1. Scurt istoric în implantologia orală.

Se presupune că primele implante și transplantări dentare au început a fi utilizate în

Egipt.

În anul 1931 pe platoul de Los Muertos, Republica Honduras, doctorul D. Popenoe a

găsit un fragment al maxilarului inferior, datând din secolul 6 î. Hr. În alveolele dinților
31, 41, 42 s-au păstrat implante dentare confecționate din cochilia midiilor.

În 1998 un grup de savanți au anunțat despre găsirea unui craniu (Franța), al unei femei
de 30 de ani, care a trăit în secolul unu e. n., cu un implant dentar metalic în alveola
caninului superior.

O altă revoluție în istoria implantologiei a fost descoperirea și folosirea titanului ca biomaterial.

În scopul studierei microcirculației sangvine într-un anumit tip de refacere osoasă
marele savant P. Branemarc, Elveţian, a inserat în tibia unui iepure un dispozitiv din titan.
Dupa încheierea studiului, încercând să îndeparteze dispozitivul a observat că este fixat
bine în os cu o ancorare osoasă puternică. De aici înainte a început dezvoltarea continuă
în implantologia dentară.
Din 1951 în calitate de material pentru implantare se folosește titanul.
Începînd cu 1952 P.I.Branemark cercetează contacul “os-titan” definindu-l ca
“osteointegrare”.
În 1952 s-a fondat Fundaţia pentru osteointegrare şi sistemul de implant Branimarc.

Eminentul savant român, Dorin Bratu divizează evoluţia implantologiei dentare în cinci
etape:
Perioada medievală (1001 - 1799)
Perioada fundamentală - a implantologiei dentare începe cu secolul XIX odată cu
apariţia tratatului Maggiolo întitulat ”Manual de Artă Dentară” - 1808.
Perioada premodernă - începe în 1913 cînd Greenfield prezintă la academia din
Philadelphia un studiu privind un implant cilindric din iridium-platină în formă de gratar pe care
aplică o coroană culisantă.
Perioada modernă - începe cu sfîrşitul anului 1938 odată cu utilizarea metalelor
inoxidabile (inerte) ca crom, cobalt, molibden, vitalium.
Perioada contemporană - care se prelungeşte până în prezent si începe odată cu
definirea biomaterialelor şi a fenomenului de osteointegrare a implantelor descris de Pier
Brånemark.

Dezvoltarea implantologiei orale în Moldova:

Socolov, Prima stagiere în implantologia orală a fost efectuată în anul 1986 în or. Caunas,
Republica Sovetică Socialistă Lituaniană (aşa numită pe timpuri)

2.clasificarea bonturilor prot

a)dupa generatia I : (impl one-stage, two-stage)

b)dupa forma bontului – conic, cilindric, sferic

c)dupa axul bontului in raport cu I – drept, angulat

d)dupa nr componentelor bont prot

e)dupa materialul din care e conf :Ti, dioxid de zirconium pe support din Ti, numai din zirconiu
f)dupa modalitatea de agregarea a restaurarii prot finale: prin cimentare – bont conic;

prin insurubare:

3.Conexiune Implant/bont

Este a treia componenta a bonturile prot p/u I two-stage, alaturi de portiune transgingiv si protetica. Au
rolul de pozitiona bontul pina la nivelul I, prin imbinarea perfecta cu conexiunea acestuia.

Componentele ce asigura stabilitate antirotationala – conexiuni dintr I si bont. Se realizeaza prin culisare
si sunt fixate apoi cervico-apical prin insurubare. Ele sunt externe si interne, definite dupa topografia lor
in raport cu corpul I. Solidarizarea bont prot de I creaza la nivelul conexiunii un fenomen de frictiune
statica inte componente, ce va imparti conexiunile in 2 cat: cu supraf plana si cu suprf conice (self-
locking)

4.Biomecanica

Joaca un rol essential in asigurarea unui prognostic favorabil al rest impl-prot. Exista factori
preimplantari, ai et ch/prot, cu implicatii biomecanice importante

5Raportul coroana implant

Acest raport trebuie sa fie intotdeauna mai mic decit 1.Situatiile nefavorabile apar consecutive
atrofiei osoase vertical postextractionale si duc la cresterea alarmanta a fortelor
paraxiale.Weinberg si Kruger au demonstrate faptul ca in cazul unui raport coroana implant mai
mare decit 1,fiecare 1 mm in plus creste cu 4% efectul de flexiune asupra complexului
implanter.Pentru depistarea si evaluarea precisa a viitorului raport coroana implant se va realiza
un wax-up preoperator. Cu ajutorul acestuia se va aprecia marimea si localizarea precisa a
defectului si se va allege modalitatea cea mai potrivita de corectare prin tehnici de augumentare
ce vor fi realizate preimplantar.In majoritatea situatiilor,atrofia postextractionala este prezenta nu
doar in sens vertical,ci si vestibulo-oral,ducind de obicei la optarea pentru tehnici combinate de
augumentae.Se observa astfel cum o component preimplantara influienteaza restaurarea protetica
prin intermediul raportului coroana implant.Insertia implanturilor exercita multiple implicatii
biomecanice asupra viitoarei restaurari implant protetice prin diametrul,topografia si numarul
implantelor,parametrii alesiin functie de tipul edentatiei,topografia si intinderea ei,parafunctiile
din antecedente si tipul viitoarei restaurari.

6. Coraportul diametrului implantului fata de oferta osoasa.

Diametrul se va allege in concordanta cu zona topografica in care se vor insera respectivele

implanturi.Astfel in edentatiile frontale mandibulare se aleg implanturi mai inguste,cu diametrul
de 3,3 sau 3,5 mm,iar in edentatiile din zonele laterale ale arcadei mandibulare si in cele ale
arcadei maxilare se folosesc de obicei implanturi cu diametru mediu,de 4,2 sau 4,5 mm,in
functie de sistemul de implanturi utilizat.La pacientii cu bruxism in antecedente se vor allege
implanturi cu diametrul mai mare cu 1mm,daca oferta oasoasa permite acest lucru.

7. Planificarea numarului de implante fata de bresele dentare.

Numarul implantelor trebuie sa fie in concordanta atit cu intinderea restaurarii protetice cit si
cu particularitatile cimpului protetic.Atunci cind se remarca o crestere in intensitate si durata de
aplicare a componentelor orizontale ale fortelor asupra restaurarii protetice sprijinite pe
implant ,nr .acestora trebuie sa creasca in vederea distribuirii stresului pe un nr. Mai mare de
implante.

Se indica inlocuirea prin cite un implant a fiecarui dinte lipsa pentru a se asigura o distributie a
fortelor pe o suprafata cit mai mare.Atunci cind din diferite motive nu se poate realiza acest
lucru,se incearca insertia a suficiente implanturi dispuse echlibrat.

8Tipul Joncțiunii Implant- Bont

Acolo unde se apreciază că implantul va fi supus unor solicitări funcționale crescute vor fi preferate
conexiunile mai rezistente, de tipul celor hexagonale externe sau conice interne, p/u a se diminua riscul
de fracturare sau slabire a surubului ce solidarizeaza bontul prot de I

9Utilizarea bonturilor angulate

Folosirea lor se impune in unsele situatii din cauza topografiei I

Dezavantajul lor biomecanic este reprezentat de transmiterea paraaxială a forțelor asupra implantului și
osului periimplantar.

Sa demonstrat că orice creștere cu 10 grade a înclinației implantului va crește încărcarea cu 5 %.

10.Materialele din care este realizată restaurarea protetică

În edentațiile din zona laterală și la pacienții cu bruxism în antecedente se prefera utilizarea aliajelor
nobile.

Ceramica conferă stabilitate maximă contactelor ocluzale, dar nu realizează amortizarea forțelor. Se
indică după realizarea integrității osoase a implanturilor.

11Morfologia suprafețelor ocluzale a coroanelor din restaurarea protetică

Weinberg și Kruger au demonstrat că orice creștere cu 10 grade a pantei cuspidiene duce la o creșterea
încărcăturii cu 30%.

Se indică aplatizarea reliefului ocluzal, cu crearea în intercuspidarea maximă a unor relații ocluzale de
tip freedom in centric.

12.Extensiile restaurărilor protetice

De cîte ori posibil se evită realizarea unor extensii la restaurările implanto-protetice fixe.

S-a demonstrat că fiecare 1 mm de pîrghie duce la o creștere de 15 % a flexiunii asupra implantului

situat în vecinătatea extensiei.

Lungimea maximă a extensiei atît la restaurările fixe cît și mobile, va trebui să fie cel mult egală cu
distanța antero-posterioară dintre implanturile cele mai anterioare și cele mai posterioare.

13.Restaurari prot cu sprijin mixt

In cadrul unei rest cu sprijin mixt- trebuie sa existe un system special ( de amortizare a Fort), care sa
permita in timoul infundarii primare a dint si infundarea lucrarri prot, evitidnu-se transmiterea unei F
supraliminare la nivelul I. Sist – culise, balamale – vor fi montatti linga I. Prin aceste sist, f se transmit
egal si fiziologic pe ambele tipuri de stilpi de punte, atit in perioada de infund primara, cit sic ea
secundara a dint natural. Atunci cind F ocluzale determina infundare in os a dint si I peste limita
fiziologica, apar proceste patologice, ce affect stabilitatea dint’stilpi.

14.refacere ocluzala

Alegerea modului de rest se face tinind cont de topografie si intindirea edennt, prezenta paraf’tiilor si
natura arcadei antagoniste

La rest unui singur dinte – se recomanda realizarea unor contacte mai reduse in dreptul I in intercuspid
maxima

Pe parcursul miscarilor de lateralite, cor I trebuie sa fie in dezocl, exceptie Dintele – caninul.

In timpul miscarii de propulsive sunt acceptate cont de rest unident doar in zona front, cu cond ca
aceste contacte sa se exercite simultan cu cele de pe dinti naturali impreuna cu care participa la ghidaj
ant. Contactul ocluzal va trebui sa fie centrat deasupra I p/u a nu crea aparitia unor forte de flexiune c
ear duce intr-p prima faza la desurubarea bontului prot si dezolvazea cim cor

In edent partiale post – in intercusp maxim, contact la nivelul rest sustinute pe I vor fi simultane cu cele
de pe dintii nat, se reduce supraf de contact la nivelul rest pe I (unii practicieni)

In ednt part ant 0 contactele simult la nivelul rest cu cele de pe dinti nat.

In edent totale- daca arc antagonista- prot totala mobilizabila/overdenture cu sprijin mixt – se face o ocl
echilibr balansata

Daca arcada ant- dinti nat- ocluzie mutual protejata (ocluzie cu contacte ferme post in intercusp maxi si
cu ghidaj canin sau de grup si dezocl pe partea nlucratoate in timpul misc de later)

15.rolul sistemelor de amortizatori de Forta in biomecanica

In cadrul unei rest cu sprijin mixt- trebuie sa existe un system special ( de amortizare a Fort), care sa
permita in timoul infundarii primare a dint si infundarea lucrarri prot, evitidnu-se transmiterea unei F
supraliminare la nivelul I. Sist – culise, balamale – vor fi montatti linga I. Prin aceste sist, f se transmit
egal si fiziologic pe ambele tipuri de stilpi de punte, atit in perioada de infund primara, cit sic ea
secundara a dint natural. Atunci cind F ocluzale determina infundare in os a dint si I peste limita
fiziologica, apar proceste patologice, ce affect stabilitatea dint’stilpi.

16 examinaresi concepera plan de tratam I’prot

De-a lungul timpului, s’a incercat implement unor criteria care sa faciliteze luarea unei decizii optime de
tratam. Decizia in comun accord cu pacientul, in functie de dorintele si posibilitatile financiare, dupa o
investigare atenta a partic morfo-f’tionale.

S’a alcatuit 3 mari categ de criteria clinice:cantitate tesut dur si moale ce va fi inlocuit de rest fixa

Tipul de sprijin al viitoarei rest mobilizabile

Topografia/intindrerea edent

17. care sunt criteriile de alegerea unie restaur

De-a lungul timpului, s’a incercat implement unor criteria care sa faciliteze luarea unei decizii optime de
tratam. Decizia in comun accord cu pacientul, in functie de dorintele si posibilitatile financiare, dupa o
investigare atenta a partic morfo-f’tionale.

S’a alcatuit 3 mari categ de criteria clinice:cantitate tesut dur si moale ce va fi inlocuit de rest fixa

Tipul de sprijin al viitoarei rest mobilizabile

Topografia/intindrerea edent

18. clasificarea rest imp’prot dupa Mish

Fp1 – restaurare fix ace inlocuieste doar coroana si avind aspectul unui dinte natural

FP2 rest implant-prot fix ace inloc atit coroana, cit si o parte din rad. Conturul cor va aparea normal in
jum ocluz-inciz, dar este alungit in jum gingiv, avind un asepect inestetic.

FP3 face parte din categoria rest imp=prot fixe, dar spre deosebire deFP2, va inlocui coroana, cit si o
parte din gingia fixa retrasa in urma resorbtiei os. Cor – dimensiuni normale. Iar gingia lipsa – inclocutia
cu gingie falsad e cul roz.

FP2 si 3 prezinta raport cor/I mai mare decit 1.

FP4 overdenture cu spijin exclusive implantare, necesitind inser a 5 I la mand si 6-8 la maxi

FP5 prot mobilizabila cu sprijin mixt (pe I si mucoasa) necesitind prezenta 2-4 I

19.profilul local si general al pac edentate total

20.punctele cheie ale exam clinic specific

Se exam dintii nat restanti

Mobilitatea

Starea odontala

Paralelismul bont prot

21.examene paraclinice-

Radiografia panoramica(Radiografia panoramica evidentiaza inaltimea si lungimea crestelor

edentate si a bazei oaselor maxilare,topografia sinusurilor maxilare si a foselor nazale,traiectul
canalului mandibular si localizarea gaurii mentoniere).

- Teleradiografia de profil ( se utilizeaza in situatiile cind se plaseaza implante in zonele

anterioare ale maxilarelor,realizata la 5 sau10 m ofera imagini cu dimensiuni exacte.permite
aprecierea formei crestei osoase a spatiului relative intre corticala si
spongioasa,predeterminarea lungimii implantului si a structurii trabeculare interne).

-Tomografia computerizata (permite reprezentarea tridimensionala a osului unde urmeaza sa fie

inserat implantul).
-Radiografia retroalveolara ( este de mare folos atit preoperator cit mai ales postoperator cind
se efectueaza controale de durata scurta,mijlocie si lunga).

-Radiografia cufilm muscat(ajuta la diferecierea calitativa a structurii osoase compacte de cea

spongioasa,la edentatul total).

22.indicatiile aplic I la edentatul total

23proteza detasabila fixa. Ind, Av, dezav

24 supraprot _ avant, dezav

25 etape tratam i-pro

26etape ch tratam
Etapele chirurgicale in vederea instalarii implanturilor endoos:
1.Anestezia- se folosește anestezia locală cu sau fără potențare
2. Incizia- longitudinală fie pe mijlocul crestei apofizei alveolare, sau spre unul dintre versantele
acesteia in dependență de tabloul clinic și 2 incizii verticale de eliberare
3. Decolarea mucoperiostului
4. Formarea neoalveolei
4.1Trepanarea corticalei osoase: - cu o freza sferica sau lance(depinde de sistem), de perforaj/
de marcaj, cu diametrul de aprox. 2 mm sau cu o freza chirurgicala
din otel, viteza de rotatie 1000-1500 ture pe minut.
- se face la nivelul locului
de insertie al implantului pe o adancime de cativa mm,
pana la nivelul spongiei osoase;
4.2Frezajul initial sau de ghidaj(forarea primară a țesutului osos): - consta in crearea in os
a unui locas de o profunzime egala cu lungimea implantului, calculata in prealabil;
- se face cu freze de ghidaj(burghiu elicoidal), cu diametrul de aprox. 2 mm, viteza de rotatie
800-1000 turatii pe minut;
4.3 Formarea neoalveolei propriu-zise- cu freze cu diametrul crescator, pana la freza cu
diametrul final corespunzator diametrului implantului ce urmeaza sa fie inserat, mai putin spirele
acestuia; viteza de rotatie intre 500-800 rotatii pe minut.
5. Montarea implantului – se înșurubează cu cheia dinamometrică pînă la max de 35-40 Newton
6. Aplicarea prin insurubare a capacelului de acoperire a implantului
7. Suturarea plăgii
8. Determinarea stabilității implantului – peste 4-6 luni de la intervenție. Se face cu ajutorul
aparatajului special(Periotest)
9.Aplicarea conformatorului de gingie- are loc după 4-6 luni de la implantare pentru un termen
de 5-10 zile

27etap prot tratam

28 tipuri de prot totale cu sprijin pe I

29 tipuri de prot partiale cu sprijin pe I

30 incarcare imediata. Et ch
31incarc imediata. Et ortop

32incarc precoce. Et ch

33 incarcare precoce etp orotp

34 incarcare tardiva et ch

35 incarcare tardiva. Et ortop

45. Biomateriale în implantologie. Sunt materiale fără viaţă, utilizate in domenii medicale (de
exemplu, implanturi dentare), cu scopul de a produce o interacţiune cu sistemul biologic.
Condiţia de bază este biocompatibilitatea, ceea ce reprezintă posibilitatea organismului viu de a
tolera, în anumite limite, fără a determina apariţia unor reacţii de apărare, un material străin,
inserat în intimitatea lui. Clasificarea:

a) autologe (autogene) – autoplastie (de la acelaşi organism) – transplant de dinţi, replantări de

dinţi, transplante osoase; b) omologe (alogene) – homeoplastie (de la un alt individ al aceleeaşi
specii) – banca de oase, conservarea cialitică, liofilizarea; c)heterologe (xenogene) –
heteroplastie (de la un individ din altă specie) – os devitalizat, deproteinizat, colagen, gelatină; d)
aloplastice (material sintetice) – metale, ceramică, materiale plastic. Implanturile sunt
confecţionate din material aloplastice, căci sunt practice mai disponibile, se manipulează mai
uşor, calitate înaltă şi constant, dar prezintă riscul declanşării de reacţii de corp străin prin
formarea ţesutului conjunctiv de iritaţie care va tinde să expulzeze corpul străin.

După compatibilitate se împart în: biotolerate (oţeluri inoxidabile, aliaje Cr-Co-Mo, PMMA) –
osteogeneză la distanţă, bioinerte (titan, tantal, ceramic pe bază de aluminiu) – osteogeneza de
contact, bioreactive (fostaf de calciu, ceramic sticloasă, biosticlă şi apatite) – osteogeneză de
legătură.

Materialele aloplastice se clasifică după origine:

1) De origine minerală: ceramica aluminoasă, ceramica de bază de oxid de zirconium,

ceramica sticloasă, ceramica pe bază de fosfat de calciu;
2) Metale: grupa titanului: Ti pur, aliajele de Ti; tantalul, aliajele aurului, aliajele Cr-Co-
Mo);
3) Materiale de legătură: combinaţii (Ti + HA, Ti + TCP, Al2O3 + HA), Material plastic +
ceramică pe bază de HA, Fibre de C + material plastic, +epoxidice, +polisulfoniu,
+tiaziniu

O categorie specială o formează biomaterialele inerte cu structură osteotropă (titanul cu o

suprafaţă rugoasă acoperit cu un strat de Titan Plasma Flame Spray.

46Rolul conformatorului de gingie. Remodelarea gingiei cu scop estetic si fizionomic.

Conformator de gingie este un dispozitiv cilindric, care este aplicat de obicei sub anest
locala, dupa descoperirea Impl. Se foloseste pentru ca a determina gingia sa creasca in forma
adecvata pentru a aproxima gingia din jurul unui dinte natural si a permite evaluarea esteticii
finale a dint astfel restaurat.
47Instrumentariul şi aparatajul utilizat în implantologia orală.

Instrumentariul:
1. instrumente de examinare.
2. Instrumente speciale :departatoare, portac,freze pilot,freze diamantate si extradure de
diferite dimensiuni,cheia dinamometrica, piesa,cheiţele de înfiletare a implantelor şi
componentelor acestora.
3. Instrumente accesorii: dăltiţe, ciocan, ciupitoare de os, raşpă, bisturiu,foarfece,
spatulă, chiurete, material de sutură.
Aparataj: fiziodispenser, periotest.