UŞI DUPĂ UŞĂ

(DOORS IN DOOR)

William Branham
Flagstaff, Arizona, SUA
6 februarie 1965

1. …aici în această dimineaţă. Eu mă gândeam la vremea când am

venit prima dată la Flagstaff. A fost, cred, cu aproximativ 38 de ani în
urmă, poate 40. Eu vorbeam despre a urca dealul. Acolo nu era zăpadă,
dar micul meu model Ford-T a reuşit cu greu să urce dealul. Nu putea
merge cu 30 de mile pe oră, dar aceea era 15 pe partea asta şi 15 pe
astalaltă, ştiţi voi, peste unele din aceste drumuri pe care le avem noi
aici. Şi era întru totul…
2. [Un frate de pe platformă spune: “De ce nu ne spui poemul despre
Ford?”] Frate Carl…[“Te rog…”]. Oh, el îmi spune despre un mic poem
pe care l-am avut odată despre Ford-ul meu. Nu este un loc bun să îl
spun, frate Carl.
3. Astfel, noi suntem foarte recunoscători. Şi eu am avut atât de multe
mărturii frumoase în această dimineaţă, auzindu-le de la aceşti fraţi,
întâlnindu-mă cu câţiva oameni.
4. Şi acolo era doar un predicator care chiar a vorbit aici, un frate mic
spaniol care a acordat băieţelului său timp să cânte. Nu a fost aceea
minunat pentru un băiat de 6 ani? Vai, cea mai frumoasă mică voce pe
care am auzit-o de la un băiat mic ca acela.
5. Acum, acest frate, fratele…l-am uitat, dar el ţine o adunare aici în
oraşul vostru. Eu cred că este jos la Biserica lui Dumnezeu, sau
Adunările lui Dumnezeu. [Un frate spune “Adunările”] Adunările lui
Dumnezeu, jos la Adunările lui Dumnezeu. Şi eu sunt sigur că ei vor
aprecia prezenţa voastră. Voi…Cât durează adunarea, frate? Până
Duminică seara. [“Noi avem timp de cântări deseară”]. Un timp de
cântări deseară. Acum, voi sunteţi toţi invitaţi din toată inima să veniţi la
această adunare. La 730, deseară. Şi unde se află biserica, frate? Ai vrea
să ne spui unde se află? [“West Clay 113”]. Strada West Clay 113, chiar
aici în oraşul Flagstaff. Şi eu sunt sigur că voi veţi…
 2

6. Este băieţelul cu tine? Nu, tatăl lui va cânta. Tu cânţi, nu-i aşa? Ei
bine, aceea e bine, eu cred că aceea este tocmai potrivit pentru acest
timp. Păi, aceea este foarte rar să vezi aceea; dar este normal dacă există
un talent în familie, îl ia de la ceilalţi, eu gândesc. Astfel că ei au…[“A
început totul în post şi rugăciune, frate Branham”]. Post şi rugăciune,
acum aceea este chiar frumos.
7. Acum, ştiţi voi, dacă America, toată împreună, toate familiile
americane erau în felul acela, păi, ei doar ar concedia toate forţele de
poliţie. Mileniul ar începe, nu-i aşa? Noi am…Noi am fi drept în prima
clasă atunci. Aşa este. Toată moartea ar pieri, toată boala, tristeţea, toate
dezamăgirile, şi noi am fi cu Christos.
8. Aşa că noi suntem fericiţi, şi eu am auzit toate aceste mărturii
frumoase. Şi am avut privilegiul să-l întâlnesc pe fratele Earl pentru
prima dată. Şi seara trecută eu am vorbit cu soţia sa şi ea a fost chemată
afară şi vindecată de mai multe ori în adunări; mi-a zis de ultima
adunare când ea a fost pe platformă.
9. Aşa că, să ne facem un pic, un fel de simţ al umorului. Eu nu mi-l
aduceam aminte pe fratele Earl; mă gândeam că am dat mâna cu el pe
undeva. Şi eu stăteam la fereastră, seara trecută, uitându-mă după el să
apară. Şi un om mare, înalt a venit sus, avea o mustaţă neagră. Am zis:
“Iată-l că vine”. Şi apoi când…Billy, fiul meu, a zis: “Oh, nu, acesta nu
este fratele Earl. Acela este mult mai tânăr decât acest ins”. Şi astfel apoi
m-am întâlnit cu sora Earl aici seara trecută şi am avut privilegiul să fiu
în casa lor drăguţă aici în oraş.
10. Acesta este un loc frumos, eu întotdeauna am vrut să-l numesc
Flagpole în loc de Flagstaff, sus aici pe vârful dealului. Înţelegeţi? Şi eu
vă spun, dacă este aici cineva din Texas, acum voi vă lăudaţi. Eu am
părăsit Tucson-ul ieri străbătând 72 sau 75 şi apoi până aici în această
dimineaţă cu un palton peste. Înţelegeţi, ce au ei în Texas noi avem în
Arizona, nu este aşa? Este corect. Noi suntem chiar aici.
11. Acest timp de părtăşie…Bătrânul doctor Bosworth, un prieten de-
al meu, mulţi dintre voi poate l-aţi cunoscut pe fratele Bosworth. El a
fost unul dintre cei mai evlavioşi bătrâni. Şi el mi-a zis odată: “Frate
Branham, tu ştii ce este părtăşia?”
12. Eu am zis: “Cred că da, frate Bosworth”.
El a zis: “Sunt doi prieteni într-o barcă, aşa că ei trebuie să se
împărtăşească un pic”.
13. Astfel aceea este ce este părtăşia; noi luăm şi dăruim, ne
împărtăşim unii cu alţii, cu fratele Carl Williams, fratele Outlaw şi
 3

ceilalţi. Oh, unul din primii oameni din Arizona care a sponsorizat una
din adunările mele a fost fratele Jimmy Outlaw şi noi am fost fraţi de
cruce de atunci. Şi noi suntem foarte fericiţi pentru toţi din voi, pentru
predicatori şi fraţii pe care i-am întâlnit pe aici. Eu nu am timp să dau
mâna cu toată lumea, cum mi-ar place, dar este o părtăşie unde noi
ajungem împreună.
14. Doar îmi aminteşte de convenţia de la Phoenix. Eu am avut
privilegiul de când filialele s-au înfiinţat să ajut la organizarea filialelor
şi să vorbesc în ele. Şi este singura organizaţie la care aparţin; şi nu este
o organizaţie-este doar un organism lucrând printre oameni.
15. Şi dacă unii din voi, oameni de aici în această dimineaţă, care nu
aparţin la această părtăşie a acestor Oameni de Afaceri Creştini,
Evanghelia Deplină, lăsaţi…Dacă voi credeţi şi veţi lua Cuvântul meu,
este unul din cele mai minunate grupuri de oameni. Şi către fraţii
lucrători, nu este împotriva bisericii voastre; este pentru biserica voastră.
Înţelegeţi, este felul lor de a plasa înspre…la biserică.
16. Eu doar s-a întâmplat să privesc în jur la această doamnă drăguţă
aici care tocmai a cântat acea cântare cu câteva momente în urmă. Am
ascultat multe încercări ale acesteia, dar acea doamnă are o voce pe care
o poate purta corect, ştiţi voi, fără ţipete. Mi-a plăcut aceea foarte mult,
doamnă; a fost foarte, foarte frumos. Se spune că a fost o soţie de
predicator. Şi, frate, voi s-ar cuveni să o aveţi să vă cânte la culcare în
fiecare seară, astfel aceea ar fi foarte frumos, foarte frumos. A fost o
cântare foarte frumoasă. Eu o apreciez.
17. Şi această dimineaţă într-un fel îmi aminteşte de o mică povestire
care…Mie îmi place să vânez şi să pescuiesc. Şi acela este motivul că eu
sunt aici în Arizona, astfel, este să vânez şi să pescuiesc. Şi mie îmi
place. Şi astfel eu am vânat odată în New Hampshire. Şi eu cred că eu
am o mulţime de parteneri aici, bărbaţi şi femei, cărora le place să
pescuiască. Ei…Nouă la toţi ne place.
18. Aşa că am avut un mic cort-căţel pe care l-am împachetat acolo
sus, deasupra unde, ştiţi voi, tipii, ceva cam greu, nu pot urca acolo sus.
Şi acolo sunt mulţi afluenţi minunaţi: Brook Trout, Brown, Square-Tail,
Cutthroat. Oh, este plin de ele, aceşti afluenţi mici venind jos din vârful
munţilor în New Hampshire. Şi mici păstrăvi, poate de 14 sau 16 inci
lungime, o mulţime din ei. Şi eu numai…Eu mergeam pe acolo şi îi
prindeam, doar pentru jocul de a-i prinde, apoi le dădeam drumul. Dacă
eu ucideam unul atunci eu…eu îl mâncam, înţelegeţi, îl aduceam
înăuntru.
 4

19. Astfel eu aveam ceva sălcii bătrâne crescând pe acolo şi de fiecare

dată când îmi aruncam undiţa…eu aveam o undiţă Royal Coachman. Eu
pescuiam cu ea acolo, o azvârleam în jurul unei grămezi de salcie. Şi mă
gândeam: “Păi, eu voi lua o toporişcă şi voi merge acolo în aceastţă
dimineaţă şi voi ciopârţi acea salcie ca să pot să-mi arunc undiţa acolo”.
Oh, eu arătam puţin cam bătrân, ca un castor îndiguit şi ei doar stăteau
acolo, doar aşteptând ca Coachman-ul meu să ajungă la ei. Şi acum,
toată noaptea…Eu obijnuiam să spun: “sunt atâţia ca firele de păr din
cap”. Dar eu nu aveam suficient păr cu care să-i pot compara. Şi eu
doar…cum ei…cum îi priveam. Şi astfel m-am suit acolo în acea
dimineaţă luând această mică toporişcă veche să tai acea salcie. Şi am
avut trei sau patru, urma să mă pregătesc pentru micul dejun şi să mă
întorc. Şi eu nu sunt bun la gătit. Şi astfel am zis soţiei mele că decât să-l
fierb mai bine îl pârjolesc şi voi ştiţi că aceea este o treabă nu prea bună
în ale gătitului.
20. Şi astfel când m-am întors pe drum acolo era o mamă urs bătrână şi
doi pui. Şi ei au intrat în cortul meu mic. Şi voi vorbiţi despre a ruina
ceva. Voi nu ştiţi cum ar putea fi lucrurile ruinate până ce voi lăsaţi un
urs să vă intre în cort. El…ei…nu este ce ei mănâncă, este ce ei distrug.
Aveam o mică sobă, acel fel de sobă de păstor şi ei s-au urcat pe acea
sobă mică şi doar săreau sus şi jos, se putea auzi huruitul burlanului şi
doar au făcut-o bucăţele, ştiţi voi. Şi când eu am venit sus eu aveam o
mică puşcă veche ruginită de 22 aşezată acolo înăuntru, dar eu aveam
acea toporişcă în mână.
21. Şi voi ştiţi, când am venit sus mama bătrână a fugit la o parte şi ea
striga la puii ei. Un pui a urmat-o, în regulă. Dar celălalt a rămas,
micuţul individ. În mai, voi ştiţi, doar au venit sus. Avea spatele tot
cocoşat spre mine, aşa. Şi m-am gândit: “ce face?” Păi, apoi el s-a uitat
la mine. Şi eu m-am uitat după un copac să văd doar cât…cât de aproape
era, căci ei te pot zgâria, ştiţi voi, cei mici. Şi ei…Tu nu le poţi vorbi.
Înţelegeţi? Astfel am privit-o pe bătrâna mamă un pic, ştiţi voi. Ea încă
chema, făcea zgomot, ca o pasăre. Voi ar trebui să ştiţi cum este sunetul.
Aşa că ea încă chema pe acel pui şi acel pui nu venea.
22. Păi, eu mă gândeam la puşca mea. M-am gândit: “Nu, dacă aş fugi
acolo înăuntru să apuc acea puşcă, dacă aş împuşca-o pe bătrâna mamă,
să lase doi orfani prin păduri…” şi eu nu vroiam să fiu vinovat de aceea.
Şi pe lângă asta, la capacitatea ei, acea puşcă de 22 ar fi fost cam mică,
ştiţi voi. Şi câteodată dacă nu pleacă trebuie să-l loveşti de trei-patru ori
ca s-o facă. Şi astfel m-am gândit: “Păi, eu doar mă voi urca în acel
 5

copac de acolo, dacă ea vine încoace. Eu mă voi urca sus în copac, îmi
iau o nuia şi doar îi voi lovi peste nas”. Nasul lor este foarte sensibil. Şi
ei doar zbiară şi pleacă, ştiţi voi, şi ei te lasă în pace. Astfel eu m-am
gândit: “Eu mă urc în acel copac”.
23. Dar curiozitatea acelui mic individ, oh, stând aşa cum stătea. Şi m-
am gândit: “Ce face el?” Astfel eu am continuat să mă strecor în jur,
veghind asupra ei, ştiţi voi, ajungând puţin mai departe, apropiindu-mă
de copac, pentru că ea continua să cheme pe acel pui. Astfel eu am ajuns
puţin mai departe şi ştiţi voi ce făcea acel micuţ?
24. Acum, mie îmi plac clătitele. Jos în sud noi le numim scoverzi. Eu
nu mă pricep prea bine să le fac dar desigur sunt bun să le mănânc. Şi
voi ştiţi, eu am fost un baptist. Şi mie nu-mi place să stropesc. Mie îmi
place într-adevăr să le botez, să pun într-adevăr miere pe ele. Astfel eu
aveam un bidon de miere cam de înălţimea asta aşezat acolo, un bidon
de o jumătate de galon pentru clătitele mele.
25. Iar acel mititel…Ştiţi voi, unui urs îi place dulcele oricum. El avea
acel bidon cu miere deschis. Şi el stătea acolo cu acea lăbuţă de mărimea
asta, şi el avea mierea pe braţele lui şi el avea picioruşele învelite,
lingându-le în felul acela, ştiţi voi. Aceea-i corect. Şi el lingea cu micuţa
lui limbă. Şi eu am început…vre-o…Dacă eu doar aveam un aparat de
filmat mi-ar fi plăcut să arăt aceea în dimineaţa aceasta, doar să o
privim. Şi acolo era el, punându-şi picioruşele jos acolo şi lingând în
felul acela. Şi eu am strigat: “Pleacă de acolo!”, în felul acesta. Şi el nu-
mi acorda nici o atenţie, continuând doar să lingă aşa. El era contopit cu
acel bidon. Înţelegeţi?
26. Şi eu cum strigam la el în felul acesta, el s-a întors şi s-a uitat la
mine în felul acesta. El nu-şi putea ţine ochii deschişi, el era doar aşa
plin de miere, ştiţi voi. Peste tot pe ochii lui, peste burtica lui, doar atât
de plin de miere cât putea fi. Şi apoi, după un timp, el s-a clătinat de-o
parte şi de alta şi a plecat la mama lui. Ei l-au avut pe el acolo în tufişuri
şi au început să îl lingă. Lor le-a fost teamă să se aşeze la bidon, dar ei îl
puteau linge pe el.
27. Şi am zis: “Dacă acesta nu este un tip a unei bune, vechi adunări
penticostale: doar devenind aşa plini de lucruri bune, dulci. Ei mergeau
afară şi cineva lingea de pe ei. Aceea este o adunare de părtăşie reală”.
Acum, noi doar am venit ca acesta să ne avem mâinile în bidon, fiecare
din noi, croindu-ne drum în sus spre binecuvântările lui Dumnezeu. Şi
eu sunt sigur că voi veţi găsi aceea la trezirea care are loc la Adunările
lui Dumnezeu, având loc acum. Domnul să vă binecuvinteze!
 6

28. Eu am zis în Phoenix, cealaltă zi, o mică…Eu sper că nu sună

profanator, o mică glumă despre un predicator care va merge pe
platformă în fiecare dimineaţă şi de 20 de ani, solid, el a predicat 20 de
minute şi apoi a terminat; şi astfel ei nu puteau înţelege ce a fost. Şi
astfel, într-o dimineaţă el a predicat 4 ore. Iar deaconii l-au chemat şi i-
au zis: “Pastore, noi chiar te iubim. Noi credem că mesajul tău este
minunat. Noi ştim, ca deaconi, noi te-am supravegheat şi te-am
cronometrat, exact 20 de minute, în fiecare duminică dimineaţa. Dar în
această dimineaţă au fost 4 ore. Noi doar nu înţelegem”.
29. A zis: “Eu vă spun, fraţilor. În fiecare dimineaţă când eu mă duc să
predic, când voi mă chemaţi la platformă, eu ajung înăuntru şi pun una
din aceste „economizoare de viaţă” sub limba mea”. A zis: “În 20 de
minute când acel „economizor de viaţă” este dus eu…eu sunt terminat.
Eu ştiu că este timpul să renunţ. Care a fost greşeala în această
dimineaţă, eu am avut un nasture…?...”
30. Carl Williams şi Jewel Rose, cu adevărat fraţi de cruce şi prieteni
de-ai mei. Ei au mers în centrul oraşului cealaltă zi şi mi-au luat un
nasture cam aşa de mare, rotund; dar eu nu-l am în această dimineaţă.
Aşa că noi suntem recunoscători să fim aici.
31. Acum, îl cunoaşte cineva de aici pe doctorul Lee Vayle? Eu nu
cred. Poate nu. El a fost un predicator baptist, doctor în divinitate, şi el
îşi are gradele. El a fost un profesor de liceu la început şi el este un om
erudit foarte minunat. Iar benzile mele despre “Cele Şapte Epoci ale
Bisericii” eu i le-am trimes ca să le gramatizeze pentru că vechile mele
expresii Kentucky-ene: a bate, nu-s, a înşira, a căra, a se duce să
aducă, etc., acelea nu merg bine la oamenii care citesc cărţile; aşa că el
urma să gramatizeze aceasta pentru mine. Şi apoi, după ce el a străbătut,
a trimes-o înapoi de mai multe ori pentru mai multe afirmaţii. Cartea
urmează să fie tipărită acum după aproape 3 sau 4 ani.
32. El m-a întrebat, a zis: “Pot eu să scriu o carte, doar comentariile
mele?”
33. Şi eu am zis: “Ei bine, este în regulă, frate Lee”. Şi m-am gândit…
Apoi el a zis: “Eu îţi voi spune ceva. Nu este să fie vândută, ci
dată”.
34. Am zis: “Păi, atunci, eu sunt sigur că aceea este în regulă”.
Înţelegeţi?
35. Şi astfel ei au o sponsorizare a 10 oameni, care vor costa cam 1500
$, eu cred, eu înţeleg pentru 10,000 de bucăţi. Şi astfel noi le avem. Au
venit de pe presă acum două zile şi noi avem doar două sau trei, ieri, şi
 7

Billy le-a adus sus. Şi ele sunt date. Acum, eu nu am citit-o; eu nu ştiu
ce zice. Dar eu sunt…aceasta este prin credinţă. Dar eu sunt sigur că
dacă vouă v-ar plăcea să aveţi una, dacă voi doar ne veţi scrie, vă vor fi
trimise gratuit. Înţelegeţi? Şi se numeşte “Profetul secolului XX”.
36. Şi apoi am observat în poză aici pe partea din faţă a cărţii, mulţi
din voi aveţi această poză, desigur şi o vedeţi; aceea este unde Îngerul
DOMNULUI a fost luat la Houston, Texas. Dar ei au tăiat o parte din ea.
37. Apoi eu văd aici în spate…Şi câţi de aici aţi mai fost într-una din
adunări? să vedem…Eu presupun practic că toţi din voi. Voi m-aţi auzit
de multe ori să spun: “Acea umbră atârnă peste cineva”. Acum, vedeţi,
dacă voi faceţi o declaraţie şi aceasta nu este adevărul, Dumnezeu nu are
nimic de-aface cu asta. Voi ştiţi că Dumnezeu nu este întovărăşit în
minciuni, ci El numai sprijină ce este adevărul.
38. Astfel când El i-a zis lui Moise, când el L-a întâlnit în pustie în
Stâlpul de Foc, înapoi în acel tufiş arzând…Apoi când El a scos pe acei
oameni afară, pe aceia care l-ar fi urmat pe Moise afară pentru călătorie,
apoi El a venit jos pe muntele Sinai, Acelaşi Stâlp de Foc şi a adeverit că
ce Moise a spus era Adevărul.
39. Acum, Dumnezeu va face aceea. El întotdeauna face aceea. Şi
astfel Acea Lumină aici, desigur, noi o asociem cu Dumnezeu, pentru că
are aceeaşi natură şi tot ce El a făcut când El a fost aici pe pământ.
40. De aceea spun: “Această persoană de aici, eu văd că tu eşti umbrită
de moarte, o umbră întunecoasă”. Câţi din voi aţi auzit aceea spusă? Păi,
aici doar recent într-o adunare cineva a fost foarte curios, a vrut să vadă
dacă ei ar putea lua o poză a aceluia când a fost spusă. Astfel ei…Acolo
era o doamnă stând aproape şi acest om avea un aparat de fotografiat. Şi
eu am zis: “Această doamnă care stă aici este doamna cutare”, care era.
Am zis: “Ea este umbrită de moarte şi ea are cancer”. Şi chiar atunci el a
fotografiat, căci era aproape. Şi acolo era (înţelegeţi?) aceea o acoperea,
cancer negru de moarte atârnând peste femeie. Apoi Duhul Sfânt a
vorbit din nou.
41. Acum, când ei pun aceasta în carte ei o au ciuntită, astfel ei doar
pun aceasta aici doar până fac tipăritura cărţii. Şi aceea este de ce veţi
vedea acea foaie liberă acolo. Eu cred că “Vocea Vindecării” a fost
aceea care a tipărit cartea.
42. Şi acum este absolut gratis. Iar sponsorii înapoi aici în spatele
cărţii, care au pus 1500 $ în aceasta, doar ca să ajungă la public, ca
publicul s-o citească. Astfel este gratis şi este o carte mică drăguţă. Şi eu
nu ştiu care este conţinutul; eu nu am citit-o; Tatăl ştie asta.
 8

43. Dar vedeţi, a fost…Pentru mine este Adevărul absolut. Aceea este
ce căutăm noi, este Adevărul. Isus a zis: “Veţi cunoaşte Adevărul;
Adevărul vă va face liberi”. Şi El este Acel Adevăr. El este Isus; Fiul lui
Dumnezeu este Adevărul Cuvântului pentru că El a fost Cuvântul făcut
trup. “La început a fost Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi
Cuvântul era Dumnezeu. Şi Cuvântul a fost făcut trup şi a locuit printre
noi”. Atunci aceea L-a făcut pe El Adevărul, pentru că Cuvântul este
Adevărul şi El era Adevărul.
44. Acum, când noi Îl vedem revenit în zilele acestea din urmă, această
măreaţă mişcare a lui Dumnezeu, străbătând naţiunile lumii, adunând un
popor pentru Mireasă, acela este Adevăr.
45. Cu ani în urmă ei ziceau că nu există un astfel de lucru ca vorbirea
în limbi; era nonsens. Dumnezeu a promis-o şi a dovedit-o ca fiind
Adevărul. Aceea este corect.
46. Cineva a zis în dimineaţa asta, eu cred că era sora noastră nobilă
care discută cu copiii atât de mult despre botezul lor; ea a zis: “Tu poţi
auzi pe cineva vorbind în limbi. Dar să auzi pe cineva să cânte în limbi
(înţelegeţi?) a fost un aşa lucru frumos”.
47. Îmi amintesc de prima mea experienţă. Eu eram la tabernacolul
Redigar în Fort Wayne, Indiana. Şi eu vorbeam, aveam un serviciu de
vindecare după moartea fratelui B.E. Redigar. Şi fratele Bosworth a fost
acolo, Paul Rader şi mulţi din voi cei mai în vârstă, ca mine. Voi vă
amintiţi de Paul Rader. El era un baptist şi noi eram prieteni buni. Şi în
timp ce vorbeam acolo, urma să mă rog pentru bolnavi. Era un lucru
straniu pentru ei atunci, dar o doamnă a adus un copilaş care era schilod.
Şi aşa cum el venea de-alungul platformei, viziunea Domnului a apărut
şi i-a spus totul despre care era problema cu flăcăul. Şi eu i-am cerut
fetei să îmi înmâneze copilul.
48. Acum, doar pentru mărturia sorei, ca voi să puteţi vedea ce bucurie
şi ce fenomen real al Harului lui Dumnezeu, ce poate face când lucrează
după Cuvântul lui Dumnezeu (înţelegeţi?), promisiunea lui Dumnezeu
pentru acest ceas.
49. Acum, promisiunea lui Dumnezeu către Noe nu va merge pentru
noi astăzi. Promisiunea lui Dumnezeu către Moise…noi nu am putea
avea mesajul lui Moise, Moise nu putea avea mesajul lui Noe. Noi avem
Mesajul orei. Noi nu am putea avea mesajul lui Luther. Noi nu am putea
avea mesajul lui Wesley. Acesta este un alt timp. Dumnezeu a repartizat
Cuvântul Său la fiecare epocă. Şi cum acea epocă soseşte, El trimite pe
cineva acolo ca să adeverească acel Cuvânt, să dovedească că acela este
 9

Adevărul. Şi aceea…noi o vedem în fiecare doar cum Isus a zis când era
pe pământ, El a zis: “Voi zidiţi mormintele profeţilor iar părinţii voştri i-
au pus acolo”.
50. Acum, oamenii mei sunt catolici aşa cum ştiţi, fiind un irlandez.
Acum, noi…Acum, ei vorbesc despre sfântul Patrick, catolicii îl pretind.
De ce? El este doar atât de catolic cum eu sunt. Ei vorbesc despre Ioana
d’Arc. Ei au ars-o pe acea fată pe rug ca pe o vrăjitoare (Noi toţi ştim
aceea), pentru că ea a fost spirituală şi a văzut viziuni. Desigur că, cu
câteva sute de ani mai târziu ei au săpat după trupurile acelor preoţi şi au
făcut ispăşire şi i-au aruncat în râu. Dar aceea nu este necesitatea.
Înţelegeţi?
51. Ei întotdeauna ratează aceasta. Omul întotdeauna laudă pe
Dumnezeu pentru ce El a făcut, uitându-se înainte după ce El va fi, şi
ignorând ceea ce El face. Aceea este doar natura omului. Şi el nu şi-a
schimbat natura, omul lumii.
52. Astfel noi aflăm că Mesajul nostru este astăzi, Mesajul pe care îl
avem despre: “Ieşiţi din Babilon şi fiţi liberi şi fiţi umpluţi cu Duhul, iar
lămpile voastre îngrijite şi curate, şi uitaţi-vă în sus, răscumpărarea
noastră se apropie”, noi…aceste lucruri sunt străine pentru mulţi oameni
care respiră şi cheamă Numele Domnului nostru minunat.
53. Dar totuşi în mijlocul a toate acestea, noi nu avem nimic împotriva
acestor oameni, aceşti oameni denominaţionali. Ei sunt în regulă, ei sunt
bine. Ei sunt…ei sunt asociaţii noştri în Evanghelie, pentru că Isus a zis:
“Nici un om nu poate veni la Mine decât dacă Tatăl Meu îl atrage. Şi toţi
aceia pe care Tatăl Meu Mi i-a dat vor veni”.
54. Astfel noi suntem numai responsabili pentru semănarea Seminţei.
O parte a căzut pe drum, alta pe diferite feluri de pământ; o parte a căzut
în altă parte şi a adus însutit. Astfel noi suntem doar sămănători de
Sămânţă. Dumnezeu este Acela care o dirijează când cade. Şi acum, noi
ne rugăm că poate în această dimineaţă ar putea fi o Sămânţă mică
aruncată pe undeva, care să poată încuraja pe cineva. Şi doar cum un…
un om…
55. Şi să-mi termin mărturia cu privire la micuţa doamnă despre care
vroiam să vorbesc; această doamnă a adus pe acest copilaş, un băieţel
cred, cam de 10-12 ani, şi poate nu aşa de mare, căci această doamnă îl
îmbrăca. Şi ea l-a înmânat. Şi doar atunci, în timp ce eu ofeream
rugăciune pentru copil, micuţul a sărit din braţele mele şi a plecat
alergând prin sala plină de 3500 sau 4000 de oameni. Şi când ei…primul
 10

lucru pe care ei l-au văzut făcut, mama stând pe locul din faţă doar a
leşinat şi a căzut într-o parte. Şi o fată amişă1…
56. Sunteţi familiarizaţi cu amişii? Eu nu ştiu dacă voi îi aveţi pe
acolo, cu părul lung, ei sunt oameni foarte dulci şi un model de oameni
foarte curaţi şi drăguţi. Ştiţi voi, printre toţi menoniţii2 sau amişii şi aşa
mai departe nu avem vre-o înregistrare de delincvenţă juvenilă. Numiţi-i
caraghioşi dacă voi vreţi dar noi avem ceva ce lipseşte în casele noastre -
ceea ce ei au. Ei nu au vre-o înregistrare în tribunale despre
comportament deviat juvenil printre ei. Ei îşi cresc copiii într-un singur
fel, felul în care ei merg.
57. Şi această doamnă tânără era o pianistă faimoasă, o frumoasă
tânără cu părul lung şi blond prins pe spate. Şi când ea a privit dincolo…
acum, ea era o amiş; ea nu ştia nimic despre penticostali, şi nici eu. Dar
când ea a privit dincolo de platformă şi a văzut pe acel băieţel mergând,
străbătând de-alungul, ea şi-a ridicat mâinile în aer.
58. Acum, eu ştiu că acolo este fanatism şi eu sper că nu mă înşel, că
nu sunt un mincinos şi că nu…dacă eu sunt greşit, nu este intenţionat
greşit, eu sunt greşit fără să ştiu.
59. Dar acea fată şi-a aruncat mâinile în aer iar acel păr a venit peste
umerii ei şi ea a început să cânte într-o limbă necunoscută. Şi ea cânta
acel imn: “Marele Medic este aproape acum, Îndurătorul Isus”. Şi când
ea a sărit de acolo…eu ştiu că sună foarte straniu acum. Dar această fată
nu a cunoscut niciodată ceva despre vorbirea în limbi, dar ea cânta într-o
limbă necunoscută: “Marele Medic este aproape acum, Îndurătorul
Isus”. Şi acel pian continua să cânte “Marele Medic este aproape acum,
Îndurătorul Isus”. Păi, ei s-au îngrămădit la altar, şi oamenii de la
balcoane au coborât jos, oamenii strigând. Fata aceea stând acolo, cu
faţa ei în sus aşa, vorbind în altă limbă; şi pianul, clapele de fildeş încă
mişcându-se:

Marele Medic este aproape acum,

Îndurătorul Isus,
El vorbeşte inimilor slăbite pentru încurajare,
Nici un alt Nume decât Isus!

60. Oh, este… “Ochiul nu a văzut şi urechea nu a auzit ce este păstrat

pentru noi”. Ştiţi ce cred eu? De ce noi am accepta o înlocuire sau doar
1
Amish – grup religios parte din mişcarea anabaptistă timpurie
2
Mennonite – grup religios, originea amish-ilor
 11

ceva care este credinţă prefăcută, când cerurile sunt pline de Puterea
veritabilă, reală a lui Dumnezeu care poate elibera un suflet, care poate
face ceva pentru noi? Dumnezeu să vă binecuvinteze. Acum, există
atâtea lucruri.
61. Eu nu v-am spus de unde să luaţi această carte. Înţelegeţi? P.O.
Box 325, la Jeffersonville. Şi dacă voi veţi scrie ei v-o vor trimite. Sau,
vizitaţi una din adunări; ele vor fi date.
62. Acum, eu sunt foarte recunoscător pentru acest timp minunat de
părtăşie. Şi în această dimineaţă eu mă gândeam la o mică povestire pe
care obişnuiam să o spun la Oamenii de Afaceri Creştini, despre Zacheu.
Mulţi din voi m-aţi auzit spunând-o, despre cum acest tip mic nu a
crezut în acest discernământ…al Domnului. Desigur, eu cred, aşa cum
am avut în fiecare epocă – voi vedeţi un veritabil, apoi voi vedeţi un
imitator. Şi noi doar trebuie să avem de-aface cu aceea. Dar, buni,
gânditori solizi şi înţelegători ai Scripturilor. Înţelegeţi? Care noi, nu
contează…
63. Când doamna Aime Semple McPherson, când ea a fost aici pe
pământ în slujba ei, ei au zis că destul de curând fiecare predicatoare
femeie va purta acele aripi, ştiţi voi, sau robe ca acelea şi vor împacheta
Biblia.
64. Doar priviţi la cum este Billy Graham astăzi în ţară. Dar, voi ştiţi
că Billy Graham nu ar putea vreodată să vă ia locul. Eu nu aş putea locul
lui Billy; el nu poate să-l ia pe al meu. Eu nu pot să-l iau pe al vostru, iar
voi nu-l puteţi lua pe al meu. Voi sunteţi un indvidual în Dumnezeu.
Dumnezeu v-a făcut în felul în care v-a făcut pentru un anumit scop.
Dacă doar ne-am găsi locul şi să rămânem acolo. Dacă noi încercăm să
facem ceva deiferit, atunci (înţelegeţi?), noi suntem în teritoriul altcuiva;
noi doar pătăm imaginea lui Dumnezeu.
65. Noi luăm, ca Billy Graham din lumea denominaţională de astăzi,
aşa cum este el; dacă noi l-am chema poate ca jucător de fotbal; el are
mingea.
66. Acum, dacă tu încerci să iei mingea de la coechipierul tău, tu doar
dezordonezi echipa. Păzeşte-ţi omul. Înţelegeţi? Continuă să-l păzeşti,
împiedică-i pe ceilalţi astfel ca el să poată alerga. Iar noi vom avea
marcarea după un timp şi Isus va veni şi atunci va fi totul terminat.
Domnul să vă binecuvinteze.
67. Acum, eu mă duc la zicerea despre acest om, Zacheu. L-am avut
sus în acest copac, ştiţi voi, cu frunze trase în jurul său. Şi atunci când a
venit jos din copac, el a mers acasă cu Isus. Şi am zis: “el a devenit un
 12

membru al filialei a “Oamenilor de afaceri ai Evangheliei depline”.

Astfel dacă este vre-un Zacheu aici, în această dimineaţă, eu sper că
luaţi acel sfat bun şi deveniţi un membru al “Oamenilor de afaceri ai
Evangheliei depline”.
68. Voi spuneţi – “Evanghelia deplină?” – Da, domnule.
Acela este singurul lucru pe care Isus l-ar fi predicat, voi ştiţi, ar fi
fost Evanghelia deplină. Aceea este corect. Nu este aşa? Desigur, căci El
a fost Evanghelia deplină. Asta-i corect. El nu se putea nega pe Sine.
69. Dar acum, eu am câteva scripturi scrise aici, un mic, obişnuit text;
nu-mi va lua decât câteva minute, dacă veţi suferi cu mine. Şi înainte să
facem asta…Acum, în părtăşia noastră mică de strângere laolaltă şi
vorbind despre labele ursului în bidon şi aşa mai departe, acum doar să
periem la o parte toată aceasta acum şi doar să gândim că devenim
înştiinţaţi. Şi…şi noi dorim acum să intrăm în partea adâncă a
Cuvântului.
70. Să ne aplecăm capetele acum aşa cum ne apropiem de acesta,
pentru că noi nu avem nici un drept să abordăm Cuvântul fără să vorbim
mai întâi cu Autorul.
71. Cu capetele noastre aplecate, ochii noştri închişi; şi eu sper că
inimile noastre sunt aplecate împreună cu capetele noastre. Mă întreb în
timp ce îmi ridic ochii şi privesc spre audienţă, dacă ar fi cineva aici care
să zică, prin ridicarea mâinii: “Frate predicator aminteşte-mă în
rugăciune. Eu sunt în nevoie astăzi”? Dumnezeu să vă binecuvinteze.
Dumnezeu să vă binecuvinteze. Acum El vă vede mâna. El ştie ce este
în spatele mâinii voastre, în inima voastră. Fie ca El să acorde aceasta,
este rugăciunea mea.
72. Dragă Dumnezeule, aşa cum noi suntem recunoscători pentru
această clădire în care noi, copiii Tăi umili, putem să ne adunăm
împreună aici şi doar să vorbim şi să avem părtăşie, doar să fim noi
înşine aşa cum noi rodim pentru Christos şi dorim să devenim mai mult
ca El…Sunt fraţi slujitori stând aproape, Doamne, oameni care sunt cu
mult mai capabili de a sta aici să dea acest Cuvânt decât mine, robul Tău
nevrednic. Dar mi-a venit rândul. Şi, Tată, eu mă rog astăzi că dacă eu
aş putea spune ceva care nu ar fi drept conform cu voia lui Dumnezeu,
fie ca înainte să o spun Tu să-mi închizi gura, aşa cum ai făcut gurilor
leilor într-o zi aşa că ei nu l-au deranjat pe Daniel.
73. Şi, Tată, noi Îţi cerem acum să aminteşti pe fiecare şi pe toţi,
fiecare slujbă. Şi această trezire care are loc aici în oraş, Doamne, jos la
Adunările lui Dumnezeu, eu mă rog, dragă Dumnezeule ca Tu să trimiţi
 13

o aşa trezire înăuntru acolo încât acest oraş întreg să fie pus în mişcare
de Puterea lui Dumnezeu, ca toate aceste barurile şi copiii rătăcitori în
jur pe străzi să fie aduşi la tronul lui Dumnezeu şi să fie umpluţi cu
bunătatea Lui şi cu Duhul Lui. Acordă aceasta, Tată ceresc.
74. Şi noi ne rugăm ca astăzi, dacă există vre-un bărbat sau femeie,
băiat sau fată care au ajuns în această adunare în această dimineaţă, aici
sub adăpostul pentru zăpadă, fie ca marele Duh Sfânt să viziteze inimile
lor şi să le vorbească într-un fel misterios. Poate unii care sunt miraţi,
care odată Te-au primit, Doamne, dar acum s-au dus, adu-i înapoi,
Doamne, în această dimineaţă.
75. Şi noi ne rugăm pentru această filială, pentru fratele Earl şi pentru
soţia lui şi pentru ceilalţi. Acordă aceasta, Doamne.
76. Acum, frânge pentru noi Pâinea Vieţii aşa cum noi deschidem
paginile Cuvântului, pentru că noi ştim că Biblia nu este de interpretare
personală. Dar Dumnezeu nu are nevoie de noi să interpretăm Cuvântul
Lui; El este propriul Său interpret. El a zis într-o zi: “Să fie lumină” şi
acolo a fost lumină. El a zis “O fecioară va zămisli”, şi aşa a fost. “Şi în
zilele din urmă Eu voi turna Duhul Meu peste toată făptura”; nu
contează ce a spus lumea, El a făcut-o. El nu are nevoie de interpret. El
interpretează propriile Sale Cuvinte prin a le face vii şi adeverindu-le ca
fiind aşa. Vino la inimile noastre, Doamne Isuse şi interpretează-ne
astăzi lucrurile de care avem nevoie. Noi o cerem în Numele lui Isus.
Amin.
77. Acum, în Biblie, dacă voi veţi deschide…Eu cred că nu am avut
niciodată un Mesaj pe care să încerc să-l aduc, despre care să vorbesc
fără ca mai întâi să citesc Cuvântul. Pentru că cuvântul meu va da greş.
Eu sunt un om. Dar Cuvântul Lui doar nu poate să greşească; El este
Dumnezeu. Deci, haideţi să deschidem acum pentru un mic text. Şi noi
vom fi afară în 30-40 de minute, cu voia Domnului.
78. În Apocalipsa acum, noi vrem să întoarcem la Apocalipsa capitolul
3 începând cu versetul 14. Şi noi vrem să citim doar porţiunea, este un
mesaj către epoca bisericii Laodicea. Şi eu cred, şi eu…eu presupun că
majoritatea oamenilor umpluţi cu Duhul şi cititorii Bibliei cred, pot
spune amin la aceea că noi suntem în epoca bisericii Laodicea, pentru că
aceea este ultima epocă. Ascultaţi la mesajul despre condiţia bisericii la
acest timp.
 14

Şi îngerului bisericii…Laodicea scrie-i: “Aceste lucruri le

zice Amin-ul, Martorul credincios şi adevărat, începutul
creaţiei lui Dumnezeu;
Ştiu faptele tale…nu eşti nici rece nici fierbinte; dacă ai fi
fost rece sau fierbinte.
De aceea fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici fierbinte, te voi
scuipa afară din gura Mea.
Pentru că zici: ‘Sunt bogat şi am crescut în bunuri şi nu am
nevoie de nimic’ şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac,
orb şi gol,
Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit în foc, ca tu
să poţi fi bogat; şi haine albe, ca tu să poţi fi îmbrăcat şi ca
ruşinea goliciunii tale să nu se vadă; şi unge-ţi ochii cu
alifie pentru ochi, ca tu să poţi vedea.
Pe acei pe care îi iubesc, Eu îi mustru şi îi pedepsesc; de
aceea fi zelos şi pocăieşte-te.
Iată EU SUNT la uşă şi bat; dacă vre-un om aude glasul
Meu şi deschide uşa, Eu voi intra la el şi voi cina cu el şi el
cu Mine.
Celui ce biruieşte îi voi da să şadă cu Mine în tronul Meu,
după cum şi Eu am biruit şi şed cu Tatăl Meu în tronul Lui.
Cel ce are o ureche să audă ce spune Duhul către biserici.

79. Domnul să binecuvinteze citirea acestui Cuvânt. Acum, eu

vreau să iau doar pentru câteva momente un mic text, numit “Uşi după
uşă”. Acum, acesta este foarte… “Uşi după uşă” – sunt trei cuvinte. “Uşi
după uşă”.
80. Voi mi-aţi putea spune…, “Frate, probabil sunt 100 de oameni aici.
Acolo…nu crezi că este un text cam scurt, când tu ai înaintea ta 100 de
suflete?”
81. Ei bine, ar putea fi adevărat, textul este scurt. Dar nu este mărimea
textului care contează, este ceea ce este. Este ceea ce textul spune, aceea
contează.
82. După cum, eu cred că a fost în Louisville, Kentucky, cu ceva timp
în urmă, un mic băiat a fost sus în podul casei, jucându-se în jur cu ceva
lăzi vechi sus în mansardă; şi el a dat de un timbru vechi. Păi, primul
lucru în mintea lui a fost că ar putea lua o îngheţată pentru acela. Acolo
era un colecţionar în josul străzii, astfel el a luat-o în josul străzii, doar
 15

atât de repede cât putea să meargă. Şi a zis: “Ce îmi veţi da pentru acest
timbru?”
83. Colecţionarul s-a uitat atent şi era cumva uzat. El a zis: “Eu îţi voi
da un dolar”.
84. Oh, acela a fost vândut uşor. El l-ar fi vândut şi pentru o monedă şi
apoi să fie bucuros pentru aceea să ia o îngheţată, dar a fost vândut
pentru un dolar. Colecţionarul l-a vândut pentru 500 $. Şi mai târziu, nu
ştiu exact unde s-a dus; a mers în sute de dolari. Înţelegeţi, bucăţica de
hârtie nu a fost prea mult, doar o bucăţică pe care nu aţi fi ridicat-o de la
podea. Dar nu era hârtia care a contat; este ceea ce este pe hârtie – aceea
contează.
85. Şi în acest fel este cu citirea Cuvântului lui Dumnezeu. Nu este
numai hârtia, valoarea hârtiei, sau mărimea hârtiei; este ceea ce este
scris pe hârtie. Şi un Cuvânt este de-ajuns să salveze o lume, dacă ar fi
primit în acel fel.
86. Cu ceva timp în urmă era… Am citit o poveste despre… din zilele
nobilului nostru… unul dintre cei mai mari preşedinţi pe care eu cred că
naţiunea l-a avut vreodată – Lincoln. Nu pentru că el provine din
Kentucky, ci pentru că el a fost un om mare. El a fost lipsit de vre-o
educaţie, dar totuşi era…era ceva în inima lui, ceva scop.
87. Mie îmi place un om al viziunii; îmi plac oamenii care au ceva
pentru care luptă, nu doar să şadă în jur: “Păi, orice ar veni va fi bine”.
Oh, fi sus cu aceasta. Şi Lincoln nu a lăsat niciodată educaţia să-i stea în
cale. El avea ceva de făcut. Eu cred că fiecare creştin s-ar cuveni să fie
în felul acela. Găseşte-ţi scopul şi du-te în acţiune.
88. Fiecare membru al acestei filiale să nu… „Păi, noi avem un mic
dejun o dată pe lună”- nu este aceasta; „sau o dată în fiecare sâmbătă”.
Aveţi un scop în viaţă, ceva care urmează să faci. Să…Dumnezeu te-a
aşezat aici, fă ceva cu aceasta, fiecare membru al oricărei biserici. Există
o trezire în oraş. Acea trezire este acolo pentru un scop. Să obţinem ceva
de la aceasta. Să facem ceva referitor la asta.
89. Domnul Lincoln…Acolo era un om, un ins tânăr; el era în război şi
el era…el era laş, în primul rând. Şi în timpul datoriei el s-a sustras de la
postul lui. Şi ei au găsit ceva împotriva lui, că el trebuia să fie împuşcat.
Şi, oh, el…era teribil. Dar un tânăr care îl iubea mult s-a dus la domnul
Lincoln să obţină o graţiere. El era preşedinte la acel timp în Statele
Unite, aici. Şi astfel el s-a dus la el pentru graţiere. Şi el i-a zis lui, aşa
cum ieşea din trăsură domnul Lincoln, înalt, cu barbă, tipic sudic, slab.
Şi el a zis: “Domnu’ Lincoln, există un băiat care urmează să moară în
 16

două zile de acum, să fie împuşcat pentru că el a dezertat în timp de

război. Domnule Lincoln, băiatul nu este un băiat rău. Dar toate acele
muschete puşcând şi oameni murind…el era nervos. Şi el era atât de
supărat încât el…el şi-a ridicat mâinile în aer şi a început să urle. El a
fugit”. A mai zis: “Eu l-am cunoscut pe băiat. Dar, domnule Lincoln,
numai numele dumneavoastră pe această bucată de hârtie poate să-l
cruţe. Vreţi s-o faceţi?”
90. Desigur, acest gentleman creştin a semnat repede hârtia: “Graţiat…
şi aşa mai departe”. Şi-a semnat numele: Abraham Lincoln, preşedintele
Statelor Unite.
91. Mesagerul s-a întors cât de repede a putut. Şi el a alergat la celulă
~
– Tu eşti liber; eşti liber. Aici este a domnului Lincoln, semnătura
domnului Lincoln. Tu eşti liber.
– De ce vi să-ţi baţi joc de mine, ştiind că voi muri mâine? Ia asta de
aici; tu numai îţi baţi joc de mine.
Şi el nu a primit-o:
– Nu, eu nu o vreau. Tu doar…Dacă acesta era preşedintele ar fi avut
blazonul şi ar fi avut hârtia lui potrivită.
– Dar este semnătura lui.
– Cum să cunosc semnătura lui? Tu doar îţi baţi joc de mine. Tu încerci
să mă faci să mă simt bine.
92. Şi el doar a început să urle întorcându-şi spatele. Băiatul a fost
împuşcat dimineaţa care a urmat.
93. Apoi, după ce băiatul a fost omorât iar numele preşedintelui pe
această bucată de hârtie că el era graţiat, apoi ce a urmat? Ei au încercat-
o în Curtea Federală. Şi aici era decizia curţilor federale, care este
fundamentul tuturor curţilor noastre. Ce ei spun odată, nouă nu ne place
decizia lor, dar trebuie să rămânem pe aceasta oricum (înţelegeţi?)
pentru că este postul nostru de datorie. Acesta este fundamentul. Acum
se zice această decizie: “O graţiere nu este graţiere până ce nu este
primită ca o graţiere”.
94. Şi acesta este felul în care este Cuvântul lui Dumnezeu. Este o
graţiere dacă este primit ca o graţiere. Şi este Cuvântul lui Dumnezeu,
este Puterea lui Dumnezeu către aceia care cred aceasta şi o vor accepta.
95. Nu contează dacă voi priviţi la aceasta şi spuneţi: “Oh, aceea era o
încurcătură; acolo erau o mie de traduceri şi toată aceea…”. Se poate să
fie aceea pentru cineva.
 17

96. Dar pentru mine este încă Cuvântul lui Dumnezeu, Isus Christos
Acelaşi ieri azi şi-n veci. El este dator obligat să stea lângă acel Cuvânt.
97. Acum, el are să judece biserica într-o zi. Şi dacă El o judecă prin
biserica catolică, ei, care spun că El o va face, atunci prin care dintre
bisericile catolice va judeca El? Ele sunt diferite una de cealaltă. Dacă El
o judecă prin a metodiştilor, atunci voi, baptiştilor sunteţi pierduţi. Dacă
El o judecă prin a penticostalilor restul din voi sunteţi pierduţi.
98. Dar El nu o va judeca prin biserică. Biblia a spus că El va judeca
lumea prin Isus Christos, iar Christos este Cuvântul. Astfel voi vedeţi –
noi suntem fără scuză. Este Cuvântul lui Dumnezeu prin care El judecă;
deci nu contează cât de mic, semnificaţia unui singur cuvânt al acesteia,
spune Apocalipsa 22:18…
99. Mai întâi eu voi începe cu Geneza. Dumnezeu a dat omenirii
Cuvântul Său să-i fortifice de la moarte, păcat şi suferinţă, sau de la
orice dezastru: un lanţ al Cuvântului Său – “Tu să nu atingi acest anumit
pom căci în ziua în care vei mânca din el în acea zi tu mori”. Şi un lanţ
este atât de rezistent cât cea mai slabă verigă. Iar sufletele noastre sunt
trase pe deasupra iadului, prinse de acest lanţ. Rupe una din ele, asta e
tot ce trebuie să faceţi. Eva nu a rupt o propoziţie, ea a rupt un Cuvânt
prin Satan. Acela a fost începutul Cărţii.
100. La mijlocul Cărţii vine Isus şi spune: “Omul nu va trăi numai cu
pâine, ci cu fiecare Cuvânt”, nu părţi din ele, ici şi colo, ci fiecare
Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.
101. Când El a fost mort, înviat şi a mers în cer şi S-a întors înapoi şi i-a
dat lui Ioan…care El spune acolo după învierea Sa, spune: “Ce se va
întâmpla cu omul acesta?”
102. Isus a zis: “Ce îţi pasă ţie dacă el rămâne până ce vin Eu?”
Neştiindu-se exact ce va fi cu viaţa lui, dar slujba lui va continua. Şi El
l-a ridicat sus în capitolul 4 al Apocalipsei şi i-a arătat toate lucrurile
care urmau să vină, în care trăim noi, chiar până la acest text de astăzi.
103. Iar apoi la capitolul 22, ultimul capitol versetul 18 El a zis:
“Oricine va scoate un Cuvânt din această Carte sau va adăuga un cuvânt
la aceasta partea lui va fi luată din Cartea Vieţii”. Înţelegeţi? Aşa că noi
credem că omul trăieşte prin fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu. Eu o cred
şi ştiu că este Adevărul. Oricât de mic, nu contează, doar ia un Cuvânt s-
o facă.
104. Gândind la cât de mic, nesemnificativ, văzând că mulţi din
prietenii mei canadieni şed aici…Îmi amintesc că am fost în Canada
când regele George, cel pentru care am avut privilegiul să mă duc să mă
 18

rog, când el a fost vindecat, cu acea scleroză multiplă. El suferea în acea

zi de scleroză şi de asemenea suferea cu o problemă la stomac, ulcer; aşa
cum mulţi din voi, canadieni şi americani ştiţi de asemenea. Dar,
văzându-l trecând în jos pe aici, stând în acea trăsură; el era un rege. El
se comporta ca un rege. Regina lui frumoasă stând lângă el în rochia ei
albastră, aşa cum el venea în jos pe stradă…
105. Şi un prieten de-al meu, eram împreună; şi când acea trăsură a
trecut pe lângă noi el doar şi-a întors capul şi a început să plângă. Mi-am
pus mâna pe umărul lui şi am zis: “Ce s-a întâmplat?”
106. El a zis: “Frate Branham, trece regele şi regina mea”. Ei bine, eu
am putut aprecia aceea.
107. Astfel eu m-am gândit: “Dacă un canadian sub conducere
guvernamentală…nu conducere guvernamentală, dar fiind totuşi o
conducere guvernamentală a Angliei, şi trecând regele pe lângă, poate
face pe un canadian să plângă, îşi întoarce capul şi plânge, ce va fi când
ne vom vedea Regele?” Şi cugetând la aceasta, partea noastră va fi
Regina.
108. Astfel, copiii ieşiseră toţi din şcoli, copii mici. Lor le-a fost dat un
mic steag britanic. Steagul canadian este numit altceva. Frate Fred, cum
este numit steagul canadian? [Fratele Fred Sothman spune: “Union
Jack”…]. Union Jack. Dar ei le-au dat un mic steag britanic să-l fluture.
Şi când regele a trecut, toţi micuţii au stat afară fluturând steguleţele lor
şi strigând regelui. Şi acolo erau orchestre cântând: “Doamne, slavează-l
pe rege”, aşa cum mărşăluiau pe stradă.
109. Oh, dacă voi doar aţi putea…aţi avea o vedere a ce urmează să fie
la acea înviere acolo.
110. Şi când ei au fost instruiţi, micuţii, să se întoarcă la şcoală de
îndată ce parada se termina, micuţii întorcându-se, la o şcoală lipsea o
fetiţă. Şi ei au mers peste tot să o găsească pe micuţă, în sus şi-n jos pe
străzi. Şi în final, în spatele unui stâlp de telegraf stătea micuţa, mititica,
piticuţa fetiţă, doar plângând din tot sufletul.
111. Păi, învăţătoarea a ridicat-o şi a întrebat-o:
– Care-i necazul? Nu l-ai văzut pe rege?
– Ba da, l-am văzut pe rege.
– Nu ţi-ai fluturat steguleţul?
– Ba da, mi-am fluturat steguleţul.
– Atunci deci, de ce plângi?
 19

– Vedeţi, doamnă învăţătoare, eu sunt aşa de mică; ceilalţi stăteau

în faţa mea. Ei erau mai mari. Şi eu mi-am fluturat steagul dar el nu l-a
văzut.
112. Şi ea era supărată din cauza aceasta. Ei bine, se putea ca regele să
nu o fi văzut pe micuţă. Se poate să nu-i fi văzut inima ei patriotică şi ce
simţea ea pentru el. Ea era prea scundă.
113. Dar nu este aşa cu Regele nostru. Oh, cel mai neînsemnat lucru pe
care noi îl facem El îl vede. Şi El cunoaşte chiar lucrurile şi gândurile
care sunt în inima noastră, orice facem, cât de mic este. Şi cum Îl slujim
noi? Cum slujim unul altuia. Dacă eu nu te iubesc pe tine cum pot să-L
iubesc pe El? Înţelegeţi? “În măsura în care aţi făcut acestor micuţi ai
mei, Mie Mi le-aţi făcut”. Înţelegeţi?
114. Sunt lucrurile mici pe care noi le lăsăm nefăcute câteodată, aceea
rupe întregul lanţ (vedeţi voi?) şi ne lasă liberi să mergem doar cu
gândire denominaţională şi uităm de aceste mici lucruri care sunt într-
adevăr lucrurile esenţiale. Totul, fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu este
esenţial. Nici unul nu poate fi lăsat afară. Noi trebuie să luăm fiecare
Cuvânt al acesteia, doar în felul în care a fost scris.
115. “EU SUNT la uşă” a zis Isus în epoca Laodicea, “şi bat”. Aţi
observat? Singura epocă a bisericii în care El a fost pus afară din
biserica Lui. În toate celelalte epoci ale bisericii El a fost în interiorul
bisericii. Prin metodişti, luterani şi aşa mai departe El a fost înlăuntrul
bisericii. Dar aici El este afară; crezurile şi lucrurile noastre L-au alungat
pe El din biserică. Dar El stă afară acolo încă bătând. “Cel ce va auzi şi
va deschide uşa EU voi intra cu el, voi cina cu ei şi îi voi da vindecare
pentru ochii lui şi haine şi îi voi da bogăţiile cerului - cel ce Mă va auzi
bătând”
116. M-am gândit că pot să-mi amintesc de numele acelui artist care a
pictat acea pictură despre a fi la uşă. Când el…ştiţi voi, toate picturile
mari mai întâi trebuie să meargă prin rândul de specialişti, sau sala de
critică, înainte ca să fie agăţată în sala de faimă. Acea pictură originală
acum ar valora milioane de dolari.
117. Dar, vedeţi, este ca şi biserica cum trebuie să treacă prin sala
criticilor. Noi trecem prin aceasta. Voi urmează să fiţi numiţi “holy-
roller”, voi urmează să fiţi numiţi oricum. Dar dacă voi aţi putea numai
să vă ţineţi poziţia în Christos, apoi El ne va lua în sala de faimă. Dar,
mai întâi noi trebuie să facem faţă criticii. Acolo e unde cei puţini din
noi stau. Acolo e unde se arată. Cel care nu poate suporta pedeapsa este
un copil ilegitim şi nu un copil al lui Dumnezeu. Nu contează cât de
 20

mult el merge la biserică şi orice face el, el este totuşi ilegitim dacă el nu
face faţă pedepsei şi nu este un copil real al lui Dumnezeu. Dar unui
copil real, veritabil al lui Dumnezeu nu-i pasă ce zice lumea; orice
altceva este pe locul doi. El îşi are mintea pe Christos şi aceea o
stabileşte. Da. Orice spune Christos să facă el va face. Oriunde Mielul
merge ei sunt cu El, oriunde. Şi apoi voi vedeţi apariţia Lui, prezenţa Lui
şi ce El face. El este întotdeauna cu poporul Său, Mireasa Sa. El o
curtează. Într-o zi acolo va fi o Cină de Nuntă.
118. Şi acest artist, cu toate acestea, când a mers prin critici, o grămadă
de critici adunaţi în jurul acestui artist. Nu pot să mă gândesc la numele
lui. Încerc să mă gândesc la Michelangelo, dar el a fost sculptorul
monumentului “Moise”. Dar eu nu pot să mă gândesc la numele lui. Dar,
oricum, i s-a zis: “Pictura ta stă în picioare. Nu am nimic să pot spune
împotriva picturii tale pentru că el ţine un felinar în mâna Lui; arată că
El vine în negura nopţii. Şi atunci El este la uşă cu capul Lui, urechea
Lui aşa ca El să nu fie… să fie sigur să nu rateze cel mai slab sunet. El
îşi are urechea întoarsă spre uşă şi El bate la uşă. Dar, ştii, domnule,
există un singur lucru pe care l-ai uitat în pictura ta”.
119. Iar artistul, căruia i-a luat aproape o viaţă s-o picteze a zis: “Ce este
aceea ce am uitat, domnule?”
120. I s-a răspuns: “Nu contează cât de mult El a bătut (înţelegeţi?), ai
uitat să pui clanţa. Nu este nici o clanţă pe uşă”. Dacă veţi analiza uşa nu
există nici o clanţă pe ea.
121. “Oh”, a zis artistul, “eu am pictat-o astfel. Vedeţi, domnule, clanţa
este pe dinlăuntru. Tu eşti acela care deschizi uşa. Tu deschizi uşa”.
122. Oh, pentru ce bate un om la uşa unui om? El încearcă să obţină
intrarea. El încearcă să ajungă înăuntru. El poate are ceva ce vrea să-ţi
spună sau să vorbească cu tine. El are un mesaj pentru tine. Şi acela este
motivul pentru care oamenii bat la uşa altuia. Ei au ceva motiv să o facă.
Nu se poate întâmpla aceea fără un anumit motiv. Tu nu ai merge la casa
unui om dacă nu ai avea un motiv să te duci. Dacă nu ai pentru ce
altceva să-l vizitezi îi duci un mesaj sau ceva…Există un anumit motiv
pentru un om să se ducă să bată la uşa unui alt om.
123. Oriunde este o întrebare trebuie să fie şi un răspuns. Nu poate fi o
întrebare fără un răspuns. Astfel aceea este ce căutăm noi în Biblie,
aceste întrebări ale zilei; Biblia are răspunsul. Şi Christos este Acel
Răspuns.
124. Acum, mulţi oameni importanţi au bătut la uşi în jos prin timpul
vieţii şi mulţi au bătut în vremurile care au trecut. Şi probabil, dacă
 21

timpul se scurge mai departe acolo vor mai fi mulţi alţi oameni
importanţi.
125. Acum, primul lucru, poate, dacă cineva ar bate la uşa ta, dacă ai
putea, tu te vei scula şi vei trage perdeaua să vezi cine este acolo.
126. Dacă tu eşti ocupat, aşa cum noi pretindem că suntem astăzi: “Prea
ocupaţi să mergem la biserică, prea ocupaţi să facem asta. Şi ştiţi voi,
biserica mea nu crede într-un astfel de lucru”. Şi eu…Vedeţi, noi doar
suntem abstinenţi câteodată, de la Cuvânt.
127. Dar voi trageţi perdeaua, astfel voi vreţi să vedeţi cine stă acolo. Şi
apoi, dacă este un om important voi repede alergaţi la uşă.
128. Acum, să mergem înapoi puţin şi să luăm câţiva oameni care au
bătut. Să mergem înapoi doar puţin şi să ne gândim la Faraon în Egipt cu
multe sute de ani în urmă. Ce ar fi dacă Faraon, regele Egiptului ar veni
la casa unui ţăran, iar acest ţăran ar fi într-un fel dezagreabil cu Faraon şi
el nu ar crede politicile lui şi ar fi diferit cu el? Dar aici stă Faraon, stând
la uşa unui zidar de cărămizi sau a unui noroios, cum l-am numi noi, jos
în Egipt. Şi el îşi trage perdeaua şi acolo stă marele Faraon la uşă. Şi el
bate cu zâmbetul pe faţă. [Fratele Branham bate pe ceva] Acel ţăran ar
deschide uşa şi ar spune: “Intră, mare Faraon, fie ca slujitorul
dumneavoastră umil să capete bunăvoinţă în ochii dumneavoastră. Toată
casa mea suntem servitorii dumneavoastră, Faraon. M-aţi onorat printre
fraţii mei. Aţi venit la casa mea iar eu sunt un om sărman.
Dumneavoastră aţi vizitat numai regi şi nobili şi oameni importanţi. Iar
eu sunt un om fără importanţă. Dar dumneavoastră m-aţi vizitat, m-aţi
onorat, Faraon. Ce ar putea face umilul dumneavoastră slujitor?” Nu
contează ce ar cere Faraon, chiar şi viaţa lui, el ar da-o. Sigur. Este o
onoare.
129. Sau să spunem spre exemplu, Adolf Hitler, când el a fost Fuhrer-ul
Germaniei. Ce ar fi fost dacă ar fi mers la casa unui soldat? Şi acel grup
de soldaţi nazişti mici toţi adunaţi în jurul lui şi primul lucru, ştiţi voi,
cineva bate la uşă. Iar soldatul spune: “Ah, mă simt rău în dimineaţa
asta. Nevastă, spune-le să plece.”
130. Şi ea se strecoară la uşă şi trage perdeaua. Ea zice: “Bărbate,
bărbate, sări repede”.
– “Ce s-a întâmplat? Cine-i acolo?”
– “Hitler, Fuhrer-ul Germaniei”.
131. Oh, vai. Soldatul a sărit în sus, şi-a luat hainele pe el, iute şi s-a
aranjat. S-a dus la uşă, a bătut la uşă…a deschis uşa şi a zis: “Heil
 22

Hitler”. Înţelegeţi? El era un om mare la vremea lui în Germania. “Ce

pot să fac eu?”
132. Dacă ar fi zis: “Du-te, sari de pe stânca aia de acolo”, el ar fi făcut-
o. De ce? Nu există…Nu era un om mai mare în Germania în vremea
naziştilor decât Adolf Hitler. El era un om mare. Şi el…Şi ce onoare
când el numai vizita generali şi oameni mari; dar aici el este la uşa unui
om de jos. Oh, desigur ar fi fost o mare onoare pentru el.
133. Păi, acum, cum e cu Flagstaff? Noi ne vom duce mai aproape de
casă. Ce dacă în această după-masă preşedintele nostru, domnul
Johnson, L.B. Johnson, ce dacă el s-ar da jos dintr-un avion pe aici pe
undeva? Şi acum noi suntem doar într-o clasă de oameni. Noi suntem
toţi săraci. Poate unul are o slujbă mai bună, poate o casuţă mai bună,
dar, cu toate acestea, noi suntem doar umani. Dar ce ar fi dacă el ar veni
jos la casa voastră, jos aici, poate la cei mai umili dintre noi şi ar bate la
uşă; şi voi mergeţi la uşă şi acolo stă preşedintele L.B. Johnson? Ar fi o
mare onoare. Voi aţi putea diferi cu el în politică. Dar tu ai fi un om
onorat să îl ai pe preşedintele Statelor Unite stând la uşa ta. Cine eşti tu
sau cine sunt eu? Şi acolo stă Lyndon Johnson la uşa ta. Deşi tu ai putea
fi un socialist sau un republican, sau diferit faţă de el cu milioane de
mile, dar totuşi ar fi o onoare.
134. Şi tu ştii ce? Pentru că ţi s-a acordat această onoare, de aceea
televiziunea ar arunca-o pe ecran în seara asta. Sigur. Principalele ştiri
ale ziarelor de mâine ar avea-o pe prima pagină, aici în ziarul din
Flagstaff; că John Doe…preşedintele Statelor Unite a zburat în Flagstaff
ieri, nechemat, doar a mers jos, fără vre-o invitaţie şi a bătut la uşa
unuia”. Umil, acel preşedinte ar avea numele de a fi un om umil, aşa de
mare cum este el să vină la uşa mea sau a ta. Noi suntem nimeni, iar el
să vină jos şi să vorbească cu noi.
135. De aceea tu ai merge în jos pe stradă şi ai spune: “Da, eu sunt
acela. Preşedintele m-a vizitat”.
136. “Stai pe loc, lasă-mă să-ţi fotografiez profilul. Uită-te la mine.
Acum, încă una în timp ce mergi”. Tu ai fi o persoană importantă. Sigur.
137. Ce ar fi dacă regina Angliei ar veni, chiar dacă nu ai fi sub
stăpânirea ei? Dar ar fi o onoare pentru unele dintre voi, femeile, să staţi
de vorbă cu regina Angliei, deşi nu aţi fi sub domeniul ei. Dar, totuşi ea
este o persoană mare. Ea este cea mai mare regină din lume la acest
timp. Cu siguranţă ea este. Aceea este politic vorbind. Dar dacă ea v-ar
cere ceva bibelou mic de pe perete, care ar valora atât de mult, voi i-aţi
 23

oferi-o. Ar fi o onoare pentru voi să o faceţi. Desigur. Ea este regina

Angliei.
138. Şi voi aţi fi onoraţi de preşedinte. Şi toţi ar vorbi despre umilitatea
reginei Angliei, zburând peste mare ca să vadă o anumită femeie din
Flagstaff, o mică nimeni. Şi ziarele ar împacheta-o iar ştirile ar face să
strălucească aceasta.
139. Dar, ştiţi voi, Cea mai importantă Persoană din toate timpurile, Isus
Christos, bate la uşa noastră. Şi EL este îndepărtat, Care este mai
important decât toţi regii şi potentaţii care au fost vreodată. Aceea este
corect. Şi tu L-ai putea accepta şi să mergi afară şi să spui ceva despre
aceasta, lumea de afară v-ar râde în faţă. Nici o ştire nu va…
140. Cine ar putea veni la casa ta, cineva mai mare decât Isus Christos?
Cine ar putea bate la uşa ta, mai mare decât Isus Christos? Cine ar putea
face aceea? Cine poate bate la uşa ta, cineva mai important decât Fiul lui
Dumnezeu? Şi totuşi El bate zi după zi. Şi dacă tu doar L-ai accepta, tu
eşti numit un fanatic. Astfel vedeţi voi cum lumea îi cunoaşte pe ai ei?
Aceea e corect. Dar acum El nu ar veni dacă nu are un motiv să vină.
141. Şi voi credeţi că umilitatea preşedintelui Johnson, sau a reginei
Angliei, sau a oricărei persoane mari… cum ar fi arătată, umilitatea
marii importante persoane să bată la uşa ta.
142. Cum rămâne cu umilitatea Fiului lui Dumnezeu? Cine suntem noi,
decât păcătoşi, murdari, născuţi în păcat, formaţi în fărădelege, venind în
lume vorbind minciuni? Astfel Fiul lui Dumnezeu va veni şi va bate la
uşa noastră.
143. Acum, regina Angliei ar putea să vă ceară un favor. Ea ar putea să
vă ia ceva de la voi. Astfel ar putea face şi preşedintele, ar putea să vă
ceară să faceţi lucruri pe care voi nu vreţi să le faceţi. El v-ar putea cere
comori pe care voi nu aţi vrea să le daţi şi care nu ar însemna nimic
pentru el.
144. Dar Isus vă aduce ceva când El bate. El aduce o graţiere. Nu Îl
respingeţi. Sau aşa cum a fost încercat în curţile noastre aici tot aşa va fi
în Împărăţia cerului. Dacă El a bătut şi a adus graţierea iar voi aţi
respins-o şi muriţi în păcatele voastre, voi veţi pieri, deşi voi aveţi
onoarea să staţi într-o adunare ca aceasta, deşi voi aveţi onoarea să
participaţi la trezire, sau la biserica voastră şi auziţi pe pastorul vostru
predicând un mesaj al Evangheliei. Şi voi aţi avut…?...spuneţi: “Da, am
fost acolo”. Poate tu,… greu de spus ceea ce voi toţi aţi putea spune.
“Am ascultat cântarea. M-am bucurat de ea. Am ascultat mărturiile. Era
real”. Dar tu ai refuzat-o.
 24

145. Ce ar fi fost dacă eu aş fi fost un tânăr şi aş fi găsit o tânără; ea să

fie frumoasă, creştină? Ea era calificată…[loc gol pe bandă]…nu ai
putea găsi nici un defect, dar trebuie să laşi tradiţiile omului. Tu spui:
“Oh, eu cred. Asta aşa e. Văd ce a spus Dumnezeu”. Dar tu trebuie să o
accepţi. Tu…atunci acea femeie devine parte din mine. Atunci tu devii
parte din Cuvânt, care este Mireasa. Dacă El este Cuvântul, Mireasa va
fi o Mireasă-Cuvânt. Înţelegeţi? Cu siguranţă va fi. Vedeţi, tu trebuie să
o accepţi. Tu…tu ai putea spune ce vrei. Tu ai putea să te lauzi cu
preşedintele. Dar de obicei când vine rândul lui Isus la uşa noastră noi
doar Îl îndepărtăm. Înţelegeţi? Noi doar nu vrem să avem nimic de-aface
cu El. Noi spunem: “Păi, într-o altă zi”.
146. Ce ar fi dacă aţi bate la uşa unui om? Acum, haideţi doar să
schimbăm imaginea pentru un minut. Ce ar fi dacă aţi merge şi aţi bate
la uşa altuia şi aţi avea ceva pentru ei? Şi, după toate acestea, ei s-ar
comporta cu voi cam cum v-aţi comportat cu Dumnezeu. Păi, dacă aşa
se întâmplă, în regulă, dar voi nu aveţi nici o sfoară trasă . Astfel atunci
când aţi bătut la uşa unuia iar ei aruncă o privire pe geam şi trag
perdeaua sau vin la uşă şi spun: “Altă dată”…
- “Păi aş dori…”
- “Nu am timp în această dimineaţă”.
147. Ştiţi ce aţi face? Probabil acelaşi lucru pe care eu l-aş face, şi restul
din voi, nu aţi mai merge niciodată înapoi.
148. Dar nu şi Isus: “EU stau şi bat”. Bate continuu. [Fratele Branham
bate continuu pe amvon]. Înţelegeţi? “Cel care caută (nu simplu a căuta,
ci a căuta perseverent); cel care bate (nu a bate simplu, ci a bate
continuu). Înţelegeţi? Cel care caută continuu, cel care bate continuu,
va…Nu doar…
149. Ca şi parabola cu judecătorul nedrept. Femeia a mers şi a vrut
răzbunare, dar nu o putea obţine. El…ea a bătut în continuare şi a pledat.
… „Doar să scap de ea, îi voi răzbuna duşmanii”.
150. Cu atât mai mult Tatăl ceresc va face. Ni se cuvine nouă să batem
la uşa Lui. Se cuvenea ca Adam să fi alergat în sus şi-n jos prin grădină,
urlând: “Tată, Tată, unde eşti?” Dar în loc de a face aceea, era
Dumnezeu care alerga în sus şi-n jos prin grădină: “Fiule, fiule, unde
eşti?” Vedeţi, aceea doar arată ce suntem noi. Noi întotdeauna ne
ascundem în loc de a veni înainte şi a mărturisi. Noi încercăm să fugim,
să ne ascundem în spatele a ceva. Aceea este doar natura omului. Noi o
avem în felul acela. Da, domnule.
 25

151. Tu ai da acestor oameni ce ai tu mai bun, totul. Dar tu, nu. Tu nu

L-ai accepta pe Isus. Eu nu mă refer la tine, ci la oamenii de aici.
152. Sau, poate ai putea spune aceasta; ai putea spune: “Predicatorule,
eu doar am făcut aceea. Eu doar mi-am deschis inima şi L-am lăsat pe
Isus să intre înăuntru. Eu am făcut aceea acum zece ani. Am făcut aceea
acum două zeci de ani”. Păi, aceea ar putea fi doar exact corect, dar este
aceea tot ce ai făcut? Înţelegeţi?
153. Eu vreau să vă întreb acum. Dacă aţi invita pe cineva în casa
voastră şi apoi când voi ajungeţi în casă…Cineva te invită şi spune
“intră”.
154. “Da, eu am un scop. Eu voi merge afară din oraş să fiu onorat”.
Înţelegeţi? Acela este felul în care o mulţime de oameni Îl acceptă pe
Christos. “Eu voi…eu aparţin la biserică. Eu aparţin la marele loc cutare
şi cutare de aici unde aparţine doctorul Ph.LL., ştiţi voi. Şi este cea mai
mare biserică. Primarul merge acolo şi de toate, ştiţi voi. Eu aparţin la
acea biserică”. Ei îl lasă pe el înăuntru, doar atât. “Da, eu Îl voi accepta”.
Înţelegeţi? – pentru un câştig personal.
155. Dar ce este atunci când Isus vine în inimă? Mulţi oameni Îl acceptă
pentru că ei nu vor să ajungă în iad. Dar când Isus vine în inima ta El
vrea să fie Domn, nu doar Salvator; ci şi Domn. Domn înseamnă
conducere. El vine să preia.
156. Acum, voi spuneţi: “Este chiar aşa, frate Branham?” – Desigur. Ce
ar fi dacă eu v-aş invita la casa mea şi ajungeţi la uşă? Şi voi bateţi la
uşă iar eu mă uit afară. Eu să zic: “Da, veniţi înăuntru. Dacă mă puteţi
ajuta, păi, faceţi la fel. Dar, acum, când voi veniţi înăuntru, acum, eu nu
vreau să vă băgaţi în casa mea. Voi staţi chiar acolo, la uşă”.
157. Vă amintiţi, textul nostru este “uşi după uşă”. Acum, înlăuntrul
inimii omului sunt multe uşiţe, şi aceste uşiţe acoperă o mulţime de
lucruri. Doar a-L lăsa pe El înlăuntru, aceea nu este totul, când El vine
înlăuntru.
158. Când eu vin în casa voastră, dacă voi mă veţi primi în uşa voastră,
de aceea dacă voi veţi spune: “Intră, frate Branham. Eu sunt aşa de
bucuros să te văd”.
Eu aş spune: “Păi, este un privilegiu pentru mine să vin în casa
voastră”.
“Oh, nu ai vrea să vi să stai jos? Frate Branham, mergi liber prin
casă, simte-te ca acasă”. Oh.
159. Eu aş merge la frigider, mi-aş lua un sandwich mare, cam aşa, mi-
aş da jos pantofii şi aş merge în dormitor şi m-aş aşeza jos. Şi eu doar aş
 26

avea un adevărat jubileu gastronomic. Înţelegeţi? De ce? Pentru că m-

am simţit bine primit. M-aţi primit bine. De aceea eu aş aprecia dacă m-
aţi primi bine.
160. Dar dacă eu merg în casa voastră şi voi îmi spuneţi: “Tu să stai la
uşă acum; să nu te bagi prin casă”. Nu m-aş simţi prea bine primit. Nu-i
aşa? Nu. Înţelegeţi? Nu v-aţi simţi bine primit. Cineva te invită înăuntru
şi spune: “Acum, aşteaptă. Da, intră, dar stai acolo”.
161. Acum, există o uşiţă când voi sunteţi în inima umană. Noi vom
vorbi despre unele din ele. Înţelegeţi? Noi nu avem timp să mergem prin
toate aceste uşi, pentru că sunt multe. Înţelegeţi? Dar, să spunem, în
următoarele 10 minute să vorbim despre câteva: trei uşi.
162. Acum, în partea dreaptă a inimii omului, când ajungi în uşă, există
o uşiţă pe partea dreaptă care este numită uşa mândriei. Oh, vai. “Să nu
treci Tu prin uşa aia”. Ei nu-L vor pe Domnul acolo, în acea uşă; aceea
este mândrie. “Eu am sânge rece. Am eu grijă. Oh, da, acum priveşte, eu
Îţi spun, eu…eu…”. Vedeţi, este mândrie. “să nu Te bagi acolo”. Acum,
El nu se simte bine primit atât timp cât tu ţii acea uşă a mândriei închisă.
163. El are să te umilească. Înţelegeţi? Aceea este de ce El vine
înăuntru. “Vrei să-mi spui că trebuie să merg acolo jos şi să acţionez ca
restul din ei?” Păi, tu nu trebuie. Acela este un lucru sigur. “Păi, eu îţi
voi spune, ce crezi că voi face când merg la consiliul de afaceri data
viitoare? Ce voi face dacă mă întâlnesc cu angajatorul meu mâine? Eu
va trebui să am acel Duh peste mine şi voi sări acolo în toiul muncii
mele, voi merge să vorbesc în limbi, oh, aceea mă va umili. Nu, stai
afară de acolo”.
164. Oh, acolo sunteţi. Vedeţi? Da, voi veţi lăsa pe Isus să intre
înăuntru; voi veţi frecventa biserica şi-ţi vei pune numele acolo,
acceptând pe Isus ca Salvatorul tău. Dar cum este cu aceea de a fi
Domnul tău, când El are stăpânirea deplină? Când El este Domn, El
are…toate Îi aparţin (înţelegeţi?), tu eşti complet predat Lui acum.
165. Dar acea mică mândrie. “Oh, vrei să spui că pentru noi, femeile,
noi va trebui să ne lăsăm părul să crească?” Păi, aceea este ce El a zis.
“Noi va trebui să ne lăsăm manichiura, sau chestiile de machiaj?” Aceea
este ce El a spus. “Păi, ce crezi că vor face cusătoarele din jurul meu?
Ele mă vor numi de modă veche”. Ei bine, doar păstrează-ţi mândria.
Mergi înainte. El va sta la uşă. Acolo este până unde poate ajunge El.
166. Dar când tu eşti gata să deschizi acea uşă, lasă-L să intre. El o va
curăţi pentru tine. Fustele scurte vor ajunge în coşul de gunoi iar
 27

machiajele, de asemenea vor ajunge la coşul de gunoi şi frizerul va muri

de foame dacă el doar taie părul femeilor cu adevărat credincioase.
167. Acum, spuneţi… “Aceea nu…” Oh, da, aceasta o face de
asemenea. Aceea este ce Biblia a spus. Aceea este corect. Vedeţi, este un
mic cuvânt acolo, că voi nu-L vreţi pe El să se bage…
168. “Păi, pastorul meu…”
Mie nu-mi pasă ce pastorul a spus. Aceea e ce Biblia a spus. Este
o ruşine pentru o femeie să facă astfel”.
169. “Păi”, voi spuneţi, “pe noi s-ar cuveni să ne înveţi lucruri, frate
Branham, cum să primim Duhul Sfânt şi cum să fim asta şi cealaltă”.
Cum veţi învăţa algebra dacă voi nu vă cunoaşte-ţi abc-ul? Nici nu ştiţi
cum să vă comportaţi, cum să arătaţi, cum să vă îmbrăcaţi…este o ruşine
să le vezi pe aceste femei pe străzi astăzi.
170. Am mers într-un loc ieri când, oh, unii din grupurile pervertite au
intrat. Ei…acei oameni îşi au părul în ochi, vin jos şi se lasă pe spate ca
nişte blegi, ca nişte copii mici îmbrăcaţi ca de şcoală, cu ghete mari
vechi în picioare, cu gura pe jumătate deschisă. Tu puteai spune că sunt
delincvenţi. Şi umblând pe acolo astfel spunând: “Noi suntem francezi”.
171. Cine în lume ar angaja un astfel de om în afacerea lui? Cum îşi vor
câştiga existenţa? Şi am văzut un grup de băieţaşi stând acolo…Ei
veneau de la universitatea aceea din centru, aceşti nonconformişti, sau
eu cred că ei se numesc pe sine bugs3 sau beatles, sau ceva de felul ăsta,
unele din acele lucruri care vin din Anglia. Şi atunci acolo în felul acela,
cine ar angaja un om ca acela să lucreze pentru el? Aţi pune un om ca
acela în afacerea ta, tu, om de afaceri? Dacă da, tu eşti… acolo e ceva, tu
nu ai ajuns suficient de aproape de cruce 4 încă.
172. Priviţi la aceste femei de afară de pe străzi; este o disgraţie. Poate
tinere inocente cu aceste hăinuţe peste (Înţelegeţi?), este o disgraţie felul
în care arată. Păi, voi spuneţi…
173. De ce, femeilor, voi comiteţi adulter. Ele spun: “Aşteaptă un minut
aici, tinere. Eu sunt atât de virtuoasă cât eu…”. Aceea ar putea fi aşa în
propriile voastre gânduri. Şi ar putea fi aşa, dovedind chiar şi printr-o
examinare medicală că tu ai putea fi.
174. Dar, amintiţi-vă, la acea zi a judecăţii tu va trebui să răspunzi
pentru comitere de adulter. Isus a zis: “Orişicine se uită la o femeie ca s-
o poftească a comis deja adulter cu ea în inima lui”. Şi voi v-aţi
3
bugs = insecte, gândaci, ploşniţe
= şmecher
4
o altă traducere ar fi: „nu ai ajuns suficient de aproape de faliment, de răscruce”
 28

prezentat înşivă lui. Vedeţi cum diavolul le-a orbit? Este o disgraţie.
Este o ruşine. Vedeţi, ele au un duh. Este un duh care face asta; este un
duh nesfânt.
175. Dar un Duh Sfânt veritabil va face o femeie să se îmbrace decent şi
să arate sfânt.
176. Soţia mea mi-a spus odată…Noi mergeam în jos pe stradă şi noi
am găsit o femeie cu rochie, în ţara noastră. Era un lucru foarte
neobişnuit (înţelegeţi?); nu sunt prea mulţi penticostali pe acolo. Astfel
noi am observat că ea avea o rochie pe ea.
177. Şi ea mi-a zis: “Billy, eu le cunosc pe unele dintre femei. Ele cântă
în coruri jos aici la aceste biserici”.
Eu am zis: “Desigur”.
A zis: “Ei bine, ele pretind că sunt creştine?”
Am zis: “Dragă, priveşte. Vezi, noi nu …”
A zis: “De ce fac aceea oamenii noştri?”
Am zis: “Uite, dragă, noi nu suntem din rasa lor deloc”.
Ea a zis: “Ce? Ei sunt americani”.
Eu am zis: “Da, dar noi nu”.
Ea a zis: “Noi nu?”
Am zis: “Nu. Când eu merg în Germania eu dau de un spirit
german. Când eu merg în Finlanda …”
178. La saună, sus acolo, mulţi din voi finlandezii ştiţi, femeile dau
bărbaţilor băile. Astfel acela este doar un spirit finlandez. Mari oameni
minunaţi, dar voi găsiţi oriunde mergeţi, voi găsiţi un duh naţional.
179. Voi mergeţi într-o biserică şi îl urmăriţi pe păstor, dacă el este de-a
dreptul sălbatic şi o ţine tot aşa, adunarea va fi la fel. Înţelegeţi? Ei iau
duhul unul de la altul în loc să ia Duhul Sfânt.
180. Acela este motivul că noi avem atât de multă învăţătură pervertită a
Bibliei. În loc să vină înapoi la plan ei iau duhul unei denominaţiuni.
Înţelegeţi? Nu…Cuvântul este doar atât de străin pentru ei cum a fost în
zilele când Isus a venit înainte prezentând reala Evanghelie adevărată.
Ei au zis: “El este un drac. El este Beelzebub”. Înţelegeţi? Dar acolo îl
obţineţi.
181. Şi ea a zis: “Ei bine, dacă noi, atunci, nu suntem americani, ce
suntem noi?”
Eu am zis: “Împărăţia noastră este de sus”.
182. Înţelegeţi? Noi suntem liberi născuţi din nou. Împărăţia lui
Dumnezeu este în voi. Înţelegeţi? Acţionaţi ca acolo sus. Voi sunteţi
delegaţi de acolo. Am zis: “Noi suntem cetăţeni aici, trăind aici în trup.
 29

Dar duhurile noastre, noi suntem străini şi călători”. Noi suntem străini
pentru lume acum, chiar şi pentru propria noastră naţiune pentru că noi
am acceptat invitaţia când ni s-a bătut la inima noastră să devenim parte
din El, Cuvântul Lui. Şi Cuvântul ne stabileşte, ne face vii şi ne face să
acţionăm ca creştini.
183. Cu ceva timp în urmă, în sud – o mică istorisire. Acolo era un
rege…sau un cumpărător. Ei vindeau sclavi. Aceea era în timpul
segregării, iar ei aveau sclavi în sud. Ei erau…Ei se duceau pe acolo şi îi
cumpărau, cum aţi cumpăra o maşină uzată dintr-o mulţime de astfel de
maşini.
184. Acum, eu sunt un integraţionist, absolut…vreau să zic un
segregaţionalist. Eu sunt un separator. Pentru că mie nu-mi pasă cât ei
argumentează, tu nu poţi fi un creştin şi să fi un integraţionist. Aceea
este exact corect. Dumnezeu încă chiar Îşi separă naţiunile. El Îşi separă
oamenii Lui. “Ieşiţi din mijlocul lor”. El este…El este un
segregaţionalist. “Nici să nu…să nu atingeţi lucrurile lor necurate”. El a
tras pe IsraEL, acea rasă iudaică, afară din toate, dintre toate rasele din
lume. El este un segregaţionalist.
185. Dar eu nu cred că vre-un om este să fie un sclav. Dumnezeu a făcut
omul; omul a făcut sclavi. Eu nu cred ca unul să stăpânească peste altul,
indiferent de rasă, culoare sau orice altceva.
186. Dar acolo este o segregare; Mireasa lui Christos este segregată de
restul bisericilor; aceea este exact corect. Biserica naturală şi biserica
spirituală; biserica-carnală şi biserica Cuvânt. Întotdeauna a fost aşa.
“Isus a venit la ai Săi proprii şi ai Săi nu L-au primit; dar atâţi câţi L-au
primit…”.
187. Astfel că acolo se obişnuia să fie pe acolo cumpărători, samsari
care să-i cumpere pe aceşti sclavi. Odată era unul venind la o mare
plantaţie şi el îi supraveghea. Sclavii erau bătuţi rău şi de toate, ştiţi voi.
Ei erau departe de casă. Ei nu se mai puteau întoarce acasă din nou.
Burii, olandezii s-au dus şi i-au luat, i-au adus aici şi i-au vândut. Şi ei
nu aveau să-şi mai vadă părinţii niciodată, nici copiii. Ei îi împerecheau
pe unii cu alţii; luau un om mare şi îl împerecheau cu o femeie mare,
departe de propria lui soţie, ca să facă sclavi mai mari. Ahh…,
Dumnezeu îi va face să răspundă pentru aceea într-o zi. Asta e corect.
Nu-i aşa?
188. Ca şi cum Abraham Lincoln a zis odată, când s-a urcat într-o barcă
acolo, în New Orleans, dându-şi jos pălăria cilindrică.
 30

189. El a văzut trei sau patru negrii venind în jos, stând acolo fără vre-
un pantof în picioare, unde ei…Păzeau o vacă şi luau…luau promoroacă
de pe pământ pe picioarele lor; ei stăteau acolo până după ce vacile
intrau înăuntru. Micile lor picioare bătrâne crăpate, sângerând. Ei
cântau: “Tu eşti încălţat, eu sunt încălţat şi toţi copiii lui Dumnezeu sunt
încălţaţi”.
190. Când el s-a urcat în barcă jos acolo, s-a dus până la ţarcul taurilor,
era un negru mare stând acolo, fiind biciuit în jur, testându-i inima. Şi îl
alergau în sus şi-n jos pe drum cu un bici în spatele lui. Apoi îi verifica
inima să vadă dacă era în regulă. Micuţa lui soţie sărmană stătea acolo
cu doi sau trei copii sub braţele ei în felul acesta – urma să fie vândut
pentru împerechere cu o femeie mare, corpolentă. Bătrânul Abraham
Lincoln şi-a pus pălăria sub braţul lui, în felul acesta; lovind cu pumnul
el a zis: “Asta-i greşit! Şi într-o zi eu voi lovi asta chiar dacă mă va costa
viaţa”. Şi acolo, într-un muzeu din Chicago, zace o haină cu sânge pe ea,
care a eliberat pe acel negru din aceea.
191. Şi am zis că acel păcat şi lucruri sunt greşite. Dumnezeu să mă
ajute să o lovesc împreună cu ceilalţi slujitori ai Evangheliei. Noi
suntem născuţi copii liberi ai lui Dumnezeu. Noi nu avem nici o treabă
pentru vre-un crez sau cult care să ne arunce într-un Conciliu Mondial al
Bisericilor. Noi suntem născuţi oameni liberi în Duhul Sfânt. Noi avem
un drept. Noi ieşim afară din acel fel de lucru ca acela, de a fi
penticostali. Asta-i corect. Acum noi suntem liberi. Noi nu trebuie să
fim legaţi jos de acele lucruri din nou.
192. Dar acest cumpărător a spus privind printre sclavii lui, o sută şi
ceva din ei, pe o plantaţie mare; el a zis: „Spune”. Un ins mic de acolo,
ei nu trebuiau să-l biciuiască; îşi avea pieptul scos în afară, bărbia sus,
pus pe treabă. Au zis:
193. – „Spune-mi, vreau să-l cumpăr”.
– „Oh, nu”. Proprietarul a zis: „El nu este de vânzare. Huh-uh”.
– „Păi, nu este el un sclav?”
– „Ba da”.
– „Păi…păi, ce îl face pe el aşa de diferit? Îl hrăniţi diferit?”
– „Nu; ei toţi mănâncă împreună afară acolo, în galerie”.
– „Este el şeful peste ei?”
– „Nu, este doar un sclav”.
– „Păi, ce îl face pe el diferit?”
 31

– „Ştii, m-am întrebat asta chiar eu. Ştii, în ţara de unde provine,
din Africa, tatăl acelui băiat este regele tribului. Şi deşi este un străin, el
se comportă ca un fiu de rege”.
194. Oh, eu m-am gândit, ce lucru pentru o creştină tânără şi un creştin
tânăr. Femeilor, încetaţi în a mai purta acele haine în felul acela.
Bărbaţilor, încetaţi în a mai spune acele glume obscene şi toate acele
lucruri. Noi suntem fii şi fiice ale Regelui. Îmbrăcaţi-vă ca o regină.
Îmbrăcaţi-vă ca o lady.
195. Acţionaţi ca un gentleman; nu lăsaţi să vă crească părul în jos, în
felul acesta. Biblia spune că este greşit (natura vă învaţă) ca un bărbat să
aibe părul lung. Şi este o disgraţie şi un lucru neobişnuit chiar pentru o
femeie să se roage cu părul tăiat. Şi cum rămâne cu asta? : „Este o
urâciune pentru o femeie să se îmbrace cu haine ce aparţin bărbatului”.
Marele Dumnezeu care nu se schimbă, nu se schimbă. Dar totuşi astăzi
este doar atâta desfrânare, cum este în naţiunea noastră, o ruşine.
Haidem să acţionăm ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu, să trăim în felul
acesta. Noi suntem fii ai Regelui. Noi suntem putrezi…?…această
grămadă de încurcătură, murdărie şi mizerie de pe-aici, oamenii se
numesc pe ei înşişi creştini şi totuşi acţionând aşa.
196. Dar, amintiţi-vă, noi avem un ciocănit într-o zi şi o deschidere
pentru El să intre, mândria şi totul lăsat. Amin. Mie nu-mi pasă cum mă
numesc ei.

Oh, eu cred că sunt de modă veche

Dar Salvatorul Meu a fost şi El – de modă veche.

197. Este corect? Aţi auzit de melodia asta. Fiţi de modă veche. Nu
încercaţi să vă modelaţi după altcineva. EL este exemplul vostru.
Încercaţi să fiţi ca El, şi Duhul în voi vă va ajuta să faceţi aceea. Faceţi-
vă viaţa ca a Lui.
198. Da, există o uşă acolo. Eu vreau să numesc o altă uşă. Eu ajung
prea încurcat. Există o altă uşă acolo, chiar lângă acea uşă, mergând în
jur pe partea dreaptă şi acea uşă este uşa către viaţa ta privată. Oh, oh.
Tu nu Îl vrei pe El să se amestece în aceea. „Acum, dacă eu vreau să ies
pentru o mică petrecere cocktail ce te interesează? Ce biserică îmi va
spune mie ce să fac?” Uh-huh, acolo sunteţi. Înţelegeţi? „A zecea parte
din prada de război? Cine îmi va spune mie ce să fac? Aceasta este viaţa
mea personală. Eu fac aceşti bani. Am propria mea viaţă”. „Voi purta
 32

fuste scurte dacă vreau. Acesta este privilegiul meu propriu de a fi

americancă”. Aceea este adevărat. Sigur. Adevărat.
199. Dar dacă tu eşti un miel şi nu o capră (înţelegeţi?), mieii sunt ceea
ce El urmăreşte. Ele vor fi separate într-o zi.
200. O oaie are lână. Acela este singurul lucru pe care îl are. Ea nu
poate fabrica acea lână. Nouă nu ni se cere să fabricăm roada Duhului, ci
să producem roada Duhului. Şi atât timp cât este o oaie ea va produce.
Ea nu trebuie să fabrice. Glandele şi toate celelalte în ea sunt de oaie; va
produce lână pentru că în interiorul ei are glandele şi adrenalina şi
lucrurile necesare să producă lână.
201. Şi când voi sunteţi un creştin voi veţi face faţă Cuvântului. Mie nu-
mi pasă ce spune altcineva. Tu nu trebuie să munceşti nimic şi să aduci
jos ceva, să tragi, să pompezi. Tu eşti un creştin. Tu automat produci
roada Duhului. Înţelegeţi? Vedeţi, acela este felul în care este.
Înţelegeţi?
202. Dar oamenii, astăzi, ei nu vă vor pe voi să vă încurcaţi în vieţile lor
particulare.
203. Singurul lucru de făcut, doar deschide fiecare uşă din jur zicând:
„Intră Isuse”. Vedeţi ce se întâmplă. Când voi vedeţi în Carte tu ar trebui
să faci aceasta şi o vei face. De ce? Tu eşi o oaie atunci, în primul rând.
204. Dar dacă tu doar vrei să stai, să-L ţii pe El la uşă, doar spui: „Eu
am aparţinut la biserică. Eu sunt la fel de bun ca tine (Înţelegeţi?). Eu L-
am acceptat pe Christos”. Poate aceea e doar ce ai făcut. Dar L-ai făcut
pe EL Domn? Înţelegeţi?
205. Acum, Domnul nu poate aşeza jos o carte de reguli şi să spună un
Cuvânt iar apoi să vină în jur şi să îl nege. Şi dacă spui că ai Duhul Sfânt
şi Biblia spune un anumit lucru care să-l faci şi tu spui: „Oh, eu nu cred
aceea”. Tu doar aminteşte-ţi, acel duh din tine nu este Duhul Sfânt,
pentru că El nu se poate nega pe Sine. Asta-i corect. El nu se poate nega
pe Sine. El a scris Cuvântul şi El veghează asupra lui să-l împlinească.
Înţelegeţi? Astfel acesta nu este Duhul…
206. Este un duh, în regulă. Poate fi un duh al bisericii. Poate fi duhul
pastorului. Poate fi duhul lumii. Poate fi. Eu nu ştiu ce este, dar orice ar
fi acesta, poate fi un duh denominaţional: „Sunt un metodist, un baătist,
presbiterian, penticostal, sunt asta şi cealaltă”. Este…
207. Penticostali…Acum, amintiţi-vă, lăsaţi-mă să o îndrept;
Penticostal5 nu este o organizaţie. Penticostal este o experienţă pe care
5
în engleză „Pentecost” = Cincizecime, penticostal.
 33

tu ai primit-o. Voi, metodişti, baptişti, catolici şi toţi ceilalţi puteţi

experimenta Cincizecimea. Voi nu puteţi adera la Cincizecime, pentru
că nu este nici o cale să aderi la ea.
208. Eu am fost în familia Branham de 50 de ani. Voi ştiţi, ei nu mi-au
cerut să devin un Branham. Eu am fost născut un Branham. Şi astfel este
cum eşti un creştin - tu eşti născut un creştin. Asta-i corect.
209. Acum, oh, acea viaţă privată…”Oh, îţi spun eu, pastorul meu
merge la aceste dansuri şi noi ne facem twist-ul. Ei îl au”. În regulă.
Înţelegeţi? „Să nu vii să-mi spui ce pot să fac şi ce nu”. În regulă
(înţelegeţi?), tu nu-L vei lăsa pe El înăuntru.
210. Doar las-L pe El înăuntru o dată şi apoi du-te înapoi la twist sau la
rock-and-roll, sau orice vei face, vezi ce poţi face. Tu nu poţi s-o faci.
Lasă-L pe El o dată înăuntru şi apoi începe să pui pe tine o fustă scurtă,
unele din voi, femeile.
211. Eu ştiu că vă iau mult timp dar mai vreau să spun încă un lucru,
dacă este în regulă, în legătură cu aceasta.
212. Eu cred că cea mai mare întâlnire pe care Domnul m-a lăsat să o
ţin pentru El a fost în Bombay, unde eu am avut cam 500,000 şi 200,000
şi ceva în Africa, Durban, la cursa de maşini. În acea după-masă eu am
zis, după ce am văzut un aşa mare lucru minunat pe care Domnul nostru
milostiv a venit jos şi l-a făcut, am zis: „Misionarii v-au învăţat
Cuvântul, dar Cuvântul este înviat şi făcut viu. Ce El a spus trebuie să
vină la viaţă”. Şi eu…Şi atunci când acolo erau 25,000 de vindecări
luând loc de-odată, ocupându-se continuu vechile scaune bune acolo.
Doar o mică rugăciune simplă, ei au văzut Duhul Sfânt doar…Acei
oameni care nici măcar nu ştiau cine sunt ei şi de unde vin, aceea era tot
ce ei vroiau să vadă. Înţelegeţi?
213. Şi eu am întrebat: „Câţi vor să-L primească pe Christos?” Acolo
erau 30,000 care stăteau în picioare cu cuverturi de lână autohtone
învelind idoli.
214. Doctorul Bosworth, doctorul Baxter şi ceilalţi au început să plângă.
Şi fratele Bosworth a alergat sus şi a zis: „Frate Branham, aceasta este
ziua ta de încoronare”.
215. Fratele Baxter a zis: „Frate Branham, eu mă întreb, eu cred că ei au
dorit vindecare fizică”.
216. Acel băiat era pe mâinile lui şi pe genunchi. Iar Duhul Sfânt i-a
spus de unde vine, ce s-a întâmplat, zicând: „Tu vei vorbi. Gândeşte-te
la fratele tău; el este la o depărtare de o jumătate de milă în spate acolo.
El călărea pe un ţap galben şi şi-a vătămat piciorul. Dar AŞA
 34

VORBEŞTE DOMNUL, el este vindecat!” Aici vine băiatul cu cârjele

peste braţele lui, în felul acesta. Şi i-a luat cam 20 de minute poliţiei să-i
liniştească.
217. Apoi acest băiat care era în genunchi şi pe braţe, în felul acela, jos,
nici măcar nu s-a putut ridica, lipsit de puteri. Oh, Doamne, ce lucru
oribil. El credea că venea sus acolo pentru turişti, ştiţi voi, într-un fel de
a face…a face dansul junglei. Şi care…am luat lanţul şi l-am zdruncinat.
Am zis: „Dacă aş putea ajuta acea sărmană creatură şi nu aş face-o, aş fi
un—nu aş fi vrednic să stau sus aici”. Dar am zis: „Eu nu pot să-l ajut.
Dar acum eu am un mic dar; eu pot doar să-l pun în funcţiune, orice
spune Domnul”.
218. Şi când Domnul a demonstrat, a numit cine era el, a zis: „Mama lui
şi tatăl lui stau afară acolo; ei sunt zulu. Ei sunt slabi, neobişnuit”. Un
zulu cântăreşte în medie 300 de livre, fiecare om. Astfel a zis: „Ei sunt
neobişnuiţi. Dar acest băiat a fost născut într-o casă creştină, pentru că în
partea dreaptă, aşa cum mergeţi pe uşă, acolo este o poză a lui Christos,
în coliba acoperită cu paie”. Şi aceea era exact corect. Mama şi tatăl lui
s-au ridicat. Şi acela era numele lui, acela era cine era şi totul. Ei nu
puteau înţelege. M-am uitat înapoi şi l-am văzut stând în viziune acolo,
doar atât de drept cât putea fi. Nu s-a ridicat în picioare în viaţa lui. A
fost născut aşa. Am zis: „Domnul Isus îl face întreg”.
219. El nu era nici în toate minţile, încercând să meargă: „hu-ba-ba-ba”,
în felul acesta.
220. Şi eu am apucat lanţul şi l-am zdruncinat în felul acesta. Am zis:
„Isus Christos, Fiul, te face întreg. Stai pe picioarele tale”. Acolo el s-a
ridicat. Lacrimile alunecând în jos şi pe burta lui neagră aşa cum el se
ducea în jos aşa. Am văzut 30,000 de pături din lână specifice zonei…
dându-şi inimile lui Isus Christos.
221. Când la Clubul Kiwanis am zis…şi ei mi-au zis că eu urma să
devin un holy-roller când am părăsit biserica baptistă, astfel că am putut
să am părtăşie cu toţi oamenii. Ei mi-au spus: „De ce? Tu vei deveni un
holy-roller”. Am stat cu un grup de fraţi baptişi de-ai mei; am zis: „Voi
aţi trimes misionari acolo în ultimii 150 de ani şi cum i-am găsit? Încă
împachetând idoli. Dar puterea învierii lui Isus Christos – 30,000 L-au
primit pe Christos de-odată”.
222. Acum, eu vreau să vă spun vouă, femeilor: voi ştiţi ce li s-a
întâmplat femeilor? Am zis: „Drept pe pământul pe care staţi, Duhul
Sfânt vă va umple”. Şi când ele şi-au ridicat mâinile să-L accepte pe
Christos ca Salvatorul lor şi când ele au plecat de acolo…Ele erau goale,
 35

acum, nimic decât un mic petic în faţă. Dar când ele au plecat de acolo,
şi-au încrucişat mâinile în felul acesta pentru că ele erau în prezenţa
bărbaţilor, după ce ele L-au acceptat pe Christos.
223. Acum, cum putem noi, surori, cum putem noi în această naţiune
unde noi pretindem a crede şi a fi creştini şi în fiecare an ele se dezbracă
mai mult? Când acea persoană nici măcar nu a auzit vreodată de Numele
lui Christos, doar L-a acceptat în inimă. Nu, voi nu le-aţi fi putut spune
că ele erau goale; ele nu o ştiau. Dar ele s-au acoperit pe ele însele în
felul acesta ca să plece. Ziua următoare, sau două zile mai târziu, le-aţi fi
putut vedea cu haine pe ele, de anumite feluri.
224. Oh, Doamne. Este ceva greşit pe undeva. Este o răsucire a
teologiei. Puterea învierii lui Isus Christos, cum El a făcut omului numit
legiune: …„l-am găsit îmbrăcat şi în toate minţile”. Şi am început să
cred că este un duh peste oameni care îi conduce în acel americanism şi
francism şi toate felurile de lumism şi bisericism. Dar lăsaţi-i să vină
odată la acel Învăţător şi să simtă acea bătaie la uşă, ei îşi vor pune haine
peste şi vor acţiona ca femei şi bărbaţi şi vor fi născuţi din nou – creştini.
Amin, da.
225. Acum, mai am 20 de minute până la 12 00, doar câteva minute…
lăsaţi-mă să ocolesc ceva aici. Doar un moment, câteva scripturi; mi-ar
place să mai deschid o uşă. Ar fi în regulă?
226. Următoarea uşă de acolo este CREZUL. Înţelegeţi? Viaţa voastră
privată, acum să deschidem CREZUL. Doar un întreg cerc de ele
(înţelegeţi?). Dar haidem să intrăm în CREZ.
227. Ştiţi voi, cu ceva timp în urmă am fost într-un spital şi o femeie
mergea sub operaţie. Ea m-a chemat; ea a zis: „Frate Branham, eu sunt o
decăzută. Ai vrea să te rogi pentru mine?”
228. Am zis: „Da, doamnă, aş fi bucuros s-o fac”. Am zis: „Sunteţi o
decăzută?”
- „Da”
Am zis: „Acum,doar să aşteptăm un minut. Lasă-mă să-ţi citesc
Scriptura”.
229. Acolo era o doamnă întinsă acolo pe pat, privindu-mă, chiar
nostim; ea şi fiul ei, de aproximativ 20 de ani, un ricky obişnuit şi stând
acolo privindu-mă în felul acela.
230. Am zis: „Da, doamnă. Îi citesc Scriptura. ‚Chiar de ar fi păcatele
voastre cum e cârmâzul ele vor fi albe ca zăpada. De vor fi roşii ca
purpura vor fi albe ca lâna”. Şi după ce am citit i-am zis: „Dacă te-ai
rătăcit (înţelegeţi?), dacă te-ai îndepărtat de la Dumnezeu, dar
 36

Dumnezeu niciodată nu S-a îndepărtat de la tine…altfel nu m-ai fi

chemat”. Ea a început să plângă. Am zis: „Ne vom ruga”.
Acea femeie din celălalt pat a zis:
231. - Aşteaptă puţin. Stai aşa!
- Am zis: „Da, doamnă…?”
- Trage acea perdea!
- Nu sunteţi o creştină?
– Noi suntem metodişti.
- Păi, ce are aceasta de-a face cu asta? Vedeţi, aceea nu este mai
mult decât a spune că sunteţi un mânz, dacă sunteţi într-un ţarc de porci.
Înţelegeţi? Aceea nu înseamnă nimic.” Înţelegeţi?
232. Dar, vedeţi, de acolo vine, acea neprihănire proprie. „Aceea este
împotriva crezului nostru. Noi nu vrem vindecare Divină în biserica
noastră sau astfel de lucruri”. Înţelegeţi? Înţelegeţi ce vreau să spun?
Vedeţi? Ei nu vor permite intrarea în acea uşă. „Aceea este împotriva
crezului nostru”.
233. Există numai o singură CREDINŢĂ. „O CREDINŢĂ, Un Domn,
un BOTEZ”. Acea credinţă…

Credinţa mea priveşte sus la Tine,

Tu, Miel al Calvarului,
Salvator Divin;
Acum, ascultă-mă în timp ce mă rog,
Ia toată necredinţa la o parte.

234. Păcatul…păcat – există un singur păcat – acela este

NECREDINŢA. Un om care bea nu este un păcătos. Înţelegeţi? Acela…
acela…acela (înţelegeţi?) nu este păcat. Nu este un…nu este un păcat să
bei. Nu este un păcat să comiţi adulter, să minţi, să furi; aceea nu este
păcat. Acelea sunt atributele păcatului. Dacă tu erai un credincios, tu nu
ai fi făcut aceea. Înţelegeţi?
235. Există numai două: ori eşti necredincios ori credincios
(înţelegeţi?), una sau cealaltă. Tu nu faci toate aceste lucruri şi porunci
religioase doar pentru că eşti un necredincios. Dacă eşti un credincios,
este Cuvântul în care crezi, căci Christos este Cuvântul. Înţelegeţi? Şi
astfel tu eşti doar un necredincios pentru că tu crezi ceva tradiţie, sau
ceva dogme care au fost adăugate Bibliei, sau ceva ce denominaţiunile
cred. Dar un real credincios stă drept cu acel Cuvânt. Şi Dumnezeu
 37

lucrează drept prin acel Cuvânt, drept prin Cuvânt ca să-l facă să vină la
împlinire în generaţia aceasta în care trăim.
236. Şi acum, observaţi; şi voi spuneţi: „Oh, eu…frate Branham,
Domnul…” Ei bine, este în regulă, există mulţi filisteni netăiaţi împrejur
care au fost odată de asemenea. Şi o grămadă de egipteni au încercat să-l
urmărească pe Moise prin Marea Roşie, dar în final… Cum Iane şi
Iambre s-au împotrivit lui Moise astfel noi găsim acelaşi lucru în ziua
din urmă – Biblia a spus-o.
237. Acum, doar puţin mai departe. Isus a spus aici în…în această
epocă: „Fiindcă tu spui: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit…” Doar priviţi
cum suntem în ziua de azi, cea mai bogată biserică ce a fost vreodată. Şi,
ei bine, voi ştiţi, voi, penticostalilor aţi fi cu mult mai bine dacă aţi fi
afară cu o tamburină la colţ, ca taţii şi mamele voastre. Dar voi aveţi
biserici mai bune decât ceilalţi acum, cea mai rapidă creştere în lume.
Dar unde este acel Duh al lui Dumnezeu care obişnuia să fie printre noi?
Aţi lăsat afară Lucrul Real. - Pentru că spui: „Sunt bogat”.-
238. Amintiţi-vă, aceasta este penticostalul despre care se vorbeşte, căci
epoca penticostală este ultima epocă. Vedeţi, toată această trezire pe care
am avut-o, nu mai este vre-o altă organizaţie care să înceapă. Nu vor mai
fi. Acesta este sfârşitul. Grâul este matur acum. Vine sus prin frunze şi
tulpină şi pleavă şi este afară la grâu acum (înţelegeţi?), nu va mai fi. Ei
au început o mică Ploaie Târzie, dar doar a căzut drept înăuntru; va fi
altceva. Ei vor…Acesta este grâul care vine înainte. Înţelegeţi?
239. Observaţi. „Şi pentru că spui: ‚Sunt bogat, m-am îmbogăţit şi nu
am nevoie de nimic’ şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, orb, gol şi nu o
ştii; te sfătuiesc…” Oh, Doamne! „Eu bat la uşa ta”. [Fratele Branham
bate pe amvon…] Laodicea, Eu bat la uşa ta şi te sfătuiesc să vii la
Mine să cumperi aur încercat în foc; haine albe ca goliciunea să nu ţi se
arate.
240. Ia aceste lucruri şi pune-le pe tine cum ar trebui (înţelegeţi?),
neprihănirea lui Christos, a Cuvântului: nu neprihănirea mea
-Neprihănirea Lui.
241. Şi Eu de asemenea te sfătuiesc să vii să iei alifie pentru ochi ca să
poţi să-ţi ungi ochii ca să vezi. Alifie pentru ochi…
242. Eu sunt un kentuckian. Am fost născut în munţi şi noi obişnuiam să
avem un mic loc în pod. Şi noi, copiii am ridicat o mică scară, când am
mers acolo într-o seară. Şi noi ne-am aşezat. Ei trebuiau să pună o pătură
peste noi când ningea. Păi, stelele, vechea şindrilă…
 38

243. Câţi din voi ştiu ce este o şindrilă? Păi, frate, de ce nu mi-aş
îmbrăca salopeta aici? Sunt chiar acasă. Înţelegeţi? Păi, ei aveau vechea
şindrilă…
244. Câţi din voi ştiu ce este o împletitură de paie? Acum, ce ştiţi voi…
M-am gândit că m-am simţit groaznic de religios asupra a ceva. Ei bine,
eu cred că sunt chiar acasă acum. Aceea este bine. Şi nu am ştiut nimic
altceva până acum câţiva ani.
245. Câţi dintre voi cunoaşteţi ce este o lampă veche? Ştiţi voi, aceea
era marea lună bătrână dar pe partea cealaltă o bufniţă. Ei obişnuiau să
aibă cele mai mici mâini în casă – trebuiau să cureţe acea veche putinee,
ştiţi voi. Eu obişnuiam să iau un vechi stropitor şi mă stropeam peste tot;
astfel am luat acea lampă de tip coş şi am dus-o în altă parte ca să o
feresc de stropire. Da, într-adevăr.
246. Acum, bunicu’ era vânător cu capcane. Mama mamei mele provine
din rezervaţie. El s-a căsătorit cu o fată indiancă din rezervaţia Cherokee
acolo, în Kentucky şi Tennesse, ştiţi, unde este valea Cherokee. Şi ei
vânau cu capcane tot timpul, astfel îşi câştiga el existenţa.
247. Iar noi, copiii stând acolo sus, câteodată devenea într-adevăr rece.
Şi acel vânt venind suflând pe acolo noi răceam la ochi şi ochii noştri se
lipeau în timpul nopţii, ştiţi voi. Mama numea aceasta „problemă”. Nu
ştiu ce este asta dar ceva rece intră în ochii voştri şi vor răci. Şi ea zicea:
„Tu ai o problemă în ochii tăi” din cauza…, oh, ştiţi voi, a adierii care se
învârtea pe acolo, suflarea care străbate în noapte. Ochii noştri se umflau
şi se închideau.
248. Şi mama ajungea acolo la acea scară dimineaţa, când ea avea
biscuiţi făcuţi. Ea avea melasă de sorg aşezată pe masă. Şi ea zicea:
„Billy”. Eu răspundeam: „Da, mamă?” Ea zicea: „Tu şi Edward veniţi
jos”. Eu: „Dar mamă, eu nu pot să văd”. L-am chemat pe fratele meu,
noi îl numeam „Humpy”. Am zis: „El nu poate să vadă, de asemenea”.
Înţelegeţi? Ochii noştri aveau „problemă” în ei.
Ea zicea: „În regulă, doar un minut”.
249. Şi bunicul, când el prindea un raton…Câţi ştiţi ce este un raton?
Aceea e ce ea…El prindea un raton. El îi dădea grăsimea jos de pe el şi
o punea într-un vas. Şi acea grăsime de raton era un leac pentru toţi din
familia noastră. Ei ne-o dădeau nouă pentru o răceală grea, cu
terebentină pe ea şi ulei de cărbune. Noi o înghiţeam pentru dureri de
gât. Apoi lua acea grăsime de raton fierbinte, ea venea şi ne masa ochii
noştri şi ochii noştri se deschideau. Înţelegeţi? Era grăsimea de raton
care o făcea. Înţelegeţi?
 39

250. Acum, frate, soră, noi am trecut printr-o perioadă rece în biserică.
Şi aceea este corect, o mulţime de suflu religios a venit prin aceasta; toţi
sunt prinşi răciţi. Şi o mulţime de oameni îşi au ochii toţi închişi iar
acolo este un mare Conciliu Mondial al Bisericilor venind sus, sus aici;
va forţa pe fiecare din voi în aceasta. Ei se îndepărtează de la acel
Cuvânt, propriile noastre grupuri de aici. Eu sunt dator-legat de un
Mesaj; nu să fiu diferit, ci din cauza Dragostei…Dragostea este
corectivă. Veniţi înapoi. Staţi departe de acel lucru. Voi, fraţi slujitori…
mie nu-mi pasă ce fac grupurile voastre, staţi departe de aceasta. Staţi
afară din aceasta. Este semnul fiarei; staţi departe de acesta. Înţelegeţi,
Isus bate în această epocă a Laodiceei. Vedeţi unde ei Îl pun afară? El
încearcă să ajungă la individuali, nu la organizaţii şi grupuri de oameni.
El încearcă să apuce pe unul de aici şi unul de acolo şi unul de acolo;
încearcă. „Pe toţi pe care îi iubesc îi pedepsesc”.
251. Cum micul frate a avut viziunea aici şi a spus că a avut viziunea. El
a zis: „Aceeaşi Lumină pe care aţi primit-o, căci sunteţi morţi de altfel”.
Înţelegeţi?
252. „Pe care îi iubesc îi pedepsesc; fi plin de râvnă şi pocăieşte-te. EU
SUNT la uşă şi bat”. Acum, priviţi, grăsimea de raton nu va face
acesteia nici un bine.

Dar există o Fântână umplută cu Sânge,

Tras din venele lui EmanuEL,
Unde păcătoşii se scufundă sub revărsare,
Pierzându-şi toate petele de vină.
Acel tâlhar muribund s-a bucurat să vadă
Acea Fântână în ziua lui;
Acolo aş putea eu, tot aşa de ticălos ca el…

253. El mi-a deschis ochii cu alifia Sa. Duhul Lui a venit jos şi a încălzit
Biblia, alifia Sa. Eu nu o puteam vedea. Eram doar un pastor baptist
local. Dar într-o zi El a trimes Duhul Lui jos. Nu grăsimea de raton a
încălzit-o El, ci El a trimes Duhul Sfânt şi Focul. Puţină alifie pentru
ochi a scormonit prin Biblia…Bibliile mele…şi am putut să văd cu
ochiul meu, vreau să spun a scormonit prin ochii mei aşa ca să pot vedea
Biblia mea. Şi am văzut că El era Acelaşi ieri, azi şi-n veci. „Lăsaţi ca
fiecare cuvânt al omului să fie o minciună şi al Meu adevărul. EU SUNT
la uşă şi bat”.
 40

254. Încă o mică povestire. Mai avem timp? Doar asta, apoi voi pleca.
Înţelegeţi?
Era odată un negru jos în sud. Şi pastorul lui, eu l-am cunoscut, un
bătrân minunat. Noi îl numeam Gabe. Numele lui era Gabriel şi noi doar
îl numeam Gabe. El întotdeauna, pastorul şi cu mine, noi…noi mergeam
la vânătoare de multe ori. El era un frate de culoare bătrân şi noi am
mers afară să vânăm. Şi astfel, bătrânului Gabe îi plăcea să vâneze mai
mult decât oricine am cunoscut vreodată, dar el nu era un bun ţintaş. Aşa
că într-o zi pastorul lui şi cu el s-au dus la vânătoare.
255. Şi noi nu puteam niciodată să-l aducem pe bătrânul Gabe la
biserică. El doar nu o făcea. El nu venea la biserică. El zicea: „Ah, eu nu
merg jos acolo unde sunt făţarnicii”.
256. Am zis: „Dar, Gabe, atât timp cât tu stai afară, ei sunt mai mari
decât tine. Tu te ascunzi în spatele lor. Înţelegi?” Am zis: „Tu te ascunzi
în spatele lor. Tu eşti mai mic decât ei; ei întradevăr se duc jos şi fac un
efort. Înţelegi?”
257. Şi astfel el a zis: „Eu-eu doar…eu-eu iau în considerare ceea ce
spui tu, domnule Bill. Dar eu…eu sunt …eu îl cunosc pe bătrânul Jones
care se duce acolo jos; este un nimic. El împuşcă nimicuri cu mine
acolo”.
258. Eu am zis: „Aceea este în regulă, Gabe. Înţelegi? Este în regulă.
Dar, aminteşte-ţi, Jones are să răspundă pentru aceea; tu nu trebuie. Vezi
tu? Dacă tu doar te duci…” Am zis: „Tu ai un bun pastor”.
259. „Oh, pastorul Jones este unul dintre cei mai minunaţi oameni care
există în ţară”.
260. Eu am zis: „Lasă-l să fie exemplul tău, dacă tu nu poţi să priveşti
mai departe de atât. Lasă-l să fie exemplul tău”.
261. Astfel, într-o zi, fratele Jones, l-a luat pe fratele Gabe la vânătoare
şi a zis: „Noi am avut mai mulţi iepuri şi păsări în ziua aceea încât noi cu
greu am putut să le adunăm”. Şi a zis: „Vino înăuntru deseară…” A zis:
„Bătrânul Gabe venea în spate, aplecat, în felul acesta”. Şi soţia lui era o
reală creştină loială. Ea avea un loc acolo, o femeie umplută cu Duhul
Sfânt şi ea întotdeauna avea postul ei de datorie. Astfel ea era …
Bătrânul Gabe venea în spate, ştiţi voi. Şi pastorul Jones spunea că el se
uita în jur. El putea vedea: „Bătrânul Gabe continua să se uite peste
umărul lui, în felul acesta. Soarele apunea. Lumina se ducea încet-încet,
devenea rece”. A zis că după un timp după ce au străbătut înainte,
bătrânul Gabe venea sus. Şi de ţeava puştii lui atârnau câţiva iepuri şi
câteva păsări şi alte lucruri.
 41

262. El a bătut pe pastor pe umăr şi a zis: „Pastore…?”

Întorcându-se în jur, a zis: „Da, Gabe, care este problema?”
Astfel, cum el privea, mari lacrimi alergau pe obrajii lui negrii,
unde barba lui încărunţea. El a zis: „Pastore, eu am umblat de-alungul
acestui banc de aici timp de o jumătate de oră”. A zis: „Am privit acel
soare ducându-se în jos”. A zis: „Ştii tu, aceste mustăţi cărunte ale mele
şi părul meu schimbându-se”, a zis: „ştii tu, soarele meu apune de
asemenea, pastore”.
263. A zis: „Aşa este, Gabe”. Şi el doar s-a oprit şi s-a întors în jur
zicând: „Care este problema cu tine?”
El a zis: „Soarele meu apune şi el”. A zis: „Ştii ce? A trebuit să mă
gândesc. Aşa cum mă duceam înainte înapoi acolo, ştii tu, Domnul
trebuie că mă iubeşte”.
264. – Sigur că te iubeşte, Gabe.
– Ştii că eu nu sunt bun la ţintit. Eu nu pot nimeri nimic, dar noi
într-adevăr avem nevoie de această hrană acasă. Doar priveşte la această
pradă minunată pe care El mi-a dat-o mie, aceste păsări şi aceşti iepuri.
Am suficient cât să ne întreţinem toată săptămâna viitoare. El trebuie că
mă iubeşte, pentru că eu nu pot ţinti nimic, tu ştii asta. Eu nu pot ţinti
un…dar eu…dar priveşte ce El mi-a dat astăzi. El trebuie că mă iubeşte
sau El nu mi-ar fi dat asta.
- Asta-i corect.
- Eu am o mică bătaie ciudată la uşa mea, jos, acolo.
„ El mi-a spus să mă întorc în jur; Am zis: „Gabe, soarele tău
apune de asemenea”.
- Pastore, tu ştii ce am făcut eu? Eu I-am făcut Lui o promisiune.
265. El a zis: „Gabe, eu vreau să te întreb ceva. Ce predică ţi-am
predicat eu care te-a făcut să te simţi în acest fel?” El a zis: „Acum
aşteaptă un minut. Ce cor a cântat?”
266. El a zis: „Oh, eu desigur iubesc acea cântare jos la biserică,
pastore”. El a zis: „Eu iubesc fiecare mesaj pe care tu îl predici, pentru
că vine drept din acea Carte bună şi eu ştiu că este corect” Dar a zis: „nu
a fost aceea”. A zis: „El doar a ciocănit şi eu am privit în jur aici şi am
văzut cât de bun a fost El cu mine, ce El mi-a dat mie”. El a zis:
„Duminică dimineaţa eu voi merge drept acolo sus în faţă unde stai tu.
Eu îţi voi da dreapta mea căci eu mi-am predat inima Domnului, drept în
jurul dealului de acolo. Eu urmează să fiu botezat şi să-mi iau locul drept
lângă soţia mea. Şi eu voi sta acolo până ce Domnul mă cheamă mai
sus”.
 42

267. Înţelegeţi? El doar s-a întâmplat să se uite în jur şi să vadă cât de

bun a fost Dumnezeu cu el.
268. Eu sunt un misionar. Dacă aţi putea să priviţi prin ochii prin care
eu privesc acum şi să vedeţi în India şi alte locuri, oameni înfometaţi,
mame înfometate pe stradă, copiii lor neputând nici măcar să plângă de
foame; şi doar gândiţi-vă la ce avem noi astăzi aici. Uitaţi-vă la maşinile
în care voi veniţi. Uitaţi-vă la hainele pe care le purtaţi. Uitaţi-vă la cât
de bogaţi sunteţi. Prietene, nu poţi tu să simţi acel ciocănit mic acolo, pe
undeva? Să ne rugăm.
269. Cu capetele noastre aplecate şi inimile noastre, aşa cum minutele
acum se scurg iute, cam 7 minute până la miezul zilei. Fratele meu, soră,
ştiinţa ne spune că sunt mai puţin de trei minute până la miezul nopţii.
Acum, dacă doar aţi putea privi în jur şi să reflectaţi pentru un minut;
copiii voştri stând acolo lângă voi. Ce de multe mici convulsii…
270. Priveşte la soţia ta drăguţă, frate, şi gândeşte-te la câţi oameni de
milioane de dolari iubesc o femeie cu toată inima; ea este o încântare. El
şi-ar da miliaonele lui reci să aibă acea femeie care să-l iubească în felul
în care soţia ta te iubeşte. Şi tu, soţie, câte femei…
271. Câte mame de aici în această dimineaţă cu copiii lor micuţi, câţi
taţi…ei…Doamne, există mulţi oameni care se uită la un pătuţ, un mic
lucru vechi, un lucru amărât, dărăpănat şi privesc la ce copil minunat
aveţi voi. Înţelegeţi? Şi mulţi bătrâni, poate…
272. O, Doamne, sunt atâtea lucruri; dacă tu doar ai privi. El a fost atât
de bun cu noi, americanii. Acum, nu puteţi voi să simţiţi doar că v-ar
place să aveţi puţină alifie în această dimineaţă, „Deschide-mi ochii,
doar, în continuare, Doamne; deschide-mi ochii?” Aşa cum sora noastră
atât de drăguţă cântă: „Ochiul Lui este peste vrabie, doar o vrăbiuţă, şi
eu ştiu că El mă priveşte”.
273. Acum, El se uită chiar la tine acum. Poţi tu doar să auzi, jos pe
undeva, o mică bătaie ca aceasta [Fratele Branham bate pe ceva…]: „Eu
vizitez în această dimineaţă”? Este cea mai mare onoare care putea fi
făcută, dacă poţi tu simţi acel bătut la inima ta.
274. Ai vrea doar să-ţi ridici mâna să zici: „Prin aceasta, Doamne, prin
ajutorul Tău şi Harul Tău, de acum înainte eu voi trăi atât de aproape de
Tine precum ştiu cum să trăiesc. Asta e tot ce eu ştiu cum să Îţi cer”?
Dumnezeu să vă binecuvinteze. Dumnezeu să vă binecuvinteze. „Prin
ajutorul Tău şi Harul Tău astăzi, de acum înainte, eu nu voi uita asta
niciodată”.
275. „Iată, EU SUNT la uşă şi bat. Dacă aude cineva…”
 43

Acum, amintiţi-vă, unde bate El? La hambar? La bar? Nu. Unde

bate El? La biserică.
276. „Dacă vre-un om aude glasul Meu şi Îmi deschide, Eu voi intra şi
voi cina cu el şi el cu Mine”.
277. Dragă Dumnezeule, aceste mici cuvinte întrerupte, amestecate,
câteva cuvinte care au fost spuse în dimineaţa asta, lasă cumva Duhul
Sfânt să le interpreteze inimilor oamenilor.
278. Acum, au fost mulţi, Doamne, poate dintre aceşti peste o sută care
au fost aici au fost 20 sau 30 care şi-au ridicat mâinile. Eu nu am nici o
cale de a cunoaşte de ce au ei nevoie, Doamne. Dar eu ştiu că acel
mijloc al zilei este trecut de câteva minute; şi aşa este şi venirea
Domnului. Totuşi, înainte ca această zăpadă să se topească în pământ,
noi putem fi chemaţi şi acesta ar putea fi momentul care va schimba
întregul viitor, dacă ei vor fi lăsaţi aici sau vor merge sus.
279. Dragă Dumnezeule, umili Îl acceptăm pe Isus, noi îi acceptăm
toate Cuvintele Lui. Umple-ne, Doamne, umple-ne cu Duhul Sfânt, ca
viaţa noastră să poarte automat roada. Acordă aceasta, Doamne.
280. Iartă-ne de multele noastre greşeli. Oh, noi suntem atât de plini de
ele, Doamne. Şi noi nu avem nimic ce să oferim, Doamne, pentru că tot
ce avem Tu ne-ai dăruit. Aşa cum Gabe a spus, în mica povestire pe care
tocmai am spus-o, „Tu sigur ne iubeşti, Doamne, sau Tu nu ai face asta”.
Şi, socotind, aceşti oameni stau aici de dimineaţă, devreme, de la ora 8 00.
Sunt patru ore de când ei stau aici. Ei Te iubesc, Doamne. Ei Te iubesc.
Acum, Tată, ai vrea Tu doar să trimiţi alifia Duhului Sfânt, să ne
deschizi ochii? Fie ca noi…
281. Aceştia, care sunt aici în oraş, fie ca ei să dea năvală la acea trezire
în seara asta. Fie ca acolo să fie o revărsare. Acordă aceasta, Doamne.
Fie ca o trezire de modă veche să înceapă aici, în oraş. Acordă aceasta.
Binecuvintează fiecare om care vine înainte, pe fiecare din slujitorii Tăi
din toată lumea, care depun un efort. Fi cu ei, Doamne şi ajută-i.
282. Deschide ochii noştri ca noi să putem vedea mai mult şi mai mult
asemănarea lui Christos. Acordă aceasta, Doamne. Iartă-ne de păcatele
noastre.
283. Şi acum, aceştia care şi-au ridicat mâinile, Tată, Ţi-i încredinţez
Ţie. Primeşte-i. Acum, eu citez propriul Tău Cuvânt, Doamne, care
„Cerurile şi pământul vor trece”, dar Tu ai zis, „cel (el, care este un
pronume personal), cel ce ascultă Cuvintele Mele…” Doamne, ei ar
putea fi amărâţi şi simpli, dar Cineva i-a auzit. Sămânţa a căzut. „Cel ce
ascultă Cuvintele Mele şi (conjuncţie) crede în Cel care M-a trimes
 44

(pentru că El a făcut asta), are (timpul prezent) Viaţa Eternă şi nu va

veni (în viitor) la judecată, căci a trecut de la moarte la Viaţă”. Ei şi-au
ridicat mâinile, Doamne. Ei au rupt fiecare lege ştiinţifică. Gravitaţia ne
ţine mâinile în jos. Dar ei au dovedit că există un Duh în ei care poate
asculta bătaia la uşă; şi ei şi-au ridicat mâna dreaptă spre cer. Acum,
deschideţi uşa. Deschide, Doamne şi intră. Noi suntem ai Tăi. Primeşte-
ne, în Numele lui Isus Christos. Amin.

Îl iubesc, Îl iubesc
Că-ntâi El m-a iubit
Şi a câştigat salvarea mea
Pe lemnul Calvarului.

284.Îl iubiţi? Mă întreb dacă noi doar ne-am putea închide ochii doar
un moment. Acum, din inimile noastre, cu mâinile noastre ridicate…

Îl iubesc. Îl iubesc
Că-…

285. Noi acceptăm ciocănitul Tău în această dimineaţă, Doamne.

Mâinile mele sunt sus. Toate mâinile noastre sunt sus, Doamne.
286. Acum, intră, Doamne Isuse. Intră în inimile noastre şi cinează cu
noi şi noi vom cina cu Tine.

…Pe lemnul Calvarului

287. Îl iubiţi? Oh, eu cred că El este atât de minunat. Nu-i aşa? Nu

simţiţi prezenţa Lui că, într-un fel vă curăţeşte? Mă simt într-adevăr
religios astfel, doar mă simt chiar bine, ceva de felul acesta. Înţelegeţi?

Credinţa mea priveşte sus la Tine,

Tu, Miel al Calvarului,
Salvator Divin;
Acum, ascultă-mă în timp ce mă rog,
Ia-mi toate păcatele,
Oh, lasă-mă ca de azi înainte
Să fiu întreg al Tău.
 45

288. Acum, vreau ca atunci când fredonăm acest vers următor al acestui
minunat imn, acest imn vechi al bisericii, eu vreau să daţi mâna unul cu
altul. Doar rămâneţi în locul vostru; doar spuneţi: „Dumnezeu să te
binecuvinteze, frate. Dumnezeu să te binecuvinteze, soră. Sunt aşa
bucuros să fiu cu tine aici”. Să facem asta. [Fratele Branham şi adunarea
fredonează: „Credinţa priveşte sus, la Tine” şi dau mâna unii cu alţii…].
Dumnezeu să te binecuvinteze, Carl. Sunt bucuros să fiu aici. Mă bucur
de aceasta. Mulţumesc, mulţumesc.
289. Doar gândiţi-vă, mâinile metodiste au apucat mâinile penticostale,
cele baptiste pe cele presbiteriene.

Oh, lasă ca de azi înainte

Să fiu întreg al Tău.

290. Acum, aşa cum cântăm încet din adâncul inimii…Tu ştii, după o
curăţire, Mesajul mustrător, eu cred că este bine să ajungem în Duhul şi
să cântăm…?...dulceaţa Duhului Sfânt.
291. „O, ce dulce este pentru fraţi să locuiască împreună în unitate”.
Biblia a spus că este ca uleiul pentru ungere care era pe barba lui
Aaron, care se scurgea până pe marginea poalei lui. Sunteţi oameni
minunaţi sus aici. Sper să ajung înapoi să vă văd înainte ca Isus să mă
cheme, sau a Mileniului. Dacă nu, eu vă voi vedea dincolo de râu. Vă
voi întâlni la râu. Amin. Fixaţi o întâlnire.

Deşi viaţa este un labirint întunecos în care păşesc

Şi durerea în juru-mi se răspândeşte,
Fi Tu Călăuza mea,
Porunceşte întunericului să se facă zi,
(acea mică Lumină despre care se vorbeşte)
Alungă temerile tristeţii,
O, lasă-mă ca de azi înainte
Să fiu întreg al Tău.

292. Fiecare uşă deschisă…Oh, doar atinge clanţa mică şi priveşte-i pe

toţi mergând în jur; spune: „Intră, Doamne Isuse, fi Domnul meu, întreg
al meu.”

O, lasă-mă ca de azi înainte

(nu să te las la uşă)
 46

Să fiu întreg al Tău.

293. Voi, care v-aţi ridicat mâinile şi care doriţi să fiţi mai departe
conduşi spre Domnul vă cer să vă duceţi la trezire în seara asta. Şi sunt
sigur că pastorul de acolo vă va duce de aici la han. El are 6 peni, sau
oricât i-a fost dat de care să poarte de grijă, şi vin şi ulei să toarne
înăuntru. El poate termina treaba.
294. Dumnezeu să vă binecuvinteze acum. Eu voi înmâna serviciul
înapoi la, eu cred, fratele Williams, sau oricine este…
 47

AMIN