1

THIRST_ TUCSON.AZ V-16 N-6 SUNDAY_ 65-0919

THIRST_ TUCSON.AZ V-16 N-6 SUNDAY_ 65-0919

S E T E A

1 Bună seara, prieteni. Este un privilegiu să fiu aici în seara aceasta. Aceasta este a doua oară când sunt aici în
Adunarea Grantway, cu scumpul meu Frate Mack şi toţi aceşti oameni fini de aici, şi părtăşia Creştinilor din diferite
biserici, Fratele Lee Vayle. Şi eu tocmai am întâlnit un Frate aici, care, un prieten bun cu Fratele F.F. Bosworth, şi nici
măcar nu a ştiut că Fratele Bosworth a plecat să întâlnească pe Domnul. Eu am zis, “Mă simt parcă am întâlnit pe Elisei
care a turnat apă pe mâinile lui Ilie”, când ei au fost pe dinafară şi nu au ştiut că Fratele Bosworth a plecat să întâlnească
pe Domnul, la optzeci şi patru de ani.
2 Acum, eu vreau să salut pe cei care sunt conectaţi în linia telefonică, dealungul ţării, tot drumul din California
până la New York, şi Texas, şi--şi sus în diferite părţi ale naţiunii, de la Maine la California. Deci, noi avem un sistem de
agaţat (conectat) aceste telefoane, care este o binecuvântare. Şi acum noi înţelegem, prin bunul nostru prieten Fratele
Peary Green, că ei au un--un mic aparat pe care ei pot să îl pună pe televizorul tău, şi nu numai ca va fi la telefon, ci va fi
televizată drept în televizorul tău deasemenea. Şi ei o văd aceasta chiar acum.
3 Şi, Soră Mack, eu sunt bucuros ca tu arăţi bine, stând acolo la orga în seara aceasta. Şi văd pe mulţi dintre
prietenii mei de jos din Siera Vista, şi Fratele Borders--sau Fratele Robinson, mai degrabă, din Indiana: mulţi. Eu vreau să
spun către cei de sus de la Tabernacol în seara aceasta, se pare de jumătate din ei sunt jos aicea, şi de la Tabernacolul din
Jefersonville.
Şi către prietenii mei se sus de aicea, Fratele Koontz, despre care voi aţi întrebat, în legătură cu cererea de boală.
Eu mă rog pentru aceea, Frate Koontz. Doar să ai credinţă. Nu îţi fă griji. Totul va fi în regulă.
Şi jos în Texas, Fratele Blair, dacă tu asculţi în seara aceasta, fratele meu, doar ţine minte aceasta; că Dumnezeu
care te-a trecut prin aceasta prima dată, te poate trece şi a doua oară. Şi noi credem că Dumnezeu îţi va acorda aceasta ţie.
Şi tu nu lua minciunile diavolului pentru nimic. Doar ţine minte că Dumnezeu este Dumnezeu, şi acolo este... şi El
rămâne acelaşi ieri, astăzi şi în veci. Şi noi Îl iubim şi Îl credem, şi noi ne rugăm pentru tine.
Toţi prietenii noştri din California, către Fratele Mercier şi aceia de sus de acolo din Arizona, şi multe alte locuri,
Phoenix, şi Fratele Williams, şi voi toţi care sunteţi conectaţi sus aici în seara acesta, de peste tot din jur, noi suntem cu
siguranţă recunoscători. Şi jos în Georgia... Şi noi suntem cu siguranţă mulţumitori pentru fiecare din voi. Domnul să vă
binecuvinteze.
7 Eu am o simţire de un adevărat bun-venit aici în seara aceasta în această biserică fină (bună), Adunarea lui
Dumnezeu, aici în Grantway, şi cu Fratele Mack, bunul meu prieten. Dumnezeu l-a binecuvâtat pe Fratele Mack. Eu îmi
amintesc o dată în Canada, că el era... Eu urmăream o urmă călare pe un cal, departe în junglă, şi Duhul Sfânt mi-a vorbit
să mă dau jos şi să mă rog pentru Fratele Mack. La vremea aceea el era la urgenţă, şi Domnul l-a vindecat. Şi deci eu sunt
mulţumitor pentru aceea, şi să fim adunaţi aici împreună în seara aceasta cu el să lăudăm pe Domnul în acest adevăr fin.
Un om care a stat pe platfomă în spatele meu a zis, „Nu cred că tu mă mai cunoşti” A zis, „Odată tu m-ai luat la
autostop” şi, eu nu ştiu, undeva sus la Boston sau altundeva, „Detroit, făcând autostopul”.
Şi eu am zis, „Ei bine, eu de obicei încerc să dau o mână de ajutor, dacă eu pot, pentru acei care au nevoie”
Şi deci în seara acesta noi toţi avem nevoie. Şi noi ne rugăm ca Dumnezeu să ne dea nouă în seara acesta, o mână
de ajutor, de binecuvântări, şi de harul şi mila Lui.
11 Acum, eu sunt într-un fel înclinat să vorbesc mult timp, dar eu încerc să nu fac aceasta în seara acesta. Pentru că
oamenii de sus din Ohio doar au sunat, Doamna Dauch şi grupul de acolo, Fratele McKinney, şi toţi cei conectaţi prin
Ohio. Noi vă transmitem salutări deasemenea. Este târziu în New York, şi eu presupun că este în jur de ora 11 sau 12 la
timpul acesta, în New York. Şi bisericile au venit şi au aşteptat până la acestă oră, doar pentru--pentru serviciu. Noi
suntem mulţumitori pentru aceşti prieteni fini din jur de peste tot.
12 Acum, înainte de a deschide Cuvântul, haideţi doar să vorbim Autorului un moment, în timp ce ne aplecăm capul.
Scumpe Tată cersc, noi suntem... inimile noastre sunt peste măsură de bucuroase pentru ocazia ce o avem de a fi în viaţă
aici în seara acesta, adunaţi cu poporul Tău, poporul în care noi credem să trăim pentru totdeauna. Noi acum avem Viaţa
 2
Veşnică, pentru că „Tu ai dat pe singurul Tău Fiu născut, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă Viaţă Veşnică”. În
pelerinajul Lui pe acest pământ, El ne-a învăţat, că „Cel ce aude Cuvântul Meu, şi crede în Acel ce M-a trimis, are Viaţă
Veşnică; şi nu va veni la judecată, ci a trecut de la moarte la Viaţă, pentru că a crezut în singurul Fiu născut a lui
Dumnezeu”. Cum îţi mulţumim noi pentru Acest mare Salvator. Şi noi ne rugăm în seara acesta, ca Măreaţa Lui Prezenţă
să ne binecuvinteze pe noi toţi împreună aicea, aşa cum citim Cuvântul Lui şi vorbim despre El. Lasă ca Duhul Sfânt să ia
fiecare inimă de-alungul naţiunii, Doamne, oriunde ar fi oamenii adunaţi împreună.
Binecuvitează slijitorii care sunt la amvoane. Noi ne rugăm Tată, ca Tu să binecuvintezi acestă Adunare
Grantway, păstorul ei, soţia lui, copii lui, diaconii, administratorii, şi tot comitetul. Şi Tată, fie ca noi împreună să lucrăm
pentru Împărăţia lui Dumnezeu cât timp mai este destulă Lumină ca să putem vedea pe unde suntem, pentru că vine
ceasul când nici un om nu mai poate să lucreze. Şi Tată, în timp ce noi avem acest privilegiu, fie ca noi să răscumpărăm
timpul, Doamne. Fie ca noi -- ca să ne fie acordată acesta nouă. Vindecă bolnavii şi pe cei în suferinţă, prin toată ţara. Fie
ca Prezenţa lui Dumnezeu să fie simţită în fiecare crăpătură şi în fiecare colţ al naţiunii, în seara acesta.
15 Noi observăm că judecata loveşte. Mari lovituri (de pedeapsă) vin înăuntru, şi naţiunile se scutură, şi cutremure
de pământ în diferite locuri. Lucruri măreţe istorice, despre care noi am auzit în zilele judecăţilor trecute, prin Biblie, şi
noi le vedem repetându-se astăzi din nou. Profeţia care spune, “Aşa cum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi la venirea Fiului
omului. Aşa cum a fost în zilele lui Lot, aşa va fi la venirea Fiului omului!, şi noi o vedem întâmplându-se acum. Inimile
oamenilor cedează, perplexitatea timpului, stresul printer popoare, Dumnezeule, noi ştim că suntem la timpul sfârşitului.
Ajută-ne Doamne, să--să ducem Mesajul la fiecare spărtură şi colţ, la fiecare copil pe care Tu la-i ordinat la Viaţă.
Acordă acesta, Doamne. Noi o cerem în Numele lui Jesus. Amin.
Doamne, binecuvintează acum citirea Cuvântului Său.
17 Acum, mulţi dintre voi vor cumva să se uite în Biblie, atunci când un slujitor citeşte. Şi eu vreau să citesc în seara
acesta trei versete din Psalmi, Psalmul 42, doar pentru felul de a avea un text. Şi eu am ceva Scripturi scrise afară aicea, şi
eu vreau să mă refer la ele, dacă eu pot, aşa cum noi mergem de-alungul în text în următoarele câteva minute, pentru a
vorbi asupra acestui subiect. Psalmul lui David, Davit a scris Psalmii.
Acum, în timp ce noi întoarcem, eu aş putea să spun acesta. Mulţi oameni spun, “Ei bine, Psalmii sunt inspiraţi?”
Cu siguranţă că ei sunt. Ei sunt… Orice care este--care este în Biblie este inspirat, indifferent dacă este istorie, sau dacă
este cântec, orice este aceea. Este inspirat. Jesus a zis, “Nu aţi citit voi ce a spus David în Psalmi?” Şi atunci eu cred…
Psalmii, desigur, sunt cântări. Şi dacă cântecele sunt inspirate de Dumnezeu, ceea ce eu cred că sunt, şi profetice
deasemenea, eu sper că eu voi sta în ziua aceea când acest cântec vine la împlinire.
“Urmează sa fie o întâlnire în văzduh,
În acea dulceaţă, în curând,
Urmeză să ne întâlnim, şi să ne salutăm acolo,
În acea casa dincolo de cer,
Cântări nemai auzite, necunoscute de urechea omului,
Va fi atât de glorios, eu o declar,
Şi Fiul lui Dumnezeu va fi Conducătorul,
La acea întâlnire din văzduh.”
Oh, eu--eu vreau să fiu acolo la acel timp!
20 Acum, Psalmul 42.
„Cum doreşte cerbul izvoarele de apă, aşa te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!
Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu;
Când mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?
Cu lacrimi mă hrănesc zi şi noapte, când ei... când mi se zice fără încetare: „unde este Dumnezeul tău?”
Eu gândesc că David, în scrierea acestui Psalm, trebuie să fi fost în necaz (în strâmtorare). Şi de obicei necazul este acela
care aduce (scoate la suprafaţă) ceea ce este mai bun în om. Aceasta, cu adevărat, aceasta este când Dumnezeu... Se
ajunge jos unde noi postim, de multe ori, pentru a pune într-o poziţie pentru a ajunge noi înşine afară de pe cale. Şi eu
cred, când David a ajuns în aceste locuri, atunci el a început să mediteze către Domnul, şi a început să gândească asupra
lucrurilor.
De multe ori, Dumnezeu ne pune pe noi în--în colţuri strâmte, unde noi trebuie să privim în sus. Câteodată noi
chiar trebuie să ajungem pe spatele nostru în spital, sau pe un pat pe undeva, pentru ca noi să putem privi sus ca să vedem
de unde vin marile binecuvântări ale lui Dumnezeu.
23 Acum, cuvântul din care vreau eu să vorbesc în seara acesta, un cuvânt din Biblie, şi acela este găsit în al doilea
verset, „Setea”, cuvântul „Setea”. Eu mă uitam în dicţionar când căutam după acest cuvânt.
Eu mă gândeam despre o--o predică ce am predicat eu o dată, despre „Însetând după Viaţă”. Şi eu am scos-o din
Psalmi deasemenea, când David a zis, „Poruncile Tale sânt mai de preţ pentru mine decât viaţa”.
 3
Atunci eu am căutat şi m-am gândit asupra acelui cuvât „setea”, deci eu m-am uitat în dicţionar ca să văd ce
înseamnă. Şi aici este ce dicţionarul Webster spune, „este o dorinţă dureroasă”, ceva dureros, când tu doreşti ceva atât de
mult încât acesta devine dureros pentru tine.
Acum, este--nu este un lucru nenatural ca tu să însetezi. Setea este un--un lucru natural. Este doar simplu, ceva ce
Dumnezeu ne-a dat nouă, ca noi să putem, să ne dea o--o dorinţă după ceva. Ceva ce Dumnezeu are de asemenea, v-a dat
vouă un--un turn de control, ceva ce potriveşte (aşează) în interiorul vostru, care--care controlează diferite dorinţă. Şi
această sete, acest turn de control care este pus în inima omului, este ceva ca Dumnezeu i-a dat lui, pentru--pentru ca să îl
atenţioneze despre dorinţa care este necesară pentru el.
27 Acum, acolo sunt două feluri diferite de sete. Este o sete fizică. Şi de asemenea este o sete spirituală. Eu aş dori să
citesc aceasta, ceea ce David a spus, din nou.
„Sufletul meu însetează după viul Dumnezeu”...
Nu ceva istorie, sau ceva lucru care s-a întâmplat acum câţiva ani, sau--sau ceva poveste care a spus-o cineva; ci
„după viul Dumnezeu”, un Dumnezeu care este veşnic prezent. Şi sufletul lui înseta după acel Dumnezeu, nu după ceva
istoric sau ceva.
29 Acum, noi aflăm, Dumnezeu vă dă vouă controlul turnului de control, pentru a vă da lucrurile de care aveţi
nevoie. Acum, turnul de control în voi, este ceea ce vă conduce. Şi această sete conduce înăuntru aceast turn--rece, turn de
control, şi vă spune de ce aveţi voi nevoie, spiritual vorbind. Turnul de control în trup, şi în suflet deasemenea. Acolo este
un turn de control în trup care vă spune vouă care sunt nevoile care sunt necesare trupului vostru, şi vă aduce vouă setea.
De asemenea, este un turn de control în sufletul vostru, care vă spune vouă nevoile spirituale de care voi aveţi nevoie,
ceva în spiritul vostru, şi--şi voi prin acesta puteţi spune ce fel de viaţă vă controlează pe voi.
Când voi--când voi puteţi vedea care sunt dorinţele voastre, atunci voi puteţi spune prin aceea ce fel ce „ceva”
care este în interiorul vostru crează acestă dorinţă pe care voi o aveţi. Vedeţi, acolo este un anume lucru după care voi
însetaţi, şi el--şi aceea vă poate spune vouă în sufletul vostru ce este această dorinţă, prin natura alui fel de sete pe care
voi o aveţi. Eu sper că voi puteţi înţelege aceea.
31 Acolo este un--un turn de control al sufletului, şi unul pentru trup, şi fiecare turn este un anunţător de
avertismente pentru nevoile celuilalt. Fiecare cheamă pentru nevoile pentru care chemătorul cheamă, trimite afară unde de
avertizare.
De exemplu, setea trupească este pentru a satisface dorinţa care este întrup, şi duhul doreşte după lucrurile despre
care este dorinţă sufletului, şi de multe ori acestea se războiesc una împotriva celeilalte. Noi găsim acolo, care este
problema astăzi, aceea că prea mulţi oameni încearcă să trăiască între aceste două dorinţe. Pentru că una din ele doreşte
lucrurile de pe pământ; cealaltă doreşte lucrurile din ceruri.
33 La fel cum a spus Pavel, o descrie în Romani 7: 21, „Când vreau să fac binele, răul se ţine după mine”. Când tu
încerci, aţi avut voi acestă experianţă, Creştinilor, aceea că voi încercaţi să faceţi ceva ce merită, mergeţi să faceţi un efort
pentru a face ceva ce este bine, atunci voi aflaţi că acolo este Diavolul la fiecare mână, doar ca să vă supere, orice aţi.... Şi
acela este un lucru bun pe care aş vrea să spun acesta, care Creştinii ar putea şti că atunci când voi sunteţi--când voi
începeţi să faceţi ceva, şi acolo este ceva e întotdeauna încearcă să vă întristeze pe voi în a face acel lucru, faceţi-l oricum.
Acela este Diavolul încercând să vă ţină deoparte în a face ceea ce este corect.
34 Acum, de multe ori, eu am întâlnit oameni car sunt înclinaţi să fie un pic nervoşi. Când ei află că ei încearcă să
facă ceva, şi--şi ceva doar blochează aceea pe ambele părţi, ei zic, „Ar putea să nu fie voia Domnului”. Vedeţi? Acum, nu
lăsaţi Diavolul să vă mintă în felul acesta.
Primul lucru este să aflăm dacă este voia Domnului sau nu. Şi atunci dacă voi vreţi să ştiţi dacă este voia
Domnului, priviţi în Biblie. Acolo este lucrul care--care vă poziţionează drept, este Cuvântul lui Dumnezeu; şi atunci dacă
voi vedeţi că este voia lui Dumnezeu, pentru voi ca să o faceţi...
Cum ar fi de exemplu, căutând după botezul cu Duhul Sfânt. De multe ori eu realizez că oamenii spun, „Ei bine,
eu am căutat după Duhul Sfânt, şi eu doar nu Îl pot primi. Eu nu cred că este pentru mine. De fiecare dată când eu merg
jos, mi se face rău. Şi eu merg să mă rog, dacă eu postesc, mi se face rău. Şi dacă eu încerc să stau toată noaptea, sau să
stau treaz, eu devin somnoros. Eu--eu nu mă pot ţine pe picioare”. Ţineţi minte, acela este Diavolul. Pentru că Dumnezeu
vrea ca voi să aveţi Duhul Sfânt. Este pentru oricine doreşte.
De multe ori voi aflaţi, când se face rugăciune pentru voi în adunare, pentru vindecare Divină, atunci următorul
lucru pe care îl aflaţi voi a doua zi, fără îndoială, că Diavolul vă va face aceea de două ori mai rea decât a fost în ziua
dinainte. Vedeţi? Ţineţi minte, acela este doar Satan încercând să vă dea laoparte de la binecuvântările pe care Dumnezeu
le-a pregătit pentru voi. Vedeţi? Nu ascultaţi de individul acela. Vedeţi? Întotdeauna presaţi drept înainte.
38 Eu am avut o experienţă cu aceea, doar recent pe drumul către Africa. Dacă eu am avut vreodată un timp în care
Diavolul a presat asupra mea, aceea a fost în drumul către Africa, acestă ultima dată. A devenit una din--una din cele mai
fine (bune) adunări şi timpuri pe care le-am avut în călătoriile mele peste mări. Eu am avut, eu cred, mai multe lucruri
împlinite în acel timp scurt cât eu am fost acolo, pe lângă călătoria mea de vânătoare, care le-am avut vreodată. Eu
întotdeauna am crezut că acele biserici nu mă vroiau pe mine acolo, şi am ajuns să aflu... Eu am primit o scrisoare de la
 4
cineva, care era, oh, ei nu m-au vrut pe mine acolo, toate asociaţiile; şi am aflat că era un om cu o scrisoare cu antet de la
o organizaţie, care zicea, „Noi nu te vrem pe tine”, el vroia să zică că el şi familia lui. Vedeţi? Deci atunci când eu am
ajuns acolo, eu.... Vedeţi, doar, „noi”, aceea era el şi familia lui, şi aceea nu erau oamenii, de fel. Deci acum, este un mare
teren deschis pentru noi.
39 Vedeţi voi, când Pavel a zis, „Când noi vrem să facem binele, atunci răul este lipit de noi”.
Lăsaţi un tânăr proaspăt convertit să vină în seara acesta la altar, undeva aici în acest tabernacol, sau--sau afară de-a
lungul naţiunii; şi doar ţineţi minte, mâine mama va fi mult mai furioasă de cât a fost ea vreodată, tatăl va fi supărat, şi
toţi copii de la şcoală. Şi totul merge rău, pentru că Satan este acela care încearcă să vă întoarcă. El încearcă să vă dea jos
de pe cale. „Când eu vreau să fac bine, atunci răul este aproape”.
41 Acum, lăsaţi-ne să privim la sete, şi haideţi să vedem dacă de fapt o sete este un lucru natural. Eu am avut oameni
care îmi spuneau, „Oh, eu nu am avut-o niciodată. Eu cred că este doar pentru ceva oameni care vor să fie Creştini”. Oh,
nu. Aceea este greşit. Este de fapt ceva ce este asociat cu fiecare fiinţă omenească. Cu siguranţă este adevărat. Când noi
am venit în acestă ţară, în zilele de demult, noi am găsit pe Indieni aici. Şi Indienii, cu toate că ei erau păgâni la acel timp,
ei se închinau la soare sau ceva. Atâta timp cât ei sunt fiinţe omeneşti, acolo este ceva în ei, o sete naturală, chemând după
Dumnezeu, pe undeva.
42 Acum înapoi în junglă, doar de curând în urmă acolo, 700 de kilometri de cea mai apropiată civilizaţie, un micuţ
orăşel cam de trei mii de oameni, din Beira, în Mozambique. Noi am găsit băştinaşi care nici măcar--nu au văzut vreodată
o persoană albă. Eu am găsit o fetiţă băştinaşă, ea nu avea nici un fel de haine pe ea (şi ei toţi cu greu aveau ceva haine pe
ei), şi ea stătea sus într-un copac. Şi eu urmăream un leu, şi acolo era... eu am auzit ceva ca o fiinţă umană ţipând. Acestă
fetiţă băştinaşă stând sus aici, înghesuită, ţinând un copilaş. Şi de ce era ea speriată... Aceea era singura ei protecţie, să se
urce în pom să se protejeze de un leu, leopard sau ceva, sau ceva animal. Şi ea m-a văzut pe mine, şi a auzit că este o
fiinţă omenească, dar când ea m-a privit şi a văzut o persoană albă, ea nu a văzut vreuna în viaţa ei (Vedeţi?), şi ea era
speriată de moarte. Vedeţi?
Dar când noi am găsit acei oameni, chiar în acele condiţii primitive în urmă acolo, ei totuşi se închinau. Înainte ca
noi să chemăm o linie, ei au turnat ceva mâncare (aceea este ceea ce ei mănâncă) pe o mică frunză, şi băteau mâinile lor
(băteau din palme) şi chemau după ceva duhuri a cuiva mare ceva ce ei nu ştiau (ca un patron spiritual sfânt sau ceva,
pentru un Catolic), pentru ai proteja, că ei ar fi ucişi în timpul atacului acestui leu.
44 Vedeţi, este ceva natural. Nu este un lucru nenatural să însetezi după Dumnezeu. Este un lucru natural. Este doar
ceva ce voi ar trebui să faceţi. Dumnezeu v-a creat pe voi în felul acesta. Şi nu este un super om, este de fapt o fiinţă
omenească obişnuită. Nu este doar ceva special pentru unii oameni.
Ei spun, „Ei bine, eu am văzut oameni trăind aşa o--o viaţă victorioasă, încât ei sunt constant sus pe vârful căşii,
ei Îl laudă pe Dumnezeu. Eu aş dori să mă simt în felul acesta”. Ei bine, motivul pentru care tu te simţi în felul acela, este
acea sete din tine. Şi este doar un lucru natural. Este pentru fiecare persoană ca însetează după Dumnezeu.
46 Acum, noi vom lua câteva din însetările naturale, mai întâi. Să luăm, de exemplu, însetarea după apă. Aşa cum
Davit a zis aicea, însetând după, după apă. Însetând după apă, trupul este în nevoie după apă. Şi dacă voi nu stâmpăraţi
acea sete, voi veţi pieri. Voi vă veţi deshidrata, şi voi--voi nu veţi trăi.Dacă voi nu puteţi obţine apă pentru acea sete,
pentru a stinge acea sete a trupului natural, tu vei pieri. Tu nu vei trăi mult. Tu poţi trăi mai mult fără mâncare decât poţi
tu fără apă. Pentru că tu poţi posti patruzeci de zile (Jesus a putut), eu presupun, fără--fără mâncare, dar tu nu poţi să o
faci atât de mult fără apă. Tu doar simplu te vei usca şi vei muri. Tu trebuie să ai apă, Şi--şi setea care vine peste tine, păi,
este pentru a arăta că trupul are nevoie de ceva pentru a te ţine în viaţă. După cum am zis, dacă tu o neglijezi, tu vei pieri.
Setea este de asemenea şi o alarmă. Este un ceas de alarmă, care însetează. Sufletul potriveşte ceasul de alarmă,
un mic buzer în interiorul vostru care vă spune vouă că moartea dă târcoale, şi că dacă tu nu obţii apă destul de repede, tu
va trebui să mori. Şi aceasta ajunge mai tare şi mai tare, până când în final dacă tu mereu o pui laoparte, şi tu vei muri,
pentru că este un ceas de alarmă (deşteptător).
48 La fel cum David a descris-o aici în Psalmi, „Cum doreşte cerbul izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe
Tine O, Dumnezeule”. Cum doreşte cerbul izvoarele de apă...
M-am gândit adesea, cum citeam acesta a lui David. David a fost un om al pădurilor, un vânător. Şi el a vânat
căprioare, desigur. Şi mulţi dintre noi îm aceste zile, le vânăm. Cerbul, este o căprioară.
Şi noi aflăm, dacă voi aţi văzut vreodată câiniii, câinii sălbateci vor înşfăca o căprioară. Şi de obicei ei au, la fel
ca şi coiotul, un dinte. Şi ei pot să apuce căprioara chiar deasupra urechii, aicea, şi îi balansează greutatea. El îi taie gâtul
căprioarei, şi căprioara nu are nici o şansă atunci. Dar câteodată acel--acel--acel câine, ca şi în Africa acolo, câinele
sălbatec va apuca căprioare drept în lateral, dacă el scapă gâtul. El va apuca a doua oară pe flanc. Şi dacă căprioara este
destul de puternică şi destul de rapidă, ea poate scutura câinele jos.
51 Căprioara este mult mai rapidă. Câinele îl vânează când el nu se uită, şi când el este în sus de vânt de la el, şi--şi
el, el--el nu ştie căci câinele este aproape.
Şi atunci, când câinele îl înşfacă, dacă el este destul de rapid, el poate să-l arunce jos. Şi--dar când câinele vine
din lateral, el a luat o gură plină din carnea căprioarei. Sau, atunci când el apucă la gâtul ei câteodată, el va tăia aproape de
 5
vena jugulară, şi o ratează. Şi căprioara, îl scutură, şi el a luat o gură plină de carne din gâtul căprioarei, atunci sângele
începe să curgă.
Şi atunci câinele va veni chiar drept pe urma de la acel sânge, după căprioară. Şi aşa cum viaţa câprioarei începe
să se scurgă, aşa cum sângele, care este izvorul de viaţă pentru trup, aşa cum acela începe să se scurgă în jos, căprioara
devine tot mai slabă. Şi câinele atunci, este chiar în urma căprioarei.
Acum, dacă căprioara nu găseşte apă... Acum, apa are ceva în ea, că atunci când căprioara bea apă, sângerarea se
opreşte. Dar dacă el nu ajunge să obţină apă ca să îl răcorească, atunci sângele--sângele curge tot mai repede, pentru că ea
fuge, şi inima ei pompează. Dar dacă ea ajunge vreodată la apă, căprioara va trăi.
55 Acum, acolo este o măreaţă lecţie acolo (Vedeţi?) şi David spunând aici, „Aşa cum cerbul doreşte izvorul de apă,
sufletul meu Te doreşte pe Tine, Oh, Dumnezeule”.
Acum, acea căprioară ştie, dacă ea nu găseşte apă, ea e dusă. El doar nu poate trăi. Eu le-am urmărit de multe ori
după ce erau rănite. Dacă el găsea cursul de apă, el intra îl el şi bea, mergea sus pe deal; venea înapoi jos, trecea, lua o
băutură de apă şi mergea sus. Tu nu te putei prinde cu el, atâta timp cât el urma acel curs de apă. Dar odată când el
părăsea cursul de apă, dacă el nu putea găsi alt izvoe de apă pe undeva, tu îl puteai prinde imediat. Şi acum, căprioara ştie
aceasta, deci ea va sta drept cu apa, unde el poate ajunge chiar repede la ea. Acum, vă puteţi voi imagina o căprioară cu
nasul ei sus, eal a fost prinsă afară undeva unde nu este apă?
57 Şi el spune, „Aşa cum cerbul însetează sau tânjeşte (este o sete) după izvoarele de apă, sufletul meu însetează
după Tine, O Dumnezeule. Dacă eu nu Te găsesc pe Tine, Doamne, eu voi pieri. Eu--eu--eu nu pot merge până când nu
Te găsesc pe Tine” Şi când un bărbat sau o femeie, băiat sau fată, obţine acel fel de sete după Dumnezeu, el urmează să
afle (să găsească) ceva. Vedeţi?
Dar când noi ajungem la acesta doar într-un fel de jumătate de drum, „Ei bine eu îngenunchez jos şi văd ce face
Domnul” (Vedeţi?), voi doar nu însetaţi cu adevărat încă. Aceasta trebuie să fie o sete între moarte şi Viaţă, şi atunci se
întâmplă ceva.
59 Căprioara, deasemenea aici este... Noi aflăm că el are un alt fel de simţ de miros, care acţionează o alarmă în el
când inamicul lui este aproape. El este înzestrat, acestă mică creatură, cu un--un simţ de autoprotecţie. Şi el este--el are o
mică alarmă în el, un mic ceva, care gâdilă nasul lui când duşmanul este aproape. Tu poţi ajunge în direcţia vântului în
faţa inamicului, şi el ştie că tu eşti acolo, şi el este dus. Uneori o jumătate de milă depărtare, el te poate mirosi şi să o ia
din loc, sau lupul, sau orice pericol. El este în stare să simtă aceasta din cauză că el este făcut în felul acesta. El este o
căprioară (cerb) prin natura lui. Şi acel simţ în el este unul din simţurile date de Dumnezeu, prin care el sa trăiască.
60 Şi atunci eu m-am gândit, comparând căprioara cu omul care însetează după Dumnezeu. Înainte ca duşmanul să
ajungă acolo, acolo este ceva despre un copil a lui Dumnezeu, că odată ce tu eşti născut din Duhul lui Dumnezeu, şi ai
primit botezul Duhului Sfânt, acolo este ceva despre acea persoană care poate simţi duşmanul. Tu poţi să iei un om când
el ia Scriptura, şi citeşte Scriptura, şi încearcă să injecteze ceva în acea Scriptură, care este contrar cu Scriptura, un om
care este umplut cu Duhul Sfânt poate să simtă aceea [Fr. Branham pocneşte degetele] chiar repede (imediat). Acolo este
ceva afară de pe cale. Când el ajunge într-un loc, şi--şi acel mic simţ înăuntru acolo, aceea este făcut ca să protejeze viaţa
voastră. Voi--voi nu trebuie--voi nu trebuie niciodată să mergeţi pentru ceva decât dacă este exact Cuvântul lui
Dumnezeu. Voi trebuie să staţi chiar exact cu acel Cuvânt. Şi acum, şi noi suntem în siguranţă (asiguraţi) cu acel simţ atât
timp cât noi suntem in Duhul Sfânt.
61 Voi puteţi să mergeţi să citiţi, şi de exemplu, cineva spune, şi eu merg să citesc în Marcu 16, şi zice, „Şi aceste
semne vor urma pe acei e cred: În Numele Meu ei vor scoate draci; ei vor vorbi în limbi noi; sau vor lua şerpi, sau vor bea
ceva de moarte, aceea nu-i va afecta; dacă ei vor pune mâinile pe bolnavi, ei se vor însănătoşa”.
Acum, atunci, tu vei găsi o persoană care se va ridica acolo şi va spune, „Acum, aceea a fost pentru epoca
apostolică”. Aceea... Acum, chiar repede, dacă voi aţi primit Duhul Sfânt, voi aţi fost înzestraţi cu acest simţ. Acela îl
pune jos (îl stinge). Este ceva greşit acolo. Vedeţi? Ei încearcă sî o explice laoparte, că aceea este pentru o altă zi, că
defapt voi nu aveţi nevoie de acele lucruri astăzi. Dar Jesus a zis, „Aceste semne vor urma pe cei ce cred”. Vedeţi, acolo
este un mic ceva pus în voi, un mic buzer, în cunoştinţa ca aceea este greşit şi că aceea este calea morţii.
63 Pentru că Jesus a zis, „Dacă noi adăugăm un cuvânt la Aceasta, sau luăm un cuvânt din Aceasta, este şi partea
noastră luată din Cartea Vieţii”, Vedeţi, nici o Scriptură. Noi trebuie să O luăm doar exact în felul cum este scrisă. Şi
Dumnezeu veghează asupra Cuvântului Său ca să se împlinească, şi noi ştim că trebuie să fie doar corect.
Deci, de aceea, nu contează ce ar spune o biserică, ce ar spune oricine altcineva, dacă tu eşti născut din Duhul lui
Dumnezeu, tu vei deveni o parte din Biblie. Dumnezeu i-a spus lui Ezechel; el era un profet; El a zis, „Ia Cartea şi
mănânc-o!”, atunci profetul si cartea au devenit unul perte din celălalt. Şi acela este credinciosul când el primeşte Duhul
Sfânt; Duhul Sfânt a scris Biblia, şi Duhul Sfânt este Cuvântul lui Dumnezeu. „Cuvintele Mele sunt Viaţă (Duhul). La
început a fost Cuvântul; Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. Şi Cuvântul a fost făcut trup şi a locuit
printre noi”. Evrei 13: 8,” El este acelaşi, ieri şi azi şi în veci”. Şi când tu eşti parte din acel Cuvânt, oh, atunci lasă să vină
ceva contrar cu acel Cuvânt [Fr. Branham pocneşte din degete de câteva ori - Ed] acolo este un mic buzer care este fixat
să sune imediat. Vedeţi, este ca să vă avertizeze că moartea este pe drum. Noi niciodată nu ar trebui sa facem aceea.
Acolo este de asemenea...
 6
Aceste feluri de sete sunt doar naturale. Ele sunt naturale pentru Creştini. Ele sunt naturale pentru fiinţa umană.
66 Acolo este deasemenea o sete pentru succes. Atât de mulţi oameni astăzi, cât de mult învaţă ei pentru acestă sete.
Noi doar observăm că ei încep universitatea. Şi noi mergem jos acolo, şi oamenii cheltuiesc mii de dolari pentru a-şi
trimite copii lor la şcoală, şi--şi la universităţi şi colegii, şi aşa mai departe, ca să obţină o educaţie, „Pentru ca să aibă
succes” numesc ei aceasta, „în viaţă”. Dar acum, eu nu am nimic împotriva acesteia, acum, aceea este în regulă. Dar,
pentru mine, voi puteţi să obţineţi totă învăţătura din lume şi totuşi voi nu aţi găsit să aveţi succesul corect. Aceea este
corect. Pentru că aceea doar temporar va face lucrurile mai uşoare pentru voi aicea. Şi aceea este... Dar când voi muriţi,
voi lăsaţi toată aceea în spatele vostru.
67 Şi această întreagă economie pe care noi o avem... Eu spuneam acesta la Phoenix, ziua trecută. Citând din nou,
că, „Toată acestă civilizaţie modernă, întreagul program de educaţie, tot programul ştiinţific, este totul contrar cu
Cuvântul lui Dumnezeu şi cu voia Lui. „Civilizaţia este absolut... Acolo nu va fi o civilizaţie în lumea care va veni, ca şi
acesta. Aceasta este o civilizaţie pervertită. Dumnezeu a avut prima Lui civilizaţie pe pamânt, când El a vorbit Cuvântul
Lui şi ei au venit sus (la existenţă), fiecare sămânţă după felul ei, şi în acea civilizaţie, nu era moarte, boală, suferinţă. Şi
acum noi luăm lucruri care sunt în lumea ştiiţifică, care erau puse aici casă ţină împreună, şi să o prevină să între în ceva,
şi aceea aduce moarte.
Ca şi bomba atomică. Eu nu ştiu formula acelor lucruri, dar eu aş putea spune acesta greşit. Luaţi uraniul să
împarţiţi o--o moleculă, şi o moleculă se desparte în atomi. Ce face aceea atunci? Aceea aproape se anihilează, doar
distruge. Tot ceea ce noi facem....
69 Noi luăm medicina, punem această formulă cu acea formulă, pentru ca să vindecăm aceea, şi o punem în noi. Şi
ce facem noi? Noi tragem jos altceva.
Acum, eu presupun că voi aţi citit--citit revista „Reader’s Digest” de luna trecută, care spune aceea, „În această
epocă în care noi trăim acum, acei oameni tineri şi femeile ating vârsta mijlocie între douăzeci şi douăzeci şi cinci de ani”
Lucruri ca acestea. Fetele mici în menopauză, la douăzeci, şi douăzeci şi doi, douăzeci şi trei de ani, vârstă mijlocie.
Vedeţi voi, ce a făcut-o, este acestă mâncare hibridă şi lucruri pe care noi le mâncăm. Vedeţi? Este lucrurile, mâncarea şi
viaţa--viaţa pe care noi o trăim. Oamenii de ştiinţă ne-au adus-o nouă, şi făcând acesta ei vă omoară.
Era în Africa, unde eu am văzut băieţi care nu au luat nici o doză de medicamente în viaţa lor. Ei mănâncă
mâncarea şi au gărgăuni în ea. EI beau dintr-un bazin care ar părea ca şi cum ar ucide un taur. Şi eu am tras la o ţintă la
două sute de yarzi, şi eu nu am putut să o vad cu o pereche de ochelari de 7,50. Şi un om de vârsta mea, stând acolo, îmi
zicea unde a fost lovită, cu ochiul liber. Acum, dacă acestă cultură modernă a făcut ceva... Eu simt că dacă eu aş fi avut
ochii lui şi stomacul lui, eu aş fi fost un om destul de bun. Da.
Dar acolo sunteţi voi (Vedeţi voi?), aceea este ceea ce ştiinţa, educaţia, civilizaţia, noi suntem distruşi prin ea. Noi
ne distrugem pe noi înşine. Ea a început în gradina Edenului, şi merge până astăzi. Dar însetarea după succes...
73 Atunci, noi însetăm după părtăşie. Noi mergem, noi dorim părtăşie. Este ca un tânăr şi o tânără. Acum, nu este
nenecesar--sau nu (eu vreau să spun) nenatural pentru un tânăr şi o tânără să--să se iubească unul pe celălalt. Este o sete
de (pentru) dragoste. Este vârsta lor, şi ei--ei se iubesc unul pe celălalt. Şi acesta nu este nenatural; acesta este doar un
lucru natural pentru ei să facă acesta.
Acum noi găsim multe lucruri, în viaţa în care noi trăim în trupul natural, pentru care noi însetăm. Este doar ceva
pus în noi. Noi dorim să o facem; noi absolut simţim că este necesar. Şi este necesar ca noi să o facem.
Noi aflăm multe femei în aceste zile, că însetează pentru frumuseţe. Acum, acolo nu este o femeie... Este un lucru
natural pentru o femeie să înseteze să fie frumoasă. Acela --acela este instictul ei dat de Dumnezeu şi--şi frumuseţea ei pe
care Dumnezeu i-a dat-o ei pentru perechea ei. Şi acum, noi aflăm că femeile vor să fie în felul acela. Ce este aceea? Este
pentru că este ceva ce Dumnezeu i-a dat ei. Şi nu este greşit pentru femei să fie frumoase. Ele trebuie să fie.
76 Şi aţi ştiut voi, ele sunt singura creatură care--care femela este mai frumoasă decât masculul; este rasa umană.
Fiecare alt animal, luaţi vaca--vaca faţă de taur, căprioara faţă de cerb, găina faţă de cocoş, mama pasăre faţă de tata
pasăre, întotdeauna voi găsiţi masculul mai mare şi mai frumos decât femela. Dar rasa omenească, arată că acolo este
unde a venit pervertirea, s-a întors în jur; şi femeia este care este--este frumoasă, şi ele poftesc să fie frumoase.
Nu ca şi unele din aceste creaturi ciudate pe care le vedem noi pe stradă în aceste zile; nu, nu, nu acel fel de
frumuseţe. Nu. Acela este cea mai oribilă arătare pe care am văzut-o eu vreodată în viaţa mea. Da domnule. Aceea este o
perversiune; aceea este pervertind setea originală.
77 Acum, adevărata sete pe care trebuie s-o aibă o femeie, ar fi să „se împodobească în veşminte modeste, şi să aibe
un spirit asemănător cu Christos”, 1 Timotei 2: 9. Acum, acela este un fel cum ar trebui să fie setea unei femei. Acum,
dacă tu vrei să fii frumoasă, acela este felul care te face pe tine frumoasă (Vedeţi?) este un duh Christic, şi un veşmânt
modest.
Oh, doamne, unii din aceşti oameni astăzi afară pe străzi, tu nu poţi deosebi un bărbat de femeie, şi este un--este
cel mai oribil lucru de privit care tu ai.... eu nu aş, el este--este... eu--eu nu am văzut niciodată ceva asemănător, ca fiinţele
omeneşti. Este dincolo de umanitate. Ochii vopsiţi sus în felul acesta, şi, voi ştiţi, acei ochi ciudaţi de şopârlă, şi toate
acele haine şoade. Şi, de ce, nici măcar nu... Toate atât de afără de formă, ea nici măcar nu arată ca o fiinţă omenească. Şi
 7
unii din acei băieţi afară acolo cu părul lor ondulat, pe rolele surorilor lor în faţă aicea, voi ştiţi, de ce, este o perversitate
complectă. Aceea este corect. Este un--este un--este Satan, şi Satan este pervertitorul.
80 Când Dumnezeu a făcut toate lucrurile în gradina Edenului, era foarte drăguţ, apoi Satan a venit şi a pervertit.
Satan nu poate crea nimic. Este doar un singur Creator, care este Dumnezeu. Dar Satan perverteşte creaţia originală. Şi
acum el a intrat în aceasta (eu vreau să vorbesc în seara acesta despre aceasta) pervertind--creaţia originală despre sete.
Acum, o femeie, aşa cum am spus mai înainte, vrea să fie frumoasă. Acolo este ceva în ea că ea este feminină, şi
ea vrea să fie în felul acela. Dar felul în care ele sunt pe strada astăzi, părul tăiat ca la un bărbat, purtând haine bărbăteşti;
şi bărbaţii se întorc în jur, purtând haine femeieşti, şi părul cu freza ca o femeie. Vedeţi, este o pervertire, întregul lucru.
Mâncarea voastră este pervertită. Viaţa voastră este pervertită, setea voastră, pervertită. Pofta voastră este pervertită. Este
ziua pervertirii.
83 Eu vorbeam aici nu de mult, despre „Edenul Satanei”. Dumnezeu a avut nevoie de şase mii de ani şi a făcut un
Eden perfect. Satan a venit şi a şpreiat acele seminţe şi le-a deformat. Acum, el are şase mii de ani, şi el are prorpiul său
Eden ştiinţific chiar drept înapoi din perversiunea celui corect.
Şi aceasta este epoca hibridării, hibridării. Ei chiar au--bisericile astăzi încât ele sunt hibrid. Aceea este corect. Ei
întră aici înăuntru; ei doar merg la biserică; este o loje în loc de biserică. O biserică este locul unde oamenii vin împreună
şi se închină lui Dumnezeu, în Duh şi Adevăr. Şi astăzi este o loje. Noi mergem acolo şi avem un mic timp de dat mâinile,
şi părtăşie, şi ceva cafea neagră în spatele clădirii, apoi acasă, până săptămâna viitoare, noi ne-am făcut datoria religioasă.
Acum, este o epocă pervertită. Şi Satan perverteşte aceste însetări pe care Dumnezeu le-a pus în voi ca să însetaţi.
Satan le perverteşte. Acum, dacă voi vreţi să cunoaşteţi acea corectă, perversiune...
86 Dacă voi, femeile, vreţi să fiţi frumoase, luaţi 1Timotei 2: 9, aceea este că, „ să fie împodobite cuviincios cu haine
modeste--îmbrăcate, cu un spirit Christic, smerite, supuse bărbaţilor lor”, şi aşa mai departe. Acela este felul cum ar trebui
să fiţi împodobite, viaţa pe care voi o trăiţi.
El perverteşte natura adevărată (corectă) a lui Dumnezeu, şi setea adevărată a lui Dumnezeu, a trupului şi a
sufletului, prin pofta de păcat: păcatul, o perversiune. Acum, noi aflăm că, o persoană astăzi, în felul cum eu au luat acea
pervertire; setea pentru Dumnezeu, setea pentru a fi frumoasă, şi toate aceste feluri de sete pentru... Pentru apă, ei au
răsucit-o aceea în a satisfacerea aceea cu băutura. Setea pentru bucurie (fiecare vrea să aibe bucurie), setea de părtăşie, şi
aceste mereţe sete pe care Dumnezeu lea- pus în noi care noi am putea să însetăm după El (Dumnezeu a făcut ca voi să
însetaţi după El), şi noi încercăm să satisfacem aceea cu altceva feluri de însetare, cu ceva altfel de pervertire a setei
corecte. Vedeţi cum aceasta este în natural? Vedeţi cum este aceasta în spiritual? Noi credem, că atâta timp cât noi
aderăm la biserică, că--că aceea satis.--că aceea este tot ce trebuie să facem. Ei bine, aceea este absolut greşit. Nu.
Dumnezeu vrea ca voi să însetaţi după El. „Aşa cum cerbul însetează după apele din izvor, sufletul meu însetează după
Tine, oh Dumnezeule”. Vedeţi, vedeţi?
89 Acum, dacă acea căprioară tânjeşte după apele izvorului, ce dacă cineva vine, şi o altă căprioară colegă vine
lângă, şi zice, „Zi, eu îţi spun ţie ceva, eu--eu aş putea să o fac. Eu ştiu unde acolo este o groapă cu mocirlă jos acolo”. Ei
bine, căprioara nu ar vrea aceea. El... Aceea nu-i va face lui nici un bine.
Şi acolo nu este nimic care să satisfacă acea sete care este în fiinţa omenească, până când Dumnezeu nu vine
înăuntru. El trebuie să o obţină sau moare. Şi nici o persoană nu are vre-un drept să încerce să muşamalizeze sau să
stâmpere acea sfântă sete din ei prin lucrurile din lume. Nu domnule. Este neevlavios să faci asta. Şi dacă tu însetezi după
Dumnezeu, nu da mâna cu predicatorul şi să-ţi pui numele în registru. Dacă tu însetezi după Dumnezeu, acolo este un
singur lucru să satisfaci acesta; este să-L întâlneşti pe Dumnezeu. Dacă tu însetezi după Dumnezeu, aceea este singura
cale ca tu să poţi să-L întâlneşti, este să faci acesta.
91 Şi atunci, acolo este un mare pericol deasemenea, dacă tu nu veghezi la ceea ce tu faci în timpul acela. Dacă tu
însetezi după Dumnezeu, fi sigur că acela pe care Îl găseşti este Dumnezeu. Vedeţi? Fi sigur că acela este--setea ta este
satisfăcută. Dar dacă Satan este în stare să pervertească pentru tine aceste apetituri naturale (şi aceea el o face dacă poate),
el va--el simplu vă va face pe voi să fiţi satisfăcuti. Un om merge afară... ce face un om să se îmbete: este pentru că el este
îngrijorat şi abătut. Acolo este ceva ca îi lipseşte.
93 Eu am fost la a lui Mayo, aici nu de mult, şi eu am fost acolo la un interviu. Şi atunci s-a spus în aceasta, că,
vorbind despre băutură, şi eu le-am spus lor că tatăl meu a băut.
Zicea, „Ce l-a făcut să bea?”
Am zis, „Eu nu ştiu”
El a zis, „Este din cauză că acolo era ceva ce el--care nu îl satisfăcea pe el, şi el a crezut că el poate să bea ca să o alunge
din mintea lui”
Eu am prins-o corect chiar atunci. Vedeţi? Era cu adevărat Dumnezeu, era singurul lucru care poate satisface acea sete.
Dumnezeu Însuşi este singurul lucru care poate satisface setea omului, este să Îl accepţi pe Dumnezeu.
96 Acum, Satan ia aceste lucruri, aşa cum am spus, şi le perverteşte. Apoi, dacă tu eşti--dacă tu eşti... Dacă tu nu dai
acelei sete locul corect în viaţa ta, şi nu vei înseta şi să iei lucrurile pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru a opri acea sete,
pentru a o stâmpăra, atunci Satan te va conduce pe tine la ceva bazine cu apă stătută ale acestei lumi. Tu trebuie să o ai
 8
undeva. Dacă tu nu poţi să găseşti mâncare, tu vei mânca din coşul de gunoi. Vedeţi? Şi dacă tu--dacă tu nu poţi să găseşti
apă, şi tu eşti pe moarte, tu vei bea dintr-un--dintr-un bazin de orice fel, pentru tu eşti pe moarte.
Dar acolo nu este nici un motiv pentru aceasta, când tu însetezi după Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este un
Dumnezeu viu, nu ceva istoric ceva. „Sufletul meu însetează după Tine, Dumnezeul cel Viu”, Ceva ce dă (face- izvoreşte)
apele vii, ceva ce satisface.
98 Acolo este o altă natură, o naturală, doar o sete naturală, în acea sete a sufletului. Voi aţi putea să spuneţi, „Frate
Branham, este acel suflet care însetează, este aceea natural?” Da, este natural pentru un suflet să înseteze. Şi este... Pentru
că Dumnezeu v-a făcut pe voi în felul acesta, pentru ca voi să însetaţi după El. El vrea ca voi să însetaţi după El. Acum,
Dumnezeu v-a făcut pe voi în felul acesta. El nu trebuia (nu era obligat) să vă facă pe voi în felul acesta, dar El a făcut-o.
Şi dacă El nu ar fi trebuit să vă facă pe voi în felul acesta, aşa ca voi să însetaţi, atunci acolo ar fi fost o scuză la bara de
judecată, zice, „Eu--eu--eu niciodată nu am însetata după Dumnezeu”. Dar acolo nu este nici o scuză, pe care voi să o
aveţi. Voi o veţi face cumva, voi aţi putea reuşi cu soţia voastră; voi aţi putea reuşi cu maşina voastră; voi aţi putea reuşi
cu altceva; voi aţi putea merge la biserică şi să încercaţi să satisfaceţi setea. Şi eu nu am nimic împotriva mersului la
biserică, dar aceea nu este satisfacere. Aceea este de a-L găsi pe Dumnezeu, Dumnezeul cel Viu, Dumnezeul cerurilor
înăuntru sufletului vostru, aceea satisface acea tânjire şi însetarea după care voi tânjiţi.
Acum, Pentru că El v-a făcut în aşa fel ca voi să tânjiţi după El, după părtăşia cu El. Acum, acolo este o însetare
originală după părtăşie. Acum, nouă ne place să ne întâlnim unul cu altul. Noi facem aceea în seara acesta. Noi ne
întâlnim împreună deseară pentru că nouă ne place părtăşia unul cu altul. De ce facem noi acesta? Pentru că acolo este
ceva în noi care doreşte să ne întâlnim unul cu altul. Aceea este doar natural. Şi acum, noi ne întâlnim pe un teren comun
aici; care este, pentru că noi toţi însetăm după Dumnezeu. Vedeţi? Şi atunci noi ne întâlnim aici în scopul acesta regulat,
pe terenul comun pentru părtăşie. În biserică în seara acesta aici, ar putea fi multe denominaţiuni cu păreri diferite şi aşa
mai departe; dar când se ajunge la acea sete, noi ne putem întâlni pe un teren comun, un teren: noi toţi însetăm. Unii poate
cred în stropire, alţii în botez, altul în turnare, şi aşa mai departe; dar când se ajunge la setea pentru Dumnezeu, noi--noi
venim pe un unic teren comun. Şi Dumnezeu ne-a făcut în aşa fel încât noi vom face aceea: să însetăm după El şi după
părtăşia Lui. Eu nu ştiu altceva...
100 Când eu am fost un mic băieţel, eu îmi amintesc că eu am fost crescut în o familie cu adevărat săracă. Şi eu îmi
amintesc că de multe ori eu mergeam afară cu băieţii. Eu nu am putut să mă îmbrac ca să merg afară într-un loc decent.
Dar, eu--eu nu ştiu, acolo este ceva despre oameni, care mie îmi place. Mie îmi place să fiu cu ei. Dar eu eram, mai mult
sau mai puţin, ceea ce este numit, oaia neagră. Şi când eu am fost mântuit şi am găsit Acel Ceva în mine după care eu am
însetat, un--un Prieten, Cineva care ar putea fi un prieten pentru mine, Cineva în Care putea să am încredere, Cineva cu
care poţi să te aşezi jos şi să stai de vorbă despre necazurile tale... Şi când... Eu am găsit acea reală satisfacţie când eu L-
am găsit pe Jesus Christos, acel real Satisfăcător care ia laoparte toate--toate--stâmpără toată acea sete, şi vă dă vouă ceva
care--care doar arată ca şi cum acolo nu este doar nimic care să Îi ia locul (să înlocuiască)...
101 Şi acum, cum Satan încearcă să pervertească acestă satisfacţie a sufletului, care însetează pentru suflet. El
încearcă să vă dea vouă orice ca să o satisfacă. Şi el este atât de înşelător în aceste zile de pervertire. Aceasta este o lume
pervertită. Este o rasă pervertită. Oamenii sun pervertiţi. Toul este pervertit, şi a fost pervertită atât de gradual până când
acesta a devenit cea mai pervertită epocă pe care noi--în care a trăit vreodată orice fiinţă omenească. Este mai înşelătoare
decât oricând a fost vreodată.
Acum, voi doar--voi doar nu vă puteţi imagina cât de înşelătoare a ajuns naţiunea, chiar şi cu fraţii noştri proprii,
ca popor American.
103 Eu vorbeam cu cineva cu ceva timp în urmă. Eu eram în pădure, acum câteva săptămâni, şi am găsit un--un--un
pachet de ţigări aruncat în pădure. Şi era scris pe el, „Filtrul unui om care gândeşte”. Şi eu am mers jos prin pădure ceva
cale, şi m-am întors înapoi; pastrând în mintea mea, „Filtrul unui om care gândeşte, şi gustul unui fumător”.
Ei bine, eu am fost la Expoziţia Universală acum doi ani, şi îmi amintesc că ei l-au avut pe acel Yul Brynner şi pe
toţi din ei acolo, când ei făceau o demonstraţie de ţigări. Şi cum ei au luat fumul şi l-au pus pe o bucată de marmoră. Şi
atunci ei au arătat cum acela merge în plămânul omului... Unii dintre ei ziceau, „Eu nu inhalez. Eu doar pufăi aceea în
gură”. Arată cum aceea ajunge în salivă şi merge drept în jos, doar la fel, în gât. Vedeţi?
Şi atunci acest om a zis, „Voi vedeţi atât de multă discuţie despre un filtru”. El a zis, „Acum, dacă tu ai o poftă,
(Acolo este o sete. Vedeţi voi?) o poftă ca tu să fumezi o ţigară, o ţigară naturală ar putea să satisfacă acea dorinţă, pentru
un timp. Dar dacă tu ai un filtru, va trebui patru ţigări pentru a satisface,” a zis, „Pentru că tu ieie doar o pătrime din fum”.
106 Şi a zis, „Gustul unui fumător?” Vedeţi, voi nu puteţi să aveţi fum dacă voi nu aveţi gudron. Şi când voi aveţi
gudron, voi aveţi cancer. Deci acolo sunteţi voi (Vedeţi?); este doar o şarlatanie. Şi eu mă gândesc la o--o companie de
tutun care este în acestă naţiune, şi--şi ea trăieşte după acestă naţiune, şi atunci cu o şarlatanie de felul acesta vrea să
păcălescă desigur pe cetăţenii Americani, să-i înşele. Filtrul unui om cae gândeşte? Este doar o şerletanie pentru a vinde
mai multe ţigări.
Atunci eu m-am gândit la acel lucru, „Filtrul unui om care gândeşte”, m-am gândit, „aceea este o idee bună”.
Deci iată că este un filtru al unui om care gândeşte; acela este Biblia. Un--un filtru al unui om care gândeşte va lua acest
Filtru; El va produce gustul unui om neprihănit. Vedeţi?
 9
Acum, tu nu poţi trage păcatul prin paginile acestei Biblii. Nu, Aceea îl opreşte. Aceea îl filtrează. Acum, tu poţi
merge la biserică, şi doar să ieie orice, dar tu nu poţi veni prin acestă Biblie şi să ai păcat. Aceea nu o va face. Ea filtrează
tot păcatul afară, şi Îi dă gustul unui om sfânt. Pentru că dacă omul gândeşte că el vrea să fie sfânt, şi să fie ca şi
Dumnezeu, şi să fie un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu, atunci el doreşte felul corect de Filtru. Deci El opreşte tot păcatul
pe partea acesta a Bibliei, şi El poate aduce doar Duhul Sfânt prin Biblie, care a scris Biblia. Este gustul unui om sfânt de
a avea acest Filtru al unui om care gândeşte.
109 Acum, noi aflăm cât de înşelătoare este acesta astăzi. Matei 24: 24, Jesus a zis că în zilele din urmă cele două
duhuri vor fi atât de apropiate, încât ar înşela chiar şi pe cei Aleşi dacă acesta ar fi cu putinţă. Cât de aproape, cât--ce o
decepţie de--a binelui şi răului avem noi astăzi.
Chiar în al nostru--în guvernul nostru, în politica noastră, noi--noi nu avem nici măcar un om pe care am putea să-
l pună sus ca politician care va sta absolut pentru lucrurile care el crede că sunt corecte. Unde este Patrik Henrys şi
George Washington al nostru, şi Abraham Lincoln de astăzi? Doar cum a zis Preşedintele nostru acolo, „”Calea, dacă ei
vor comunism, ei pot să o aibă, orice ceea ce voe oamenii”. Dacă acela nu este un--un om care nu îşi spune convingerile
lui. Un om va sta pe un principiu, care va sta pe ceea ce este un principiu... Doar vrea să meargă pe--pe--pe calea celei
mai mici rezistenţe.
Şi acela este felul cum oamenii intră în biserică. Ei vor să se alăture bisericii, şi ei spun, „Oh, ei bine, aceea--
aceea este totul; mie--mie îmi place să ader la biserică acum”. Tu încerci să satisfaci acea măreaţă sete pe care Dumnezeu
a pus-o în tine, acel Turn de control care încearcă să te întoarcă pe tine la lucrul corect, şi tu încerci să îl satisfaci cu o
aderare la biserică, citând un crez, sau ceva de felul acesta. Când, aceea nu este altceva decât chiar Prezenţa şi umplerea
lui Dumnezeu în viaţa ta, care va satisface aceea.
112 El nu va fi satisfăcut cu un crez. Tu nu poţi trage un crez prin acea Biblie. Nu. Acolo nu este nici măcar Crezul
Apostolilor, aşa numit, el nu va merge pe Acolo. Arătaţi-mi în Biblie unde Crezul Apostolic zice, „Eu cred în biserica
Romano Catolică; eu cred în comuniunea sfinţilor”, unde Biblia a zis, „Acolo este un singur mijlocitor între om şi
Dumnezeu, şi acela este Omul Jesus Cristos”. Tu nu o vei trage niciodată prin Biblie.
113 Tu nu vei trage aceste dansuri si pantaloni scurţi, şi lucruri pe care oamenii le fac astazi, aceste twisturi şi watusis,
şi toate aceste lucruri, prin Cuvântul lui Dumnezeu. Tu nu vei trage niciodată aceste curent modern al civilizaţiei prin acea
Biblie. Este împotriva Ei. Vedeţi? Şi voi încercaţi să satisfaceţi acea sete, dar (vedeţi voi?), ea va... Aceasta Biblie va
satisface doar gustul unui om neprihănit sau unei femei neprihănite. Aces Duh Sfânt, de care ei râd, şi spun, „Tu eşti ieşit
din minţi”... Dar Aceea satisface acea tânjire, acel ceva despre care lumea nu cunoaşte nimic. Ei s-au pervertit pe ei înşişi
de la adevăratul botez cu Duhul Sfânt şi de la Cuvântul lui Dumnezeu, în ce? În ceva cloacă, în cloaca bisericii, de
dogme, şi crezuri, şi--şi diferenţieri denominationale, şi aşa mai departe.
Zici, „Tu un Creştin?”
„Eu sunt Metodist, Eu sunt Baptist, Eu sunt Penticostal”. Aceea nu înseamnă nici un lucru pentru Dumnezeu, nici
un lucru. Tu nu poţi trage aceste lucruri prin Biblia lui Dumnezeu aicea. Şi tu încerci să satisfaci acea sete sfântă pe care
Dumnezeu ţi-a dat-o pentru ca tu să însetezi după El. Este aceea corect?
115 Acum, voi ştiţi că David a spus aici, „...pentru viul Dumnezeu”. Acum, „La început a fost Cuvântul, şi Cuvântul
era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi”. Atunci acolo nu poate fi
satisfacţie până când acest Cuvânt, care este Dumnezeu, nu devine viu în voi, atunci tu vei vedea pe Dumnezeu Însuşi
împlinind promisiunile pe care El le-a făcut în Biblie.
116 Acum, noi avem diferiţi interpreţi ai Bibliei. O biserică O interpreateză în felul acesta, alta O interpretează în
felul accsta. Unii nu iau decât un pic din Aceasta, alţii iau aici şi acolo, o bucîţică din El. Dar Dumnezeu este propriul Său
interpret. Când El face o promisiune şi o împlineşte, aceea este însăşi interpretarea.
Dacă eu vă promit că eu voi fi aici deseară, şi iată că sunt, aceea este împlinirea promisiunii mele. Dacă eu spun
că eu vă voi întâlni dimineaţă, şi eu sunt acolo, aceea este promisiunea mea. Acolo nu este nevoie de nici un fel de scuză,
eu trebuie să fiu acolo.
Şi când Dumnezeu face o promisiune, şi atunci vine în jur şi împlineşte acea promisiune, aceea este interpretarea
acelei promisiuni. Şi eu aş provoca pe oricine să ia pe Dumnezeu pe Cuvântul Său, şi să vadă dacă chiar fiecare Cuvânt
scris în Biblie nu este Adevărul. Acee aeste corect. Aceea este ceea ce este acea sete acolo.
Voi spuneţi, „Dacă eu aş fi trăit în zilele lui Jesus, eu aş fi făcut aşa şi aşa.”
Pai de ce, tu trăieşti în zilele Lui (acuma). Ce facem noi în legătură cu acesta? Ce facem noi? Voi spuneţi, „Ei
bine? Ce ai făcut tu, poate ce au făcut Fariseii. Ei au aparţinut de biserică şi au negat pe Jesus Christos.
121 Noi spunem întotdeauna astăzi, oamenii încearcă să spună, „Noi comparăm. Noi trebuie să comparăm Biblia fosie
cu foaie, Scriptură cu scriptură”. Acela nu este Adevărul. Nu, aceea nu este adevărul. „Acest cuvânt Grec înseamnă
aceasta, şi acesta înseamnă aceea”. Grecii, ei înşişi, înapoi acolo la Consiliul de la Niceea, şi acei scribi înapoi acolo, ei
aveau forme diferite. Unul a crezut în felul acesta. Învăţaţii Greci au vrut să spună aceasta, şi ceilalţi spun că acesta a vrut
să spună în felul celălalt. Şi ei au făcut zarvă în jurul Ei. Noi nu avem nevoie de interpretarea învăţaţilor Greci sau a
cuvintelor Greceşti.
 10
Al cunoaşte pe El este Viaţa, Persoana, Christos Însuşi, nu comparând. Descoperirea este aceea pe care a zidit
Dumnezeu biserica Lui. Şi dacă noi nu zidim desupra aceeaşi biserică.... Biblia spune, „Abel prin credinţă...” Şi credinţa
este o descoperire Divină. Vedeţi? Credinţa este o descoperire Divină. În regulă. Acest întreg Lucru este zidit pe
descoperire atunci, şi până când aceea nu îţi este descoperită ţie.... Jesus a zis, „Eu Îţi mulţumesc Ţie Tată, că Tu ai ascuns
aceste lucruri de înţelepţii lumii acesteia, şi le-ai descoperit copiilor care vor învăţa.” Vedeţi?
123 Acum, întrgul lucru este zidit acolo; tu trebuie să cunoşti Persoana. Şi tu nu poţi să satisfaci aceea prin aderarea la
biserică. Tu trebuie să găseşti Persoana, Dumnezeu însuşi, care este Cuvântul şi--şi interpretarea Lui Însuşi astăzi,
promisiunea pe care El a făcut-o astăzi. Oamenii pe care El urmează să-i aibe în acestă zi, „Biserica fără pată şi fără
zbârcitură”, nu înseamnă o denominaţiune; înseamnă persoanele, individualii fără pată sau zbârcitură. „Din doi care vor fi
într-un pat, Eu voi lua pe unul şi voi lăsa pe celălalt; doi pe câmp, Eu voi lua pe unul şi voi lăsa pe altul” Dar când
Dumnezeu, acea sete sfântă de a fi ca El, şi atunci tu vezi că Cuvântul Lu ieste în tine, dovedindu-se Însuşi; că tu eşti
slujitorul lui Dumnezeu... Orice spune Dumnezeu, tu doar te supui liniştit drept la aceea, atunci tu vei veni drept prin
procesul corect atunci de a satisface acea sete sfântă care este în tine.
124 Oh, desigur, oamenii vor râde de tine şi vor zice, „Tu ţi-ai pierdut minţile. Tu ai înebunit” Dar aminteşte-ţi de un
de beau ei. Vedeţi? Priviţi de unde sunt ei. Vă puteţi voi imagina o mare fântână arteziană ţâşnint în sus apă bună, şi
cineva jos la una din acele găuri acolo cu mormoloci morţi, şi crezuri şi tot felul, zăcând în aceea, bând jos acolo, privind
în sus şi râzând de tine? Oh. Păi, el nu ştie ce--la ce izvor stâmpărător de sete sunteţi voi. Aceea este exact corect.
Noi avem un Dumnezeu viu, nu unul care a murit acum o mie nouăsute şi ceva de ani înainte şi a stat în mormânt,
ci Unul care a înviat din nou. Evrei 13: 8, zice că El este acelaşi ieri şi azi şi în veci. Acelaşi Duh Sfânt care a căzut în
ziua Cincizecimii este acelaşi Duh Sfânt care este acum. El este Măsura satisfăcătoare, pentru că El este Cuvântul. Aceea
este corect. Duhul Sfânt a scris Cuvântul; El interpretează Cuvântul. Biblia spune în 2 Petru, că Duhul Sfânt a scis Biblia,
„Oameni din vechime mişcaţi de Duhul Sfânt, au scris Biblia”.
Acum, voi nu puteţi să o faceţi; voi nu puteţi să satisfaceţi acea sete sfântă cu nimic altceva decât cu Dumnezeu
Însuşi trăind în tine, în Persoana Duhului Sfânt. Educaţia, cultura, aderarea la biserică, recitarea de crezuri, mergând să
aparţii la un grup de părtăşie; toate acestea sunt foarte bune, dar ele absolut nu vor opri acea sfântă linişte--acea--acea
sfântă sete, mai degrabă, nu vor linişti (stâmpăra) acea sfântă sete.
127 Eu l-am auzit pe Billy Graham, marele evanghelist, seara trecută. Eu vă spun, eu mă rog pentru el acum mai mult
ca niciodată, când l-am văzut lovind asupra lor, în felul în care ei au făcut-o. El a zis, „Acea grămadă de clerici venind jos
pe drum, cu acele gulere întoarse pe dos... „ Mergând jos acolo unde ei nu au nici o treabă să meargă, băgându-şi nasul lor
în ceva. Dar ei mergeau jos pe stradă [Fr. Branham îşi bate mâinile lui – Ed] bătând din mâinile lor şi bătând din picioare.
Ei bine, ei arătau ca şi rulouri nesfinte (unholy-roller). Acum, vedeţi voi, dar ei au ceva în care ei--ei cred. Ei au ceva;
ceea ce exaltează sufletul. Ei au ceva despre care ei sunt exaltaţi. Careva femeie a mers şi a lovit cu mâna ei în ceva jos
acolo, şi ei a crezut că ea era un martir, şi ea nu avea nici o treabă în care ea să fie. Acum, noi aflăm că aceşti oameni [ Fr.
Branham îşi bate mâinile] au ceva despre care ei pot să îşi bată mâinile. Ei erau fericiţi. Ei făcea ceva.
Ei bine, dacă tu poţi să faci aceea pentru un--un principiu pe care tu îl crezi corect acolo; şi apoi să stai într-o
biserică şi cineva să bată mâinile sau să bată din picior, diaconii i-ar conduce afară pe uşă... Vedeţi, ei au întors oamenii la
o cloacă (hazna) plin de crezuri şi denominaţiuni, în loc să-i hrănească cu binecuvântatul sfânt Cuvânt a lui Dumnezeu
care este dat de puterea de înviere a lui Jesus Chrsitos.
129 Vedeţi, ei încearcă să... Ei îşi astâmpără setea lor prin faptul că spun, „Eu sunt Doctor Aşa-şi-aşa”, sau am
absolvit seminarul cutare sau şcoala cutare. Dar aceea nu înseamnă nici un lucru, nici un lucru. Dar, vedeţi voi, ei--ei
încearcă să se satisfacă pe ei înşişi, zicând, „Acum, Dumnezeu mă va recunoaşte pentru că ea sunt pastorul Lui.
Dumnezeu mă va recunoaşte pe mine pentru că eu sunt sfântul Parinte Aşa-şi-aşa, sau Episcopul Aşa-şi-aşa”, sau--sau
ceva de felul acesta. Ei încearcă să satisfacă setea lor acolo, unde tu nu o poţi face. „Eu am PH.D, LL.D. Eu am Licenţa în
Arte. Eu am acesta” Aceea este în regulă. Dar, pentru mine, aceea doar înseamnă că tu eşti atât de departe de Dumnezeu
(Aceea este corect), tot atât de departe de Dumnezeu tot timpul.
Tu doar poţi să cunoşti pe Dumnezeu printr-o experienţă. Tu nu poţi educa Acesta în tine. Este născută în tine.
Este ceva ce Dumnezeu ţi-o dă ţie. Educaţia nu are nimic de a face cu Aceasta. Unul dintre cei mai mari oameni din
Biblie, nu a putut nici măcar să-şi semneze numele, Sfântul Petru. Aceea este exact corect, şi el şi Ioan, Biblia spune că ei
erau amândoi neştiutori şi neânvăţaţi. Dar aceea a mulţumit pe Jesus ca să-i dea lui cheile către Împărăţie, pentru că el era
însetat după Dumnezeu (Amin), însătând după Dumnezeu, părtăşie. Da domnule. Oh, Doamne.
131 Eu mă gândesc la Isaia, acel tânăr, oh, un om tânăr fin (minunat); el era jos acolo în templu într-o zi. Marele rege
a avut, el şi-a pus credinţa în el şi a crezut că el era unul din cei mai mari oameni, care, el era un om mare. El a fost
crescut, părinţi minunaţi, o mamă bună şi tată. Dar când el a mers afară, politica lui era curată, şi el--el a făcut lucruri
drepte cu Dumnezeu. Şi Isaia a privit la el şi a crezut că el era un om mare, l-a luat ca exemplu. Dar să nu îţi pui nici un
om, numai Omul Jesus Christos, ca fiind exemplul tău. Toţi oamenii vor da greş. După un timp, el a ajuns la un loc; el
era--era un rege, dar el a încercat să ia locul preotului şi a intrat în templu, şi el a fost lovit cu lepră.
Atunci Isaia a fost îngrijorat cu totul, încât el a mers jos în templu şi a început să--să se roage; el a crezut că el ar
merge jos să se roage puţin. Şi acum, priviţi, omul era un profet; dar jos acolo în templu ca un om tânăr, el plângea înspre
 11
Dumnezeu într-o zi, şi o vedenie a căzut înaintea lui. Şi când a făcut-o, el a văzut Îngeri, Heruvimi, cu feţele Lor acoperite
cu a Lor--cu a Lor aripi, şi picioarele Lor acoperite, şi zburând cu două aripi. Şi Ei mergeau înainte şi înapoi, sus şi jos
prin templu, strigând, „Sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeul Atotputernic.”
134 Şi Isaia, marea sete pe care el a avut-o, el--el poate că era şcolat. El--el probabil că a avut o bună educaţie. El a
avut o--o minunată concepţie despre ceea ce ar fi trebuit să însemne Dumnezeu. El--el a ascultat preoţii. El a fost în
templu. El a fost crescut să fie un--un credincios, dar (Vedeţi voi?), el nu a ajuns faţă în faţă cu El până atunci. Vedeţi?
El--el a avut o dorinţă de a face binele. El a dorit să fie corect, dar el doar a avut o latură educaţională. El a avut latura
teologică a Acesteia.
Dar când el a ajuns acolo în templu în acea zi, şi el a văzut acei Heruvimi având aceste aripi înainte şi înapoi, şi
şi-a dat seama că aceşti Îngeri slujesc înaintea lui Dumnezeu, şi acei Îngeri nici macar nu au ştiut ce era păcatul, şi pentru
a sta în Prezenţa lui Dumnezeu Ei au trebuit să-şi acopere feţele Lor sfinte, pentru a sta în Prezenţa lui Dumnezeu, atunci
acel profet a strigat, „Vai de mine, pentru că eu sunt un om cu buze necurate. Toată teologia mea--teologia şi lucrurile pe
care eu le-am învăţat, toate concepţiile mele minunate pe care eu le-am avut cu privire la Dumnezeu, eu trebuie să stau
faţă în faţă cu ele acum.”. A zis, „Eu sunt un om cu buze necurate şi locuiesc cu oameni cu buze necurate” Toată
învăţătura lor despre legi, şi lucruri care ei le-au făcut, nu au ajuns niciodată acel loc unde el a venit în Prezenţa lui
Dumnezeu, şi a văzut pe Dumnezeu cu proprii săi ochi, şi urma Lui când El statea sus în Înaltul cerului. Şi acolo el a fost
pus în faţa realităţii. Şi el a strigat, „Eu sunt un om cu buze necurate, şi locuiesc printre oameni necuraţi”.
136 Atunci, Heruvimii au fost aceia care au luat limbile şi cărbunele de Foc de pe altar, şi a atins acele buze necurate,
şi l-au transformat dintr-un fricos, sau dintr-un om educat, un învăţător, într-un profet prin care Cuvântul lui Dumnezeu
putea să se exprime (să vorbească). Desigur, în timp ce el era în Prezenţa lui Dumnezeu, Aceea era ceva diferit. Acea sete
pe care el o avea, a atins acel loc atunci, încât el era umplut cu ea.
Şi dăi-mi voie să-ţi spun, prietene, mie nu-mi pasă la câte biserici mergi tu, cât de multe nume ai pus tu acolo, în
care parte mergi tu, şi dacă tu ai fost stropit, botezat sau orice ai fi fost tu; până când tu nu întâlneşti acea Persoană, Jesus
Christos, care--care este singurul lucru care cu adevărat satisface.
Emoţiile nu o vor face, tu ai putea sari sus şi jos şi să strigi atât de mult cât ai vrea tu, sau tu ai putea fugi în sus şi
în jos pe podea, şi tu ai putea vorbi în limbi atât de mult cât tu ai vrea tu. Şi acele lucruri sunt sfinte şi bune. Eu nu spun--
eu nu spun nimic cotra la aceea. Dar până când tu nu întâlneşti acea Persoană, acea Porţiune satisfăcătoare, acel Ceva care
cuprinde fiecare fibră din trupul tău, nu printr-o emoţie, ci printr-o satisfacţie....
139 Se obişnuia să se facă un mic cântec, zicea, „Dacă ţi-e sete, spune, Parfay”. Era o mică băutură când eram eu
copil, care se numea Parfay. Eu îmi amintesc că veneam în jos pe drum, oh, de la pescuit, eu fusesem sus la dig, la vechile
ape de baltă. Şi eu eram cam înfometat de moarte, şi eu am văzut un cântec zicând, „Dacă ţie sete, doar spune Parfay” Şi
eu am început să spun, „Parfay, Parfay”. Eu am devenit mai setos tot timpul. Şi eu--eu... Vedeţi, eu--eu--eu am ajuns în
aşa fel încât eu nu am mai putut scuipa după o vreme, eu eram atât--atât de setos.
Ei bine, vedeţi voi, aceea nu o va face. Acolo nu este nimic care va satisface aceea. Mie nu-mi pasă, voi puteţi să
beţi coca-cola; voi puteţi să beţi orice vreţi voi, cu acele bicarbonate dulci în apă, şi aşa mai departe, acolo nu este nimic
care va satisface setea mai bine ca o bună şi rece apă de izvor. Aceea va stâmpăra acea sete. Toate aceste alte lucruri
diferite sunt doar substituturi (înlocuitoare).
141 Şi de ce noi am vrea să luăm un înlocuitor când acolo este un original botez al Duhului Sfânt care satisface fiecare
fibră şi tânjeşte în sufletul omului, poate să înfrunte moartea, ca şi cum a zis marele apostol Pavel, „ Oh moarte, unde îţi
este boldul? Şi, mormântule, unde este biruinţa ta? Dar mulţumiri fie lui Dumnezeu, Care ne-a dat nouă victoria prin
Domnul nostru Jesus Christos.” Aceea este experienţa, frate, care satisface acel susur sfânt care--sau acea sete sfântă care
este în voi. Aceea o satisface. Voi nu trebuie să--să faceţi nimic altceva în legătură cu acesta. Da, Aceea curăţă buzele.
Şi acolo deasemenea, doar oameni care trăiesc deasupra emoţiilor, deasupra... Unii oameni spun, „Ei bine, noi
avem multă din aceea în mişcarea noastră penticostală”. Şi ei vor merge înăuntru, ceea ce este bine, ei bat palmele lor [Fr.
Branham bate din palme - Ed] şi ei dau drumul la muzică. Muzica se opreşte, “sh, wiew” o găleată de apă merge peste
orice. Vedeţi? Acum, noi--noi facem aceea…. Noi--noi am luat un obicei în a face aceea. Noi am, noi--noi… Aceea doar
a devenit unul din obiceiurile noastre.
143 Lăsaţi-mă să vă spun ceva. Când voi vă închinaţi lui Dumnezeu, în Duh şi Adevăr, când aceasta devine un obicei
pentru voi să o faceţi, pentru că void oar crfedeţi că trebuie să o faceţi, pentru că voi credeţi că dacă nu strigaţi, sau săriţi
sus şi jos, sau dansaţi cu muzica, vecinul vostru va crede că voi sunteţi căzuţi; voi beţi dintr-o apă stătătoare. Corect.
Până când Aceea nu umple fiecare fibră, până când Duhul Sfânt Însuşi nu fierbe în tine; mie nu-mi pasă că
muzica cântă, sau dacă cântă „Mai aproape Dumnezeul meu, de Tine”, sau orice altceva ar fi aceasta, Duhul Sfânt încă
sună clopotele gloriei în inima ta. Aceea satisface. Aceea este Porţiunea satiafăcătoare a lui Dumnezeu. Orice în afară de
aceea, tu eşti gata.
Tu ai putea vorbi în limbi omeneşti şi Îngereşti; tu ai putea să dai toate bunurile tale la săraci; tu ai putea să
profeţeşti, şi tu ai putea avea cunoştinţă, să înţelegi toate tainele şi toate aceste lucruri, şi tu totuşi să nu fi nimic
(1Corinteni. 13) până când acel satisfăcător Ceva care numai El poate să stâmpere acea sete...
 12
„Sufletul meu însetează după viul Dumnezeu, ca şi cerbul care însetează după apa de izvor. Dacă eu nu găsesc
Aceea, eu voi pieri.” Când tu infometezi după Dumnezeu în felul acesta, ceva urmeză să se întâmple. Duhul Sfânt te
călăuzeşte la acele măreţe izvoare ale lui Dumnezeu. Da domnule.
147 Acum, acolo este un lucru bun: să te închini în Duhul. Aceea este adevărat. Dar câteodată voi aveţi Duhul fără
Adevăr. Sf. Ioan 4 spune, „Noi ne închinăm lui Dumnezeu, Duh şi Adevăr”. Şi Jesus este Adevărul. Aceea este exact
corect. Şi El este Cuvântul.
Şuvoaiele pe care Dumnezeu le-a trimis să vă satisfacă pe voi în natural, Satan le-a poluat pe fiecare din ele. El a
pus cantitatea de otravă în fiecare la care el a putut ajunge. Aceea este exact corect. El a luat acel măreţ şuvoi de la
biserică.
Acela, aceea era calea lui Dumnezeu. Jesus a zis, “Pe acestă Piatră Eu Îmi voi zidi biserica Mea, şi porţile iadului
nu O vor birui”
Acum, acolo sunt argumente diferite pentru aceea. Romanii, Catolicii spun, El a zidit-o pe Petru. Vedeţi, şi dacă
aceea ar fi aşa, Petru a alunecat în ruşine. Deci, nu era aceea. Cu siguranţă nu era zidită pe Petru, Petra, piatra mică. Şi
Protestanţii spun, El a zidit-o pe El Însuşi, Jesus Christos. Nu pentru a fi diferit, dar eu sunt diferit faţa de ei. El nu a zidit-
o niciodată pe nici unul din ei. El a zidit-o pe descoperirea despre Cine era El. El a zis, “ferice de tine Simon, fiul lui
Jonas, căci nu carnea şi sângele ţi-au descoperit aceste lucruri, ci Tatăl Meu care este în ceruri ţi-a descoperit aceasta ţie”.
Nu prin cunoştinţă, tu nu ai învăţat aceasta din cărţi. Tu nu ai învăţat-o prin aderarea la biserică. Tu nu ai învăţat-o în
magazine. Tu nu ai luat-o de acolo. Ci Duhul Sfânt Însuşi ţi-a adus Persoana Lui Jesus Christos. Acolo eşti tu. Acela este
lucrul pe care îl căutăm noi, să satisfacem acea sete cu Aceea. În regulă, noi aflăm că noi trebuie…
152 Cunoştinţă? Oh, vai. Cunoştinţa este un lucru măreţ. Noi ne umplem, şi astăzi noi suntem plini de de aceea. Dar
vedeţi voi, cunoştinţa… După cum spuneam ziua trecută, vorbind despre acel subiect al cunoştinţei, acolo era un om care
stătea afară, el vorbea cu un prieten de–al meu care stătea acolo, zicea, “dacă un om nu crede în educaţie, pai de ce el
citeşte Biblia?” Ei…
Eu m-am găndit, „Ei bine, dacă ei nu au prins ceea ce a spus Domnul Jesus, cum vor înţelege un înlocuitor
(manechin) ca mine, ce spun eu?” Ei nici măcar nu pot să-L înţeleagă pe El, atât de direct cum era El.
El a zis acolo, într-o zi, „Acest Om este un canibal. Noi vrem ca El... Să mâcăm trupul Lui, să bem sângele Lui...
El este un vampir. Vedeţi, El vrea ca noi să devenim un vapir”. Vedeţi, acei intelectuali?
Dar El a zis, „Oile Mele ascultă glasul Meu” Vedeţi? Aceea ar veni la cei Aleşi, Dumnezeu a ales prin
maidinaintea-cunoştinţă. „Şi acei pe care Tatăl .... Nici un om nu poate veni la Mine, decât, dacă Tatăl îl atrage. Şi toţi pe
care Tatăl Mi i-a dat, ei vor veni la Mine, ei vor înţelege Aceea”.
Acei ucenici nu puteau înţelege aceea, dar ei au crezut-o. Vedeţi? Aceea este corect. Dacă tu o crezi... Eu nu pot
înţelege multe lucruri. Eu o cred, oricum (Vedeţi?), pentru că Dumnezeu a zis ca aşa era.
158 Cunoştinţa, voi ştiţi, Evanghelia lui Satan este cunoştinţă. Ţi ştiut voi aceea? El a predicat-o la Eva în gradina
Edenului, şi ea a fost înşelată prin evanghelia cunoştinţei lui. Acum, şi a poluat întreaga rasă omenească cu ea. Aceea este
exact corect. Ei au luat programe educaţionale, le-au pus în biserică. Ele sunt în regulă acolo afară, dar nu în Cuvântul lui
Dumnezeu. Nu Domnule. Tu nu Îl cunoaşti pe Dumnezeu prin educaţie. Tu nu Îl cunoşti pe Dumnezeu prin--prin--prin a
şti cum, învăţând matematică şi pronunţând cuvinte mari (pompoase).
Pavel, el era un om înţelept. Dar când el a venit la Christos şi a primit Duhul Sfânt, a mers la Corinteni, el a zis,
„Eu niciodată nu am venit la voi cu cuvinte înşelătoare de înţelepciune omenească,” cu toate că el ar fi putut să o facă. A
zis, Eu vin la voi în puterea şi manifestarea Duhului Sfânt, pentru ca credinţa voastră să fie în Dumnezeu, nu în
înţelepciunea căruiva om”.
Acum, no ifacem programe de biserică. Ei de asemenea cheamă după păstorul lor. Biserica merge să voteze pe
pastor, ei spun, „Ei bine, acest pastor acum, el are două grade (licenţe) în colegiu. El a învăţat patru ani de psihologie. El a
luat asta, aceea şi cealaltă”. Şi ei îl vor vota pe acel fel de om (de ce?) în locul unui pastor care crede în Cuvântul lui
Dumnezeu fiind inspirat şi fiin Dumnezeu, şi va predica Cuvântul indiferent de cum se simt oamenii în legătură cu acesta.
161 Dumnezeu i-a spus lui Ezechel, voi ştiţi, a zis, „Predică aceea indiferent dacă ei o cred sau nu. Tu predică aceea
oricum”. Vedeţi? Corect. Indiferent dacă ei o acceptă sau nu, aceea nu este. Ei nu Îl acceptă pe Jesus. El a mers drept
predicând Aceea doar la fel. Vedeţi?
În locul unui pastor real care va predica cu adevărat Cuvântul şi va crede în Dumnezeu, ei--ei--ei încearcă să
aducă înăuntru intelectul, omul care are cea mai bună educaţie, omul care poate să stea la amvon şi să nu ia decât doar
cam cinsprezece minute, în aşa fel încât ei să poată merge repede acasă, şi să meargă--să facă altceva, şi Ricky să poată
să-şi ia automobilul lui puternic şi să pornească, şi –şi ei să poată să meargă la partidele de twist şi toate lucrurile. Şi este,
oh, este—este doar este—este nimic altceva decât o poluare de educaţie hibridată. Aceea este corect. Aceea este exact
ceea ce este. Aceea este corect. Dar ce este aceea? Aceea satisface setea lor (Vedeţi?); aceea satisface gustul unui membru
a unei biserici lumeşti.
Aceea nu satisface gustul unui sfânt. El va lua Cuvântul, de fiecare dată.
Dar ei spun, „Oh, ei bine, acum acei oameni sunt doar puţin suciţi în mintea lor. Vedeţi, ei doar nu, ei doar nu o
înţeleg (nu o prind). Ei, ei încearcă să trăiască într-o zi trecută (dusă de mult)”
 13
164 Nu este ciudat că eu am venit afară aici în west, şi eu am aflat că ei toţi încearcă să trăiască într-o zi trecută. Ei
întotdeauna doresc ceva din vechea modă a zilelor de cowboy. Şi merg jos în Kentuky, zilele de modă veche (de hoinărit
pe dealuri), ei vor să accţioneze în felul acela, să aibă programe din aceea. Dar când se ajunge la religia de modă veche, ei
nu vor nimic despre aceea.
Zile de modă veche? Eu am venit jos aicea în zilele de rodeo; eu am văzut că ei aveau o femeie mare jos aicea, cu
acele lucruri verzi sub ochii ei, şi cu păr scurt pus pe bigudiuri, o ţigară în gura ei. Pai, dacă ei ar fi văzut aceea înapoi în
acele zile vechi, ei ar fi crezut că ea este putrezită pe undeva. Ei, ei--ei--ei ar fi închis-o pe ea. Cum ar fi dacă mama ta ar
fi umblat afară, îmbrăcată ca şi voi şi ca şi fiicele voastre astăzi, ce s-ar întâmpla? Ei ar fi pus-o într-un ospiciu. Desigur,
ea ar veni afară cu cămaşa ei pusă pe ea.
Bărbaţii putrezesc în carnea lor. Dacă ei trec prin vârsta mijlocie între douăzeci şi douăzeci şi cinci de ani,
celulele lor de creier putrezesc deasemenea. Ei au luat... Oamenii au ajuns în aşa fel încât ei nu mai au suficientă
înţelegere. Ei nu ştiu ce înseamnă decenţa. Ei nu ştiu diferenţa dintre bine şi rău. Şi, oh, ei gândesc, programul lor
educaţional, ei....
167 Ştiţi voi, educaţia (eu v-o pot dovedi) este dela Diavolul? Nu a scrie şi a citi; ci eu vreau să spun, punând educaţia
lor în biserica voastră.
Pe ce se bazează comunismul? Ştiinţă, educaţie; aceea este dumnezeul lor. Satan (Vedeţi?) acolo este unde el s-a
prezentat la Eva. Acela este lucrul de care ei se ţin. Acum, aceea a pătruns în bisericile noastre, a mers peste Baptişti,
Metodişti, şi Presbiterieni, Penticostali, şi toţi. Ceva educaţie, intelectual, ceva mare aşa şi aşa şi ceva de felul acesta, care
doar îi aruncă pe ei mai departe de Dumnezeu. Este greşit. Da domnule. Acum, noi aflăm, că ei--ei îşi satisfac dorinţele
lor. Când o--când o--o biserică ar vota aşa ceva, aceea va arăta ceea ce este în gândirea acelei biserici, care este dorinţa
lor, după ce lucru însetează ei. Ei vor să spună, „Pastorul nostru este deştept. Pe el nu îl deranjează că noi mergem la baie
(mixtă) împreună, şi el vine cu noi”
170 O fetiţă mică a vorbit cu Sarah (fata mea) acolo ziua trecută. Pastorul ei a fost în Africa; şi când el a venit înapoi,
ea şi-a rupt (sfâşiat) hainele jos în seara aceea, cu o pereche de pantaloni strânşi pe ea, şi a făcut watusi (dans) pentru el,
ca să îl distreze pentru că el a fost în Africa. Este un trib Watusi acolo, voi ştiţi. Băiete, eu aş vrea să văd una din fetele
mele în adunarea mea să încerce să facă una ca asta: watusi?
Vedeţi, aceea merge să arate... Şi un pastor ar sta şi ar privi la una din adunările lui, o fetiţă de şaisprezece sau
optsprezece ani, afară acolo dezgolindu-se în felul acela, şi să o lase să treacă cu aceasta, aceea arată că el însusi vine
afară dintr-o cloacă (baltă). Un om a lui Dumnezeu să facă una ca asta?
Cu siguranţă. Aceea sună plat, dar eu îmi dau seama că eu predic de-a lungul naţiunii deasemenea. Dar voi să ştiţi
acesta deasemeni, frate, soră, lasaţi-mă să vă spun, acesta este Adevărul.
173 Un corb doreşte lucruri moarte. Aceea este corect. Şi aceea este moarte. Aceea este exact corect. Arată clar, aceea
arată doar clar ce este capul (conducerea) lor şi turnul lor de control, ce le este dat (Vedeţi?), ce este în sufletul lor.
Sufletul lor tânjeşte după lucruri ca acelea.
Sufletul lor tânjeşte după o biserică intelectuală, unde oamenii se îmbracă cu adevărat bine, şi pastorul lor ia
cinsprezece minute sau douăzeci. Şi dacă tu treci peste aceea, ei îl aruncă înapoi la comitetul de diaconi. Şi el nu trebuie
să spună nimic despre păcat. El nu trebuie să spună nimic despre purtarea de pantaloni scurţi, şi el nu ar trebui să spună
nimic despre oamenii care fac aceasta, aceea, sau cealaltă. El nu trebuie să menţioneze aceea de fel. Dacă el o face,
comitetul îl va arunca afară (exclude). Vedeţi ce este aceasta? Acela este filtrul lor de om care gândeşte.
Biblia spune în 1Ioan 2: 15, „Dacă tu iubeşti sistemul acestei lumi, sau lucrurile din lume, este din cauză că
dragostea lui Dumnezeu nu este în tine”
176 Acum, cum este despre aceste lucruri pe care ei le fac astăzi în numele bisericii: practicând dansuri în biserică,
bunco, partide de bingo, tinerii având dansuri de rock-and-roll, twist, toate aceste lucruri. Priviţi la Elvis Presley, un
diavol stând în pantofi. Pat Boone, Ricky Nelson, cea mai mare îndatorare pe care acestă naţiune a avut-o vreodată. Aceea
este corect. Ei spun,”Oh, ei sunt foarte religioşi; ei cântă cântece Creştine”. Ei nu ar trebui... Biserica nu ar trebui să
permită un lucru ca acesta. Unii din aceşti indivizi merg afară aicea, şi--şi deseară ei sunt într-o--o casă de motel afară
aicea, dansând şi cântând muzică şi toate lucrurile, şi următorul lucru, ei vin la altar şi plâng, şi următorea seară ei cântă
muzică pe platformă. Oh, bunătate, milă. Cât de departe poate merge, cât de departe se poate continua oricum? Da,
domnule. Să dovedească mai întâi că este un om a lui Dumnezeu, nu toată acestă chestie doar pentru că el poate să bată
(să zdrăngăne) o chitară veche sau ceva.
Prin dorinţa ta, tu poţi spune cine este pe tronul inimii tale. Prin ceea ce tu iubeşti, aceea este ceea ce spune. Tu,
tu spui, „Ei bine, eu cred că acele lucruri sun t în regulă, Frate Branham.” Ei bine, doar aminteşte-ţi acum; în inima ta tu
ştii ce este acolo. Da domnule. Prin ceea ce hrăneşte sufletul tău, prin acel lucru după care tânjeşte sufletul tău, şi tu poţi
vedea că aceea îl satisface; dacă nu este acest Cuvânt, atunci, acolo este ceva greşit, pentru că Duhul Sfânt trăieşte doar în
Cuvânt. Vedeţi?
178 Eu vreau ca voi să vedeţi un alt pericol, doar înainte ca noi să încheiem, dacă voi nu sunteţi--dacă voi nu sunteţi
vinovaţi de nici unul din aceste lucruri pe care eu le-am menţionat, şi aceea este, pericolul de a neglija o sete. Vedeţi? Voi
spuneţi, „Eu am o sete sfântă. Dar eu--eu nu sunt vinovat, Frate Branham, de a doar merge şi adera la biserică, şi lucruri
 14
ca acestea.” Dar vedeţi, a neglija o sete. Dacă tu neglijezi să satisfaci o sete de apă sau mâncare, tu vei muri. Şi dacă tu
neglijezi acea sete pentru Dumnezeu, tu vei muri spiritual.
Voi chemaţi pentru (doriţi să fie) treziri; voi aşteptaţi ca biserica să aibe o trezire. Ei bine, aceea nu este--aceea nu
este trezirea pentru voi. Trezirea trebuie să fie chiar drept în voi, când tu începi să însetezi după Dumnezeu. Acolo ar
putea să nu fie alt membru de biserică care doreşte acea trezire. Dacă aceea răbufneşte în tine, va răbufni şi alte locuri.
Vedeţi? Dar, vedeţi voi, voi neglijaţi această sete.
Tu neglijezi să mulgi vaca, când vaca este... ugerul este plin de lapte; şi dacă tu vei lăsa vaca să stea aşa, ea se va
usca (nu va mai da lapte). Aceea este exact corect. Dacă tu neglijezi să iei o băutură de apă, zicând, „Eu nu voi mai bea
apă niciodată”, tu vei muri. Tu neglijezi să manânci, şi vei muri. Deci dacă tu neglijezi să dai Duhul Sfânt Cuvântul lui
Dumnezeu, tu vei muri.
182 Voi Creştini, voi Baptisti, Metodişti, Prezbiterieni, Penticostali, Adunările lui Dumnezeu, Unitarieni, trinitarieni,
orice aţi fi voi (Vedeţi?); nu-mi pasă... Aceea nu are nici o importanţă pentru mine; şi nu cred că are nici pentru
Dumnezeu. Vedeţi, voi sunteţi un individual; voi sunteţi o unitate. Voi nu veţi avea niciodată ca biserică o--o--o
denominaţiune. Voi veţi merge la ceruri ca o singură persoană, între tine şi Dumnezeu. Aceea este totul. Mie nu-mi pasă
la care biserică aparţineţi voi.
Şi dacă voi neglijaţi să citiţi Biblia şi să credeţi Biblia, şi Duhul Sfânt să vă hrănească din Aceea, voi veţi muri.
Jesus a spus în Sf. Ioan 4: 3, Scriptura eu o am corect... Jesus a zis aceea, „Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu fiecare
Cuvânt”, nu cu doar o parte din El.
Noi luăm puţin aici. Eu numesc aceea un autostopist prin Biblie. Ei spun, „Ei bine, eu cred Acesta, dar acum hai
să mergem dincoace. Vedeţi?” Vedeţi?
Tu trebuie să o iei Cuvânt cu Cuvânt. Jesus a spus, „Omul va trăi prin fiecare Cuvânt care iese din gura lui
Dumnezeu”. Aţi ştiut voi aceea?
Şi, voi ştiţi, noi am făcut--noi am făcut ziua în care noi trăim, noi--noi am făcut ziua acesta o--o--o pervertirte
religioasă.
187 Fiica mea m-a chemat înăuntru nu de mult, şi mi-a spus, „Tati...” (în partea cealaltă a casei), ea a zis, „Vino aici,
acum urmează (să vedem) un program religios”. Era o cântare, un imn se cânta, şi acolo era ceva mic Ricky citind sus
aicea. Şi dacă eu am văzut vreodată o mişcare sacrilegică, aceea era aceea. Acei tipi sus acolo, şi oamenii, arătau mai mult
parcă era un spectacol a unei fundaţii. Presupunând a fi un trib Indian, şi ei mergeau, şi--şi săreau sus şi boxau (se loveau)
unul cu celălalt.
De ce, ce s-a întâmplat cu sinceritatea lor? Unde este acel imn de modă veche pe care obişnuiam noi să îl cântăm,
şi bucuria în Duhul Sfânt, şi lacrimile curgând jos pe obrajii noştri? Şi acum, noi încercăm să ne ţinem respiraţia până
când noi nu mai avem aer în noi, până când faţa noastră se învineţeşte, pentru a încerca să arătăm că noi suntem ceva fel
de cântăreţi. Vedeţi? Noi am copiat aceea de la Holiwood, şi toate acele programe pe care noi le vedem prin aceste fel
intelectual de cântat imnuri şi antrenări de voce. Eu--mie îmi place să aud o cântare bună; mie îmi place să aud o simţire
de inimă de modă veche, o cântare de Cincizecime. Dar eu cu siguranţă urăsc să aud acel chiţcăit pe care ei îl numesc
„cântat” astăzi. Aceea este corect. Eu cred că acesta este cel mai ridicol lucru. Este o pervertire. Aceea este corect.
189 Mie îmi place să văd un bărbat când el este un bărbat. Eu urăsc să văd unul cu--cu hainele (lenjeria intima a)
soţiei lui pe el afară acolo, şi alunecos pe o parte; şi --şi o rolă (de păr) atârnănd aici în faţă, şi două bucle de păr atârnând
ca pocnituri tăiate în faţă. Aceea, eu--eu nu pot să numesc acela un bărbat. El nu ştie de ce parte a rasei aparţine el.
Vedeţi? Aceea este corect. Vedeţi voi, femeia, priviţi, încearcă să-şi taie părul ei, să-şi facă părul ca şi un bărbat; bărbatul
încearcă să-şi facă părul, frezat, ca şi femeile. Bărbatul poartă deasupra, hainele din lenjeria intimă a soţiei lui; ea poartă
hainele lui (Vedeţi?), doar o perversiune, chiar în jur (dea-roata).
Şi în acelaşi fel este cu naţiunile, cu oamenii, cu bisericile, cu totul. Oh, Dumnezeule, unde este sfârşitul
lucrurlui? Venirea Domnului Jesus, acela este sfârşitul tuturor lucrurilor.
191 Deci, dacă voi neglijaţi să hrăniţi Duhul Sfânt Cuvântul lui Dumnezeu... Jesus a zis, „Fiecare Cuvânt va fi prin
Duhul Sfânt”. Şi ascultaţi acum. Dacă voi încercaţi să hrăniţi lucrul greşit, dacă este Duhul Sfânt Original în voi, El va
cunoaşte deosebirea. Acum, ţineţi minte, Cuvântul lui Dumnezeu, este ceea ce hrăneşte Duhul Sfânt. El nu hrăneşte
entuziasmul. El nu hrăneşte educaţia. El nu hrăneşte mersul la biserică. El nu hrăneşte teologia. Este o mare diferenţă
între un lucru (primit) inspirat, şi un punct de vedere teologic (asupra lui).
Toţi acei teologi în zilele lui Jesus, oh, ei au avut cuvânt cu cuvânt, pagină cu pagină, toată aşezată jos, Mesia
trebuia să vină în felul acesta. Aceea este exact cum era. Şi ei, fiecare din ei, au omis-o. Voi ştiţi ce a spus Jesus când a El
venit, „Voi sunteţi de la tatăl vostru, Diavolul, şi voi faceţi lucrările lui”
Nu le era descoperit lor, ce era adevăratul Cuvânt. Vedeţi, ei au scăpat acele mici cotituri, aşa cum ei le scapă şi
astăzi. „Dacă tu aparţii la aceasta şi aparţii la aceasta, tu vei fi în regulă”. Nu credeţi aceea. Voi trebuie să aparţineţi lui
Christos. Şi dacă este Ceva în voi, înfometând după Christos....
194 Doar aminttiţi-vă, cânt voi eraţi în coapsele tatălui vostru, voi eraţi cu el atunci. Dar tatăl vostru nu v-a cunoscut
atunci, şi nici voi nu aţi cunoscut pe tatăl vostru. Şi voi a trebuit să veniţi să vă naşteţi. Dumnezeu a făcut o cale prin
 15
mama voastră, pentru--patul germinativ, şi apoi a venit (sămânţa a apărut). Şi apoi tu ai devenit un bărbat sau o femeie,
orice ar fi fost aceasta, apoi tu ai recunoscut pe tatăl tău, şi tatăl tău a putut să aibe părtăşie cu tine.
Acum, ţineţi minte, dacă tu ai primit Viaţă Veşnică, Viaţa ta a fost în Dumnezeu la început. Şi Viaţa... Dumnezeu
este Cuvântul. Şi atunci când Cuvântul a fost făcut trup în Jesus Christos, Dumnezeu venind jos şi locuind în Propriul Său
trup, făcându-se El Însuşi Fiul lui Dumnezeu, când Dumnezeu a venit jos şi a locuit în aceea, voi aţi fost în el când el a
fost crucificat. Şi tu ai fost răstignit cu El, şi voi aţi murit cu El la Calvar. Tu voi aţi fost îngropaţi cu El pe munte. Şi voi
aţi înviat cu El, în dimineaţa de Paşte. Şi acum, voi staţi împreună, în locurile cereşti în El, şi acum voi (aţi primit) aveţi
părtăşie cu El. Vedeţi?
Dumnezeu Însuşi a devenit unul din noi. „Nici un om nu a văzut pe Tatăl, niciodată, singurul Născut al Fiului--al
Tatălui, acela L-a făcut cunoscut”. Acela este Dumnezeu devenit un om, aşa ca El să poată avea părtăşie cu voi ca un om.
Vedeţi? Şi acum voi sunteţi--voi sunteţi carne (trup), şi El este carne (trup). Dumnezeu este făcut trup printre noi în
Persoana Fiului Său, Jesus Christos. Şi în El era Dumnezeu. El era Dumnezeu, nimic mai puţin decât Dumnezeu. El era
Dumnezeu, Dumnezeu manifestat în Fiul Jesus Christos, care L-a făcut pe El Emanuel, aşa cum profetul a zis ca El va fi.
197 Acum, vedeţi, atunci voi trebuie să fiţi; înainte ca lumea să fie formată vreodată, numele vostru a fost pus în
Cartea Vieţii Mielului. Şi atunci ce puteţi voi mânca? Duhul Sfânt trăieşte prin Cuvântul lui Dumnezeu. Şi acum, în
Apocalipsa 22: 19, Biblia spune, „Oricine va scoate un Cuvânt din Acesta, sau va adăuga un cuvânt la Ea, partea lui va fi
luată din Cartea Vieţii”. Vedeţi cât de adânc este aceasta? Voi nu puteţi... Duhul Sfânt nu va trăi în lucrurile din lume.
Ca şi un porunbel şi o cioară. O cioară este un mare ipocrit. O cioară, acel ins poate merge afară acolo şi poate
mânca grâu toată ziua, şi apoi să meargă dincolo să zboare pe un—pe un hoit mort vechi, şi să mănânce deasemenea. El
poate să stea în câmp şi poate mânca cu porumbelul, grâu, şi să meargă dincolo şi să mănânce pe hoituri moarte.
Dar porumbelul poate mânca grâu toată ziua, dar el nu poate mânca pe hoituri moarte, pentru că el este un
porumbel. Şi un porumbel nu are fiere. O muşcătură dintr-un hoit mort, aceea va ucide porumbelul. Vedeţi, el nu are fiere.
Şi acela este felul în care este el, nici o amărăciune.
Şi acela este felul cu un adevărat, Creştin original. Ei nu vor lucrurile lumii. Ei doar mănâncă Cuvântul lui
Dumnezeu, şi numai Acela singur, ceea ce este curat, Filtrul unui om care gândeşte. Vedeţi? Ei vin prin Aceea şi numai
Aceea. Lucrurile moarte ale lumii, le miroase lor urât (put).
Priviţi la bătrâna cioară în zilele potopului, zburând de la hoit la hoit, mâncând acele trupuri moarte, ea nu a venit
înapoi la corabie. Dar porumbelul, nu a putut găsi loc pentru a-şi odihni picioarele (Vedeţi?); el a venit inapoi la corabie
unde el a obţinut grâu (boabe). Şi acela este felul cum facem noi; noi trăim prin Cuvântul lui Dumnezeu.
202 În Psalmul 42... David trebuie să fi scris acest Psalm, Psalmul 42, când el era un fugar, când el a zis, „Sufletul
meu însetează după Tine, aşa cum cerbul doreşte izvorul de apă”. Priviţi, el striga. David era un fugar. El era... El avea
uleiul de ungere peste el; el ştia că el va fi rege. Profetul l-a uns pe el rege. Acum, observaţi. Şi aici era el, el avea o mică
armată de soldaţi făcută dintre neamuri, şi aşa mai departe, era pe vârful muntelui... Unde iubitul său oraş, din cauza
păcatului lor, ei aveau garnizoana înconjurată de Filisteni. Şi David, în acea zi fierbinte, el trebuie că atunci era când el a
scirs acest Psalm, „Aşa cum cerbul doreşte izvorul de apă...”
Observaţi condiţia lui David. El privea în jos; el privea la iubitul lui oraş. Şi el îşi amintea că atunci când el era copil mic,
el obişnuia să ducă oile prin această apă acolo. Era o mare, un ţinut mare cu apă, şi de asemenea ţara pâinii jos acolo.
„Bethlehem” realmente înseamnă „casa Pâinii lui Dumnezeu”. Şi atunci când David şi-a amintit că el trecea pe acolo şi
sorbea din acea apă bună rece, şi aici el stătea sus acolo acum, un fugar, departe de oamenii lui proprii. El nu avea nici un
loc unde să meargă, şi sufletul lui trebuie că striga după acea apă bună, rece.
204 El avea ceva slujitori acolo care, oh, doar cea mai mică dorinţă a lui era o poruncă. Şi ei, trei dintre ei, şi-au croit
drum prin acea linie de Filisteni; cinsprezece mile, şapte mile, sau ceva, jos şi înapoi, tăindu-şi calea, şi aducându-i o
băutură din acea apă. Dar sufletul înseta...
Trupul lui, el era sus acolo, probabil avea de băut din ceea ce avea el acolo, ceva piele de capră veche şi lucruri,
cu ceva apă veche caldă în ea, în acea zi toridă. El s-a gândit, „Dacă eu doar aş putea să mâ aşez să astâmpăr acestă sete
pe care o am... Dacă eu doar aş putea să merg jos acolo la Bethlehem şi să mă aşez jos la acel izvor şi să beau.”
206 Şi când ei au mers jos şi au luat apă şi au adus-o sus înapoi, setea din sufletul lui era atât de mare, nu pentru
Bethlehem, dar pentru Jerusalim; sufletul lui era. Deci el a sacrificat apa, a zis, „Eu nuci măcar nu o să o beau.” El a
turnat-o pe pământ. Vedeţi, sufletul lui era mai mult însetat după Dumnezeu, mai mult decât era pentru aşi satisface acea
nevoie de o bună--setea trupului său, cu o apă bună rece. El a turnat-o jos pe pământ.
Vedeţi, casa lui Dumnezeu, apele Jerusalimului cu care sufletul se răcoreşte, care este deasupra... Jesus a zis, în
Ioan 6: 33, „Eu sunt Pâinea Vieţii. Eu sunt Pâinea Vieţii.” „Bethlehem”, „casa lui Dumnezeu”, biserica noastră, biserica
pământească a lui Dumnezeu, biserica care este pe pământ. Noi iubim să mergem la biserică aici pe pământ, dar mai
măreţ este Jerusalimul, care este de sus, care este Dumnezeu. Jerusalimul de sus, care este Dumnezeu. Mai mare
(măreaţă) este setea acelui suflet care însetează să fie acolo cu El, decât aceea care ar fi doar să se satisfacă pe el însuşi cu
aderarea la o biserică, undeva. Vedeţi? Aderarea la o biserică nu satisface acea sete. David a dovedit-o aicea. Apele direct
din casa lui Dumnezeu (Vedeţi?), el a turnat-o pe pământ ca să obţină favoarea, să obţină o băutură rece de la Dumnezeu.
Chiar pentru aceea... Mai mare decât setea care este în voi, este acea sete a sufletului însetat după Dumnezeu.
 16
208 Observaţi Jerusalimul, cuvântul ... „Jerusalim este de sus”, Biblia spune, „în care noi... care este Mama noastră a
tuturora”. Şi Christos este Mama nostră. Noi ne dăm seama de acesta. Dumnezeu este Mama noastră, pentru noi suntem
născuţi din El. Cuvântul simplu înseamnă „Pace”, Jerusalim, Shalom. Sau, Shalom, care înseamnă „pace”, Jeru-shalom
(Vedeţi?) înseamnă „Pace”.
Mai măreaţă trebuie să fie setea oricărui suflet pentru apa Vieţii, decât să spună că aparţine la o biserică. Setea
sufletului nu poate fi satisfăcută, acea sete reală adevărată... Ea poate fi pervertită. Voi vă puteţi gândi că voi sunteţi în
regulă când voi aparţineţi la o biserică, dar aceea nu este. Aceea nu va satisface setea originală sfântă după Dumnezeu.
Aceea pur şi simplu nu o va face. Ea doar... Aceea doar nu este acolo.
210 Acum, David a spus în Psalmul 42: 7 aicea, „Când adâncul cheamă adâncul, la zgomotul căderii apelor Tale...”
sufletul cheamă... (Un val cheamă alt val – Tr. Rom. Cornilescu).
Priviţi, eu adesea am folosit aceasta ca o ilustrare. Dacă acolo este o aripioară pe spatele peştelui, ea trebuia să fie
pusă acolo pentru ca el să aibe cu ce să înoate. El are o nevoie pentru aceea. Acum, cum era dacă el spunea, „Eu voi fi un
peşte diferit. Eu voi fi un peşte deştept, educat. Uh--uh, eu--eu doar voi... eu voi crede ceva teologie reală. Eu cred că eu
nu trebuie să am acea aripioară”? El nu va ajunge prea departe în apă, nu-i aşa? Şi aceea este exact corect.
Cum era dacă un copac ar fi spus, „Acum, eu ştiu că acolo trebuia să fie un pământ mai întâi pentru mine ca eu să
cresc în el. Aceea este corect. Se presupune ca eu să cresc acolo. Dar eu voi fi un pom diferit; eu vreau ca ei să mă vadă
pe mine în mijlocul străzii, pentru ca eu să pot fi observat”? Vedeţi, el nu ar trăi prea mult. Vedeţi? Aceea este corect.
Când adâncul cheamă Adâncul, este nevoie de mai mult decât o aderare la o biserică. E nevoie mai mult decât să
dai mâna cu predicatorul. Este nevoie mai mult decât să trăieşti o viaţă bună, dreaptă. Este nevoie de ceva ca să satisfacă
interiorul tău, care toarnă jos de la Dumnezeu în interiorul sufletului. „Adâncul cheamă adâncul, la zgomotul căderii
apelor Tale, O Doamne. Adâncul chemând adâncul...”
214 Ce fel de sete credem că este în noi în seara aceasta? Noi, ca oameni Penticostali, unde ne îndreptăm noi? Ce fel
de sete este în noi? Ce fel de sete este în mine? Ce fel de sete este în tine? Nu încerca să opreşti acea sete sfântă pentru
Dumnezeu.
Cu ani în urmă, când ei obişnuiau să aibe aur afară acolo în munţi. Eu am citit o poveste, cu mulţi ani în urmă;
acesta m-a impresionat întotdeauna. Se spune acolo că era un--un prospector care a mers afară aicea undeva, dincolo de
munţi aicea şi el căuta după aur, şi el a găsit un filon bogat. Şi el a venit înapoi, gândindu-se, când el a ajuns în oraş, ce va
face el, că toate problemele lui se vor sfârşi. Şi--şi el--el încerca să--să spună, „Eu... mâine eu voi intra înăuntru şi eu
voi...” Doar o călătorie de o zi, el va fi în oraş, şi el va avea aurul. Şi el avea saci mari plini cu aur.
216 El avea un câine cu el. Nu vreau să compar câinele cu Duhul Sfânt acum, dar, doar pentru a face un tablou. Şi
acest câine...
Noaptea, prospectorul s-a întins pe patul lui, şi--şi el începea să se gândească, „Acum, mâine eu--eu voi lua tot
aurul meu, şi eu voi deveni doar ce eu întotdeauna mi-am dorit să fiu. Eu--eu--eu întotdeauna am dorit să fiu un om bogat.
Eu--eu am dorit să am lucruri fine, bune, şi aşa mai departe.”
Şi –şi atunci acest câine a început să latre, pentru că era un duşman care se apropia. Şi el--el a mers acolo afară şi
a zis, „Taci”. Şi deci câinele a tăcut. Şi nici mai mult nici mai puţin, el s-a dus înapoi în pat, el a început ca şi când el ar
merge să se culce, şi câinele a început din nou, doar sărind la lanţ. Şi el a mers la uşă din nou, a zis, „Taci. Eu vreau ca tu
să ştii că mâine eu sunt un om bogat”. Vedeţi? Şi acestea erau măreţele lui vise.
219 Dar câinele a început să latre din nou. Şi în final, el a devenit atât de descurajat, el a mers şi a luat puşca lui şi a
împuşcat câinele şi l-a omorât. El a zis, „Eu nu mai am nevoie de tine mai mult. Mâine eu sunt un om bogat. Eu voi
deveni un om bogat mâine.”
Şi el a pus puşca jos în colţ, şi-a întors spatele către uşă, şi s-a culcat. Şi omul care îl urmărea de multe zile, a
intrat înăuntru şi l-a ucis. EL nu mai era un om bogat (Vedeţi?); el a oprit soneria avertizatoare care încerca să-i spună că
viaţa lui era în pericol.
221 Şi, frate, soră, tu nu vei fi în stare niciodată... Nu încerca vreodată să înăbuşeşti acea chemare sfântă din inima ta
(Vedeţi?), prin aderarea la o biserică, prin recitarea unui crez, prin aparţinerea la o anume organizaţie.
Acolo este doar un singur lucru care o poate satisface, aceea este Persoana, Jesus Christos. „Aşa cum cerbul
doreşte izvorul de apă, aşa sufletul meu însetează după Tine, Dumnezeul Cel viu.” Vedeţi? Acolo este ceva în voi, care
doreşte să vadă cum dumnezeu se mişcă. Sufletul tău însetează după aceea. Nu opri nimic dc la Aceea.
Nu lăsa ca ceva pastor să-ţi spună, „Tu doar trebuie să dai mâna cu el, să te alături bisericii, sau să aparţii de
acestă orgenizaţie.” Nu ucide acea şoaptă sfântă. Ea te avertizează. Într-o zi va veni când tu vei ajunge jos la capătul
drumului.
224 Ca şi o mică doamnă din oraşul de unde venim noi. Ea a zis... O mică fetiţă a mers sus acolo la biserică, şi o
foarte bună fetiţă. Şi ea venea jos pe stradă. Ea avea părul lung, voi ştiţi, şi părul ei era împins pe spate lucind ca o coajă
de ceapă, aproape, şi faţa ei arăta--fără machiaj. Şi aceată fată obişnuia să facă haz de ea, zicea, „dacă tu nu ai avea pe
predicatorul acela cu cap neted pe care voi îl aveţi acolo,” vorbind despre mine, a zis--a zis, „tu ai putea arăta ca ceva mai
decent. Dar tu arăţi ca ceva scos dintr-un magazin de antichităţi.” Şi oh, ea cu adevărat o tachina, de câte ori o vedea pe ea
în felul acesta. Zicea, „Pastorul nostru este înţelept.” Zicea, „El--el--el le cunoaşte. Aceea, de ce faci tu în felul acela?
 17
Aceea nu înseamnă nimic, cum te îmbraci sau ce crezi.” Ba da, înseamnă. Biblia lui Dumnezeu zice că contează. Noi vom
trăi prin fiecare Cuvânt.
Deci această fetiţă nu i-a acordat nici o atenţie, a mers mai departe. Ea este o misionară acum.
226 Deci atunci această--această tânără doamnă a luat o boală socială, şi ea a murit. Un prieten de-al meu a pompat
lichid de îmbălsămare în ea când ea a murit. El mi-a spus, a zis... După ce ea a murit, el tot mai mirosea încă fluidul. Ea
avea o gaură mâncată în lateralul ei, o boală socială. Ei nici măcar... Chiar părinţii ei nu au ştiut ce era rău cu ea. Şi ea a
murit. Dar înainte de a muri...
Ea învăţa la şcoala Duminicală. Şi tot grupul ei mic de şcoală duminicală a venit înăuntru; ei vroiau să o vadă pe
ea când ea pleacă la ceruri, Îngerii vin şi o duc. Şi pastorul ei afară, fuma o ţigară, umblând în sus şi în jos pe holul
spitalului... Şi ei toţi urmau să meargă să cânte când ea urma să moară, voi ştiţi. Ei ştiau că ea urma să moară. Doctoriiau
spus că ea urma să moară, deci ei urmau să vadă Îngerii venind, să o ducă.
228 Şi deodată, când ea a înfruntat realitatea... Acum, ea era o membră loială a bisericii, ea era o învăţătoare de şcoală
Duminicală, şi o membră loială a bisericii a unei mari biserici denominaţionale. Dar când ea a început lupta, moartea a
lovit-o, ochii ei s-au bulbucat, şi ea a spus, „Eu sunt pierdută”. Ea a zis, „Eu sunt pierdută. Mergeţi şi aduceţi pe pastor”.
El a pus ţigara afară şi a intrat înăuntru, a zis, „Aici, aici. Aici, aici. Vom chema doctorul să-ţi dea un calmant”.
A zis, „Eu nu vreau calmant.” A zis, „Tu, înşelătorul de oameni. Eu mor, şi eu voi merge în iad. Şi eu sunt pierdută pentru
că tu ai omis să-mi spui adevărul. Mergeţi la acea mică fată blândă, şi aduceţi-o aicea la mine, repede. Ea este corectă.”
Aşteaptă până când tu te întâlneşti cu realitatea odată. Nu încerca să opreşti acea şoaptă sfântă. Nu o arunca
deoparte cu ceva modern, educaţional, puşcă cu două ţevi. Tu ascultă la acel avertisment a Duhului Sfânt, în seara
aceasta, care te avertizează, „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa; nici un om nu poate veni la Tatăl, decât prin Mine”. Şi El
este Cuvântul.
232 Să ne aplecăm capetele noastre, doar un moment. Eu vreau să citez încă un Cuvânt al Domnului Jesus, în timp ce
voi meditaţi la aceasta. Jesus a spus în Matei 5, „Binecuvântaţi sunt cei ce însetează şi înfometează.” Este chiar o
binecuvântare să ai acea sete în tine. Aţi ajuns voi la un loc în care voi--voi--întregul vostru sistem a fost poluat de
denominaţionalism, şimici culte şi clanuri, şi lucruri, mici discipline de biserică, sociale, ca asociaţi la o lojă, şi aşa mai
departe, de la biserică la biserică? A fost Diavolul în stare să pună acea apă de poluare, şi voi aţi intrat din ea, ca un porc
în troacă ? Când, voi nici măcar nu aţi ştiut ce este o reală stâmpărare a setei de Dumnezeu, să-L vedeţi pe El, o realitate,
prin Duhul Sfânt trăind în voi, manifestându-se. Dacă voi sunteţi--dacă voi sunteţi pe calea aceea în seara aceasta, dacă
voi încă însetaţi după Dumnezeu, lasaţi-mă sa vă spun:
Este o Fântână umplută cu Sânge,
Care vine din venele lui Emanuel,
Unde păcătoşii plonjează sub el,
Îşi pierd toate petele de vină,
Acel hoţ muribund se bucură să vadă,
Acea Fântână în ziua lui,
Acolo aş putea şi eu la fel ca el,
Să-mi spăl toate păcatele.
De atunci văd prin credinţă acel izvor,
Din rănile Tale sângerând curgând,
Dragostea răscumpărătoarea este subiectul meu,
Şi va fi până voi muri.
233 Dacă voi aveţi acea sete în seara acesta, să cunoaşteţi mai mult despre Dumnezeu, şi să veniţi mai aproape de El,
aţi vrea voi doar să vă ridicaţi mâna acum în timp ce fiecare cap este plecat, şi spuneţi, „Roagă-te pentru mine.” O,
Dumnezeule, priveşte la mâini.
Afară în teren, unde transmisiunile vin acum, de la est, nord, west, şi sud, voi în camere, ridicaţi-vă mâinile
voastre spre pastori şi oriunde este aceea, ca acea dorinţă a voastră, voi--ceva din interiorul vostru, însetează după
Dumnezeu. Acea sfântă sete, nu o satisfaceţi. Oh, spuneţi voi, „Frate Branham, eu--eu am strigat o dată. Eu am dansat în
Duhul. Nu--nu--să nu luaţi aceea. Nu.
Aşteptaţi până când acea satisfacere vine, porţia de satisfacţie a plinătăţii Duhului Sfânt vine înăuntru, atunci
aceste clopote ale bucuriei strigării, şi vorbirii în limbi, şi dans în Duhul va veni. Tu nu va trebui să o faci după muzică.
Tu o vei face când tu vei merge pe drum în maşina ta. Tu o vei face când vei spăla pardoseala. Tu o vei face cân vei băga
şuruburile tale în pereţi, la lucrul tău de tâmplărie. Oriunde ai fi tu, acea bucurie negrăită şi plinătatea gloriei... Acum, să
ne rugăm.
237 Scumpe Tată ceresc. În seara aceasta, acest lung mesaj, întins, a fost dat afară, dar, scumpe Dumnezeule, fie ca
Duhul Tău Cel Sfânt să ofere înţelesul--înţelesul acestuia fiecărei inimi. Chiar în această biserică, în seara acesta, au fost o
multitudine de mâini sus, peste tot în jurul sălii, peste tot. Noi--noi ne rugăm, scumpe Dumnezeule, pentru ei. Oh, fie ca
acea Porţie satisfăcătoare a lui Dumnezeu, care este Christos, Nădejdea Slavei, Nădejdea Vieţii în voi, fie ca aceea să vină
la fiecare din ei.
 18
De-alungul acestei naţiuni, din California, până sus în New York acum, unde este aproape dimineaţă, ei ascultă
aceasta sus aicea; din--din New Hampshire, şi--şi jos de-alungul în Boston, şi jos în Texas, prin Indiana, afară în
California, şi de-aroata. O Dumnezeule, priveşte la aceste mâini; priveşte ce este în spatele lor, Doamne, acele inimi acolo
care însetează şi înfometează.
239 Această zi pervertită, unde Diavolul orbeşte ochii oamenilor, doar să adere la o biserică, şi spune, „Aceea este tot
ce tu ai nevoie.” Şi ei totuşi privesc la ei înşişi şi văd felul cum fac ei, şi dorinţele pe care ei le au de a fi ca lumea şi...
Când, Biblia ne spune nouă, „Dacă noi chiar iubim lucrurile din lume, dragostea lui Dumnezeu nici măcar nu este
în noi.”
Doar gândeşte, Tată, cât de pervertit poate el să facă acel real Adevărat Cuvânt, cum pot ei să spună, „Oh, noi
credem în Biblie, dar nu Aceasta. Noi nu credem Aceasta. Noi credem că Aceasta a fost pentru o altă epocă. Noi credem
că aceasta este Aceea”, pentru că ceva denominaţiune a răsucit mintea lor spre o baltă (cloacă).
Când Jesus a spus, „Oricine va scoate un Cuvânt din Acesta, sau va adăuga un cuvânt la Aceasta, partea lui va fi
luată din Cartea Vieţii”.
Scumpe Dumnezeule, gândeste-Te la dezamăgirile care vor fi la judecată când oamenii care au trăit o viaţă bună,
curată, o viaţă sfântă, au mers la biserică atât de loiali cât puteau să fie, şi pierduţi.
244 Gândind la acei Farisei, cum de mici copii, ei erau învăţaţi în Cuvânt, veneau sus prin şcoli şi totul, Sfinţi
(trebuiau să fie, sau ei erau omorâţi cu pietre), şi Jesus a spus, „Voi sunteţi de la tatăl vostru Diavolul”.
Cum Israel a mers acolo jos... Şi aceasta să fie o avertizare pentru Penticostali, Doamne, de-a lungul ţării. Cum
Moise, un profet, a venit jos în Egipt ca să împlinească Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a aduce lumina de seară la ei.
Cum ei au văzut marile miracole ale lui Dumnezeu. Cum ei l-au urmat, au trecut Marea Roşie, au fost botezaţi în ea, au
mers în pustie şi au mâncat mâncarea Îngerilor care a venit din cer, şi ei au refuzat să ia tot Cuvântul, când ei au venit
înapoi de la Kadesh-barnea, la Kadesh-barnea, din--din ţara promisă, şi au zis, „EI sunt giganţi; noi nu putem să o facem.”
Când Dumnezeu a zis, „Eu v-am dat deja ţara.” Graniţa. Jesus a zis, „Ei toţi au pierit.” Ei sunt morţi, pierduţi, fără
Dumnezeu, cu toate că ei au făcut aceste lucruri. Ei au văzut minuni; s-au bucurat, au dansat sus şi jos pe malul mării, cu
Miriam, când ei au bătut tamburina. Şi doar trei dintr-un milion au intrat.
246 Noi ne dăm seama, Tată, că atunci când sămânţa (sperma), genele de la bărbat şi de la femeie vin împreună, acolo
este doar unul dintr-un milion acceptat. Un germene de la bărbat găseşte oul fertil de la femeie, şi un milion alţii pier.
Acolo au fost un milion, două milioane, care au venit afară din Egipt; doi, Joshua şi Caleb, au intrat în ţară. Unul
dintr-un milion, Tată, eu--eu mă cutremur când mă gândesc la aceea. Gândiţi-vă, de-a lungul lumii astăzi de cinci sute de
milioane de Creştini, acolo vor fi cinci sute, dacă voi urmează să veniţi în seara aceasta. O Dumnezeule, lasă ca noi să ne
amintim că fiecare Cuvânt stă ca o aducere aminte. Noi trebuie să-L credem. Noi trebuie să ne supunem Lui.
Şi când Tu ai spus, „Pocăiţi-vă, fiecare din voi, şi fiţi botezaţi în Numele lui Jesus Christos pentru iertarea
păcatelor voastre, şi voi veţi primi darul Duhului Sfânt; pantru că promisiunea este pentru voi, şi copii voştri, şi toţi acei
care sunt departe acum, oricât de mulţi îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” Şi Dumnezeule, Tu încă chemi în seara
acesta, şi promisiunea este atât timp cât Tu faci chemarea.
Şi clericii au răsucit mintea acelor oameni, şi i-a îndrumat spre o şcoală de teologie denominaţională,
educaţională, către un lucru de a spune, „Oh, tu doar să crezi”. Diavolul deasemenea crede, dar el nu poate primi Duhul
Sfânt. Juda Iscarioteanu era -- a făcut toate -- tot restul, ce au făcut şi apostolii, a predicat Evanghelia; dar când a venit la
timpul să primească Duhul Sfânt, el şi-a arătat culorile.
Dumnezeule, fia ca oamenii din ţară în seara aceasta să-şi dea seama că fără acea experienţă, ei snt pierduţi. Fie
ca în seara acesta sufletele lor să fie satisfăcute cu Porţia Ta, Doamne, aşa cum noi îi încredinţăm pe ei în mâna Ta. Ei
sunt ai Tăi, Doamne. Noi doar suntem responsabili pentru Cuvânt. Eu mă rog ca ei să creadă cu toată inima lor, şi să fie
umpluţi cu Duhul Sfânt. Noi o cerem în Numele lui Jesus. Amin.
251 Eu Il iubesc pe El,
Pentru că întâi El m-a iubit
Şi a plătit salvarea mea,
Pe pomul Calvarului.
Oh, este El Porţiune voastră satisfăcătoare? Oh. Îl iubiţi voi cu toată inima voastră? Acum, acele cuvinte taie
câteodată, dar haideţi să cântăm în Duhul acum (Vedeţi?), fiecare dintre noi acum. Haideţi să dăm mâna cu fratele care stă
lângă voi, sora, şi doar să zicem, „Dumnezeu să te binecuvinteze, pelerinule”, aşa cum cântăm din nou acesta.
Eu Îl iubesc, Îl iubesc,
Pentru că El m-a iubim mai întâi,
Şi a plătit salvarea mea,
Pe al Calvarului....
Acum, noi am dat mâna unul cu altul. Acum, haideţi doar să închidem ochii şi să cântăm în Duhul, să ne ridicăm
mâinile către El
Eu Il iubesc pe El,
 19
Pentru că întâi El m-a iubit
Şi a plătit salvarea mea,
Pe pomul Calvarului.
253 Oh, nu este El minunat?
Minunat minunat, Jesus este pentru mine,
Sfetnic, Prinţ al Păcii, Atotputernic Dumnezeu este El,
Oh, m-a salvat, şi a luat de la mine tot păcatul şi ruşinea,
Minunat esate Răscumpărătorul meu, Lăudat să-I fie Numele!
Oh, Minunat minunat, Jesus este pentru mine,
Sfetnic, Prinţ al Păcii, Atotputernic Dumnezeu este El,
Oh, m-a salvat, şi a luat de la mine tot păcatul şi ruşinea,
Minunat esate Răscumpărătorul meu, Lăudat să-I fie Numele,
Oh, sunteţi voi entuziaşti despre experianţa voastră cu Christos? Nu este El minunat? Nu vă satisface El?
Odată eram pierdut, acum sunt găsit, liber de condamnare,
Jesus mi-a dat libertate şi deplină mântuire,
Salvându-mă, eliberându-mă de tot păcatul şi ruşinea,
Minunat esate Răscumpărătorul meu, Lăudat să-I fie Numele!,
Oh, Minunat minunat, Jesus este pentru mine,
Sfetnic, Prinţ al Păcii, Atotputernic Dumnezeu este El,
Oh, m-a salvat, şi a luat de la mine tot păcatul şi ruşinea,
Minunat esate Răscumpărătorul meu, Lăudat să-I fie Numele!,
254 Credeţi voi că aceea este Scriptural? Biblia a spus, „Bateţi din palme. Faceţi o cântare de bucurie pentru Domnul”
Voi ştiţi, eu întotdeauna am vrut să cânt. Fiica mea Rebekah, ia lecţii de pian. Micul meu băiat ia lecţii de trompetă. Dar
eu--eu am învâţat un instrument cu zece coarde. [Fr. Branham începe să bată din palme --Ed.]
Minunat minunat, Jesus este pentru mine,
Sfetnic, Prinţ al Păcii, Atotputernic Dumnezeu este El,
Oh, m-a salvat, şi a luat de la mine tot păcatul şi ruşinea,
Minunat esate Răscumpărătorul meu, Lăudat să-I fie Numele!
Îl iubiţi voi?
Noi vom păşi în Lumină, o frumoasă Lumină,
Vine acolo unde picăturile de milă sunt strălucitoare,
Strălucesc în jurul nostru şi ziua şi noaptea,
Jesus, Lumina lumii.
Noi vom păşi în Lumină, o frumoasă Lumină,
Veniţi acolo unde roua picăturilor de milă sunt strălucitoare,
Strălucesc în jurul nostru şi ziua şi noaptea,
Jesus, Lumina lumii.
255 [Fr. Braham incepe să fredomeze, „Jesus Lumina lumii” --Ed ] Lăudaţi-L pe Dumnezeu cu tot ce aveţi voi [ Fr. Branham
continuă să fredoneze--Ed]
Când sfinţii merg mărşăluind
Când sfinţii merg mărşăluind
Doamne, eu vreau să fiu în acel număr,
Când sfinţii merg mărşăluind
Oh, când ei Îl vor încorona Domnul tuturor
Când ei Îl vor încorona Domnul tuturor
Doamne, eu vreau să fiu în acel număr,
Când ei Îl vor încorona Domnul tuturor
Oh, când soarele va refuza să strălucească,
Când soarele va refuza să strălucească,
Doamne, eu vreau să fiu în acel număr,
Când soarele va refuza să strălucească,
Iubiţi voi aceea? Acum, eu mă întreb dacă voi aveţi picioarele voastre convertite, voi nu veţi mai dansa afară
acolo pentru lume? Vedeţi? Haide-ţi să dăm picioarele noastre Domnului--Domnului. Este--mâinile voastre sunt
convertite? Voi nu mai furaţi? Buzele voastre sunt convertite, voi nu mai minţiţi? Nu luaţi religia în capul vostru, luaţi-o
 20
peste tot peste voi. Aceea este. Trebuie să cuprindă tot omul întreg. Aceea este corect. Acum, haideţi să batem uşor
(ritmul) din picoare.
Când sfinţii merg mărşăluind
Când sfinţii merg mărşăluind
Doamne, eu vreau să fiu în acel număr,
Când sfinţii merg mărşăluind
Oh, când sfinţii merg mărşăluind
Când sfinţii merg mărşăluind
O Doamne, eu vreau să fiu în acel număr,
Când sfinţii merg mărşăluind.
Acum, haideţi doar să ne ridicăm mâinile.
Când sfinţii merg mărşăluind
Când sfinţii merg mărşăluind
O Doamne, eu vreau să fiu în acel număr,
Când sfinţii merg mărşăluind
Oh, când ei Îl vor încorona Domnul tuturor
Când ei Îl vor încorona Domnul tuturor
Doamne, eu vreau să fiu în acel număr,
Când ei Îl vor încorona Domnul tuturor.
257 Nu Îl iubiţi voi?
Noi vom umbla în Lumină (El este Lumina, voi ştiţi), Este o frumoasă Lumină,
Ea vine unde roua picăturilor de milă (har) sunt strălucitoare
Ei bine, străluceşte în jurul nostru şi ziua şi noaptea,
Jesus Lumina lumii.
Credeţi voi că El este Lumina lumii? Credeţi voi? Pavel a spus, „Când eu cânt, eu voi cânta în Duhul. Dacă eu Îl laud, Îl
laud în Duhul”. Vedeţi ? Orice faceţi voi, faceţi-le toate în Duhul. Aceea este corect. Duhul aduce Cuvântul la Viaţă. Este
aceea corect? Aceea este corect. Da domnule.
Toţi voi sfinţi ai Luminii să proclamaţi,
Jesus, Lumina lumii,
Har şi milă în Numele Lui,
Jesus, Lumina ... (Apoi ce facem noi?)
Noi vom umbla în Lumină, frumoasă Lumina,
Ea vine unde roua picăturilor de milă (har) sunt strălucitoare
Ei bine, străluceşte în jurul nostru şi ziua şi noaptea,
Jesus Lumina lumii.
259 Scuze pentru că am creat confuzie câtăreţilor voştri în felul acesta, dar eu doar doar am fost purtat acolo. Eu nu
ştiu altceva mai bine decât închinarea (să-L laud). Aceea este calea ca voi să o faceţi. Da domnule. Eu sunt mulţumitor
pentru acestă ocazie, Frate Mack, de a veni şi de a avea părtăşie cu voi şi cu biserica voastră aici în seara acesta, toţi aceşti
oameni fini.
Şi voi care aţi ridicat mâinile pentru botezul cu Duhul Sfânt, eu am convigerea că voi veţi întâlni pe Pastor Mack
aicea, sau pe unii dintre ei, şi mergeţi în spate în cameră aicea. Şi doar ţineţi minte, când Dumnezeu a vorbit Cuvântul la
început şi a zis, „Să fie”, şi aceea a trebuit să fie. Şi El a zis, „Binecuvântaţi sunt acei care înfometează şi însetează după
neprihănire, pentru că ei vor fi umpluţi”. Vedeţi, trebuie să se întâmple aceasta. Veniţi să vizitaţi pe pastorul vostru aicea,
şi staţi cu el (alături) aşa cum el predică Evanghelia.
261 Acum haideţi să cântăm încă o dată acel bun cântec vechi; eu doar iubesc aceea, „Noi vom umbla în Lumină”
Jesus a zis, „Eu sunt Lumina,” şi voi sunteţi în El. Vedeţi? Cum ajungeţi voi în El? Alăturându-vă Lui? Nu. Dând
mâna? Botezându-vă prin apă? Nu. „Printr-un singur Duh noi suntem botezaţi într-un singur Trup, care este Trupul lui
Christos”. Şi în acel Trup sunt nouă daruri spirituale care operează prin trupul local, biserica locală. Aceea este apostolic,
dacă eu bine ştiu acesta. Aceea este corect.
Deci noi vom umbla în Lumină, în frumoasa Lumina,
Ea vine unde roua picăturilor de har sunt strălucitoare,
Străluceşte în jurul nostru şi ziua şi noaptea, (Mulţumesc, Frate)

...........................................................................