Raport sintetic de prezentare,

interpretare și autoevaluare a propriului portofoliu

În învățământul actual cadrul didactic are un rol foarte important în formarea elevilor,
modul în care acesta structurează și transmite informația, atmosfera pe care o creează în cadrul
orelor şi relația pe care o are cu elevii sunt elemente esențiale de care acesta trebuie să țină cont.
De asemenea, adaptarea la nevoile elevului, la ritmul lui de învățare intră printre preocupările ale
cadrul didactic, care are nevoie de diferite abilități pentru a duce la îndeplinire obiectivele
propuse. Elevii din ziua de astăzi sunt foarte curioşi, iar pentru satisfacerea ei sunt necesare
anumite cunoștințe de care cadrul didactic trebuie să dispună.
Nevoia de profesionalism ține de capacitatea cadrului didactic de a rămâne obiectiv în
situațiile în care acest lucru este necesar, nu trebuie să se lase influențat de relațiile pe care le are
cu elevii, în cazul în care unele dintre acestea sunt tensionate, trebuie să se adapteze la modul de
interacţionare cu elevii dificili, să mențină o limită a relațiilor cu copii în cadrul şcolii.
În ceea ce privește experiența universitară de formare inițială pentru cariera didactică,
acesta a fost un mod de a înțeles că a fi cadru didactic nu înseamnă doar să stai în fața unor copii
și să le predai ceva sau să le dai un test. Mi-am dat seama că înseamnă mai mult de atât, trebuie
să îți placă ceea ce faci, să o faci cât mai bine posibil, este nevoie de documentare de ajustare a
limbajului în funcție de colectivul căruia te adresezi, sunt necesare multiple abilități și
capacității, adaptarea la programă care limitează destul de mult mobilitatea. De asemenea,
manualele nu satisfac într-o mare măsură nevoile cognitive ale elevilor, astfel profesorii sunt
nevoiți să își creeze propriile materiale. Copiii cu CES sunt un alt subiect care mi-a atras atenția,
din păcate integrarea lor în învăţământul de masă este destul de dificilă în România în acest
moment. Aceștia sunt văzuți de către profesori ca o complicație, mulți dintre aceștia evită elevii
cu CES deoarece procesul de învăţare în acest caz presupune o implicare mai mare a cadrului
didactic, mai mult timp acordat unui singur elev, sunt necesare abilități și capacități speciale și
cunoașterea deficienței pentru a ști cum este mai bine să fie construită relația și cum trebuie să
reacționeze în cazuri extreme care implică persoane cu CES. Pe parcursul celor trei ani am
învățat numeroase tehnici care pot fi folosite pentru comunicare de noi informați, pentru
consolidarea lor și pentru menținerea atenției elevilor asupra lecției și pentru implicarea activă a
acestora în cadrul lecțiilor.
După părerea mea programul de pregătire psihopedagogică este destul de eficient
organizat, dar deși acumulăm forte multe informații, învăţăm diferite metode și tehnici care ne
sunt de folos în profesia de cadru didactic, experiența cu elevii este destul de limitată, aceasta
fiind practicată în anul trei, dar am înțeles că este necesar să învăţăm să fim profesori pentru a
putea să stăm în fața elevilor și să fim capabil să îi ajutăm să se dezvolte într-un ritm
corespunzător. Ce am mai învățat eu pe parcursul celor trei ani este că pe lângă ceea ce am
învățat sunt necesare multe ore de aprofundare, de căutare de informații de cercetare a
subiectelor de interes, astfel în cât în momentul în care ești în fața elevilor să poți dezvolta
informațiile care sunt prezentate în manual, să îi ajuți să înțeleagă noile concepte, să reformulezi
informațiile astfel încât elevilor să reproducă informația într-o proporție cât mai mare.
În concluzie experiența din cadrul modulului de formare a fost una foarte interesantă
pentru mine, am învățat foarte multe lucruri noi, care mă vor ajuta și în viaţă, deși nu îmi doresc
în acest moment să devin cadru didactic, sunt mulțumită că am urmat acest curs și că am
interacţionat cu profesori din cadrul lui, care au avut o influență destul de considerabilă asupra
mea şi mi-am schimbat viziunea în legătură cu ceea ce înseamnă să fii cadru didactic.