O temǎ foarte controversatǎ ȋn zilele noastre, cu argumente pro și contra, o reprezintǎ magia.

Haideți sǎ
discutǎm și sǎ analizǎm ȋmpreunǎ cȃteva aspecte legate de ceea ce reprezintǎ magia dincolo de mituri și
superstiții.

Ritualul magic reprezintǎ ansamblul de instrumente și acțiuni prin care se pun ȋn mișcare anumite forțe
considerate “supraomenești” și care ȋntr-un fel sau altul ajutǎ, servesc unui scop bine definit. Aceasta ar
fi o definiție “semiacademicǎ” sǎ ȋi spun așa.

Ȋn cartea sa “Tratat elementar de magie practicǎ” Papus plecȃnd de la o analogie ȋntre ființa unamǎ și o
trǎsurǎ cu vizitiu definește magia ca fiind “aplicarea voinței uname dinamizatǎ spre evoluția rapidǎ a
forțelor vii ale Naturii”.

Deși ritualul este de origine magicǎ el nu reprezintǎ magia ȋn sine.

Ritualul se referǎ la modul ȋn care o anumitǎ trǎire este exprimatǎ, modulatǎ ȋntr-o formǎ concretǎ. Ȋn
esențǎ ritualul reprezintǎ exprimarea unei trǎiri interioare de cele mai multe ori ȋntr-o manierǎ formalǎ.
Ȋn practicǎ școlile de magie recomandǎ crearea a ceea ce se cheamǎ “Cartea Umbrelor (The Book of
Shadow)” care sǎ conținǎ detaliile ritualulurilor efectuate și felul cum au fost pregǎtite, simțite acestea
precum și observațiile de dupǎ.

Ritul se referǎ la modul ȋn care ritualul ȋn sine este structurat și originea, apartenența acestuia.

Pe de altǎ parte ideea magiei reprezintǎ trǎirea, simțirea care dǎ putere ritualului dar care transcede
limitele formei și poate fi experimentatǎ ca atare de la nivelul trǎirii, simțirii ȋntr-un mod natural, firesc și
nonformal.

Cu toate acestea, aceastǎ exprimare consideratǎ nonformalǎ va fi foarte asemǎnǎtoare cu forma

ritualicǎ. Acest lucru se ȋntȃmplǎ pentru cǎ de cele mai multe ori ritualurile au la bazǎ comportamentul și
modul ȋn care trǎitori ai magei fǎceau anumite lucruri, comportament care apoi a fost preluat și transmis
ca standard pentru cei considerați ȋncepǎtori.

Departe de mine gȃndul de a spune cǎ ritualurile sunt inutile dar vreau sǎ subliniez cǎ ȋși au limitarea lor
și cǎ la momentul oportun ar fi recomandat sǎ le lǎsǎm sǎ cadǎ pentru a face loc trǎirii. Dar pentru
ȋnceput ritualul este foarte util, ne aratǎ o linie, o direcție de urmat, un mod de a face lucrurile care a dat
rezultate celor care l-au pus ȋn practicǎ ȋnaintea noastrǎ.

Ceea ce avem de fǎcut este sǎ ȋnțelegem de ce facem ceea ce facem, cu ce scop, ce ne dorim sǎ obținem
și ce semnificǎ fiecare gest – acțiune pe care o ȋntrepridem și sǎ ajungem sǎ integrǎm ȋn viața noastrǎ de
zi cu zi acele principii chiar dacǎ nu și forma lor ritualicǎ de manifestare.

Pe de altǎ parte sǎ nu ne amǎgim singuri crezȃnd cǎ “religia” fie cǎ poartǎ numele ortodoxiei sau al
catolicismului sau orice altǎ formǎ ar fi reprezintǎ alceva decȃt o serie de ritualuri bine definite și
ȋncadrate din punct de vedere al ritului cu scopul de a face ceva, aduce un beneficiu celui care le face.
Capcana ritualurilor o reprezintǎ ȋnfǎptuirea lor mecanicǎ doar de dragul de a face niște gesturi “pentru
cǎ așa este bine” sau “pentru cǎ așa face toatǎ lumea”. Ȋn acest caz ritualul se transformǎ din baston de
sprijin ȋn colivie. Cum spunea pǎrintele Arsenie Papacioc “tipic tipic și la inimǎ nimic”.

Sunt totuși anumite ritualuri, anumite forme de magie care sunt fixe și clare pentru toatǎ lumea. Aceastǎ
categorie aparte de ritualuri ȋși au originea ȋn legile clare și imuabile ale creației și pe care nu le poți
ȋncǎlca sau ocoli.

Aceastǎ “trǎire” despre care vorbesc se referǎ la conștientizarea conexiunii permanente pe care o avem
cu acest “Tot și Toate” și prin aceastǎ conexiune sǎ permitem lucrurilor sǎ se ȋntample ȋntr-un mod
natural și fǎrǎ efort.

Ȋn ȋncheiere vreau sǎ pun o singurǎ ȋntrebare “ce ȋți dorești cu adevǎrat sǎ realizezi cu ritualul pe care il
faci?”.

Cu cȃt suntem mai sinceri cu noi referitor la scopul acțiunilor noastre cu atȃt mai benefice rezultate vom
aveam.