca o... Aşa
cum El a spus femeii de la fântână, „Vor fi fântâni de apă Vie ţişnind în Vuiaţa Veşnică.” Este ceva în interiorul
închinătorului când el este identificat cu Hristos, pentru că el ştie că El este viu. Dar noi nu vrem ca aceasta să
devină o tradiţie.
Când Israel a ajuns la un loc unde ei au făcut poruncile lui Dumnezeu, cu jertfele lor, o tradiţie, atunci a
fost când marele profet Isaia a fost trimis de Dumnezeu pentru ei cu AŞA VORBEŞTE DOMNUL. PE undeva,
cumva, Dumnezeu întotdeauna poate să pună mâna Lui peste un om care nu îi este teamă să jupoaie (să
dezbrace – să expună. nt) acel lucru. Aceea este aceea. Cândva, pe undeva...
43. Isaia s-a ridicat, dacă voi citiţi Isaia.1. Eu îl am scris aicea. Isaia le-a spus, a zis, „Jertfele voastre (ceea
ce Jehova a cerut) au devenit o putoare în nările mele. Eu le dispreţuiesc, şi grăsimile berbecilor, şi --şi a
viţeilor” şi aşa mai departe. Dumnezeu le-a dipreţuit. Chiar lucrul acela pe care El l-a poruncit ca ei să-l facă,
pentru că ei au făcut din el o tradiţie, atunci Dumnezeu l-a dispreţuit pentru că ei l-au făcut un ritual.
Şi noi putem să facem Cuvântul lui Dumnezeu acelaşi lucru (aceea este corect), când noi venim la el
ca o trediţie, ca un ritual. Noi trebuie să venim ştiind că este „AŞA VORBEŞTE DOMNUL”. Dacă Dumnezeu a
promis aceea, Dumnezeu va sta cu Promisiune aSa. El este mai mare decât promisiunea Sa. El întotdeauna a
fost. „El este în stare”, aşa cum a spus Abraham, „să înfăptuiască ceea ce El a promis că face.” El întotdeauna
este în stare să facă aceea, să-Şi ţină Cuvântul Lui.
44. Acum, Isaia le-a spus lor, a zis că toate aceste lucruri care le făceau ei, că ei le făceau fără sinceritate.
Ei făceau aceasta pentru că şi retul făceau la fel. Ei au devenit--făceau deasemenea pentru că aceea era
cerinţa lui Jehova. Şi toată familia o făcea, mamele o făceau, şi bunicii o făceau. De ce nu o puteau face şi ei?
Acum, noi facem acelaşi lucru. „Bunicul meu a fost un Prezbiterian, deci şi eu sunt Prezbiterian.”
„Tatăl meu a fost un Baptist, deci şi eu sunt Baptist.” Şi aşa mai departe.
„Tatăl meu a fost un Penticostal ,deci şi eu sunt Penticostal.” Aceea nu este aceea.
45. Noi venim la un loc unde noi realizăm că noi ne-am separat. Noi suntem despărţiţi de Dumnezeu. Şi
noi venim pe bazele Sângelul vărsat a lui Isus Hristos. Sub acel Sânge, acolo este unde Metodiştii, Lutheranii,
Prezbiterienii, Penticostalii, se pot întâlni pe teritoriu comun, indiferent de tradiţia lor--sau de ritual. Ei se pot
întâlni pe un singur lucru comun, şi acela este pe Sângele lui Isus Hristos.
Până când biserica nu ajunge înapoi la un loc, şi departe de ritualele ei, şi înapoi la planul lui
Dumnezeu original, acei oameni sunt născuţi în Împărăţia lui Dumnezeu şi nu aderanţi la biserică... Acela este
timpul unde părtăşia va împărţi peste tot, şi Duhul Domnului va acoperi pământul ca şi cum apele acoperă
marea, când se ajunge la un loc unde oamenii pot uita de diferenţele lor şi să vină împreună în părtăşie sub
Sânge.
46. Noi nu putem veni toţi sub tradiţia Baptistă, sau tradiţia Prezbiteriană, sub tradiţia Metodistă, sub
tradiţia Penticostală. Dar noi toţi ne putem întâlni în părtăşie sub sângele lui Isus Hristos, pentru că este planul
original a lui Dumnezeu. Aceea este corect. Amin. Acolo este iertarea.
8
 Un Metodist se poateuita la un Baptist şi poate să-şi ţină capul într-o parte, şi un Baptist se va uita la
un Penticostal, un Penticostal înapi la Baptist, asupra tradiţiilor lor. Dar când noi ne întâlnim sub cruce, unde
Sângele lui Isus Hristos curăţeşte toţi oamenii de păcat, el este o nouă creaţie în Hristos Isus. El este un frate.
Nu contează la ce firmă aparţine, el este un frate. Pentru că acolo este un teritoriu unde noi ne putem întâlni
toţi. Este felul lui Dumnezeu de a face lucrurile. Aceste celelalte lucruri sunt credinţe omeneşti injectate în
aceasta. Dar planul original a lui Dumnezeu pentru iertare este sub Sângele lui Isus Hristos. Acela este planul
lui Dumnezeu de a face lucrurile, da.
47. Tra—tradiţiile în zilele acelea--marii profeţiau strigat, şi el a zis, „Tradiţiile voastre sunt fără putere. Ele
au miros urâz înaintea mea. Nu credeţi în ele.” Oamenii aduceau aceste jertfe fără ca nici măcar să nu aibă
credinţă în cea ce ei făceau. Acum, haideţi să ne întrebăm pe noi înşine o întrebare. Nu este aceea ceva
asemănător şi astăzi? Cât de tare noi am urâ să spunem aceea, noi trebuie să ne punem faţă în faţă cu
faptele, pe undeva. Acolo este ceva greşit pe undeva.
Păi, această biserică ar trebui să fie la un milion de mile mai sus pe dreum de unde este acum. Isus
aşteaptă după biserica Sa să fie gata. Mireasa Lui s-a pregătit. Noi avem potenţialul. Duhul Sfânt este aicea.
Dumnezeu este aicea. Puterea de a vindeca bolnavii, puterea de a face toate lucrurile pe care Hristos le-a
făcut, eu am văzut-o demonstrată pentru mine însumi de Duhul Sfânt. Deci potenţialul este aicea.
Ceea ce aşteată Dumnezeu, este, ca noi să ieşim afară din tradiţiile noastre, şi să venim înapoi sub
Sângele Fiului Său, Isus Hristos, şi să devenim biserica viului Dumnezeu, unde Metodiştii, Baptiştii, Lutheranii,
Prezbiterienii şi aricea ar mai fi. „Oricine vrea, poate să vină şi să ia din apa vieţii, gratuit.” Eu cred aceea cu
tot ceea ce este în mine. Noi... Dumnezeu a trimis jos pe Duhul Sfânt ca să facă aceea. Dar noi cu ritualurile
noastre, fără sinceritate... Noi... Făcând aceasta, pentru că este o tradiţie, şi pentru că este un ritual. Noi
mergem fără sinceritate, fără o adevărată părăre de rău pentru păcat.
48. Eu am observat seara trecută în acea mare adunare faimoasă a unuia dintre marii noştri fraţi renuminţi
din California... Şi eu am observat la acea adunare, aşa cum acei oameni vin jos, copii tineri adolescenţi... Eu
am admirat pe fratele pentru poziţia lui. Oricine ar fi făcut-o. Dacă tu eşti poziţionat să vezi ce loc a luat el în
ultimele zile, tu vei face la fel. Şi aşa cum am observat acei oameni venind jos la altar ca să facă o decizie,
fete mestecând gumă, băieţi înghiontindu-se unul pe altul, oameni râzând, acela nu este felul de a veni cu
părăre de rău sinceră evlavioasă (pocăinţă). Tu trebuie să vi din convingere. Dumnezeule, trimite-ne o trezire
de modă veche Penticostală a Duhuuil Sfânt care va aduce păcatul la rădăcină şi va aduce convingere
bărbaţilor şi femeilor.
Nu ca tu să spui, „Eu voi merge înapoi la biserică şi voi reânnoi părtăşia mea. Eu voi semna un card.”
Aceea este în regulă. Dar tu poţi să aderi la „Masoni”, la „Băieţii Bătrâni”, şi la orice altceva, şi să obţii aceleaşi
rezultate. Dar când tu vii sub ispăşirea de iertare a lui Dumnezeu, a Sângelui lui Isus Hristos, acolo trebuie să
fie o sinceritate pusă acolo. Dumnezeu cere sinceritate.
Dacă pe El l-a costat aşa un preţ, ca să dea pe singurul Lui Fiu născut, cum vom intra noi sub aceea,
cu o mică afacere de râs, şi venind să aderăm la biserică, şi să facem carduri de decizie, şi să-l luăm la
biserică, şi orice ar mai putea fi. Acelea nu sunt cerinţele lui Dumnezeu. „Acela care va merge semănând
lacrimi, va reveni fără îndoială, cu bucurie, aducând cu el snopi preţioşi.” Noi avem nevoie de oameni
aducători de snopi.
49. Eu am auzit un mare evanghelist spunând oadată, când eu eram la unul din dejunurile lui... A luat
Biblia şi... eu întotdeauna l-am admirat. El a zis, „Aicea este standardul. Acestea sunt cerinţele lui Dumnezeu.”
El a zis, Eu voi merge într-un oraş, şi voi avea o trezire.” A zis, „Eu voi avea 20 sau 30 de mii să-şi facă o
decizie. Eu voi merge înapoi peste patru sau cinci ani--poate doi ani” şi a zis, „eu nu mai pot găsi 15 sau 20.” A
zis, „Sfântul Pavel a mers într-un oraş şi a făcut un convertit. El a venit peste un an, şi el avea 20 sau 30 de la
acela unu.” Apoi a zis, „Predicatorii sunt leneşi care stau cu picioarle pe birou şi nu merg afară să vadă
oamenii”.
50. Eu admir curajul lui pentru că mustră pe fraţii lui, şi lucruri, pentru convingerile lui, dar eu aş vrea să-l
întreb o întrebare, „Ce predicator a spus aceea acolo în urmă sub Pavel, când acolo nu erau biserici la care el
să meargă (să-l accepte)?”
Ce era aceea? Pavel l-a scos din tradiţi, sau de la semnarea unui card, la botezul cu Duhul Sfânt, când
sufletul lui era în flăcări pentru Dumenzeu. El a trebuit să mărturisească şi să spună lucruri. Întregul lui suflet
era--ardea cu flăcări de foc pe care Dumenzeu le-a pus acolo. Ceea ce noi avem nevoie în seara aceasta este
un semn că un bărbat sau o femeie sunt salvaţi; urmăriţi-i cum merg după suflete atât de repede cât pot ei.
51. E la zis odată că un barman... Un băieţaş a intrat şi a zis, „Domnule barman?”
El a zis, „Da băiete.”
El a zis, „Semnul dumitale (reclama) este jos.”

9
 El a zis, „Mulţumesc, băiete.” Deci el a mers afară, şi băiatul a stat cu mâinile la spate, şi barmanul a
privit sus. Şi acolo era un mare anunţ pe o placă de bronz, reclama. Şi el a luat şorţul lui, l-a lustruit. El a zis,
„Băiete tu te înşeli. Semnul meu este sus.”
El a zis, „Nu domnule.” A zis, „nu este.” A zis, „Eu vreau să spun semnul (reclama) tău cel mai bun.”
El a zis, „Păi acela este semnul cel mai bun semn care îl am eu.”
E la zis, Oh, nu. Priviţi acolo jos.” Şi acolo zăcea un beţivan în jgheab. Acela era cel mai bun semn pe
care el în avea (da domnule), când noi vedem un om sub influenţa a ceea ce se vinde (se dă) înăuntru.
Şi când noi vedem un om sub influenţa Duhului Sfânt, până când viaţa lui arde cu un foc Penticostal
(de Cincizecime) de modă veche, acela este cel mai bun semn care Dumnezeu l-a dat vreodată unui om care
este salvat. Păi, da domnule. Acela este cel mai bun semn. Acum, cum vine acela? Nu prin aderarea la
biserică--ci prin acceptarea iertării Lui prin Isus Hristos, Substitutul tău inocent.
52. Fără sinceritate, fără o reală părere de rău pentru păcat. El a spus că El Îşi va ascunde faţa de la
ritualul lor. Rugăciunile lor erau fără efect. Ei se rugau. Oh, desigur. Ei mergeau sus şi spuneau rugăciunile lor.
Ei ofereau jertfele lor. Aceea a devenit doar o formă.
Ştiţi voi în 2.Timotei versul 3, sau capitolul 2 din 2.Timotei, nouă ni se spune acelaşi lucru, că noi vom
avea aceea în zilele din urmă. Biblia a spus, „Aicea, în zilele din urmă, să ştiţi aceasta, că va veni timpul când
oamenii vor fi încăpăţânaţă, deştepţi, iubitori de plăceri mai mult decât iubitori de Dumenzeu; dispreţuitori,
clevetitori, nestăpânăţi, dispreţuitor a tot ceea ce este bun, având o formă de evlavie, dar negând puterea; de
astfel de oameni depărtează-te. Unii dintre ei sunt care merg din casă în casă, amăgind femeile naive,
călăuzite de diverse pofte, şi niciodată ei nu învaţă, şi niciodată nu sunt capabili să ajungă la cunoştinţa
adevărului.”
53. Acum, dacă Biblia prezice că va veni ceasul când biserica va intra în aceeaşi tradiţie în care erau ei cu
ritualurile lor... Iată aceea este din nou, o religie tradiţională, făr ăputere. „Oh,” spun ei, „aceia erau comuniştii.”
Nu, ei nu erau. „Având o formă de evlavie...” Ei merg la biserică; ei aderă la biserică; ei încearcă să facă un
spectacol că ei sunt--că merg la biserică şi lucruri--şi merg afară şi trăiesc diferit. Acolo nu este foc în sufletul
lor. Acolo nu este nimic; ei nu sunt iteresaţi de altcineva. „Fiecare poate să moară şi să meargă dacă ei vor
astfel. Noi simţim că noi suntem salvaţi. Lasă-i pe restul să plece.”
Aceasta nu este Creştinismul real. Creştinism este a merge după cei pierduţi. Du-te şi adu-l pe acel
frate. Du-te şi fă ceva în legătură cu aceasta. Şi noi stăm cu mâinile în sân, chiar dacă noi pretindem că noi
suntem salvaţi, şi vedem bărbaţi şi femei murind în jur. Şi străzile pline de femei mergând la biserică cu
păantaloni scurţi şi--şi feţele vopsite, şi--şi arătând vulpile sau ca lupii sau ceva--şi bărbaţi păşind sus şi jos pe
stradă, aderând la biserici şi lucruri ca acelea. Şi numiţi aceea Creştinism şi vă păstraţi pacea?
54. Ce ar face Sfântul Pavel dacă el ar umbla prin Tucson? Acum, eu aş spune că ei l-ar pune în
închisoare mai înainte ca să fie dimineaţă. Aceea este corect! De ce? Sufletul lui ar arde pentru Dumenzeu
încât el nu s-ar putea abţine să nu o facă. Desigur. Dar noi aderăm la biserică. Voi vedeţi, tradiţiile noastre au
devenit o putoare în faţa lui Dumnezeu.
Ceea ce noi avem nevoie astăzi este un profet care să se ridice pe scenă cu „AŞA VORBEŞTE
DOMNUL” şi să rupă acele lucrui până la fund şi să spună că ele au devenit o putoare. Denominaţiunile
noastre au crecut, şi bisericile noastre sunt mari şi ele sunt mai frumoase decât au fost vreodată. Noi mai bine
am fi afară cu o tigaie, stând pe alee cu o chitară--afară acolo batând toba, sau ceva de felu lacela, cu un foc
real Penticostal (de Cincizecime) arzând în sufletul nostru decât să stăm în aceste strane mari în care stăm
noi astăzi murind, şi lumea murind sub picioarele noastre.
55. Da domnule, Dumnezeu are o iertare şi acea iertare este numai prin Isus Hristos. Educaţia, trediţia,
denominaţiunea, stiinţa, nimic nu va lua locul ei vreodată. Ea este sub acel Sânge. Ea este sub tradiţie—nu
sub tradiţie, ci sub Sângele lui Isus Hristos, calea pregătită de Dumnezeu pentru păcătoşi, singura cale pe
care noi o putem întâlni vreodată. Acum, eu vă spun, voi luaţi un Metodist, luaţi un Baptist, şi un prezbiterian,
şi un Lutheran, şi un Penticostal, şi lăsaţi ca fiecare să vină sub acel Sânge. Ei sunt fraţi. Acolo nu este nici o
agitaţie despre ei atunci. Nu domnule, ei sunt fraţi. Ei văd totul cam la fel.
Dar voi lăsaţi un Metodist să se agite cu un Baptist despre rânduiala botezului. Lăsaţi un Unitarian să
se agite cu un Trinitarian, şi un Trinitarian cu un Unitarian, şi orice o mai fi. Priviţi agitaţia şi părul ridicat. Dar
lăsaţi ca amândoi să vină sub cruce şi priviţi ce are loc.
[Loc gol pe bandă-Ed]……
56. Şi aşa va fi pănă voi muri.
Apoi, într-un nobil şi dulce cântec,
Eu voi cânta această putere de salvare;
Când această sărmană limbă sâsâită tremurătoare,
Se aşează tăcută în mormânt...

10
 Eu dau mărturie în această seară că Sângele lui Isus Hristos face un Metodis, Lutheran, Baptist,
Prezbiterian, sau orice este el, fratele meu. Da domnule. Acolo este ceva în acel ins, pentru că duhul lui este--
este un frate. El nu este un agitat şi --şi ceva sau altceva; el este un frate în Hristos. El crede fiecare Cuvânt
care este în Biblie.
Cum poate Duhul Sfânt, Care a scris Biblia, să nege Aceea? Cum poate Duhul Sfânt trăind într-un om,
sa spună „Nu aceea a fost pentru apostoli”. Aceea...
Isus a spus, „Oricine vrea”
Petru a spus, „Promisiunea este pentru voi, şi pentru copiii voştri, aceia care sunt departe acum, chiar
atâţia câţi Domnul Dumnezeul nostru va chema.” Duhul Sfânt a fost pentru oricine a chemat Dumnezeu.
Şi aicea El spune, „Aceia pe care El i-a predestinat, El i-a cunoscut mai dinainte.” El i-a rânduit şi ei au
acceptat. „Şi nici un om nu poate veni la Mine,” a spus Isus, „Dacă nu îl atrage Tatăl Meu, şi toţi pe care Tatăl
Mi i-a dat, vor veni la Mine.”
57. Am venit noi printr-o emoţie lucrată? Venim noi printr-o aderare la biserică? Venim noi pentru că noi nu
vrem să ajungem în iad? Sau venim noi pentru că noi iubim pe Dumnezeu, care a dat pe singurul Fiu al Său
născut, pentru ca oricine crede în El va avea Viaţa Veşnică? Venim noi pentru că aceasta este o jertfă de
dragoste pe care Dumnezeu ne-a dat-o nouă ca noi să o arătăm?
Dumnezeu urăşte religia fără putere. Religia lor nu are putere. Deci ce trebuie El să facă astăpzi? El
urăşte... De fiecare dată în Biblie când Dumnzeu vreodată... afară... această parte, Biblia, de fiecare dată când
a venit o reformă, sau o trezire, ea a fost susţinută de mar isemne şi minuni. Când Luther a venit, când Wesley
a venit, când toţi reformatorii au venit, Sankez, Finney, Knox, Calvin, oricare altul, unde ei au venit acolo a fost
o putere demonstrată. Unde Dumnezeu este--El este Supranatural. Unde Dumnezeu Se arată pe El Însuşi,
acolo trebuie să fie supranatural.
58. Priviţi la Farisei în acea zi care au venit la Isus. Şi ei au vorbit despre smerenie şi dulceaţă. Cine era
mai dulce decât bătrânul preot? Cine era mai mare decât bătrânul preot? El venea la tine când tu te-ai născut.
Dacă era ceva ceartă prin vecini, el venea şi o rezolva. Şi el întotdeauna era un făcător de pace. El este un
om iubitor. Voi ştiţi că el este. Când tu aveai probleme, tu puteai merge la el, el te ajuta. Cum este un om bun?
Apoi, vorbind despre Isus din Nazareth... Acest preot, noi ştim cine era tatăl lui. Tatăl tatălui lui, tătăl
tatălui tatălui lui. Noi avem o şcoală aicea care îl identifică. Cine este acest Isus din Nazareth? De la ce şcoală
a venit El? La ce organizaţia aparţine El? Ce face El altceva decât să se agite întotdeauna?
Ce spune El despre bunul preot bătrân al vostru? „El este de la diavolul,” A spus Isus, „Voi sunteţi...
diavolul este tatăl vostru şi voi faceţi lucrările lui” Vă puteţi voi imagina? El a mers sus în Templu, a privit în jur
peste oameni cu mânie, a lovit jertfele pe care le cerea Jehova, şi a strigat, „Este scirs, Casa Tatălui Meu este
o casă de rugăciune; şi voi aţi făcut-o o peşteră de tâlhari.”
Ce ar face El astăzi dacă El ar veni la bisericile voastre moderne? Acolo ar fi ceva mişcări de mese.
Acolo ar fi ceva sărituri în strană. Păi, El ar rupe-o în bucăţi. Corect. Aceea ar fi acelaşi lucru. Nu vedeţi voi,
Isus este foarte Scriptural. El era Cuvântul. El nu a trebuit să scrie nimic. El era Cuvântul. El era Cuvântul Cel
Viu. Şi oamenii au eşuat să-L recunoască.
59. Şi cum poate un om astăzi, pe baza principiilor care... Isus a promis aceste lucruri pentru toată lumea,
şi aceste binecuvântări pentru toată lumea, şi Duhul Sfânt să cadă doar exact cum a făcut-o la început peste
oricine Dumnezeu va chema. Cum poate un om să se numească pe el însuşi Creştin, şi să nege Cuvântul
acela, şi să spună că Duhul Sfânt este în el? Duhul Sfânt va puncta fiecare Cuvânt a lui Dumnezeu cu un
„AMIN”. Aceea este exact corect.
Oh, frate, sistemul nostru de educaţie ne-a tras departe de aceea. Şi denominaţiunile noastre ne-au
separat pe noi unul de altul şi de Hristos. Dar ce... Ei vor continua să facă aceea. Când tu iei un substit, orice
alt lucru, acela nu este mai mult decât frunze de smochin, din nou. Dumnezeu îl respinge. Dar când biserica
vine sub Sângele lui Isus Hristos cu însemnul Duhului Sfânt peste ei, atunci tu urmează să vezi frăţietate
(părtăşie frăţească) din nou. Tu urmează să vezi o biserică plină de putere. Tu vei vedea...
60. Dumnezeu urăşte o religie fără putere. Trebuie să fie putere. Cu siguranţă. Este o putere pentru ca să
salveze pe om din păcat. Este o putere care face semne şi minuni şi miracole aşa cum a promis Isus Hristos.
Ei şi-au făcut un scop din Cuvântul lui Dumnezeu, acolo în urmă, şi ei L-au crezut, şi a atins ţinta. Voi faceţi
scopul vostru în acelaş fel în Cuvântul lui Dumnezeu, şi va lovi ţinta din nou. Trebuie să o facă, pentru că El
este acelaşi ieri astăzi şi în veci. Lui Dumnezeu nu îi place o religie fără putere. Dumnezeu nu vrea aceea.
Dumenzeu vrea să lucreze. Dumnezeu vrea să se arate El Însuşi viu. Speranţa noastră este învierea. Este
aceea corect? Speranţa noastră de viaţă este învierea, învierea lui Isus Hristos.
61. Vedeţi voi, Dumnezeu vrea să lucreze în biserica Lui. Isus a spus, „Eu voi fi cu voi întotdeauna, chiar
până la capătul lumii. Lucrările pe care Eu le fac, le veţi face şi voi.” Sf. Ioan.12: 14, „Lucrările pe care Eu le
fac, le veţi face şi voi; chiar mai multe decât acestea, veţi face; pentru că Eu merg la Tatăl Meu.” Acum,
biserica încearcă să nege aceea, ca să obţină mai mulţi membri, să fie mai populară.
11
 Acum, eu vreau să vă întreb ceva. Dumnezeu încearcă să lucreze în biserica Lui, iar biserica încearcă
să lucreze prin crezuri. Şi cele două nu pot lucra împreună. Voi trebuie să vă scăpaţi de crezuri şi să lăsaţi pe
Hristos înăuntru. Şi cum puteţi voi face aceea? Când El vede Sângele, când Sângele a fost aplicat cu o inimă
sinceră şi o mână pusă pe Isus Hristos, şi o inimă care este corectă înaintea lui Dumenzeu ca să
mărturisească că el este greşit şi să fie născut din Duhul Sfânt, atunci lucrările lui Dumnezeu vor urma, aşa
cum El a spus că va face. Da, biserica vrea să lucreze prin crezurile lor ca să vadă câţi membri pot ei să
obţină. Dumenzeu vrea să lucreze prin Puterea Sângelui ca să obţină Creştini născuţi din nou. Aceea este
exact diferenţa din aceea.
Să faci aceea este să respingi... Să facă aceasta ei... tu trebuie să respingi Duhul Sfânt şi puterea Lui
de lucrare, ca să accepţi un crez. Tu trebuie să vezi adevărul înainte ca tu să accepţi o eroare. Dacă tu vei fi
un Creştin, tu nu poţi... Tu trebuie să calci peste promisiunile lui Dumnezeu pentru a intra în acea eroare.
Pentru că acolo este o lumină roşie sclipind înaintea voastră, tot timpul, „Acesta este Cuvântul!”
62. Tu spui, „Păi, aceea a fost pentru o altă zi.” Ea ese pentru astăzi, pentru că Hristos este Cuvântul. Este
aceea corect? Sf.Ioan, „La început a fost cuvântul, şi Cuvântul a fost cu Dumenzeu şi Cuvântul era
Dumenzeu. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi.” Şi Biblia spune, „El ete acelaşi ieri, astăzi şi în
veci.” Deci, dacă hristos este Cuvântul, fiecare promisiune este adevărată, şi este aceeaşi ieri astăzi şi în
veci. Trebuie să fie. Este nevoie de o credinţă născută din nou ca să creadă aceea şi să o facă să funcţioneze.
Doar... tu nu o poţi face cu o tradiţie. Ea nu va funcţiona. Tu trebuie să vi la acel Sânge doar tot la fel de sigur
ca orice.
63. După ce Israel... După ce Isaia i-a spus lui Israel că ei au alterat substitutul lor prin tradiţiile lor, acolo a
a părut un alt profet. (Înainte de încheiere). Un alt mare profet a venit pe scenă, şi acela a fost Ioan
Botezătorul. Acum. El i-a îndrumat către Mielul care va lua... va face, nu numai pentru Israel, ci pentru toată
rasa căzută a lui Adam. El a zis că acolo era... Dumnezeu urma să trimită un Miel. Şi acest Miel va fi pentru
Neamuri, Evrei şi pentru oricine ar mai vrea să vină.
Nu a trecut mult şi Mielul a fost prins în cuie pe crucea altarului Său. Sângele lui a fost vărsat. Duhul
Sfânt a venit înapoi. Acum, când un animal din vechime, un miel murea, spiritul animalului nu putea să vină
înapoi. Deci sângele era doar aplicat la o naţiune. Dar acum, pentru toată rasa căzută a lui Adam, Mielui lui
Dumnezeu a fost vărsat, Sângele Lui, însemnul a venit înapoi în forma Duhului Sfânt ca să vină peste
închinător. Acum, aceea este ceea ce Dumenzeu cere. Aceea este ceea ce ei au făcut în acea zi. Şi aceea
este ceea ce fac ei astăzi.
Acum, dacă orice persoană simte povara păcatului, şi voi ştiţi că voi sunteţi greşiţi... Ascultaţi, acolo
este iertare. Şi acea iertare este prin Mielul lui Dumnezeu. Credeţi voi aceasta? Este prin Miel, prin Sângele
Mielului.
64. Mi s-a spus o mică poveste, odată. Aceea m-a ajutat mult. Acolo era un băiat care a fost răpit în zilele
timpurii. Eu presupun că voi toţi aţi luat poveştile Bibliei şi aţi luat istoria bisericii. Şi în aceea, eu cred că era
„Fox...” Nu, nu era. Era „Părinţii Niceeni”, sau „Viaţa Sf. Patrik”. Sf. Patrik era... De fapt aceea era doar un
nume care i-a fost dat. Numele lui era Suscat. Şi el era--el a fost răpit de o grămadă (gaşcă) de marinari
(piraţi) a fost angajat să fie crescător de porci.
Şi această poveste spune că acest copil a fost răpit şi a fost luat la bordul unei corăbii, şi el lucra
munca lui. Şi bătrânul căpitan s-a îmbolnăvit într-o zi şi era--era chiar aproape gata să moară. Şi el era atât de
bolnav, afară pe mare, şi bătrânul cu barba lui sură zăcea în cabină. Şi el a chemat ajutoarele lui, omul lui de
punte, şi a zis, „Este acolo o Biblie printre voi?” a zis, „Când eu eram copil, eu am avut o creştere de Creştin.”
Şi a zis, „Eu sunt pe moarte. Şi omule, eu nu vreau să mor în felu lacesta.” El a zis, „Aveţi voi Cuvântul lui
Dumenzeu? Este vre-un om care are Cuvântul lui Dumnezeu?”
65. În final, în spate acolo în grămada de oameni, un mic băieţaş s-a ridicat şi a zis, „Domnule, eu am o
Biblie. Eu sunt un Creştin. Eu o port cu mine.”
El a zis, „Vino aicea băiete.” El a zis, „Vrei tu să spui că tu ai o Biblie?”
E la zis, „Da.” A zis, „Tatăl meu şi mama mea erau Creştini, şi eu mi-am dat viaţa lui Hristos când eu
eram doar un tinerel, şi eu iau cu mine Cuvântul Lui oriunde merg.” A zis, „Eu Îl pun pe inima mea, şi El este în
inima mea.”
El a zis, „Citeşte-mi ceva de acolo, fiule, înainte ca eu să mor.”
Şi micul băiat a întors la Isaia 53 şi cu 5 şi a citit în felul acest, „El a fost rănit pentru fărădelegile
noastre; El a fost rănit pentru păcatele noastre: pedeapsa pentru pacea noastră era supra lui; şi cu rănile lui
suntem tămăduiţi.”
Şi când a zis asta, bătrânul căpitan a spus, „Poţi tu să citeşti mai departe?”
Micul băiat a zis, „Pot să comentez puţin aicea?”
Şi bătrânul căpitan a spus băiatului, a zis, „Da, dă-i drumul”

12
 El a zis, „mama mea Creştină, înainte ce eu am fost luat de la ea”, a zis, „tu şti, ea obişnuia să-mi
citească Scriptura atât de mult. Şi tu ştii felul în care o citea ea?”
Şi bătrânul căpitan a zis, „Nu fiule, eu aş vrea să aud felul Creştin în care îl citea mama ta.”
66. Ea a zis... El a zis, „Iată felul cum o citea ea: El a fost rănit pentru păcatele lui Willie Pruitt: El a fost
rănit pentru fărădelegile lui Willie Pruitt: pedeapsa lui Willie Pruitt a căzut peste El; şi prin rănile Lui, Willie
Pruitt a fost vindecat.”
Bătrânul căpitan a zis, „Mie îmi place aceea. Îmi place aceea.” A zis, „Oh, dacă numele meu ar păutea
doar să fie citit acolo în aceea.” A zis, „Crezi tu că ai putea să o faci, fiule?”
E la zis, „Eu voi încerca.” El a zis, „El a fost rănit pentru păcatele lui Johny Quartz. El a fost rănit pentru
fărădelegile lui Johny Quartz; pedeapsa pentru pacea lui Johny Quartz a căzut peste El; şi prin rănile lui,
Johny Quartz a fost vindecat.”
Cu lacrimi pe barba lui, el a zis, „Pregătiţi-mi haine. Isus Hristos m-a vindecat. Eu îmi dau viaţa mea
Lui.” Vedeţi?
67. Oh, prietene, dacă tu poţi doar să-ţi citeşti numele tău acolo înăuntru. Oh, dacă eu aş putea să citesc
numele meu. „El a fost rănit pentru fărădelegile lui William Branham; El a fost rănit...” Nu biserica, nu aceast,
nu crezul, ci „El a fost străpuns pentru păcatele mele: pedeapsa care.mi dă pacea a căzut peste El; şi prin
rănile Lui William Branham a fost vindecat.” Oh, dacă noi doar am putea citi numele noastre în Scriptură şi cu
adevărat să o pătrundem. Este... Aceea este ceea ce o face. Citiţ inumele voastre în Aceea, aceea face o
primire, o iertare. Pentru că atunci când noi realizăm aceea, „El a fost rănit pentru păcatele naostre; el a fost
străpuns pentru fărădelegile noastre...”
68. Un alt lucru. Noi aflăm în Evrei.9: 11, că iertarea produce puritate, închinătorul nu mai are conştiinţa
păcatului şi s-a curăţit el însuşi de tradiţiile moarte. Când noi cu adevărat venim sub Sânge, noi suntem curăţiţi
de tradiţiile moarte. Scriptura spune aşa, Evrei.9. Priviţi, „Curăţiţi-vă conştiinţa de tradiţiile moarte...”
Atunci, dacă voi faceţi aceea, uitaţi că voi sunteţi Baptist. Uitaţi că sunteţi Methodist. Uitaţi că voi
sunteţi Penticostal, orice sunteţi voi. Şi uitaţi acele tradiţii moarte, şi veniţi la Sânge. Veniţi la aceea. Citiţi-vă
numele vostru în aceea şi apoi faceţi aceasta. Apoi veniţi la masa comuniunii. Apoi veniţi şi aflaţi cine este
greşit şi cine ete corect, dacă urmează ca aceasta să fie o comuniune mai apropiată sau nu. Vedeţi dacă voi
puteţi să vă scoateţi fratele vostr uafară. Voi nu o puteţi face. Voi doar nu o puteţi face. Acolo este ceva în voi
care nu vă va lăsa să o faceţi. Acolo doar este ceva. Vedeţi voi? Numele vostru este citit printre aceia şi voi--
voi nu o puteţi face. Aceasta vă purifică; vă curăţeşte.
69. Amintindu-ne de El aşa cum noi îngenunchem la cruce. Lăsaţi ca el să fie un preot Catolic,
prezbiterian,. Orice ar fi el, lăsaţi ca acel om să vină aşa cum el citeşte numele lui aicea înăuntru. „El a fost
rănit pentru păcatele acestui preot. El a fost străpuns pentru acest Methodist, acest Baptist, acest Penticostal,
ce--rănit pentru păcatele noastre.” Numele meu, numele tău, orice eşti tu... Apoi lasă ca noi să credem
aceasta. Nu ceea ce spun crezurile; ci ceea e spune Cuvântul. Atunci hai să îngenunchem jos la cruce
împreună; noi suntem fraţi.
Oh, da, tradiţiile. Noi ne curăţăm noi înşine de toate tradiţiile moarte. Acolo ar putea fi 40 de prezbiteri
de stat; acolo ar putea fi 40 de mari preoţi; acolo ar putea fi cardinali, şi episcopi, şi papi, şi orice altceva,
strigând, „Ieşiţi afară de acolo. Nu vă poluaţi.” Dar tu ai braţele tale în jurul fratelui tău, frate. Acolo este
cevareal. Tuai obţinut iertarea sub aceeaşi ispăşire prin care este şi el iertat. Voi sunteţi fraţi. Este mai aproape
ca un frate. Este ceva despre aceea care trage mai aproape de Dumenzeu. Şi când tu te tragi mai aproape de
Dumnezeu, tu te tragi mai aproape unul de altul. Cum poţi tu să urăşti pe fratele tău pe care îl vezi, sau s îl
dispreţuieşti, şi să spui că În iubeşti pe Dumnezeu pe care nu L-ai văzut? Tu devii un mincinos, şi adevărul nu
este în tine.
Dar când noi ajungem la un loc unde Sângele lui Isus Hristos ne curăţeşte de tot păcatul, atunci noi
suntem fraţi. Atunci acolo nu este nici o diferenţă în noi. Titlurile noastre sau vechile noastre mărci (nume) de
care ne-am ataşat (pe care ni le-am pus), nu mai înseamnă nimic pentru noi.
70. Eu îmi amintesc că acolo am trecut poarta ziua trecută şi mă refeream la unul dintre fraţii care stau
acolo, unde eu obişnuiam să conduc vitele. Şi venind prin aceea, fermierul marca acele vite aşa cum ele
veneau la adunarea de primăvară. Şi el privea. El niciodată... Ei aveau tot felul de mărci pe ele. Dar el
niciodată nu a observat marca. El urmărea însemnul de sânge. Şi acela trebuia să fie Hereford pur sânge sau
ea nu putea merge la Araphao Forest, pentru că Asociaţia Hereford le păştea acolo. Trebuia să fie Hereford
pur sânge.
71. Eu cred că acela este felul cum va fi la timpul sfârşitului. El nu va spune, “Eşti tu un Metodist?” Eşti tu
un Baptist?” Aceasta este marea întrebare astăzi. “Ce --ce eşti tu? Tu, un Metodist? Baptist?”
Eu spun, “Nu”
“Păi, ce şti tu? Un Prezbiterian, Lutheran, Nazarinean, Pentecostal?”
13
 “Nu.”
“Ce eşti tu?”
“Un Creştin.”
Un Creştin, marca Sângelui, se vede sub Sânge. Aceea înseamnă că fiecare frate şi soră, sub acel
Sânge este fratele meu şi sora mea. Cu foarte adâncă sinceritate acolo înaintea lui Hristos, noi—preoţii,
predicatorii, sau orice or mai fi, să punem mâinile noastre pe jertfă şi să spunem, “Noi suntem păcătoşi
vinovaţi. Noi nu suntem vrednici de mila Ta, Oh, Dumnezeule. Dat Tu ai trimis pe Fiul Tău să moară în locul
nostru şi noi o acceptăm liber.” Oh, noi suntem fraţi şi surori atunci.
72. Toată agitaţia este gata; toată este dusă. Noi suntem sincer iertaţi. Tu mergi iertat şi curăţat de păcat,
curăţat de tradiţii. Lucrurile vechi au trecut, toată agitaţia este dusă. Toţi Baptiştii, Methodiştii şi Prezbiterienii
sunt toţi curăţiţi prin acelaşi Sânge şi noi am devenit fraţi. Agitaţia tradiţională este terminată. Atunci noi putem
avea părtăşie aicea. Şi acolo noi doar avem părtăşie.
Eu am văzut Prezbiterieni stând în aceste adunări ale Oamenilor de Afaceri ai Evangheliei Depline
vorbind în limbi şi strigând cât de tare puteau ei, şi unii dintre cei mai proeminenţi Prezbiterieni care sunt în
Statele Unite. Jim Brown, câţi dintre voi l-aţi întâlnit vreodată, un Prezbiterian proeminent, stând aicea şi
dansând în Duhul, şi vorbind în limbi şi continuă aicea, şi pastor a uneia dintre cele mai faimoase Biserici
Prezbiteriene din Statele Unite. Lutherani, Metodişti, Prez--toţi împreună, ce este aceasta? Ei au venit sub
Sânge. Acolo nu mai este marcă: acolo nu mai sunt bariere denominaţionale. Noi suntem una. Noi suntem
Creştini. Noi avem lucruri în comul. Da.
73. Aicea, nu de mult (în încheiere), era un bărbat şi o femeie, soţ şi soţie despărţiţi. Şi ei încercau să o
rezolve. Ei au mers la un psihiatru să afle dacă ei puteau să-şi tragă gândurile lor împreună. Dar el nu putea.
Ei au mers la tot ceeace ei au putut să se gândească să încerce să stea împreună, dar ei doar s-au agitat şi în
continuare ei erau despărţiţi. Şi doar ei nu se mai puteau suporta, şi nu puteau sta unul în prezenţa celuilalt, şi
ei se agitau. Deci ei au decis să divorţeze. Deci ei au angajat un avocat ca să le dea un divorţ.
Şi el a zis, “Păi acum, înainte ca noi să o facem,” a zis, “noi vom vinde casa.” Şi a zis, “Tu mai bine
mergi jos şi împarţi lucruile înainte ca noi să obţinem divorţil şi ca locul să fie vândut.
74. Deci soţul şi soţia au mers împreună; ei au mers acasă. Şi ei au mers în cameră şi ea a zis, “Eu voi lua
aceasta.” Şi e la zis, “Eu voi lua aceasta.” Şi ei se agitau, şi ei erau înfierbântaţi unul cu altul.
După un timp ei au zis, “Eu îţi voi da aceasta, dacă tu vei lua aceasta.”
“În regulă.” Aceea a mers pentru un timp.
Ei au ajuns în salon, apoi în locuri diferite, şi în bucătărie şi în dormitor. Ei au împărţit lucrurile lor.
75. Apoi, la final ei şi-au amintit că acolo erau ceva lucruri în pod. Deci ei au mers sus în pod şi ei au tras
afară un cufăr vechi. Ş iei au început să scoată diferite lucruri, spunând, “Tu poţi să ai aceasta, şi tu poţi să iei
aceasta.”
Şi mai la urmă ochii lor au căzut pe un anume obiect mic pe care amândoi s-au grăbit să-l ia. Şi ei au
privit unul la altul. Ce era aceea? O pereche de pantofi albi care au aparţinut la un copil care murise. Era parte
din amândoi. Acolo cu mâinile încleştate în felul acesta pe pantofiorii bebeluşului... Cu adevărat, cui îi
aparţineau? Ale cui erau? Aparţinea la amândoi. Ei aveau lucruri în comun.
În câteva minute, aşa cum ei priveau unul la altul, lacrimile au început să curgă pe obrajii lor. Ce este
aceasta? Ei putea împărţi orice altceva, dar când ei au ajuns la ceva ce aveau în comun, copilul, şi el era în
ceruri, agitaţia lor s-a încheiat. În câteva minute ei erau unul în braţele celuilalt; divorţul a fost anulat. Pacea a
împărăţit.
76. Şi fraţilor, lăsaţi-mă să vă spun aceasta în seara aceasta. Noi nu vrem ca voi să aderaţi la o biserică.
Cieu vă rog aceasta; acolo este un lucru pe cae noi îl avem în comun; acela ete Isus Hristos. El este în comul
cu noi. Noi nu putem fi toţoi Baptişti; noi nu putem fi toţiMetodişti; noi nu putem fi Unitarieni sau Trinitarieni sau
orice ar mai fi. Noi nu putem fi aceea. Dar este un lucru care noi îl avem în comun. Aceea este iertarea lui
Dumenzeu, Fiul Său, Isus Hristos. Noi avem toate lucrurile în El. Dar acesta este primul lucru pentru noi să
acceptăm. Apoi noi putem lua alte lucruri când noi acceptăm iertarea pe care Dumnezeu ne-a oferit-o.
Şi aceea nu va fi prin sistemul nostru educaţional, prin sistemul nostru denominaţional, ci aceea va fi
prin Sângele lui Isus Hristos. Noi toţi ne putem întâlni acolo sub cruce şi să fim una şi să avem lucruri în
comun. Voi credeţi aceea? Haideţi să ne aplecăm capetele noastre soar un moment în timp ce ne rugăm.
77. [Un mesaj este dat din audienţă – Ed.] Amin. Cu capetele aplecate, şi desigur inimile plecate, haideţi
să ne plecam inimile doar un minut acum, cu capetele noastre, spunând, “Doamne, cu inima plecată acum, cu
toată tradiţia mea, sunt eu greşit sau corect?”
Lăsaţi ca Duhul Sfânt să cerceteze (să caute) prin inima acum. Şi dacă nu este doar acolo unde
trebuie să fie, şi voi vreţi să fiţi amintiţi în rugăciune în încheiere, că voi ştiţi că noi toţi ne putem întâlni sub un
singur lucru, Sângele, ispăşirea... Şi când noi o facem, atunci noi suntem curăţiţi de toate lucrurile lumii. Şi voi
14
aţi vrea să fiţi amintiţi în rugăciune, aţi vrea voi să faceţi aceasta cunoscut prin ridicarea mâinii voastre înaintea
lui Dumnezeu, şi să spuneţi, “Re...” Dumnezeu să vă binecuvinteze. Oh, Doamne, mâinile.” Aminteşte-mă
o,Doamne.
78. Vă daţi voi seama că noi nu mai avem multe zile de petrecut pe acest pământ? Voi spuneţi, “Păi, eu
sunt tânăr.” Eu ştiu... Eu nu ştiu soră, frate. Acolo ar putea fi mulţi tineri care să moară în toată lumea în seara
aceasta, sute dintre ei. Nu, singurul lucru ce aveţi este suflarea care a mei rămas în voi. Vreţi voi să spuneţi la
timpul acesta, snuneţi, “Cu mâna mea ridicată, Domane Dumnezeule, eu accept iertarea pe care Tu ai oferit-o,
Sângele lui Isus Hristos. Acum, lasă Însemnul din Sânge, Duhul Sfânt, să vină peste mine. Eu nu am primit
Duhul Sfânt. Eu ştiu. Şi eu vreau să primesc ceva care mă face să mă simt în felul cum tu vorbeşti, că
păcatele mele sun t duse, şi lumea, dragostea lumii, a plecat de la mine, şi eu sunt o creaţie nouă. Eu vreau
să ştiu în inima mea. Şi Dumnezeule, eu nu ridic mâna mea la Fratele Branham, ci eu o ridic către Tine, şi Tu
cunoşti inima mea.”
Şi nimeni să nu privească în sus. Doar lăsaţi pe Dumenzeu să vadă aceasta. Şi spuneţi, “Dumnezeule,
eu--eu--eu vreau însemnul pe care Sângele l-a aplicat pe mine. Şi eu Îl vreau.” Ridicaţi mâna şi spuneţi,
“Roagă-te pentru mine Frate Branham.” Domnul să vă binecuvinteze. Aceea este în regulă.
79. Nu contează ce sunteţi voi, Metodist, Baptist, Prezbiterian, este pentru oricine vrea. Acum, eu am...
Nimic împotriva acelor biserici, ele sunt în regulă. Dar ceea ce încerc eu să spun, că aceea nu salvează.
Vedeţi voi? Trebuie să fie iertarea lui Dumnezeu--harul iertării. Şi el este reprezentat, nu printr-o biserică, ci
prin Sângele lui Isus Hristos. Acela este Substitutul vostru, când tu poţi să pui mâna pe El şi să spui, “Acum,
eu accept acel substitut. Dumnezeule, fi milostiv cu mine.”
Şi poate acolo pot fi membri de biserică aicea care au aderat la biserică, cu toată sinceritatea lor bună.
Eu cred aceea cu toată inima mea, voi aţi aderat cu sinceritate. Dar voi spuneţi, “Frate Branham, cu adevărat,
inima mea nu a fost curăţită de toate aceste trediţii şi lucruri. Eu cred că dacă cineva va vorbi împotriva
bisericii unde eu... Dacă Biblia chiar ar spune, spune-mi, voi avea eu dovada prin Biblie că biserica mea este
greşită, eu încă nu pot accepta aceea din toată inima mea. Eu nu o pot face. Dar eu vreau. Roagă-te pentru
mine. “Ai vrea tu să ridici mâna şi să spui, “Roagă-te” Eu o voi face. Da, desigur eu o voi face. Dumnezeu să
vă binecuvinteze, Aceea este bine. Aceea este în regulă.
“Eu vreau să fiu în stare să accept orice a spus Dumnezeu, doar în felul cum a făcut-o El în Biblie. Şi
eu vreau ca Sângele lui Isus Hristos să vină peste mine.”
80. Şi dacă Sângele este aplicat, Însemnul... Vedeţi, acolo este un Însemn dat de Sânge, şi acela este
Duhul Sfânt. Şi când Duhul Sfânt a venit jos în ziua Cincizecimii, voi ştiţi ce a făcut El oamenilor. Şi de fiecare
dată când El va veni peste oameni, El va face chiar acelaşi lucru. Petru a zis, “Pentru că promisiune este
pentru voi, pentru copii voştri, şi pentru aceia care sunt departe acum, chiar atât de mulţi câţi va chema
Domnul Dumnezeul nostru”, aceeaşi promisiune.
Dacă 10 cenţi sunt zece cenţi aicea, sunt 10 cenţi afară acolo. Este oriunde este, sunt 10 cenţi. Dacă
este un diamant aicea, este diamant şi acolo. Dacă este o casă aicea, este o casă acolo. Şi dacă este Duhul
Sfânt care a căzut în ziua Cincizecimii, este acelaşi Duh Sfânt astăzi. Şi (dacă) voi niciodată nu aţi aflat acea
experienţă, acceptaţi aceasta în timp ce ne rugăm, vreţi voi?
81. Tatăl nostru din ceruri, ştiind că soarele merge jos molcom, timpul nu va mai fi, într-o zi marele Arhanghel
va păşi afară pe scena timpului, din eternitate. Şi trâmbiţa lui Dumenzeu va suna şi fiecare bărbat sau femeie
va răspunde la ceea ce noi ştim că este adevărul, Cuvântul lui Dumnezeu. Acolo trebuie să fie ceva standard
pe care Dumnezeu trebuie să-l lase aicea pe pământ prin care noi să fim judecaţi. Şi dacă noi luăm standardul
bisericii noastre, a denominaţiunii noastre, cât de departe greşim noi? Şi care denominaţiune ar fi cea
corectă? De aceea noi am fi confuzi. Noi nu am şti ce să facem.
Dar acolo este un Standard şi acela este Cuvântul Tău. Şi Cuvântul Tău spune, “Dacă un om nu este
născut din nou, el nici măcar nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” Cu alte cuvinte, el nu O poate înţelege.
El trebuie să o accepte prin credinţă şi să fie născut din nou, şi atunci el o va înţelege. “Să vadă” înseamnă “să
înţeleagă”.
82. Şi noi ne rugăm, Dumnezeule, în această seară, camulte din acestemâini ridicate în seara aceast
peste tot prin clădire, oameni de afaceri ai oraşului, şi femei, şi băieţi şi fetiţe, eu cred cu sinceritate că ei au
ridicat mâinile lor. Acum, ei nu puteau ridica mâna lor dacă acolo nu era o condamnare. Şi Duhul Sfânt prin ei
le-a dovedit că ei sunt greşiţi, şi a adus condamnarea că ei vor să fie corecţi. Şi ei sunt sinceri, eu cred,
Doamne, şi eu mijlocesc pentru fiecare. Eu cred în seara acesta, Doamne, aşa cum eu mă rog, că nici o mână
din ele care s-au ridicat vor avea odihnă până când Duhul Sfânt nu umple viaţa lor. Acordă aceasta Doamne.
Eu îi pretind ca trofee ale lui Isus Hristos. Fă aceasta Doamne, eu mă rog.
83. Salvează pe cei pierduţi, umple pe cei care au acceptat pe Hristos cu Duhul Sfânt. Toarnă-L peste
sufletele lor Tată. Ia-Ţi gloria pentru Tine. Isus, Tu ne-ai spus, “Nici un om nu vine la Mine dacă nu îl atrage
15
Tatăl.” Şi credinţa vine prin auzire, şi auzirea Cuvântului lui Dumnezeu. Şi acum, Cuvântul lui Dumnezeu fiind
predicat, credinţa vine prin auzire. Şi ei au fost atraşi pentru că Biblia a spu, “Aceia pe care El i-.a cunoscut, i-a
şi predestinat.” Şi pe aceia pe care El i-a predestinat, El i-a chemat. Şi la aceia pe care El i-a chemat, El le-a
dat Viaţa Veşnică.
Şi acum, înapoi la început, înainte de lume, Tu ai pus numele lor în Cartea Viaţii Mielului. Şi în seara
aceasta Duhul Sfânt a chemat. Şi ei au ridicat mâinile lor. Acum, Doamne, dă-le Viaţa Veşnică. Eu o cer pentru
gloria lui Dumnezeu, ca Duhul Sfânt să vină jos în inimile lor şi să-i circumcidă de toate lucrurile moarte şi
tradiţii, şi să le dea iertarea gratuită şi să-i umple cu Prezenţa Lui, ca ei să poată merge înainte din această zi,
în ceasul de întunecime, ca şi cum a fost în zilele Sodomei când femeile cu faţa vopsită, imarale, au scuturat
naţiunea.
Oh, Doamne Dumnezeule, mulţi bărbaţi şi femei merg înainte ca flăcări arzând. Fie ca Duhul Sfânt
literal să trimită foc sfânt peste ei, Doamne, până când ei să fie atât de umpluţi cu bunătatea lui Dumnezeu şi--
şi ca ei să meargă înainte chemând pe fiecare păcătos cu care ei intră în contact, la cruce. Acordă aceasta,
Doamne, unde ei deasemenea pot cădea şi pot găsi iertare. Fă aceasta pentru Metodoşti, Baptişti,
Prezbiterieni, Penticostali, şi toţi, Doamne. Acordă aceasta. Ei sunt ai Tăi acum. Eu îi încredinţez în Mâna Ta
ca Tu să le dai aceasta lor. În Numele lui Isus Hristos. Amin.
84. Îl iubiţi voi? Eu... Aceasta poate fi puţin afară din ordine. Doar un moment. Haideţi să cântăm acest
cântec bun, un vechi imn. Mie îmi place să îl cânt. Voi ştiţi ... Uneori în predicare tu spui lucruri care taie, dar
aicea este un balsam în Gilead, nu-i aşa, care vindecă sufletul? Haideţi să cântăm acest cântec vechi şi bun,
dacă voi vreţi, “Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc, pentru că El m-a iubit întâi”. Cunoaşteţi voi cântecul? Cineva acum,
să-l conducă pentru mine.
Eu Îl iubesc, Îl iubesc,
Pentru că întâi El m-a iubit,
Şi a plătit salvarea mea,
Pe pomul Calvarului.
85. Haideţi să-l fredonăm acum. Acum, în timp ce voi fredonaţi, “Eu Îl iubesc,” câţi Baptişti sunteţi aicea?
Ridicaţi-vă mânile. Prezbiterieni? Lutherani? Nazarineni? Sfinţenişti Pelerini? Pentecostali? Doamne, ce de
oameni. Toţi împreună. Ce am făcut noi acum când noi am venit împreună sub cruce, sub harul iertător? Noi
toţi suntem iertaţi, nu prin biserică, ci prin Calvar. Haideţi doar să dăm mâinile cu Metodiştii, Baptiştii şi
Pentecostalii acum în timp ce noi cântăm din nou.
Eu Îl iubesc, Îl iubesc,
Pentru că întâi El m-a iubit,
Şi a plătit salvarea mea,
Pe pomul Calvarului.
Acum, noi cântăm încât fiecare poate să-l audă. Acum, haideţi doar să ne plecăm capetele noastre şi
să ne ridicăm amândouă mâinile noastre către Dumnezeu. Şi cu toată inima noastră, dacă noi Îl iubim, haideţi
să spunem aceea acum.
Eu Îl iubesc, (O, Dumnezeule) Îl iubesc,
Pentru că întâi El m-a iubit,
Şi a plătit salvarea mea,
Pe pomul Calvarului.

............................................................................................

Predicată la 28.10. 1963 în TUCSON AZ.

Tradusă la 04.05.2013 - Arad

16