PERETI

Rolul structural si functional

In ceea ce priveste capacitatea de preluare a incarcarilor, peretii pot fi clasificati dupa

cum urmeaza:
I) Structurali sau portanti, atunci cand preiau – pe langa greutatea proprie –
incarcari transmise de alte elemente de constructie (ex: plansee sau grinzi ale
acestora etc.) si/sau incarcari laterale (orizontale) din vant sau seism; in cel din
urma caz sunt proiectati special pentru a creste rigiditatea de ansamblu a structurii
(pereti de contravantuire). Pot fi atat interiori cat si exteriori.
II) Nestructurali sau neportanti, a caror greutate este preluata de elementul de
rezistenta pe care sunt executati (planseu, grinda) si care preia intreaga greutate a
peretelui respectiv.
• Peretii despartitori sunt numai interiori, compartimentand spatiul din planul
de nivel, in timp ce peretii de umplutura pot fi atat interiori cat si exteriori,
deoarece umplu spatiul cuprins intre stalpi/diafragme si grinzi, in cazul
structurilor in cadre sau mixte.
• Peretii-cortina sunt elemente speciale de fatada care imbraca structura de
rezistenta, iar scheletul lor portant este suspendat de elementele structurale ale
cladirii (plansee, grinzi, stalpi, diafragme). Ei preiau numai incarcarile directe din
vant, normale pe suprafata lor, nu preiau incarcari gravitationale (acestea sunt
transmise elementelor structurale ale cladirii prin intermediul scheletului de
rezistenta) si trebuie sa indeplineasca toate conditiile de confort impuse
elementelor de inchidere ale unei cladiri (subsistemul anvelopa).
Considerand multitudinea rolurilor unui perete, acestia trebuie in general sa
indeplineasca diferite functiuni in cadrul ansamblului cladirii. De aceea, in functie de
rolul preponderent, clasificarea defectiunilor se va face in mod diferit.
Un perete poate indeplini in principal una dintre urmatoarele functiuni:
a. Sa preia incarcarile transmise de alte elemente structurale sau nestructurale
fie direct, fie indirect, terenului de fundare (prin intermediul fundatiilor directe sau
indirecte), asigurand rezistenta si stabilitatea cladirii la incarcari verticale si
orizontale (peretii portanti, peretii de contravantuire, diafragmele);
b. Sa asigure conditiile de confort in exploatare (izolatie termica adecvata, izolare
acustica, sa fie igienici, etansi - ca parte componenta importanta a anvelopei
cladirii (cazul peretilor exteriori), – sa aiba aspect placut din punct de vedere
estetic etc.;
c. sa realizeze compartimentarea in plan in conformitate cu cerintele impuse de
destinatia cladirii si de planurile de arhitectura aferente.
Exigentele impuse prin regulile fizicii constructiilor intervin hotarator in stabilirea
caracteristicilor peretilor exteriori; din punct de vedere static insa, structura peretilor
se va afla sub incidenta altor clasificari si evaluari. Aceasta inseamna ca pentru
defectiuni similare vor trebui luate in considerare fie unele, fie celelalte dintre criteriile
de evaluare, analiza facandu-se dupa caz. In procesul de examinare a defectiunilor
constatate la pereti, este adeseori greu de stabilit care a fost cauza producerii lor si
de a o delimita in mod cert, deoarece un anumit defect poate avea mai mult decat o
cauza la baza producerii sale. Solutia de reparare/reabilitare poate fi validata numai
atunci cand aceste cauze multiple au fost categorisite in mod corespunzator.
• Cea mai mare parte a defectiunilor se produce din cauza altor elemente/structuri.
• Un al doilea grup de defectiuni este consecinta incarcarilor exterioare cu valori mari
ca: suprasarcini, actiunea vantului, presiunea unui masiv de pamant etc.
In producerea acestor doua grupuri de defectiuni coeficientul de zveltete al
elementului are un rol hotarator.
• In fine, al treilea grup de defectiuni se poate produce sub efectul fenomenelor fizice
1
(transfer termic, difuzia vaporilor, ploi torentiale, inghet etc.).
Defectiunile la pereti se dezvolta treptat si majoritatea lor nu sunt o sursa de
probleme grave sau accidente. Cele mai multe apar sub forma de fisuri.
Evaluarea lor poate fi facuta de catre IMI numai in cazul in care acesta este capabil
sa faca o deosebire clara intre diferitele tipuri de deteriorari, de ex. sa faca distinctie
intre fisurile/crapaturile superficiale si cele care afecteaza/altereaza structura zidariei.
O importanta mai mare trebuie acordata aparentelor care indica defectiuni active
(variabile in timp), fata de cele consolidate intr-o forma finala (care s-au oprit din
evolutie).
60

Coeficientul de zveltete este util in evaluarea stabilitatii structurale a unei cladiri in

revizie. Inaltimea peretelui, grosimea, lungimea in plan si modul de rezemare pe
contur determina valoarea coeficientului de sveltete. Se recomanda sa se verifice
daca valoarea acestuia se incadreaza in prevederile normativelor in vigoare
referitoare la lucrari de zidarie (din caramida, blocuri etc.) tinand seama de modul de
aplicare si distributia incarcarilor, precum si de valoarea lor. In acest scop, peretii se
considera ca sunt limitati in inaltime de catre plansee, iar in lungime de peretii
transversali pe directia lor, de stalpi, contraforti si alte elemente de rigidizare (inclusiv
cosuri de fum). Aceste lungimi separate se masoara si se considera in raport cu
calitatea/rigiditatea legaturii acestor elemente perimetrale cu peretele. Orice
modificare survenita la elementele de contur (ex: desfiintarea unor pereti
transversali) va atrage dupa sine modificari ale valorii coeficientului de zveltete ale
peretelui adiacent. Un practician cu experienta va fi capabil sa stabileasca, dupa o
evaluare sumara a constructiei in ansamblu, daca cladirea “se simte bine” si daca
poate sa apara vreo problema legata de conformarea structurala si de varsta sa.
Odata evaluata conditia peretilor principali si modul in care se presupune ca acestia
sunt capabili sa preia incarcarile la care sunt supusi, IMI poate sa ia in considerare si
ceilalti factori care vor stabili daca acei pereti sunt satisfacatori sau nu: rezistenta la
umezirea prin ascensiune capilara care patrunde in pereti (igrasie), eficienta din
punct de vedere termic, acustic etc.

Recunoasterea structurala
De regula examinarea vizuala si masurarea pot solutiona in mod curent problema
recunoasterii structurale a peretilor. Daca nu mai exista documentatie (planse),
releveul pozitiei peretilor va fi util pentru identificarea peretilor structurali si pentru a
stabili astfel sistemul structural al cladirii. Prin corelarea cu caracteristicile structurale ale
materialelor folosite se vor stabili gradul de deteriorare
si urgenta cu care trebuie efectuate lucrarile de reparatii.
Un perete structural va avea o conformare tipica, in functie de pozitia sa in cadrul
ansamblului constructiei:
a. Pereti exteriori, cu structura omogena sau neomogena , caredepinde si de materialul
din care sunt executati. Peretii exteriori, ca orice element al anvelopei, trebuie sa asigure
etanseitate si conditiile de confort termic;
b. Pereti interiori, care trebuie sa raspunda exigentelor referitoare la rezistenta si
stabilitate.
Ca urmare, grosimea totala este in general mai mare la peretii exteriori fata de cei
interiori, atunci cand se compara peretii executati din acelasi tip de material.
Peretii, structurali sau nestructurali, pot fi recunoscuti prin identificarea cu precizie a
urmatoarelor caracteristici:
I) Sistemul structural al cladirii
II) Tipul planseelor
III) Numarul de niveluri de-a lungul carora peretele este continuu
IV) Sistemul de legaturi pe contur cu alte elemente (pereti perpendiculari pe directia
sa, stalpi, grinzi etc.).

2
 Defecte si aparentele lor, examinare

Cu toate ca examinarea directa a peretilor se poate face relativ usor, este destul de
dificil sa se stabileasca daca deteriorarea este numai superficiala sau daca patrunde
in perete pe o anumita adancime, punand in pericol rezistenta si stabilitatea
structurala.
Pe de alta parte, examinarea vizuala are ca scop de asemenea sa stabileasca daca
deteriorarea este pasiva, adica ramane neschimbata in timp, sau activa,
inregistrandu-se o evolutie in raport cu timpul. Un releveu detaliat al defectiunilor
trebuie sa urmeze in mod obligatoriu. In cazul fisurilor/crapaturilor, trebuie inregistrate
periodic dimensiunile lor (lungimea si deschiderea) si trebuie amplasati martori din
ipsos care, impreuna cu celelalte date, vor arata daca respectivele fisuri/crapaturi
sunt active sau pasive.
Relatia dintre dimensiunile fisurilor si amploarea posibilelor urmari ale acestora este
prezentata in tabelul de mai jos:

Nr. Deschiderea Gradul de Efecte / consecinţe OBS.

Crt. fisurii [mm] avarie
1. ≤1 Foarte Fisuri foarte fine, care afectează Consultarea
uşoara aspectul estetic unui expert nu
2. 1-5 Uşoara Etanşeitate diminuată, tâmplărie este
supusă la compresiune obligatorie
3. Tâmplărie supusă la compresiune,
5 – 15 Medie ţevile înglobate în pereţi ale instalaţiilor
sanitare în pericol de a fisura Este
4. 15 – 25 Grava Pereţii sunt înclinaţi, planşeele au obligatorie
deformaţii consultarea
5. Foarte Pericol de dărâmare a peretelui, unui expert
≥ 25 grava ferestrele se sparg, planşeele în pericol
de a se prăbuşi
Cel mai convenabil este sa se inceapa cu deteriorarile mecanice. Domeniul lor este
foarte variat: prezenta cosurilor de fum, deschiderea de noi goluri in pereti, strapungerea
peretilor, retrageri, amprentarea superficiala, lovituri s.a.
In multe cazuri, ele sunt o consecinta evidenta a unor lucrari costisitoare (caracterizate
prin risipa), alteori dimpotriva, sunt datorate unor lucrari de reparatii ieftine, neglijente, de
proasta calitate. In functie de dimensiuni, acestea influenteaza mai mult sau mai putin
alcatuirea structurala, dar din punct de vedere estetic sunt intotdeauna deranjante. Un
pericol serios este semnalat atunci cand pe langa suprafata deteriorata mai apar si
fisuri/crapaturi in zona respectiva – fisurile reprezentand o defectiune frecventa.
In general acestea ne deranjeaza din motive estetice si provoaca o senzatie
neplacuta, dar in anumite cazuri ele sunt semne ale faptului ca echilibrul static este
deranjat.
Analizand categoriile de fisuri si modul in care ele sunt puse in evidenta , pe primul plan
ar trebui considerate consecintele deteriorarilor provenind de la fundatii (tasari diferentiate,
construirea ulterioara a unor niveluri suplimentare supraetajarea, tasari ale terenului de
fundare). Aceste fisuri apar ca o consecinta aeforturilor de intindere si forfecare produse de
deformatii. Distributia fisurilor esteneuniforma pe intreaga lungime si sunt dirijate exclusiv
dupa diagonala. Pozitia sidirectia fisurilor furnizeaza o buna informatie privind cauza care
le-a determinat,acelasi lucru fiind valabil si in situatia in care cladirea prezinta deformatii in
forma deşa (sau covată inversă).

Partea peretelui catre care sunt dirijate fisurile in diagonala este cea care se va tasa
cel mai mult .

3
 Fisuri si crapaturi produse de tasarile de fundatii

Fisurile mai pot fi produse de miscarile diferentiale determinate de variatiile de

temperatura, cand dilatarea planseului din b.a. al acoperisului-terasa care are o
izolatie termica insuficienta provoaca deplasarea capatului superior al peretelui de
dedesubt (Fig.1-2). Astfel de fisuri apar in elemente cu alcatuire neomogena, in special la
imbinarile dintre ele (ex: imbinarea dintre perete siplanseu, intre perete si elementele
structurii de rezistenta etc.).
Fisurile mai pot sa apara si din cauza unei alcatuiri constructive deficiente: pereti din
materiale compozite, care au valori foarte diferite ale caracteristicilor fizice si, in
consecinta, o comportare diferita din punct de vedere termotehnic, de ex. dilatarea
cosurilor de fum inglobate in pereti, contractia tocurilor de usi si ferestre etc.

Efectele dilatarii termice impiedicate

4
Efectul legaturii incorecte
dintre perete si planseu
Principiul constructiv al
imbinarii perete-planseu, care permite
dilatarea termica

Consecinte ale contractiei

unui toc de fereastra
,

Ca urmare a unor actiuni statistice sau dinamice. Vor aparea deformatii ale peretilor.
Acestea vor fi puse in evidenta prin abaterea de la verticala ( curbare, inclinare,
rasturnare, despicare s.a.); in aceste cazuri fisurile sint si ele prezente, majoritatea
fiind verticale iar elemental de imparte in zone distincte.
Cauzele care le genereaza pot fi: suprasarcina locala, actiunea vintului, alunecari de
teren, tasurile de fundatii, presiunea pamintului, efectul inghetului sau cel al actiunilor
dinamice induse de traficul din vecinatatea cladirii.
Un alt tip de deteriorare este provocat de umezeala, in principal de cea produsa prin
ascensiunea capilara (igrasie) si respectiv prin condens.
Ascensiunea capilara a apei subterane este frecventa in infrastructura cladirilor, iar
cand hidroizolatia orizontala la pereti lipseste, ea poate urca pana la peretii
parterului. O degradare destul de frecventa este aceea cauzata de parti ale
instalatiilor fisurate sau rupte (jgheaburi si burlane pentru evacuarea apelor pluviale,
instalatii sanitare si de canalizare) sau din cauza unor defectiuni ale elementelor
componente ale acoperisurilor.

5
 Igrasie in pereti structurali

Perete degradat (materiale Mortar moale, sfaramicios, la

desprinse, sfaramicioase finisajul unui soclu

Efectele acestor fenomene pot fi usor recunoscute prin examinare vizuala. Pe langa
aspectul inestetic, pot provoca probleme de sanatate ocupantilor cladirii. Mai jos prezint
pereti cu pete, decolorare, tencuiala fragila, sfaramicioasa, finisaje care se exfoliaza,
tencuiala cazuta etc.

Alte efecte ale igrasiei

6
 Efecte ale scurgerii din conducte defecte

O alta sursa de avariere a peretilor este produsa de defectiunile care apar la

acoperisuri:
- discontinuitatea invelitorii: tigle deplasate, sparte sau cazute, invelitoare
asfaltica strapunsa sau fisurata s.a.,
- jgheaburi infundate, burlane si jgheaburi sparte si/sau alte defectiuni ale
sistemului de evacuare a apelor pluviale.
O pata pe tavan, sub acoperis, indica astfel de deteriorari; suprafata sa se extinde in
perioada ploioasa si se usca in perioadele fara precipitatii de durata mai lunga, dar
tavanul ramane patat.
Pericolul major in astfel de cazuri este degradarea elementelor sarpantei, respectiv a
capetelor grinzilor de planseu care reazema pe peretii portanti, in zona deteriorata,
sub nivelul acoperisului.
Cateva fotografii care ilustreaza deteriorarile produse de infiltrarea apei prin
invelitoare sau din cauza altor defectiuni

7
 Efectul tiglelor sparte sau Efectul jgheabului infundat I
deplasate, neinlocuite sau reparate (interior: sub planseul de pod)

Efecte ale jgheabului infundat II Efecte ale jgheabului infundat III

(interior: nodul de reazem al sarpantei) (exterior: distrugeri ale finisajelor si
ornamentelor fatadelor)

Monitorizarea peretilor

In cazurile in care peretii au fost executati sau finisati recent (astfel incat nu exista
nici o evidenta a unor degradari trecute), peretii vor trebui monitorizati prin anumite
procedee. Unul dintre acestea este observarea minutioasa a fisurilor prin utilizarea
unor martori rigizi (de regula din ipsos), pentru a pune in evidenta deformatiile pe
orizontala si verticala care au loc intr-o perioada de timp data. Martorii trebuie
numerotati iar rezultatele masuratorilor trebuie inregistrate la intervale regulate intrun
registru de evidenta permanent. Dupa perioada de timp stabilita, informatiile
adunate vor arata masura si directia in care se desfasoara deplasarea structurala si
daca aceasta este sau nu variabila in functie de sezon.
● Deplasarile peretilor datorate variatiilor de temperatura - dilatare si contractie -
pot pune in evidenta valori diferite ale masuratorilor
de la sezonul cald la cel rece.
● Deplasarea peretilor datorita tasarii progresive a unor parti din structura fata de
altele, vor fi oglindite de valoarea masuratorilor generale, cu valori de asemenea
progresive.
● Tasarile structurale urmate de ridicare datorita contractiei si umflarii terenurilor
argiloase, vor avea moduri diferite de desfasurare in functie de anotimp.
● Dilatarea elementelor din beton provocata de deteriorarea de natura chimica poate
sa fie mai vizibila in perioada anotimpurilor umede.
8
 ● Diversitatea deplasarilor care pot fi produse de tasarile si alunecarile de teren este
considerabila. Prin monitorizarea cu acuratete este posibila confirmarea aparitiei
momentelor la baza unei parti din structura, inclinarea treptata a peretilor, momente
de rotire a unor aripi proeminente (iesinduri) ale cladirii sau alte manifestari
structurale.
Nu toti beneficiarii sunt in pozitia de a se folosi de monitorizarea fisurilor aparute in
pereti, deoarece pot apare situatii in care sunt necesare decizii rapide.

Pereti cu rol de imprejmuire (liberi) sau sprijin

Pe langa peretii principali (structurali) ai unei cladiri, adeseori IMI trebuie sa evalueze
pereti de sine statatori cum sunt zidurile de sprijin, peretii-parapet sau zidurile-limita
de proprietate, executate din zidarie de caramida, piatra naturala sau beton, dintre
care unele pot fi chiar extinderi ale structurii cladirii. Astfel de pereti trebuie examinati
pentru a se vedea daca sunt sau nu verticali.
Zidurile de sprijin pot fi deosebit de importante pentru structura unei cladiri
executate pe un teren in panta, in ceea ce priveste stabilitatea terenului si structurii.
Urmatoarele aspecte trebuie luate in considerare:
a) daca peretii examinati pot prelua momente in bune conditii, sau nu;
b) daca, in cazul zidurilor de sprijin, constructia insasi este adecvata;
c) in cazul in care materialul din care este executat peretele se deterioreaza, apa
subterana va putea patrunde in structura sa?
Aceste aspecte vor fi analizate in cele ce urmeaza.
In general, in cazul peretilor independenti sunt recomandabile rosturile de
dilatare/tasare la intervale de 9-10 m, pentru a prelua dilatarea, contractia si tasarile
ocazionale care pot apare ca urmare a reactiilor chimice din beton si mortar.
Rosturile de tasare amplasate la intervale mai mici pot fi recomandabile in cazul
peretilor liberi amplasati pe terenuri instabile si unde, din motive economice, fundatia
este una de suprafata. Pe terenuri din argila contractila de exemplu, rosturile pot fi
prevazute la 3-5 m distanta, prevenind astfel fisurarea care ar putea fi produsa de
tasarea sezoniera a terenului.
Acolo unde un zid de sprijin este esential pentru stabilitatea structurala, trebuie sa se
apeleze la un inginer consultant, care sa confirme in raportul său starea cladirii.
Aceasta va implica investigarea terenului din spatele zidului.
Trebuie sa se aiba in vedere si valorile presiunii capabile ale masivului de pamant.
Trebuie precizat ca 25 cm este grosimea minima a peretilor independenti executati
din zidarie de caramida, iar la cei de sprijin, aceasta trebuie sa creasca treptat spre
baza, pe masura ce inaltimea depaseste 90 cm.
Se utilizeaza zidarie din caramida speciala, care nu necesita protectie impotriva
agentilor atmosferici. Zidaria din caramida obisnuita ar trebui etansata si sa aiba
prevazuta o hidroizolatie orizontala, altfel ar fi expusa pericolului de deteriorare prin
inghet-dezghet.
Pentru peretii independenti trebuie prevazuta o etansare la min.50 cm,
plus o hidroizolatie orizontala la partea superioara si la cea inferioara, care permit
utilizarea caramizii obisnuite in conditii normale , dar sub nivelul hidroizolatiei
orizontale sunt necesare caramizi speciale.
O verificare a coeficientului de zveltete se recomanda in cazurile nesigure,
acordandu-se o atentie deosebita marcii mortarului, care este adeseori scazuta,
zidariei exterioare din caramida sau piatra naturala, mai ales atunci cand este veche.
Este indicat sa se utilizeze pietre de zidarie speciale, rezistente la inghet si la agentii
agresivi chimic din apa subterana. Zidaria din caramizi sau pietre obisnuite, care ar
putea sa nu reziste in astfel de conditii, nu ar trebui utilizate in conditiile unei expuneri
intense. Ele pot fi folosite in cazul expunerii normale, cu conditia luarii anumitor
masuri de prevedere cum ar fi prevederea impermeabilizarii, a hidroizolatiei
orizontale la capatul superior si la baza peretelui, ca si prevederea unor coronamente
adecvate, cu marginile in consola.
In cazul unui zid de sprijin de greutate din beton , sub hidroizolatia
9
orizontala de la baza este necesara o elevatie din caramida speciala. Cand trebuie
drenate mari cantitati de apa subterana, este bine ca ştuţurile prin care ajunge apa la
drenuri sa aiba panta inversa, evitandu-se astfel acumularea/stationarea unei
cantitati mari de apa langa perete si zonele pavate.

1 – hidroizolatie orizontala 1 – hidroizolatie orizontala

Sectiune transversala
printr-un zid de sprijin Perete liber (imprejmuire) Zid de sprijin din beton
cu stat exterior cu zidarie
din caramida

10
 Clasificarea structurala a peretilor
Pereti Monostrat - detalii constructuctive

a. b. c. d.

e. f. g si h/i h/ii

TipuPiPiatra de zidarie/material Pozitia peretelui Tipul structural al Utilizat incepind cu:

cladirii
a) caramizi din lut, - exterior (d ≥ 25 -structuri cu pereti
b) caramida arsa (ceramica), cm) portanti
Pereti cu structura omogena (monostrat)

plina - interior (d ≥ 20 din zidarie;

c) zidarie de piatra naturala cm) - structuri mixte
- timpan (d ≥ 20 (pereti a, b si c:
cm) portanti si cadre din - Antichitate –
(b si c se mai b.a.) pana in prezent
gasesc in
pereti de
subsol,fundatii
de suprafata)
d) caramida cu goluri - exterior (d ≥ 25 -structuri cu pereti
e) blocuri ceramice cm) portanti (d) 1950-1960.
f) blocuri din BCA - interior (d ≥ 20 din zidarie; (e) aprox. 1970
cm) - structuri mixte (f) 1960-1970
- timpan (d ≥20 (pereti
cm) portanti si cadre).
g) beton simplu, turnat - pereti de subsol - pereti de subsol
monolit exteriori si pentru
interiori oricare dintre
d = 25 … 50 cm structurile g) 1950-1960
de mai sus;
- structuri cu
diafragme;
- structuri mixte.
h) beton armat: i) si ii): i) si ii):
i) monolit pereti - structuri cu h-i) – 1950-1960
ii) panouri prefabricate portanti/diafragme diafragme h-ii) – 1960-1970
interioare numai i): (nu se mai
i) d ≥ 15 cm - structuri mixte si cu construiesc dupa
ii) d ≥ 14 cm nucleu: anii ‘80)
diafragme si cadre

11
Pereti Multistrat

a. b. c1. c2. c3.

c4. c5. c6. d. e.

Piatra de zidarie/material Pozitia peretelui Tipul structural al Construite
cladirii incepind in:
Zidarie din caramida, blocuri metalice, beton

Zidarie mixta: - exterior (d ≥ 25 -structuri cu pereti

a. caramida + piatra naturala; cm) portanti
b. caramida + beton monolit sau perete in din zidarie;
+ piatra artificiala si alte contact - structuri mixte
combinatii; cu solul (in special (pereti portanti in - Antichitate
Nota:toate straturile pereti de infrastructura si (Imperiul Roman
componente sunt portante si subsol,dar schelet din
legate intre ele. pot fi gasiti si la lemn in
fundatiile de suprastructura
suprafata
ale cladirilor
vechi).
c) zidarie din caramida sau - exterior (d = 25 -structuri cu pereti
blocuri,izolatie termica si cm + portanti
finisaje; se mai pot adauga straturi din zidarie;
sau nu si alte straturi, cu suplimentare) - structuri mixte Aprox. 1980
diferite functiuni (ventilare, (pereti portanti si
suport, rigidizare, bariera de cadre din
vapori etc.) b.a.).
d) Beton armat monolit la - exterior - structuri cu
care se adauga d = min.15 cm + diafragme; Aprox. 1960
termoizolatie. In functie de straturi - structuri mixte si (nu se mai
rigiditatea acesteia, va fi sau suplimentare cu executa)
nu necesar un strat de nucleu.
protectie.
e) panouri prefabricate din - exterior i) si ii):
beton armat, cu doua sau d = min.12.5 cm + - structuri cu
trei straturi (cunoscute ca straturile de diafragme; – 1960-1970
structuri de tip ‘sandwich’). termoizolatie si de numai i): (executia lor s-a
protectie -structuri mixte si oprit dupa anii
cu nucleu: ‘80).
diafragme si cadre.
12
 Ministerul Educatiei Tineretului si Sportului din Republica Moldova
Universitatea Libera International din Moldova
Facultatea Informatica si Inginerie
Catedra “Design”

Referat
La disciplina:Tehnologia constructiilor
Tema: Peretii

Elaborat: st. gr.DI- 34, Gramenschi Irina

Verificat:

Chisinau, 2009

13
14