Sinteze didactice 11

CAPITOLUL I
IGIENA AERULUI

Atmosfera este un amestec de gaze ºi vapori de apã, ce se menþine ca un

înveliº în jurul pãmântului. Din punct de vedere al caracteristicilor fizico-chimice,
atmosfera este neomogenã ºi se împarte în zone distincte:
• troposfera: cuprinde 75% din masa de aer ºi 90% din vaporii de apã; se
întinde pânã la o înãlþime medie de 10 km. Se caracterizeazã printr-o
constanþã a proprietãþilor chimice ºi o mare variabilitate a proprietãþilor
fizice. Presiunea ºi temperatura scad proporþional cu altitudinea, la limita
troposferei temperatura fiind de minus 60°C.
• tropopauza
• stratosfera: se întinde pânã la o înãlþime de 50 km ºi cuprinde stratul de
ozon ce protejeazã Terra de radiaþiile ultraviolete solare cu lungimi de
undã mici. Presiunea scade în continuare, dar temperatura creºte cu
altitudinea, la limita superioarã a stratosferei temperatura fiind de
aproximativ 4°C.
• stratopauza
• mezosfera: se întinde pânã la o înãlþime de aproximativ 100 km. Presiunea
ºi temperatura scad cu altitudinea, la limita superioarã întâlnindu-se valori
sub minus 70-80°C.
• mezopauza
• termosfera: se întinde pânã la limita externã a atmosferei. Presiunea este
în scãdere, dar temperatura creºte. Se mai numeºte ºi ionosferã, datoritã
predominanþei elementelor atmosferice sub formã ionicã.
Asupra omului influenþa cea mai puternicã ºi imediatã o exercitã troposfera,
atât prin proprietãþile fizice, cât ºi prin compoziþia sa chimicã. Organismul uman
percepe modificãrile în compoziþia aerului fie prin prisma diferenþelor de presiune
parþialã ale gazelor, fie prin prisma modificãrii concentraþiei acestora.
12 IGIENÃ

1. COMPOZIÞIA CHIMICÃ A AERULUI

Aerul este alcãtuit dintr-un amestec de vapori de apã ºi gaze, în proporþii aproape
constante: azot (N) – 78,09%; oxigen (O2) - 20,7-20,9%; bioxid de carbon
(CO2) – 0,03-0,04%; vapori de apã, gaze rare (ozon, argon, xenon, cripton,
hidrogen etc.)

A. Oxigenul

În aerul atmosferic oxigenul se gãseºte în cantitate relativ constantã, prin faptul

cã producerea oxigenului este echilibratã de consumul acestuia. Pãtrunderea
oxigenului în organism se face prin aparatul respirator, difuziunea în organism
realizându-se la nivelul membranei alveolo-capilare, cu o grosime de 1,75 mm ºi
o suprafaþã de 90 m2. În aerul atmosferic, la o presiune de 760 mm Hg, presiunea
parþialã a oxigenului este de 160 mm Hg, dar la nivelul alveolei pulmonare este
de 100 mm Hg. În sângele venos din capilarele membranei alveolare presiunea
parþialã a oxigenului este de 40 mm Hg, realizându-se o diferenþã de presiune
de 60 mm Hg, care permite realizarea schimbului, cu saturarea totalã a
hemoglobinei cu oxigen în 0,3 secunde. Deficitul de oxigenare la nivelul
plãmânului produce starea de hipoxie, anoxemie sau anoxie, caracterizatã scã-
derea, mai mult sau mai puþin accentuatã, a concentraþiei oxigenului în întregul
organism.
Variaþii ale concentraþiei oxigenului din aerul atmosferic, în sensul scãderii
sau creºterii, se pot întâlni numai în situaþii particulare. Oxigenul poate scade în
încãperi aglomerate cu aer viciat (18-19%), fântâni (16%), submarine (14%),
mine adânci (13%) sau în urma exploziilor din mine (5%). De asemenea,
presiunea parþialã a oxigenului scade direct proporþional cu altitudinea.
Creºterea concentraþiei oxigenului este foarte rarã ºi se întãlneºte numai în
condiþiile administrãrii de oxigen (în scop terapeutic, la scafandri, aviatori,
alpiniºti).
Scãderi de pânã la 18% a concentraþiei oxigenului nu produc manifestãri.
Între 15-18% apar manifestãri compensatorii: accelerarea ritmului cardiac,
creºterea presiunii arteriale ºi local vasodilataþie (consecutiv hipoxiei). La
concentraþii ale oxigenului de 10-15% capacitatea de compensare este depãºitã
ºi apar: alcaloza, dispneea ºi manifestãrile nervoase (þesutul nervos fiind cel
mai sensibil la hipoxie), caracterizate într-o primã etapã prin excitaþie ºi apoi prin
depresie a centrului respirator. La concentraþii sub 8-10% viaþa nu mai este
posibilã.
 Sinteze didactice 13

Expunerea organismului la concentraþii crescute ale oxigenului este mai bine

toleratã. Administrarea de oxigen pur la presiune normalã ºi timp limitat produce
scãderea frecvenþei respiratorii ºi a amplitudinii miºcãrilor respiratorii.
Administrarea de oxigen la presiuni de 2 atmosfere produce leziuni pulmonare
ºi nervoase, iar la presiuni mai mari de 3 atmosfere determinã moartea, prin
leziuni ale sistemului nervos central (saturarea cu oxigen a scoarþei cerebrale).
Profilaxia se adreseazã atât carenþei, cât ºi excesului de oxigen.

B. Azotul
În aerul atmosferic are o concentraþie de 78,09%, care se menþine constantã
prin circuitul natural al azotului în factorii mediului ambiant (aer, apã, sol), ºi nu
ia parte activã în actul respiraþiei. Inhalat sub presiune poate produce o serie de
manifestãri, întâlnite în condiþii speciale de muncã: scafandri, muncitori din
chesoane.
În timpul activitãþii sub apã, organismul uman este supus unei presiuni
crescute (la fiecare 10 m presiunea creºte cu aproximativ 1 atmosferã), care
determinã ºi creºterea presiunii parþiale a azotului. Acesta pãtrunde în organism,
este solvit în sânge ºi este depozitat, pânã la saturare, în þesuturile bogate în
lipide, mai ales în sistemul nervos ºi þesutul adipos. Pot rezulta douã sindroame:
sindromul de compresiune sau narcoza hiperbarã ºi sindromul de decom-
presiune.
Sindromul de compresiune, narcoza hiperbarã sau beþia adâncurilor,
evolueazã în douã faze: de excitaþie ºi de inhibiþie. În faza de excitaþie persoana
pierde contactul cu mediul înconjurãtor, apãrând euforia, hiperreflectivitatea,
agitaþia, neliniºtea, tulburãrile senzoriale. În faza de inhibiþie se instaleazã
adinamia, somnolenþa, hiporeflectivitatea, bradipneea ºi bradicardia. În formele
grave este posibil decesul. Sindromul se instaleazã cu atât mai repede cu cât
viteza de coborãre ºi adâncimea sunt mai mari, la adâncimi de 70-100 m
apãrând în câteva secunde.
Sindromul de decompresiune poate apãrea la revenirea la suprafaþã. În cazul
scãderii presiunii, azotul trece din starea solvitã în stare gazoasã ºi se eliminã
prin plãmâni. Dacã aceastã trecere este mai rapidã decât posibilitatea de
eliminare pulmonarã, o parte a azotului de acumuleazã în sânge ºi poate da
naºtere la embolii gazoase, localizate în diferite organe, cele mai grave fiind
emboliile din creier, cord ºi plãmân. Apariþia emboliilor gazoase este precedatã
de o serie de semne: dureri musculare ºi articulare, parestezii, hiperestezie
cutanatã sau chiar pareze.
În ultima perioadã, pentru a evita aceste accidente, pentru scufundãri se
folosesc amestecuri de gaze în care azotul este înlocuit cu heliul sau cu
hidrogenul.
14 IGIENÃ

C. Bioxidul de carbon

În aerul atmosferic CO2 variazã în limite strânse între 0,03-0,04%, sursele

generatoare de CO2 fiind în echilibru cu cele de consum. CO2 rezultat în urma
metabolismului la nivel celular este transportat în sângele venos la nivelul
alveolei pulmonare; presiunea parþialã a CO2 în sângele venos este de 46 mm
Hg, iar în aerul atmosferic este de 40 mm Hg, ceea ce favorizeazã, alãturi de
coeficientul de difuziune care este de 25 de ori mai mare decât cel al oxigenului,
trecerea sa în aerul atmosferic.
Concentraþii crescute de CO2 sunt întâlnite în: încãperi închise, aglomerate ºi
neventilate, cu aer viciat (1%), fabricile de bere ºi industria zahãrului (3-4%),
mine (5-6%), adãposturi, submarine, fântâni adânci (5-10%).
La concentraþii crescute de CO2, tulburãrile produse sunt variabile în funcþie
de concentraþie: la 1-2% apare polipneea (CO2 fiind excitant al centrului respi-
rator); la 4% apare dispneea, senzaþia de constricþie toracicã; la 5% apar ºi
manifestãri digestive (greþuri, vãrsãturi); la 6-7% la manifestãrile anterioare se
adaugã cefalee, vertije, ameþeli; la 8-10% se agraveazã manifestãrile deja
instalate ºi apare lipotimia; la 15% apar convulsii tonico-clonice, pierderea
cunoºtinþei ºi decesul; la 20% decesul are loc în câteva minute prin paralizia
centrilor respiratori.
Mãsurile profilactice constau în instituirea unei ventilaþii corespunzãtoare a
încãperilor ºi utilizarea mãºtilor de protecþie în locurile periculoase.

D. Vaporii de apã

Provin din evaporarea apelor de suprafaþã, activitatea vulcanicã, evaporarea

apei din sol, respiraþia animalelor ºi activitãþile industriale, fiind prezenþi în aerul
atmosferic în concentraþii variabile. Sunt indispensabili pentru desfãºurarea
vieþii pe pãmânt.

E. Alþi compuºi gazoºi

Din compoziþia chimicã normalã a aerului atmosferic mai fac parte ºi alte gaze
în cantitãþi foarte mici: argon (0,93%), neon )0,0018%), heliu (0,00052%), kripton
(0,0001%), hidrogen (0,00005%), xenon (0,000008%), ozon (0,000002-
0,000008%)
 Sinteze didactice 15

2. PROPRIETÃÞILE FIZICE ALE AERULUI

Carateristica factorilor fizici ai aerului este marea lor variabilitate, ceea ce

determinã modificãri adaptative ale organismului uman expus acþiunii lor. Aceºti
factori acþioneazã în complex, solicitarea organismului fãcându-se pe mai multe
planuri.

A. Temperatura
Temperatura aerului, ca ºi regimul ei zilnic, sezonier sau anual, este determinatã
de radiaþia solarã. Încãlzirea directã a aerului de cãtre radiaþia solarã are o
pondere redusã, fiind apreciatã la valori de 0,01-0,02°C. Încãlzirea indirectã
este determinatã de cãldura solarã ce se acumuleazã la suprafaþa solului, de
unde este cedatã aerului atmosferic, acesta se ridicã, fiind înlocuit de mase de
aer mai reci ºi procesul se repetã. În timpul zilei temperatura evolueazã în
funcþie de intensitatea radiaþiei solare, cu un minim cãtre sfârºitul nopþii ºi un
maxim în jurul orei 1500. Temperatura aerului este influenþatã ºi de: altitudine
(scade cu altitudinea), caracteristicile solululi (solurile calcaroase, nisipoase se
încãlzesc mai repede), existenþa suprafaþelor de apã (timp de încãlzire mai
mare decât solul), vegetaþie (reþine o parte din radiaþia solarã), nebulozitate,
prezenþa centrelor populate (surse artificiale de cãldurã).
Semnificaþii igienico-sanitare:
• factor determinant în procesul de termoreglare al organismului.
Temperatura este un excitant absolut al sistemului de termoreglare,
influenþãnd direct neuroreceptorii cutanaþi.
• factor ce determinã caracterul climatic al zonelor geografice.
• factor generator al curenþilor de aer, cu implicaþii în procesele de poluare
ºi autopurificare a aerului.
• factor determinant al morbiditãþii. Temperaturile scãzute favorizeazã bolile
respiratorii, iar cele crescute bolile digestive, infecþioase ºi parazitare.
Temperatura optimã pentru organismul uman este de 18-22°C.

B. Umiditatea

Umiditatea aerului este reprezentatã de apa existentã în aer sub formã de

vapori, picãturi, cristale. Capacitatea aerului de a accepta vapori de apã depinde
de presiunea aerului atmosferic ºi de temperatura acestuia, în acest caz fiind
16 IGIENÃ

vorba de o relaþie directã. Aprecierea umiditãþii se face utilizând noþiunea de

umiditate relativã (raportul procentual dintre umiditatea absolutã ºi umiditatea
maximã la o temperaturã datã).
Ua
Ur = × 1 00
Um
Umiditatea absolutã este reprezentatã de cantitatea de apã existentã într-un
volum de aer la un moment dat (exprimatã în g/m 3). Umidiattea maximã
reprezintã cantitatea maximã de vapori de apã pe care o poate primi un volum
de aer la o anumitã temperaturã (exprimatã în g/m3).
Umiditatea aerului este condiþionatã de numeroºi factori: suprafeþe de apã,
temperaturã, curenþi de aer etc. ºi prezintã variaþii mari în timp ºi spaþiu.
Semnificaþii igienico-sanitare:
• factor care influenþeazã procesul de termoreglare
• componentã a climatului, determinând caracteristici specifice ale
acestuia.
• factor determinant al morbiditãþii. Climatul umed favorizeazã bolile
reumatismale, respiratorii ºi infecto-contagioase.
• factor care influenþeazã procesul de poluare. Umiditatea crescutã
intervine în mod nefavorabil, vaporii de apã favorizând reacþiile chimice
dintre diferiþi poluanþi sau formarea de substanþe mai nocive (ex. SO3 +
H2O ⇒ H2SO4; NH3 + H20 ⇒ NH4OH).
Valorile de umiditate recomandate sunt cuprinse între 35-65%, cu un optim
de 50% Ur.

C. Curenþii de aer

Curenþii de aer sunt deplasãri ale maselor de aer, datoritã încãlzirii inegale a
solului de cãtre radiaþiile solare. În funcþie de direcþia de deplasare, curenþii de
aer pot fi orizontali sau verticali.
Curenþii de aer orizontali sunt deplasãri ale maselor de aer din regiunile cu
maxim barometric cãtre cele cu presiune scãzutã, putând fi periodici ºi
neperiodici. Curenþii de aer periodici se formeazã la limita dintre uscat ºi apã
(brize, musoni), datoritã diferenþei de încãlzire a apei ºi solului.
Curenþii de aer verticali sunt generaþi de încãlzirea maselor de aer. Curenþii
verticali ascendenþi se formeazã permanent, cu variaþii de intensitate zilnicã
sau sezonierã, masele de aer de la suprafaþa solului prin încãlzire se rarefiazã
ºi se deplaseazã spre altitudine, locul lor fiind luat de mase de aer rece. Curenþii
verticali descendenþi sunt întâlniþi în situaþii topografice ºi de încãlzire a soluuli
particulare, care constuite fenomenul de „inversiune termicã”.
 Sinteze didactice 17

Semnificaþii igienico-sanitare:
• factor care influenþeazã procesul de termoreglare. Curenþii de aer cu
vitezã moderatã au acþiune stimulantã asupra organismului.
• factor activ al procesului de autoepurare. Curenþii de aer verticali
ascendenþi ridicã poluanþii de la nivelul de respiraþie ºi îi difuzeazã în
straturile înalte ale atmosferei. Curenþii de aer orizontali contribuie la
dispersia poluanþilor ºi transportul lor la distanþã de sursa de emisie.
• componenþi ai climatului.
În interiorul încãperilor curenþii de aer trebuie sã aibã viteze cuprinse între
0,1-0,2 m/s.

D. Presiunea

Aerul atmosferic, prin greutatea sa, exercitã o presiune asupra tuturor corpurilor
ce se gãsesc pe suprafaþa solului, care variazã funcþie de gradul de încãlzire al
aerului ºi de curenþii de aer.
Variaþiile de presiune datorate altitudinii exercitã efecte directe asupra
organismului prin modificarea dinamicii schimburilor de gaze dintre organism ºi
mediul înconjurãtor. Scãderea presiunii atmosferice pe mãsura creºterii
altitudinii este însoþitã de scãderea presiunii parþiale a gazelor, cu efecte mai
ales asupra O2 (proces accentuat ºi de scãderea concentraþiei O2 la altitudine).
Variaþiile de presiune mari, neregulate, cu amplitudini de 20-40 mm Hg, care au
loc în intervale scurte de timp, nu produc manifestãri la persoanele sãnãtoase,
dar sunt factorii principali în dezechilibrele care apar la persoanele meteorosensibile
(accentuarea crizelor de astm, creºterea tensiunii arteriale etc.).

E. Electricitatea

Formele de manifestare ale electricitãþii atmosferice sunt reprezentate de :

aeroionizare, câmpul aeroelectric, câmpul electric terestru ºi fenomenele
electrice (consecinþã a celorlalte forme de manifestare).

a) Aeroionizarea
Formarea ionilor atmosferici se datoreºte factorilor ionizanþi cosmici (radiaþiile
corpusculare solare, radiaþiile electromagnetice – infraroºii, UV, X ºi g) ºi telurici
(radiaþiile a, β ºi γ emise de roci radioactive, energia nuclearã, furtunile,
procesele de combustie). Aeroionii determinã conductibilitatea electricã a aerului
18 IGIENÃ

ºi diferã între ei prin: semnul sarcinii electrice (pozitivi ºi negativi), starea de

agregare (gazoasã, lichidã, solidã), dimensiuni (mici ºi mari), mobilitate ºi
duratã de existenþã.
Acþiunea biologicã a aeroionilor este realizatã în principal de aeroionii mici,
efectul fiind diferit în funcþie de sarcina electricã. Aeroionii mici pozitivi imprimã
mediului intern un caracter acid, cresc metabolismul energetic la nivel celular,
cresc frecvenþa respiratorie ºi activitatea sistemului nervos simpatic. Aeroionii
mici negatici creeazã un mediu intern bazic, sunt inhibitori pentru serotoninã ºi
sedativi ai sistemului nervos central, stimulatori ai hipofizei, suprarenalelor,
tiroidei ºi sistemului nervos parasimpatic. În general, aeroionii mici negativi
realizeazã un mediu calmant pentru organism, iar cei pozitivi un mediu excitant.

b) Câmpul aeroelectric
Este reprezentat de încãrcarea electricã diferitã a aerului în spaþiul atmosferic
senin (+) ºi cel de sub calota noroasã (-).

c) Câmpul electric terestru

Este diferenþa de potenþial electric existentã între suprafaþa solului (-) ºi aerul
atmosferic din apropierea solului (+).

d) Fenomenele electrice
Câmpul electric existent permanent în aerul atmosferic, în condiþii de furtunã se
poate manifesta prin descãrcãri electrice, care au loc între nori (fulgerul) sau
între nori ºi obiectele de pe sol cu sarcini electrice diferite (trãsnetul).

3. POLUAREA SONORÃ

Prin poluare sonorã se înþelege prezenþa zgomotului în mediul ambiant, la

intensitãþi care produc disconfort ºi/sau afecteazã starea de sãnãtate. Zgomotul
reprezintã o succesiune ºi/sau suprapunere dezordonatã de sunete, cu
frecvenþe ºi intensitãþi diferite. Sunetul este definit ca variaþia presiunii detectatã
de urechea umanã.
Din punct de vedere medical, zgomotul este orice sunet care produce
disconfort organismului uman. Domeniul de audibilitate al analizatorului auditiv
este situat între frecvenþele de 16 ºi 16.000 Hz. Organul auditiv are
particularitatea de a rãspunde logaritmic la creºterea intensitãþii stimulilor
acustici (legea Weber-Fechner). Pe baza acestei relaþii s-a stabilit o scarã de
 Sinteze didactice 19

mãsurare a intensitãþii sonore, plecând de la pragul minim de percepþie a

zgomotului (0 dB – intensitate acusticã de 0,0002 microbari)) ºi ajungând la
pragul superior (130 dB), care marcheazã pragul dureros.

A. Sursele de zgomot

Zgomotul poate fi produs de numeroase surse, care acþioneazã în majoritatea

cazurilor simultan, realizând „fondul sonor”, cu efect asupra tuturor membrilor
unei colectivitãþi. În mare, putem diferenþia douã tipuri de surse:

a) Surse exterioare
Zgomotul exterior se caracterizeazã printr-un caracter permanent, de intensitate
relativ redusã ºi frecvenþã joasã. Þinând cont de tipul de surse de producere
distingem:
• Zgomotul industrial ºi cel produs de activitatea de comerþ
• Zgomotul produs de activitatea de transport: rutier, feroviar, aerian.
• Zgomotul produs de activitãþile de construcþie ºi reconstrucþie

b) Surse interioare
Zgomotul interior poate fi cel mai constant, indiscret ºi penibil, fiind produs de
toate aparatele electrocasnice, instalaþii sanitare ºi de cãtre colocatari.

B. Efectele asupra organismului

Acþiunea zgomotului, ca factor nociv, depinde de intensitatea, durata ºi frecvenþa
acestuia ºi de factori care þin de organism: vârstã, sensibilitatea individualã,
adaptabilitate etc. Zgomotele, fiind percepute selectiv de cãtre analizatorul
auditiv, acþioneazã asupra acestuia (efecte auditive), iar prin transmiterea
informaþiei auditive la nivelul sistemului nervos central influenþeazã întregul
organism (efecte extraauditive).

a) Efecte auditive
În raport cu intensitatea zgomotului ºi durata de expunere se poate produce:
• oboseala auditiv㠖 caracterizatã printr-o creºtere temporarã a pragului
percepþiei auditive, în urma expunerii la un zgomot intens, în care sunt
afectate celulele receptoare ciliate.
20 IGIENÃ

• traumatismul sonor – poate apãrea consecutiv expunerii la un zgomot

foarte intens ºi constã în traumatisme ale timpanului, urechii medii sau
chiar urechii interne, ceea ce poate avea ca efect surditate de percepþie
permanentã.
• surditatea profesional㠖 pierdere definitivã ºi ireversibilã a auzului, în
urma expunerii îndelungate la zgomote, prin producerea de leziuni la
nivelul melcului.

b) Efecte extraauditive
Acþiunea zgomotului asupra întregului organism este complexã, la baza acþiunii
stând influenþa zgomotului asupra sistemului nervos central, unde apar
fenomene de excitaþie ºi inhibiþie alternativã, cu repercusiuni asupra sistemului
hipotalamo-hipofizar. Expunerea la zgomot determinã, în prima etapã, creºterea
reacþiilor de vigilenþã a organismului ºi a tonusului simpatic, cu intensificarea
sintezei de hormoni, dupã care aceste reacþii diminuã.
Sistemul nervos. Stresul provocat de zgomot determinã scãderea atenþiei,
apariþia oboselii rapide, cefalee ºi vertije, perturbãri ale somnului (dificultãþi de
adormire, somn superficial, somnolenþã diurnã), nevroze, depresii.
Aparatul cardiovascular. În momentul expunerii la zgomot apare o
vasoconstricþie capilarã care dureazã cât acþiunea zgomotului; tensiunea
arterialã creºte uºor, mai ales cea diastolicã.
Aparatul respirator. Zgomote cu intensitatea peste 70 dB produc accelerarea
ritmului respirator, miºcãri respiratorii scurte, amplitudine toracicã redusã.
Aparatul digestiv. Zgomote peste 70 dB determinã diminuarea
peristaltismului, secreþie gastricã crescutã, favorizând maladia ulceroasã.

C. Mãsuri de prevenire ºi combatere

Combaterea zgomotului cuprinde mãsuri complexe, care au ca scop limitatea
nivelului la zgomot la valori la care acesta nu constituie factor de disconfort
pentru populaþie, care pot fi grupate în:
• mãsuri urbanistice – cuprind sistematizarea centrelor populate ºi zonarea
corectã.
• mãsuri tehnice – care se adreseazã surselor de zogmot.
• mãsuri organizatorice – în principal în ceea ce priveºte reglementarea
transporturilor ºi a activitãþilor de construcþie.
• mãsuri educative.
Conform legislaþiei în vigoare (Ordinul Ministerului Sãnãtãþii 536/1997), nivelul
de zgomot echivalent continuu (Lech), mãsurat la 3 m de zidul exterior al locuinþei
 Sinteze didactice 21

la o înãlþime de 1,5 m, nu trebuie sã depãºeascã 50 dB în timpul zilei, pentru ca

în timpul nopþii sã fie de maxim 40 dB. În interiorul locuinþei, L ech, mãsurat cu
ferestrele închise, nu trebuie sã depãºeascã 35 dB în timpul zilei ºi 25 dB în
timpul nopþii.

4. POLUAREA CHIMICÃ

Poluarea este definitã, de cãtre OMS, ca fiind prezenþa unor substanþe strãine
de compoziþia normalã a aerului sau variaþii importante ale concentraþiei
componenþilor sãi, care pot produce, direct sau indirect, afectarea stãrii de
sãnãtate, depistabilã la nivelul cunoºtinþelor actuale. Poluarea atmosfericã are
o importanþã deosebitã, deoarece aerul este unul din cei mai rapizi vectori ai
substanþelor poluante, cu impact continuu ºi pe o suprafaþã mare a organismului.
Poluanþii atmosferici cuprind o gamã variatã de substanþe, diferite din punct
de vedere al: naturii, stãrii de agregare (vapori, gaze, particule în suspensie) ºi
efectelor asupra organismului uman.

A. Surse de poluare

Poluanþii atmosferici pot proveni din:

a) Surse naturale, care sunt dispersate pe întreaga suprafaþã a pãmântului:
• eroziunea solului – genereazã particule în suspensie.
• erupþiile vulcanice – produc CO, CO2, oxizi de sulf, amoniac, particule în
suspensie.
• incendiile spontane ale pãdurilor – polueazã atmosfera temporar, dar cu
intensitate mare. Din arderea lemnului rezultã CO2, funingine, hidrocar-
buri etc.
• descompunerea naturalã a materiilor organice – genereazã amoniac,
hidrogen sulfurat, metan în concentraþii care produc disconfort olfactiv.
• polenul.
b) Surse artificiale, care în marea lor majoritate sunt amplasate în marile centre
populate:
• procesele de combustie în instalaþii fixe – constituie principala modalitate
de obþinere a energiei termice, electrice sau mecanice ºi sunt
rãspunzãtoare de cele mai mari cantitãþi de poluanþi emiºi în atmosferã.
Din procesele de ardere rezultã: oxizi de sulf, oxizi de azot, oxizi de
carbon (CO2 ºi CO), aldehide ºi acizi organici, hidrocarburi policiclice
aromatice (HPA), funingine, pulberi.
22 IGIENÃ

• transporturile (procesele de combustie în instalaþii mobile) – eliminã

aceeaºi poluanþi, dar prezintã un risc mai mare prin faptul cã emisiile
poluanþilor se fac la nivelul solului, zona de acþiune asupra organismului
uman.
• procesele industriale – genereazã poluanþi foarte diverºi, existând o
anumitã predominenþã a acestora în funcþie de profilul industrial.

B. Autopurificarea aerului

Poluanþii emiºi în atmosferã sunt supuºi unor procese naturale, care intervin în
îndepãrtarea acestora din bazinul aerian sau uneori contribuie la creºterea
nivelurilor de poluare. Factorii care condiþioneazã poluarea ºi autopurificarea
aerului sunt:

a) Factori fizici
Curenþii de aer. Deplasarea orizontalã a curenþilor de aer realizeazã o dispersie
a poluanþilor, atât în atmosfera joasã, cât mai ales în atmosfera înaltã, poluarea
cea mai ridicatã în jurul unei surse fiind pe direcþia dominantã a curenþilor de aer.
Curenþii verticali ascendenþi antreneazã substanþele poluante de la nivelul solului
ºi le ridicã în straturile superioare ale atmosferei, unde intervin curenþii orizontali.
În condiþii de „inversiune termic㔠apar curenþi de aer verticali descendenþi, care
menþin poluanþii în zona joasã a atmosferei ºi pot realiza concentraþii periculoase
pentru sãnãtatea populaþiei expuse. Absenþa curenþilor de aer (calmul
atmosferic) reprezintã un factor meteorologic de agravare a poluãrii aerului.
Temperatura. Condiþioneazã poluarea ºi autopurificarea prin contribuþia la
formarea curenþilor de aer ºi, de asemenea, prin accelerarea reacþiilor chimice
dintre diverºi poluanþi (în aerul cald).
Umiditatea. Intervine în procesul de poluare ºi autopurificare prin vaporii de
apã ºi precipitaþii. În cazul poluãrii cu particule în suspensie, umiditatea crescutã
favorizeazã condensarea vaporilor de apã pe particulele în suspensie (nuclei de
condensare), formându-se ceaþa, care împiedicã difuzia poluanþilor. De
asemenea, umiditatea crescutã favorizeazã ºi lãrgeºte gama reacþiilor chimice
dintre diverºi poluanþi: SO2 se transformã în acid sulfuric, oxidul de azot în acid
azotic, substanþe care conferã picãturilor de apã un caracter acid, precipitaþiile
fiind cunoscute ca „ploi acide”. Precipitaþiile, ploaia ºi zãpada, sunt factori
favorizanþi în procesul de autopurificare a aerului atmosferic, prin antrenarea ºi
depunerea pe sol a particulelor în suspensie din aer.
Iradierea solarã. Favorizeazã reacþii fotochimice între unii poluanþi, produºii
rezultaþii fiind, în general, mai toxici decât compuºii iniþiali.
 Sinteze didactice 23

b) Factorii geografici
Relieful. Acþioneazã în strânsã legãturã cu factorii meteorologici ºi poate influenþa
procesul de autoepurare.
Suprafeþele de apã. Contribuie la reducerea poluãrii aerului prin fixarea
particulelor sedimentabile.
Vegetaþia. Fixeazã particulele în suspensie ºi contribuie la purificarea atmos-
ferei prin: degajarea de O2, umidificarea aerului, fixarea CO2 ºi SO2.

c) Factorii urbanistici
Sistematizarea localitãþilor favorizeazã procesul de autoepurare prin instituirea
zonelor de protecþie sanitarã, amplasarea în zone mai puþin populate a surselor
majore de poluare, orientarea strãzilor în funcþie de direcþia dominantã a curen-
þilor de aer, realizarea de zone extinse de spaþii verzi etc.

C. Efectele poluanþilor atmosferici

a) Poluanþii iritanþi
Grupul poluanþilor iritanþi include un numãr mare de substanþe chimice, sub
formã de gaze, vapori sau particule în suspensie, iar efectele exercitate pot fi:
• Efecte acute – caracterizate prin modificãri patologice care apar la scurt
timp dupã expunere la concentraþii crescute de poluanþi, concentraþii
întâlnite rareori sau numai accidental în zonele urbane poluate. Efectele
acute se pot manifesta ca: intoxicaþii acute (leziuni conjunctivale ºi cor-
neene, sindrom traheo-bronºic, edem pulmonar toxic), creºteri ale morbi-
ditãþii (prin agravarea bolilor cardiovasculare ºi respiratorii preexistente),
creºteri ale mortalitãþii.
• Efecte cronice – caracteristice expunerii organismului timp îndelungat la
nivele moderate de poluare a aerului. Modificãrile sunt de intensitãþi
variabile ºi progresive, în funcþie de concentraþia poluanþilor ºi timpul de
expunere. Unii poluanþi iritanþi, cu hidrosolubilitate mare, vor acþiona în
special la nivelul porþii de intrare ºi în segmentele superioare ale aparatului
respirator, iar alþi poluanþi, cu hidrosolubilitate mai redusã, pe lângã
afectarea segmentelor superioare afecteazã ºi cãile respiratorii profunde
ºi alveola pulmonarã. Efectele cronice constau în bronhopneumopatii
cronice nespecifice (bronºitã cronicã, enfizem pulmonar, astm bronºic)
ºi creºterea frecvenþei ºi gravitãþii infecþiilor respiratorii acute.
24 IGIENÃ

OXIZII DE SULF
Sunt reprezentaþi în de SO2 ºi SO3, proveniþi în principal din arderea
combustibilului fosil. SO2 este un gaz incolor, cu miros caracteristic, uºor solubil
în apã. În aer, oxizii de sulf, în prezenþa vaporilor de apã, se transformã prin
reacþie fotochimicã în acid sulfuric, contribuind la formarea „ploii acide”.

OXIZII DE AZOT
Sunt un grup numeros din care doar douã substanþe, NO ºi NO2, sunt mai
importante în poluarea aerului ºi provin, în principal, din arderea combustibililor.
NO este un gaz incolor eliminat în timpul combustiilor la temperaturi înalte, iar
NO2 este un gaz de culoare roºie-brunã, cu miros caracteristic. Ambii compuºi
sunt hidrosolubili, dar în proporþii mai reduse decât oxizii de sulf.

AMONIACUL
Este un gaz mai uºor decât aerul, cu miros caracteristic, provenind din
procesele de descompunere a materiilor organice ºi din unele procese
industriale. Prin mirosul sãu este un factor de disconfort, iar în centrele populate
(datoritã provenienþei din descompunerea materiei organice) este considerat
„indicator de salubritate” al aerului

CLORUL
Este o substanþã cu acþiune puternic iritantã, prezentã în aer sub formã de acid
clorhidric, compuºi anorganici (acid hipocloros). Clorul liber gazos este rar
întâlnit, datoritã reactivitãþii sale chimice mari.

SUBSTANÞELE OXIDANTE
Sunt un grup de substanþe cu efect puternic oxidant, dintre care mai importante
sunt: ozonul, aldehidele, cetonele ºi substanþe de tip PAN (peroxi-acetil-nitrat).

PULBERILE
Sunt particule solide dispersate în aer, constituind principalul poluant al aerului,
atât ca frecvenþã, cât ºi ca intensitate. Dimensiunile pulberilor determinã
comportamentul lor în cadrul procesului de autopurificare: pulberile cu diametru
mare (peste 10 mm) au stabilitate în aer micã ºi sedimenteazã cu vitezã uniform
acceleratã; particulele cu dimensiuni între 0,1 – 10 mm au stabilitate mai mare ºi
 Sinteze didactice 25

sedimenteazã încet, cu vitezã constantã (legea Stokes); particulele sub 0,1 mm

practic nu sedimenteazã ºi rãmân în suspensie în aer. Compoziþia chimicã a
particulelor este foarte variatã, depinzând de provenienþã.

b) Poluanþii asfixianþi
Poluanþii asfixianþi cuprind substanþe care produc hipoxie sau anoxie la nivelul
þesuturilor organismelor umane ºi animale, cum ar fi: monoxidul de carbon
(CO), acidul cianhidric (HCN), cianuri (de sodiu, potasiu etc.), hidrogen sulfurat
(H2S), nitriþi etc.Deºi efectele sunt similare, mecanismele de acþiune diferã în
funcþie de tipul de substanþã: CO ºi nitriþii blocheazã hemoglobina, HCN ºi
cianurile interfereazã utilizarea oxigenului la nivel celular, H2S blocheazã centrul
respirator. Poluanþii asfixianþi produc:
• Efecte acute – a cãror gravitate depinde de concentraþia poluantului ºi se
caracterizeazã prin manifestãri respiratorii (dispnee), nervoase (tulburãri
senzoriale ºi psihomotorii), digestive (greþuri, vãrsãturi), putându-se
ajunge la deces.
• Efecte cronice – fatigabilitate, cefalee, subdezvoltare fizicã la copii.

MONOXIDUL DE CARBON (CO)

Este cel mai rãspândit ºi cel mai comun poluant al aerului, fiind un gaz incolor ºi
inodor, puþin solubil în apã, rezultat al proceselor de ardere incompletã, atât în
instalaþiile fixe, cât ºi în cele mobile. Riscuri mari pentru organismul uman apar
în spaþii închise, prin funcþionarea defectuoasã a sistemelor de încãlzire. La
expunerea la CO trebuie adãugat ºi fumatul, deoarece în fumul de þigarã con-
centraþia CO atinge 4%.
Efectul CO se datoreazã reacþiei cu hemoglobina (Hb) cu formarea de
carboxihemoglobinã (COHb), a cãrei concentraþie în sâng depinde de concen-
traþia CO din aerul inhalat. COHb este un produs reversibil, scãderea concentra-
þiei CO din aer având ca rezultat reducerea nivelului sangvin de COHb.
Efectele acute depind de cantitatea de Hb blocatã: pânã la 2%COHb nu sunt
descrise modificãri; între 2-10% apar semne de hipoxie manifestate prin tulburãri
senzoriale (scãderea acuitãþii vizuale) ºi psihomotorii (scãderea dexteritãþii ºi a
randamentului intelectual); între 10-20% se adaugã ºi cefaleea, dispneaa,
modificãri ale ritmului cardiac ºi respirator; între 20-40% apar fenomene de
intoxicaþie grav㠖 cefalee intensã, greþuri, adinamie, ameþeli; la 40% se
producerea pierderea cunoºtinþei, iar la 60% COHb – moartea.
Efectele cronice caracterizeazã un sindrom de intoxicaþie cronicã ºi constau
în: obosealã, cefalee, iritabilitate, tulburãri ale somnului, precum ºi manifestãri
cardiovasculare (alterãri miocardice, decompensãri ale cardiopatiilor, infarct de
miocard, aterosclerozã).
26 IGIENÃ

c) Poluanþii toxici
Cuprind substanþe heterogene prin natura lor, care au în comun efectul toxic exer-
citat asupra organismului, efect specific fiecãrei substanþe. Poluanþii toxici au:
• Efecte acute – numai în mediul profesional.
• Efecte cronice – întâlnite la populaþie consecutiv expunerii la concentraþii
mici de poluant.

PLUMBUL (Pb)
Se gãseºte în atmosferã sub formã de vapori sau de pulberi fine, provenind din
surse industriale ºi din transporturi (principala sursã). Pb pãtrunde în organism
atât pe cale respiratorie, cât ºi pe cale digestivã, calea respiratorie având o
pondere mai redusã (35% din Pb pãtruns în organism) dar un grad de absorbþie
mai mare (30-50%, comparativ cu 10% prin ingestie).
Prezenþa Pb pânã la anumite niveluri este toleratã de organismul uman.
Efectul toxic al Pb se exercitã la nivelul mai multor organe ºi sisteme. Cea mai
importantã acþiune a Pb este asupra sintezei hemoglobinei, prin interferarea
metabolismului porfirinic; consecutiv creºte acidul deltaaminolevulinic (ALA) în
ser ºi urinã, scade activitatea ALA-dehidrazei ºi cresc coproporfirinele urinare.
Pb afecteazã ºi þesutul hematopoietic (apariþia hematiilor cu granulaþii bazofile
ºi a celor cu corpusculi Heinz, creºterea reticulocitelor), sistemul nervos
(iritabilitate, insomnie), digestiv (inapetenþã, tulburãri de tranzit intestinal, dureri
abdominale), renal (insufcienþã renalã cronicã), cardiovascular (HTA).
Pragul de încãrcare al organismului cu Pb este greu de stabilit, cele mai
bune criterii de apreciere fiind testele biochimice:
• de încãrcare: plumbemia (peste 30 mg/100 ml sânge la copil ºi 60 ?g/100
ml sânge la adult) ºi plumburia ( peste 120 mg/l urinã)
• de alterare a sintezei Hb: coproporfirinele urinare (peste 100 mg/l urinã),
ALA urinar (peste 40 ?g/l urinã), scãderea ALA-dehidrazei sangvine.

MERCURUL (Hg)
Sursele de poluare sunt reprezentate de activitãþile industriale ºi laboratoarele
care folosesc acest metal, vopsele. Hg metalic ºi compuºii sãi organici ºi anor-
ganici sunt absorbiþi pe cale respiratorie în proporþie de 70-80%; totuºi pentru
populaþie aceastã cale de expunere este secundarã ingestiei. Sãrurile anor-
ganice se depun în rinichi, iar cele organice, liposolubile, cu deosebire în creier.
Manifestãrile sunt în principal la nivelul sistemului nervos: tremor, depresie,
iritabilitate, stare confuzionalã, instabilitate psiho-afectivã, la care se asociazã
 Sinteze didactice 27

acrodinie (dureri musculare ºi osoase la nivelul membrelor), parestezii, precum

ºi manifestãri renale ºi cardiovasculare.

ARSENUL (As)
Cele mai importante surse de poluare sunt extracþia ºi prelucrarea metalelor
neferoase, arderea cãrbunelui ºi utilizarea de pesticide cu As. Efectul toxic se
manifestã prin inhibarea mecanismelor de respiraþie celularã, prin blocarea
grupãrilor sulfhidrice, la care se adaugã ºi efecte iritante ºi cancerigene

CADMIUL (Cd)
Poluarea aerului cu Cd se face prin extracþia ºi prelucrarea sa industrialã (colo-
ranþi, fotocelule, acumulatori, tuburi luminiscente), dar ºi prin fumat (1-2 mg/
þigarã). Cd exercitã acþiune toxicã asupra ºesuturilor cu funcþii metabolice,
afectând în principal metabolismul proteic ºi al liposteroizilor.

d) Poluanþii fibrozanþi
Sunt, în marea lor majoritate, suspensii care prin depozitarea în plãmâni
determinã modificãri ale þesutului conjunctiv – proliferãri (fibrozã pulmonarã)
sau redistribuiri la nivelul peretului alveolar cu apariþia enfizemului. Acþiunea lor
se realizeazã prepoenderent în mediul profesionale, expunerea populaþiei
generale fiind relativ redusã.

AZBESTUL
Determinã producerea de corpi azbestozici, calcificãri ºi plãci pleurale.

DIOXIDUL DE SILICIU (SIO2)

Este componenta principalã a nisipului. Determinã fibroze nodulare cu aspect
radiologic de „plãmân îmbãtrânit”.
Discrete modificãri fibroase pot sã aparã ºi consecutiv expunerii îndelungate
la unii poluanþi iritanþi: NO 2, NO3, O3 ºi mai ales pulberi de ciment.

e) Poluanþii cancerigeni
Cancerul este o boalã cu etiologie plurifactorialã, în care cercetãrile au arãtat
intervenþia unor factori legaþi de mediul înconjurãtor. Importanþa factorilor chimici
este demonstratã de cancerele profesionale, recunoscute ºi confirmate clinic ºi
experimental, dar ponderea pe care o au factorii cancerigeni din aer în
28 IGIENÃ

producerea cancerului nu poate fi apreciatã cu exactitate. Localizãrile mai

frecvent incriminate sunt bronºice, laringiene, faringiene ºi eventual cutanate.

HIDROCARBURILE POLICICLICE AROMATICE (HPA)

HPA rezultã în urma proceselor de combustie ºi a activitãþilor industriale, dar ºi
în fumul de þigarã, ºi cuprind o serie de substanþe ca: benzpirenul,
benzantracenul, crisenul, dibenzpirenul dibenzcarbazolul etc.

COMPUªII N-NITROZO
Au ca reprezentanþi principali nitrozaminele ºi nitroazamidele, principala sursã
fiind procesele industriale (industria cauciucului, maselor plastice, pesticidelor)
ºi fumul de þigarã.

PESTICIDELE ORGANICE
Cuprind o varietate mare de substanþe utilizate în agriculturã pentru combaterea
dãunãtorilor. Dintre acestea, grupa organocloruratelor (DDT – diclordifenil-
tricloretan, HCH – hexaclorciclohexan, toxafen, heptaclor, dilan etc.) au cea mai
importantã acþiune cancerigenã, dar expunerea populaþiei la substanþe pesticide
pe cale aerianã este secundarã, deoarece pãtrunderea se face preponderent
pe cale digestivã.

ANESTEZICII VOLATILI
Ridicã probleme de expunere în mediul ocupaþional, fiind implicaþi în producerea
de cancere hepatice, pancreatice ºi renale.

EPOXIZII
Sunt reprezentaþi de epiclorhidrinã, oxid de etilenã, oxid de propilenã, oxid de
stiren, cu acþiune cancerigenã asupra tegumentului ºi aparatului respirator.

SUBSTANÞE ANORGANICE
Sunt reprezentate de metale ºi compuºi ai acestora. Acþiunea cancerigenã a
fost evidenþiatã experimental pentru:
Pb – cancer renal, gastric, ovarian
As – cancer de piele, hepatic
Be – sarcoame, cancer urogenital, pulmonar
Ni – cancer pulmonar
 Sinteze didactice 29

Cr – cancer laringian, pulmonar

Cd – cancer digestiv
Azbest – cancer leural, peritoneal, laringian.

f) Poluanþii alergizanþi
Atopia este tendinþa unor persoane de a sintetiza anticorpi IgE în condiþiile
contactului cu antigeni naturali. Manifestãrile clasice de alergie atopicã includ
astmul bronºic, rinita alergicã, dermatita atopicã, conjunctivita alergicã, urticaria,
edemul angioneurotic. În funcþie de natural lor, alergenii se împart în alergeni:
• vegetali – polenul gramineeelor, a plantelor de pãdure, mucegaiuri.
• animali – fragmente de pãr, descuamãri epidermice, fulgi, pene, resturi de
acarieni.
• industriali – mercur ºi compuºii sãi, metale grele, formaldehidã, naftochi-
nonã, glicocol etc.
Reacþiile alergice pot fi produse de alergeni unici sau de combinaþii – praful
de casã.

D. Prevenirea ºi combaterea poluãrii aerului

Mãsurile generale de prevenire ºi combatere a poluãrii aerului au fost grupate în
mãsuri medicale ºi mãsuri tehnico-administrative.

a) Mãsurile medicale
Sarcina reducerii nivelelor de expunere la poluarea din aer începe cu analiza
substanþelor prezente în aer, determinarea nivelelor la care acestea sunt
prezente, evaluarea pragurilor de nocivitate în scopul stabilirii concentraþiilor
maxime admise (CMA) ºi supravegherea permanentã a respectãrii CMA de
cãtre sursele de poluare. Legea protecþiei mediului (Legea 137/1995) stabileºte
principiile ºi elementele strategice ale monitorizãrii calitãþii aerului.
Concentraþia maximã admisã este acel nivel de poluare care, în lumina
cunoºtinþelor actuale, nu produce efecte directe sau indirecte asupra sãnãtãþii
populaþiei.
În þara noastrã (tabelul I.1) sunt stabilite concentraþii maxime admise pe
termen scurt ºi pe termen lung:
• concentraþia maximã momentan㠖 derivatã din probele luate pe o
perioadã de 30 minute, în orele de vârf ale poluãrii;
• concentraþia medie zilnic㠖 pentru probele recoltate continuu sau
discontinuu cu o duratã minimã de 12 ore din 24 ore, repartizate uniform;
30 IGIENÃ

TABELUL I.1
Concentraþia maximã admisã a substanþelor chimice poluante din aer

3
Concentraþia maximã admisã (mg/m )
Medie de
Substanþa poluantã Medie de lungã duratã
scurtã duratã
30 min zilnicã lunarã anualã
Acid azotic 0,4
Acid clorhidric 0,3 0,1
Acroleinã 0,03 0,01
Aldehide 0,035 0,012
Amoniac 0,3 0,1
Anhidridã fosforicã 0,3 0,1
Arsen 0,003
Benzen 1,5 0,8
Cadmiu 0,00002
Clor 0,1 0,03
Crom 0,0015
Dioxid de azot 0,3 0,1 0,04
Dioxid de sulf 0,75 0,25 0,06
Fenol 0,1 0,03
Fluor – compuºi anorganici
0,015 0,005 0,0012
gazoºi ºi aerosoli uºor solubili
Fluor – aerosoli greu solubili 0,03
Funingine 0,15 0,05
Furfural 0,15 0,05
Hidrogen sulfurat 0,015 0,008
Mangan 0,01
Metanol 1,0 0,5
Metil mercaptan 0,00001
Monoxid de carbon 6,0 2,0
Substanþe oxidante (O3) 0,1 0,03
Plumb 0,0007
Sulfaþi în suspensie 0,03 0,012
Sulfurã de carbon 0,03 0,005
Tricloretilenã 4,0 1,0
Pulberi în suspensie 0,5 0,15 0,075

• concentraþia medie lunar㠖 derivatã din media cel puþin 15 valori zilnice
individuale, repartizate uniform în timp;
• concentraþia medie anual㠖 poate proveni din minimum 100 valori zilnice
pe durata anului.
 Sinteze didactice 31

Depãºirea CMA de cãtre poluanþi se considerã praguri de intervenþie (PI), iar

pragurile de alertã (PA) sunt stabilite la 70% din pragurile de intervenþie.
Relevanþa acestor praguri în interpretarea rezultatelor ºi luarea deciziilor este
datã de situaþia întâlnitã:
• dacã nivelele de poluare sunt sub PA – nu sunt necesare mãsuri speciale;
• dacã nivelele de poluare depãºesc PA, dar sunt sub PI – se considerã cã
existã un impact potenþial asupra aerului ºi se impune scãderea
concentraþiilor ºi o monitorizare suplimentarã;
• dacã nivelele depãºesc PI – existã un impact asupra aerului ºi se impune
imediat luarea de mãsuri pentru scãderea concentraþiilor sub PI.

b) Mãsuri tehnico-administrative
Mãsurile tehnice au menire sã scadã emisiile la sursã ºi de aceea sunt specifice
fiecãrei situaþii în parte, cuprinzând alegerea unor tehnologii performante,
utilizarea instalaþiilor de epurare etc.
Mãsurile administrative cuprind soluþii în ceea ce priveºte sistematizarea
localitãþilor ºi asigurarea perimetrelor de protecþie în jurul surselor majore de
poluare

5. CONTAMINAREA AERULUI

Alãturi de substanþele chimice poluante, în aer sunt prezente ºi numeroase

particule biologice, sub formã de microorganisme sau particule organice de
naturã vegetalã sau animalã. Efectele lor asupra populaþiei sunt variate, în
funcþie de numeroºi factori, cel mai important fiind modul de acþiune asupra
organismului. De regulã, microorganismele produc boli infecþioase, iar
particulele reacþii de tip alergic, între acestea neexistând o limitare precisã.

A. Microaeroflora

Aerul conþine permanent o anumitã microflorã, formatã din bacterii aerobe ºi

anaerobe (multe specii sporulate), virusuri, levuri, actinomicete etc., care provin
de la suprafaþa solului, apelor ºi vegetaþiei. Sunt prezente chiar ºi în aerul
considerat curat, deasupra mãrilor ºi oceanelor ºi ajung pânã la mari înãlþimi.
Sunt adaptate la condiþiile mediului extern, faþã de care au o mare rezistenþã. În
totalitatea sa, poartã denumirea de florã saprofitã, autotrofã sau psihrofilã (se
dezvoltã la 20°C) ºi are roluri în unele procese biologice (fermentaþie, putrefacþie,
32 IGIENÃ

biodegradare). În mod obiºnuit, aceastã grupã de microorganisme nu prezintã

importanþã epidemiologicã.
În zonele aºezãrilor umane, alãturi de flora saprofitã, naturalã, sunt prezente
ºi alte categorii de microorganisme, de origine umanã sau animalã, provenite
din cãile respiratorii (tuse, strãnut, vorbire), dejecte umane sau animale,
reziduuri solide sau lichide, produse patologice (secreþii, sputã etc.). Acestea
constituie flora mezofilã (37°C) ºi conþine agenþi saprofiþi adaptaþi la organismul
uman, condiþionat patogeni ºi patogeni, ultimele douã grupãri fiind capabile sã
provoace reacþii patologice la om, de regulã boli infecþioase (tabelul I.2).
Densitatea cât ºi speciile componente din aer variazã cu gradul de
contaminare a aerului. Cu cât aerul este mai curat, cu atât sunt mai numeroase
speciile psihrofile, cele mezofile crescând numeric odatã cu contaminarea.
Rolul epidemiologic al aerului este diferit în exterior ºi în spaþiile închise.
Riscul de îmbolnãvire prin agenþi infecþioºi în atmosferã este mult mai redus,
datoritã marii lor diluþii în bazinul aerian ºi acþiunii nefavorabile a factorilor fizici.
În încãperi rolul agenþilor biologici în patologia umanã este mult mai important ºi
se mãreºte odatã cu condiþiile de habitat necorespunzãtoare (aglomeraþie,
ventilaþie insuficientã, umiditate etc.).

TABELUL I.2
Agenþi bacterieni mai frecvent transmiºi pe cale aerianã
Bacilul difteric
Hemophilus influenzae
Neisseria meningitidis
Înalt patogeni
E. coli (enteropatogen)
Streptococcus pyogenes
Micobacterium tuberculosis
Klebsiella
Proteus
Pseudomonas aeruginosa
E. coli
Yersinia enterocolitica
Condiþionat patogeni
Legionella pneumophilla
Staphylococcus aureus
Streptococcus faecalis
Clostridium tetani
Clostridium perfringens
Citobacter
Aeromonas hydrophyla
Accidental patogeni Staphylococcus epidermidis
Streptococcus salivarius
Micrococcus
 Sinteze didactice 33

B. Formele de existenþã a microorganismelor

Agenþii biologici (bacterii, virusuri, micete etc.) nu se gãsesc în aer sub formã de
corpimicrobieni izolaþi decât cu totul excepþional. Obiºnuit, ei sunt aderenþi la un
anumit suport, formând cu acesta un element în suspensie. Formele întâlnite
pot fi:
a) Picãturi de secreþie naso-faringianã (picãturi Pflüge, 1989). Sunt particule
care conþin în structura lor apã (mucoproteine) ºi germeni (virusuri, bacterii,
micete). Dimensiunile diferã de la câþiva microni la 1 mm, predominând, de
regulã, picãturile de dimensiuni mari. Sunt eliminate în atmosferã în timpul
strãnutului, tuºitului, cântatului sau vorbitului. Prin strãnut se eliminã cel mai
mare numãr de particule (aproximativ 20.000), cu dimensiuni între 10 mm ºi 1
mm, proiectate pânã la distanþa de 7-8 m. Prin cântat, vorbit, eliminarea este
mai redusã, distanþa de diseminare fiind de 1,5-2,5 m.
Picãturile mari sedimenteazã repede pe suprafeþe, realizând ºi contaminarea
acestora. Cele mici vor rãmâne un timp mai îndelungat în atmosferã, dar în final
se vor sedimenta, contaminând o arie de cca 2,5 m în jurul sursei eliminatoare.
Picãturile Plüfge au un grad de contaminare de 100%.
b) Nucleii de picãturã (nucleii Wels). Particule de dimensiuni mici, provenite
din secreþia naso-faringianã, salivarã sau bronºicã, cu stabilitate mare, rãmân
un timp mai îndelungat în aer, interval în care se poate pierde apa din înveliºul
extern, rãmânând o peliculã de substanþã organicã ºi, eventual, agentul patogen
central. Aceste formaþiuni, numite ºi nuclei de picãturã, rãmân în atmosferã ore
sau zile ºi sunt transportate de curenþii de aer în încãperi diverse, chiar ºi la
etaje diferite.
Nucleii de picãturã constituie o formã de transmitere a agenþilor infecþioºi ºi
pe cale aerianã, mult mai riscantã decât picãturile Pflüge (prin marea lor
deplasabilitate), deºi gradul lor de contaminare este numai de 50%.
c) Praful bacterian. Este constituit din particule de praf, pe suprafaþa cãrora
sunt adsorbiþi agenþii biologici microbieni care provin din picãturile Pflüge, nucleii
de picãturi sau din produse patologice. Comportamentul lor în aer este funcþie
de mãrimea particulelor pe care au aderat.
Praful bacterian vehiculeazã, de regulã, germeni cu rezistenþã relativ mare în
mediul extern.
34 IGIENÃ

C. Efectele contaminãrii aerului cu microorganisme

Aerul se contamineazã uºor, de la toate sursele eliminatoare ºi de la produse

contaminate, iar prin sedimentare contamineazã ºi suprafeþe: tegumente,
alimente, lenjerie de pat ºi corp, diverse obiecte din locuinþã, spital. Toate aceste
multiple cãi acþioneazã simultan, cumulându-ºi efectele, fiecare având un rol
mai mare sau mai mic, dupã specificul încãperii sau caracteristicile agenþilor
infecþioºi transmiºi.
Principalul mecanism de îmbolnãvire pe cale aerogenã este inhalarea
suspensiilor contaminate (picãturi, nuclei de picãturã, praf bacterian), care vor
produce îmbolnãviri ale aparatului respirator. Existã, de exemplu, agenþi patogeni
cu putere de agresiune asupra naso-faringelui (streptococ hemolitic, bacil
difteric) ºi alþii care acþioneazã asupra traheii, bronhiilor (b. pertusis, M.
tuberculosis).
În general, alveola ºi þesutul pulmonar sunt protejate contra agenþilor agresivi,
prin faptul cã particulele pe care aderã germenii sunt de regulã cu dimensiuni
mai mari (peste 5 mm), care nu pãtrund în profunzimea aparatului respirator ºi
sunt reþinute la nivelul cãilor respiratorii superioare.
În producerea bolii intervin modificãri ºi în virulenþa agenþilor patogeni, care,
în funcþie de timpul de rãmânere în aer sau pe diferite suprafeþe, îºi pot modifica
virulenþa ºi capacitatea de contaminare, acestea scãzând pe mãsura expunerii
mai îndelungate.
Bolile transmise pe calea aerului sunt denumite boli aerogene ºi pot avea ca
agenþi etiologici bacterii, virusuri, fungi, paraziþi. Agenþii biologici care au produs
mai frecvent îmbolnãviri pe calea aerului sunt numeroºi ºi variaþi.
Infecþiile aeriene ridicã probleme medicale speciale, mai ales în mediul de
spital, unde produc infecþii cunoscute sub denumirea de infecþii nosocomiale.

D. Criterii de apreciere a contaminãrii aerului

Determinarea prezenþei diferitelor specii microbiene din aer este dificil de
realizat. În spaþii închise, determinarea încãrcãturii microbiene a aerului ºi
suprafeþelor din încãperi reflectã un risc potenþial, ce creºte proporþional cu
densitatea bacteriilor ºi cu frecvenþa speciilor potenþial patogene sau patogene.
Importanþa acestor determinãri este cu atât mai mare în unitãþile sanitare,
frecventate de persoane cu receptivitate crescutã.
Analiza bacteriologicã a aerului se poate face utilizând indicatorii igienico-
-sanitari, care evidenþiazã microorganismele de origine umanã sau animalã,
sau identificând specii patogene sau condiþionat patogene în diagnosticul
epidemiologic al unor îmbolnãviri.
 Sinteze didactice 35

Indicatorii igienico-sanitari folosiþi în aprecierea microbiologicã a aerului sunt:

a) Numãrul total de germeni, care este totalitatea microorganismelor care
se dezvoltã pe mediul nutritiv la 37°C (flora mezofilã din aer). Semnificaþia
acestui indicator constã în aprecierea prezenþei ºi densitãþii microorga-
nismelor de naturã umanã ºi animalã.
b) Streptococii hemolitici (b-hemolitici) ºi viridans (a-hemolitici). Fiind micro-
organisme cu habitat naso-faringian, prezenþa lor în aer semnificã con-
taminarea cu florã de naturã umanã ºi animalã. Provenienþa lor este, de
regulã, din picãturile naso-faringiene, salivare sau bronºice, astfel cã pe
lângã semnificaþia sanitarã au ºi semnificaþie epidemiologicã, semnalând
prezenþa unui bolnav sau purtãtor.
c) Stafilococii sunt rãspândiþi în cãile respiratorii superioare ºi pe suprafaþa
cutanatã a organismelor, prezenþa lor în aer semnificând contaminare de
naturã umanã. Prezenþa stafilococului patogen, cu teste pozitive pentru
hemolizã ºi coagulare, indicã potenþial epidemiologic crescut.
d) Grupul coliform. Este un indicator de poluare cu florã intestinalã, în sensul
cel mai general al termenului.
Cercetarea microbiologicã a aerului se recomandã pentru controlul stãrii
sanitare în încãperi unde riscul de producere a infecþiilor este mai mare, unde
posibilitãþile de contaminare sunt deosebit de mari, pentru controlul eficienþei
dezinfecþiei în:
• spitale (în scopul aplicãrii mãsurilor de profilaxie a infecþiilor nosocomiale);
• încãperi destinate fabricãrii medicamentelor;
• laboratoare de microbiologie, virusologie;
• industrie alimentarã.
 Sinteze didactice 163

CAPITOLUL V
IGIENA REZIDUURILOR

Deºeurile sau reziduurile constituie o problemã de actualitate, pe de o parte

datoritã creºterii volumului acestora, ceea ce ridicã probleme de depozitare, iar
pe de altã parte deoarece constituie un potenþial pericol pentru mediul
înconjurãtor ºi pentru sãnãtatea omului.
În prima perioada a existenþei omului, deºeurile nu au fost o problemã majorã
datoritã populaþiei reduse, ºi suprafeþei mari de teren disponibil pentru asimilarea
deºeurilor. Deºi natura are capacitatea de a dilua, dispersa, degrada, absorbi,
sau într-un cuvânt de a reduce impactul reziduurilor în factorii de mediu (aer,
apã, sol), dezechilibrul ecologic a apãrut când asimilarea naturalã a acestor
reziduuri a fost depãºitã.

1. DEFINIÞIE

Se defineºte un reziduu, acel subprodus care nu are valoare. Din punct de

vedere al legislaþiei Uniunii Europene se înþelege prin reziduu orice substanþã,
obiect sau material care rezultã dintr-un proces de fabricare, transformare,
folosire, consum sau curãþare ºi pe care proprietarul, din intenþie sau din
obligaþie, îl abandorteazã/î! aruncã, fãrã a-i gãsi o utilizare imediatã.
Legea protecþiei mediului din România înþelege prin reziduuri ºi deºeuri de
orice naturã resturile tehnologice, resturile menajere, produsele ºi materialele
cu termene de garanþie depãºite, produsele uzate fizic sau care nu au valoare
de întrebuinþare. Legea prevede cã nu intrã sub denumirea de “reziduuri ºi
deºeuri de orice naturã”, minereurile de metale feroase ºi neferoase, precum ºi
alte categorii de materiale.
La modul general deºeurile sunt un rezultat inevitabil al evoluþiei ºi al activitãþii
umane, iar principalele cauze ale generãrii lor sunt:
• biologice: rezultat al ciclurilor vitale din lumea plantelor, animalelor ºi a
omului;
164 IGIENÃ

• chimice: reacþiile chimice sunt guvernate de principiul conservãrii materiei,

rezultând în final un produs utilizabil, dar ºi elemente neutilizabile;
• fizice: energia pierdutã prin cãldurã, vibraþii, zgomote produce poluare,
chiar dacã nu este consideratã un deºeu:
• tehnologice: din procesele de prelucrare ºi transformare a materiilor prime
ºi materialelor;
• economice: toate produsele au o duratã fizicã de viaþã limitatã;
• comerciale: atractivitatea unor noi produse le eliminã pe cele vechi, iar
ambalajele au un rol important în reclamã ºi marketing, devenind rapid
deºeuri;
• accidentale: în cadrul inevitrabileor disfuncþionalitãþi ale sistemelor de
producþie ºi a riscurilor tehnologice ºi naturale majore;
• ecologice, întrucât chiar activitãþile de depoluare creazã deºeuri.

2. CLASIFICARE

Clasificarea deºeurilor este dificilã þinând cont de marea lor heterogenitate. în

funcþie de provenienþa lor ºi de elementul predominant din compoziþia deºeurilor
trei mari categorii de reziduuri:
1. Reziduuri solide urbane, cunoscute tradiþional sub denumirea de deºeuri
orãºeneºti care cuprind deºeuriîe provenite din surse rezidenþiale
(domestice), precum ºi deºeurile comerciale, instituþionale, cele ale
serviciilor publice.
2. Reziduuri industriale produse de industria grea ºi uºoarã, de exemplu
cele provenite din diferitele prelucrãri uzinale, mai ales în industrie
chimicã, rafinãrii, în activitatea de construcþie ºi demolare.
3. Reziduuri agro-zootehnice provenind din zone rurale ºi preurbane, având
origine animalã (dejecte) ºi vegetalã (furaje, resturi ale culturilor agricole).

3. COMPOZIÞIA DEªEURILOR URBANE

• Partea organicã a deºeurilor rezidenþiale ºi comerciale constã din deºeuri

alimentare, hârtie (ziare, cãrþi, reviste, ºerveþele, prosoape, imprimate, carton
striat etc.), plastic de diverse tipuri, piele, cauciuc, textile, lemn, gunoi
menajer. Deºeurile care se descompun rapid, mai ales în condiþii de
temperaturã crescutã, sunt denumite deºeuri putrescibile sau alterabile.
Materialele plastice din componenþa deºeurilor urbane sunt variate.
 Sinteze didactice 165

• Partea anorganicã este reprezentata de sticlã, vase metalice emailate,

conserve, aluminiu, metale feroase ºi praf. Dacã componentele deºeurilor
nu sunt separate la colectare, amestecul lor este denumit “conglomerat de
deºeuri urbane”.
Deºeurile urbane au în componenþã ºi deºeuri speciale, precum ºi deºeuri
periculoase.
• Deºeurile speciale includ articole voluminoase (mobilier, rafturi, lãmpi),
deºeuri electronice (radiouri, televizoare), deºeuri electrocasnice (aragaze,
frigidere, maºini de spãlat stricate sau ieºite din uz). Acestea se colecteazã
separat, vor fi supuse dacã este cazul, dezmembrãrii ºi recuperãrii unor
componente.
• Deºeurile periculoase sunt deºeurile care prezintã risc pentru sãnãtatea
omului ºi integritatea ecosistemelor, deoarece nu sunt degradabile în mediu.
Ele se aflã în cantitate micã în deºeurile solide urbane (sub 1%), putând fi
eliminate prin colectarea lor separatã încã de la punctul de generare. Un rol
important în gestionarea deºeurilor periculoase de origine urbanã îl are
educaþia cetãþenilor prin respectarea zilelor prestabilite pentru colectare sau
mai eficient, a unor spaþii permanente de colectare (de exemplu în staþii de
benzinã).
– deºeuri periculoase din activitatea domesticã: vopsele de uz casnic,
pesticide folosite în grãdinãrit, detergenþi nebiodegradabili etc.
– deºeuri periculoase din activitatea de micã industrie: cerneala tipograficã,
solvenþi de la spãlãtorii, vopsele ºi dizolvanþi de la vopsitorii, deºeuri auto
(baterii de acumulatori, uleiuri minerale)

4. MANAGEMENTUL REZIDUURILOR

În trecut reziduurile erau considerate ca materiale pentru care se gãsea o

singurã soluþie, adicã aruncarea lor. Astãzi, fiecare deºeu este analizat separat
în funcþie de componentele sale, deoarece fiecare necesitã o colectare
specificã, un anumit procedeu de transport, o tratare ºi o destinaþie finalã
separatã, în criteriile avansate de gestiune a deºeurilor nu existã deocamdatã
un flux unic de reziduuri de la locurile de producere la locurile de tratare, ci în
funcþie de provenienþã existã fluxuri spre diferite puncte terminale de tratare.
Un sistem de management al deºeurilor cuprinde în generai 6 elemente
funcþionale:
– identificarea deºeurilor;
– manipularea, presortarea, stocarea ºi prelucrarea la sursã a deºeurilor;
166 IGIENÃ

– colectarea;
– separarea, prelucrarea ºi transformarea deºeurilor solide;
– transferul ºi transportul deºeurilor
– valorificarea, evacuarea ºi depozitarea.
Identificarea deºeurilor cuprinde activitãþi în care sunt identificate ºi adunate
la un loc în vederea evacuãrii, materialele care nu mai pot fi utilizate.
Manipularea ºi presortarea deºeurilor cuprinde toate activitãþile efectuate de
cetãþeni ºi asociate cu managementul deºeurilor, pânã în faza în care deºeurile
sunt stocate pentru colectare. Mânuirea cuprinde ºi transferul containerelor de
încãrcare pânã la punctele de colectare. Separarea deºeurilor ºi stocarea lor la
sursã este un pas important, de care cetãþenii sunt foarte conºtienþi: separarea
hârtiei ºi cartonului, separarea sticlei pe culori, a deºeurilor menajere, a dozelor
de aluminiu ºi a materialelor feroase.
Prelucrarea deºeurilor la sursã include activitãþi cum sunt compactarea ºi
procesarea deºeurilor în staþii speciale.
Colectarea deºeurilor nu înseamnã doar adunarea deºeurilor solide ºi a
materialelor reciclabile, ci ºi transportul acestor materiale în locul în care
vehiculele colectoare sunt golite. Aceste locuri pot oferi facilitãþi de prelucrare a
materialelor, staþii de transfer ºi de evacuare.
Separarea, prelucrarea ºi transformarea deºeurilor are loc în aceste spaþii
sau staþii, situate la distanþã de sursele de generare a deºeurilor.
Transferul ºi transportul deºeurilor include douã etape distincte:
• Transferul deºeurilor dintr-un vehicol mic de colectare, într-un mijloc de
transport mai mare
• Transportul deºeurilor pe distanþe de obicei mari, cãtre spaþiile de
prelucrare sau de evacuare.
Evacuarea deºeurilor. Groapa ecologicã de gunoi, modernã ºi igienicã, este
baza utilizatã pentru evacuarea deºeurilor solide, la suprafaþa sau în interiorul
solului fãrã a crea prejudicii mediului ambiant sau riscuri pentru sãnãtatea
omului (de ex. boli vehiculate prin insecte ºi rozãtoare, contaminarea pânzei de
apã subteranã).

5. DEªEURILE SPITALICEªTI

Deºeurile spitaliceºti sunt reprezentate de toate reziduurile provenite din

activitatea spitalului.
• Deºeurile nepericuloase provenite din serviciile de îngrijire medicalã,
tehnicã medicalã, administrative, blocuri alimentare etc. Sunt asimilabile
deºeurilor menajere, se colecteazã ºi se îndepãrteazã ca ºi acestea.
 Sinteze didactice 167

• Deºeurile periculoase
– pãrþi anatomice ºi piese anatomo-patologice;
– deºeuri infecþioase: sângele, materialele care au venit în contact cu
sângele ºi cu alte lichide biologice, deºeurile din secþiile de hemodializã,
instrumentarul ºi materialele de unicã folosinþã dupã utilizarea lor în
manopere medicale.
– deºeuri chimice ºi farmaceutice: citotoxice, reactivi de laborator,
medicamente ºi vaccinuri cu termen de valabilitate depãºit etc.
– deºeuri tãietoare-înþepãtoare: rezultate din activitatea de diagnostic,
tratament ºi cercetare medicalã (ace, catetere, seringi cu sau fãrã ac,
pipete, lame de bisturiu, sticlãrie de laborator).
– deºeuri radioactive, gestionate conform normelor de securitate
nuclearã.
Pentru deºeurile spitaliceºti, OMS recomandã urmãtorul cod de culori al
containerelor de colectare din unitãþile medicale: negru (deºeuri nepericuloase),
verde (deºeuri anatomice), galben (deºeuri infecþioase), roºu (deºeuri
tãietoare-înþepãtoare).