Inima reprezinta unul dintre cele mai importante organe ale corpului omenesc.

Este un organ
cavitar si se compune aproape in intregime din muschi. Greutatea unei inimi normale este de circa
250-350 grame si totusi are suficienta putere ca sa bata de peste 70 de ori pe minut, pompand astfel
sange in tot corpul.

Prezinta

 la exterior: -trei fete, patru margini, o baza, un varf (apex);

 la interior: -doua atrii, doi ventriculi.

Fata anterioara sau sternocostala se afla pe partea frontala a inimii, in spatele sternului si
coastelor, fiind formata in cea mai mare parte din ventriculul drept.

Fata stanga sau pulmonara este formata in principal din ventriculul stang.

Baza inimii se afla posterior si este formata in principal de atriul stang.

Marginea dreapta este formata din atriul drept si este in raport direct cu pleura si cu fata mediala a
plamanului drept.

Marginile anterioara si posterioara nu sunt bine evidentiate.

Varful inimii (apexul) este reprezentat de varful ventriculului stang si se gaseste de obicei in spatele
celui de-al cincilea spatiu intercostal stang, la circa 10 cm de linia mediana. In acest punct pot fi
simtite pulsatiile inimii.

Structura atriilor: este usor diferita de cea a ventriculelor. Atriile sunt situate deasupra ventriculelor
de care sunt separate prin valvele atrioventriculare. Tot sangele venos din corp este adus in atriul
drept de vena cava superioara si vena cava inferioara. Sinusul coronar, vasul care colecteaza sange
venos de la tesuturile inimii,dreneaza si el in atriul drept. Interiorul are o parte posterioara, cu
perete neted, si o parte anterioara, cu perete rugos. Peretele anterior este compus din muschi
pectinati, care dau suprafetei interioare un aspect de piaptan.

Muschii pectinati se extind intr-un orificiu mic din atriul drept, numit auricul, deoarece are forma de
ureche. Aceasta cavitate conica se infasoara in jurul arterei principale a inimii-aorta-si actioneaza la
marirea capacitatii atriului drept.

Structura ventriculelor: cele doua ventricule alcatuiesc partea cea mai groasa a miocardului,
ventriculul stang fiind mai mare si mai puternic decat cel drept.

Ventriculul drept se afla anterior, formand o mare parte din fata frontala a inimii. Primeste sange de
la atriul drept, refluxul fiind impiedicat de valva tricuspida. Sangele este apoi pompat datorita
contractiei miocardului ventricular, prin vena pulmonara in trunchiul pulmonar si de acolo in
plamani. Ventriculul drept formeaza,in sectiune transversala, o semiluna, deoarece este deformat de
ventriculul stang, mai musculos.

Ventriculul stang se afla postero-inferior, ocupand cea mai mare parte a fetei inferioare. Primeste
sange de la atriul stang prin orificiul atrioventricular stang, unde se afla valva bicuspida. Contractiile
puternice ale ventriculului stang pompeaza apoi sangele prin valva aortica in aorta. Peretii musculari
ai ventriculului stang sunt de doua ori mai grosi decat cei ai ventriculului drept si in sectiune
transversala formeaza un fel de cerc.

Valvele inimii: inima este o pompa musculara puternica, prin care curge sangele numai intr-un sens.
Refluxul este impiedicat de patru valve, care au un rol vital in mentinerea circulatiei. Pe partea
dreapta a inimii, valva tricuspida se afla intre atriu si ventricul, iar valva pulmonara se afla la
jonctiunea ventriculului cu trunchiul pulmonar. Pe partea stanga a inimii, valva mitrala separa atriul
de ventricul, in timp ce valva aortica se gaseste intre ventricul si aorta.

Valva tricuspida si cea mitrala sau valvele atrioventriculare sunt alcatuite din tesut conjunctiv dur,
acoperit cu endocard, un strat subtire de celule care captuseste inima. Suprafata superioara a
valvelor este neteda, in timp ce suprafata inferioara contine insertiile cordajelor tendinoase.

Valva tricuspida prezinta trei cuspide sau aripioare.

Valva bicuspida sau mitrala prezinta 2 cuspide. Numele de ,,mitrala’’ vine de la presupusa ei
asemanare cu mitra unui episcop.

Cand inima este in sistola, ventriculele se contracta, iar valvele aortica si pulmonara se deschid,
permitand sangelui sa fie pompat afara din inima.

In timpul diastolei, muschiul cardiac al ventriculelor se relaxeaza. Valva tricuspida si valva mitrala se
deschid, permitand sangelui sa treaca din atriu si sa umple ventriculele.

Valvele semilunare sau valvele pulmonara si aortica monitorizeaza calea de iesire a sangelui din
inima, impiedicand refluxul sangelui in ventricule atunci cand acestea se relaxeaza dupa contractie.
Fiecare dintre aceste valve este compusa din trei cuspide in forma de semiluna, care au un miez de
tesut conjunctiv acoperit de o captuseala de endoteliu. Aceasta captuseala asigura o suprafata
neteda pentru circulatia sangelui.

Valva aortica: se afla intre ventriculul stang si aorta. Este mai puternica si mai robusta decat valva
pulmonara, deoarece trebuie sa faca fata presiunii mai mari a circulatiei sistemice. Deasupra fiecarei
cuspide a valvei se gasesc sinusurile aortice formate de dilatatiile peretelui aortic. In doua dintre
aceste sinusuri isi au originea arterele coronare dreapta si stanga, care transporta sangele la miocard
si la invelisurile inimii.

Valva pulmonara: separa ventriculul de trunchiul pulmonar, artera mare care transporta sange de la
inima spre plamani. Imediat deasupra fiecarei cuspide a valvei, trunchiul pulmonar se dilata usor si
formeaza sinusurile pulmonare, spatii umplute cu sange care impiedica lipirea cuspidelor de peretele
arterial din spatele acestora, atunci cand se deschid.

Structura peretelui cardiac: peretele cardiac este alcatuit de la exterior spre interior din: epicard,
miocard si endocard.

Epicardul reprezinta foita viscerala a pericardului seros si are ca scop impiedicarea aparitiei frecarii
in timpul contractiilor ritmice ale inimii. Intre epicard si endocard se gaseste miocardul impreuna cu
scheletul fibros si sistemul excito-conductor al inimii.

Miocardul prezinta un miocard contractil si un sistem excito-conductor. Miocardul contractil este

reprezentat de fibre musculare miocardice atriale si ventriculare, cele atriale fiind situate profund si
superficial, iar cele ventriculare sunt in spirala si in straturi profunde interventriculare.

Inervatia inimii: Inima prezinta inervatia simpatica si parasimpatica.

Inervatia parasimpatica este realizata prin intermediul ramurilor cardiace cervicale si toracale ale
celor doi nervi vagi. Nervii cardiaci cervicali superiori se desprind din nervul vag, deasupra
ganglionului inferior al vagului, iar nervii cardiaci inferiori se desprind din nervul laringeu recurent.
Actiunea inervatiei parasimpatice este cardiomoderatoare: scade frecventa cardiaca si determina
vasoconstrictia arterelor coronare.
Inervatia simpatica se realizeaza prin intermediul nervilor cardiac cervicali superiori, mijlocii si
inferiori, alaturi de 3-4 nervi cardiaci toracici. Nervul cardiac cervical superior isi are originea in
ganglionul simpatico cervical superior. Nervul cardiac cervical mijlociu isi are originea in ganglionul
cervical mijlociu iar nervul cardiac cervical inferior isi are originea in ganglionul stelat. Actiunea
inervatiei simpatice este de a creste frecventa cardiaca si de a dilata vasele coronare.