The Harvest Time

12 decembrie, 1964
Full Gaspel Business Man’s Brekfast
Phoenix, Arizona, U.S.A.
Acest Mesaj dat prin fratele William Marrion Branham s-a luat de pe bandă magnetică înregistrată şi s-a tipărit
în aceasta neprescurtat şi distribuit gratuit prin Voice Of God Recordings Jeffersonville Indiana U.S.A.
Timpul Secerişului

1 Mulţumesc, frate Williams. Bună dimineaţa, prieteni. Este un privilegiu să fim aici în această dimineaţă. Şi
să am o astfel de introducere ca aceasta, aceea încă mă face să mă simt mai mic. Şi sunt…am fost foarte
mulţumitor pentru această oportunitate ce a sosit, în această dimineaţă, la Phoenix.
2 Îmi amintesc când am venit de prima dată în Phoenix, aveam vreo şaptesprezece ani. Aceea într-adevăr a
crescut de atunci. În dimineaţa aceasta când am venit în Phoenix, cu greu putem spune când am plecat din
Tucson şi când am ajuns în Phoenix. Acelea aproape s-au legat împreună, aşa multe locuri s-au ivit. Locuri
unde mergeam aici afară şi fugeam după măgari prin deşert, şi acum există moteluri şi magazine de zece cenţi,
şi altele. Şi, desigur, aceea mă face să îmbătrânesc.
Şi apoi stau aici jos lângă bunul meu frate, fratele Valdez, şi--şi am zis, “Ei bine, frate…” Vorbeam, şi am zis,
“Ei bine, desigur, eu îmbătrânesc.” Am zis, “Îmi dau seama că mi se înmulţesc milele.” Am zis, “Aşteaptă până
ajungi de vârsta mea,” sau ceva în acel fel. Am fost--am fost surprins să ştiu că el era cam cu vreo doisprezece
ani mai bătrân decât mine. Astfel, eu, apoi m-am simţit mult mai bine, atunci. Am zis, “Frate Valdez, aş vrea
ca tu…De câtă vreme ai predicat Evanghelia?”
El a zis, “Cincizeci de ani.”
4 Ei bine, eu eram un copil foarte mic când el predica. Astfel am zis, “Doresc ca tu să iei slujba din această
dimineaţă, frate Valdez.” Am zis, “Eu--eu sunt un om tânăr,” am zis, “nu-mi place să mă ridic aici sus să încerc
să vorbesc,” am zis, “bătrânilor mei.”
5 Şi el doar a râs, zicând, “De ce crezi că am condus până aici jos?”
6 Astfel sunt foarte mulţumitor pentru fratele Valdez. El mi-a spus că are o casă de odihnă aici. Aceea este--
aceea este foarte frumoasă. Eu o apreciez. M-a invitat să vin şi să-i vizitez cândva. Şi este aici sus lângă New
River. Nu ştiu dacă cineva dintre voi ştie unde este aceea, sau nu. Sunt sigur, dacă un Valdez este în spatele
aceleia, este în ordine.
7 Deci atunci, de fiecare dată când vin la o convenţie, de obicei întâlnesc pe cineva care este--care a fost
vindecat în slujbe sau ceva. Şi apoi am stat aici la masă în această dimineaţă, o soră scumpă a stat pe aici, cu
numele de Erb, ea vine aici de la Michigan. Fiul ei este prezentatorul aici la această staţie Creştină. Şi ea mi-a
spus despre a fi în adunare mult în spate în Flint, Michigan. Ea a primit un bilet de rugăciune, şi a încercat să se
facă rugăciune pentru ea, şi nu a reuşit să i se facă. Şi ea este foarte serios bolnavă. Şi chiar aici în această
dimineaţă, cred eu că Dumnezeu a vindecat femeia, stând chiar aici lângă acel loc.
8 Am zis, “Ce timp acum! Aceea a fost de vreo doisprezece, patrusprezece ani în urmă, şi acum în oraşul
numit Phoenix, Phoenixul este ceva ce s-a zidit--zidit din ruine.’ Am zis, “Ei bine, acela-i acelaşi lucru ce vi s-a
întâmplat în această dimineaţă. Dumnezeu v-a zidit, cred eu, în această dimineaţă dintr-o--o sănătate ruinată la
o sănătate bună.”
9 Tocmai am auzit seara trecută, chemările ce veneau, foarte multe. Eu sunt vecinul vostru acum, locuiesc în
Tucson şi chemările au fost aşa de multe încât nu am putut să le iau pe toate, astfel m-am rugat pentru ele la
telefon. Şi ei, atunci, ei au trebuit să-şi lase numerele.
10 Şi a existat o doamnă, de optzeci şi şapte de ani, o creştină bătrână, ea şi-a pierdut mintea pentru un timp.
Ea era pe stradă, strigând, şi chemând poliţia, căci cineva i-a luat copilul. De optzeci şi şapte de ani, vedeţi,
mintea a părăsit-o. Şi ea era o femeie bătrână, scumpă. Nu am cunoscut-o niciodată în viaţă. Şi astfel Billy a
sunat-o, şi a zis, “Du-te imediat în rugăciune,” zicea, “doamna este serios, şi ei cred că ea va muri.” Zicea, “Ea
este doar…ea şi-a ieşit din fire.”
11 Apoi am pus receptorul, şi am intrat în cameră şi m-am rugat. În câteva momente, ea a adormit. S-a trezit,
normal sănătoasă, a mâncat o supă întreagă de pui, cu toată îngheţata şi prăjitura, după aceea. Da.
12 Vedeţi, Dunezeu este suveran. El este aşa de real, El poate…Voi nu trebuie să fiţi acolo; doar--doar cereţi-
o.
2 CUVâNTULVORBIT

13 Cred că liderul nostru aici, în această dimineaţă, sau cineva, sau poate a fost fratele Valdez care în
rugăciunea lui, a zis, “Nu avem pentru că nu cerem. Nu cerem pentru că nu credem.”
14 Apreciez cântările acestor oameni tineri de aici. Fratele Valdez, noi oameni bătrâni, am remarcat
sinceritatea acelui tânăr ce a făcut mărturia aceea, că îl cunoaşte pe Isus.
15 Acum ştim că am aflat, de multe ori, aceste mici quartet-uri şi cântările, eu…aceasta este cuvântul altui
lucrător, fratele Valdez a zis, “Uneori devin o grămadă de zece cenţi.” Fiindcă, ele arată ca azi, aceea este--
aceea este că au devenit un spectacol în loc de sfinţenie şi sinceritatea ce au posedat-o odată Penticostalii.
16 Şi sinceritatea acestor băieţi, eu--eu o apreciez. Domnul să vă binecuvânteze băieţi. Şi am fost…
17 Nu sunt prea mult la televizor. Aşa cum ştiţi, eu de fapt sunt împotriva lui. Şi de fapt am închiriat un loc jos
în Tucson până când ne vom pregăti locul, unde ne vom stabili casa acolo, cu voia Domnului. Şi doamna care
ne-a închiriat casa, ea este o prietenă bună creştină, dar ea avea în casă un--un--un televizor. Ei bine, eu am
copii tineri, şi ştiţi cum sunt ei, atsfel ei se grăbesc la el. Astfel, cu câteva dimineţi în urmă, când tocmai am
venit dintr-o călătorie cu fratele Stromei…Nu ştiu dacă fratele Stromei este aici în această dimineaţă, sau nu, el
este preşedintele filialei din Tuscon. Fiica mea tânără, care şade în spate pe aici, m-a chemat să văd, a zis,
“Vom porni televizorul, ceva quartet-uri cântă,” sau ceva a fost.
18 Ei bine, acum, eu sunt un critic foarte bun, şi eu--îmi pare rău pentru aceea, dar eu--eu--eu nu pot fi nimic
altceva decât ceea ce am fost făcut. Dacă fac ceva contrar cu alcătuirea mea proprie, sunt un făţarnic. Şi nu aş
vrea să fiu astfel înaintea voastră oamenilor. Eu--eu vreau să fiu doar ceea ce sunt, şi apoi ştim cum stăm. Şi
eu--eu cred căci critic prea mult.
19 Dar am avut-o în inima mea să o critic, fiindcă aceea arăta înaintea mea ca un fel de alcătuire de
Hollywood, doar multe prostii. Nu am văzut sfinţenia ce trebuia să fie. Şi ei cântau imnurile acelea în--în timpi
de rock-and roll şi în pantofi de casă auriţi. Şi arăta ca şi cum Evanghelia a devenit un spectacol? Păi, eu, dacă
aceea este de fapt, eu--nu vreau să am nimic de a face cu aceea. Vreau ceva ce este real şi veritabil, şi vrem să o
ţinem în acel fel.
20 Acum, eu--eu cred că le transpun pe acestea două chiar aici, fraţilor. Căci, mă auziţi mai bine acum?
21 Acum, următoarea duminică dimineaţa, cu voia Domnului, am marele privilegiu să vorbesc la capitoliu, de
prima dată, la Flagstaff, Arizona. Fratele de aici, doar i-am uitat numele, este preşedintele. [Un frate zice,
“Chester Earl.”--Ed.] Chester Earl, frate Chester Earl. Doar am avut oportunitatea să-l întâlnesc în această
dimineaţă, când tocmai am dat mâinile cu evanghelistul bun din India aici, un frate Indian. Şi el a spus că
următoarea sâmbătă dimineaţa voi vorbi acolo. Voi sunteţi toţi invitaţi cordial să participaţi la această audnare.
Sper că Dumnezeu ne va binecuvânta.
22 Şi apoi următoarea luni seara, la Tucson, este un banchet. Domnul mi-a dat onoarea să vorbesc la…la
banchet jos, a douăzeci şi una zi din decembrie, la Tucson. Voi sunteţi desigur invitaţi cordial să participaţi la
acel banchet de seara.
23 Şi apoi aşa cum fratele Williams a anunţat că voi fi din nou aici, pentru un fel de mic preludiu înainte de a
începe convenţia.
24 Şi, astfel, am ajuns ceva static acolo, frate Williams? Există…Ce spui? Este mai bine acum? Este mai bine.
Frumos.
25 Desigur, sper că mulţi dintre voi pot găsi un timp să participe la una, sau în fiecare seară şi zi, din adunări.
Căci, aceea începe pe şaptesprezece, la şapte, duminică după-masa? [Cineva zice, “Unu treizeci.”--Ed.] Unu
treizeci. Unu treizeci, duminică după-masă. Aş vrea să spun de asemenea, dacă va voi Domnul, mă voi ruga
pentru bolnavi în--în--în adunările acelea, şi voi face tot ce pot să vă ajut.
26 Şi fraţii lucrători de aici, în această dimineaţă, din zona Phoenix. Motivul pentru care am venit aici în
această sală, eu…De fiecare dată când vin, de obicei fac un mic panoramic, şi alerg în jur la biserici, la fiecare
biserică. Apoi găsesc că este cam greu, fiindcă unele biserici sunt cam mici. Şi desigur nu vrem să lăsăm afară
nici un frate fiindcă biserica lui este mică, şi apoi devine greu, oamenii nu pot intra. Astfel dacă…M-am gândit
că ne vom întâlni într-un loc şi eu singur nu-l pot pregăti, şi doar ne întâlnim aici şi vom avea slujba, doar un
serviciu mic evanghelistic, şi mă voi ruga pentru bolnavi şi alte lucruri. Înainte…
27 Poate dacă trec la celălalt, este mai bine la acesta? [Cineva zice, “Nu, acela, aceea este banda.”--Ed.] Aceea
este banda. Bine.
28 Poate ar fi un--un pic mai bine dacă aş face în acel fel. Şi aş vrea ca fraţii mei de aici, dacă bisericile,
pastorii de aici din Phoenix, să ştie că pentru acel motiv am făcut-o, să venim aici la sala aceasta, să putem veni
toţi împreună într-un loc anumit. Şi nu puteţi ajunge la toţi fraţii, există aşa mulţi fraţi. Aţi văzut câţi s-au
TIMPUL SECERIŞULUI 3

ridicat în dimineaţa aceasta şi probabil aceia nu sunt nici jumătate din ei. Astfel nu-i puteţi cuprinde pe toţi în
câteva zile ce le avem aici, înainte, înaintea convenţiei.
29 Şi sunt sigur că vom avea un timp mare în convenţie. Veţi auzi mari vorbitori. Acest frate Cash este Cash
Hamburg, Hamburg. Vai, câţi aţi auzit cândva de el? El desigur este un--un taifun. Da. Scuzaţi-mă, eu nu ar fi
trebuit să o spun astfel. Acela este un frate, dar--dar, vai, am fost cu el odată. Ştiţi, nu văd cum aţi veni cândva
să mă ascultaţi, când veţi auzi un astfel de ins. El poate predica fără să-şi tragă respiraţia. Eu--eu nu ştiu cum o
face, eu--dar desigur scoate multe afară. Am mers cu el în convenţia mea din New York, recent, şi a vrut să mă
ducă la--la cină după adunare. Şi m-am dus într-un loc, şi am fost gata să plec afară când fratele…El, a predicat
peste tot în su sşi-n jos pe podea, şi peste tot în jur, la fieacre care era acolo. El este un--un fel de caracter, în
sine.
30 Şi sunt sigur că vă veţi bucura şi de fratele din California. Cum îl cheamă? Nu-mi pot aminti numele lui, el
este unul dintre vorbitori. I-am uitat şi numele. Dar el este un--un vorbitor puternic, şi vă veţi bucura de el. Va
exista probabil mari vorbitori ca el, ştiţi, fratele Roberts şi mulţi dintre marii oameni ai acestei zile.
31 Astfel, sunt mulţumitor să mă gândesc la o Scriptură care îmi vine în minte aici de data aceasta. Şi odată
David se uita la chivotul legământului, stând în corturi. Şi a zis…El şedea cu profetul, Natan, din ziua aceea. Şi
astfel el a zis, “este corect ca eu să locuiesc aici într-o casă, locuiesc într-o casă de cedru, şi chivotul
legământului Domnului meu sub un cort?”
32 Şi profetul i-a zis, “Fă tot ceea ce este în inima ta, David, că Dumnezeu este cu tine.” Aceea-i tot ce ştia să
spună.
33 Dar în noaptea aceea, Domnul a întâlnit profetul, şi a zis, “Du-te, spune slujitorului meu, David, că l-am
luat de la ţarcul oilor, de la a urmări acele câteva oi, ştiţi, şi i-am făcut un nume ca a oamenilor mari,” nu cel
mai mare nume, nu cel mai mare nume, ci numărat cu oamenii mari care erau pe pământ de data aceea.
34 Şi m-am gândit, “Harul lui Dumnezeu, la David acolo!” Şi m-am gândit, “Şi eu m-aş putea considera, la
fel.” Când aflu privilegiu acestei zile în care trăim, la încheierea zilelor istoriei lumii, şi să fiu numărat printre
oamenii aceştia care participă la adunările acestea.” Şi Domnul să vă binecuvânteze, foarte deosebit.
35 Acum, bunul meu prieten, fratele Valdez, a zis, “Frate Branham, eu trebuie să plec la, cred eu, la zece fără
un sfert, sau zece şi un sfert.” Zicea, “Mă voi duce la capăt, ca să nu te conturb--conturb când vorbeşti.” El a
fost în adunări mai înainte.
36 Eu sunt--sunt cam încet, şi trebuie să mă gândesc, ştiţi, când vorbesc. Şi îmi notez Scripturile aici, şi o
notiţă poate, dar apoi trebuie să merg înapoi şi să mă gândesc ce mi-a spus Domnul să spun, ştiţi, trebuie să
aştept de la El. Şi sunt cam încet, şi sper să nu vă ţin prea mult, în această dimineaţă.
37 I-am cerut fratelui Williams, am zis, “Frate Williams, cât timp am?” Am zis, “Acum am o Scriptură aici din
care să vorbesc care îmi va lua poate vreo treizeci de minute, sau ceva, şi voi elibera pe fiecare acasă.” Şi am
zis, “Dar mi-ar place să am o lecţie mică, dacă este posibil,” şi despre ceea ce cred că va fi ceva pentru voi
astăzi, ceva ce aţi putea duce acasă cu voi, la care să vă gândiţi.
38 Şi eu desigur nu ar fi trebuit să mă trezesc în această dimineaă la trei treizeci, sau patru fără douăzeci, să mă
pregătesc să vin aici, doar să fiu văzut. Eu--eu--eu nu caut să fiu văzut. Eu--eu am venit aici şi am studiat ieri
câteva Scripturi ce le-am notat, peste care m-am rugat sincer, şi m-am gândit poate că, prin aceea, ar putea
ajuta pe cineva. Eu…Nu avem timp pentru spectacole şi scenete. Noi--noi trebuie să ne vedem de treburi. Cred
că Isus va veni foarte curând.
39 Şi acum ei o înregistrează, şi probabil cineva poate lua banda. Şi mi-ar place să fac această afirmaţie, care
uneori sunt…de multe ori sunt foarte rău înţeles. Şi de multe ori oamenii mă cheamă înapoi, zicând, “Frate
Branham, Aceasta a fost lumina la care te-ai referit?” Şi uneori este că noi spunem ceva, dar trebuie să ştim, să
ne apropiem de ea prin terminologia prin care am exprimat ceea ce am vrut să spun prin ea.
40 Şi eu spun uneori lucruri care--care sunt puţin cam contrare poate cu crezul cuiva, aş vrea să o clarificaţi
acum, cineva, ceea ce crede cineva. Dar eu am un--un Mesaj, eu nu sunt…de la Domnul, ci o simt în acel fel.
Ceilalţi ar putea simţi că Ea este de la Diavolul, ceilalţi ar putea simţi că este fără sens. Dar, pentru mine, aceea
este Viaţă. Şi nu vreau să spun lucruri care sunt diferite, sau tăioase sau lovitoare pentru oameni. Nu o vreau în
acel fel. Eu--eu, dacă o fac, atunci sunt un făţarnic. Eu--eu o spun în lumina progresului, pentru Dumnezeu. O
spun în lumina de a aduce oamenii să-l cunoască pe Dumnezeu mai bine. Şi nu o spun pentru că este ceva
alcătuit de mine, însumi. Este ceva ce am găsit de la Dumnezeu.
41 Şi acum dacă se întâmplă să vorbesc ceva în unele dintre aceste convenţii, ce răneşte oamenii, sau…Zic,
“Eu nu o cred în acel fel.”
4 CUVâNTULVORBIT

Ei bine, deseori am făcut această afirmaţie dură. Şi soţia mea stând acolo şi ascultându-mă, ştie că eu nu am
prea multă formalitate. Eu--eu…doar ca şi cum mâncaţi pui, şi dai de un os. Acum, nimeni căruia îi place
carnea de pui nu aruncă puiul din cauză că s-au lovit de un os. El doar aruncă osul, apoi merge mai departe
mâncând carnea de pui. Tot la fel când mâncaţi plăcintă cu cireşe. Dacă am atins un sâmbure, eu--eu--eu nu
arunc plăcinta, eu doar arunc sâmburele. Astfel…
42 Şi ceea ce spun aici ar putea arăta ca, în oricare din adunările mele, acelea pot arăta ca sâmburii pentru voi,
ei bine, doar lăsaţi-le la o parte, ziceţi, că îmi admiteţi că nu ştiu aşa de mult despre aceea ca voi. Astfel, atunci,
doar mergeţi înainte şi mâncaţi ceea ce credeţi că este corect. Şi eu voi…
43 Am încredere că Domnul va binecuvânta Cuvântul Său. Eu sunt un credincios ferm în Cuvânt, şi numai în
Cuvânt. Doar numai în Cuvânt şi acela-i Mesajul pe care Dumnezeu mi l-a dat.
44 Noi suntem diferiţi, unul faţă de celălalt. Am observat în această dimineaţă, fraţii mei, misionari,
evanghelişti, şi păstori, stând aici, poate--poate o sută sau mai mulţi dintre ei, stau aici. Fiecare dintre ei este
mai calificat să stea aici să vorbească, decât mine. Sunt sigur de aceea. Dar, vedeţi, fiecare dintre noi, nu putem
lua locul unul altuia. Nimeni nu poate lua mesajul celuilalt. Vedeţi, noi avem căile noastre diferite.
45 Dumnezeu este suveran. Când El…Care, cine i-a putut spune lui Dumnezeu cum să facă lucrurile, la
început, când era numai El singur? Vedeţi? Şi dacă avem Viaţă Eternă, există numai o singură formă de Viaţă
Eternă, şi acela este Dumnezeu. Astfel dacă avem Viaţă Eternă, am fost cu Dunezeu chiar atunci, o parte din
Dunezeu. Noi am fost atributul Lui. Acum suntem atributul Lui. Şi, fiindcă, “La început era Cuvântul.” Şi un
cuvânt este un gând exprimat. Astfel noi am fost gândurile Lui, apoi exprimate în cuvânt şi am devenit ceea ce
suntem acum, dar motivul că numele noastre poate nu ceea ce avem acum, dar numele noastre au fost puse în
Cartea Vieţii Mielului înainte de întemeierea lumii. Vedeţi? Şi dacă el nu a fost acolo atunci, niciodată nu va fi
acolo. Vedeţi? Şi Isus a venit să-i răscumpere pe toţi aceia, care, ale căror nume au fost în Cartea aceea. Vedeţi,
El a ştiut.
46 “Olarul,” aşa cum ne spune Romani 8, “cine poate spune olarului? Poate lutul spune, ‘Fă-mă aşa, aşa’?”
Vedeţi? Nu. Dumnezeu trebuie să-Şi expună toate atributele. Şi astfel El trebuie să facă un vas de ocară, şi pe
celălalt de cinste, să-l arate pe cel de sus, desigur. Acum, dar El este suveran, vedeţi, nimeni nu-I poate spune
ce să facă.
47 Şi El ne face deosebiţi. Chiar ni s-a spus, în Biblie, că stelele diferă una de cealaltă. Ştiţi, există o deosebire
în Cer, între Îngeri, făpturile Îngereşti; există Îngeri, există Heruvimi, şi există Serafimi, şi a lor--deosebirea lor
Acolo. Şi noi suntem toţi diferiţi. Şi Dumnezeu are munţi mari, El are câmpii, preerii, iarbă, pustiu, apă.
Vedeţi, El este--El este diferit, El este un--El este un Dumnezeu al varietăţii. Şi priviţi la poporul lui aici în
această dimineaţă, unii dintre noi albi, unii negri, unii maro, unii galbeni, unii roşii; vedeţi, aceea este--ei sunt
poporul Lui. El este un…El este--El este un Dumnezeu al varietăţii, şi astfel eu cred că El are acelaşi lucru
între lucrătorii Lui.
48 Acum să ne aplecăm capetele doar un moment, pentru rugăciune. Şi aş putea spune aceasta acum înainte de
a citi Cuvântul. Ştiu că dacă sunt puţin cam lung, şi trebuie să vă ridicaţi şi să ieşiţi, o înţeleg, vedeţi, voi
înţelege perfect. Acum să ne rugăm. Şi în timp ce ne rugăm, cu capetele aplecate spre praful din care
Dumnezeu ne-a luat, există cineva aici căruia i-ar place să fie amintit în rugăciune, doar ridicaţi-vă mâna. El, El
ştie chiar ceea ce este în inima voastră, sub mâna aceea.
49 Dragă Tată Ceresc, ne apropiem solemn de Tine, cu capetele noastre întoarse spre praful de unde Tu ne-ai
luat. Şi apoi în minţile noastre ne gândim că ai spus lui Abraham, într-o noapte, dacă ar putea număra nisipul
care era pe ţărmul mării?” Şi apoi i-ai spus să se “uite spre stele,” şi dacă “le-ar putea număra?” Desigur, era
imposibil. Şi Tu i-ai spus că “sămânţa lui va fi nenumărată, şi ca nisipul de pe ţărmul mării, şi stelele care
luminează cerurile.” Acum minţile noastre, gândul nostru, gândurile din minţile noastre, mai degrabă, în timp
ce ne aplecăm capetele spre nisipul de unde am venit, apoi inimile noastre se uită spre Cer, unde ne ducem. Din
nisip la stele, fiind Sămânţa lui Abraham! Morţi în Cristos, suntem Sămânţa lui Abraham, şi moştenitori cu El
conform cu promisiunea.”
50 Şi am venit aici în această dimineaţă să avem părtăşie în jurul hranei naturale a vieţii, pe care am luat-o, să
o îndepărtăm din cale. Şi acum suntem doritori ca Tu să ne dai din acea Mană Cerească, acea Hrană care ne va
da tărie în Viaţa care este în noi. Aşa cum sângele duce această hrană acum, să o întărească, să facă mai multe
celule, să ne zidească tari pentru astăzi; fie ca noi să-l primim pe Cristos, să poată intra în duhurile noastre, în
această dimineaţă, prin Cuvânt, şi--şi întăreşte-ne pentru ora ce o trăim. Fiindcă, ziua aproape a trecut şi
umbrele serii cad, Lumina serii este aici, şi curând auzim îndemnurile, “Vino Sus,” şi vrem să fim gata pentru
ora aceea. Astfel, ajută-ne, Tată.
TIMPUL SECERIŞULUI 5

51 Şi nu există nimeni vrednic să deschidă Cartea, sau să-i desfacă Peceţile; decât Mielul, care a fost junghiat
de la întemeierea lumii, care a venit să ia Cartea şi i-a rupt Peceţile. O Miel al lui Dumnezeu, vino în această
dimineaţă, deschide-ne Cartea, lasă-ne să privim înăuntru cu Tine, Doamne, să vedem ce trebuie să facem să
fim pregătiţi pentru această oră. Binecuvântează fiecare biserică, binecuvântează adunările ce vor urma, pe
fiecare din ei, şi adunarea noastră mică, să ne ataşăm cu cei ce vor veni. Şi când vom pleca de aici astăzi, fie ca
noi să fim în stare să spunem ca cei care veneau din Emaus, “Nu ne ardea inimile în noi, în timp ce ne vorbea
pe drum?” Acordă aceea, Tată. O cerem în Numele lui Isus. Amin.
52 Acum pentru voi care vreţi să deschideţi, de obicei îmi place să citesc în urma unui slujitor când va citi, să
aflu de unde va vorbi, dacă aveţi Bibliile, şi vreţi să deschideţi la Sfântul Matei al 4-lea capitol.
53 Şi acum voi da textul meu înainte de a vorbi; mai mult sau mai puţin, aş vrea să-l învăţ într-un fel, şi să-l
vorbesc în timp ce mergem înainte. Şi l-am intitulat, cumva, eu nu ştiu de ce, îl intitulez: Timpul secerişului.
54 Şi vom lua citirea unei Scripturi, să bazăm acest gând, să trasăm de aici contextul textului. Vom citi Sfântul
Matei capitolul al 4-lea, o parte din el. Acestea sunt la ispitirile lui Isus. După ce El a fost umplut cu Duhul
Sfânt, a fost condus în pustie.
Acum când Isus a fost dus de Duhul în pustie să fie ispitit de diavolul.
Şi după ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, după aceea a flămânzit.
Şi apoi ispititorul a venit la el, el a zis, “Dacă eşti fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca aceste pietre să
se facă pâini.
Dar el a răspuns şi a zis, Este scris, Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu fiecare cuvânt care iese
din gura lui Dumnezeu.
Şi diavolul l-a dus în cetatea sfântă, şi l-a pus pe un turn al templului,
Şi i-a zis, dacă eşti fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos: că este scris, El va porunci îngerilor să te
poarte: şi te vor purta pe braţe, să nu-ţi loveşti piciorul de vreo piatră,
Isus i-a zis, Este scris din nou, Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău.
Şi din nou, diavolul l-a dus în…pe un munte foarte mare, şi i-a arătat toate împărăţiile lumii, şi
gloriile lor;
Şi i-a zis, Toate acestea ţi le dau, dacă vei cădea să mi te închini.
…Isus i-a zis, Pleacă de aici, Satan: că este scris, Să te închini Domnului Dumnezeului tău, şi numai
lui să îi slujeşti.
55 Aş vrea să o dau înapoi doar puţin, la versetul al 4-lea.
Dar el a răspuns şi i-a zis, Este scris, Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu fiecare cuvânt care iese
din gura lui Dumnezeu.
56 Acum pentru un subiect, mi-ar place să iau aceea, “fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” Acum
reţineţi gândul acela în timp ce vorbim.
57 Isus odată a zis, în Sfântul Ioan 6:48, cred că este corect, cum l-am notat azi dimineaţă, “Eu sunt Pâinea
Vieţii.” Aceasta era sărbătoarea Paştelor, când Evreii erau--mâncau azima în comemorarea manei care a căzut
în pustie, şi--şi ei au băut dintr-un izvor care reprezenta Stânca care a fost în pustie, şi au avut o bucurie. Şi Isus
a strigat, în mijlocul lor, şi a zis, “Eu sunt Pâinea Vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană în pustie, timp de
patruzeci de ani, şi fiecare din ei sunt, morţi. Dar Eu sunt Pâinea care vine de la Dumnezeu din Cer. Dacă
cineva mănâncă din ea, nu va muri.” Şi pentru stâncă El a zis, “Eu sunt acea Stâncă care a fost în pustie. Eu
sunt Stânca aceea din care au băut părinţii voştri.”
58 “Cum?” Ei au zis, “Tu eşti un om mai tânăr de cincizeci de ani, şi zici că l-ai văzut pe Abraham? Acum
ştim că ai un drac şi eşti nebun.”
59 Şi Isus a zis, “Înaintea lui Abraham eram, EU SUNT.” Vedeţi, “EU SUNT” a fost Stâlpul de Foc care a fost
în tufiş, care a vorbit cu Moise. Şi dacă le fixaţi în substantive şi pronume, nu “Am fost, voi fi.” “EU SUNT”
este timpul prezent, tot timpul.
60 Ne gândim la aceasta, că El a zis, Însuşi acum, căci, “Eu sunt acea Pâine a Vieţii.” Şi acum, cum putea
acest bărbat să fie Pâinea Vieţii? Aceea ne încurcă. “Trupul Meu este Pâine” a zis El. Şi acum, cum putea acest
Bărbat să fie Pâine? Aceea este cam ciudată, dar nu fiţi încurcaţi referitor la aceea. Oamenii din timpul Lui s-au
încurcat referitor la aceea. Ei n-au ştiut cum a putut fi acest bărbat de fapt Pâine, Însuşi. De asemenea în
Sfântul Ioan 1, ni s-a dat astfel, că, “La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era
6 CUVâNTULVORBIT

Dumnezeu. Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi.” Astfel, Cuvântul a devenit Pâine. Cuvântul şi
Pâinea aici trebuiau să fie acelaşi, fiincă Isus este Cuvântul şi El este Pâinea.
61 Acum cum putea El fi Pâine şi Cuvânt? Toată…Aceea va fi încurcată pentru mintea carnală. Dar
nădăjduim, în această dimineaţă, că nu există gândiri fireşti între noi, că între noi este o gândire spirituală, să
putem înţelege ceea ce Tatăl încearcă să ne aducă aici. Văzând că aceste cuvinte încurcă, dar, în acelaşi timp,
ele sunt Adevărul Sriptural, vedeţi.
62 “Acum cum putea acest bărbat să fie Pâine?” Aşa au zis ei. De aceea, cred eu, Josephus, mulţi dintre voi
istorici…aşa cum am studiat-o.
63 Acum scriu o carte, comentariul meu despre primele patru capitole din Apocalipsa, sperăm să fie gata
foarte curând. Aceea va fi o carte mare. Apoi am câte o broşură din fiecare epocă a bisericii.
64 Şi am studiat istoria bisericii. Eu…aceea a fost într-un fel în mintea mea, cred eu că a fost Josephus, care,
unul dintre scriitorii timpurii, oricum, care a zis că, “Acest Isus din Nazaret, care s-a dus să vindece bolnavii,” a
zis, “ucenicii Lui L-au săpat şi L-au scos şi I-au mâncat trupul.” Vedeţi, ei au luat împărtăşirea. Ei s-au gândit
că ei I-au scos trupul şi-l mâncau. Căci, noi mâncăm împărtăşirea, sau luăm împărtăşirea, în formă simbolică, a
trupului Său, fiindcă El era Cuvântul.
65 Acum, vedeţi, aceasta încurcă. Şi în acelaşi timp, există Scripturi. Şi Isus a zis, “Toată Scriptura trebuie să
se împlinească.” Vedeţi? Acum, vrem întotdeauna să ne tăiem gândurile de la ceva contrar cu Scriptura.
Niciodată, niciodată, niciodată, să nu lăsaţi acea Scriptură pentru ceva, nici un Cuvânt din Ea. Staţi exact cu
Scriptura aceea.
66 Acum, Dumnezeu trebuie să judece oamenii într-o zi. Şi dacă El va judeca oamenii printr-o biserică, care
biserică va fi aceea? Ei spun, “Biserica Catolică.” Ei bine, atunci, care biserică Catolică? Vedeţi? Fiindcă ei
sunt diferite una de cealaltă, mai rău decât sunt cu noi. Vedeţi, ele sunt diferite, una…Ele sunt toate în diferite
forme ale lor, cea Romană şi cea Ortodoxă, şi [Iudaică?] şi, oh, multe triburi diferite din acelea. Şi ele desigur
una la gâtul celeilalte, astfel care dintre acele biserici Catolice? Dacă El o face prin biserica Protestantă, care
biserică protestantă? Fiecare diferită una de cealaltă.
67 Dar El va judeca lumea, şi El trebuie să aibe un standard prin care să judece lumea, altfel va fi nedrept să ne
lase să trecem acum şi--şi să trăim această viaţă fără un standard prin care să fim judecaţi. Cine va fi drept?
Unde puteţi spune ceea ce este corect? Trebuie să existe un standard.
68 Şi El a spus în Biblia Lui că va judeca lumea prin Isus Cristos. Şi aici citim că Isus este Cuvântul. În Evrei
13:8, a spus, “El este acelaşi ieri, astăzi şi în veci.” Deci, de aceea, El va judeca biserica prin atitudinea lor faţă
de Cristos, care este Cuvântul. “Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice Cuvânt care iese din gura lui
Dumnezeu.” Nu din gura vreunui om, nu dintr-un seminar, nu din--din biserică, ci, “din gura lui Dumnezeu.”
Omul trebuie să trăiască prin Acela, şi numai prin el singur; nu interpretarea omului, ci Cuvântul propriu al lui
Dumnezeu!
69 “Ei bine,” voi spuneţi, “iată o greşală Aici.” Dacă aceea este, Dumnezeu este responsabil pentru ea. El mi-a
adus-o, vedeţi. Aceasta trebuie să o iau, chiar aici este ce a spus El.
70 Acum, dacă aceasta este cam încurcată, şi despre “un om fiind pâine şi fiind Cuvânt,” să mergem acum şi să
cercetăm despre aceasta. Să aflăm. Fiindcă, Scripturile toate sunt adevărate, şi ele--ele nu pot fin cândva
desfinţate. Fiecare Scriptură va fi împlinită. Nu contează cât de ciudată pare, Aceea, ea va fi împlinită
întotdeauna.
71 Cum ar fi dacă--dacă fratele Williams sau--sau cineva dintre fraţii de aici, sră-străbunicul nostru, s-ar putea
ridica pe scenă, în această dimineaţă, şi, ar zice, ei bine, să le arătăm televiziunea? Şi poate cineva va profeţi
înapoi în ziua lor, să zică, “Va fi un timp când se poate auzi glasul în jurul lumii.”
72 Ei ar zice, “Ei bine, lăsaţi-l pe sărmanul acela în pace, şi-a pierdut mintea.”
73 Şi va exista un timp când culoarea aceea va curge chiar prin aer.” Este aici chiar acum. “Şi ei vor deschide
un butonaş, şi vor vedea în jurul lumii oameni mişcându-se, şi alte lucruri, chiar pe ecran.”
74 “Ei bine,” ei vor zice, “sărmanul!” Vedeţi? Dar acum le avem, chiar în această cameră în această dimineaţă.
75 Şi aş vrea să vă fac conştienţi de aceea, înainte de a ne apropia mai departe, că Dumnezeu este în această
cameră. Autorul acestui Cuvânt este aici. Astfel, nu contează cum sunteţi îmbrăcaţi, sau ce grad trăiţi în viaţă,
sau în ce fel de casă locuiţi, sau ce fel de maşină conduceţi, sau câtă pregătire aveţi, Dumnezeu se uită la inima
voastră. Şi se uită la inima mea. Şi suntem judecaţi după inima noastră, nici măcar după cuvintele noastre.
Inimile noastre ne judecă. “Din inima omului vorbeşte gura.” Dacă aceea nu este, este făţărnicie.
TIMPUL SECERIŞULUI 7

76 Acum, în această cameră acum vin fiinţe umane, forme de fiinţe umane, trecând pe aici, din toată lumea,
glasuri cântând, sunt în această cameră chiar acum. Dar, vedeţi, voi sunteţi doar limitaţi, în simţurile voastre, la
un anumit procent din vedere. Dar acum puteţi lua cristalul, sau tubul sau ce ar fi în televizor, să-l porniţi, şi cu
aparatul ce va putea devia aceea în undele acelea eter--eterice, şi le deviază, să le condenseze într-un canal, şi
să-i prindă pe oamenii aceia; cineva din Australia, Africa de Sud, sau unde, India, sau orice ar putea fi. Puteţi
sta aici, la un ecran, să vedeţi chiar culoarea hainelor ce le au, culoarea pomilor, şi orice mişcare ce fac ei. Doar
daţi un bobârnac televizorului să vedeţi dacă nu este aşa.
77 Apoi, trebuie să fie undeva, ascuns de ochii voştri, acelaşi lucru care trece pe aici acum. Acela a trecut pe
aici când Abraham l-a auzit pe Dumnezeu zicând, “Priveşte spre stele.” Aceea a fost aici când Ilie a stat pe
Muntele Carmel. A fost aici când Adam era aici, dar ei numai acum l-au descoperit.
78 Şi tot aşa este Dumnezeu aici, şi Îngerii. Şi într-o zi aceea va fi tot aşa de mult o realitate ca televizorul sau
altceva, fiindcă Duhul ne va aduce în acea Viaţă nemuritoare. Apoi o vom înţelege. Astfel, atunci, noi vorbim
din Cuvântul Lui. Acum, aceea, vom încerca…
79 Dumnezeu, Dumnezeu marele creator, să încercăm să vorbim despre forma naturii, să-l luăm în natură
întâi, să-l aducem înapoi la Cuvânt. Acum, natura merge chiar cu Cuvântul, fiindcă Dumnezeu este un Creator
al naturii. Când vedeţi felul cum lucrează natura,…aflaţi că aceea este calea. Aceea, aceea este prima mea
Biblie, era să aflu cum natura…l-am aflat pe Dumnezeu în natură. Şi grâul este produs natural, pâinea, se face
pâine din el, care susţine trupul natural. Natura ţine multe secrete. Noi…şi atunci l-am întâlnit de prima dată pe
Dumnezeu, a fost prin a urmări natura. Am văzut că trebuie să fie ceva. Şi, acum, nu am pregătire, de aceea
vorbesc multe prin natură. Şi aceea este…Nu încerc să sprijinesc ignoranţa. Dar încerc să spun că nici nu
trebuie să aveţi o educaţie, să-l cunoaşteţi pe Dumnezeu.
80 Ioan Botezătorul, premergătorul lui Cristos, când a venit din pustie. Am învăţat că el a plecat în pustie, la
vârsta de nouă ani, şi a stat acolo fiindcă slujba lui a fost importantă. Tatăl lui a fost un preot. Şi în linia aceea a
preoţiei, sau a denominaţiei, oh, tatăl lui a zis, “Acum, Ioan, tu ştii că îl vei prezenta pe Mesia. Ştii, că fratele
Aşa şi aici doar este perfect Mesia!” Astfel Ioan a trebuit să plece de acolo, el a intrat în pustie singur, fiindcă
aceea trebuie să fi fost alegerea lui Dumnezeu, şi nu alegerea omului, de fapt, care va fi Mesia. Astfel, el s-a
dus acolo la vârsta de vreo nouă ani.
81 Şi, observaţi, când a ieşit, la vârsta de treizeci de ani, predicile lui nu au fost ca ale unui teolog. El nu a
folosit cuvinte mari umflate, dar a fost totul despre natură. El le-a zis oamenilor bisericii din ziua aceea, a zis,
“Voi generaţie de şerpi.” Aceia i-a văzut el în pustie, şerpi. El ura şerpii. Ei erau otrăvitori. În colţii lor aveau
otravă mortală, şi el a pronunţat-o asupra bisericii din ziua aceea, “Voi grămadă de şerpi otrăvitori, cine v-a
avertizat să fugiţi de mânia viitoare? Nu începeţi să spuneţi, ‘Aparţinem de aceasta,’ şi Noi suntem--suntem
Isus-işti,’ sau ‘Suntem aşa şi aşa,’ sau, ‘Aparţinem la Metodişti, Baptişti, Prezbiterieni,’ sau orice este. Nu
începeţi să spuneţi că o aveţi, fiindcă, vă spun, Dumnezeu este în stare să ridice din aceste pietre copiii lui
Abraham.” Vedeţi?
82 Şi de asemenea, “Securea,” aceea a folosit-o în pustie, “se va pune la rădăcina pomului. Şi orice pom care
nu aduce roadă bună--roadă, este tăiat şi aruncat în foc.” Vedeţi, el nu va tăia un pom care aducea roadă,
fiindcă el trăia cu roada pomului. Dar, pomul care nu rodea! Oh, voi aţi putea lua toate Scripturile, sunt aşa de
inspirate, încât orice lucru de acolo potrivesc în jurul lui Isus Cristos. Vedeţi, “Fiecare pom care nu aduce roadă
bună este tăiat şi aruncat în foc,” şi aşa mai departe. Vedeţi, el--el şi-a folosit mesajul în tărâmul naturii.
83 Şi noi vrem să-i facem faţă, fiindcă am aflat că El a zis, “Eu sunt Pâinea. Şi omul va trăi cu fiecare Cuvânt,
şi Eu sunt Cuvântul.” Vedeţi? Astfel vrem să mergem înapoi în natură. Am observat de multe ori că şi eu
trebuie să o fac.
84 Şi natura merge pe aceeaşi scală. Luaţi timpul şi urmăriţi toate păsările adunându-se, plecând şi mergând
afară, împrăştiate prin câmp mergând să mănânce. Urmăriţi vitele când sunt afară, împrăştiate în câmp,
mâncând. Aruncaţi-vă undiţa înăuntru, peştii se vor mişca. Dar când vitele acelea… Păsările acelea se vor
strânge în pomi, şi vitele acelea se adună în colţ, mai bine v-aţi trage undiţa afară. Ei nu vor muşca, fiindcă
natura merge pe aceeaşi scală tot timpul.
85 Şi tot la fel merge şi Cuvântul lui Dumnezeu în continuitate. Dumnezeu întotdeauna face orice lucru ce îl
face pe aceeaşi scală. El a decis la început, când omul şi-a pierdut părtăşia cu El, El îl va salva prin sângele
vărsat a celui nevinovat. Şi El niciodată nu şi-a schimbat metoda. Noi am încercat să-i educăm înăuntru, să-i
denominăm în aceea, şi--şi să-i rugăm să intre, să-i batem în ea, sau să-i strigăm înăuntru. Aceea încă rămâne
aceeaşi, Sângele vărsat este numai unde Dumnezeu întâlneşte un credincios.
8 CUVâNTULVORBIT

86 Nu, noi nu putem face Consiliul Mondial al Bisericilor şi fiecare să se întâlnească. Aceea nu va merge, nu a
mers niciodată, nici nu va merge. În acel fel sunt împotriva acelui sistem. Dumnezeu are un sistem. L-aţi auzit
zicând astăzi, “Toate bisericile vin împreună, va fi un Consiliu Mondial al bisericilor. Şi Isus s-a rugat pentru
aceea, ca noi ‘toţi să fim una.’” Ei bine, acum, vedeţi, aceea este gândire carnală, fără a cunoaşte Duhul.
87 Isus a zis, “Ca ei să fie una, Tată, aşa cum Tu şi Eu suntem unul.” Nu ca un om să fie peste ceva, aceea
niciodată nu va merge; o denominaţie vrea să o biruiască pe cealaltă şi un om peste celălalt. Dar pentru a fi una
cu Dumnezeu, aşa cum Cristos şi Dumnezeu erau unul, tot la fel ar trebui noi să fim cu Cuvântul, să-L
reflectăm. Aceea este răspunsul rugăciunii Lui.
88 Vedeţi cum Satan Îl drămuieşte în mintea carnală? Dar nu aceea a fost rugăciunea lui Isus, de fapt, ca toţi să
ne adunăm împreună şi toţi să avem acelaşi crez şi aşa mai departe. De fiecare dată când o fac, ei se duc tot mai
departe de Dumnezeu.
89 El vrea să fim una cu Dumnezeu, şi Dumnezeu este Cuvântul. Fiecare individ, în inima lui, trebuie să fie
aceea odată cu Dumnezeu.
90 Dumnezeu cunoscând aceea, aceasta, toate lucrurile acestea lucrând în acest fel. Acum în acel fel îl aflăm
pe Dumnezeu uneori, privind în natură. Anotimpurile, rotindu-se, îl dovedesc pe Dumnezeu. Acolo L-am aflat
de prima dată, cum vine o viaţă primăvara, ea îşi trăieşte viaţa, produce o sămânţă, moare şi merge în pământ,
vine din nou în înviere, doar se învârte în jur. Am putea sta multe ore pe aceasta.
91 Dar acum cât de diferită este de felul cum, fratele nostru misionar aici, în India. Aflăm mulţi de pe acolo, şi
din jurul lumii, ei cred în reîncarnare, că, ei, că muriţi aici ca om şi vii înapoi ca o pasăre sau un animal.
Vedeţi, aceea nu vorbeşte din natură.
92 Natura vorbeşte că aceeaşi sămânţă ce s-a dus în pământ, aceeaşi sămânţă înviază din nou. Vedeţi? Acelaşi
Isus care s-a dus jos, este acelaşi Isus care vine înapoi. Aleluia! Şi acest trup, când cade în pământ, nu va veni o
floare sau altceva, va veni înapoi ca un bărbat sau o femeie. O vedem în natură, cum se face, aceea trebuie să
treacă prin iernile reci, şi să putrezească şi altele, dar viaţa se păstrează dacă există ceva viaţă în ea.
93 Dar dacă, acolo, dacă sămânţa aceea nu s-a germitizat, nu va mai învia din nou; ea nu poate învia, nu există
nimic în ea să învieze. Şi dacă am devenit un creştin nominal…Există două biserici în lume, biseirca naturală,
biserica spirituală, ei sunt numiţi “creştinii.” Dar biserica naturală nu poate învia. Ea îşi face ridicarea acum în
Consiliul Mondial al bisericilor.
94 Dar creştinul înviază să-L întâlnească pe Cristos fiindcă Aceea este o Mireasă ce va merge să-L întâmpine.
Acolo este deosebirea în ei. Natura ţine secretele, pentru noi, şi noi le putem vedea în timp ce le urmărim. Şi
vedem căci creştinătatea vorbeşte Adevărul, morţii, îngropării, şi a învierii.
95 Şi există apoi o pâine de grâu prin care toţi ştim să trăim, şi ştim că există numai o singură cale cum putem
trăi cândva, aceea este prin a lua substanţă moartă în trupul nostru. Nu puteţi trăi altfel.
96 Un vegetarian m-a întâlnit nu de mult timp, a zis, “Frate Branham, am avut multă încredere în tine până
când am auzit că ai mâncat şuncă cu ouă la micul dejun.” Vedeţi? Şi a zis, “Cum poate un om evlavios să
mănânce un astfel de lucru?”
Vedeţi, am zis, “Ei bine, ce este rău cu aceea?”
97 Toate lucrurile sunt necurate, dar sunt sfinţite prin Cuvântul lui Dumnezeu şi rugăciune. Biblia a zis, “Dacă
eşti un slujitor bun al lui Isus Cristos, ar trebui să-i reaminteşti fratelui aceste lucruri. Vedeţi, toate lucrurile
sunt sfinţite, nimic nu este de dispreţuit, dacă se primeşte cu mulţumire.” 1 Timotei 3. Acum aflăm că aceea
este adevărată. Astfel am zis, cel puţin…
Am zis, “Ei bine, nu trebuie să mânânci ceva mort, la fel?
“Oh, nu, domnule!”
98 Am zis, “Dacă trăieşti de fapt, trebuie să trăieşti cu substanţă moartă. dacă mănânci pâine, grâul a murit.
Dacă mănânci verdeţuri, acelea au murit. Orice aţi făcut, chiar laptele, beţi bacteriile. Trebuie.” Voi puteţi trăi
numai prin substanţă moartă.
99 Şi apoi dacă ceva trebuie să moară să putem trăi fizic, cu cât mai mult ar trebui ceva să moară ca să trăim
Etern! Moartea este necesară, să o facă. Pâinea! Văzând că Isus a zis, “Eu sunt Pâinea,” şi există o Pâine de
grâu şi El nu era acel fel de pâine, astfel trebuie să fie două feluri de vieţi care se susţin prin pâine. Aceea ne-ar
conduce la ea. Nu poate fi…El nu este, El nu a fost grâu; Şi El nu a fost Cuvânt, El a fost carne, astfel trebuie
să fie două feluri de viaţă. Noi ştim că grâul moare ca noi să trăim fizic, aşa cum am zis, Isus, Cuvântul pâine, a
TIMPUL SECERIŞULUI 9

murit, să putem trăi Etern. El a fost Cuvântul Pâine. Acum observaţi, ţineţi-o în minte. Acum pentru a dovedi
Cuvintele lui Isus a fi adevărate, vedem în aceasta, în natură, cum merge.
100 Acum să mergem la Scriptură, să aflăm din nou, să o susţinem prin Scriptură până când ajungem la
textul nostru principal. În grădină, Dumnezeu i-a dat primei familii a Lui Cuvântul lui Dumnezeu prin care să
trăiască, fiecare Cuvânt din acela. Primei familii care a fost pusă pe pământ, I s-a dat Viaţa Eternă atât timp cât
ei au stat cu Cuvântul lui Dumnezeu.
101 Acela a fost planul Lui. “Eu sunt Dumnezeu,” El zice, “Nu Mă schimb.” Acela încă este planul Lui.
Acela nu a fost planul Lui pentru un crez, sau organizaţie, sau reguli făcute de om, prin care va trăi omul, ci
prin fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.
102 Acum să mergem înapoi în Geneza, care este începutul. Geneza însemană “începutul.” Aflăm că
Dumnezeu a dat familiei Lui Viaţa Eternă atât timp cât ei au rămas în acest Cuvânt şi au trăit prin acest Cuvânt.
Dar când L-au stricat, doar o za din lanţul promisiunilor, moartea i-a lovit, care a fost promisă tot la fel.
103 Acela-i un lanţ. Voi atârnaţi deasupra iadului cu acela, şi acela-i singurul lucru care vă trece dincolo.
Când credinciosul devine un credincios prefăcut şi trăieşte dintr-un cuvânt care este contrar cu acest Cuvânt, îşi
taie părtăşia cu Dumnezeu. O za ruptă! Şi, amintiţi-vă, credinţa voastră în acest cuvânt este ca un lanţ. Un lanţ
este aşa de tare cât cea mai slabă za din el. Este corect. El este aşa de tare, fiindcă acela ţine tot. Şi dacă există
ceva în Cuvânt care vă nedumereşte, ceva ce aţi auzit deosebit, dar ei au zis, “Tu? Oh, acela a fost pentru
apostoli, şi lucrurile acelea au fost pentru zilele trecute,” când Scriptura a zis că Isus Cristos este acelaşi ieri,
astăzi şi în veci, să nu lăsaţi aceea să fie o slăbiciune! Fortificaţi-L şi ţineţi-L, şi înfăşuraţi-vă viaţa în El,
fiindcă acela-i singurul lucru care vă va trece dincolo de flăcările iadului. Este corect.
104 Când acest lanţ s-a rupt, la Adam şi Eva, prima familie, acum amintiţi-vă, ei nu au rupt o frază, ei nu au
rupt trei Cuvinte; un Cuvânt! Omul va atârna deasupra iadului prin fiecare Cuvânt care iese din gura lui
Dumnezeu. Acolo se hotărăşte destinaţia Eternă a omului. Păi, el va atârna prin lanţul acela, sau va atârna
printr-un crez; sau dacă este un crez amestecat în lanţ, acolo este za slabă, şi v-aţi dus. Acolo a fost zala slabă la
Adam şi Eva. Acea zală slabă, “cu siguranţă,” a zis el, “Dumnezeu…” Dar cu siguranţă Dumnezeu a spus-o! Şi
dacă Dumnezeu a spus-o, Dumnezeu a vrut s-o spună. Şi deasemenea, El Îşi ţine prin a zice, “În ziua în care
mănânci din el, în ziua aceea vei muri.” În ziua în care puneţi în voi orice altceva în afară de Cuvântul lui
Dumnezeu neadulterat, în sufletul vostru, în ziua aceea sunteţi despărţiţi de Dumnezeu.
105 Acum aceasta este foarte tare, dar ascultaţi atenţi. Acum observaţi. Un Cuvânt, un Cuvânt din prima
Biblie, Dumnezeu a zis-o, “Un Cuvânt, l-a despărţit pe om de Lanţul Vieţii Eterne.”
106 Aceea este ca şi cum aţi lua un om şi l-aţi atârna, de picioare…El are mâinile în Cer, şi îl tai în două,
rupi un deget de picior, în orice atârni. Tu atârni chiar la partea de jos, şi, rupi lanţul acela, oriunde, te-ai dus.
Acum reţineţi-o în minte.
107 Amintiţi-vă, Biblia a zis, “Din gura a trei martori, orice cuvânt să fie stabilit.” Vom ajunge la aceea, în
câteva minute, la cele trei ispitiri ale lui Isus; cele trei ispitiri ale slujitorilor, astăzi, unde pot cădea ei; trei
ispitiri ale bisericii, şi unde îşi fac căderea; trei ispitiri ale unei organizaţii, unde cad ele; şi trei ispitiri ale
indivizilor, şi unde au căzut ei. Acum, toate merg în trei; ca neprihănirea, sfinţirea, botezul Duhului Sfânt;
Tată, Fiu, Duh Sfânt. Orice lucru este desăvârşit în trei.
108 Acum observaţi cum Dumnezeu, la început, chiar primul lucru ce L-a dat copiilor lui prin care să
trăiască, a fost Cuvântul Lui. Acum aflăm că acela-i adevărul. Apoi la mijlocul Bibliei, îl auzim pe Isus venind
şi zicând că, “Omul va trăi cu fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.’ Şi apoi în Apocalipsa 22:18,
Isus Însuşi vorbeşte din nou, zicea, “Mărturisesc aceste lucruri. Dacă cineva va adăuga un cuvânt la Acesta, sau
va scoate un Cuvânt din această Carte, partea lui va fi scoasă din Cartea Vieţii.”
109 Acum, vedeţi, acela nu este traiul nostru bun; căci ceva doar merge cu aceea. Aceea nu este a noastră--
loialitatea bisericii noastre; care merge cu aceea. Dar lucrul principal este, staţi cu acel Cuvânt. Nu mâncaţi
nimic altceva decât Cuvântul acela. Staţi cu Acela. El este acel Cuvânt. Acum vrem să privim atenţi acum.
110 Care este deosebirea între această pâine, a creaţiei, prin care să trăieşti? Acum, grâul este pâinea vieţii,
nu este un grâu hibrid, acela va…îngropaţi-l şi va răsări din nou. Trebuie să fie o recoltă bună de grâu. Boabele
defecte nu vor răsări. Toţi o ştim. Fratele Sothmann, care şade aici, un cultivator de grâu din Canada, ştie că nu
se pun boabe defecte în sol, apoi să aştepţi o recoltă din aceea. Fiindcă, goanga, sau bacteria, ceea ce este în
bob, îl mănâncă, mănâncă viaţa din el întâi.
10 CUVâNTULVORBIT

111 Aţi ştiut că tocmai viermii care vă distrug, cei ce vă vor mânca trupul, este în ele chiar acum? Iov a zis,
“Chiar dacă viermii pielii mele distrug acest trup. Să vă pună într-un coşciug şi sigilaţi-l ermetic; încă viermii,
care sunt în voi vă vor mânca.
112 Veţi afla mâncare şi făină, şi alte lucruri, şi aranjaţi-le puţin timp, ele fac ceva viermi în ele, pecetluiţi-
le. Ce este aceea? Acel vierme este acolo, de la început. El este acolo, de la început.
113 Acum, acest grâu trebuie să fie un grâu bun. El trebuie să fie fără greşală, greşeli, şi altele, în el.
Trebuie să fie un grâu de soi original. Nu poate fi un bob--bob hibrid, fiindcă, la răsărire, dacă îl plantaţi din
nou, şi al vostru--grâul vostru s-a dus, fiindcă un grâu hibrid nu va mai creşte din nou. Nu poate creşte din nou.
Când îl hibridizaţi, scoateţi viaţa din el.
114 Şi aşa s-a întâmplat bisericilor. Ele au fost hibride cu lumea, şi pentru acel motiv fiecare trezire ce s-a
ridicat, şi nu puteţi avea o altă trezire în spatele ei. Orice organizaţie ce s-a organizat cândva, moare pe loc şi
niciodată nu mai înviază din nou, fiindcă ea organizează lumea în sistemele ei, fiindcă niciodată nu a mai
înviat. Nu există nici o istorie să arate că vreo biserică, ce s-a organizat cândva, a mai înviat din nou. Ea a murit
acolo. De ce? Voi o hibridizaţi.
115 Nu puneţi un episcop peste ea. Lăsaţi ca Duhul Sfânt să rămână peste ea. Vedeţi? Duhul Sfânt a fost
trimis să îndepărteze buruienile şi alte lucruri; nu ceea ce crede episcopul, sau supraveghetorii, şi aşa mai
departe. Este nevoie de Duhul Sfânt să păstreze acea biserică în starea ei. El era acel Cuvânt perfect, aşa cum o
vom vedea.
116 Adam a avut alegerea lui, Cuvântul să trăiască, sau să nu creadă un Cuvânt şi să moară.
117 Noi avem aceeaşi alegere, fiindcă trebuie să fim. Dacă Dumnezeu l-a pus pe Adam pe Cuvânt, şi numai
pe Cuvânt, apoi dacă El ne pune pe un crez sau un alt fel de crez, atunci Dumnezeu este nedrept în judecata Sa,
aceea nu se cade sfinţeniei Lui nici suveranităţii Sale. Dar se cuvine suveranităţii Lui să vadă că pune orice om
pe aceeaşi bază. Şi El este Dumnezeu şi nu se schimbă. Ceea ce face Dumnezeu întâi, întotdeauna face acelaşi
lucru. El niciodată nu-Şi schimbă programul. Singurul lucru, îl măreşte, dar niciodată nu-L schimbă. Acelaşi
lucru continuă înainte.
118 Acum, Adam a avut o alegere. Dacă el s-ar fi ţinut de Cuvânt ar fi trăit. Dacă nu s-a ţinut de Cuvânt, a
murit.
119 Şi noi avem acelaşi lucru. Rămânem cu Cuvântul, trăim. “Omul va trăi cu orice Cuvânt.” Dar dacă nu,
atunci murim, murim spiritual. Oh, încă putem face gălăgie, sigur, să sărim în jur, să ţipăm şi alte comportări,
dar, aceea, nu este--nu aceea este trăirea. Aceea nu este viaţa. Eu sunt misionar. Am auzit păgâni sărind şi
strigând mai mult decât am putea noi, şi mărturisind căci cunosc zei, şi lucruri ca acelea. Ei nu trăiesc. “Ei sunt
morţi în timp ce trăiesc.” Biblia a zis aşa. Acum aflăm că alegerea aceasta ni s-a dat.
120 Dar el a compromis cu un cuvânt al lui Satan, apoi a murit.
121 Şi dacă, începutul, pe care Dumnezeu în harul şi mila Lui a putut ocoli toate suferinţele ce le-am făcut,
toţi aceşti bebeluşi ce au murit, şi orice, şi războaiele, şi internările, şi răstignirile, şi lucrurile ce le-am avut;
dacă El le-ar fi putut ocoli, suveranitatea Cuvântului Lui I-ar permite să o ocolească, El ar fi nedrept dacă nu
le-ar fi ocolit atunci. Aţi reţinut-o? El nu le poate ocoli. El nu a ocolit-o la Adam, de la început. El nu le va
ocoli pentru voi şi pentru mine, de la început. Trebuie să venim la lucrul acela, la Cuvânt numai. “Cuvântul
fiecărui om să fie o minciună, şi al Meu să fie adevărul,” a zis El.
122 Acum noi aşteptăm ziua aceea în care trăim, acel timp al secerişului.
12… Apoi Dumnezeu, după ce Adam a căzut (încercat prin Cuvânt, şi a căzut), Dumnezeu a continuat, în
creaţia Lui, încercând să afle un om care va trăi cu fiecare Cuvânt. Acum priviţi. El a încercat să îl afle, acela
este, să trăiască pentru Cuvântul pentru epoca lui. Acum, vedeţi, Dumnezeu şi-a împărţit Cuvântul, fiindcă El a
putut.
124 El este, El este infinit, şi El este--El este omniprezent. Atotştiutor, de aceea El ştie toate lucrurile. El nu
poate fi prezent peste tot. Prin a fi atotştiutor, cunoscând toate lucrurile, atunci poate fi prezent peste tot.
Fiindcă, astfel El ne predestinează. Prin cunoştinţa mai dinainte, nu pentru că a dorit ca această persoană să fie
salvată şi aceasta să fie pierdută. Dar El ştia cine va fi pierdut şi cine va fi salvat. Vedeţi? De aceea prin
cunoştinţa Lui mai dinainte El putea predestina. Şi El face toate lucrurile să lucreze pentru gloria Sa. Acel lucru
fac atributele Sale, exprimă gloria Lui. Un vas de cinste şi unul de ocară, dar Dumnezeu le face astfel. Nu cel
ce doreşte sau cel ce aleargă, ci Dumnezeu care arată milă.” Vedeţi?
125 “Nimeni nu poate veni la Mine,” a zis Isus, “numai dacă Tatăl Meu îl atrage. Şi toţi cei pe care Tatăl Mi
i-a,” timpul trecut, “dat, vor veni la Mine, la Cuvânt.” Cum pot veni ei dacă nu au fost, sunt toţi, ei au fost
TIMPUL SECERIŞULUI 11

rânduiţi mai dinainte să vină? “Toţi aceia care L-au primit, lor le-a dat putere să devină fiii lui Dumnezeu.”
Vedeţi, fiindcă numele lor au fost în Carte, El a venit să răscumpere ceea ce a fost în Carte.
126 În Apocalipsa, aflăm, când peceţile s-au deschis, acolo a fost o Carte. Şi cel ce a stat pe Tron,
Dumnezeu, a avut-O în mâna dreaptă. Şi nu a existat nimic, nimeni, în Cer sau pe pământ, sau undeva, fiind
vrednic să vină să ia Cartea, sau măcar să se uite în Ea. Ioan a plâns mare…fiindcă toată Cartea răscumpărării
era acolo.
127 Aceea a fost la adunarea din seara trecută, acea Adunare mică al lui Dumnezeu când fratele şi sora au
cântat cântarea aceea, “Mă întreb dacă Ioan m-a văzut pe mine când a văzut toate neamurile adunate. M-a
văzut?” Sigur, m-a văzut, dacă numele vostru este în Carte. Şi când…
128 Numele lui Ioan a fost în Ea, la fel, şi a plâns pentru că nimeni nu o putea atinge. Şi apoi unul dintre
bătrâni a venit şi a zis, “Nu mai plânge, Ioane, că Leul din seminţia lui Iuda a biruit.”
129 Şi Ioan s-a uitat în jur să afle un--un leu, şi din spatele cortinei a venit un Miel, un Miel care a fost
junghiat de la întemeierea lumii. Apoi a văzut un Miel sângerând ieşind, şi a venit şi a luat Cartea din mâna
dreaptă a Lui, şi a strigat pe toţi cei ce erau în Cartea aceea. Aceea este Cartea completă a răscumpărării. Şi
aceasta este Ea. Cartea răscumpărării, El a răscumpărat tot ce era în Cartea aceea, nu în afara Cărţii. Orice
lucru a avut început a avut sfârşit. Dar dacă aveţi Viaţă Eternă niciodată nu aţi început, şi nu puteţi sfârşi,
fiindcă sunteţi fiii şi fiicele lui Dumnezeu, atribute ale gândirii Lui şi ale Cuvântului Său. Voi nu aveţi sfârşit al
vieţii, dacă numele vostru este în Cartea aceea. Mielul a venit să-L răscumpere. Nu toţi cei ce profesează
“Creştini,” nu toţi cei ce încearcă să trăiască bine şi sfânt; ci cei ale căror nume au fost scrise acolo, El i-a
răscumpărat, şi numai pe ei, ale căror nume au fost în Carte.
130 Acum aflăm că Satan l-a determinat pe Adam să cadă, prin acel singur cuvânt. Şi Dumnezeu a continuat
acum, în creaţia Lui, încercând să afle un om care va trăi cu fiecare Cuvânt. Primul om al Lui a greşit. Şi acest
om şi-a trăit timpul, epoca lui în care a trăit.
131 Acum, vedeţi, există epoci diferite pe care Dumnezeu le-a profeţit la început, care urmau să vină în
continuare. Pentru acel motiv El putea spune sfârşitul de la început, fiindcă el cunoştea toate lucrurile. El a
făcut toate lucrurile prin Isus Cristos, şi pentru El, şi pentru plăcerea Lui Proprie. Observaţi cu atenţie acum. Să
nu o pierdeţi.
132 Cum era dacă Moise ar fi venit cu mesajul lui Noe? Acela nu ar fi mers. Nu putea. Nu.
133 Cum era dacă Isus ar fi venit cu mesajul lui Moise? Acela nu ar fi mers.
134 Cum ar fi dacă am veni, încercând să aduc mesajul Metodist, mesajul Baptist, sau mesajul Penticostal?
Acela nu ar merge. Ele sunt frumoase; o voi dovedi într-un minut, prin Cuvânt. Ele au fost în ordine în epoca
lor. Acea epocă s-a dus. Trebuie să aflăm ce spune Scriptura pentru astăzi. Astăzi, prin aceea trebuie să trăiască
omul pentru epoca lui.
El a încercat să afle un om care va trăi tot Cuvântul.
135 Primul lucru ce a făcut, El l-a încercat pe Noe. Noe a greşit cu El; s-a îmbătat, a greşit.
136 Moise, acea capodoperă puternică a lui Dumnezeu, El l-a încercat şi a greşit. El s-a glorificat, şi nu i s-a
permis să intre în ţara promisă.
137 Apoi a venit David, care urma să-I reflecte a Lui--a Lui…marele Mileniu, în David, şi El urma să arate
ceea ce era Regele Său. Şi Dumnezeu i-a jurat lui David, că va ridica…îi va ridica fiul să stea pe tron. Şi David
a fost un om foarte viteaz, încât, “el a fost un om după inima lui Dumnezeu.” Şi David a făcut ce era bine. El a
bătut toţi Filistenii şi a sfărâmat altarele, şi a stat cu Cuvântul. Şi, în final, o femeie drăguţă l-a deranjat, şi a
călcat poruncile, a pierdut Cuvântul, a comis adulter. Vedeţi? Un om după inima Lui, vedeţi, încă David L-a
pierdut.
138 Moise L-a pierdut, toţi ceilalţi L-au pierdut, dar toate vieţile lor au fost reflectarea Celui ce urma să
vină.
139 În Cartea Apocalipsei, aşa cum scriu, un om care traduce sau gramatizează…Gramatica mea este foarte
săracă, am un--un bun învăţat care o gramatizează, pune substantivele corecte şi pronumele împreună. .
Fiindcă, eu nu ştiu care este diferenţa între un substantiv şi un pronume. Dar, dar el ştie, şi le pune toate…Ştiu,
singurul lucru ce ştiu, Dumnezeu mi-L dă şi doar le notez, vedeţi. Şi, ei, trebuie să-i pună să meargă la şcoală şi
alte lucruri ei--ei ştiu că o pot citi mai mult în felul înţelegerii lor. Şi apoi scriitorul mi-a zis, gramatica, cel care
o gramatizează, mi-a zis, el a zis, “Dar, frate Branham, noi aflăm biserica Pergam…Căci Isus a zis aici, ‘celui
ce va birui, îi voi da Steaua Dimineţii.’ Îi dă Steaua Dimineţii?” El a zis, “Acum cum poate el lua Steaua
Dimineţii, când Isus a zis, Însuşi, că El este Steaua Dimineţii?”
12 CUVâNTULVORBIT

140 Vedeţi, toate seminţele acelea ale lui Abraham sunt reflectate prin stele. Ele sunt diferite una de
cealaltă, şi noi vom fi diferiţi unul faţă de celălalt. Şi Isus este acea Stea a Dimineţii, cea mai strălucitoare
dintre toate. Dar noi Îl aflăm, în Apocalipsa 1, cu cele şapte stele în mâna Sa. El o interpretează, şi a zis, “Cele
şapte stele sunt cei şapte îngeri ai celor şapte biserici, sau şapte epoci ale bisericii care urmează.”
141 Apoi el a zis, “Cum poate fi atunci, dacă ei primesc Steaua Dimineţii?”
142 Am zis, “Stelele ce au fost în mâna Lui au fost numai o reflectare a stelelor de la Steaua Dimineţii,
vedeţi, fiindcă mesagerul acelei zile avea Cuvântul.” Şi El este Cuvântul; el doar a avut o parte pentru ziua
aceea. Şi oamenii care sunt gata să iasă din sistemele lumii şi lucrurile lumii, şi să meargă cu El, văd reflectarea
acelei Stele a Dimineţii prin Mesagerul acelei epoci. Cum a făcut-o El prin Noe şi prin Moise, şi alţii, aşa cum
a reflectat Vechiul Testament, în final a sosit Acela. Şi tot la fel, la sfârşitul epocilor bisericilor, aceea va sosi
înapoi la Isus, că El este Cuvântul.
143 Noi fiind creştini Îl reflectăm doar pe El. Luna doar reflectă soarele, în absenţa lui. Şi credinciosul îl
reflectă doar pe Fiul lui Dumnezeu, în absenţa Fiului lui Dumnezeu. Aceea este lumina Bibliei, Scripturile,
fiind dovedite în vieţile noastre, Cuvântul care face Lumina în întunecime. Voi sunteţi candele puse pe un deal.
Aceea nu este soarele; ea este candela. Candela înlocuieşte soarele, doar arată o anumită cantitate de lumină.
Noi suntem copiii lui Dumnezeu, noi suntem fiii şi fiicele lui Dumnezeu, prin Duhul numai cu porţia. El L-a
avut fără măsură. Noi suntem o stea ce străluceşte, noi toţi facem o Lumină către lume, dar El este Fiul întreg
care reflectă Lumina către fiecare stea. Aleluia! Eu Îl cred. Dumnezeule, ajută-mi necredinţei mele!
144 În final, Cel desăvârşit a apărut. Acum, El a sosit să fie ispitit în orice punct tot la fel cum suntem noi.
Biblia a zis că El a fost. El a fost ispitit ca Noe. El a fost ispitit ca Moise. El a fost ispitit ca ceilalţi dintre ei.
Dacă am avea timp să o frângem să vă arătăm, dar nu avem, fiindcă nu vreau să iau prea mult din timpul
vostru. Dar, să-L frângem să vă arăt. El a fost ispitit în acelaşi fel.
145 Satan niciodată nu-şi schimbă tactica, nici Dumnezeu, doar epocile se schimbă. Dar ce…Satan are acolo
în urmă, la prima familie a lui Dumnezeu, pe pământ. Aici este, frate, soră. Nu uitaţi să o luaţi pe aceasta. Cum
a luat Satan prima familie? El nu a putut-o frânge în nici un alt fel decât să frângă Cuvântul acela, fiindcă ei au
fost fortificaţi în spatele acelui Cuvânt. Dacă putea el numai să facă o singură spărtură!
146 În acel fel a făcut el în fiecare epocă a bisericii, a luat orice credincios, doar a tras acea spărtură. “Ei
bine, eu--eu cred că Biblia este corectă, dar pe aceea nu o cred.” Oh, acolo se duce el. Prea rău, dar acolo s-a
dus.
Fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu!”
147 Acum strângeţi-o foarte tare acum. Acum El în final, Acesta care a ar fi venit şi trebuia să fie ispitit
chiar exact cum au fost ceilalţi. Acum observaţi cât de izbitor face Satan fiecare atac, chiar la fel de fiecare
dată. Acum el a încercat să-i dea pâinea naturală, chiar cum i-a dat Evei. “Dacă vei mânca din aceasta, vei lua
aceasta,” sau altceva, el o are.
148 Şi aşa face el cu orice organizaţie, aşa face cu indivizii, el încearcă să vă dea lucruri naturale la care să
vă puteţi uita. Şi acelea vă îndepărtează! “Ei bine, priviţi la această biserică mare! Păi, ei au aşa de multe
milioane în ea! Biserica noastră este cea mai mare biserică din oraş. Ei bine, al nostru, primarul vine în biserica
noastră. Vedeţi toate acelea! Păstorul nostru are o--o diplomă de D.D., L,D Ph.D! Aceea, ei bine, aceea, ei
bine, el este legat de omul acela deştept.” Un preot Catolic poate veni pe aici şi să-l acopere, oricând, cu
diplomele lui. El are vreo şaizeci şi ceva de cărţi pe care le cunoaşte tot aşa de bine cum cunoaşteţi Biblia, să-şi
ia diploma să fie un preot, astfel nu încercaţi să comparaţi aceea cu educaţia.
149 Aceea este tot la fel ca lumea, aceea întotdeauna încearcă să compare. Nu comparaţi cu lucrurile lumii.
Nu vă comparaţi cu biserici. Comparaţi cu Biblia! Aceea o facem astăzi. Aceea este problema cu noi bisericile
Penticostale. Aceea este problema cu qvartetele şi cântările, şi altele, aşa cum le avem, încercăm să ne
comportăm ca sclipirile de Holywood; Holywood-ul străluceşte; Evanghelia luceşte. Este o mare deosebire
între strălucire şi lucire. Vedeţi? Holywoodul străluceşte cu haine, şi Richi şi Rikete, şi ricocheţi. Dar
Dumnezeu luceşte smerit în umilinţa credinciosului, nu contează cât este de ignorant. El luceşte în umilinţă, nu
străluceşte în Hollywood.
150 Observaţi, el şi-a încercat vechea tactică pe Isus, tot la fel cum a făcut cu Moise, acelaşi lucru cum a
făcut cu ceilalţi dintre ei. El a încercat-o. El o va încerca asupra voastră, să vă încerce că acceptaţi ceva din
ceva mare care arată strălucit.
151 Aceea îmi reaminteşte de când vânam ratoni. Mi-ar fi luat…Tata, tatăl meu, folosea tutun. Nu ştiu dacă
voi vreodată aţi ştiut cum erau acele capete vechi ce se puneau pe la mijlocul tutunului. Eu luam, îmi luam un
TIMPUL SECERIŞULUI 13

lemn, şi sfredeream o gaură prin el, chiar pe la râul unde alerga ratonul. Şi apoi făceam o gaură acolo, şi
înfigeam acest băţ de tutun acolo. Şi apoi băteam nişte cuie, pescuind înăuntru în acest fel. Şi ratonul
întotdeauna sare la ceva strălucitor. Şi astfel când răsare luna, şi el aleargă pe acolo, el se uită acolo în spate, el
îşi întinde mâna să le ia, şi nu mai scapă.
152 El este ca unii dintre membrii de biserică. El chiar ştie că este prins, el nu se scapă. Dacă o fac, mă vor
da afară din organizaţie.” Aceea doar este moartea lui, aceea-i tot. Bine. Observaţi. Acolo se ţine el de aceea,
nu-şi va da drumul.
153 Acum Satan a încercat aceeaşi tactică cu Isus, cum a încercat cu ceilalţi dintre ei. El a încercat să-L facă
să mănânce ceva în afară de Pâinea Cuvânt promisă. Fiindcă, Isus a zis, “Este scris, ‘Omul nu trăieşte numai cu
pâine.’” Vedeţi? El a încercat să-L facă să i se supună. Chiar dacă aceea arăta foarte bună, arăta că El se putea
hrăni, şi ar fi putut-o face. Voi aveţi…
154 Voi vă puteţi comporta în orice fel doriţi. Îl puteţi lua sau lăsa, oricare din voi vreţi. Acum dacă ratonul
acela ar avea suficient simţ să, oh, să-şi tragă mâna înapoi, el o va putea trage din nou; dar nu vrea să o facă, el
doar se ţine acolo. Şi în acel fel fac mulţi dintre creştinii nominali, de asemenea. Ei nu vor să asculte nimic
despre Acela, nu vor să vină să-L asculte. Ei nu vor nimic despre el. Mergeţi şi ţineţi-vă de aceea atunci, vedeţi,
şi veţi vedea ce se întâmplă.
155 Acum observaţi, ei au încercat să-L facă să mănânce ceva în afară de Pâinea vieţii prin care ar trebui să
trăiască orice om. Dar Isus a stat cu Cuvântul Tatălui. Oh, el nu a lovit-o pe Eva atunci, El nu l-a lovit pe
Moise, el nu i-a lovit pe nici unul dintre ei. El l-a lovit pe Acela care urma să reflecte fiecare Cuvânt. Vedeţi,
El, fiindcă, El era Cuvântul. Dar Isus a stat cu Cuvântul, i-a refuzat doctrina seminarului lui, da, domnule, noua
lui lumină, mai multa lui experienţă. El nu a putut-o împinge asupra lui Isus aşa cum a împins-o spre Eva, să-i
arate, “Oh, cu siguranţă, Dumnezeu…”
156 “Oh, cu siguranţă, Dumnezeu va fi în aceasta dacă ne-am putea aduna împreună şi vom face un Consiliu
Mondial al bisericii. Cu siguranţă, Dumnezeu va fi. El vrea unitate şi vrea frăţietate.” Cu El Însuşi, nu cu
lumea; frăţietate cu El Însuşi, să ne închinăm Lui. Pentru aceea a murit El, să vă închinaţi Lui. Ca oricând, dacă
nu poate ajunge…
Acum aflăm că el a greşit. Isus s-a dus chiar înapoi la el, cu AŞA VORBEŞTE DOMNUL.
157 Acum când el vede un credincios…Urmăriţi credinciosul venind în aceleaşi categorii acum, fiecare din
voi. Când el vede (el) că tu vei sta cu Biblia, “Da, eu cred Biblia. Nu mă ataşez de nici un crez sau lucru de
acolo de afară. Eu voi sta cu Biblia.” Şi, ca oricând, dacă nu vă poate lua să credeţi, să--să trăiţi Adevărul real
şi să credeţi Cuvântul, aş vrea să observaţi ce i-a făcut lui Isus, a doua oară, dacă nu v-a prins. Ziceţi, “Nu mă
voi ataşa de nici un crez. Nu trebuie să o fac. Eu sunt, m-am născut liber, voi sta cu Acela. Voi face aceasta,
aceea, sau cealaltă.” Vedeţi, ataşarea de biserică, şi vino să te ataşezi, şi altceva; el nu vă poate face să o faceţi,
atunci vă va face altceva, Oh, frate, urmăreşte aceasta.
158 Dacă nu o poate, atunci te va trimite la seminarul lui, să fii învăţat de teologii lui, unde Satan este
interpretul. “Oh, zilele miracolelor au trecut. Oamenii cei de acolo jos, ce îi am, ei bine, acela este un grup de
eretici. Ei, ei nu sunt, vedeţi” El vă va trimite acolo.
159 Oh, voi aţi putea spune, “Aşteaptă un minut, frate Branham! Numai un minut acum!” Da, să aşteptăm
numai un minut, vedeţi. Voi spuneţi acum, “Noi nu trebuie să o facem în continuare? Nu ar trebui?” Nu,
domnule. Nu, domnule.
160 Dar Isus a zis, “Când Duhul Adevărului va veni, vedeţi, El vă va aduce aceste lucruri ce le-am învăţat,
în memorie, Cuvântul. Şi El de asemenea vă va arăta lucrurile ce vor urma.” Acolo este Biserica reală umplută
cu Duhul acum, stă cu Cuvântul, reflectă Cuvântul, Dumnezeu pe pământ. Vedeţi? El nu are nevoie de vreun
teolog, fiindcă Cuvântul Lui nu este de interpretare privată. El Îşi interpretează Cuvântul Său, prin a-L dovedi,
Acela-i Adevărul.
161 Când biserica Metodistă v-a spus că nu puteţi primi Duhul Sfânt cum au primit ei în Ziua Cincizecimii,
aţi acordat vreo atenţie la aceea? Sigur că nu. Voi v-aţi dus drept pe acolo şi aţi primit Duhul Sfânt, oricum.
Vedeţi? Fiindcă…
162 Am discutat--trinitatea cu un sluijitor Baptist serile trecute, şi i-am spus că aceea este doar terminologie.
Şi astfel venim să aflăm, el a zis, un alt lucrător mic acolo din seminar, el a zis, “Ei bine, Domnule Branham, tu
vii să-i faci pe oameni să creadă o religie apostolică.”
Am zis, “Desigur, singura care există.”
Şi a zis, “Domnule, la ce şcoală te duci?”
14 CUVâNTULVORBIT

163 Am zis, “Pe genunchii mei, fratele meu. Nu la…Vedeţi, acolo am ajuns, nu teologie, ci
genunchiologie.” Am zis, acolo L-am aflat.”
164 Şi el a zis, “Domnule Branham, botezul Duhului Sfânt, cum L-au primit ei în Ziua Cincizecimii, încerci
să spui că aceea este astăzi?”
165 Am zis, “Biblia a zis-o, domnule, căci…că Isus Cristos este acelaşi ieri, astăzi şi în veci.” Am zis,
“Acela a fost Isus Cristos care a venit în Ziua Cincizecimii.” Oh, da.
166 Nu, Acelaşi Unu! “Încă puţină vreme, Eu voi ruga pe Tatăl, El vă va trimite un alt mângâitor, care este
Duhul Sfânt. Puţină vreme şi lumea nu Mă va mai vedea, pentru că Eu voi fi cu voi, chiar în voi, până la
consumare, sfârşitul lumii.”
167 Am zis, “Da, acela-I El venind în Ziua Cincizecimii. Da, domnule. El a venit, a trăit în ei, observaţi, în
forma persoanei Duhului Sfânt, Isus Cristos în persoana Duhului Sfânt, aşa cum înţelegem Dumnezeirea.”
168 Acum observaţi, Satan nu a avut nevoie de teologia lui, teologie. Şi acest om mi-a spus, a zis,
“Dommnule Branham” a spus el, “îţi voi da de înţeles, eu sunt de la o şcoală anumită, şi suntem instruiţi.”
Am zis, “Am ascultat programul vostru, tot timpul.” Vedeţi?
El a zis, “Noi suntem instruiţi acolo.” A spus, “Botezul Duhului Sfânt este numai pentru ucenici.”
169 Am spus, “Biblia a zis că au fost ‘o sută douăzeci’ în camera de sus.” Şi am spus, “Acum cine are
dreptate voi sau Cuvântul?”
170 Şi am spus, “Şi apoi de asemenea, când Filip s-a dus şi a predicat la Samariteni, şi i-a botezat în Numele
lui Isus Cristos, dar Duhul Sfânt încă nu venise peste ei, deoarece Petru avea cheile. Deci a trimis la Ierusalim
şi l-a adus pe Petru, care a venit şi şi-a pus mâinile peste ei şi Duhul Sfânt a venit peste ei. Biblia a spus,
‘Duhul Sfânt!’”
171 Am spus, “Apoi Petru, cu o viziune, cu cheile, s-a dus sus la casa lui Corneliu, Fapte 10, patruzeci şi
nouă…şi când încă vorbea aceste cuvinte, Duhul Sfânt a căzut peste ei. Pentru că i-au auzit vorbind în limbi
şi--şi--şi profeţind, preamărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis, ‘putem interzice apa, ca aceştia să fie
botezaţi, văzând că au primit Duhul Sfânt ca noi la început?’ Şi le-a poruncit să fie botezaţi în Numele lui Isus
Cristos.”
172 Aflăm, treizeci de ani mai târziu, Pavel, trecând prin coastele de sus ale Efesului, a găsit nişte Baptişti
ce aveau o mare trezire. Mari lucruri se petreceau. Strigând, Îl lăudau pe Domnul. Şi Pavel a vizitat biserica
unde mergeau cam douăzeci de oameni, unde Aquila şi Priscila mergeau la adunare; unde Apollo, un avocat
convertit, dovedea prin Biblie, că Isus era Cristosul. Şi ei au avut o mare bucurie, şi o adunare mare. Pavel
trecând pe acolo, trecând după ce el…Domnul l-a scos din închisoare; pentru că a scos un spirit afară, un diavol
dintr-o ghicitoare. Şi apoi a venit sus pe acolo, în lucrarea Domnului, şi s-a dus să audă adunarea. Şi a zis,
“Acest om este un om mare, este în ordine, dar,” a zis, “aţi primit voi Duhul Sfânt de când aţi crezut?” El
credea că L-a primit când a crezut. Dar a zis, “Aţi primit voi Duhul Sfânt de când aţi crezut?” A zis, “Noi nu
ştim dacă există vreun Duh Sfânt.”
173 “A zis, ‘Atunci la ce aţi fost botezaţi?’ Aceea a fost întrebarea. El a zis, ‘Noi am fost botezaţi, de acelaşi
bărbat care L-a botezat pe Isus: Ioan. Noi am fost botezaţi cu botezul lui Ioan.’ Vedeţi? El a zis, ‘Ioan a botezat
numai spre iertarea păcatelor.’ Ioan…fiindcă Mielul nu a fost încă junghiat. El a zis, ‘Ioan a botezat spre
pocăinţă, văzând că veţi crede în cel ce va veni, în Isus Cristos.’ ‘Şi când au auzit aceasta, ei au fost botezaţi în
Numele lui Isus Cristos. Şi Pavel şi-a pus mâinile peste ei, şi Duhul Sfânt a venit peste ei, şi ei au profeţit şi au
vorbit în limbi,’ cu mulţi ani mai târziu.”
Şi am zis, “Pe lângă aceea, tu crezi Biblia?”
El a zis, “Desigur.”
174 Am zis, “Petru, în Ziua Cincizecimii, când aceasta s-a făcut o zarvă peste tot în jur, şi ei strigau şi-L
slăveau pe Dumnezeu, ei au zis, ‘Bărbaţi şi fraţi, ce putem face să fim salvaţi?’ Petru a zis, ‘Pocăiţi-vă, fiecare
din voi, şi fiţi botezaţi în Numele lui Isus Cristos pentru iertarea păcatelor, şi veţi primi darul Duhului Sfânt, că
promisiunea este a voastră şi a copiilor voştri, şi a celor ce sunt foarte departe, în oricât de mare număr îi va
chema Domnul Dumnezeul nostru.’ Cerurile şi pământul vor trece, dar Cuvântul acela nu va greşi!”
175 Voi penticostalii nu aţi acordat nici o atenţie la Metodişti, Baptişti, sau Prezbiterieni. Voi aţi ştiut că
aceea a fost pentru fiecare generaţie, şi v-aţi presat în Ea. Desigur. Acum, doar nu vă opriţi presând chiar acolo,
doar continuaţi să presaţi, vedeţi.
TIMPUL SECERIŞULUI 15

176 Acolo şi-au făcut Metodiştii greşala, ei au presat în sfinţire dar s-au oprit. Lutheranii s-au presat în
neprihănire şi s-au oprit. Vedeţi, apoi aceea o organizează, acolo moare. Acela este sfârşitul ei. Aceea-i tot.
177 Urmăriţi acum în timp ce ne grăbim prin aceea. “Când Duhul Adevărului va veni, El vă va învăţa toate
lucrurile, orice v-am învăţat,” oh, vai, “aducându-vă aminte, vă va aduce aminte tot ceea ce v-am spus. Şi El vă
va arăta lucrurile ce vor veni. El va dovedi fiecare Cuvânt, confirmând Cuvântul cu semnele ce urmează.”
Orice lucru ce L-a promis El, ce l-a promis Dumnezeu în Biblie, dacă vă dezlegaţi de orice crez şi orice
altceva, şi vă ţineţi de Cuvânt, Dumnezeu este obligat să poarte de grijă de Cuvântul Lui. Şi astfel când ei au
făcut-o, Cuvântul se dovedeşte.
178 El nu are nevoie de cineva să spună, “Ei bine, zilele miracolelor au trecut.”
179 Cine este acel om care îmi va spune că zilele miracolelor au trecut, când am fost odată orb? Aleluia.
Odată am stat acolo unde doctorii mi-au dat trei minute de trăit. Şi astăzi trăiesc. Cum îmi pot ei spune altceva?
Odată am fost un membru căldicel de biserică, acum umplut cu Duhul Sfânt. Dumnezeu nu are nevoie de vreun
interpret. Duhul Însuşi, care este Cuvântul, îl interpretează a fi Adevărul. Dacă cineva va îndrăzni să iasă şi să-
L ia. El este Interpretul Lui Propriu. Încercaţi-L odată, şi aflaţi dacă acela nu este corect. Nu acordaţi nici o
atenţie la ceea ce a zis cineva. Faceţi ceea ce a zis Dumnezeu să faceţi.
180 “Ei bine,” spui tu, “eu fac aceasta” Ei bine, ce spui de cealaltă, fiecare Cuvânt? Un cuvânt rupe lanţul.
181 Acolo este locul unde bisericile greşesc mereu, chiar în lanţul acela. Ei o organizează şi aduc lucrurile
împreună şi fac o mare denominaţie. Aceşti oameni ajung împreună. Sfântul Părinte Cutare-cutare şi Doctor
Episcop Cutare-cutare. Şi care-i primul lucru pe care îl aveţi? Acolo vă aflaţi. Muriţi chiar acolo. O vom
dovedi prin natură şi prin Cuvânt, dacă voieşte Domnul, în câteva minute. În ordine.
182 “Aduce în amintire.” El susţine fiecare Cuvânt, şi noi trăim prin El. Aleluia! Trăim prin El! “Omul va
trăi prin fiecare Cuvânt,” fiecare Cuvânt susţinut. Isus a zis, “Aceste semne vor însoţi pe cei ce cred. Îi vor
însoţi pe cei ce cred!” Ţineţi-vă de El; Dumnezeu Îl susţine, că este Adevărul.
183 Unde, seminariile şi teologii, inspiraţi de Satan, spun, “Nu vă puteţi încrede în El. Acela este pentru
apostoli, zilele sunt trecute. Nu există un astfel de lucru. Aceea s-a spus numai pentru apostoli, să dovedească
Evanghelia, atunci. Noi avem oameni învăţaţi astăzi.”
184 Ei aveau mai buni învăţaţi atunci, decât avem acum. Spuneţi-mi orice biserică ce se ridică cu acel, acel
Sinedriu, când stră-stră-stră-stră-străbunicii lor trebuiau să fie preoţi, în urmă. Un Cuvânt sucit în aceea, în
sulul acela, sau, păi, ei--ei i-ar fi omorât cu pietre pentru aceea. Trebuiau să stea chiar exact. Dar ei au ratat să
vadă adevăratul Sâmbure al Cuvântului când a venit, Viaţa. De aceea au fost condamnaţi şi numiţi “lucrători ai
Satanei.”
185 Vedeţi, aceea nu reflectă Cuvântul lui Dumnezeu, când un student de seminar vă spune, “Duhul Sfânt
nu este pentru astăzi. Şi aceste lucruri, tot lucrul acela de vindecare Divină, este pentru o altă zi. Vedeţi, nu este
o reflectare de la Dumnezeu, este o reflectare de la un--un crez. Este o reflectare de la o doctrină ce este în
afara Bibliei.
186 Evrei 13:8 a spus, “El este acelaşi ieri, astăzi şi în veci.” Sfântul Ioan 14:12 a spus, “Cel ce crede în
Mine, lucrările ce le fac Eu le va face şi el.” Acum cum veţi scoate Cuvântul acela de acolo, cum veţi adăuga
ceva la El? Rupeţi lanţul Vieţii. Omul trăieşte numai cu Pâinea, trăieşte veşnic prin acea Pâine. Fizic, el trăieşte
prin această pâine. Sunt cele două pâini. Duhul Sfânt, Duhul Sfânt este în voi, zice “amin” la fiecare Cuvânt al
lui Dumnezeu, dacă este Duhul Sfânt. Acum vreau să vă întreb ceva. Acum aceasta este o parte incomodă.
187 Mama obişnuia să-mi dea ulei de ricin, când eram un copil. Şi eu--eu nu-i pot suporta mirosul, încă.
Vedeţi? Am crescut săraci, şi mama fierbea mâncare de piei şi le toca. Noi le primeam de la…de la o soră
bătrână numită Goodwin, care avea o brutărie acolo jos şi ea prăjea şunci şi alte lucruri şi le toca. Noi ne
primeam mâncarea şi luam grăsimea aceea şi alte lucruri şi ne făcea mămăligă şi noi am avut mâncare
sărăcăcioasă, nu-i de mirare că am fost subnutriţi, şi altele, plagă. Dar atunci mama, în fiecare sâmbătă seara…
noi--nu aveam hrana corectă, deci ea ne făcea pe toţi să luăm o doză mare de ulei de ricin. Şi eu--eu mă ţineam
de nas şi ţipam, am zis, mamă, aceea mi-e scârbă de aceea.” Ea a zis, “Dacă nu te scârbeşti, nu îţi face nici un
bine.” Deci, poate că aceea va merge în acel fel. Acum…
188 Eu vă voi întreba ceva. Cum poate un bărbat sau o femeie ce pretind a fi umpluţi cu Duhul Sfânt care
este Cuvântul (este corect) şi cum puteţi fi voi carne acelui Duh Sfânt, ce v-a făcut parte din El, să reflectaţi
Evanghelia pentru epoca voastră, şi să negaţi Cuvântul ce L-a scris El?
189 Nu contează cât de buni sunteţi, păi, vă pot duce în Africa la Hotentoţi să vă arăt o viaţă ce un creştin nu
o poate atinge. Chiar dacă ar fi prinşi în adulter; dacă una dintre femei înainte de a fi căsătorită, o femeie
16 CUVâNTULVORBIT

tânără, trebuie să fie testată mai întâi pentru virginitatea ei. Dacă este găsită vinovată, trebuie să spună ce bărbat
a făcut aceea şi ei sunt ucişi împreună. Ce-ar fi dacă aceea s-ar fi întâmplat în Statele Unite, cine ar îngropa
toate cadavrele, vedeţi? Deci, acolo vă aflaţi, vedeţi. Şi ei sunt păgâni, vedeţi morala. Vedeţi, dacă nu o puteţi
testa prin aceea. Fratele nostru Indian vă poate spune acum, Mahomedanii probabil trăiesc o viaţă mai bună
decât ne-am gândit noi vreodată.
190 Dar ce este? Este Cuvântul ce dă testul. Fariseii au fost de două ori mai smeriţi decât Isus. El s-a dus în
jur rupându-le bisericile, şi aruncându-i afară, şi bătându-i afară, şi orice lucru ca acela.
191 Şi acest preot bătrân, evlavios, ştiţi, păi, cine a fost…dacă aveam o adunare împotriva Lui, în această
dimineaţă, aş spune, cine a venit la tine când erai bolnav, s-a rugat pentru tine? “Acel preot bătrân, evlavios.”
Cine i-a împrumutat tatălui tău bani când recoltele au falimentat? “Acel preot bătrân, evlavios.” Cine te-a
dedicat lui Dumnezeu pentru o viaţă de slujire? “Acel preot bătrân, evlavios.” Cine a fost acela, când erai în
închisoare, a venit şi te-a vizitat? “Acel preot bătrân, evlavios.” Şi acest tânăr renegat numit Isus, ce face El?
Ţi-a numit păstorul un “şarpe”! Vedeţi? Vedeţi, nu este prin fructe.
192 Aceea este prin Cuvânt. “Omul nu va trăi numai prin fruct, ci prin fiecare Cuvânt care iese din gura lui
Dumnezeu.”
193 Şi El a fost acel Cuvânt. Ei doar nu au reuşit să-L vadă. Aceea este ce se presupunea a face. Ei nu L-au
putut vedea, fiindcă nu au fost rânduiţi să o vadă. A spus, “Nu puteţi veni la Mine.” Priviţi la ei sărmanii Iudei,
ochii lor erau orbiţi. Sigur, El a făcut-o. El i-a orbit, Însuşi.
194 Gândiţi-vă cum ar fi să fiţi orbi. Mai bine aţi mulţumi lui Dumnezeu pentru ce vedere aţi căpătat în
Scriptură. Observaţi acum.
195 Acum, El, El era acest Cuvânt. Acum, după acesta, a fost testat. Testul lui Isus. Acum vom trece prin
aceasta.
196 Vedeţi, aceea nu reflecta Cuvântul când cineva spune, “Ei bine, Acela a fost pentru o altă epocă,”
fiindcă Biblia a zis că El este acelaşi ieri, astăzi şi în veci. Cum a putut Duhul Sfânt din voi să spună că sunteţi
umpluţi cu Duhul Sfânt?
197 Acum pot să vă rănesc puţin? [Adunarea spune, “Amin.”--Ed.] Este în ordine? Ridicaţi-vă mâinile. Nu
vă veţi supăra pe mine? [“Nu.”] Dacă vă mâniaţi, trebuie să o faceţi.
198 Cum puteţi voi femeilor, cu părul tăiat, să-mi spuneţi că sunteţi umplute cu Duhul Sfânt? Un Cuvânt!
“Oh, eu am vorbit în limbi.” Aceea nu contează de loc. Am văzut doctori văjitori vorbind în limbi,
interpretând, strigând în duh, dansând în duh.
199 Cum poţi tu bărbatule să te numeşti capul casei, să-ţi laşi soţia să poarte pantaloni scurţi? Şi să se poarte
în felul în care este, să te numeşti creştin?
200 Cum puteţi voi păstorilor să vă înfăţişaţi înaintea lui Dumnezeu cu un astfel de lucru, fără să vă ridicaţi
şi să protestaţi? Nu-i puteţi face să o facă. Dar apucaţi-vă să predicaţi în acel fel, nu veţi mai aparţine de
seminar prea mult sau de un grup. Trebuie să primiţi cooperare de altundeva. Vom intra în aceasta, doar un
moment, dacă vrea Domnul. Vedeţi?
201 Dar acolo sunteţi. Nu, nu vreau să vă rănesc. Eu vă iubesc. Acela este motivul. Dacăâ--dacă plutiţi în jo
spe râu şi văd că urmează să vă înnecaţi, aş fi un biet ins să spun, “Ei bine, poate fi o persoană bună, scumpă.”
Mai bine i-aţi avertiza. Este corect. Spuneţi-le!
202 Cum am spus seara trecută, dacă sunt un creştin, trebuie să mă identific cu fiecare caracter al Bibliei.
Trebuie să stau cu Noe şi să predic cu el, în zilele acelea, şi să avertizez oamenii. Este corect. Trebuie să mă
ridic pe Muntele Carmel, singur, cu ilie. Ar trebui să mă ridic la Calvar să mă răstignesc faţă de mine însumi şi
de propriile mele gânduri, cu El. Dar apoi din nou, să înviez cu El la Paşti, triumfător peste toate lucrurile.
Toate carnalitatea carnalităţii lumii, ridicată deasupra aceleia, în El.
203 Observaţi, aceea nu reflectă Cuvântul atunci, nu, nu îl susţine. Acum, dar dacă credeţi Cuvântul,
Dumnezeu Îl va susţine, Însuşi, cum a făcut în Isus.
204 Cuvântul Pâine întotdeauna înseamnă cu care te hrăneşti. “Şi omul nu va trăi cu pâine, ca această pâine,
numai, ci prin fiecare Cuvânt.” Deci, acela este Cuvântul Pâine, ţineţi-o în minte, este această Pâine prin care
Biserica, prin fiecare epocă a fost hrănită, a fost mana ascunsă doar pentru învingători. Apocalipsa a spus aşa.
Acum nu am timp să frâng lucrul în întregime, deoarece probabil am primit încă treizeci de minute. Dar,
priviţi, când sfânta--sfânta mană a căzut din Cer, care a fost un simbol al Duhului Sfânt. Veţi fi deacord cu
aceea.
TIMPUL SECERIŞULUI 17

205 Dumnezeu a spus lui moiise să meargă afară şi să aducă un omer plin şi să-l pună în Sfânta sfintelor.
Pentru că, dacă ei nu ar fi pus-o în Sfânta sfintelor, devine stătută. Este corect? Viermii intrau în ea. Acum el a
zis, “Dar puneţi-o în Sfânta sfitelor în acest omer, ca fiecare generaţie care vine după acea preoţie, când un om
începe să meargă să fie un preot să slujească Cuvântul, primul lucru ce a trebuit să-l facă, după ce este ordinat,
este să ia o mână plină din mana aceea originală şi să o mănânce.
206 Aceea a fost pentru a reprezenta acea Lumină în mâna Lui în noua epocă a bisericii, reflectând Lumina
Lui, Mana, şi numai omul ce biruia perfect, omul ce cu adevărat se aşează şi aruncă afară orice altceva în afara
Cuvântului. Şi Cuvântul este acea Mană. Oh, Doamne, aceea este Isus! “Omul va trăi prin fiecare Cuvânt ce
iese din gura lui Dumnezeu.” Aceea este Mana ascunsă pentru biruitor, Oh, aceea a fost aşezată separat--separat
pentru fiecare preoţie ce urma.
207 Şcolile de teologie, cu mult în urmă au schimbat acel lucru binecuvântat într-o supă murdară. Aceea
este exact corect. Da, domnule.
208 Precum a făcut Esau. Acum, Esau, moral a fost un om mai bun decât Iacob, dar el nu a avut respect
pentru dreptul lui de naştere ce era Cuvântul. Câţi ştiu că dreptul de naştere era Cuvântul, promisiunea, către
fiul cel mare? Dar el a fost un om bun, moral, precum, oh, precum creştinul nominal de azi, un om bun. Nu a
minţit. Nu a furat. A fost bun cu tăticul lui. A făcut toate aceste lucruri. Dar, vedeţi, drepturile lui de naştere, a
zis, că lui nu i-a păsat de ele. “Ce contează aceea? Eu sunt un Israelit, oricum.” Dar drepturile lui de naştere
erau cele ce contau, vedeţi. Naturalul lui era în ordine, dar spiritualul lui era total greşit.
209 Aşa este astăzi, supa, amestecă biserica cu lumea împreună, ceva din fiecare; partide de bingo, dansuri,
tot felul de purtări, în biserică; femei cu părul scurtat, purtând pantaloni scurţi.
Ei bine, voi ziceţi, “Frate Branham, ce este acel lucru mic?”
210 Acela este unul dintre Cuvinte, că Biblia a zis, că este greşit pentru o femeie să-şi taie părul. Aceea este
corect. Dacă o face, cum va intra? Vedeţi? Doar întrebaţi, orice predicator vă va spune căci cuvântul o spune.
Vedeţi, “Îşi dezonorează capul,” îşi necinsteşte soţul. Ar trebui să fie divorţată. Este exact corect. “Căci cea
care îşi taie părul, să se tundă, rasă.” Vedeţi, se vede prin aceea. Nu numai tăiat, Dumnezeu nu-l vrea în acel
fel. Acela este acel Domn nici prea-prea nici foarte-foarte. Nu vă prostiţi cu acela. Ori îl tăiaţi de tot ori îl lăsaţi
să crească, aşa a zis Dumnezeu. Orice predicator al Evangheliei ştie că acela-i Adevărul, fie că îl spuneţi sau
nu. Dar acela-i Adevărul. Vedeţi? Ei bine, ce bine, dacă veţi face toate celelalte, şi lăsaţi aceea să treacă?
211 Ce? Exte doar un pic din stilul lumesc în voi, încercând să vă comportaţi puţin ca celelalte biserici.
Aceea este chiar exact unde Israelul a ajuns în necaz. Acolo au murit ei. Acolo a ajuns Adam în necaz. Acolo
au ajuns la necaz toţi ceilalţi. Doar un Cuvânt, este tot ce se ia, doar un punct. Supă, amestec cu lumea! Ceva
din lume, ceva din Hollywood, ceva din biserică, ceva din teologi, şi ce aveţi?
212 Observaţi, dacă Satan nu reuşeşte aici, atunci îşi va înceca a doua schemă, pe voi, vă aduce să--să nu
credeţi Cuvântul, el va…şi--şi mergeţi la seminar. Va încerca următoarea, o schemă. Acum aici este unde vreau
să fiţi cu foarte atenţi, şi doar staţi pentru alte cinci minute la aceasta, dacă vreţi. Apoi vă face o ofertă
supranaturală. Voi veni din nou la toate acestea chiar înainte de încheiere. El face…dacă nu vă poate ispiti de la
Cuvânt. “Nu, eu voi sta cu Cuvântul,” atunci el vă va da o ofertă supranaturală.
213 El a zis, “Îţi vo spune ceva. Urcă aici sus şi sari de pe templu, şi vino din nou sus. Vezi, arată oamenilor
că tu poţi face ceva supranatural.”
214 Băiete, el i-a prins acolo. Acum urmăriţi-o, aceasta este. Urmăriţi când ajungeţi la sfârşit, unde vine
această ispită. Poate că El vă lasă pe unii din voi să vorbiţi în limbi, să credeţi că L-aţi primit. Vedeţi? Sau
poate că vă lasă să profeţiţi, chiar, cu toate că nu sunteţi cu Cuvântul. Am văzut oameni ce s-au ridicat şi au
profeţit, erau contrar Cuvântului cum este estul de vest. Vedeţi? Acela-i Cuvântul prin care trăiţi. Darurile
acelea supranaturale, satan le poate mânui cu mâna plină. Desigur. Acela nu înseamnă nimic.
215 Nu a spus Isus, “Mulţi vor veni la Mine în ziua aceea şi vor spune, ‘Doamne, nu am profeţit noi în
Numele Tău? În Numele Tău am scos draci, am făcut lucrări puternice. Am fost un om mare în organizaţiue.
Am făcut toate aceste lucruri, aceste lucruri.’”? El va spune, “Depărtaţi-vă de la Mine, voi ce aţi lucrat
fărădelegea.”
216 Ce este fărădelegea? Este ceva ce ştiţi că este corect, şi o recunoaşteţi, dar nu o faceţi, în inima voastră.
Când ştiţi că Biblia aceea învaţă un anumit lucru şi nu-l veţi face, aceea-i fărădelege. Şi David a spus, ‘Dacă
îmi ascund fărădelegea în inima mea, Dumnezeu nu-mi va asculta rugăciunea, măcar.’ Este Adevărat? Este
aceea Biblia? [Adunarea zice, “Amin.”--Ed.] Acum, sigur nu vă puteţi mânia pe Aceea, vedeţi. Isus a spus că,
18 CUVâNTULVORBIT

“mulţi vor veni la Mine în ziua aceea, şi vor spune, ‘Am făcut toate aceste lucruri,’ şi Eu voi spune, ‘Depărtaţi-
vă, voi lucrători ai fărădelegii.’”
217 La fel cum a făcut Adam. Adam a zis, “Doamne, am făcut aceasta, am făcut aceea.” Dar un Cuvânt,
vedeţi, un Cuvânt a făcut-o. Aceea este tot ce era nevoie, doar nu ascultaţi un Cuvânt.
218 Da, poate profeţi contrar Cuvântului. Dar acum în timp ce a primit acest dar supranatural, este atât de
purtat departe de zgomotul, de vraja acestuia. “Glorie lui Dumnezeu, eu mă rog pentru aşa şi aşa, ei s-au
ridicat şi au plecat de-o parte! Aleluia eu pot vorbi în limbi! Şi cineva le interpretează, este autentic, adevărat.”
219 Pavel a spus, “Eu pot vorbi în limbi ca oamenii şi îngerii, şi totuşi sunt nimic. Pot avea credinţă să mut
munţii, şi încă nu sunt nimic. Este aceea corect? [Adunarea zice, “Este corect.”--Ed.]
220 Dar, vedeţi, el vă va oferi aceea. Oh, oameni penticostali, eu vă iubesc, altfel nu aş fi cu voi. Acolo aţi
greşit voi, vedeţi. Urmăriţi Cuvântul, nu darul. Urmăriţi dătătorul, vedeţi unde--vedeţi de unde vine, vedeţi. El
este purtat peste tot, el dansează în Duh, băiete…[Pete pe bandă--Ed.]--singurul lucru. El are foarte mulţi
oameni în jurul lui, şi fiecare îl cheamă, aici şi acolo, şi uită Cuvântul.
221 Oh, voi sunteţi foarte populari atât timp cât staţi departe de Cuvântul acela. Dar intraţi în Cuvântul
acela, odată, vedeţi cine va coopera cu voi atunci. Vedeţi? Vedeţi ce iese afară atunci. Noi vom intra în aceasta,
într-un alt stagiu al naturii, într-un moment. Vedeţi, urmăriţi cine--cine vă vrea atunci, nimeni nu vă vrea. “Oh,
luaţi mâinile de pe Acela!” Ca o anumită asociaţie adunată împreună aici cu câteva săptămâni în urmă şi m-au
legat, orice lucrător care vine în oraş, Evanghelia deplină, ce mă duce în oraş să mă rog pentru bolnavii lor, va
fi excomunicat complet din asociaţie. Bine, fiindcă mă rog pentru bolnavi. Bine. “Să nu-L ascultaţi!” Zice…Şi
acolo este Cuvântul dovedit.
222 Este acelaşi lucru ce au făcut cu Domnul nostru. Este acelaşi lucru ce au făcut cu orice om, în fiecare
epocă. Aceea au făcut cu Luther, Wesley, şi cu toţi. Aceea au făcut-o cu voi, la început, acum v-aţi întors
înapoi în aceeaşi groapă din care aţi ieşit. Observaţi felul, întotdeauna este în acelaşi fel. Aceea niciodată nu a
greşit, Satan face acelaşi lucru.
223 Acum el este foarte purtat de sunet şi strălucire, şi aşa mai departe, încât, vai, el nu va acorda nici o
atenţie la Cuvânt. “Oh, frate, Fratele Cutare şi cutare a zis aşa şi aşa, şi trebuie să merg aici. Eu…” Vedeţi, el
este foarte purtat, el nici nu L-a observat. Dacă este Cuvântul sau nu este Cuvântul, nu contează. “Ceilalţi au zis
că era în ordine, astfel aceea nu contează.” Denominaţia zice, “Băiete, tu îl ai, nu lăsa pe nimeni să-ţi spună!”
Tu ai ce? Vedeţi? Observaţi.
224 Satan cândva a avut, chiar atunci, urmăriţi în acest singur loc aici, el a îmbrăcat Cuvântul. Chiar cu
acest supranatural ce a încercat pe Isus să-l facă să înfăptuiască, supranaturalul, vedeţi, fiindcă avea
supranaturalul, cum era dacă Isus ar fi ascultat de el? Vedeţi? El a zis, “Acum aşteaptă. Tu vrei să stai cu
Cuvântul, nu-i aşa? Vrei să stai cu Cuvântul?” A zis, “Este scris, El va porunci Îngerilor Lui referitor la
aceasta. Oricând Îţi vei lovi piciorul de vreo piatră, Ei Te vor purta.” Dar El nu şi-a lovit piciorul de nici o
piatră. Vedeţi? Urmăriţi. Cum era dacă el ar fi rămas cu aceea? El L-a îmbrăcat, L-a îmbrăcat, ca şi cum ai
pune glazură pe prăjitură, L-a acoperit, L-a văruit, vedeţi, Acela nu era la locul corect.
225 Aşa încearcă ei să facă astăzi, încercând să-L văruiască, dar nu-L puteţi face să meargă cu restul
Scripturii. Acela trebuie să fie orice lucru, “Isus Cristos acelaşi ieri, astăzi, şi în veci.” Vedeţi, nu contează cât
de mult Cuvânt încercaţi să îmbrăcaţi, acela nu face…
226 Trebuie să fie citat chiar în felul cum L-a zis El. Apoi, dacă El este citat corect, Îl va dovedi a fi astfel
în viaţa voastră. “În acel fel vor cunoaşte toţi oamenii că voi sunteţi epistole scrise citite de Dumnezeu.”
Epistole scrise este “Biblia.” Este corect? O epistolă este Biblia. Şi voi sunteţi o Biblie scrisă reflectând
Cuvântul Lui, omul acela perfect din nou, în Dumnezeu.
Dar Isus a zis, “Este scris, de asemenea.” Vedeţi?
227 Dar observaţi-o pe Eva la aceeaşi etapă, purtată de înţelegerea ei supranaturală, ea a avut o experienţă
teologică. Educaţia ei a fost supremă faţă de orice teolog din ţară din timpul acela. Vedeţi, ea a fost aşa de
purtată, încât nu a ştiut-o. Ea a ştiut că a avut ceva ce Adam nu a avut niciodată. Poate ea ar fi fost în stare să
stăpânească peste el chiar acum, fiindcă ea ştia mai mult despre aceea, Adamul ei. Priviţi ce fac Adamii lor
astăzi. Ea a cunoscut binele din rău, o educaţie bună a Adevărului, ce nu a cunoscut mai înainte şi acela era
Adevărul lui Dumnezeu. Dar ea a fost moartă, prin încălcarea Cuvântului. Da, ea şi-a primit educaţia, în ordine.
228 Tot la fel vă dă seminarul o experienţă teologică, să puteţi cita orice caracter al Vechiului Testament sau
al Noului. Dar fiţi atenţi ceea ce veţi face, dacă nu se rupe Cuvântul acela chiar acolo, dacă doar spuneţi, “Ei
bine, acela este pentru ei.” “Nu, este pentru voi, oricine vrea! Vedeţi? Vedeţi? Fiţi atenţi. Oh, aceea a fost
TIMPUL SECERIŞULUI 19

pentru biserică cu mult timp în urmă.” El este acelaşi ieri, astăzi, şi în veci! Ea a avut o educaţie bună, dar ea a
fost şi moartă în păcat şi fărădelegi.
229 Acum a treia schemă a lui Satan. Vom intra în aceea repede fiindcă nu vrem să luăm mai mult timp
decât este posibil, poate încă cincisprezece, douăzeci de minute, dacă vreţi să mergem până acolo. Observaţi
cea de a treia schemă a lui atunci, a lui, sau a treia ispitire a lui. Dacă ceilalţi au greşit, acesta nu va cădea,
vedeţi. Acum el vă oferă o poziţie în biserică, cum i-a oferit lui Isus. “Îţi dau lumea. Tu vei fi rege, eu te voi
face. Toate acelea îmi aparţin, astfel ţi-o voi da.”
230 Cine îl poate face pe un om slujitor? Cine îi poate da unui om un dar prin punerea mâinilor peste el?
“Dumnezeu a stabilit în biserică!” Vedeţi? Vedeţi cum răsucesc ei Cuvântul. Ca Eva acum, cu noua ei
cunoştinţă, cunoştinţă, ea l-a luat pe Adam sub dominaţia ei. Ea putea face ceea ce a vrut să facă, vedeţi,
imediat ce l-a făcut pe Adam să o accepte.
231 Şi, dar când a venit la Isus, El nu a acceptat-o. El a zis, “Înapoia mea, Satan.” Cu alte cuvinte, nu mă
lăsa să o citez greşit, doar să adaug la aceasta. “Este scris, orice om va trăi prin orice Cuvânt al lui Dumnezeu;
nu prin propunerea ta, ‘Te voi face supraveghetor general, un prezbiter, sau--sau diacon, sau te voi lăsa să cânţi
la pian, soră.’ Vedeţi, toate propunerile acestea, ‘Tu eşti o persoană foarte populară, şi avem nevoie de talentul
tău în biserica noastră.’” Vedeţi, veniţi la Cuvânt!
232 Ea a putut stăpâni peste el, sau să îi înveţe, tot la fel ca recolta de astăzi. În acel fel fac ei astăzi, să
devină un D.D., un prezbiter de stat, supraveghetor, manager de district, sau altceva ca acela.
233 Cât de diferit de Isus! El a stat cu Cuvântul. Acum, în următoarele câteva minute, aş vrea să dovedesc
toate lucrurile acestea adevărate, vedeţi, şi prin natură şi prin Cuvânt, să le aduc împreună. Acestea dovedesc că
El era Cuvântul făcut trup, pentru Pâine. El era Cuvântul făcut trup. Fiindcă El ce a reflectat? Numai Cuvântul.
234 Dacă sunteţi o epistolă scrisă, reflectaţi numai Cuvântul; nu ceea ce spune seminarul, ce spune
altcineva, ce gândeşte domnişoara Jones despre El, ceea ce gândeşte Doctorul Cutare şi cutare despre El, ci
ceea ce a zis Dumnezeu despre El. Cuvântul fiecărui om să fie o minciună, şi al Meu să fie Adevărul! Oricine
va strica una din cele mai mici porunci, şi îi va învăţa pe oameni astfel! Oricine va scoate afară un Cuvânt din
această Carte, şi va adăuga un Cuvânt la Ea! Omul nu va trăi numai cu Pâine, ci cu orice Cuvânt care iese din
Gura lui Dumnezeu.” Va trăi Etern prin acel Cuvânt!
235 Chiar aşa precum aveţi nevoie de substanţă moartă prin care să trăiţi, voi trebuie să-L aveţi pe Cristos
trăind pe aici altfel veţi muri. Şi ce este Cristos? “La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi
Cuvântul era Dumnezeu. Şi Cuvântul s-a făcut trup a locuit între noi.”
236 Şi voi sunteţi aceleaşi epistole scrise, pentru o epocă şi una pentru alta, pentru lumina din ora aceea; dar
ei nu reuşesc să o vadă. Voi O reflectaţi numai pe aceea.
237 Alţii au aranjat, totul într-unul, greşind doar într-un punct; dar El nu a greşit. Şi aşa cum am zis, în
Apocalipsa 22:18, El a zis, “Oricine va adăuga la Acesta!”
238 Acum urmăriţi foarte atenţi acum. Matei 24:24 este izbitor, cum că ei… “Aproape, în aceste ultime
zile,” a zis Isus, “chiar aleşii vor fi înşelaţi prin acest lucru.” Urmăriţi duhurile. “În ultimele zile,” acum acea
Scriptură trebuie să fie împlinită. O credeţi? [Adunarea zice, “Amin.”--Ed.] Acum, aceea a fost, “În ultimele
zile, chiar aleşii, predestinaţii, aleşi la aceea, vor fi înşelaţi…” Este aşa de perfect, este aşa de Scriptural, şi
arată aşa de drăguţ şi clar, încât nu puteţi vedea nici o fisură în ea, oricum, numai aleşii vor scăpa de ea. Acum
aşa a spus Isus. O credeţi? [Amin.”] “Vor înşela pe cei aleşi dacă ar fi posibil.”
239 “Păi, este perfect Scripturile, le puteţi vedea cu ochiul natural.” Dar, vedeţi, Nu aceea este. Isus…
Fariseii aceia au avut Scriptura aceea cât de perfect putea fi, dar prin interpretarea lor proprie.
240 De unde au ştiut ei că El nu este greşit? Fiindcă Dumnezeu a susţinut fiecare Cuvânt ce L-a promis
pentru El în epoca aceea. Pentru acel motiv au ştiut ei că el era Mesia. Vedeţi?
241 Acum observaţi, “dacă ar fi posibil,” în aceste zile. Numai un singur Cuvânt, este necesar doar un
Cuvânt. Aceea-i tot ce a trebuit Satan să-i dea lui Adam, doar să-l ia de pe un singur Cuvânt. Aceea-i tot ce este
necesar astăzi, doar să răsucim un singur Cuvânt. Aceea-i tot. Numai de aceea are el nevoie. Acum, ştiţi că
acela-i Adevărul. A adăuga unul, sau a scoate unul, este o greşală totală. Orice bucăţică, “Fiecare Cuvânt al lui
Dumnezeu!” Gândiţi-vă acum la interpretările seminariilor, fiecare diferit de celălalt.
242 Trebuie să fie un Adevăr pe undeva, şi acesta este Acela, Biblia. Acum Isus a zis…
243 Voi spuneţi, “Ei bine, frate Branham, ei au cea mai frumoasă închinare.”
20 CUVâNTULVORBIT

244 Isus a zis, “În zadar Mi se închină, învăţând doctrine teologia omului, nu Cuvântul,” omul, concepţia lui
proprie despre Cuvânt fiind interpretat.
245 Aşa cum am zis, Dumnezeu nu are nevoie de nici un interpret. El interpretează fiecare Cuvânt Însuşi.
Vedeţi, nu aveţi nevoie de cineva să vi-L interpreteze, Dumnezeu vi-L interpretează când vreţi să-L acceptaţi.
Vedeţi, aceea-i Viaţa, aceea este Viaţa Însăşi.
246 Isus a zis, “În zadar Mi se închină.” Ei de fapt se închinau lui Dumnezeu. De fapt Cain se închina lui
Dumnezeu, la început. Dar în zadar Mi se închină.” Ce este zadar? “Nu ajută la nimic.”
247 Ei ar putea zice, “Ei bine, eu fac aceasta. Dansez în duhul. Eu, vorebesc în limbi. Eu, profeţesc. Predic
Evanghelia.” Dar nu lăsaţi părul să crească, greşiţi un lucru, şi vedeţi ce se întâmplă, Duhul vă va lăsa chiar
acolo. Aceea s-a întâmplat cu bisericile noastre, au greşit.
248 “În zadar mi se închină. Oh, este o închinare frumoasă. Dar în zadar Mi se închină, învăţând doctrine şi
porunci omeneşti.”
249 Fariseii aceia au fost teologi învăţaţi. Să nu îndrăzniţi să spuneţi ceva astăzi să vă comparaţi cu ei. Nu,
într-adevăr. Ei au cunoscut un cuvânt, fiecare cuvânt, chiar cum este scris, dar se închinau în zadar. Gândiţi-vă
la aceasta, “în zadar,” şcoli mari frumoase, şi seminarii, şi învăţători, şi tineri, şi orice lucru în acel fel, dar
pierduţi!
250 Tot la fel ca în pustie, El a zis, “Toţi au mâncat mană din Stânca aceea spirituală în pustie, toţi au băut
din acea Stâncă, vreau să spun, şi toţi au mâncat din acea mană.” Şi Isus a zis, “Şi toţi, sunt morţi.” Moarte
înseamnă “Separare Eternă.” De ce? Fiindcă nu au reuşit să creadă promisiunea lui Dumnezeu.
251 Oh, nu-mi place să vă ţin în acest fel, dar trebuie să o spun. Priviţi, nu va dura un minut la aceasta.
Fiecare din oamenii aceia au veit sub Stâlpul de Foc, ei au venit în pustie, crezându-L pe Dumnezeu,
mărşăluind înainte. Dar când au venit să vadă obstacolul, când--când cei zece au venit înapoi şi au zis, “Nu
putem lua ţara. Oh, vai, acolo sunt uriaşi. Ei sunt aceasta, aceea, şi cealaltă. Ei doar…Nu o putem face. Este
imposibil.”
252 Dar ce a făcut Caleb şi Iosua? Ei au liniştit oamenii. Ei au zis, “Noi suntem mai mult decât în stare să o
luăm.” De ce? Oamenii aceia se uitau la ceea ce puteau vedea, vedeţi, se uitau la ceea ce puteau vedea. Dar
Caleb şi Iosua se uitau la promisiunea lui Dumnezeu. Dumnezeu a zis, “Eu v-am dat ţara. Mergeţi luaţi-o!”
253 Acum Evrei al 6-lea, dacă îl pot cita, “Căci este imposibil pentru cei ce au fost luminaţi odată, şi au
gustat Duhul Sfânt, puterea lumii viitoare, dacă vor cădea din nou, negând, plecând.”
254 Ca inşii aceia de acolo sus care au mâncat struguri din cealaltă ţară, au stat acolo; şi când au venit să
urmeze Cuvântul, în totalitate, au spus, “Nu o putem face.” Şi au murit în pustie.
255 Acolo am ajuns. Noi am gustat un Cuvânt bun al lui Dumnezeu. Dar, întreaga promisiune, “Nu, nu, nu
o putem face, vedeţi, deoarece Doctorul Cutare şi cutare sau altcineva spune că nu o putem face. Aceea este
pentru apostoli. Aceea a fost pentru altă zi.” Acolo muriţi.
256 Vedeţi. Scriptura toată se leagă împreună, fiecare Câvânt al Ei se leagă împreună. Şi nu se poate da prin
vreo teorie făcută de om, sistem, sau altceva. Este descoperită numai de Duhul Sfânt. Isus a spus, “Tată, Îţi
mulţumesc că ai ascuns aceste lucruri de înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit la cei ca aceşti copii, care vor
învăţa.”
257 Repede acum să mergem la următorul gând dacă putem. “În zadar Mi se închină.” Fariseii aceia,
învăţaţi, oh, morali buni; dar numiţi de Isus, “diavoli.” Teologii aceia învăţaţi, Isus a zis, “Voi sunteţi diavoli şi
faceţi lucrările tatălui vostru.” A spus, “Voi împodobiţi mormintele profeţilor dar părinţii voştri în urmă în
acelaşi timp…Profeţii aceia care au venit să rupă acele sisteme religioase.” Aşa au făcut.
258 Profeţi! Unde vine Cuvântul, la un teolog sau la un profet? [Adunarea zice, “Profet.”--Ed.] Nu la
teologi şi la şcoală. Vine la un profet totdeauna. Dumnezeu niciodată nu-şi schimbă sistemul, niciodată.
Întotdeauna a avut, întotdeauna! Nu la un grup, la un individ! Niciodată la un grup; individual, da, domnule, un
profet. Şi au spus…
259 Isus a zis, “Voi împodobiţi mormintele profeţilor şi părinţii voştri i-au pus acolo.” Şi ei fac chiar acelaşi
lucru sub orbirea seminarului Satanei. Vedeţi?
260 Şi acum, Penticostalilor, ţineţi-vă nasul afară din acel Consiliu Mondial al bisericilor. Acum, voi
lucrătorilor, veţi scrie în cartierele generale acestor oameni. Acum, nu va trebui să scrieţi la--la adunări şi la
mulţi dintre ei, deoarece au aranjat lucrul, ei nu doresc nimic de a face cu aceasta. Şi voi fraţi Baptişti, de
asemeni, scoateţi-vă capul din acelea. Nu vedeţi că este exact semnul fiarei ridicându-se? Ştiţi cine le va înghiţi
TIMPUL SECERIŞULUI 21

pe toate, dacă ştiţi ceva din Scriptură. Dacă Cuvântul se reflectă în voi, îndepărtaţi-vă de acel lucru.
Denominaţia voastră va intra în ea. Şi voi va trebui să o faceţi sau să fiţi excluşi din denominaţia voastră. Nu
puteţi fi o denominaţie şi să staţi acolo, pentru că trebuie să intraţi sau să ieşiţi.
261 Atunci nu mai sunteţi organizaţie, atunci v-aţi arătat pe voi înşivă. Exact. Dumnezeu să vă
binecuvânteze, dacă o faceţi. Este greu de spus cât de mulţi o vor face. Dar unii o vor face, fără îndoială. Da,
domnule.
262 Înşelaţi, şi Isus i-a numit, “diavoli.” Acum, dar când Isus stătea acolo, (ce) fiecare ispitire. L-a certat cu
Cuvântul şi a stat acolo prin Cuvânt. Dumnezeu L-a susţinut.
263 Ca acolo, seara trecută, am predicat din Michelangelo. Câţi aţi fost cândva la Forest Lawn şi au văzut
monumentul lui Moise, de Michelangelo? Acela a fost izbitor, când am intrat acolo prima dată şi l-am văzut.
Michelangelo aproape şi-a consumat tot timpul vieţii, să-l facă. În mintea lui avea cum--cum ar fi trebuit să
arate Moise. Şi el--el a vrut să aibe--să-l termine înainte de a muri. Şi a cheltuit ani şi ani sculptând, luând o
aşchie aici, şi rupând aici şi şlefuind aici. În final, într-o zi când l-a terminat, după mulţi ani, stătea acolo cu o
cârpă în mâna lui, aşa. S-a dat înapoi şi s-a uitat la aceasta, viziunea ce era în mintea lui de când a auzit de
Moise de prima dată, a trebuit să arate ca acela. Acolo era, licărea înaintea lui. El a ajuns aşa de inspirat de
propria lui lucrare, încât a luat un ciocan şi l-a lovit la picior, şi a strigat, “Vorbeşte, Moise!” S-a gândit că
Moise ar fi trebuit să vorbească. El semăna atât de mult cu lucruri din mintea lui. Şi acea spărtură de la picior
este încă acolo. Este o statuie perfectă în afară de acea aşchie sărită de la picior, piciorul drept. Urmăriţi-o la
Forest Lawn, în timp ce intraţi pe uşă, o reproducere a acesteia. Moise al lui Michelangelo, capodopera sa,
aceea i-a pecetluit viaţa.
264 Dumnezeu este un mare Sculptor, corect, El a făcut omul după chipul Său, să-L reflecte, şi El este
Cuvântul. Şi ce a făcut El? L-a încercat pe Adam; el a căzut, Moise a căzut, toţi ceilalţi au căzut. Dar iată Unul
perfect, aleluia, (ce este aceea?) nimic mai puţin decât Dumnezeu Însuşi în carne, Cuvântul reflectat în El, a
adus plinătatea Dumnezeirii trupeşte; nu un profet, deşi El a fost un profet; nu un om, deşi El era un om.
265 Evrei, nu încercaţi să-L pretindeţi ca fiind al vostru. El nu a fost nici Evreu nici dintre neamuri. El a
fost Dumnezeu. Vedeţi? Voi sunteţi ceea ce este sângele vostru, vedeţi, şi, desigur, voi sunteţi carne. Şi Maria,
desigur, Maria nu a avut o zemislire cu Duhul Sfânt dându-i o senzaţie. Dumnezeu Tatăl a creat un germen,
sau--sau un ou în Maria, şi o celulă de Sânge în ea, de asemenea, şi acela a fost Sângele lui Dumnezeu.
266 Sângele vine de la sexul masculin. Astfel nu a fost…Hemoglobinele şi sângele trebuie să vină de la tată,
fiindcă copilul nici nu poate lua boala de la mamă, ca T.B. Ea l-ar putea moşteni din supt de la mamă, dau nu-l
moşteneşte, vreau să spun, sau l-aş putea inspira şi-şi să-l iau. Dar el nu-l putea lua de la mamă, findcă el, ea
este liberă de el, el nu este sângele mamei lui.
267 Acum, dar Isus nu a fost sânge de Evreu sau de neamuri, El a fost un Sânge creator prin Iehova Însuşi.
El a fost Şângele lui Dumnezeu. Biblia a zis, “Noi suntem salvaţi prin Sângele lui Dumnezeu.” Nu sângele unui
Evreu sau sângele unui păgân, acela ar fi tot sex, dar acesta a fost Sângele lui Dumnezeu.
268 Observaţi acum când El L-a văzut pe Cel desăvârşit. El L-a lovit, L-a zdrobit. Isaia a zis, “El a fost rănit
pentru fărădelegile noastre, zdrobit pentru nelegiuirea noastră.” Ce era El? El a fost acel Cuvânt perfect,
reflectat ca Pâine, prin care ar trebui să trăiască orice om. El a fost acel Grâu a Cuvântului lui Dumnezeu care a
putut fi îngropat şi pus în patru Evanghelii, şaizeci şi şase de Cărţi. Şi omul ar trebui să trăiască prin Aceea, şi
numai prin Aceea, şi fiecare Cuvânt din Aceea! Amin. Aceea a fost capodopera lui Michelangelo. Şi când
Dumnezeu S-a putut vedea reflectat într-un om, El a avut acel Om perfect creat în chipul Său Propriu. Oh, vai,
ce Om! El a trebuit să moară pentru noi toţi. Am putea sta asupra acesteia, dar nu vom sta. El a trebuit să moară
pentru noi toţi. Şi a murit, Cel perfect; ca noi, cei imperfecţi, să putem fi desăvârşiţi în el, prin a fi părtaşi la
fiecare Cuvânt al Bibliei Lui. Acum, apoi El L-a înviat din nou, pentru neprihănirea noastră, să putem avea un
drept, ca un Isus înviat, că El este aici acum să ne slujească, fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu, prin care ar trebui
să trăim.
269 Acum, repede acum, apoi vom încheia. Acum, a doua Evă Mireasa.
270 Acum, primul mire, Adam; a trebuit să fie adus printr-un rând lung de profeţi, şi alţii, apoi a venit cel
desăvârşit, şi apoi a trebuit să moară pentru a fi pâine pentru ceilalţi dintre ei.
271 Acum ce spuneţi despre Eva? Ea a trebuit să facă acelaşi lucru. Dar când a venit Isus…Amintiţi-vă, Eva
a fost femeia. Dar biserica întotdeauna este o femeie reprezentată în Biblie, fiindcă ea este mireasă. Acum
observaţi ce a făcut ea. Ea a încercat să-L convingă să-i predice doctrina ei. Atât timp cât ea poate predica ceea
ce gândesc ei, El va fi un ins mare.
22 CUVâNTULVORBIT

272 Dar într-o zi el a început să vorbească, şi a zis, “Eu şi Tatăl suntem unul.”
273 “Oh, Tu Te faci egal cu Dumnezeu, vedeţi. Oh, vai! Noi nu vrem să mai avemnimic de a face cu acel
Ins, în continuare.”
274 Şi toate celelalte lucruri ce a început să le spună, “Dacă nu mâncaţi Carnea Fiului omului.” Ce credeţi
că s-ar fi gândit doctorul, care stătea acolo? Ce credeţi că ar gândi, un om oarecare? “Voi trebuie să-Mi mâncaţi
carnea şi să-Mi beţi Sângele.”
275 Ei au zis, “Acest Om este un vampir, nu un predicator. Depărtaţi-vă de omul acela, El este nebun.
Îndepărtaţi-vă de El.”
276 Dar acela era Adevărul. Vedeţi, acela a fost Adevărul. Dacă nu-L mâncaţi, veţi pieri. Toţi veţi muri,
dacă nu-L mâncaţi.”
277 Este acelaşi lucru astăzi. Pâinea şi vinul sunt numai simboluri, nu lăsaţi ca lucrul acela natural să vă
apese. Voi trebuie să-L mâncaţi pe Cristos, care este Cuvântul, prin care trăiţi, “fiecare Cuvânt care iese din
gura lui Dumnezeu,” Toată Biblia din Geneza la Apocalipsa.
278 Acum, a doua Evă, urmăriţi-o. Ea a fost creată din nou, cum a fost El, în ziua Cincizecimii, umplută cu
Duhul, şi hrănită prin Cuvânt. Amin. Acum devin religios. Mă simt bine. Aceea este prima biserică, acea primă
Evă, care trebuia să fie Mireasa lui Cristos. Câţi pot spune “amin” la aceea? [Adunarea zice, “Amin.”--Ed.] Ea
trebuia să fie Mireasa lui Cristos. Ea s-a născut la Cincizecime, nu la Niceea, Roma; nu în Londra, Anglia; nici
în Statele Unite; nu în Germania cu Luther, nu în Anglia cu Wesley; nici în Statele Unite cu Penticostalii, aşa
numiţii. Ea s-a născut în Ziua Cincizecimii. Ea a fost plină cu Duhul. Şi ea a fost plină de Spirit, şi hrănită din
Cuvânt, “fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” Chiar Iuda…Şi, oh, ei au trebuit să ia orice lucru,
doar Cuvânt cu Cuvânt, o plantă reală înflorită pe pământul lui Dumnezeu, reprezentându-L, un alt pom
Mireasă.
279 Cuvântul promisiunii Lui reflectat în ea. Ei au trebuit să ia seama la Petru şi la ceilalţi. Ei nu au fost la
seminar, şi ei au ştiut-o. Ei nu au fost la vreo şcoală Biblică, la vreun seminar teologic. Ei nu au avut pregătire,
fiindcă ei nici nu-şi puteau scrie numele. Biblia a zis, “Ei au fost neînvăţaţi şi neştiutori.” Dar ce s-a întâmplat?
Ei au trebuit să observe că erau cu Isus, fiindcă acolo El era în ei, reflectându-Şi promisiunea. Aleluia! Glorie
lui Dumnezeu! Aşa am făcut noi în această epocă. Cuvântul Lui L-a reflectat în ea, biserica. Ea a fost vie prin
fiecare Cuvânt care a ieşit din gura lui Dumnezeu.
280 Dar apoi, aşa cum Eva, ea şi-a întâmpinat căderea, la Cuvânt, la Niceea, Roma, unde s-a organizat
cândva prima organizaţie, Biserica universală creştină. Există vreun student Biblic aici? Există…Există vreun
teolog aici care ştie că acela-i adevărul? Prima organizaţie a fost la Niceea, Roma. Dumnezeu niciodată nu a
făcut o organizaţie, niciodată nu a avut una. Aceea este controlată de om. Acolo este locul unde toţi…
281 Eu sunt creştin. “La ce biserică aparţii?” Există numai una singură. Am fost un Branham, de cincizeci şi
cinci de ani, şi niciodată nu m-am ataşat de familie, am fost unul născut. În acel fel sunteţi născuţi în Împărăţia
lui Dumnezeu, şi voi sunteţi o reflectare a Cuvântului Său.
282 Observaţi, Eva a întâmpinat-o pe a ei. Tot la fel a doua Evă şi-a întâmpinat-o la Niceea, Roma, i-a dat o
denominaţie, crez, a acceptat dogme în locul Cuvântului; a luat idoli păgâni ca Jupiter şi alţii, şi l-a pus sus pe
Pavel şi pe Barnaba. Şi--şi a luat zeul soare şi zeul lună, Astoreth, zeul lună, cu azima rotundă la ea, şi a făcut-o
să fie mama zeului soare care este Jupiter. Şi a schimbat ziua naşterii lui Isus din Aprilie, unde toată natura,
unde El s-a născut sub berbec, fiindcă El a fost un berbec, şi a schimbat-o la ziua naşterii zeului soare în cea
solară de acolo, unde face o zi. Acolo este diferenţă numai de un minut în ziua când trece în a douăzeci şi cinci-
a zi din decembrie, ziua naşterii zeului soare, nu a Fiului lui Dumnezeu. Şi fiecare dintre noi cântă Moş
Crăciun, şi decorează pomi, un păgânism, şi lucruri ca acelea, şi apoi ne numim creştini? Care este problema cu
biserica creştină?
283 Se va ridica cândva cineva între noi, care va putea predica Cuvântul şi să spună Adevărul, şi Dumnezeu
să-L susţină şi să-L dovedească oamenilor că El este acelaşi ieri, astăzi, şi în veci? Nu avem nevoie de seminar.
Nu avem nevoie de teologi. Avem nevoie de un profet. Este corect. Dumnezeu l-a promis, la fel.
284 Apoi Eva şi-a întâmpinat căderea, tot la fel şi biserica; a predat la denominaţie, reguli omeneşti, să fie
stăpânită prin oameni, nu controlată de Duhul în continuare. Ea s-a deplasat de la Cuvânt, şi a acceptat dogme.
Cine poate spune “amin.”? [Adunarea zice, “Amin!”--Ed.] Sigur. Dar aţi ştiut că noi Protestanţii acceptăm tot
aşa de multe dogme cum au acceptat ei, când adăugăm ceva la acest Cuvânt sau scoatem ceva din El? Satan a
prins-o, cu aceeaşi tehnică veche cum a făcut la Eva, compromiţând. Acolo o are el, a zis ceva diferit de
Cuvânt, un crez sau o denominaţie.
TIMPUL SECERIŞULUI 23

285 Cea originală s-a dus în pământ, în martiraj, taurii Romei au băgat în pământ acel grâu de la
Cincizecime, în ţărână, şi i-au ars pe ruguri şi i-a dat hrană leilor. Ei s-au dus chiar cum s-au dus celălalt grâu,
este corect, dar el a început să o ridice din nou în reforme, pe aceeaşi, a doua oară.
286 Chiar cum a făcut cu al Doilea Adam. După ce Adam a căzut, El a început să-l ridice pe al Doilea
Adam. Şi al doilea Adam a căzut, apoi a fost ridicat. Primul Adam a căzut în păcatul lui şi a stat acolo. Al
doilea Adam a căzut, să răscumpere un om din păcat, şi a fost înviat.
287 Acum, prima biserică a căzut la Niceea, Roma, întâi, printr-un Cuvânt al Adevărului din Biblie, unde
biserica Romană a adăugat dogmele şi crezurile lor. Apoi a venit un preot mic cu numele de Martin Luther,
care a zis, “Aceasta nu este comuniune, acesta nu este trupul lui Cristos. Este o azimă. Şi, omul, ‘cel drept va
trăi prin credinţă.’” Şi el a aruncat lucrul pe podea, şi a protestat la aceea. Acolo vine prima stea strălucind
după epoca Tiatira. Da, domnule, neprihănit prin credinţă! El, marele Sculptor, a stabilit să facă o Mireasă
capodoperă care va reflecta Cuvântul Său.
288 Dar ce au făcut Lutheranii după moartea lui Luther? Ei L-au întâlnit pe Satan, şi au făcut o denominaţie
din aceea. şi au murit. Ea nu a făcut nimic altceva după aceea, ea a fost dusă, doar a devenit o masă mare de
oameni. Bine.
289 Apoi Dumnezeu a luat-o din nou, în zilele lui John Wesley, cu un alt Adevăr să-l reflecte. Ce a făcut el?
El a zis, “Sfinţirea este a doua lucrare a harului.” Şi ce a făcut Dumnezeu? El a binecuvântat-o. Şi el a protestat
împotriva bisericii Anglicane şi a bisericii lui Zwingli, şi toate celelalte, şi a tuturor legaliştilor, şi toţi Calvin,
sau Calviniştii mai degrabă, şi a protestat împotriva lor. Şi--şi a zis, “‘Cel drept va trăi prin credinţă,’ a zis
Luther. Şi a doua lucrare a harului este sfinţirea.” Şi acela-i Adevărul. Este corect. Vedeţi?
290 Apoi ce a făcut? Acelaşi lucru, după moartea lui Wesley, şi Asbury şi ceilalţi, acelaşi lucru ce l-a făcut
Luther, s-au organizat, au murit. Priviţi-o acum.
291 M-am dus acolo, aici nu cu mult timp în urmă să mă rog pentru o femeie în spital, care urma să aibe o
operaţie. Am intrat acolo. Ea a zis, “Frate Branham, te-am chemat. Tu nu mă cunoşti,” a spus ea, “dar te vei
ruga pentru mine? Trebuie să am o operaţie în această dimineaţă.”
Am zis, “Desigur, soră.”
292 Acolo era un alt om, o femeie, şi un băiat, stând acolo, un băiat de vreo optsprezece ani, şi ei mă
urmăreau foarte atenţi. Şi m-am întors şi am spus, “Aţi vrea să mă scuzaţi, eu voi…”
Ea a zis, “Trage perdeaua aceea!”
Am zis, “Nu sunteţi o creştină?”
Ea a zis, “Noi suntem Metodişti!”
293 Am zis, “Nu aceea te-am întrebat. Te-am întrebat…Dacă eşti Metodistă, voi trage perdeaua. Dacă eşti o
creştină, nu doreşti să fie trasă perdeaua.” Deci, da, aceea este corect.
294 Este mare deosebire între a fi Metodist, sau Baptist, sau Prezbiterian şi apoi să fii un creştin; nu a fi un
Campbelitte-ist ci a fi un creştin, vedeţi. Ce a făcut ea? Acelaşi lucru.
295 Apoi ce s-a întâmplat? Dumnezeu a apucat un grup mic aici jos în sud, un om mic de culoare cu ochii
încrucişaţi. Şi, El, ce a făcut? A revărsat restabilirea darurilor, şi a devenit Cincizecimea. Şi mulţi din voi cei
bătrâni, ca fratele Valdez care stă în spate, un sfânt vârsnic, predica pe când eu aveam cinci ani. El îşi aminteşte
de penticopstalii timpurii. Băiete, să nu le fi vorbit de organizaţie, ei au ieşit din acel lucru neplăcut. Şi au avut
mesajul lui Dumnezeu.
296 Dar ce au făcut? Acelaşi lucru ce au făcut şi alţii, au organizat-o. Acum au avut vreo treizeci sau
patruzeci de organizaţii diferite, Unitarieni, Duotarieni, cu trei. Încât, milă Dumnezeule, eu niciodată n-am
auzit aşa ceva în viaţa mea! Ce aţi făcut? Aţi murit chiar acolo pe loc. Doar aşa de departe aţi putut merge.
Organizaţia voastră nu o va accepta. Voi--voi vă apucaţi omul vostru, “Acest om, dacă nu crede cu noi, să nu-l
primiţi acolo. Părtăşia noastră nu-l va avea.” Oh!
297 Priviţi, grăbiţi-vă, trebuie să vină o Sămânţă adevărată. Trebuie să fie, deoarece El vine după o Mireasă
fără pată sau zbârcitură, El vine după ea, Mireasa Cuvântului susţinut. Oh, ea va fi un grup foarte mic. Isus a
zis, “Precum a fost în zilele lui Noe, unde opt suflete au fost salvate,” (este corect?) “aşa va fi la venirea Fiului
omului.” Câţi? Nu ştiu.
298 Dar, vedeţi, Mireasa va fi alcătuită dintre toţi, care au avut Cuvântul în epoca lor. Nu este doar acest
ultim grup. Dumnezeu va scoate tot lucrul afară de aici. Oh, nu.
24 CUVâNTULVORBIT

299 Va fi--fi foarte mic, va fi surprinzător. Vor veni sus lipsind, nici nu veţi şti măcar că s-au dus. Ce ar fi
dacă El ar lua cinci sute în aceste zile? Niciodată nu aţi şti-o. A lua cinci sute în timp de câteva zile, două sau
trei? Există mulţi oameni ce lipsesc în toată lumea, nici nu se ştie unde sunt, niciodată nu s-a auzit nimic despre
ei. Venirea secretă a Domnului Isus, Ea va fi dusă.
300 Ceilalţi dintre ei merg înainte predicând chiar cum a fost în zilele lui Noe, “Glorie lui Dumnezeu, Îl
avem, Aleluia,” şi sigilaţi pentru moartea lor. Aceea o spune Biblia, şi Aceasta nu poate greşi.
301 Ca Noe, Moise, David, care au reflectat venirea acestui Mire perfect; tot la fel Luther, Wesley şi
Penticostalii, au reflectat venirea unei Mirese perfecte.
302 Observaţi, de fiecare dată, când indica, ce a făcut ea? De fiecare dată, această biserică, aşa cum a făcut
Eva, l-a forţat pe Adamul ei să creadă noua ei lumină, schema ei, şi acolo a murit cu aceasta. “Noi vom, ei
bine, grupul nostru se va aduna împreună, vedeţi, oh, noile noastre binecuvântări ce le-am găsit, şi altele.”
303 Ce au făcut toate acestea Evei? Avem doar un timp scurt, acum. Ce i-au făcut toate acestea Evei, prima
biserică mamă, prima mireasă pentru primul Adam? Ce au făcut pentru ea? Acum ascultaţi atenţi, veţi fi în
dezacord cu aceasta, dar a produs sămânţa şarpelui. Exact.
304 Primul ei fiu nu a fost fiul lui Adam. Dacă era, avea drepturi de naştere. Biblia în Iuda a spus că
Adam…că Enoh a fost al şaptelea de la Adam. Este corect? Şi începe, “Adam a născut pe fiul lui Set.” Ce este
cu Cain, care a avut dreptul de naştere? El nu era fiul lui Adam. Set, şi Set a născut; Iared, şi aşa în jos până la
Adam, care… “care a fost al şaptelea de la Adam.” Atunci dacă Cain a fost fiul lui, nu este nici un loc în
Biblie, chiar în Luca când se referă în urmă la acesta din nou, nu se referă niciodată la Cain ca fiind fiul lui
Adam. Şi, dacă nu a fost, al cui fiu era el? Şi dacă era fiul lui Adam, era primul fiu, care ar fi avut toate
drepturile de naştere. Oh!
305 Acolo este acea biserică carnală (nu o puteţi vedea?) care a acceptat ceva ce era adulter în locul
Cuvântului. Oameni Penticostali, fiţi binecuvântaţi. Este în ordine, ce i-a produs Evei? Şămânţa şarpelui. Ce a
făcut în aceste ultime zile, prin denominaţie? A produs sămânţa şarpelui din nou injectând Cuvântul. Ce i-a
oferit? Fructe şi lucruri, nu Sângele.
306 Prin descoperirea Cuvântului, Cuvântul lui Dumnezeu înainte ca acesta să fie măcar scris, “Abel prin
credinţă a oferit lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât a lui Cain, ceea ce a dovedit că el era neprihănit,”
Cuvântul reflectându-se Însuşi prin jertfa lui.
307 Oh, Cain s-a dus şi a adus fructe din câmp, el s-a gândit că Eva a mâncat un măr. Cele mai multe dintre
seminariile teologice au schimbat-o acum la o piersică. Aceea a fost adulterul. Şi oricine o ştie, cei ce cunosc
Biblia. Sigur, aceea a fost.
308 Observaţi, sămânţa şarpelui s-a produs prin prima ieşire a Evei din Cuvânt. A doua Evă a făcut acelaşi
lucru la Niceea, Roma. Şi ce a obţinut? Un grup de copii denominaţionali. Este corect. Oh, moral buni; sigur,
frumos. Dar ce spuneţi despre aceea? Moartă, prin crezurile ei.
309 La fel acum. Descoperirea lui Cain despre Cuvânt a făcut acelaşi lucru ce au făcut aceştia. Ce? I-a
promis. La sfârşitul timpului, ce i-a promis Evei acum? Ascultaţi atenţi acum, voi încheia. Ce promisiune la
această Evă la timpul sfârşitului? Bogăţii, Laodicea, nume mare, persoană mare, bogată. “Dar moartă, şi goală,
şi nu o ştie.” În aceea s-a încheiat epoca bisericii.
310 Dar ea neagă Cuvântul. Pentru a-i face adevărat Matei 24:24, ea încearcă să se mişte cu mult zgomot, şi
multe acestea, şi multe ridicări sociale, şi lucruri ca acestea, încercând să spună, “Ei bine, noi avem putere!
Glorie lui Dumnezeu, aleluia, avem putere!” Având o formă de evlavie, dar negându-I Puterea, atât de aproape
încât ar înşela pe cei aleşi. Cum poate un om dansa în Duh şi vorbi în limbi, şi să nege Cuvântul lui Dumnezeu
ca fiind Adevărul, şi ca fiind Sfântul Duh? Aceasta doar nu poate fi.
311 “Fiecare Cuvânt” Dumnezeu spune un lucru, acela este exact ceea ce vrea să spună El. Nu-L interpretaţi
în nici un fel. Biblia spune că, nu este pentru vreo interpretare particulară.” Spuneţi-o în felul în care a spus-o
El.
312 Observaţi, o putere falsă. Aceea este exact ceea ce a vrut Satan să-i dea lui Isus, să urce acolo sus şi să-
L facă să se arate pe Sine. Oamenii o fac, chiar Consiliul Mondial, toţi. “Cine este în stare să facă război cu ei,”
a spus, Biblia, “acest chip al fiarei ce se ridică?” Dacă am avea timp am fi intrat (dar nu avem). Observaţi, Isus
al Doilea Adam Cuvânt în zilele ei, urmăriţi în zilele acestei biserici ce urmează să fie atât de aproape. Ultima
epocă a bisericii este Laodicea. Câţi pot spune “amin” la aceea? [Adunarea zice, “Amin.”--Ed.] Ce face ea?
Cum merge în starea glorioasă? Căldicea, fără Dumnezeu. Şi ce a făcut ea?
TIMPUL SECERIŞULUI 25

313 Acum, Adam văzând-o pe Eva, de bună voie…sau nu de bună voie, ci din ignoranţă înşelată, şi Adam a
ieşit afară cu Eva astfel el a putut-o răscumpăra. Este corect? Biblia a spus “Adam nu a fost înşelat.” Pentru
acel motiv se interzice femeilor să predice Evanghelia. Vedeţi? Adam nu a fost în nelegiuire, dar Eva a fost.
Deci acesta este motivul pentru care ea nu ar trebui să înveţe, vedeţi, sau să uzurpe autoritatea bărbatului, sau
aşa mai departe. Aceasta este--este ceea ce spune Cuvântul.
314 Voi spuneţi, “Ei bine, aceasta!” Nu contează ce face aceasta şi aceea. Este ceea ce spune Cuvântul,
frate, soră. Eu încerc să v-o dau, vedeţi, este ceea ce spune Cuvântul. Noi trăim prin Cuvânt nu prin vreo
dovadă sau ceva carnal, sau ceva experienţă. Aceea nu are nimic de a face cu aceasta. Orice fel de experienţă
nu va merge, dacă neagă Cuvântul. “Mulţi vor veni la Mine şi vor zice, ‘Am profeţi, am scos draci. Am vorbit
în limbi, am făcut toate aceste lucruri, am predicat Evanghelia şi sunt Doctor în Divinitate.’ A spus, ‘Voi
lucrători ai fărădelegii, nici măcar nu v-am cunoscut.’” Ştiind căci cuvântul o spune, şi apoi se compromite
datorită unei organizaţii sau ceva, vreun sistem. Oh, prietenul meu, lasă-mă să te avertizez ca un frate ce te
iubeşte. Ascultă atent.
315 Acum, primul Adam a ieşit cu Eva, deoarece ea a fost înşelată. Dar, a fost cineva aici în această
Laodiceea, care ştia altfel. Da, domnule. Fiindcă ea L-a pus afară din patul ei, camera ei, ru…El era afară,
încercând să intre din nou înăuntru. Totuşi ea a primit cultură, ea era aşezată sus. Ea era, oh, Doamne, “nu avea
nevoie de nimic,” zicea, dar nu ştia că era goală, nenorocită. Aceea este biserica care ar înşela pe adevăraţii
aleşi dacă ar fi posibil. Observaţi, ea a avut putere, putere falsă. Ea a luat parte din Cuvânt, dar nu a luat
cealaltă parte din El.
316 Care este cea mai mare minciună ce s-a spus cândva? Aceea are nouăzeci şi nouă la sută Adevăr în ea.
Dacă cineva a zis “William Branham a fost la o dată anume, sus la Huston, Texas, beat cât putea fi. Este o
minciună. Vedeţi? “Oh,” spui, “nu, el era în Phoenix, Arizona. Predica la Oamenii de Afaceri Creştini, el a
predicat despre un subiect anumit, aşa mulţi oameni au fost acolo, au ascultat până pe la zece treizeci. Şi la zece
treizeci, ştiţi ce a făcut? A coborât şi a luat lichior şi l-a consumat.” Acum este o minciună. O parte din aceasta
a fost adevăr. A trebuit să arate chiar ca adevărul, ca să fie înşelătoare.
317 Aşa fac oamenii astăzi. Ei au foarte mult din Adevăr, ar înşela pe adevăraţii aleşi…Dar, un Cuvânt, este
tot ceea ce se scoate. Şi eu am dovedit-o prin Biblie.
318 Observaţi, niciodată El n-a ieşit afară cu ea. Ea L-a scos afară, Cuvântul, L-a respins. Acum aceasta este
o imagine groaznică, când ajungem la final.
319 Chiar cum a fost în Babilon. Omul nu se va opri la nimic din ceea ce încearcă să realizeze, El doar nu se
va opri. Ca în zilele lui Noe, nu contează cât de mult a predicat Noe şi a avertizat, nu a ajutat la nimic. În zilele
când Ahab, trebuia să-şi facă pâinea şi să se trimită singur în iad. Aceea este axact. El trebuia să-şi facă pâinea
pentru ca zala să se rupă, astfel aceea îl va trimite în iad. Chiar ca Ahab şi Izabela. Dar, lucrul cu aceasta este că
ei nu s-au gândit că păcătuiesc. Ei s-au gândit că sunt corecţi.
320 Ştiţi, Isus a zis, “Se va împlini că vă vor omorî gândind că fac o slujbă lui Dumnezeu.” Aşteptaţi până
cartea mea cea nouă iese afară. Ei au tras în nişte oameni, seara trecută pentru că ziceau că este greşit să
unească biserica Romano Catolică cu cea Protestantă. Trei împuşcături au trecut printr-o clădire a unui prieten
al meu, doar numai că nu i-a atins. Aşteptaţi până când această carte va ieşi în circulaţie. Ei nu cred că
păcătuiesc; ei gândesc că fac ceva corect. Gândesc că fac--o fac pentru cauza lui Dumnezeu, fără să o ştie.
321 Iudeii L-au ucis pe Isus crezând că fac lucrul corect, pentru ca învăţătura bisericii lor zicea că El era
greşit. Oh, ei au spus că El… “Au răstignit adevărata Pâine prin care trebuiau să trăiască.”
322 Acum, apoi, “Toţi cei ce L-au primit să fie Viaţa lor, Viaţa Eternă, au trăit prin El, şi le-a dat putere să
devină parte din El, fii ai lui Dumnezeu.” Este corect?
323 Ca şi curcubetele sălbatic, moartea în supă, de la şcoala teologilor lor. Ei nu-L vor pe Isus, Pâinea
Vieţii, nu-L vor pe El. Ei L-au dat afară din biserica lor. Trebuiau să o facă. Nu contează ce fac.
324 Voi spuneţi, “Crezi că o vei schimba, frate Branham? Nu, domnule. Dar eu vorbesc Aleşilor.
325 Ei L-au dat afară. De ce? Şi-au luat supa lor amestecată cu lumea, ceva teorii de ceva şi le-au amestecat
împreună, şi au făcut o supă de seminar teologic. Şi au refuzat făina profetului Ilie să o vindece.
326 Au făcut-o ei în ziua aceea? Ilie a avut ceva făină. Acea făină era Cristos, jertfa de mâncare, măcinată la
fel. Orice piatră de moară trebuia să fie la fel să o macine. El a aruncat-o înăuntru şi le-a vindecat boala, sau
moartea din oală.
327 Dar azi ei au moarte în oală şi nu vor făina lui Ilie, Cristos, Pâinea, Cuvântul. “Nu, domnule! Este o
erezie!” Ei nu Il vor. Mergeţi înainte şi mâncaţi-o şi veţi muri tot atât de sigur ca orice. Există otravă în oală.
26 CUVâNTULVORBIT

Nu vor accepta această Făină (nu, domnule) în oalele lor teologice. Ei doar nu o vor face. Acum ei vă vor
scoate afară din aceasta, nu doresc să aibe de a face nimic cu voi.
328 Acum a doua Evă, bobul de pâine, a fost la Cincizecime, a făcut ca primul Adam pâine, s-a dus la
moarte sub pietrele de moară Romane, sub persecuţie, martiraj.
329 Dar sora ei, a devenit o curvă, (este ceea ce spune Biblia?) Este corect. Ce a făcut Ea? S-a dus drept
afară în lume şi a născut copii. Cine poate spune “amin” la aceea? [Adunarea spune, “Amin.”--Ed.] Apocalipsa
17, “Curva şi fiicele ei,” nu bărbat; femeie, biserici. Denominaţi, ce a făcut-o curvă? Ea a respins Cuvântul şi a
luat denominaţia, a devenit o curvă. Ce au făcut fiicele ei? Ele au fost târfe, ceea ce este acelaşi lucru. Au făcut
acelaşi lucru, au respins Cuvântul şi au luat-o spre denominaţie. “Fiicele ei,” fiice, biserici, priviţi-le.
330 Acum lăsaţi-mă să o spun în profeţie. O veţi înţelege? Marele tărăboi familial este aproape gata. Toate
vin din nou împreună. Bătrâna mamă îşi va lua copiii înapoi. Toate sunt la fel, oricum. Vor să fie una. Este
timpul pentru biserică şi Dumnezeu, Biserică şi Cuvânt să fie unul, chiar aici, deoarece aceea este cea după care
vine El; nu “un” grup ca acela. Nu, domnule.
331 Un bob de grâu trebuie să fie. Acum urmăriţi natura, şi vom încheia pe acest gând. Urmăriţi natura. Un
om cultivă grâu.
332 Ei au scris o carte, cred că aţi citit-o, probabil unii dintre voi teologilor, numită Dumnezeul tăcut. Cred
că o puteţi lua poate între cărţile voastre, de--de unde se vând cărţi, magazine de cărţi. Dumnezeul tăcut, a spus
cum…Un infidel, a zis, “Cum vă puteţi aştepta să fie un Dumnezeu, ce putea sta Acolo Sus în timpul Epocilor
întunecate şi să urmărească copilaşii fiind daţi la moarte, prin foc, femeile, părul lor lung îmbibat în smoală şi
arse; legat câte un bou la fiecare braţ, rupându-i în două, fiindcă nu au sărutat un crucifix; şi toate lucrurile
acelea”? A zis, “Cum a putut un Dumnezeu, dacă a existat unul, să stea acolo văzând acei copilaşi arzând?”
Vedeţi, acea este mintea carnală, naturală. Vedeţi?
333 Priviţi, ştiţi, voi un grâu, când merge în pâmânt trebuie să zacă acolo şi să putrezească? Aceea este ceea
ce a trebuit să facă biserica de la Cincizecime. Să zacă acolo şi să meargă în pâmânt, şi să moară. A trebuit să
putrezească ca să aducă Viaţa din nou. Este corect? [Adunarea zice, “Amin.”--Ed.] Acum urmăriţi, şi acum
acestea sunt gândurile mele de încheiere. Acum ca să închei acestea toate, haideţi să luăm natura. Câţi dintre
voi cred că Dumnezeu lucrează în natură la toate lucrurile? [“Amin.”]
334 El, priviţi, El a făcut lumea. El răscumpără lumea în acelaşi mod în care răscumpără un om. Ce crede
un om? El crede, apoi este botezat, apoi este curăţit prin Sânge, sfinţire, care era mesjul lui Wesley; apoi este
umplut cu Focul Duhului Sfânt, să scoată lumea din el, şi este umplut cu Duhul, care este Cuvântul. O credeţi?
[Adunarea spune, “Amin.”--Ed.] Acum urmăriţi. Dumnezeu Îşi va răscumpăra lumea în acelaşi fel.
335 Câţi au luat Casa viitoare a Miresei şi Mirelui, pe bandă? Vedeţi, Am adus-o aici înăuntru. Dumnezeu
mi-a dat-o. Eu v-o dau aşa cum mi-a dat-o El mie.
336 Priviţi, primul lucru, lumea a fost condamnată, sub căderea lui Adam de la Cuvânt. Predicarea lui Noe a
adus neprihănirea şi Dumnezeu a botezat pământul cu apă. Apoi de-a lungul timpului a venit Fiul şi Şi-a vărsat
Sângele pe el, să-l sfinţească, să-l pretindă pentru Sine, apoi în final, renovarea, va fi focul ce va arde fiecare
germene, fiecare lucru, va merge pe mii de mile înălţime, în aer.
337 Şi apoi ce? “Eu am văzut un Cer nou şi un pământ nou, primul cer şi pământ au trecut la o parte. Şi am
văzut Oraşul Sfânt, Noul Ierusalim, coborând de la Dumnezeu, din Cer. Gătit ca o mireasă pentru al ei…gătit
ca o mireasă pentru soţul ei, vedeţi, coborând pe pământ. Apoi Dumnezeu şi omul…
338 Acelaşi lucru cu Isus, priviţi, când a fost botezat în apă, Şi-a făcut pregătirile. El a fost sfinţit, de la
început, de Tatăl; apoi Şi-a ridicat mâinile, şi Porumbelul a venit peste Miel. Ce făcea Dumnezeu, când a pus
Porumbelul pe Acolo? El a pretins acea parte de viaţă. Că, aceea a fost partea pământului, Isus a mâncat
mâncare ca cea pe care o mâncăm noi, pâine naturală. Dar acum Dumnezeu o pretinde, nu este nimic ce o va
ţine. Moartea nu o poate ţine. A zis, “Distrugeţi acest templu, Îl voi învia din nou.”
339 Şi când bărbatul şi femeia merg în Dumnezeu, complet, nu sub vreo vrajă, sub ceva emoţie, ci real,
când Cuvântul vine, şi devine unul; Dumnezeu a salvat acea persoană, l-a sfinţit de lucrurile lumii, a renovat
orice lucru al lumii, cu Focul Duhului Sfânt şi trăieşte în acea persoană; reflectându-Se, acel bărbat sau femeie
perfect trăind prin Cuvânt. Vedeţi, acela este, pământul ce este curăţat. El va folosi pământul în acelaşi fel, Îl
răscumpără.
340 Acum urmăriţi, un bob de grâu cade în pământ. Acum, Isus a fost acel bob de grâu ce a căzut în pământ,
care după ce a fost făcut perfect a avut Viaţă în El. Moise nu a înviat, Adam nu a înviat, niciunul nu a înviat.
Dar Acel perfect, ce a reflectat Cuvântul în fiecare fel, a trăit prin Cuvânt! Câţi pot spune, “amin” prin aceea?
TIMPUL SECERIŞULUI 27

[Adunarea spune, “Amin.”--Ed.] El a trăit prin fiecare Cuvânt. Ce s-a întâmplat? Ei L-au pus în mormânt. Dar
trei zile, L-a deschis şi a ieşit din nou. Vedeţi?
341 Acum aici vine biserica din nou, vedeţi, venind la Acel perfect pentru Răpire din nou. Acum ce s-a
întâmplat după ce biserica a căzut în pământ la Niceea, Roma, la prima organizaţie? Poate cineva spune,
“amin,” că aceea este corectă? [Adunarea spune “Amin.”--Ed.] Ce a făcut? Ea a ieşit din nou într-o înviere
temporară, El a încercat prin Luther, aşa cum a încercat prin Noe. Dar ce a făcut? A greşit Cuvântul, s-au
organizat. Ce a făcut acesta?
342 Este ca un bob de grâu ieşind. Când bobul iese, care este primul lucru care iese? Două frunzuliţe. Acum
ascultaţi cu atenţie. Ce răsare natural acum? Vom urma naturalul cu spiritualul, pâinea naturală cu Pâinea
spirituală. Ce se întâmplă? “Cum putea fi acest Om, Pâine?” Urmăriţi.
343 Când biserica a răsărit, ea a fost un firicel subţire. Acum acela nu arată ca bobul care a fost pus în
pământ, deloc, dar este un purtător al vieţii. Vedeţi? Acum ce se întâmplă? Acum omul spune, “Oh, eu am un
câmp bun de grâu.” Nu încă. Potenţial el are. Ce s-a întâmplat? Următorul care s-a ridicat a fost Zwingli, aceea
a fost o altă mişcare ce s-a ridicat după Luther. Încă nu era acela. Este o frunză. Apoi tulpina produce multe
frunze, precum s-au ridicat Calvin şi alţii. În final s-a ridicat Biserica Anglicană, toate frunzele. Vedeţi, dintre
toate acelea chiar exact, acelaşi lucru.
344 Apoi ce s-a întâmplat? Grâul se schimbă şi bobul se schimbă, şi orice se schimbă. Ce a venit era un
spic. Îl puteţi numi spic. Ei bine, când a venit, priviţi ce atârna de acela, picături mici de polen. Acum aceea
seamănă mai mult cu bobul original care a fost pus în pământ, decât firul. Este corect? Ei bine, Mesajul lui
Wesley a fost mai aproape de Biblie decât al lui Luther. O ştiţi. Este corect? Ce sunt toate spicele acelea mici,
acum? Erau Metodiştii, Wesley-eni, Nazarineni, Pelerinii Sfinţeniei, Fraţii Uniţi, toţi aceştia sub sfinţenie. Şi ce
iese din aceea, apoi? În final ce au făcut? S-au organizat, au murit!
345 Ceea ce a ieşit din ea, au fost Penticostalii. Voi spuneţi, “Oh, frate!”
346 Acum în reverenţă, o spun cu dragoste evlavioasă. Şi fie ca Marele Tată, de care v-am spus la început,
că a fost prezent aici, omniprezent. Dacă v-o spun cu prejudecată, El mă va judeca. Dacă v-o spun prin Adevăr,
El mă va binecuvânta. El să vă lase să o vedeţi, dacă sunteţi rânduiţi la Viaţă.
347 Când primul bob micuţ iese din tulpina de grâu, el arată absolut ca bobul. Este corect? Dar ce este? Nu
este bobul. Acela este Matei 24:24, “Atât de aproape încât ar înşela pe adevăratul ales, dacă ar fi cu putinţă.”
Observaţi, arată chiar ca bobul. Dar scoateţi-l afară şi staţi jos, luaţi o lentilă de microscop şi începeţi să o
desfaceţi. Acela este coaja de pe bob, sau pleava de pe grâu. Acea a fost numai pentru al proteja, dar arată chiar
ca bobul. Acum câţi o recunosc ca fiind adevărul, ridicaţi-vă mâinile? Sigur. Aceea este coaja.
348 Acum, fraţi penticostali, nu mă înţelegeţi greşit, dar acesta este Adevărul. Voi nu puteţi înfrunta natura.
Şi natura îl declară pe Dumnezeu în toate, este Creatorul ei.
349 Acum priviţi acea coajă, arată…ce au făcut ei? Au vorbit în limbi, se poartă doar exact cum au făcut la
Cincizecime. Dar dacă îl veţi tăia, luaţi acel lucru mic şi trageţi-l înapoi, are multe coji mici în el. Şi când îl
trageţi, vedeţi mult în spatele lui, vă trebuie o lentilă bună, să priviţi acolo în urmă. Există un mititel mugure de
grâu, acolo este adevăratul lucru. Este un purtător. De ce? Trebuie să fie acolo să protejeze bobul acela.
Lucrează în armonie. Dar este pentru a proteja acel bob. Acum unde vine bobul din pământ prin Lutherani, prin
bisericiele acelea, prin Wesley, şi acolo, afară prin spic, jos în coajă. Acum arată doar perfect. Nu-i de mirare
că Isus a zis, “Ar înşela pe adevăratul ales dacă ar fi posibil.” Arată doar ca bobul în locul în care trebuie să fie,
dar ce s-a întâmplat? Au făcut acelaşi lucru pe care l-au făcut ceilalţi dinainte, s-au organizat! Ce au devenit?
Un purtător.
350 Acum în zilele în care trăim, orice istoric ştie că orice trezire durează numai trei ani, şi apoi din trezirea
aceea iese o organizaţie. Frate, soră, în această mare trezire de cinsprezece ani în care am trăit, am fost
privilegiat să trăiesc cu voi, nu a fost o organizaţie care să iasă din aceasta. Nu mai sunt organizaţii. Nu vor mai
fi. Acolo este ultima. Acum, penticostalii au trebuit să fie acolo să o protejeze. Unde ne-am fi dus cu un mesaj
ca acesta dacă nu ar fi fost una Penticostală să-l creadă? Acum să ne întoarcem la râul Ohio, în 1933. Vedeţi?
351 Scuzaţi-o, dar vreau să ştiţi Adevărul. Şi eu nu mai am mult timp, voi o ştiţi, am cincizeci şi cinci de
ani. Dar aceste benzi vor trăi după ce voi pleca, şi veţi vedea dacă este corect sau nu, dacă sunt un slujitor drept
sau un profet fals. Încă nu v-am spus niciodată decât ce s-a întâmplat, aşa se va întâmpla aceasta.
352 Este un purtător. Trebuie să fie. Dar când acel grâu începe să crească, aşa cum biserica la început a fost
un purtător pentru Isus, dar când El a început să spună Adevărul lui Dumnezeu, ei s-au separat de El. Acum ce
se întâmplă? Nici o cooperare. De ce? Trebuie să fie în acel fel ca grâul însuşi să poată sta în faţa soarelui, s-o-
28 CUVâNTULVORBIT

a-r-e, şi grâul spiritual poate sta în faţa F-i-u-l-u-i, să fie schimbată într-un bob de aur al Cuvântului; vedeţi,
făcut Cuvânt, Dumnezeu făcut carne, susţinut, Cel… “cel ce crede în mine, lucrările ce le fac Eu le va face şi
el.” Biserica ce trăieşte prin acest Cuvânt, drept, nu printr-o organizaţie ci în prezenţa Cuvântului, Fiului devine
(Ce?) un Cuvânt foarte asemănător cu acela ce a fost pus în pâmânt în ziua Cincizecimii.
353 Acum nu ne învaţă Maleahi 4, că înainte de venirea zilei mari şi groaznice a Domnului, că aceasta se va
întâmpla? Câţi o ştiu? “Şi El va restabili inimile copiilor la părinţi,” este corect, “credinţa părinţilor Penticostali
originali.”
354 “Şi în acea zi,” Luca 17:20 cred că este, Isus a zis, “Când Fiul omului este descoperit,” nu omul. “Fiul
omului,” nu o organizaţie. “Fiul omului,” Cuvântul locuind Însuşi din nou între oameni! Vedeţi?
355 Cuvântul, El Însuşi, făcut carne în voi, sunteţi voi o reflecţie a acestui ceas, Mesajul, reflecţia Lui.
Vedeţi, voi trăiţi din nou, trăiţi Viaţa ce a fost în Isus Cristos. Voi sunteţi în Prezenţa Fiului. Apoi către…
356 Ce i se întâmplă? Ce ise întâmplă acelei Biserici? În final, ascultaţi, acea coajă se retrage de pe grâu,
când începe să se manifeste. Ce s-a întâmplat? Viaţa ce a fost în coajă a ieşit în grâu. Viaţa nu se va schimba.
Purtătorii se schimbă, ei se denominează; vedeţi, firele, spicul, coaja. Dar grâul nu se poate schimba. Trebuie să
fie o slujbă exact pe Cuvânt precum a fost El pe Cuvânt, şi precum prima Biserică a fost pe Cuvânt, umplută cu
Duhul, hrănită cu Cuvântul; nu hrănită denominaţional. Hrănită cu Cuvântul.
357 Acum este natura, Cuvântul lui Dumnezeu, El este acea Pâine. “Omul nu va trăi numai cu pâine ci cu
orice Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”
358 Încheind acum, înainte de rugăciune, observaţi acum, aici vine lucrul ce vreau să-l spun.
359 Acum coaja aceea trebuie să se retragă de pe grâu, aceea este în providenţa lui Dumnezeu. Câţi spun
“amin?” [Adunarea zice, “Amin.”--Ed.] Coaja trebuie să se retragă de pe grâu, că se maturizează acum. Este
sus. Acum, acea coajă nu a fost acolo, a fost un suport, a fost un purtător al Vieţii, apoi Viaţa a ieşit afară de
acolo în grâu. Acum, acela este motivul.
360 Ascultaţi, prieteni, în ce zi trăim? Noi am avut o trezire de cincisprezece ani. Câţi pot spune “amin,” la
aceea? [Adunarea, “Amin.”--Ed.] Ce organizaţie s-a ridicat? Nici una. Ei au încercat să mă facă să fac o
organizaţie, au spus, “Vei face o organizaţie, frate Branham, pe slujba ta? Va fi…” Acum, eu nu, nu vorbesc
despre mine. Vorbesc despre mesajul orei, zilei.
361 Ei s-au dus în Canada şi au luat câţiva fraţi ai ploii târzii. Au murit chiar acolo. Vă amintiţi de ploaia
târzie, voi fraţilor? Unde s-au dus? Unde s-a dus orice altceva? Dar ce a scos organizaţia din aceasta? Milioane
de convertiţi şi i-a făcut sclavi, crezurilor lor, a devenit bogată şi a zidit milioane şi miliarde de doalri în clădiri
şi alte lucruri spunând, “Domnul vine,” trimiţând predicatori la seminarii şi alte lucruri, educându-i cu teologie
făcuită de om, ca Luther, Wesley, şi ceilalţi. Devine o coajă.
362 Dar, mulţumire lui Dumnezeu, grâul merge înainte, apoi dacă aceea este adevărată prin Cuvânt, unde
trăim noi, acea este adevărată prin natură, este susţinut, bobul de grâu, în orice fel, cât de mult mai avem? Stiţi
ce? Eu aud venirea combinei, Consiliul Mondial, el o va separa. Ce face? O rade de coajă. Dar Ea, are un lift ce
O aşteaptă. Va merge acasă într-una din aceste dimineţi. Oh, da. Înţelegeţi, spuneţi “amin”? [Adunarea,
“Amin.”--Ed.]
363 Eu ştiu că lumea nu o crede. Ei nu o pot crede. Nu…doar simt că regret pentru ei, deoarece, “Nici un
om nu poate veni numai dacă Tatăl Meu îl atrage; şi toţi pe care Tatăl Mi i-a dat vor veni. Dacă numele lui este
în Cartea Vieţii, el, cu certitudine va recunoaşte Cuvântul. Trebuie să-L recunoască, durează de prea mult timp.
Este susţinut atât de perfect, încât este exact Adevărul.
364 Nu vom mai avea organizaţii, dar toate organizaţiile vor intra în una. La ce este bună? Mergând…Dar
ce au făcut cu paiul? L-au ars. Isus a zis, “Îngerii vor veni şi vor aduna grâul în hambar.” Şi ce se va întâmpla?
Tulpinele, şi miriştea, şi ierburile vor fi arse cu un foc nestins.” O vedeţi? Şi ce trebuie să se facă mai întâi?
Îngerii au înaintat şi au legat neghina mai întâi. Este corect? Vedeţi ei se leagă împreună într-o foarte mare
organizaţie, nu mai multe organizaţii.
365 Grâul este aici. Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, grâul este aici. Cristos este aici. El îşi dovedeşte
Cuvântul Său. Acesta este Adevărul. Grâul este aici, se maturizează acum, este aşternut în prezenţa Fiului.
366 Nu oricine poate să-L atingă, totul se retrage, “Noi nu vom avea nimic de a face cu El.” Trebuie să o
faceţi.
367 Oh, frate, intră în acel Grâu, lasă Viaţa, care este în time să iasă în acel grâu. O vei lăsa? Crede în
Dumnezeu. Nu…Doar stai cu Dumnezeu. Eşti sigur că o vei face? Cum ar fi dacă cineva ar zice…Mie nu-mi
pasă.
TIMPUL SECERIŞULUI 29

368 Ca o povestire pe care am citit-o odată. A existat un doctor, era un om bun, şi el iubea oamenii săraci.
Şi de fiecare dată când săracii nu-şi puteau plăti datoriile, ştiţi ce făcea el? El doar o semna cu cerneală roşie,
zicea, “Eşti iertat.” În final doctorul a murit. Şi când doctorul a murit, soţia lui era arogantă. Ea era altfel, ca
biserica azi. Ea s-a dus şi i-a adunat pe toţi. A deschis proces şi i-a aruncat pe toţi în sala de judecată, “Veţi
plăti aceste datorii, oricum!”
369 Dar judecătorul a ridicat câteva chitanţe, a zis, “Veniţi aici, doamnă.” A zis, “Este această cerneală roşie
semnătura soţului dumneavoastră?”
Ea a zis, “Da, domnule, este.”
370 A spus, “Nu este judecătorie în ţară să-i poată judeca. Ei sunt liberi.”
371 Lăsaţi-i să spună ce vor. El şi-a semnat cuvântul cu Propriul Lui Sânge. Nu este nimic să-l poată lua de
la voi, frate. Noi suntem liberi.
372 Să ne rugăm. Sigur, voi… [Un frate din adunare dă un îndemn. Pete pe bandă.--Ed.] Amin.
373 Acum cu capetele aplecate. Dacă înţeleg bine, s-a ridicat unul în mijlocul lor în zilele regelui, şi a dat o
profeţie, unde a trebuit să-l întâlnească pe inamic, să-l distrugă. Acum dacă o înţeleg corect este un loc unde îţi
vei întâlni inamicul, acela este la Cuvânt. Acolo este locul unde încearcă să te întâlnească. Tu îl vei întâmpina
cu AŞA VORBEŞTE DOMNUL.
374 Câţi de aici cu capetele voastre aplecate (este atât de aproape amiaza, nu am timp pentru o chemare la
altar, decât doar aceasta) v-aţi ridicat mâinile, cu capetele aplecate, ochii închişi, “Vreau să fiu o parte a Lui.
Vreau să mă ataşez de El şi de Cuvântul Lui. Nu contează ce intră sau ce iese, ce spune lumea, aş vrea să fiu o
parte din El,” ridicaţi-vă mâinile şi spuneţi, “vreau”? Dumnezeu să vă binecuvânteze. Sută la sută, eu cred.
375 Cu capetele noastre aplecate în timp ce ne gândim, haideţi să fredonăm în linişte acest cântec mic,
acum. Fiecare să se roage.
Binecvântată fie funia ce leagă (aceea este Cuvântul)
Inimile noastre în dragoste creştină
Părtăşia minţii înrudite
Este precum cea de Sus. (“Aşa cum Eu şi Tatăl suntem unul, voi sunteţi una cu El,
deasemeni.”)

Când ne despărţim,
Ne doare înnăuntru;
Dar încă vom fi legaţi în inimă,
Şi sperăm să ne reîntâlni din nou.
376 Următoarea sâmbătă dimineaţa la Flagstaff, Arizona, cu voia Domnului, sper să mă întâlnesc cu voi din
nou. Îl iubiţi? [Adunarea zice, “Amin.”--Ed.]
377 Acum doar vă voi lăsa în acest fel, vedeţi. Biblia a zis, “Toţi cei ce L-au crezut şi cei ce au primit
Cuvântul.” Vedeţi? Nu pot spune cine este sau cine nu este, aceea depinde de voi. Dar dacă ţineţi de ceva
crezuri mici, unii dintre voi Metodişti, Baptişti, sau Penticostali, sau orice aţi putea fi, care vă ţineţi de ceva
contrar cu acel Cuvânt, vă rog, dragii mei oameni, întoarceţi-vă de la acelea, azi. Nu aţi vrea? Întoarceţi-vă de
la acelea, şi întoarceţi-vă la El. Nu lăsaţi ca un Cuvânt să vă rupă cândva de la părtăşia lui Cristos. Fie ca Duhul
Lui să vă acorde aceasta.
378 Tată, Dumnezeule, aceşti oameni au stat aici de mult timp. Acesta îmi reaminteşte de timpul când
Pavel, predicând pe aceeaşi linie, Evanghelia, au stat toată noaptea şi l-au ascultat, un tânăr a căzut de la
fereastră şi a murit. Pavel s-a dus şi şi-a întins trupul peste al tânărului şi a zis, “Viaţa a venit din nou la el.”
Acum, Tată, sunt bolnavi şi suferinzi aici, sunt nevoiaşi care au nevoie de rugăciune pentru trupurile lor. Mă
rog, Dragă Dumnezeule, să nu aştepte după nici o adunare. Cuvântul este întotdeauna aici, El este Cristos. Mă
rog ca Tu să-i vindeci pe fiecare din ei. Lasă ca fiecare din ei să fie complet vindecaţi, Dumnezeule. Acordă
aceasta. Binecuvântează, eforturile lor. Ei nu ar fi stat aici, Doamne, nu ar fi ascultat de El, dacă nu L-ar fi
crezut. Acum, Doamne, ei şi-au ridicat mâinile, L-au crezut, acum fie ca Acesta să fie primit în inimile lor, a
fiecărui lucrător, fiecăruia dintre laici. Păcătosul, fie să-l primească pe Cristos. Cel alunecat să vină din nou.
Acordă aceasta, Tată. Aceste binecuvântări le cerem în Numele lui Isus Cristos. Amin.
Îl iubesc, Îl iubesc. (El mi-a pus numele acolo, cu mulţi ani în urmă!)
30 CUVâNTULVORBIT

…întâi m-a iubit

Şi a plătit salvarea mea
Pe lemnul Calvarului.
379 Îl iubiţi? Acum în timp ce o cântăm din nou, doar întindeţi-vă peste masă şi daţi mâinile cu cineva,
zicând, “Dragă pelerinule, sunt bucuros să stau aici în această dimineaţă. Îl cred pe Cristos. Tu nu?” Ceva în
acel fel, când cântăm din nou. “Eu…” [Fratele Branham dă mâinile cu ceilalţi--Ed.]
Mi-a plătit salvarea
Pe lemnul Calvarului.
380 Acum, de acum înainte, am terminat-o cu lumea? Am terminat-o cu modele lumii? Şi…toate lucrurile
fără sens, şi toată strălucirea aceasta de aici, şi luarea Evangheliei şi facerea unui lucru comercial din ea, şi--şi
am terminat cu aceea? Nu-i aşa? Doar daţi-mi-L pe Isus, este tot ce doresc. “A-L cunoaşte este Viaţă, să-L
cunosc.” Îl iubesc. Nu-L iubiţi? [Adunarea spune, “Amin.”--Ed.] Oh, cum Îl iubim noi?
381 Acum voi preda serviciul fratelui Carl, nu ştiu ce va mai face el.
382 Dumnezeu să vă binecuvânteze. Şi sper să vă văd din nou duminica viitoare, şi dacă nu vă pot vedea…
sau sâmbăta viitoare. Dacă nu vă pot vedea atunci, ne vedem jos la Tucson. Dacă nu, atunci vă voi vedea din
nou pe şaptesprezece. Dacă nu, atunci vă voi vedea în Glorie. Amin.
383 Fratele Carl acum, nu ştiu ce vrea el să facă chiar acum, frate Williams.
`