Arta baticului

Tainele acestei tehnici se trag încă din timpurile cele mai străvechi şi s-au păstrat pînă în zilele
noastre.
Dar ce înseamnă acest termen – „batic”?
Batic – ţesătură din in, bumbac, mătase pe care s-a imprimat o compoziţie cu motive colorate,
originară din nordul Indiei, din Malaysia şi Indonezia. Introdus în Europa de olandezi în secolul
XVI. Decorul se execută manual.
Cu timpul acest gen al artei decorative a îmbinat mai multe tehnici ale picturii pe pînză.
Cel mai simplu ornament neobişnuit executat în condiţii de casă îl obţinem prin tehnica baticului
cu noduri, deoarece desenul dorit îl căpătăm în urma unui exerciţiu simplu: înnodarea,
împăturirea unor porţiuni ale stofei înainte de a fi colorată.
În tehnica baticului fierbinte ornamentul poate fi obţinut cu ajutorul parafinei topite sau altor
materiale de acest gen. Vopsim stofa, apoi scoatem parafina sau ceara, astfel obţinînd desenul alb
pe fon colorat.
O metodă mai simplă şi mai des întîlnită – baticul rece, este inventată în epoca modernă. Ideea
constă în a obţine desenul cu ajutorul unei substanţe speciale.
Împreună cu dumneavostră o să însuşim tehnicile de bază ale picturii decorative pe stofă, pentru
ca în continuare, fără mari dificultăţi să puteţi utiliza în tehnica baticului toată fantezia artistică şi
ingeniozitatea de care daţi dovadă. Astfel, veţi putea îmbrăca haine unicale pe stofa cărora va fi
imprimată creaţia dumneavoastră, veţi putea împodobi interiorul casei cu lucrări neobişnuite,
originale.

Rechizitele necesare în pictura decorativă

Coloranţi
Dacă doriţi să vă ocupaţi cu pictura pe mătase şi nu sunteţi convinşi că aceasta va deveni
ocupaţia permanentă sau un hobby al dvs., la început puteţi procura cîteva culori de bază: galben,
roşu, albastru, chiar şi negru. Amestecînd aceste culori, puteţi obţine nuanţe foarte frumoase.
Important este însă să deosebiţi culorile care se fixează la aburi, în condiţii speciale, şi culorile
care se întăresc cu ajutorul fierului de călcat. Culorile de anilină care se întăresc la aburi deseori
sunt foarte concentrate de aceea ele se dizolvă în apă. Cantitatea de apă depinde de intensitatea
culorii ce doriţi s-o obţineţi. Culorile acrilice sunt pentru stofe mai aspre şi fine, culorile acrilice
fluorescente(lichide) pentru stofe mai fine şi pliculeţe cu praf pentru vopsirea hainelor.
 Alte rechizite
Pentru amestecarea culorilor de regulă, sunt folosite farfurioare vechi, căpăcele, paleta indicată
pentru pictura în acuarelă (paleta cu adîncituri).
Pentru a săla pensulele se foloseşte un vas nu prea mic, dimpotrivă, mai mare.

Pensule
Cu ajutorul pensulelor se acoperă suprafaţa stofei atît cu vopsea, cît şi cu parafină. Pensulele sunt
diverse: cele mai aspre sunt folosite pentru parafină, iar pensulele rotunde sunt întrebuinţate
pentru vopsea. Pensulel sintetice şi naturale de diferite dimensiuni sunt folosite pentru suprafeţe
diferite. Cele mai late, mai mari le folosim pentru a acoperi suprafeţele mari. Pensulele sintetice
sunt mai rezistente. Codiţele pensulelor trebuie să fie acoperite cu lac, ca să nu îmbibe în ele
vopseua.

Rechizite pentru baticul rece

În tehnica baticului rece este utilizat tubul de sticlă care poate avea diverse forme, mărimi şi
diametru diferit.
Rezerva – substanţă incoloră care are în componenţă parafină, clei de gumă, benzină. Rezerva
poate fi incoloră sau colorată.

Rechizite pentru baticul fierbinte

Aveţi nevoie de un borcan de metal, un vas mai mare, aragaz, pîlnie, pensule, parafină sau ceară.
Rechizite pentru schiţe
Pentru a trece desenul pe suprafaţa pînzei, executăm mai întîi schiţa lucrării care trebuie să
corespundă cu mărimea exactă a şasiului întins. Desenul se trece cu ajutorul unui creion special,
conturul căruia dispare treptat datorită umezelii. Dacă nu dispuneţi de un astfel de creion, folosiţi
unul simplu. Însă conturul trebuie să fie efectuat foarte uşor, aproape invizibil.
Conturul pentru decor
Se utilizează cînd lucrarea este deja finisată şi uscată bine, se întrebuienţează pentru a
înfrumuseţa, a ornamenta lucrarea cu unele elemente decorative. Contururile pot fi de diferite
culori, de asemenea, pot fi mate, cît şi cu luciu.

Baticul rece
Din istoria baticului rece
La început a aparut mătasea ... atît de albă, curată, încît se simţea necesitatea de a o decora.
Primul ornament este considerat, de fapt, dunga.
 Ce este rezerva?
Rezerva – substanţă care are în componenţă benzină, clei de gumă, parafină. Ea se păstrează în
tub, borcănaş, permanent acoperite, închise. Rezerva este puţin toxică de aceea după ce aţi lucrat
cu ea se recomandă să aerisiţi încăperea.
Tubul de sticlă
Tuburile de sticlă sunt diverse: ele diferă ca formă, dimensiune, diamentru. Specialiştii în
domeniu preferă să folosească tuburile de sticlă cu lungimea de 20-25 cm, cu vîrful îndoit sub un
unghi de 135 (grade). La o distanţă nu prea mare de vîrf se află un spaţiu mai bombat, rezervorul
pentru rezervă.
Pentru a introduce rezerva în tub, vîrful tubului se cufundă în borcanul cu rezervă, iar prin
capătul celălant al tubului, cu o pompă nu prea mare, se trage rezerva pînă se umple rezervorul.
La sfîrşitul lucrului tubul de sticlă se spală cu benzină.
Cum pregătim stofa pentru lucru?
Se recomandă să folosim stofe mai moi, mai fine, cum ar fi mătasea. În stofele aspre nu pătrunde
bine substanţa de rezervă. Stofele pot fi atît naturale, cît şi sintetice. Orice stofă pentru început
necesită a fi spălată. Stofa nouă conţine impurităţi, de exemplu, amidon, grăsimi sau alte
substanţe care nu permit să pătrundă bine vopseaua. Aceste substanţe trebuie înlăturate şi atunci
vopseua se îmbibă mai uşor şi se împrăştie pe suprafaţa stofei. Stofa se lasă în apă călduţă
aproximativ o oră, apoi se spală cu săpun de rufe, nu se stoarce, dar se scurge puţin şi se calcă cu
fierul de călcat.
Rame pentru batic
Pentru executarea baticului, stofa se întinde pe o ramă din lemn. De regulă, se folosesc rame-
standart sau fixate. Stofa se întinde pe ramele-standart şi se fixează cu ajutorul piunezelor. La
început se fixează colţurile stofei apot toate cele patru părţi ale ei pe laturile şasiului. Stofa
trebuie întinsă destul de bine ca să nu atîrne. Cele mai comode sunt ramele pliante. Pe ele pot fi
întinse stofe de dimensiuni mici cît şi mari. Aceste rame constau din patru plăci de lemn care pot
fi reglate la diferite dimensiuni.
Executarea desenului
Pregătim din timp schiţa care vrem s-o executăm.
Desenul se plasează sub stofa deja întinsă, se fixează şi se transferă cu ajutorul creionului simplu.
Desenul de pe stofă trebuie să fie executat foarte usor.
Dacă ...
... stofa este fină şi transparentă, desenul nu se transferă, dar se execută cu rezerva respectînd
exact desenul plasat sub ramă, deoarece el se observă destul de bine datarită transparenţei
stofei.
... în timpul efectuării desenului cu rezervă aţi făcut greşeli, mai puteţi adăuga unele detalii,
puteţi improviza. Înainte de a începe efectuarea conturului cu rezervă, curăţaţi bine vîrful
tubului cu o cîrpă şi ţineţi tubul cu virful în sus. Apoi plasaţi tubul de sticlă pe stofă şi efectuaţi
conturul desenului.
Cu tubul de sticlă treceţi încet peste stofă, nu apăsaţi tare, ca substanţa de rezervă să curgă uşor.
Formele trebuie să fie neapărat închise. Conturarea desenului începe dint-un colţ al lucrării
mişcîndu-vă treptat spre celălant colţ. Conturul efectuat cu rezerva incoloră se observă greu de
aceea dacă nu sunteţi atenţi unele linii pot fi trecute cu vederea. La fel, nu trebuie să atingeţi cu
mîna rezerva care nu este încă uscată. Cînd ridicaţi tubul de pe stofă, îl întoarceţi repede cu vîrful
în sus ca rezerva să nu curgă. Urmăriţi totodată, şi celălant capăt al tubului prin care rezerva
poate să se reverse.
După ce aţi finisat lucrul, apălaţi tubul de sticlă cu benzină. El trebuie păstrat aparte de alte
rechizite. Fiţi atenţi, sticla este destul de subţire şi poate să se spargă uşor. Conturul cu rezervă
trebuie să se usuce una-doua ore.
Dacă ...
...treceţi pe suprafaţa stofei cu tubul de sticlă foarte repede, rezerva în unele locuri poate să nu
pătrundă bine în stofă şi vopseaua va trece dintr-o suprafaţă în alta.
...priviţi partea dorsală a lucrării, puteţi observa că pe unele locuri nu aţi efectuat bine
conturul; în aceste locuri trebuie să-l mai treceţi odată.
... a căzut o picătură de rezervă pe stofă, o puteţi dizolva cu benzină.
... în încăperea în care lucraţi este umed şi rece, rezerva se usucă mult mai încet.
... conturul nu s-a uscat bine, nu se menţine culoarea.
... tubul de sticlă s-a înfundat, spălaţi-l bine cu benzină.
... nu aţi reuşit, ţineţi-l un pic în apă călduţă, apoi înmuiaţi-l din nou în benzină.

Lucrul cu vopseaua
Înainte de a începe lucrul, culorile se aleg după tonalităţi. Dacă este nevoie, ele se amestecă sau
se dizolvă cu apă, deoarece sunt foarte concentrate. La început culorile trebuie probate pe o
bucată de stofă de aceeaşi calitate ca cea pe care vom executa lucrarea. Culoarea umedă este
mult mai întunecată decît după ce se usucă definitiv. Deoarece stofa se usucă foarte repede,
vopseaua trebuie plasată bine şi repede. Suprafeţele mari sunt foarte greu de acoperit de aceea
mai întîi se umezesc puţin apoi, se acoperă cu o culoare. În aceeaşi lucrare putem folosi pete
locale sau exagerări de culoare. Ca şi acuarela, culorile de anilină permit să facem cîteva
suprapuneri. Lucrarea trebuie uscată numai în poziţie orizontală.
Dacă ...
... chiar de la bun început aţi comis multe greşeli, nu vă întristaţi, orice ocupaţie necesită mai
multă experienţă.
... atingeţi cu pensula linia rezervei, vopseaua poate să treacă uşor peste linie.
... totuşi, vopseua a trecut peste linia conturului, încercaţi să evitaţi o suprafaţă nouă, conturaţi-
o cu rezervă, apoi acoperiţi-o din nou cu o culoare.
... uscăm baticul în poziţie verticală, vopseaua poate curge formînd pete, scurgeri pe lucrare.

Cum se fixează culoarea

Prelucrarea stofei pentru fixarea culorilor de anilină se efectuează în condiţii speciale, dar poate
fi îndeplinită şi în condiţii de casă. Astfel se întăresc doar lucrările executate pe stofe naturale.
Pentru a prelucra una sau doua din lucrări nu prea mari putem folosi o cratiţă mai mare. În
cratiţă, la înălţimea de 1/5, se toarnă apă care va trebui sa fiarbă puţin. Apoi vasul se acoperă cu
o bucată de tifon ce este un pic adîncit în interiorul cratiţei. El nu trebuie să ajungă pînă în apă.
În această adîncitură se introduce lucrarea finisată. La început ea se răsuceşte şi se înveleşte în
cîteva ziare, se îndoaie în doua sau în trei ca să încapă mai bine. Lucrarea pregătită pentru
prelucrare se introduce în adîncitura tifonului. Aceasta o facem atent ca să nu atingem pereţii
vasului, cît şi apa din interiorul vasului. Acoperim cratiţa cu o pernă; dimensiunea acesteia
trebuie să fie cu 3-5 cm mai mare decît diametru vasului. Cantitatea de apă (1/5 înălţime) se
evaporă în decursul a 2-2,5 ore, la foc încet. Nu trebuie să uitam însă un detaliu: lucrarea ce
urmează a fi prelucrată la aburi trebuie să fie uscată foarte bine. După 2-2,5 ore o scoatem şi o
clătim puţin în apă călduţă, apoi o acoperim cu ziare şi o călcăm bine cu fierul de călcat.

Tematica lucrărilor efectuate în tehnica baticului pot fi foarte diverse: compoziţii abstracte,
decorative, peisaje, natură moartă, portrete etc. A realiza o compoziţie picturalăde acest gen
înseamnă a structura pe o suprafată dată cu ajutorul punctului, liniei, formei şi culorilor, a reda o
unitate plastică. Fiecare lucrare executată în această tehnică, cît şi mijloacele de expresie folosite
au un efect incitant, de a atrage atenţia. Baticul ne oferă posibilităţi nelimitate de căutări şi
experienţe.

Baticul fierbinte
Din istoria baticului fierbinte
Această tehnică este cunoscută încă din antichitate, metoda înfrumuseţării, ornamentării stofelor
cu ajutorul parafinei topite sau altor substanţe. S-au păstrat stofe din China, Egipt datate din sec.
III-VIII, ţesături cu desen alb pe fon colorat (roşu, albastru). Ideea aceste metode constă în a
obşine petele albe necesare acoperindu-le cu ciară de albini care o protejează de influenţa
vopselei. Stofele pregătite erau cufundate într-un vas cu vopsea, apoi se înlătura ceara. Ca
rezultat se obţinea desenul alb pe fon colorat. Procesul „desenării cu ajutorul parafinei”, de
asemenea, este numit batic. Tehnica aceasta s-a răspîndit destul de repede şi s-a păstrat pînă în
zilele noastre cu denumirea de „batic fierbinte”.
Rechizite necesare
Cel mai des sunt întrembuinţate stofele naturale de culoare albă sau uşor nuanţate, fără desen.
Pensulele utilizate pot fi diverse:plate, rotunde, mai moi, mai aspre. După ce lucraţi cu parafina
nu puteţi utiliza pensulele pentru a picta cu vopsele, deoarece ele devin aspre. De asemenea,
puteţi folosi pîlnia de metal. Se recomandă să lucraţi în încăperi care pot fi uşor (ventilate)
aerisite.
Cum se pregăteşte parafina (ceara)
Bucăţile de parafină se mărunţesc, se toarnă într-un borcan de metal care la rîndul lui este
introdus într-un vas special cu apă. Vasul se pune la foc încet. Cînd apa din cratiţă începe să
fiarbă, parafina din borcănaşul de metal începe treptat să se topească. Apa nu trebuie să ajungă
pîna la gura borcanului. Fiţi atenţi ca stropii de apă să nu nimerească în borcanul cu parafină.
Parafina poate fi folosită numai cînd devine total lichidă. Ea poate fi procurată în farmacii, în
stare solidă.
Cum se acoperă suprafaţa stofei cu parafină
Pentru început nu încercaţi să efectuaţi o lucrare complicată. Îndepliniţi mai multe probe pe o
bucată de stofă, încercaţi să lucraţi cu diverse pensule, trasaţi linii subţiri, acoperiţi şi pete mai
mari. Surplusul de parafină de pe pensulă puteţi să-l scurgeţi de marginea borcănaşului. Sunt trei
metode de lucru cu parafina, două dintre ele permit să obţinem o lucrare mai picturală, iar a treia
metodă ţine de efectuarea conturului întregii lucrări.
Efectul de craclură
În tehnica baticului se foloseşte des craclura. Ea se formează în urma pătrunderii vopselei în
crăpăturile făcute intenţionat în materia picturală. Cum efectuăam aceste crăpături? Numai după
ce stofa este acoperită cu parafină o scoatem de pe ramă, o şifonăm astfel, încît crăpăturile să
formeze un joc de linii; ele pot fi mai dense sau mai rare.
Apoi întindem lucrarea pe şasiu şi acoperim crăpăturile dorite cu o culoare. Aici putem folosi
fondalul alb, cît şi fondalul uşor nuanţat. Lăsăm să se usuce vopseaua, apoi înlăturăm parafina.
Dacă...
... parafina nu este destul de fierbinte, ea nu se îmbibă în stofă. Drept rezultat, în timpul vopsirii,
culoarea va trece uşor sub stratul de parafină.
... ridicaţi lucrarea vertical, observaţi că unele suprafeţe nu sunt acoperite bine, acoperiţi pe
partea dorsală a lucrării încă o dată cu parafină aceste suprafeţe.
... parafina este foarte fierbinte, nu putem obţine linii perfecte, deoarece ea se împrăştie uşor pe
suprafaţa stofei, de aceea înainte de a începe lucrul faceţi nişte probe pe o bucată de stofă.
Cum se înlătură parafina de pe lucarea
deja finisată
dacă întrebuinţaţi multă parafină, pe stofă se formează straturi întregi care trebuie înlăturate.
Lucrarea se scoate de pe ramă, stofa va fi uşor şifonată, astfel bucăţile mari de parafină vor
cădea, iar restul parafinei se va înlătura numai cu ajutorul fierului de călcat. Întindem pe masă
cîteva ziare, apoi plasăm pe ele stofa pe care o acoperim cu cîteva rînduri de ziare. Trecem pe
toată suprafaţa stofei cu fierul de călcat înfierbîntat şi schimbăm permanent ziarele pînă nu rămin
urme grase de parafină.

Baticul cu noduri
Din istorie...
Această metodă a apărut pentru prima dată în China prin sec. VII î.e.n. mai tîrziu este descoperită
şi în India ce denumirea de „tehnica bandhari”.
Este o tehnică mai simplă care s-a răspîndit foarte repede şi se păstrează pînă în zilele noastre.
Pentru a lăsa unele suprafeţe de culoare albă, stofa se înnoda sau se lega strîns cu aţă puternică,
apoi se cufunda într-un vas cu apă colorată. Astfel, părţile strîns legate nu se vopseau şi pe
fondalul colorat apărea o dungă albă cu ornamente formate la întîmplare. În cultura Indiei aceste
stofe simbolizau tinereţea, bucuria, fericirea în familie. Chiar şi acum din aceste stofe se
confecţionează rochiile mireselor, hainele de sărbători, fularele, fustele şi alte detalii ale
îmbrăcămintei. Preţil acestor stofe diferă în dependenţă de complicaţia ornamentului. Cu cît
desenul este mai mărunt şi mai complicat, cu atît preţul stofei este mai mare.
Tehnica înnodării
Însuşirea tehnicii baticului deseori începe anume de la această metodă. Astfel, facem cunoştinţă
cu diversitatea stofelor şi a culorilor. Acestă tehnică este fregvent întrebuinţată la ornamentarea
hainelor, fularelor, draperiilor din interioare etc. Cel mai dificil lucru este executarea corectă a
nodului.
Bucata de stofă de dimensiuni deja stabilite poate fi strînsă, împăturită în mai multe feluri. Apoi
se îndeplineşte nodul în locul dorit. Nodul se face cu ajutorul aţei mai aspre. Frumuseţea, cît şi
diversitatea ornamentelor depind în mare măsură de grosimea stofei, cît şi de numarul nodurilor
executate. Vasul în care vom vopsi stofa trebuie să fie destul de încăpător. Filosim pliculeţe cu
coloranţi pentru vopsirea stofelor, care se dizolvă într-un vas mai mic în 0,5 l de apă călduţă.
Soluţia obţinută este strecurată prin tifon, apoi se toarnă în vasul pentru vopsire şi se adaugă 1-2
linguri de sare. Ţinem cont că intensitatea culorii depinde în mare măsură de cantitatea de apă pe
care o adăugăm. Cu cît adăugăm mai multă apă, cu atît culoarea este mai deschisă, şi invers.
Amestecăm bine, o punem la foc încet şi o lăsăm pînă începe să fiarbă. Numai atunci putem
îmuia în vopsea bucăţile de stofă pregătite, le fierbem 8-10 min. Scoatem apoi stofa, o trecem
printr-un vas cu apă rece sau pe sub robinet şi o clătim puţin în apă călduţă. Putem folosi şi
soluţii de spălat. O clătim iarăşi, o uscăm puţin, apoi o călcăm. Atenţie! Culoarea stofei umede
este mult mai accentuată decît după ce se usucă.
Pregătirea locului de muncă
În odaia unde lucraţi trebuie să aveţi la îndemînă masă, robinet, aragaz. Masa trebuie acoperită
cu o peliculă, e de dorit să lucraţi cu mănuşi de gumă, deoarece vopselele de anilină se îmbibă
uşor în piele. Mai aveţi nevoie de cîteva pacheţele de pigmenţi utilizaţi la vopsirea hainelor,
stofelor. Se recomandă să folosiţi stofe naturale şi puţin mai aspre, de culoare albă sau puţin
nuanţate. Stofa se spală din timp şi se usucă, se calcă. La fel, trebuie să dispuneţi de şiret subţire
sau aţă aspră, cleştişoare, burete, ziare etc.

Sperăm că aţi însuşit tehnica baticului. Acum apare întrebarea: ce să desenăm? Teme şi idei
pentru pictura pe pînză gasim multe: oameni şi animale, păduri şi lanuri, mări şi munţi, case şi
străzi, copaci şi plante...
Dar unul dintre primele motive întrenbuinţat în arta decorativă sunt florile. Frumuseţea, cît şi
coloritul lor bogat au servit întotdeauna drept tematică pentru pictorii din timpuri diferite.
Toate lucrurile care ne înconjoară pot fi pictate exact ca în natură sau pot fi simplificate, stilizate.
De asemenea, puteţi reda în lucrări abstracte sentimente şi emoţii, folosind o gamă foarte diversă
de culori: de la culori apropiate pînă la cele mai contrastante.
Făcînd cunoştinţă cu tehnica baticului rece, încercaţi să experimentaţi, combinaţi tehnica
baticului fierbinte cu cea a baticului rece, cea cu noduri cu pictura liberă.
Faceţi mereu noi încercări, noi căutări. Puteţi înfrumuseţa pictura de pe stofă cu diverse aplicaţii,
broderii etc.
Deversitatea acestor tehnici vă oferă posibilităţi nelimitate în creaţia dumneavoastră, folosiţi doar
imaginaţia.

...........................................................................................................................................................
 Particularităţile şi specificul batik-ului contemporan din Republica Moldova
Dacă în deceniile precedente arta batik-ului abia începea să se formeze, atunci anii 60 se
caracterizează prin popularitatea textilului decorativ confecţionat în serii mici, predominante
fiind stilizările decorative ale autorilor V. Armand şi N. Chirsanova. Spre exemplu, în fondul
Uniunii Artiştilor Plastici (UAP) din Tambov a activat N. Balagurova care practica doar batik-ul
în tehnica rece. În lucrările sale se simţea influenţa arte ruse.
Treptat batik-ul apare şi la expoziţii organizate de UAP. În cadrul artistit al URSS, întîietatea o
deţineau pictorii lituanieni şi letoni, în cultura cărora se păstrau îndeletnicirile agrar-feudale,
teme reflectate şi în operele de artă. Formarea şcolii moderne de textile din Lituania, inclusiv a
batik-ului, este strîns legată de numele lui Juazas Balchikonis, iniţiatorul panoului monumental,
care a rămas un nume notoriu în artele decorative. Pînă în prezent, operele lui Balchikonis, atît
cele din domeniul batik-ului, cît şi al tapiseriei sunt de o deosebită fineţe, expresivitate şi
măiestrie în tehnologia executării, în care se simte influenţa creaţiei meşterilor populari şi a
tradiţiilor naţionale. Lucrările sale au o importanţă deosebită pentru artiştii plastici din tările
fostei URSS, aceştea inspirîndu-se şi apreciindu-i talentul la justa valoare. În aceeaşi perioadă
evolua şi cultura Moldovei, în care se manifesta avantajul schimbului de experienţă dintre
popoare, inclusiv cu Ţările Baltice.
Tot mai mulţi artişti plastici, membri ai UAP din URSS, s-au afirmat în domeniul decorării
textilelor. Spre exemplu, în perioada postbelică au activat V. Armand, A. Gandurina, L.
Derkovskaia, S. Yaslavskaia, N. Kirsanova, G. Orlova, N. Prostasova, G. Spilvanek, ei fiind şi
participanţi ai expoziţiilor unionale şi republicane. Însă începutul artei textile nu începe din anul
1946, ci mai înainte, membri ai UAP din domeniu fiind încă în anii 30 A. Yabelina, D.
Pentricenko-Zeniakina, L. Raitser, E. Shapovalova, E. Şumiatskaia. Pe parcursul anilor, odată cu
intensificarea industrializării, apar tot mai mulţi artişti plastici ai artei textile, care participînd la
diverse expoziţii internaţionale, s-au învrednicit de premii. Dacă iniţial arta batik-ului avea doar
funcţii utilitare, pentru decorul interioarelor din edificiile cu destinaţie publică, ulterior ea a
devenit un gen de artă autonomă, cu o anumită fundamentare teoretică.
Istoria batik-ului din Republica Moldova este relativ scurtă. Deşi, pe plan mondial, batik-ul are o
o istorie cu un trecut bogat, pentru Republica Moldova este un gen de artă tînăr, ce apare mai
tîrziu decît în ţările vecine (în Ucraina în anii 20, iar în Romania în anii 40). Dezvoltarea
sericiculturii a favorizat evoluţia industriei textile. Astfel, mătasea de producere autohtonă
fabricată la Combinatul de Mătase din Bender (Tighina) au fost unul din factorii ce a contribuit
la accelerarea procesului realizării batik-ului de producere locală. La fabricile textile erau
angajaţi pictori profesionişti, din care s-au impus în mod deosebit Enghelsina Şugjda, Lidia
Ceban-Boico ş.a. influenţate de cerinţele sociale şi estetice, artele decorative parcurg o nouă
etapă ce se caracterizează prin sinteza dintre stilul popular şi cel contemporan.
Sfîrşitul anilor 60 sunt atestaţi ca fiind activi în realizarea batik-ului, organizîndu-se numeroase
evenimente cu prezentarea acestora. În anul 1968 artiştii plastici din Republica Socialistă
Romania au participat la Expoziţia de Artă Decorativă Sovietică la Moscova, care a întrunit toate
genurile artelor decorative, lucrările fiind expuse în toamna anului 1969 şi în RSSM. Expoziţia a
cuprins o gamă variată de exponate (peste 2500 de lucrări ale artiştilor decoratori din toate
republicile unionale). Aceeaşi expoziţie a fost repetată şi la Bucureşti, unde au fost incluse cele
mai reprezentative lucrări de batik, ceramică, porţelan, piele, metal, sticlă etc.
Analizînd operele de artă, se observă anumite tendințe de dezvoltare a specificului național.
Operele expuse reflectă căutarea unor noi mijloace de exprimare artistică în arta textilă.
La sfîrșitul anilor 60 au avut loc mai multe expoziții de artă decorativă și, în special, de artă
textilă, care au dus la dezvoltarea tendințelor de bază în domeniu în urmatoarele decenii.