Tinerete Fara Batranete Si Viata Fara de Moarte Draft 7.1

Titlu: Tinereţe fără Bătrâneţe şi Viaţă fără de Moarte
Autor: Filip Columbeanu şi Radu Stoian

Regia: Radu Stoian
Muzica: Petre Ancuţa
Scenografia şi costumele: Maria Alexandra Ivan
Coregrafia: Teodora Budescu
Asistent de regie: Alexandru Benegui
Personaje:
Făt-Frumos: Tudor Cucu-Dumitrescu
Tatăl/Calul: Dorin Andone
Mama: Raluca Gheorghiu
Gheonoaia:
Grefiera: Miriam Rizea
Scorpia: Mia Crişan
Doctorul Berzelius: Radu Stoian
Asistenţii lui Berzelius: Horaţiu Furnică, George Ciobotea, Alexandra Matei, Denisa Gîrneţ
Scena 1 - Prolog
Un fluierat lung de ceainic.
Mobila din casă este acoperită de cearşafuri. O lumină cenuşie bate dintr-o parte a
tavanului, ca şi cum acesta s-ar fi prăbuşit demult.
[PROIECTIE: pe peretele din spate se vede coltul unui Tablou, in rest acoperit de umbrele
grinzilor tavanului]
Câteva bubuituri puternice ca de lemne rupte, apoi înauntru dă buzna FĂT-FRUMOS.
FĂT-FRUMOS: Mamă?...
VOCEA LUI BERZELIUS: Bine ai venit! Dacă mai întârziai... mă prăpădeam şi eu…
1
FĂT-FRUMOS: Tată?...
VOCEA LUI BERZELIUS: (după o pauză) Ceai?...
O lumină cade asuprea ceainicului.
FĂT-FRUMOS: Dumnezeule! (aruncând apoi o privire spre fereastră) Dumnezeule… ce-i

afară… Cineva a tăiat copacii din faţa casei... Nucul… duzii… s-au dus… (revenind cu
privirea spre sufragerie) Tată?... Ai auzit? Trebuie să mergem în audienţă la Rege! Trebuie
să… (confuz) Eşti pe-aici? (căutând prin casă şi apoi spre uşa din fundal) Tată?... Tată!!...
TATĂ!!!
Linişte.
FĂT-FRUMOS: Mamă?
VOCEA LUI BERZELIUS: S-au dus…
FĂT-FRUMOS: (după o pauză) S-au dus… să se plimbe? (aproape ca un delir) Atunci e

bine… e bine că s-au mai impăcat…
VOCEA LUI BERZELIUS: Poate ar fi mai bine să bei puţin ceai?... Te aşteaptă de mult…
nu e bun să îl bei rece.
FĂT-FRUMOS întinde mâna şi ia ceaşca de ceai, dar se strâmbă după ce o adulmecă.
FĂT-FRUMOS: Ce ceai e ăsta? Zici că e pucioasă…
VOCEA LUI BERZELIUS: Nu ai idee de cate ori am fiert apa aia numai ca să te aştept cu
ceaiul cald…
FĂT-FRUMOS: (După o pauză, lăsând ezitant ceaşca de ceai înapoi pe masă.) Ma duc să
pun nişte zahăr! O mai fi în cămară… (Se duce spre uşa din fundal.)
2
VOCEA LUI BERZELIUS: Ah, da! Cunosc starea. Pe toţi vă apucă dintr-o dată căutatul
când vă întâlniţi cu mine. Te şi miri de ce se agaţă unii oameni…
FĂT-FRUMOS: Cine eşti?...
Linişte
FĂT-FRUMOS: Ce eşti?...
VOCEA LUI BERZELIUS: Bună întrebare…
FĂT-FRUMOS: Unde eşti?
VOCEA LUI BERZELIUS: Sunt chiar lângă tine…
FĂT-FRUMOS: (Grav.) Mă aştepti de mult...?
VOCEA LUI BERZELIUS: De mai mult decât ar fi trebuit…
FĂT-FRUMOS: Şi acum?...
VOCEA LUI BERZELIUS: Contrar părerii generale, nu am luat pe nimeni cu forţa.
FĂT-FRUMOS: (privind spre ceai) Sunt sigur ca ai ştiut cum să-i convingi…
VOCEA LUI BERZELIUS: (Amuzat.) De ce crezi că nu s-a mai întors niciunul?
FĂT-FRUMOS: Ei bine, cu mine ia-ţi gândul! Eu nu sunt ca ceilalţi!
BERZELIUS: Nu?
FAT-FRUMOS: Nu!
BERZELIUS: Dac-ai ştii câţi oameni mi-au spus acelaşi lucru...
3
FĂT-FRUMOS: Nu ma interesează! Eu am avut o întelegere!…
FĂT-FRUMOS se încordează pentru o clipă, apoi se prabuşeşte pe sofa încremenit. Linişte.
BERZELIUS: Ai păţit ceva?
Lumina generală se schimbă. Un verde bolnăvicios inundă încăperea. FĂT-FRUMOS inspiră

adânc şi apoi se ridică uşor.
VOCEA LUI BERZELIUS: Eşti bine?...
FĂT-FRUMOS: Nu, nu sunt bine... m-a luat doar aşa... ca şi cum m-aş fi trezit din vis…
VOCEA LUI BERZELIUS: Cunosc şi starea asta. Poate că-i mai bine să le iei pe rând…
Uite, încearcă să îmi spui totul aşa cum îţi aminteşti...
FĂT-FRUMOS: (confuz) Aşa cum... îmi amintesc?
FĂT-FRUMOS trage cearşaful alb ce acoperă fotoliul şi priveşte lung.
FĂT-FRUMOS: Aici...
BERZELIUS: Acolo?... Ce-i acolo?...
FĂT-FRUMOS: Aici... am făcut ochi… am văzut lumina pentru prima oară... şi m-am
născut… chiar dacă nimeni n-a binevoit să mă întrebe şi pe mine…
(Heblu)
Scena 2 - Naşterea
MAMA, TATĂL, DOCTORUL BERZELIUS şi anturajul său
MAMA este întinsă pe dormeză. TATĂL este lângă ea, cu un lighean cu apă fierbinte şi o
4
cârpă. O tamponează uşor pe frunte. O sticlă de doctorie cu etichetă vizibilă e aşezată lângă
pat. MAMA geme de durere.
[PROIECTIE: pe toata durata scenei fundul camerei joaca rolul unei ferestre prin care se vede
ploaia torentiala in lumina unui felinar singuratic]
TATĂL: (îngrijorat) Trebuie să ajungă, iubirea mea, mai rezistă puţin.
MAMA geme din nou.
TATĂL: Ce Dumnezeu o fi durând atât. (se uită la ceas) Mă duc la prăvălie să mai telefonez
o dată. Barem să ştim că a plecat încoace.
MAMA îl apucă de mână să-l oprească.
TATĂL: Mă-ntorc imediat, iubirea mea.
TATĂL se duce în spate şi deschide uşa. În uşă se află DOCTORUL BERZELIUS. Are cu el o
geantă voluminoasă.
Se privesc câteva secunde fără să scoată vreun cuvânt niciunul.
TATĂL: Pardon?
BERZELIUS: (privindu-l câteva clipe) Vă rog să mă scuzaţi. Cred că am greşit adresa.
Se întoarce să plece.
TATĂL: Nu, nu, staţi! Doctorul Berzelius? Aici e… Am vorbit la telefon… acum două ore.
BERZELIUS: Clopotarii Vechi, numărul 11?
TATĂL: Da, da. Poftiţi!
BERZELIUS: (întorcându-se spre TATĂ) Dar aici locuia domnul Popovici, profesorul de
matematică…
5
TATĂL: Domnul Popovici...? Nu, nu, nu, noi am luat casa de la stat acum doi ani.
BERZELIUS: Cred că am fost în casa asta de sute de ori, dar niciodată nu am ştiut adresa.
Domnul Popovici nu dădea telefon, trimitea automobilul să mă ia de acasă. Da, da, da, îmi
amintesc… Avea liliac în curte şi balansoar pe cerdac. Seara stăteam acolo şi beam abutanţă.
Mereu uita să pună zahăr... (TATĂL dă să îi ia haina de pe umeri, dar BERZELIUS îl opreşte
cu un gest scurt.) Vă rog!
TATĂL: Domnule doctor, eu v-am telefonat mai devreme. După cum vedeţi starea soţiei
mele se înrăutăţeşte văzând cu ochii. Ştiţi, când a pierdut prima sarcină am zis că e un
accident, că a ridicat ceva greu la curăţenia de Paşte, a doua oară ne-am spus că probabil a
fost prea devreme şi nu şi-a revenit complet, dar deja a treia oară. Acum văd că i-a mai scăzut
febră, dar azi noapte a fost destul de rău, a pierdut şi mult sânge şi… Doctorul Frankel ne-a
spus că situaţia îl depăşeşte.. şi mi-a dat numărul dumneavoastră... şi…
BERZELIUS: (se opreşte brusc şi vorbesţe peste TATĂ.) Aţi schimbat parchetul?
TATĂL: Poftim?
BERZELIUS: Parchetul. L-aţi schimbat.
TATĂL: (deja exasperat) Da, l-am schimbat când ne-am mutat! Domnule doctor! Credeţi că
puteţi să o examinaţi şi pe soţia mea?
BERZELIUS se întoarce spre MAMĂ.
BERZELIUS: (grav) Nu ştiu cum aţi discutat cu Frankel ieri. Am telefonat la el acum două
săptămâni... era mort!
TATĂL se blochează.
TATAL: Cum adică mort...
BERZELIUS: Mort de beat, domnule. Nu ştiu cum aţi putu vorbi cu el. Încă din facultate
6
fura din rezerva de spirt şi o îndoia cu suc de coacăze. Era nevoie de trei oameni ca să-l ducă
acasă.
Se apropie de femeie. O inspectează de la distanţă, fără să o atingă. MAMA geme de durere.
MAMA: (printre gemete de durere încearcă să fie ospitalieră) Bună seara... domnule doctor.
Vă mulţumesc aşa mult că...
BERZELIUS: (sec, către TATĂ) Veniţi puţin?
TATĂL vine repede lângă ei.
BERZELIUS: (rece şi mecanic) Vă rog să atingeţi pacienta pe frunte. (TATĂL se grăbeşte să

oapese cu palma pe frunte) Are febră?
TATĂL: Din câte îmi dau seama... I-a mai scăzut, dar tot are.
BERZELIUS: Mhm. Mhm. Parotidele, sunt inflamate?
TATĂL: Ce să fie...?
BERZELIUS: (iritat) Gâlcile, stimate domn.
TATĂL o palpează atent sub maxilar.
TATĂL: Nu îmi dau seama exact...
BERZELIUS: Mhm. Va trebui s-o lăsăm aşa. Vă rog să mă scuzaţi, prefer să îmi ating
pacienţii cât mai târziu posibil. (către MAMĂ, vorbeşte tare ca unui surd) Simţiţi dureri în
zona burţii sau mai jos?
MAMA: Da!... Da, simt!...
BERZELIUS: Când aţi schimbat ultima oară compresa?
7
TATĂL: Chiar înainte să intraţi pe uşă.
BERZELIUS: (se uita la uşă, desenează cu bastonul traseul prin cameră şi revine langa
MAMĂ) Mda. Femeia - e superstiţioasă?
TATĂL: Adică?...
BERZELIUS: Adică! Scuipă în sân, face trei paşi în spate, nu dă foarfeca din mână în
mână...
TATĂL: Da... mă rog, ca toată lumea.
BERZELIUS îşi scoate ceasul şi îşi plimbă cealaltă mână pe deasupra burţii femeii, fără să o
atingă. Cronometrează ceva cu ochii la ceas în timp ce mâna pluteşte pe deasupra burţii.
BERZELIUS: Am înţeles. În cazul acesta nu vă faceţi griji. Fătul este deja mort. Păcat… mai
era si băiat…
MAMA şi TATĂL se privesc speriaţi. MAMA se lansează într-un vaiet prelung de durere.
TATĂL fuge lângă ea şi o ia de mână. BERZELIUS îşi bagă ceasul la loc
BERZELIUS: Bineînţeles, eu şi asistenţii mei vă vom elibera de povara cadavrului. Nu vă

faceţi griji pentru femeie, îşi va reveni de îndată ce eliminăm sursa infecţiei.. câteva zile de
repaus la pat, cate o fiolă de penicilină dimineaţa, la pranz şi seara timp de 7 zile – e cam
scumpă, dar nu e cazul să te uiţi la bani - cât despre copii… îmi pare rău, dar pare-se că pur şi
simplu nu vă e dat să aveţi unul.
TATĂL: (disperat) Domnule doctor... vă rog, nu se poate... Trebuie să puteţi face ceva...
BERZELIUS: Aţi înţeles greşit, dragul meu domn. Eu sunt un simplu constatator, nu un
factor de decizie. Acum luaţi un loc, vă rog. Nu o să mai dureze mult.
MAMA: Ți-am spus că nu trebuia să-l ascultăm pe Frankel! Ne-a trimis un... un șarlatan!
8
BERZELIUS: Un șarlatan?! Aşa e procedura, doamnă! Eu doar o urmez!
TATĂL vine lângă BERZELIUS.
TATĂL: Domnule doctor… cunoaştem procedura. Am urmat-o toată viaţa şi uitaţi unde ne-a
adus. Motivul pentru care am ales să apelăm la dumneavoastră este tocmai pentru că ni s-a dat
de înţeles că aţi avea anumite... metode (tainic). Pe semne că trebuie să mai existe o cale. O
cale prin care să vă arătaţi măiestria şi să îmi salvaţi copilul...
BERZELIUS: Vă daţi seama că ceea ce-mi propuneţi e împotriva Legii…
TATĂL: Domnule doctor, ce credeţi că mă interesează mai mult? Să-mi salvaţi copilul sau să
vă dau pe mâna poliţiei?
BERZELIUS: Nu de poliţie era vorba…
TATĂL: Vă rog, domnule doctor… Ba nu. Vă implor! E ultima noastră şansă de a mai avea
un copil!
BERZELIUS: Habar n-aveţi ce îmi cereţi. Sau ce cost implică să întorci pe cineva care deja a
pornit spre Adomiţi. Nici nu mă gândesc. (porneşte spre uşă)
TATĂL: Dar de unde ştiţi că nu puteţi dacă nici măcar n-aţi încercat?
BERZELIUS: (trânteşte uşa şi se întoarce jignit spre TATĂ) N-am încercat? Cum
îndrăzneşti să-mi pui tu mie măiestria la îndoială, filfizon încărunţit?! Cine eşti tu să te opui
Naturii? Sau poate te socoteşti cumva nedreptăţit? Hai! Dă-mi un singur motiv pentru care ţi-
aş întoarce progenitura din drum şi poate mă mai gândesc…
TATĂL: Vă rog să mă iertaţi! Domnule Doctor, o să-i dau tot ce-şi poate dori un copil! O
fabrică de jucării! Cu soldăţei de plumb şi trenuleţe de lemn cât vezi cu ochii! Cu o
locomotivă roşie mai iute că cinci sute de struți și mai zgomotoasă ca trei copii adunați în
aceeași cameră! O să-l trimitem la şcoli care mai de care. O să-i dau când creşte o vie
uriaşă!... cu boabe mari cât pepenele şi dulci ca mierea... să-i apară numele în toate
9
publicaţiile şi cucoanele... o-hooo... cucoanele să-i facă pe la uşi ciorchine. O să avem grijă să
nu-i lipsească nimic!
BERZELIUS: Ridicol!
BERZELIUS porneşte din nou spre uşă.
TATĂL: Vă rog, domnule doctor, salvaţi-mi băiatul şi promit să îi dau... (BERZELIUS iese
pe uşă şi o trânteşte nervos) promit să îi dau... Tinereţe fără Bătrâneţe şi viaţă de moarte!...
dacă asta vrea! (mai încet, rămas singur) Doar... doar salvaţi-mi copilul.
BERZELIUS deschide uşa încet. Intră privindu-l pe TATĂ peste ochelari, apoi şi-i scoate, şi îi
şterge.
BERZELIUS: Tinereţe fără... bătrâneţe...?
TATĂL: Da...! Da! Orice.
BERZELIUS: (gânditor, cu ochelarii în mână) Tinereţe fără bătrâneţe... ŞI viaţă fără de

moarte. La un loc. Cerută în numele altcuiva. Uite un lucru pe care nu l-am încercat până
acum. (pauză) Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte… Vreau să-o văd şi pe-asta!
(brusc) Încotro e orientată casa?
TATĂL: Apus.
BERZELIUS: (gânditor, punându-şi ochelarii la loc) Bun. Vă rog să opriţi toate ceasurile
din încăpere.
Timpul pare că s-a oprit în loc. O bătaie în uşă îi atrage atenţia TATĂLUI.
ASISTENŢII LUI BERZELIUS: Doctorul Berzelius?
BERZELIUS: Lăsaţi-i să intre, sunt asistenţii mei.
TATĂL merge la uşă şi o deschide. În uşă apar 4 indivizi ce poartă costume şi măşti ce
10
amintesc de imaginea doctorilor de ciumă. Cei patru păşesc înauntru.
BERZELIUS: Nu, nu, nu. Nu vom avea nevoie de asta. Am hotărât că operaţia va fi una de
recuperare.
Asistenţii rămân nemişcaţi cu faţa spre BERZELIUS.
BERZELIUS: Ce-aţi auzit! Pregătim ustensilele pentru operaţia de recuperare. Haidem!

(TATĂLUI) Adu-mi aşa: două ştergare: unul mare, unul mic. O lumânare şi un pahar cu apă,
pe jumătate plin.
TATĂL dă fugă să aducă cele necesare, iar BERZELIUS îşi scoate ustensilele din geantă.
Asistenţii îşi ocupă un loc în jurul femeii. Unul dintre asistenţi ii punr o pompă de oxigen
MAMEI la gură, altul aprinde felinerul şi îl ţine ridicat deasupra divanului, altul aşează un
lighean sub femeie şi aşteaptă cu un forceps, iar cel de-al patrulea va primi rolul de
“moaşă”, luând stergarul mic ce are să îl aducă TATĂL. Între timp TATĂL se întoarce cu
cele cerute de BERZELIUS în afară de pahar.
BERZELIUS: Şi paharul?
TATĂL: Şi paharul. (Fuge şi se întoarce cu el.)
BERZELIUS: Mulţumesc. (Îl dă pe gât.)
Din geantă scoate un felinar cu un cablu care coboară până la o ustensilă fantezistă.
BERZELIUS se apropie de femeie plin de importanţă şi o acoperă cu ştergarul mare.
BERZELIUS: Vă rog să aprindeţi lumânarea.
TATĂL se conformează.
BERZELIUS: Femeia e botezată?
TATĂL: Da.
11
BERZELIUS: În aceste condiţii am să vă rog să-i ţineţi lumânarea desupra creştetului.
BERZELIUS începe să răsucească un mecanism asemănător cu o flaşnetă și MAMA scoate un

țipăt îngrozitor. BERZELIUS răsuceşte de manivelă şi mai puternic. MAMA urlă şi mai tare,
ridicându-se în capul oaselor, apoi cade pe spate nemişcată, cu mână şi capul atârnând într-
o parte. Lampadarul se stinge dintr-o dată. BERZELIUS se întoarce furios spre TATĂ.
BERZELIUS: Nu vrea să iasă pramatia! Nu vrea să se nască! Vino să-i vorbeşti! Trebuie să-
ţi audă vocea! Promite-i şi lui ce ai făgăduit să-i dai!
TATĂL se aşează în genunchi langă divan şi vorbeşte spre burta MAMEI.
TATĂL: Haide, puiul tatei, fă-te bine... fă-te bine şi te naşte! Naşte-te puiul tatei că am să îţi
dau jucării…
BERZELIUS: Nu asta! Nu am acceptat să îţi aduc copilul înapoi la viaţă doar pentru atâta
lucru! Promite-i ce ai de promis, altfel nu o să ai parte de copilul ăsta niciodată!
TATĂL: Hai, copilul meu... naşte-te, că de te-oi naşte îţi voi da... îţi voi da...
BERZELIUS: Spune-i, blestemăţie, spune-i!
Femeia urlă dintr-o dată ca din gură de şarpe. Fulger.
(Heblu)
MAMA şi TATĂL cântă „la mulţi ani” în timp ce spaţiul se schimbă în sufrageria casei.
Scena 3 - Aniversarea
FĂT-FRUMOS este în mijlocul scenei. Are o poziţie stingheră cu ambele mâini în buzunar.
Părinţii sunt dintr-o dată calmi şi relaxaţi. MAMA are în mână o farfurie cu un tort de
12
morcovi în care e înfiptă o lumânare.
[PROIECTIE: pe peretel din spate se vede tabloul inramat reprezentand Parintii in picioare
de-o parte si de alta a fotoliului in care sta Fat Frumos]
MAMA şi TATA: ...laaaaa muuuuţi ani.
TATĂL aplaudă.
TATĂL: Sănătate, sănătate şi iarăşi sănătate!
MAMA: Uite, iubitu’ mamei, tort de morcovi, favoritul tău.
FĂT-FRUMOS dă să ia farfuria, dar mama o trage repede înapoi.
MAMA: Hiii! Te-ai spălat pe mâini?
FĂT-FRUMOS: Da…
MAMA îi dă farfuria, FĂT-FRUMOS rămâne cu ea în mână, dar nu mănâncă, rămânând cu

privirea aţintită către TATĂ.
MAMA: Au trecut şapte minute?
FĂT-FRUMOS: Da…
MAMA îi mai ia o dată febra cu dosul palmei, dar FĂT-FRUMOS se fereşte iritat. Scoate de
la subsoară un termometru şi i-l dă MAMAEI care îl examinează în lumină.
Cu toţii rămân în freeze câteva secunde. Apoi FĂT FRUMOS e cel care se mişcă primul,
parcă uşor surprins de reacţia lor. Îi priveşte puţin amuzat de felul în care s-au oprit şi
începe să vorbească detaşat.
FĂT-FRUMOS: (râde) Mama… Aşa e ea… Aşa a fost de când o ştiu… Nu spun că nu mă
iubea… din contră, poate că mă iubea prea tare. Cert este că de când m-am născut nu am făcut
un pas fără ca ea să ştie. Drept urmare era asemenea ursoaicei din pădure… Mereu vigilentă,
13
mereu atotştiutoare, mereu aprigă, mereu mânată de teama că ar putea scăpa lucrurile de sub
control şi cumva ar putea să mă piardă în orice clipă… Ajunsese să sufere de un fel de
ipohondrie-paranoidă-empatică…(râde) cum îmi place mie să îi spun… Ca atare, avea o listă
de reguli foarte stricte în ceea ce mă privea. De la spălatul pe mâini obligatoriu după orice
contact cu alte persoane sau obiecte până la izolarea aproape completă în casă. Nu tu prieteni,
nu tu joacă în noroi, nu tu mers la scăldat… Până şi profesorii veneau să îmi predea la
domiciliu, încă din clasele primare… Aşa e Mama mea… Ştie pe dinafară toată istoria mea
medicală, dar nu ar putea să-ţi spună care e basmul meu favorit… (se întoarce în situaţia de
dinainte.)
MAMA: (spre TATĂ) 36 cu 6.
TATĂL: (uşurat) 36 cu 6...
MAMA se duce pe canapea şi se apucă de croşetat, fredonând un cantecel. TATĂL se aşează

pe fotoliu. Ridică ziarul de pe masă şi se pune pe citit.
TATĂL: Ehei… politicienii ăştia nu-s normali…
FAT-FRUMOS: Acum poţi să-mi spui?
TATĂL: Mm? Ce să-ţi spun?
FĂT-FRUMOS: Ţi-am pus o întrebare adineauri, crezi că poţi să-mi răspunzi?
TATĂL: Ce...?Ah da, da, da... ei, cine mai ştie, au trecut atâţia ani la urma urmei...
FĂT-FRUMOS: Aminteşte-ţi. Vreau să-ţi aminteşti ce mi-ai făgăduit.
MAMA: (către FĂT-FRUMOS) Dragule, lasă-l pe tata. E obosit. Papă papă.
TATĂL: (nervos) Ei, asta-i acuma! Cum îmi pune copilul o întrebare îmi bagi tu pumnu-n
gura. Cum vrei să-i fac o educaţie, dacă tu mă întrerupi tot timpul?!
14
MAMA: Ei, să-ţi mai iau eu vreodată apărarea, na!
TATĂL: (nervos) Fierbe apa aia?
MAMA: (la fel de nervoasă) Niciodată!
TATĂL: (după ce se mai calmează) Aşa, măi băiatule… unde eram? Aşa. Nu cumva ţi-am
promis că mergem la Constanţa să vedem vapoare? Mereu mi-au plăcut vapoarele, am vrut să
fiu marinar în copilărie, ţi-am zis? (imita un salut marinăresc) „Pânză-ntinsă! Vânt în pupă!”
FĂT-FRUMOS: Nu.
TATĂL: Aşa e, am vrut să mă fac marinar, dar mă temeam c-o să-mi fie rău de mare...
FĂT-FRUMOS: Nu asta mi-ai promis, Tată.
TATĂL: Atunci... poate că ţi-am promis că mergem la parada de 10 mai. Mereu mi-am dorit
să fiu soldat. Ştiai că am fost la un pas să dau la liceul militar? „Prezentaaaaţi arm’!”
(fredonează un marş militar în timp ce imită mişcările unui soldat) Dar... m-am gândit că sunt
prea slăbănog ca să mă ia.
FĂT-FRUMOS: Nu.
TATĂL: (îşi aminteşte brusc şi e foarte încrezător) Ştiu! Tocmai luase judecătoreasa
Grămescu salariul şi ne-a cinstit pe toţi la Fialkowski. Am mâncat un profiterol aşa de bun că
l-am recomandat la toată lumea. Sunt sigur că ţi l-am recomandat şi ţie...
FĂT-FRUMOS: Nu. Nu. Nu.
FĂT-FRUMOS lasă dezamăgit tortul de morcovi pe măsuţa de cafea.
FĂT-FRUMOS: Chiar nu-ţi aminteşti, nu-i aşa? Ce mi-ai zis ca să mă nasc.

TATĂL: (face o pauză lungă, se fâstâceşte, se uita prin prejur, apoi învins.) Am... Am uitat.
15
FĂT-FRUMOS: (se foieşte exasperat) Am avut o înţelegere, nu-ncerca să dai înapoi. Dacă aş
fi ştiut că vei face aşa când va veni scadenţa, n-aş mai fi scos capul afară pentru nimic în
lume!
MAMA: Măi copile, cum să spui una ca asta! (se ridică repede să îl consoleze) Ne-ai făcut o
bucurie aşa mare când te-ai născut. Ne-a fost aşa frică că o să te pierdem...
Îl îmbrăţişează pe FĂT-FRUMOS, dar îmbrăţişatul devine repede o examinare de febră,

înainte să se apuce să îi îndese mai bine cămaşa în pantaloni.
FĂT-FRUMOS: MMmmm! (smucindu-se din braţele MAMEI) Cum să mă pierdeţi, dacă eu

nici nu voiam să mă nasc?
MAMA: De ce să spui tu asta, măi mamă? Nu te-am iubit noi mai mult decât şi-ar fi putut
iubi orice părinţi copilul?
FĂT-FRUMOS: (prins în şantajul emoţional) Ba da...
MAMA: Şi nu am avut grijă să ai de toate?
FĂT-FRUMOS: Ba da...
MAMA: Şi atunci...?
FĂT-FRUMOS: Voi sunteţi părinţi! N-aveţi cum să înţelegeţi... Nici n-aveţi de unde. Dacă
vrei să ştii, mamă, doctorul îţi poate spune doar câte kile are copilul, dacă i-a trecut răceala,
dacă a făcut roşu în gât… nicidecum nu îţi poate spune ce simte... Dacă e stresat, dacă e
tensionat, dacă e împăcat cu sine… Asta nu contează, nu? Poţi să-i spui orice, că-i mic şi nu
înţelege. (pentru el) Poţi să-i promiţi şi Tinereţe fără Bătrâneţe și Viață fără de Moarte, ce ştie
el...
MAMA şi TATĂL se uită unul la celalat.

TATĂL: (entuziast) Tinereţe fără Bătrâneţe!
16
FĂT-FRUMOS: Da.
TATĂL: Păi de ce nu spui aşa, mai băiatule!
MAMA şi TATĂL încep să se agite prin casă ca nişte copii.
TATĂL: Vezi, vezi acolo în dulap.
MAMA: (uitându-se în dulap) Aici? Aici nu e.
TATĂL: (caută pe altundeva) Ah, nu, nu. Aici trebuie să fie.
MAMA: Sau aici. Ultima dată aici era. Vezi sub pat. Ba nu, sus pe raft, după bibliotecă. Gata!
MAMA si TATĂL aduc solemn pe braţe o pernuţă acoperită cu un ştergar. TATĂL trage
ştergarul în stilul unui magician, iar pe pernuţă se află o sticlă neagră cu etichetă vintage.
FĂT-FRUMOS se apropie suspicios şi ia sticluţa.
FĂT-FRUMOS: (dezamăgit) Ce-i asta?
TATĂL: Păi... partea mea de învoiala.
FĂT-FRUMOS: (citind de pe etichetă) “Vindecă tusea, migrena şi miopia. Două linguriţe

după fiecare masă vă vor asigura vioiciunea şi necesarul zilnic de sănătate. Consumată
constant garantează... Tinereţe fără Bătrâneţe şi Viaţa fără de Moarte. Nu necesită prescripţie
medicală”
TATĂL: Ei, nu asta ai cerut?
FĂT-FRUMOS: Asta e? Asta-i tot? Un sirop de doi lei luat de la Moşi? Cu asta m-ai păcălit
ca să mă nasc?
TATĂL: Dragul meu, nu te-am păcălit... erai... (se uită ruşinat spre soţia lui) la momentul
ăla am crezut că o să te pierd... că o să vă pierd. Am zis primul lucru care mi-a venit la gură.
17
FĂT-FRUMOS: Şi unde-i adevărata Tinereţe fără Bătrâneţe? Unde-i Viaţa fără de Moarte pe
care mi-ai promis-o?
TATĂL: Adevărata? Care adevărata? Dragul meu… aia nu ţi-o poate da nimeni.
FĂT-FRUMOS: Asta-nseamnă că o să ajung şi eu ca bunica?
TATĂL: Stai puţin, bunica avea o sută paisprezece ani când a murit, îşi trăise viaţa.
FĂT-FRUMOS: (îl priveşte şocat) Cum adică a murit...?
TATĂL: Ce anume?
FĂT-FRUMOS: (dă să plângă) Mi-aţi spus că s-a supărat pe noi şi de-aia nu mai vorbeşte.
Ca o ducem la Marea Brutărie cu Patru hornuri... ca să facă cozonaci ca-n tinereţe.
MAMA: (îl strânge la piept) Şi e acolo şi-acum. Cine crezi tu că ne trimite nouă cozonaci? (îi
face semn tatălui să stea jos) Iubitul meu... dar tu eşti aşa plăpând... nu trebuie să îţi baţi capul
cu astea. Doar de-aia suntem aici, ca să avem grijă să nu păţească puişorul nimic.
Îl strânge pe FĂT-FRUMOS la pieptul ei. Băiatul continuă să se uite supărat spre TATĂ.
FĂT-FRUMOS: (tremurând.) Mi-ai spus că dacă mă nasc îmi vei da “Tinereţe fără Bătrâneţe
și Viață fără de Moarte”. M-ai minţit!
FĂT-FRUMOS se desprinde furios de la pieptul MAMEI şi aruncă sticluţa pe jos.
FĂT-FRUMOS: La ce bun atâta şcoală şi cărţi şi lecţii şi prostii, când ştii c-or să te mănânce
viermii?
TATĂL: Dragul meu, moarte-moarte, dar nu uita că mai există şi o viaţă înainte de moartea
asta. Ai timp destul să faci lucruri extraordinare…
FĂT-FRUMOS: Da? Ce lucruri extraordinare? Să stau să cos şi să citesc ziarul toată ziua?
18
TATĂL: (defensiv) Ei, nu... nu spuneam de noi, ci de oameni în general...
FĂT-FRUMOS: Te-ai gândit vreodată ce lucruri ai fi putut face dacă frica morţii nu te-ar fi
ţinut mereu în loc?
TATĂL: (încurajat) Da. Ştii... când eram tânăr mi-ar fi plăcut să fiu marinar, nu ştiu dacă ţi-
am mai spus (spre MAMĂ) Ce spui, cherrie, m-ai vedea în uniformă de marinar navigând pe
cele Şapte Mări?
MAMA: (îl priveşte atentă apoi izbucneşte făcându-şi cruce): Doaaaaaaaamne-fereşte, aţi
înnebunit amândoi. Şi de muncit cine mai munceşte? Casa cine o mai plăteşte? Eşti om
bătrân, ar trebui să ai mai multă minte!
TATĂL: (atacat.) Da-da-da... aşa e. Sunt om bătrân. (aspru către FĂT-FRUMOS) Fiule! Ai
auzit-o pe mama. Scoate-ţi prostiile din cap! Acum du-te în camera ta şi fă-ţi temele pentru
mâine.
FĂT-FRUMOS: Blestemată fie ziua în care m-aţi târât afară în lumea asta şi m-aţi
condamnat la moarte! Nu vreau să vă mai văd în faţa ochilor! Dacă voi nu sunteţi în stare să-
mi daţi ce mi-aţi făgăduit la năştere, o să mă duc să caut singur Tinereţe Fără Bătrâneţe şi
Viaţă fără de Moarte! O să colind toată lumea şi nu am să am linişte până nu am s-o găsesc!
Şi când o s-o găsesc n-am să vă dau niciun pic!
FĂT-FRUMOS pleacă furios pe uşa din stânga. MAMA dă să îl opreasca, speriată. TATĂL se
aşează în fotoliu şi ia farfuria cu tort de morcovi de pe masă şi începe să mănânce.
TATĂL: Parcă a crescut prea repede, nu crezi? Ieri îl înveţi să-şi lege şireturile, azi uite, face
18 ani şi e gata să dea piept cu lumea...
MAMA îl priveşte indignată câteva clipe apoi se aşează pe sofa şi îşi reia croşetatul bătând
nervoasă din picior. TATĂL pune farfuria pe masă, observă mişcarea nervoasă a MAMEI,
dar alege să o ignore, reluându-şi lucrul la ceas. Stau câteva clipe fără să îşi vorbească,
după care MAMA intervine foarte calm:
19
MAMA: Ştii că e numai vina ta, nu?
TATĂL: (foarte franţuzesc) Pardon?
MAMA: Nu te franţuzi la mine. Am zis că numai tu eşti de vină, cu poveştile pe care i le-ai
băgat în cap.
TATĂL: Exagerezi, cherie...
MAMA: Copilul de-abia se ţine pe picioare şi tu îi bagi prostii în cap... Auzi la el „tinereţe
fără bătrâneţe”.
TATĂL: Ei, bine că acum îmi spui cum să-mi cresc copilul, asta-i bună!
MAMA: Desigur! Acum dintr-o dată e copilul tău. Dar când copilul zace cu febră toată
noaptea? Când tuşeşte din toţi bojocii şi nu ştii ce doctorie să îi mai dai. Atunci dintr-o dată nu
mai e copilul tău. Nu, atunci te uită Dumnezeu pe la Gambrinus, pe la Capşa...
TATĂL face ziarul sul în mână şi îl plesneşte în palmă.
TATĂL: S-a întâmplat o singură dată şi era ziua lui Corlăţeanu - Adevăratul Corlăţeanu – nu
puteam să refuz...
MAMA: Da? Şi Grămeasca... era şi ea acolo?
TATĂL: Cine?
MAMA: Ce, acum te faci că nu ştii? După ce aduci vorba de ea la ziua copilului nostru? Avea
dreptate mama! Mi-a spus ea mie că nu o să o uiţi niciodată!
TATĂL: Stai puţin, cherie…
MAMA: Niciun cherie! Te-am rugat de o sută de ori să nu mai pomeneşti numele ăsta în casa
mea! Dar văd că nu te poţi abţine, pur şi simplu! Atâta respect ai tu pentru mine!
20
TATĂL: Pardon? În casa ta?
MAMA: Da, e casa mea! Proastă am fost eu că am crezut în toate aiurelile tale! După ce te-
am acceptat aşa cum erai: cu “visele” tale idioate, fără casă şi fără un ban în pungă! Ca acum
să suspini după fostele tale iubiri! Adevăratele iubiri, pardon!
TATĂL: (oftează defensiv) Ce să-ţi spun, femeie, ai şi tu un fix...
MAMA: Ia să vină Grămeasca data viitoare să stea cu copilul când e bolnav.
TATĂL: Da? Mai bine decât să vină fiul lui Rosenberg şi să mi-l taie împrejur!
MAMA: O-ho! Dacă rămâneam eu cu Rosenberg era bine! Aveam acum prăvălie pe Podul
Calicilor!
TATĂL: Ei, cherie, atunci se pare că viaţa a încetat pentru amândoi în clipa în care ne-am
luat şi asta e.
Se lasă liniştea.
MAMA: (mult mai calmă) Du-te să vezi de copil până nu face vreo prostie.
TATĂL: (se apropie) Cherie, nu am vrut să...
MAMA: (tăiosă) Hai, lasă-mă! Cu franţuzismele tale, cu tot!
TATĂL: Auzi, vorba francezului: Hai Siktir! (iese nervos)
MAMA: Abia acum o înţeleg pe maică-mea...
Singură în scenă, MAMA rămâne pe gânduri câteva clipe apoi izbugneşte în plâns.
(Heblu)
21
Scena 4 - Calul
Podul casei este sugerat de doua sfori care străbat scena pe diagonală de la un capăt la altul.
Cearşafuri sunt prinse de ele, formând paravane. TATĂL intră pe uşă şi merge tiptil pe
partea cealaltă ca să nu fie auzit.
TATĂL: Băiatul tatei. Ce zi de naştere ai avut şi tu... Nici nu-i de mirare că ai dor de ducă.
(TATĂL păşeşte tiptil spre cearşaf şi când ajunge la el îl smuceşte rapid, dezvăluind un cap
de CAL.) Hehei, nu te-am mai văzut de ani de zile. PEGASUS - AG07: Prototip cabalină
mecanică pe bază de combustibil şi năzuinţe deşarte! Una din primele şi ultimele mele creaţii
din perioada mea de inventator!...
CALUL: (Se aprinde beculeţul din locul ochiului drept. Vocea TATĂLUI ca şi cum ar vorbi
altcineva.) Ţi-am spus că voi fi aici oricând ai nevoie de mine. Băiatul tău: s-a făcut mare. Şi
ce dacă vrea să plece? Până la urmă şi tu ai fost la fel la vârsta lui. A fost o vreme când şi tu ai
căutat acelaşi lucru, dar ţi-ai pierdut busola şi ai renunţat.
TATĂL: Aşa este... Ar vrea şi el să umble de capul lui. Dar el e aşa plăpând... nu e deloc
pregătit să dea piept cu oraşul... cu viaţa.
CALUL: Dar poate lumea de afară nu ar fi nici ea atât de înspăimântătoare... daca ar avea o
călăuză.
TATĂL: Nuuuuu... zici?
CALUL: Libertatea în doze mici e un remediu pentru rebeliune, orice căpitan de oşti
cunoaşte asta.
Se aud păşi. TATĂL/CALUL realizează că FĂT-FRUMOS urmează să intre în încăpere din

clipă în clipă.
CALUL: Vezi că vine! (Se ascunde în spatele cearşafurilor.)

Intră FĂT-FRUMOS cu un felinar, o mapă de desen şi câteva creioane. Pare că a auzit
bocăniturile din pod şi caută cu privirea printre cearceafuri preţ de câteva secunde, apoi se
22
aşează în faţă şi se apucă să deseneze.
CALUL: (Scoţând capul de după cearceafuri, privind spre FĂT-FRUMOS.) Dacă ţâncul are
dor de ducă, ia-l de o aripă şi du-l afară. I-ar face bine şi lui, şi nici nouă nu ne-ar strica să mai
dăm o raită pe câmpul de bătaie.
TATĂL: (aratând spre uşa de unde au venit) Dar cum facem cu... cu...
CALUL: Comandamentul?
TATĂL: Exact!
CALUL: Comandamentul nu e nevoie să afle chiar tot ce facem noi. (capul de cal se întinde
peste cearşaf şi strigă spre FĂT-FRUMOS) Pssst! Gringo!
FĂT-FRUMOS se aude strigat şi îşi ridică fruntea. TATĂL trage calul repede înapoi. FĂT-
FRUMOS revine la desen.
TATĂL: Stai, măi, ce faci? Ne trebuie un plan de atac...
CALUL: Tu ia-te după mine, bătrâne, şi o să am eu grijă de tustrei! (se întinde iar peste
cearşaf) Hei, Gringo!
FĂT-FRUMOS ridică iarăşi privirea şi felinarul printre cearşafuri şi analizează curios

CALUL, apoi îl vede pe TATĂ.
FĂT-FRUMOS: Ah. Tu erai... Lasă-mă-n pace. Nu ai ce vorbi cu mine.
CALUL: Trebuie să-i spunem lui Winnetou că Merele l-au parat la Englezi. Or să treacă Râul
mâine dimineaţă. Dezleagă-mă şi suie pe mine! Orice secundă contează!
FĂT-FRUMOS: Nu mai vorbi cu mine…

CALUL: Stăpâne! Treci şi mă dezleagă! Merele au ciripit tot! Trebuie s-o pornim spre vest.
23
FĂT-FRUMOS: Nu te aud… (continuă să deseneze, prefăcându-se preocupat.)
CALUL: Merele! Trădătorii de irochezi, roşii doar la suprafaţă, albi pe dinăuntru!
FĂT-FRUMOS îl ignoră.
CALUL: (schimbând personajul; de această data cu voce distinsă) Mai repede, sir, mai
repede! Scoţienii pot năvăli în orice clipă! Suntem cu toţii aici! Gata să murim până la ultimul
flăcău pentru Anglia şi Regina!
FĂT-FRUMOS continuă să îl ignore. CALUL cautăo nouă modalitate de a-i capta atenţia şi
acum e un al treilea personaj.
CALUL: (aspru şi răguşit) Căpitane! Vreau să ştii că deşi am două schije-nfipte-n gât şi n-
am mai mâncat de la Vidin, în seara asta... PLEVNA va fi a noastră.
Se ridică glorios.
CALUL: Suie pe mine, căpitane! Şi înainte! ÎNAINTE! ÎNAINTE!!!
CALUL începe să alerge pe loc, făcând din călcâie sunete de copite. Tobe, joc de lumini,
până când deodată o durere săgetează spatele TATĂLUI. Acesta se uită lung la FĂT-
FRUMOS, apoi renunţă şi se aşează într-o parte cu capul de cal pe genunchi. Ochiul
CALULUI e stins.
TATĂL: Mereu aceeaşi problemă...
FĂT-FRUMOS: (ironic) Asta a fost tot?
TATĂL: Mm?
FĂT-FRUMOS: Cum rămâne cu Scoţienii, pardon, cu Englezii… cu Plevna?
CALUL: (i se aprinde ochiul şi capul se întoarce spre FĂT-FRUMOS) Acum ce vrei?

Improvizaţie? Îmi pare rău, mai departe de atac n-am repetat niciodată. Mereu se plictisea ori
24
îl chemau la masă.
Capul de cal cade într-o parte cu ochiul stins.
FĂT-FRUMOS: Pe cine?
CALUL: (furios, se aprinde din nou) Pe Tac-tu! L-am cărat în spate toată tinereţea. Şi uite
cum am fost răsplătit. Într-o zi s-a dat jos de pe mine, tocmai când ne pregăteam să asaltăm
tabăra tătarilor şi a început să se joace cu alte jucărele. De-alea care chicotesc când le încaleci.
TATĂL: (făcându-i observaţie CALULUI pentru prostia pe care tocmai a spus-o) Măi!
FĂT-FRUMOS: Mhm. Deci tu eşti...?
TATĂL se ridică în picioare. CALUL i-o ia înainte.
CALUL: Dă-mi voie să mă prezint! Calul! Cel mai pur sânge dintre caii de jucărie. Vin cu
trei costumaţii - Călăreţul Singuratic, Bucifal şi Căpetenie de Roşiori.
BERZELIUS: (Ieşind după cearşafuri) Stai, stai, stai... nu mai înţeleg nimic.
TATĂL rămâne în freeze.
FĂT-FRUMOS: Tata… Când eram mai mic îl priveam ca pe un adevărat erou care nu avea
încă o statuie. Omul visător, plin de ambiţii, care a vrut tot timpul să le facă pe toate… dar
care nu a reuşit niciodată nimic… În anii în care se credea inventator a umplut podul cu fel de
fel de ciudăţenii mai mult sau mai puţin funcţionale. Calul acela... era una din jucăriile care îi
aminteau tatei de copilărie. În dorinţa lui de a se-ntoarce mereu acolo, într-o bună zi şi-a
propus să îl transforme într-o maşinărie zburătoare. Voia să fie primul om care înconjoară
lumea în zbor, călare pe Calul său blindat, ferit de grijle şi greutăţile cotidiene... A renunţat şi
la el aşa cum a renunţăt la toate celelalte vise: decât să eşueze mai bine să nu încerce. Când
lucrurile deveneau prea apăsătoare, se suia în pod şi cobora cu vechitura asta. Aşa mi-a
colorat copilăria: Calul spunea tot ce ar fi vrut să spună tata dar nu avea curajul s-o facă. Ştiu
că Tata nu ar fi fost niciodată de-acord să mă lase să plec în căutarea Tinereţii, dar, pe de altă
25
parte, Calul era foarte încântat s-o facă. Aşadar, acum ar fi avut ocazia să iasă iarăşi cu el în
lume.
BERZELIUS: Şi ce ai făcut?
FĂT-FRUMOS: Ce fac de fiecare dată când vreau să-i cer ceva lui Tata. Intru în jocul lui.
Oricum nu aveam alternativă. (revine la situaţia iniţială.)
FĂT-FRUMOS: (întinzând mâna spre CAL.) Făt-Frumos!
CALUL: Şi modest, să înţeleg! Hehehe. Mă gândeam aşa că-mi pari omul gata să plece într-o
aventură.
FĂT-FRUMOS: Nu e doar o aventură, Tată! Este mai mult de atât… Vezi tu, când eram mic
aveam un vis care încă nu-mi dă pace. Se făcea că alerg după un iepure. Alergam după el prin
casă, alergam pe străzi, prin câmpie... (Arătând spre desen.) Dar de fiecare dată când credeam
că l-am prins, reuşea să-mi scape. Visul ăsta a început să mă bântuie tot mai des de când a
plecat Bunica. Şi e tot mai viu noapte de noapte. Iepurele... strada... şi acelaşi domn
înveşmântat în alb care-mi repetă-ntruna: „Tinereţe fără Bătrâneţe… şi Viaţă fără de Moarte”!
CALUL: (reflectă la ce a auzit apoi brusc schimbă subiectul) Într-o aventură zici. Interesant.
Am fost mulţi cai până acum, dar Calul din Poveste n-am mai fost... Da. Să înfruntăm lupte
sângeroase şi să cunoaştem fete frumoase.
FĂT-FRUMOS: Nu, Tată! Eu vreau Tinereţe fără Bătrâneţe şi Viaţa fără de Moarte…
CALUL: Şi să ne întoarcem victorioşi acasă!...
FĂT-FRUMOS: Nu, nu întelegi… (dă să îşi strângă lucrurile şi să plece.)
TATĂL: (oprindu-l din drum.) Mai uşurel, băiete, să nu cazi de pe cal.
CALUL: Ai spus cumva Tinereţe fără Bătrâneţe?
26
FĂT-FRUMOS: Da. Şi Viaţă fără de Moarte! Ai face bine să ştii mai multe despre asta,
altfel nu mi-eşti de niciun folos.
CALUL: (râde cochet) Auzi la el ce mă întreabă. Ce-ţi imaginezi, băiete, că n-am gustat
niciodată din orzul aristocraţiei? Am fost şi cal de birjă la viaţa mea. Da, am auzit de aceasta
“Tinereţe”. Şi chiar dacă nu am fost martor la fenomen, pot să te îndrum către câţiva oameni
care au văzut-o.
FĂT-FRUMOS: Serios?
CALUL: Dacă asta vrei... dar ai grijă! O metropolă e ca o pădure întunecată plină de... lucruri
pe care n-ai vrea să le vezi într-o metropolă întunecată. Acolo străzile sunt pline de şmecheri
gata să corupă minţişoare şi mai coapte că a ta. Ţi-ar prinde bine un însoţitor. Cineva care să
nu se piardă pe drum... Hai! Repede! (tainic.) Dacă poți tu să-mi găsești în harababura asta
sticluța mea cu orz fermecat... în două trei zile ar trebui să mă pun pe picioare...
FĂT-FRUMOS: Două-trei zile?! Eşti nebun?!
CALUL: (aparte) Nu, sunt cal…
FĂT-FRUMOS: Nu, e clar că habar n-ai despre ce vorbesc. Nu am timp de pierdut cu tine. O
să caut singur… (dă să plece.)
TATĂL: (cu căldură) Tu chiar îți dorești să pleci, nu?
FĂT-FRUMOS dă din cap.
CALUL: Hai! Fuguţa! Găsește-mi sticlă cu orz vrăjit şi până dimineaţă te asigur c-o să găsim
“Tinereţe ca o Bătrâneţe” sau ce-ai zis tu că vrei să găsim. (FĂT-FRUMOS cotrobăie în timp
ce CALUL vorbeşte) Da, da, aia e, e bună, dă-o-ncoace!
FĂT-FRUMOS găseşte o sticlă de tărie şi o priveşte curios. FĂT-FRUMOS îi aduce sticla de

tărie şi CALUL trage o duşcă zdravănă. Se duce să desprindă sforile care susţin cearşafurile
şi lasă cale liberă spre „fereastră”. Lumina se lasă în prim plan, lăsând să se vadă o
27
panoramă de epocă a Bucureştiului in spate.
[PROIECTIE: Panorama Bucurestiului Interbelic, o stampa contemporana sau o gravura. Se
creeaza efectul de rasarit de soare: cerul se albastreste, zidurile caselor se deschid si ele la
culoare. Eventual efectul acela de fotografie 3D pe mai multe planuri care se apropie incet de
spectator.]
CALUL: O să verificăm toate bodegile, toate speluncile! N-o să lăsăm nicio uliţă neuitată,
nicio gașcă neînhăitată. Şi ştiu exact de unde o să începem! (porneşte jepackul şi scena începe
să se umple de fum) E ora 9 dimineaţa! Tocmai s-a trezit!
Cei doi pornesc spre panorama Bucureştiului. Făt Frumos se opreşte şi se întoarce gânditor
spre buza scenei în timp ce tatăl lui continuă spre panoramă şi iese din scenă.
BERZELIUS îl aşteaptă cu ceaşca şi farfuria de ceai. FĂT-FRUMOS le ia fără niciun cuvânt

şi soarbe din ceai.
BERZELIUS: Şi? Ai găsit ce căutai?
FĂT-FRUMOS: Ce căuta Tata, vrei să spui. Acum îmi dau seama că pentru el Tinereţe fără
Bătrâneţe şi Viaţă fără de Moarte însemna o noapte de pomină în oraş, luând bodegile la rând
până rămânea făra un pol în buzunare. Ca după aia să se poată întoarce înapoi acasă şi să-şi
continue viaţa, liniştit în fotoliul său, comentând ce se mai întâmplă prin politica şi cum se
duce ţara asta de râpă. Ce căutam eu… era mult mai… absolut.
Scena 5 - Gheonoaia
Ne aflăm acum într-o încăpere spaţioasă, ce sugerează o sală de tribunal. În centru tronează
un birou ce are două tuburi mari de oxigen în laterale. Bătăile maşinii de scris umplu
încăperea. FĂT-FRUMOS şi CALUL sunt în boxa acuzaţilor. CALUL are părul ciufulit,
cămaşa scoasă din pantaloni şi ţine o pungă cu gheaţă peste un ochi, gemând de durere. De
partea cealaltă se află GREFIERA - o femeie-robot care stă înghesuită la un birou şi bate
constant la maşina sub o lampă.
28
CALUL: Auuu... au, stăpâne! Lecţia numărul unu când vine vorba de orzul magic... să nu
amesteci oarzele-ntre ele...! Auuuu... adu-mi-l p-ăla care învârte strada că-l caftesc de nu se
vede.
FĂT-FRUMOS: (CALULUI) Linişteşte-te. Uită-te în ce hal arăţi. Numai din vina ta am ajuns
aici. (Către GREFIERĂ) Vă rog, domnişoară, se poate un pahar cu apă pentru… însoţitorul
meu...?
GREFIERA: (Autoritar): Ssssss! Rabdare! Nu sunteţi nici în măsură şi nici în ipostaza în

care să vă permiteţi să aveţi pretenţii. Aveţi doar dreptul să păstraţi tăcerea. Tot ce spuneţi
poate fi folosit împotriva voastră. Judecătoarea Grămescu are să vă decidă soarta.
CALUL: Aoooleoo, stăpâne, să ştii ca aici am nimerit pe moşia unei... Gheonoaie. A fost şi
ea ca toate femeile, dar blestemul părinţilor pe care nu-i ascultă ci îi tot necăjea a transformat-
o în Gheonoaie... Când bate cu ciocanul lasa numai prăpăd în urmă.
FĂT-FRUMOS: Şi cum o să scăpăm de aici?
CALUL: Cum o să scăpăm...? Păi o să... Da, poate că ştie să ne spună unde putem găsi
Tinereţe fără Bătrâneţe, te-ai gândit la asta?... Vezi? Nu te-ai gândit… Ai noroc că o cunosc şi
că ne avem bine, că altfel...
Sunet de ciocan lovind ceva metalic. Pământul se cutremură. Din birou se ridică groi
GHEONOAIA. E oarbă şi aproape amestecată cu biroul. Îşi apropie masca de oxigen de faţă,
inspiră puternic şi apoi îi dictează GREFIEREI.
GHEONOAIA: Dosarul 3737. Recurs în cazul Panaitescu versus Primăria Sectorului

Albastru, privind demolarea imobilului din stradă Speranţei numărul 11 prevăzută pentru data
de 21 septembrie.
GREFIERA: Părţi prezente? (se uită în jur, apoi notează) Părţi absente.
GHEONOAIA: Următorul termen pentru recursul demolării programate pe 21 septemrbie...

(Bate cu ciocanul) 5 octombrie. (Bate cu ciocanul de două ori) Dosarul 7854. Avem o
29
plângere depusă pentru distrugere şi tulburarea liniştii publice, constând în: Spargerea
felinarelor pe Podul Calicilor; Agresiunea cailor mai multor trăsuri din Piaţa Teatrului cu
echivalentul lor mecanic sub pretenţia provocării la turneu...
CALUL: (lui FĂT-FRUMOS) Mârţoagele alea nu ştiu cu cine au de-a face.
GHEONOAIA: Pentru ofensă adusă autorităţii şi ultraj constând în urinare pe faţa unui
funcţionar de poliţie. Citez: „Dacă tu scoţi bastonul la mine, scot şi eu…”
CALUL taie replica GHEONOAIEI, plin de importanţă, ridicându-se din boxa. GREFIERA
încremeneşte, uimită de această sfidare.
CALUL: Onorată instanţă! Scumpa mea! Ce dosar ar fi destul de încăpător cât să îmi exprime
toată afecțiunea pe care ţi-o port?
GHEONOAIA (Surprinsă, puţin înmuiată): Aaaah!... Ştiu vocea asta... Dosarul 0001! Te-ai
întors…
CALUL: Îţi mai aminteşti de mine?
GHEONOAIA: Ce spui?
GREFIERA se apucă să bată ceva repede la maşină, apoi scoate foaia, bate zdravăn trei
stampile pe ea în locuri diferite, i-o înmânează CALULUI, CALUL semnează, i-o da înapoi,
GREFIERA dă foaia GHEONOAIEI. GHEONOAIA o citeşte ca o bunicuţă şi dă din cap.
FĂT-FRUMOS: (CALULUI) Poate ar fi mai bine să revenim într-o pauză…
CALUL: Stai aici! (aparte pentru FĂT-FRUMOS.) Nu exista pauză pentru Gheonoaie. E atât
de bătrână ca a devenit una cu legea.
GHEONOAIA: Ce spui?
CALUL: Când am văzut-o ultima oară te mai puteai înţelege cu ea. Ne întâlneam seara în
30
subterfugii. Acum însă, dacă vrei să îi vorbeşti, n-o mai poţi face decât juridic.
GHEONOAIA: (blândă) Aaaah... După atâţia ani… Ar fi trebuit să se prescrie. Dar e ceva la
primul dosar care te face să nu-l uiţi niciodată.
CALUL: Onorată instanţă, sunteţi prea corectă cu mine!
GREFIERA repeta jocul.
GHEONOAIA: A fost o perioadă nebună, îţi mai aminteşti? Eu îţi trimiteam citaţii
parfumate şi tu spuneai că sunt un mic viciu de procedură…
CALUL: Mi-amintesc, cum să nu-mi amintesc...
GHEONOAIA: Şi cu toatea astea... două luni mai târziu aflu că frecventezi o Mediatoare! O
Mediatoare! Să-nţeleg că decizia Instanţei n-a fost destul de bună pentru tine! Am luat-o ca pe
cea mai mare sfidare! Şi Curţii nu îi place să fie sfidată!
CALUL: Oh, nu! A LUAT CIOCANUL! A LUAT CIOCANUL!
Se arunca amândoi şi se agaţa de ce apucă, ca într-o furtună pe mare. GHEONOAIA se

ridică în picioare furioasă şi începe să lovească puteric cu ciocanul la întâmplare.
GHEONOAIA: CURTEA A DECIS! CURTEA A DECIS! DEZMOŞTENIRI! ŞOSELE

PRIN OGRADA!
CALUL: (lui FĂT-FRUMOS ţipând peste vacarm) Ce ai făcut Stăpâne? Ai supărat

Gheonoaia!
FĂT-FRUMOS: Onorată instanţă! Nu e vina lui! Eu l-am rugat să vină!
GHEONOAIA: EXECUTARE SILITĂ ŞI IMEDIATĂ! SENTINŢĂ DEFINITIVĂ ŞI

IREVOCABILĂ!
31
FĂT-FRUMOS: Vrem doar să aflăm unde putem găsi Tinereţe fără Bătrâneţe şi Viaţă fără de
Moarte!
GHEONOAIA se opreşte şi adulmecă.
GHEONOAIA: Simt o Terţă Parte aici! Cine eşti?!? Timbrează-te!!!
GREFIERA completează repede formularele, îi dă lui FĂT-FRUMOS să semneze, şi întoarce

foaia GHEONOAIEI. GHEONOAIA citeşte şi se linişteşte.
GHEONOAIA: Ah. Să înţeleg că vrei să depui o cerere pentru… Tinereţe fără Bătrâneţe şi
Viaţa fără de Moarte…
FĂT-FRUMOS: Da...
GREFIERA: (dintr-un foc) Aveţi formularul pregătit? Aţi achitat taxa de timbru? Aveţi un
avocat care să vă reprezinte?
FĂT-FRUMOS: Nu, la prima întrebare, nu la a doua şi... nu la a treia.
GREFIERA: (scurt) Dar sunteţi la curent cu deciziile luate în dosarele precedente?…
FĂT-FRUMOS: Nu. Nici nu eram la curent că există precedent...
GHEONOAIA: (fermă) Instanţa respinge cererea!
CALUL: Dar nici n-a apucat s-o depună!
GHEONOAIA: Cu atât mai mult, Instanţa nu are temei legal! (lui FĂT-FRUMOS, blând) Of,
dragul de el. (Către CAL) Nu prea iese din casă, nu-i aşa? De ce nu eşti sincer cu el? De ce nu
îi spui că ceea ce caută nu există?
FĂT-FRUMOS se întoarce către CAL, aşteptându-i consternat răspunsul.
CALUL (încurcat): De ce nu îi spun? Păi... nici eu nu eram sigur-sigur aşa...
32
GHEONOAIA: Îl laşi să umble orbeşte, căutând fericirea prea sus şi prea de-a-ntregul, când
tot ce ar avea nevoie ar fi să exploateze frumuseţea simplă a vieţii.
FĂT-FRUMOS: (după o pauză, cu îndoială) E adevărat? Ştiai că nu există?
CALUL: Stăpâne, ştii... chestia asta cu gândirea abstractă e mai mult o boală omenească, noi
caii…
GHEONOAIA: (GREFIEREI) Of. Sărăcuţul de el. Acum s-a supărat… (lui FĂT-FRUMOS)
Hai, retrage-ţi acţiunea şi du-te acasă. O să te simţi mai bine.
CALUL: Da! Poate ar fi mai bine să mergem acasă, Stăpâne…
FĂT-FRUMOS: Nici nu mă gândesc! (spre CAL) Nu am bătut atâta drum şi nu te-am
suportat atâtea ore în starea asta încât să renunţ acum! Am să caut în continuare! Şi-am să
umblu singur dacă e nevoie!… Oricum, cine are nevoie de un cal în mijlocul oraşului?
GREFIERA: (după ce l-a privit cu drag pe FĂT-FRUMOS în tot acest timp, apoi brusc)
Există precedente, dacă citiţi Monitorul Oficial!...
GHEONOAIA: (luată prin surprindere) Tăcere!!
GREFIERA: (la fel) Există precedente, dacă citiţi Monitorul Oficial!...
GHEONOAIA: Tăcere am spus!!
CALUL: (exploatând hintul GREFIEREI) Stai, stai, stai puţin, Stăpâne… (GHEONOAIEI)
Cred că Onorata Instanţă nu este imparţială!
GHEONOAIA: Instanţa respinge cererea!
CALUL: Cu ce drept?
33
GHEONOAIA: Cu dreptul de a te scăpa de un proces lung şi costisitor! Am şi-acum pe rol
procesele celor care au aplicat pentru “Viaţa fără de Moarte”. Se tărăgănează de ani şi ani de
zile şi reclamanţii sunt absenţi pe motiv de deces. Şi sunt oameni cu armate de avocaţi în
spate, cu dosare să umpli două dulapuri.
GREFIERA: (şoptind CALULUI şi lui FĂT-FRUMOS, trecând peste cuvântul
GHEONOAIEI) Întreabaţi de cazul „Grumazescu şi Pâinea” din ’21. Întreabaţi de cazul
„Grumazescu şi Pâinea” din ’21.
CALUL: (insistent) Onorată Instanţă!
GHEONOAIA: Tăcere!
CALUL: Cer Adevărul!
GHEONOAIA: (după un moment de linişte, CALULUI şi lui FĂT-FRUMOS) Prea bine…
Cunoaşteţi cazul „Grumăzescu si pâinea” din ’21?...
CALUL: Nu, nu cunoaştem...
GHEONOAIA: Virgil Grumazescu, meserie brutar! Îşi dă în judecată pâinea că se
mucegăieşte prea repede! Invocă “Tinereţe fără Bătrâneţe”. Pierde în fata mucegaiului care îşi
câştigă în instanţă dreptul la “Viaţă fără de Moarte”.
Tăcere.
GHEONOAIA: Sau poate ar trebui să vă spun de cazul Ovidiei Condeescu!
CALUL şi FĂT-FRUMOS: Ovidia Condeescu?
GHEONOAIA: Da. Ovidia Condeescu. Femeia umblă de ani de zile prin sălile de tribunal cu
bărba-su într-o fiola, după ce un tribunal de provincie i-a aprobat “Tinereţe fără Bătrâneţe şi
Viaţă fără de Moarte” definitivă şi irevocabilă! Omul a-ntinerit până la stadiul monocelular,
34
dar nu poate muri pentru că nu-l lasă sentinţa! În concluzie... Instanţa a decis că nu poate
acorda... Tinereţe fără Bătrâneţe şi Viaţă fără de Moarte. (lui FĂT-FRUMOS) Aşa ca, ascultă-
mă, băiete. Eu vreau să-ţi fac un bine. Tu nu te lua după taică-tu, da?
GREFIERA: (o nouă scurgere de informaţii) Ca să nu mai vorbim de Dosarul 6066.
GHEONOAIA: Nu!
GHEONOAIA dintr-o dată horcăie puternic cum aude de SCORPIE.
GREFIERA: Cazul Scorpiei!
GHEONOAIA: Nu Scorpia!
GREFIERA: Multiple capete de acuzare pentru contrabandă cu Tinereţe fără Batranere!
GHEONOAIA: Aia nu se pune...! (vocea i se gâtuie şi se apucă de piept) Au!
CALUL: Cum aţi spus?
GREFIERA (înflăcărată): Dosarul 6066. N-aţi auzit? Mai citiţi gazeta. Scorpia şi tot clanul
ei şi-au făcut o adevărată afecere din comercializarea de T.F.B. fără licenţă.
CALUL: Fascinant! Şi sunt mulţi oameni implicaţi?
GREFIERA: Avem zeci, chiar sute de dosare. Dacă am fi pus în aplicare legea veche, am fi
reuşit să le venim de hac mai devreme.
GHEONOAIA horcăie puternic, GREFIERA o observă, dar nu se opreşte şi continuă să se

bucure de autoritatea căpătată.
FĂT-FRUMOS (CALULUI): Ai auzit? Trebuie să ajungem la Scoprie!
GHEONOAIA: (tragic.) Ascultă-mă, copile, mi-am dedicat toată viaţa aplicării Legilor!
Legile sunt tot ceea ce ţine lumea la un loc! Odată ce ai păşit pe tărâmul Scorpiei, tot ce ai
35
cunoscut până acum se destramă! Nu oi mai fi eu ce am fost cândva dar nu am să-ţi permit să
treci peste cuvântul Legii! Şedinţa se suspendă! (loveşte puternic cu ciocanul.) Afară!
CALUL: (lui FĂT-FRUMOS) Stăpâne! Simt că ceva e putred aici. Trebuie să găsim o breşă
care să ne arate drumul către Scorpie. (către GHEONOAIE) Onorată Instanţă! Spuneţi-ne, de
ce se află Scorpia încă în libertate?
GHEONOAIA se blocează şi horcăie puternic. Pare că ar vrea să răspundă, dar nu poate să

o facă.
GREFIERA (preluând cuvântul): Conform noii legi, promulgată prin ordonanţa judecătoarei
Grămescu, o descindere eficientă trebuie să beneficieze de elementul surpriză! Or, dacă
descinderea ar avea loc să zicem, vineri, n-ar mai fi o surpriză pentru nimeni, pentru că e
ultima zi lucrătoare rămasă din săptămână, şi dacă nu s-a descins până atunci, e singura zi în
care se mai poate descinde, aşadar descinderea e anticipată de către dedescins. Altă întrebare!
CALUL: (după o pauză) Atunci de ce nu descindeţi joi?
GREFIERA: Dacă în argumentul anterior am eliminat ziua de vineri, ziua de joi devine
ultima zi lucrătoare în care s-ar putea face o descindere şi elementul surpriză ar fi din nou
prejudiciat. Altă întrebare!
CALUL: (uşor nervos) Atunci trebuie să se intervină până joi!
GREFIERA: Cu ziua de joi neeligibilă, probabilitatea zilei de miercuri creşte considerabil,

ceea ce o scoate automat din ecuaţie. Altă întrebare!
FĂT-FRUMOS: (deja exasperat) Atunci de ce nu descindeţi Luni sau Marţi? Sunt şanse una
din două, dedescinşii tot ar fi cât de cât surprinşi...
GREFIERA: Luni şi Marţi nu se lucrează cu publicul!
CALUL: (cu sclipire) Am reuşit, stăpâne! Asta era! Am găsit breşa! (GHEONOAIEI)
Onorată Instanţă! Suspectez o complicitate! Conform ordonanţei domniei voastre ce a pus în
36
vigoare Noua Lege, arestarea Scorpiei şi aducerea ei după gratii este şi va rămâne, evident,
imposibilă! Lucru ce vă convine de minune, deoarece şi domnia voastră se numără printre
clienţii Scorpiei, ceea ce vă face vinovată pentru abuz în serviciu, conflict de interese şi
manifestari ce aduc atingeri onoarei şi prestigiului Justiţiei!
GHEONOAIA: (furioasă) Cum? Îndrăzneşti să mă acuzi? Te avertizez că aduci ofense

deosebit de grave Curţii! Înalta Curte nu poate fi trasă la răspundere pentru aşa ceva! E
nefondat!
CALUL: Obiectez, Onorată Instanţă! Unde-i Lege nu-i tocmeală!
GHEONOAIA: (cu disperare) EU sunt Legea!
CALUL: Onorată Instanţă, invoc abţinerea sau recuzarea. Alegerea vă aparţine!
GHEONOAIA: (se simte din ce în ce mai rău) DESTUL! Pedeapsa capitală! Hotărâre
definitivă şi irevocabilă!
CALUL: Scumpa mea… sunt om însurat… nimic nu mă mai sperie. Acum ce faci? Să te mai
acuz şi pentru ameninţare cu moartea?… (întinzând mâna spre tuburile prinse pe birou şi
oprind fluxul de aer)
GHENOAIA: (sufocându-se) Nu! Nu poţi face asta! Se respinge! (începe să lovească

frenetic cu ciocanul) SE RESPINGE!
CALUL: Onoratată Instanţă! Cer casarea tuturor sentinţelor date şi rejudecarea lor de către o
instanţă de judecată competentă! Cer recuzarea şi excluderea Judecătoarei Grămescu din
magistratură! Fiat Justitia ruat caelum!
GHEONOAIA horcăie puternic şi îşi dă ultima suflare prăbuşindu-se pe birou. GREFIERA

este lovită de o descărcare electrică şi rămâne inertă. Un bubuit puternic şi în fundal se
deschide o bulă de energie pulsândă.
[PROIECTIE: pe ecran, acum in spatele Gheonoaiei se creeaza o crapatura luminoasa care
pulseaza]
37
CALUL: Stăpâne, ăstă trebuie să fie Trecerea.
FĂT-FRUMOS: Uau.. de unde ştii toate lucrurile astea?
CALUL: (cu falsă modestie) Uneori mă mir şi eu de mine. Ţi-am spus vreodată că am vrut să
fiu procuror? Da, da. Înainte să o cunosc pe maică-ta, am vrut să mă înscriu la Drept şi…
FĂT-FRUMOS: (cu privirea spre GREFIERA inertă) Auzi...? Oare nu avem cum s-o
ajutăm?
CALUL se întoarce nemulţumit, apoi scoate şurubelniţa şi o răsuceşte la ceafa GREFIEREI.
CALUL: (meşterind cu şurubelniţa) Pfoai! Lucrătură proastă... (îi arată lui FĂT-FRUMOS)
ia uite-aici. Mentalitate sovietică întărită cu filament din occident… păi se poate aşa ceva?
GREFIERA se activează.
GREFIERA: Pe Scorpie o găsiţi... mai sus de mahalaua... mai sus de mahalaua... mai sus de
mahalaua... mai sus de mahalaua... Pa… Pa… Pa-Pa.. Patriarhiei...
FĂT-FRUMOS: Acum eşti liberă. Poţi să… vii cu noi… dacă vrei…
GREFIERA: (emoţionată) Eu?...
FĂT-FRUMOS: (zâmbitor) Da. Sunt sigur că Tata ar putea să te repare în cele din urmă...
GREFIERA se ridică în picioare şi încearcă să făcă un pas, apoi un al doile, dar genunchii ei
sunt slăbiţi şi la al treilea pas se prăbuşeşte, iar FĂT-FRUMOS se întinde să o prindă în
braţe.
GREFIERA: (întinzând mâna spre obrazul lui FĂT-FRUMOS) Judecătoarea Grămescu...

rând pe rând toată lumea a părăsit-o… Cum aş putea să plec şi eu acum?
38
GREFIERA mai scoate câteva cuvinte neinteligibile apoi se opreşte definitiv. Mâna ei se
prăbuşeşte pe podea.
CALUL: Stăpâne! Se închide breşa. Nu avem timp! Hai! Trebuie să mergem!
CALUL rămâne cu mâna întinsă spre FĂT-FRUMOS, dar acesta rămâne în genunchi lângă
GREFIERĂ. Lumina coboară uşor.
(Heblu)
Con de lumină peste FĂT-FRUMOS care a rămas în aceeaşi poziţie, cufundat în gânduri.
FĂT-FRUMOS: Nu ar fi trebuit să plec…
BERZELIUS: De ce ai mai fi rămas?
FĂT-FRUMOS: Pentru că… (visător) Fata aia... cu degete de fier şi ochelari rotunzi…
Grefiera… Era aşa… frumoasă. Mai frumoasă chiar decât e Mama! Cu ochii aia ai ei verzui,
atât de reci şi totuşi vii... şi părul ăla bălai… şi mătăsos … şi… (vulnerabil, încercând să-şi
mascheze implicarea) mă simţeam ciudat în preajma ei…
BERZELIUS: Adică?...
FĂT-FRUMOS: (în discomfort) Nu ştiu. Ciudat. Îmi transpirau palmele fără motiv când o
priveam şi îmi ardeau urechile... şi parcă în piept aveam... (cu nostalgie) Nu m-am mai simţit
atat de straniu de când eram mic şi am facut aprindere la plămâni înainte de Crăciun. Doar că
de data asta era ceva plăcut şi înălţător. Am mai citit câte ceva prin cărţi despre treaba asta,
dar nu mi-aş fi imaginat că se simte aşa. Mai că aş fi rămas acolo lângă ea de nu m-aş fi grăbit
atât de tare… (cu tristeţe) Aş fi putut măcar să o iau cu mine… Ştiu sigur ca dacă l-aş fi rugat
mai mult pe Tata, ar fi putut să o repare…
BERZELIUS: Şi la ce bun?
FĂT-FRUMOS: Aş fi putut să o salvez…
39
BERZELIUS: Şi atunci de ce nu ai făcut-o?
FĂT-FRUMOS: Nu am putut… Trebuia să ajung la Scorpie…

BERZELIUS: (amuzat) N-am să-nţeleg vreodată cum faceţi voi ce faceţi şi reuşiţi să
strângeţi în viaţă doar regrete…
FĂT-FRUMOS: (oftând prelung) Tu ai iubit vreodată?
BERZELIUS: (după o pauză) Şi de-asta vă invidiez. E atât de simplă Viaţa asta a voastră,
dar ce vă place să o complicaţi. Şi recunosc, sunt tare curios să ştiu cum e să pierzi ceva…
cum e să speri… cum e să-ţi faci iluzii… şi cum e să iubeşti. De asta nu înţeleg ce poate să îţi
placă atât Eternitatea asta pe care ţi-o doreşti cu orice preţ (după un moment de tăcere) Dar
cred că am devenit deja puţin cam liric… şi nu îmi stă în caracter. Aşa că, spune-mi: ai mai
ajuns la Scorpie?
FĂT-FRUMOS: Da, am ajuns. De cum am trecut dincolo de breşă, ne-am pomenit pe o

străduţă pietruită, pe unde nu vedeai urmă de trăsură sau de automobil. Soarele era la asfinţit
şi se făcuse cam răcoare. Nu mai fusesem niciodată atât de departe de casă până atunci…
(Heblu)
Scena 6 - Scorpia
Lumina este scăzută. Un baldachin luminat pe interior se înalţă ca un cort pe scenă.

SCORPIA este în baldachinul din faţă. CALUL şi FĂT-FRUMOS intră dintr-o parte. FĂT-
FRUMOS se uită speriat în jur.
FĂT-FRUMOS: Am ajuns?
CALUL: Da, da. Aici trebuie să fie.
FĂT-FRUMOS: De unde ştii?
40
CALUL: Pentru că am mai fost... (realizează scăparea) ...ÎNŞTIINŢAT şi alte dăţi că aici
am putea găsi ce căutăm.
FĂT-FRUMOS: Nu văd nimic. Felinarul ăla roşu de la intrare de-abia luminează treptele.
CALUL: Sssst, ascultă!
FĂT-FRUMOS: N-aud nimic.
CALUL: Ascultă, ascultă!
Un cântec ţigănesc începe să crească tot mai tare.

[PROIECTIE: animatie in bucla pe tot parcursul scenei. Urmarim o vita de vie desenata care
serpuieste intre desene si litere pe ceea ce pare a fi Manuscrisul Voynich]
SCORPIA: Daţi un leu pentru Ateneu. (ridicandu-se senzual din pat. Are ceva din damele de
companie de epocă şi din ţigăncile atemporale) Sau mai bine o para şi toată noaptea sunt a ta.
CALUL (Către FĂT-FRUMOS): Ei? Acum mai vrei să te duci acasă?
CALUL porneşte galeş spre patul SCORPIEI. Îşi scoate jobenul cu mare galanterie şi îi
sărută mâna. SCORPIA îşi întinde şoldul spre el cu aparatul de marcat. CALUL scoate două
monezi şi le bagă în aparat. SCORPIA scutură din şolduri, făcând banii să zdrăngăne.
SCORPIA începe să îi dea târcoale şi îl apasă uşor de umeri, lăsându-l în genunchi.
SCORPIA: Mmm, te uită la el ce armăsar! Oare ce cată doi gentilomi veritabili mai sus de
Mahalaua Patriarhiei?
CALUL: Păi... Ce caută orice bărbat pe lumea asta, nu? Hehehe... Căutăm Tinereţe...
SCORPIA: Nu-mi spuie! Lasă-mă să te ghicesc... (îşi plimbă degetele prin părul lui,
studiindu-i firele albe) Hauleo. Ce necruţător, timpul. Ce furtunoasă, lumea. Ce lungă cătare...
Ce departe, linişte. Căci linişte e ce ai cătat mata toată viaţa, nu?
41
CALUL: Ah, nu, de fapt am venit pentru...
SCORPIA îi acoperă gura cu degetele de la o mana şi îşi scoate una din eşarfele legate la
rochie. Începe să îşi plimbe eşarfa ca un văl pe deasupra ochilor CALULUI. CALUL închide
ochii şi se lasă purtat ca într-o transă.
SCORPIA: Mmmm... Linişte. Departe de iubiri mistuitoare. Departe de lupte sângeroase.

Linişte. Poate doar... clipocitul bălţii şi iarba care creşte... şi gâzele că zumzăie... şi-au să
zumzăie mult timp... fără ca măcar să ştie... sau să le mai pese... că a existat vreodată oameni.
Mâna îi alunecă în buzunar şi îi scoate sticla de votcă de la piept. CALUL tresare şi duce o
mână moale la buzunarul de unde i-a scos sticla.
SCORPIA: Io n-am milă de oamenii care îşi doresc cu tot dinadinsul liniştea... (Îi îndeasă
năframa în gură, făcută căluş) Pentru că aici la noi... (i se trânteşte în poală, cu spatele spre
public) se ţipă!
CALUL chiuie lung cu căluşul în gură şi se prăbuşesţe pe o parte, rămânând inert. FĂT-
FRUMOS urmăreşte speriat tot ce se întâmplă. SCORPIA se apleacă şi îi umblă prin
buzunare. Îi scoate câţiva bănuţi şi îi lasă nemulţumită să cadă din palmă. Cei patru asistenţi
ai lui BERZELIUS ies la iveală şi se apropie de CAL cu o targă. Îi pun cele două monede pe
ochi şi îl scot pe targă din scenă.
SCORPIA: ...Salariu de bugetar...
Se întoarce zâmbind către FĂT FRUMOS.
SCORPIA: Şi mai avem un muşteriu.
FĂT-FRUMOS clatină speriat din cap în timp ce SCORPIA se apropie de el.
SCORPIA: Ce e puiule, de ce te temi, nu de asta ai venit?
FĂT-FRUMOS: De ce să fi venit pentru asta... asta nu e ce caut!...
42
SCORPIA: Pentru că asta a cătat el. Limba dorinţii e diferită pentru fiecare. (începe să îi
deschidă nasturii de la vestă) Hai că se ocupă mama Scorpie şi de tine.
SCORPIA scoate dintre sâni un săculeţ legat cu şnur din care scoate un pachet de cărţi. Se
aşează pe şoldul calului şi amestecă pachetul, după care îl întinde spre FĂT-FRUMOS.
SCORPIA: Împărţeşte.
FĂT-FRUMOS vine lângă ea şi se aşează în genunchi. „Taie” cărţile şi SCORPIA continuă

să le amestece.
SCORPIA: Zodie vestită, numită ghicită, patru posturi ţi-am postit, ţi-am pus nume de ghicit.
Adevereşte vălul trecutului şi profeţeşte vălu’ viitorului. De v-o scădea cu bine să vă luminaţi
şi de-o scădea cu rău să vă-ntunecaţi. Să îmi spuneţi toate gândurile şi toate întâmplările... Să
fiţi ochi la care n-au să vază şi urechi la cine n-au s-auză... Alege-ţi cartea şi arată-mi-o.
FĂT-FRUMOS alege o carte şi i-o arată.
SCORPIA: Zodie vestită, numită ghicită, patru posturi ţi-am postit, ţi-am pus nume de ghicit.
Adevereşte profeţeşte viitorul junelui de inimă neagră şi arată-ne ce îl aşteaptă mai departe.
(scoate altă carte şi continuă dintr-o suflare ca un text bine invăţat) Da, da, văd că te îndrepţi
spre un tărâm fabulos, fermecător, fandaxit, unde nu-i nici tristeţe nici suspin...
FĂT-FRUMOS: Tinereţe fără Bătrâneţe şi Viaţă fără de Moarte?
SCORPIA: Nu ştiu, se duce vraja, se duce vraja, repede, bagă doi bănuţi la ghicitoare.
FĂT-FRUMOS se caută prin buzunare şi îi bagă femeii încă doi bănuţi în aparat.
SCORPIA: Aşa, acum e mai limpede. Zodie vestită, numită ghicită, patru posturi ţi-am
postit, ţi-am pus nume de ghicit. Adevereşte şi profeţeşte... Daaa, acum se vede mult mai
limpede. Tinereţe fără Bătrâneţe şi Viaţă fără de Moarte este ceea ce caţi. Şi eşti foarte
aproape. Mai trebuieşte numai să faci plata…
43
FĂT-FRUMOS mai scoate doi bănuţi.
FĂT-FRUMOS: Asta e tot ce am…
SCORPIA îi ia din mână.
SCORPIA: Cu ce-ai aici poţi onora doar ce este lumesc. De vrei să treci de partea cealalantă
trebuieşte să faci legământ de sânge şi de foc cu mine.
FĂT-FRUMOS: Ce... ce legământ?...
SCORPIA: Legământ ca n-ai să te căieşti şi n-ai să vrei să te întorci vreodată…
FĂT-FRUMOS: (nesigur) De ce aş vrea să mă întorc?...
SCORPIA: (nelăsându-l să pună întrebarea) Tre’ să-mi făgăduieşti că odată ajuns

acolo,oricât ţi-ar arde focu-n piept, nu ai să cazi ispitei şi n-ai să calci cumva în Valea
Plângerii!
FĂT-FRUMOS: În Valea Plângeri?...
SCORPIA: Se duce vraja! Făgăduieşti sau nu?
FĂT-FRUMOS: Şi Tata? Cu el ce o să se întâmple?
SCORPIA: Gândeşti prea mult, băiete! Nici n-ai plecat că şi ai remuşcări! Făgăduieşte odată!
FĂT-FRUMOS: Aşa să fie.. îţi fagăduiesc!
SCORPIA rânjeşte satisfăcută spre FĂT-FRUMOS preţ de o clipă, apoi:
SCORPIA: Dă-mi palma ta.
SCORPIA scoate un cuţitaş şi îl crestează în palmă, apoi se năpusteşte asupra lui, apucandu-i
44
faţa în mâini şi apăsându-i ochii cu degetele. FĂT-FRUMOS urlă de durere şi apoi se
prăbuşeşte. SCORPIA începe un descântec în timp ce îl încercuieşte pe FĂT-FRUMOS printr-
un dans la finalul căruia, BERZELIUS o conduce printre asistenţii săi afară din scenă.
SCORPIA: Coase-mi găicile la uăchi şi lasă-mi spiritul să vază.

Coase-mi găicile la uăchi şi lasă sorţile să cază.
Focul vânăt s-arză cartea, sângele să stingă setea.
Să te-azvârle peste mare, în pustiu, în depărtare,
Unde ochiul stâng se zbate, unde vântul nici nu bate.
Niciodat’ să te odihneşti, prin lume să hoinăreşti,
De nimic să-ţi aminteşti, nicicând să te ofileşti,
Şi de-o fi să-nnebuneşti, veşnic să îmi tot trăieşti!
Suflă vânt de dor de ducă şi mi-l du de-aici departe!
Suflă vânt de dor de ducă, de Moarte să n-aibă parte!
(Heblu)
Scena 7 – Tinereţe fără Bătrâneţe şi Viaţă făra de Moarte
Într-o parte a scenei este acum un brad de Crăciun. TATĂL este aşezat în fotoliu şi citeşte
ziarul. MAMA croşetează pe scaunul ei. Se aud zurgălăi şi colindători pe fundal. Amândoi
părinţii au o expresie zâmbitoare pe chip.
TATĂL: (citind presa) He he he. Politicienii ăştia nu-s normali.
FĂT-FRUMOS intră din spate, ştergându-se la ochi.
FĂT-FRUMOS: Mamă...? Tată...? Ce-i cu voi aici?
MAMA: Bună dimineaţa, „Făt-Frumos”! Cum ai dormit? Ţi-e foame?
FĂT-FRUMOS se uită în jur, se uită la bradul împodobit.
FĂT-FRUMOS: M-a... m-a păcălit.
45
MAMA: Cine te-a păcălit?
FĂT-FRUMOS: ...A zis că mă va duce într-un loc... fără bătrâneţe şi fără...
MAMA: Dragul de el, iar ai visat urât de la febră. (îl ia de mână şi îl pune pa sofa,
verificându-l de febră cu dosul palmei) Ia să vada mama daca mai are baiatul temperatură. (îi
pune termometrul) Hai că te face mama bine (pupându-l pe frunte).
FĂT-FRUMOS: (ridicându-se de pe sofa) Am... am mai fost aici.
TATĂL: În sufragerie? Păi să te ţină Dumnezeu să mai fii şi mâine!
FĂT-FRUMOS: (confuz, dar relaxat) Nu, nu... Aici...
TATĂL: (amuzat) Ce tot îndrugi acolo, măi „Făt-Frumos”? Şi ce te uiţi aşa mirat la mine?
(brusc) Vaaaai! Mă spionezi cumva? (începând un joc ce pare să fie ceva obişnuit între ei)
Aha! Te-am prins! Îl spionezi pe Tac-tu! (schimbându-şi vocea şi ridicându-se uşor de pe
fotoliu, gata de atac) Păi bine, mă, băiete… aşa te-am învăţat eu că-i politicos? Să mă perturbi
chiar când citesc gazeta? Eh, las’ că o să vezi tu cine-i Tac-tu! MUAHAHAHAHA! Păzea că
vine Zmeul!
TATĂL se “transformă” în Zmeu, schimbându-şi complet postura corpului şi se năpusteşte în

joacă la FĂT-FRUMOS şi începe să îl gâdile şi să-l ciupească părinteşte. FĂT-FRUMOS
intră în jocul lui, râde în hohote şi încearcă să opună rezistenţă, căutând o scăpare. Cei doi
se “încaieră” cateva clipe, apoi MAMA îî opreşte.
MAMA: (cu căldură) Ia, gata, gata, gata, că vă ajunge! (TATĂLUI în şoaptă, dojenitoare)
Încă nu şi-a revenit de tot... Ce Dumnezeu, te pui la mintea lui?
TATĂL o ia şi pe MAMĂ în braţe şi porneşte într-un dans lent şi senzual. FĂT-FRUMOS

asistă uimit, cu un zâmbet tâmp pe faţă. Nu şi-a mai văzut de mult părinţii în felul acesta.
TATĂL: Ma belle, voulez vous danser?
46
MAMA: (luată prin surprindere, dar răpusă de şarmul TATĂLUI) Hai, mai… ce faci?...
(chicotind) Ne vede ăsta micu’...
TATĂL: (şoptindu-i senzual la ureche) Chérie…
MAMA: (cu drag) Of, ce te mai prosteşti…
TATĂL: …fierbe apa aia...?
FĂT FRUMOS: (şoptit şi amuzat) „Fierbe apa aia...?”
MAMA: (zâmbitoare) Mai are puţin.

Cei doi se sărută drăgăstos apoi MAMA se desprinde de TATĂ.
MAMA: Ia, gata. (lui FĂT-FRUMOS) Mă duc să văd de ceai şi să îţi aduc ceva bun de papa.
Vezi să nu scapi termometrul! (iese prin stanga spre bucătărie)
TATĂL: Ia zi, băiatul tatii. Cum te simţi? Te-ai mai îmbujorat…
FĂT-FRUMOS: (senin) Mă simt… cum nu m-am mai simţit de multă vreme. Sunt... fericit!
TATĂL: Păi era şi cazul! Aşa te vreau. (îl ciufuleşte şi îl bate bărbăteşte pe spinare) Ia vino
să-ţi arăt ceva…
Îl ia pe FĂT-FRUMOS de după gât şi îl duce să îi arate ceva pe fereastră.
FĂT-FRUMOS: (extaziat) Uaaaau! Ce frumos!!! Cum de s-a strâns atâta?
TATĂL: Ehe… păi, a fulguit de aseară până azi-dimineaţă…Acum ai omăt cât vezi cu ochii..
Hai, că după ce te faci bine, te duce tata să te dai şi tu cu saniuţa…
FĂT-FRUMOS: Daaaa! (sare şi îşi ia TATĂL în braţe) Şi facem şi un om din tot omătul
ăsta?
47
TATĂL: Facem tot ce o să vrei tu să facem, numai fă-te bine…
MAMA se întoarce cu o tăviţă pe care are un pahar cu lapte, ceainicul cu ceai şi o farfurie cu
bulz.
MAMA: Iubitul mamei, ia uite ce ţi-am pregătit…
FĂT-FRUMOS: Bulz! Doamne, de când n-am mai mâncat!...
MAMA: Favoritul tău! Acum că am ieşit din post, poţi să mănânci tot ce vrei tu. (îî întinde
farfuria apoi brusc) Hiii! Te-ai spălat pe mâini? (FĂT-FRUMOS dă din cap că da) Aoleu! Era
să uit de termometru. Au trecut 7 minute?
FĂT-FRUMOS scoate termometrul de la sub braţ şi i-l îndinde MAMAEI. Scurt moment de
tensiune după care:
MAMA: 37 cu 1…
TATĂL: (uşurat) 37 cu 1…
MAMA: A mai scăzut… Hai, acum poţi să papi. Dar ia-o încet, să nu ţi se aplece
FĂT-FRUMOS ia farfuria cu bulz, se pune pe jos şi începe să mănânce cu poftă. TATĂL şi

MAMA se duc la locurile lor şi revin la acţiunile iniţiale.
TATĂL: (ca şi cum şi-ar fi amintit ceva foarte important) Auzi… ia aruncă tu un ochi sub
pom, nu cumva a trecut Moş Crăciun?
FĂT-FRUMOS lasă farfuria de o parte şi se duce la brad unde găseşte un mănunchi de

creioane colorate. Între timp TATĂL scoate din spatele lui un desen mare in creion negru
reprezentând un bărbat cu ochelari rotunzi şi pălărie.
FĂT-FRUMOS: CREIOANE COLORATE! Şi au şi bej pentru culoarea pielii!
48
TATĂL: Pe semne că Moşul ţi-a văzut desenele şi s-a gândit că le-ar prinde bine nişte
culoare.
FĂT-FRUMOS aleargă la părinţii lui şi îi îmbrăţişează.
FĂT-FRUMOS: Vă mulţumesc! Sunteţi cei mai buni părinţi din lume!

TATĂL: O-hoho! I-auzi! Păi atunci ia dă tu fuguţa la bucătărie şi spală-ţi farfuria, ca să nu se
mai ridice măică-tă.
FĂT-FRUMOS fuge spre ceas, dar TATĂL lui îl opreşte.

[PROIECTIE: In clipa in care se „loveste” de peretele din ceas, pe ecran apare un zid de usi
de epoca aliniate una langa alta inegal. Usile raman in continuarea secventei]
TATĂL: Nu acolo! Ce faci? Acolo doarme bunica, vezi să n-o trezeşti. E în camera cealaltă.
FĂT-FRUMOS se întoarce şi iese pe uşa din spate. După câteva clipe se întoarce din nou,
ştergându-se la ochi ca şi cum tocmai s-ar fi trezit. Scena se repetă.
FĂT-FRUMOS: (voios) Bună dimineaţa!
MAMA: Dragul de el… (îl ia de mână şi îl pune pa sofa, verificându-l de febră cu dosul
palmei) Ia să vada mama daca mai are baiatul temperatură. (îi pune termometrul) Hai că te
face mama bine (pupându-l pe frunte).
FĂT-FRUMOS: (ridicându-se de pe sofa, confuz, dar relaxat) Ia stai puţin. În ce zi

suntem?…
49
TATĂL: (amuzat) Ce tot îndrugi acolo, măi „Făt-Frumos”? Şi ce te uiţi aşa mirat la mine?
(brusc) Vaaai! Mă spionezi cumva? (începând un joc ce pare să fie ceva obişnuit între ei)
Aha! Te-am prins! Îl spionezi pe tac-tu! (schimbându-şi vocea şi ridicându-se uşor de pe
fotoliu, gata de atac) Păi bine, mă, băiete… aşa te-am învăţat eu ca-i politicos? Să mă perturbi
chiar când citesc gazeta? Eh, las’ că o să vezi tu cine-i Tac-tu! MUAHAHAHAHA! Păzea că
vine Zmeul!


50
MAMA: Ia, gata. (lui FĂT-FRUMOS) Mă duc să văd de ceai şi să îţi aduc ceva bun de
papa.Vezi să nu scapi termometrul! (iese prin stanga spre bucătărie)
FĂT-FRUMOS: (senin) Mă simt chiar fericit!
să-ţi arăt ceva.
TATĂL: Ehe… păi, a fulguit de aseară până azi de dimineaţă…Acum ai omăt cât vezi cu
ochii.. Hai, că după ce te faci bine, te duce tata să te dai şi tu cu saniuţa…
ăsta?
TATĂL: Facem tot ce o să vrei tu să facem, numai fă-te bine!
bulz.
MAMA: Ia uite, iubitul mamei, ce ţi-am pregătit…
FĂT-FRUMOS: Bulz!
farfuria apoi brusc) Hiii! Te-ai spălat pe mâini? (FĂT-FRUMOS dă din cap că da) Hii! Era să
uit de termometru. Au trecut 7 minute?
51
MAMA: 37 cu 1…
MAMA: A mai scăzut… Hai, acum poţi să papi. Dar ia-o încet, să nu ţi se aplece


culoare.

mai ridice măică-tă.
FĂT-FRUMOS fuge spre ceas, dar TATĂL lui îl opreşte.
TATĂL: Nu acolo! Ce faci? Acolo doarme bunica, vezi să n-o trezeşti. E în camera cealaltă.
FĂT-FRUMOS se întoarce şi iese pe uşa din spate. După câteva clipe se întoarce din nou,
ştergându-se la ochi ca şi cum tocmai s-ar fi trezit. Scena se repetă din nou.
52
FĂT-FRUMOS: Bună dimineaţa, Mama! Bună dimineaţa, Tata!
MAMA: Dragul de el… (îl ia de mână şi îl pune pa sofa, verificându-l de febră cu dosul
palmei) Ia să vada mama daca mai are baiatul temperatură. (îi pune termometrul) Hai că te
face mama bine (pupându-l pe frunte).
TATĂL: (amuzat) Ce tot te uiţi aşa la mine, măi Prâslea? (brusc) Vai! Mă spionezi cumva?
(începând un joc ce pare să fie ceva obişnuit între ei) Aha! Te-am prins! Îl spionezi pe tac-tu!
(schimbându-şi vocea şi ridicându-se uşor de pe fotoliu, gata de atac) Păi bine, mă, băiete…
aşa te-am învăţat eu că-i politicos? Să mă perturbi chiar când citesc gazeta? Eh, las’ că o să
vezi tu cine-i Tac-tu! MUAHAHAHAHA! Păzea că vine Zmeul!


53

MAMA: Ia, gata. (lui FĂT-FRUMOS) Mă duc să văd de ceai şi să îţi aduc ceva bun de
papa.Vezi să nu scapi termometrul! (iese prin stanga spre bucătărie)
FĂT-FRUMOS: (senin) Fericit!
să-ţi arăt ceva…
TATĂL: Ehe… păi, a fulguit de aseară pân’ de dimineaţă…Acum ai omăt cât vezi cu ochii..
Hai, că după ce te faci bine, te duce tata să te dai şi tu cu saniuţa...
ăsta?
TATĂL: Facem tot ce o să vrei tu să facem, numai fă-te bine!
54
bulz.
MAMA: Iubitul mamei, ia uite ce ţi-am pregătit…
FĂT-FRUMOS: Bulz!
farfuria apoi brusc) Hiii! Te-ai spălat pe mâini? (FĂT-FRUMOS dă din cap că da) Hii! Era să
uit de termometru. Au trecut 7 minute?
MAMA: 37 cu 1…
MAMA: A mai scăzut. Hai, acum poţi să papi. Dar ia-o încet, să nu ţi se aplece


culoare.
55

mai ridice măică-tă. NU, nu acolo! NUUUUU!
FĂT-FRUMOS aleargă cu toată viteza prin ceas. Se aruncă spre el moment în care se aude o
oglindă spărgându-se.
[PROIECTIE: Usile se prabusesc, lasand loc imaginii „in oglinda” a actiunii de pe scena
(filmare).]
(Heblu)
Scena 8 – Valea Plângerii
[PROIECTIE: Pe ecranul din spate este proiectată imaginea din sufragerie – TATĂL pe
fotoliu, citind ziarul şi MAMA croşetând. Pe scenă, sofaua şi fotoliul au fost întoarse cu
spatele şi formează un pat. În pat este o siluetă umană acoperită cu cearşaf. O pereche de
papuci de casă se află lângă pat. FĂT FRUMOS este trântit pe jos. Se ridică în patru labe şi
priveşte speriat prin întuneric. Priveşte înapoi spre ceas, unde părinţii îşi continuă
activitatea. Porneşte speriat înainte prin lumina difuză şi fiecare sunet îl face să tresară. Pare
o altă lume.
Parintii pleaca de pe scena, dar cei din „oglinda raman”. Pe ecran apare Berzelius si acolitii
sai care au un dans asemanator cu o sceneta din filmele lui Meliese. Filmul se rupe si incep
sa apara diferite imagini de cosmar (vintage footage sau filmare), intretaiate cu imaginea
patului pe care se afla o silueta acoperita cu un cearsaf. (**spre a fi clarificat**)
FĂT-FRUMOS se apropie de patul acoperit cu cearşaful alb. Apropie o mână de el, apoi
împunge uşor silueta de sub el.
FĂT-FRUMOS: Buna...? Buna...
56
Neprimind niciun răspuns împunge din nou. Puţin mai agitat, îşi pune toată palma încercând
să o trezescă.
(Heblu)
Părinţii lui FĂT-FRUMOS sunt în picioare cu mâinile împreunate şi capul în jos. Poartă
banderole de doliu. MAMA lui FĂT-FRUMOS poartă un văl de doliu şi are în mâini un
buchet de flori mortuare. Cei patru cărăuşi ai lui BERZELIUS stau de partea cealaltă a
„patului”. BERZELIUS se află într-un genunchi lângă pat. Se ridică în picioare şi îşi notează
ceva într-un carneţel. Pentru prima dată nu are mănuşi. FĂT-FRUMOS se află de cealaltă
parte a scenei. E întins pe burtă şi colorează senin nişte desene.
BERZELIUS: Asistenţii mei se vor ocupa de cele trebuincioase.
TATĂL: Vă mulţumim...
BERZELIUS: (punându-şi mănuşile) Înţeleg că băiatul a fost cel care a constatat decesul?
TATĂL: Da... dar... vă rog să nu îi spuneţi nimic. E prea mic ca să înţeleagă.
BERZELIUS: (mirat) Prea mic? Mă scuzaţi, cum adică prea... „mic”?
TATĂL: Păi… Încercăm să îl ferim pe cât posibil de… I-am spus că Bunica (se asigură că
este la destulă distanţă cât să nu fie auzit) I-am spus că Bunica a plecat să prepare cozonaci la
Marea Brutărie cu Patru Hornuri şi…
BERZELIUS: Cu patru hornuri... adică...? (chicoteşte) O, vai. Foarte ingenios. Nu m-aş fi

gândit la asta.
TATĂL: (zâmbeşte) Da... Patru hornuri… brutărie...
Asistenţii lui BERZELIUS ridică silueta din pat şi o duc afară.
MAMA: (suspinând) Dumnezeu s-o odihnească în pace.
57
BERZELIUS: (zâmbitor) Şi acum, de nu vă e cu supărare… aş dori să văd cum se mai simte
micuţul meu pacient… între patru ochi… dacă nu vă cer prea mult.
MAMA şi TATĂL ies în urma celor patru acoliţi ai lui BERZELIUS. BERZELIUS se apropie
de FĂT-FRUMOS. Îi priveşte desenul peste umeri.
BERZELIUS: Ce desenezi tu acolo? O vulpe?
FĂT-FRUMOS: Nu. E un iepure.
BERZELIUS: Un iepure! Fireşte. Oryctolagus Cuniculus… acest biet mamifer adesea

asociat în conştiinţa umană… cu frica. Îţi plac iepurii?
FĂT-FRUMOS: Îmi plac... Sunt rapizi. (îşi dă seama că l-a luat valul şi se întoarce spre
BERZELIUS) Dar, ştiţi… Mama mi-a spus să nu vorbesc niciodată cu străinii...
BERZELIUS: Cu străinii? Dar noi doi ne cunoaştem de ani de zile, nu-i aşa? Când s-a stricat
soba şi o noapte-ntreagă a scăpat gaz? Parcă şi-acum simt mirosul. (FĂT-FRUMOS nu
răspunde) Nu? Ei, poate că erai prea mic. Atunci poate cârcelul din Lacul Mogoşoaia? Sau
Marea Prăbuşire a Dulăpiorului din Duminica Paştilor? Ca să nu mai vorbim de miile de
tramvaie pe care le-ai fentat în ultima clipită, ba chiar dintr-unul ţi-am făcut şi cu mâna. Şi toţi
copacii pe care i-am căţărat împreună, toţi plămânii pe care i-am aprins… tu şi cu mine, şi
toate smochinele înghiţite… (îşi aduce aminte de bomboană şi o scoate din buzunar, apoi
continuă să se joace cu ea, prefăcându-se dezamăgit) ca acum să te faci că nici nu ne
cunoaştem.
FĂT-FRUMOS se simte prost, aşa că îşi semnează desenul cu iepurele şi i-l face cadou lui
BERZELIUS.
FĂT-FRUMOS: Vă rog să mă iertaţi… Pentru dumneavoastră.
BERZELIUS îl priveşte suspicios.
58
BERZELIUS: (neştiind cum să reacţioneze) O, vai… Îţi mulţumesc. (face rapid desenul sul.)
Eşti isteţ. Mai isteţ decât te cred părinţii tai. Hai să îţi spun o ghicitoare. E cu iepuri. Dacă îmi
răspunzi la ea... îţi dau bomboana asta.
BERZELIUS scoate o bomboană de pom învelită în hârtie şi i-o arată.

[PROIECTIE: Filmare cu o desenare in timp real cu povestea lui Berzelius. (desenele sunt
facute pe foaie de calc, filmate de dedesupt)]
BERZELIUS: Un ţăran ar vrea să traverze râul cu o barcă. Trebuie să treacă de partea
cealaltă un iepure, un lup şi o varză. Barca sa este mult prea mică şi nu îi poate lua pe toţi
deodată, aşadar e nevoit să îi petreacă de pe un mal pe altul unul câte unul. Pe malul celălalt,
însă, află că nu au ajuns decât lupul şi cu varza. Cum aşa?
FĂT-FRUMOS: Aaaa, e simplu! Am învăţat ghicitoarea asta la şcoală. Mai întâi trebuia să
ducă iepurele...
BERZELIUS: Aşa...
FĂT-FRUMOS: Apoi varza... Dar, dacă ar lăsa iepurele cu varza, ar mânca-o, aşa că trebuie
să ia iepurele cu el la drumul de întoarcere. Îl lasă pe mal şi ia lupul. Lasă lupul lângă varză şi
abia acum se poate întorce după iepure.
BERZELIUS: Greşit! Iepurele nu a părăsit niciodată vizuina. Ţăranul nu a avut niciodată

intenţia să-l traverseze râul. Totul... a fost în mintea iepurelui.
BERZELIUS mănâncă bomboana şi pleacă.
(Heblu)
Scena 9 - Trezirea
FĂT-FRUMOS se întoarce în sufragerie.
59
FĂT-FRUMOS este crispat. Nu se mai uită către brad. Are privirea pierdută.
MAMA: Dragul de el, iar ai visat urât de la febră? (îl ia de mână şi îl pune pa sofa,
verificându-l de febră cu dosul palmei) Ia să vada mama daca mai are baiatul temperatură. (îi
pune termometrul) Hai că te face mama bine (pupându-l pe frunte).
FĂT-FRUMOS: (îşi scoate termometrul de la sub braţ şi apoi se ridică îngândurat de pe

sofa) Stai puţin. Ceva nu e în regulă... Nu am mai fost aici?...
TATĂL: În sufragerie? Păi să te ţină Dumnzeu să mai fii şi mâine!
FĂT-FRUMOS: Ce-ai spus?...
TATĂL: (amuzat, după o miă întrârziere) Ce tot îndrugi acolo, măi „Făt-Frumos”? Şi ce te
uiţi aşa mirat la mine? (brusc) Vaaai! Mă spionezi cumva? (încercând acelaşi joc) Aha! Te-
am prins! Îl spionezi pe Tac-tu!
FĂT-FRUMOS: Încetează…

joacă la FĂT-FRUMOS, dar acesta îl respinge.
FĂT-FRUMOS: M-am săturat de jocul ăsta idiot! Lasă-mă în pace…
Pauză.
MAMA: (confuză, din senin) Ia, gata, gata, gata, că vă ajunge! (TATĂLUI în şoaptă,
dojenitoare) Ce Dumnezeu, te pui la mintea lui?
TATĂL o ia brusc pe MAMĂ în braţe şi porneşte într-un dans lent şi senzual. FĂT-FRUMOS
îi ignoră total şi îşi cuprinde faţa între palme.
60
TATĂL: (din nimic) Chérie…
MAMA: (la fel) Of, ce te mai prosteşti…
FĂT FRUMOS: „Fierbe apa aia...?”
MAMA: (după o altă pauză) Mai… are… puţin…
Cei doi dau să se sărute stângaci, apoi MAMA se desprinde de TATĂ, dar nu mai porneşte
spre bucătărie.
TATĂL: Băiatul tatii… Cum te simţi?...
FĂT-FRUMOS: (pentru el) Mi-e cald… aş vrea să ştiu ce mi se întâmplă…
TATĂL: Era şi cazul!... Ia să-ţi arăt ceva…
FĂT-FRUMOS se duce singur la fereastră.
FĂT-FRUMOS: (şocat) Ce?!... Când s-a topit omătul?
TATĂL: Ehe… păi, a fulguit până azi dimineaţă…Acum, ai omăt… te faci bine… te duce
tata să te dai şi tu cu saniuţa…
FĂT-FRUMOS: Tu te auzi ce spui?! Asta mi-ai spus şi ieri şi alatăieri… şi în fiecare zi!... Şi
suntem în acelaşi loc! (nu primeşte răspuns) M-ai auzit?!... (pauză) Ti-am pus o întrebare!..
(pauză) Ai surzit?!?
TATĂL: (cu un zâmbet crispat) Nu cumva... a trecut Moş Crăciun?
FĂT FRUMOS merge furios la brad, se apleacă, ia ceva de sub pom şi rămâne câteva clipe
cu spatele spre public, apoi se întoarce. Are în mână cărţile de tarot ale SCORPIEI.
FĂT FRUMOS: Ce-s astea?...
61
TATĂL: Pe semne că... Moşul ţi-a văzut desenele şi... nişte culoare.
FĂT-FRUMOS: CE-S ASTEA?!? Astea n-au ce căuta aici!
FĂT-FRUMOS le aruncă una câte una şi începe să privească în jur.
FĂT-FRUMOS: (deja disperat) Ce Dumnezeului s-a întamplat cu voi?... De ce nu îmi

răspundeţi?...
TATĂL: Mai bine... du-te şi... farfuria...
FĂT-FRUMOS: (pauză) Nu, nu are cum! Voi nu sunteţi reali!... Voi nu sunteţi părinţii mei!
E un vis urât din care nu pot să mă trezesc! Vreau să-i văd pe ai mei certându-se, să se dea cu
capul de pereţi, să se împace iarăşi şi-apoi iarăşi să se certe... Vreau să mă duc acasă!
MAMA vine lângă el.
MAMA: (mângâidu-i părul) Dar eşti acasă...
FĂT-FRUMOS: (urlând în sus, ignorând-o pe MAMĂ) M-ai auzit? Am zis că vreau să ies de
aici!!!!
TATĂL îl înhaţă pe FĂT-FRUMOS de braţ cu putere şi rămâne nemişcat ca un robot în timp
ce FĂT-FRUMOS se zbate.
TATĂL: Dar stăpâne... nu asta ţi-ai dorit?...
FĂT-FRUMOS: Scorpia m-a păcălit!... Asta nu e viaţa mea!
MAMA: Ce-ai făcut, nenorocitule?... Ai pus piciorul în Valea Plângerii!...
SCORPIA: (din fundal, dublând vocea MAMEI) …Valea Plângerii…
TATĂL şi MAMA încep să se scuture ca doi epileptici preţ de câteva clipe, apoi se prăbuşesc
la pământ.
62
FĂT-FRUMOS: (speriat, văzând ceva în fundal) Cine-i acolo?...
[Proiectie ***de clarificat***]
SCORPIA iese la iveală. Este acum arsă pe tot corpul şi se îndreaptă cu un mers bizar către
FĂT-FRUMOS.
SCORPIA: Nefericitule, nu ştii că nu e voie să te abaţi niciodată de la traseu?
FĂT-FRUMOS: Tu… Nu trebuia să am încredere în tine! M-ai tras pe sfoară…
SCORPIA: De bună voie, cu sângele ai făgăduit că ai să dai uitării frica ce te-a hrănit de când
erai în pântec… (se apropie de FĂT-FRUMOS)
FĂT-FRUMOS: Tot ce-i aici e doar minciună… şi deşertăciune!…
SCORPIA: Născute din ambiţia ta deşartă.
FĂT-FRUMOS: Nu asta mi-am dorit…
SCORPIE: (cu căldură, după o pauză) Ţi-am dat ce ai cerut… Cutezi acum să fii nemulţumit
când singur legământul ţi-ai călcat? Coşmarul ce-l trăieşti acum e plămădit de mintea ta, din
spaima ce te schingiuieşte. (întinzând o mână tremurândă spre el.) Spune-mi, copile, de unde
ai strâns în tine atâta suferinţă?
FĂT-FRUMOS: Asta nu-i Tinereţe fără Bătrâneţe şi Viaţă fără de Moarte… Asta-i, cel mult
“o clipă de Eternitate”…
SCORPIA: Acelaşi lucru…
SCORPIA vine lângă FĂT-FRUMOS şi îl mângâie cu senzualitate pe piept.
FĂT-FRUMOS: Cum să fie acelaşi lucru? Nimic din tot ce e aici nu e adevărat…
63
SCORPIA: Ce-ţi trebuieşte ţie Adevărul atâta timp cât poţi fi fericit? Gândeşti prea mult…
Te leapădă de frică!
FĂT-FRUMOS: Mă simt atât de singur. Mi-e frig… Şi m-a luat aşa un dor de Mama şi de
Tata…
SCORPIA: De ce să plângi acum după cei ce te-au ţinut mereu în loc?... Dă-i uitării! Ţi-au
fost mereu potrivinici. Cu cât te-ai înălţat mai mult spre visul tău, cu atât ei te-au văzut din ce
în ce mai mic. Uitarea şi mersul înainte sunt cea mai bună cale… Încă mai poţi să îţi recapeţi
visul…
SCORPIA îl prinde într-o îmbrăţişare pasională pe FĂT-FRUMOS. Îl priveşte hipnotic şi îi

cuprinde capul între mâini.
SCORPIA: Rămâi aici cu mine şi am să te fac să uiţi de foame şi de sete, de boală sau
tristeţe… ştii tu, toate acele lucruri care împreună te îmbătrânesc înainte de vreme… Rămâi
aici! În mine ai salvarea de la Moarte! În mine ai să găseşti tot ce-ai râvnit vreodată!
FĂT-FRUMOS o priveşte fascinat pe SCORPIE, cedând uşor farmecelor ei.
SCORPIA: Fii fericit… cu mine!... Ce ai lăsat în urmă nu e o viaţă fericită…
Cei doi se sărută cu patimă.
FĂT-FRUMOS: (desprinzându-se din sărut, cu regret) Aşa e… Şi nici nu trebuie să fie!

FĂT-FRUMOS se întinde după cuţitul de la brâul SCORPIEI şi fără să ezite îşi crestează
gâtul de la stânga la dreapta, prăbuşindu-se apoi într-o baltă de sânge. SCORPIA scoate un
urlet lung de furie, ca apoi să se zvârcoloască cu putere. Lumini, fum, în timp ce ASISTENŢII
LUI BERZELIUS năvălesc asupra SCORPIEI, ca nişte animale de pradă, doborând-o la
pământ. Şuieratul prelung al apei care fierbe în ceainic creşte tot mai puternic, acoperind
toată scena. Heblu.
Scena 10 – Epilog
64
În centrul scenei FĂT-FRUMOS zace fără suflare sub un con de lumină albă. Din întuneric
îşi face apariţia o siluetă feminină. Se apropie uşor de trupul lui FĂT-FRUMOS şi o putem
distinge pe MAMA. Poartă cu ea un lighean cu apa şi o carpă. Are o privire senină şi un
zâmbet cald. Se coboară asupra fiului său şi începe să îl mângâie duios pe păr.
MAMA: Of, puiul mamii… Tu eşti aşa plăpând…
Începe să îi tamponeze rana de la gât şi să îl spele de sânge.
MAMA: …şi aprig… şi neîndemânatic… Cum te scapă Mama cu privirea tu şi ai făcut

buba… De când eşti mic te ţii numai de pozne. (cu drag şi nostalgie) Când te-ai ascuns pe
după sobă şi ai uitat rotiţele învârtite... Când te-am lăsat să înoţi în lacul Mogoşoaia… Ce ne-
ai mai speriat… sau când te-ai căţărat să ajungi la punga de bomboane în sfânta zi de Paști şi
ai dărâmat dulapul … Şi câte şi mai câte… Of, puişorul mamii… Să nu ai teamă nici acum, te
face mama bine…
FĂT-FRUMOS începe să respire uşor şi începe să se mişte ca şi cum s-ar trezi din somn.
MAMA: Copilul meu frumos… trezeşte-te… Atâta mi-ai lipsit de m-am uscat de dorul tău.
N-aş fi crezut vreodată, însă, că ai să pleci ca un zurliu în lume şi ai s-o laşi pe mămicuţa ta să
te aştepte atâta vreme... Acum suntem din nou aproape… împreună….
FĂT-FRUMOS: (bombănit) Mamă?... (deschizând ochii) Mamă… Iar am visat urât…
MAMA: Visul urât e-aproape pe sfârşite! Mai ai puţin şi ai scăpat. (ştergând şi ultima
picătură de sânge de pe corpul lui FĂT-FRUMOS) Ia, uite! Acum eşti iar curat…
MAMA îl sărută pe frunte şi apoi se ridică, retrăgându-se încet înapoi în întuneric. FĂT-
FRUMOS se ridică cu dificultate. Este confuz şi se mişcă greoi.
MAMA: Ridică-te, băiatul meu…
FĂT-FRUMOS: (întinzând neputincios mâna spre ea) Mamă…
65
MAMA: …şi vino acasă…
FĂT-FRUMOS: Aşteptă-mă!...
MAMA: ...ceaiul e aproape gata…
FĂT-FRUMOS: Mamă, stai!...
MAMA: Vino acasă!...
FĂT-FRUMOS se întinde spre direcţia în care a plecat MAMA. [PROIECTIE: Un colaj de

imagini ce se suprapun loveşte interiorul ceasului din fundal. Este completat de sunete şi
muzici din toate timpurile, unele mai mult sau mai puţin recognoscibile.] FĂT-FRUMOS
priveşte la început încremenit spre ele, apoi uşor, uşor se lasă copleşit şi începe să fugă pe
loc în direcţia opusă, încercând să lase în urmă toată tevatura. Ritmul imaginilor şi al
sunetelor devine din ce în ce mai alert şi mai zgomotos. Zgomote, flash-uri în crescendo.
FĂT-FRUMOS marchează cu un urlet finalul trecerii timpului, prăbuşindu-se apoi în
genunchi. Se revine la lumina verde-bolnăvicioasă de pe prolog şi restul intervenţilor din
prezent. Se află din nou în sufrageria sa.
FĂT-FRUMOS: (grav) Credeam că visul cel urat s-a isprăvit… De cum am deschis ochii, m-
am pomenit străin de tot ce mă-nconjoară. Bătrânul meu oraş, îmi pare că a dispărut acum cu
totul… În locul caselor boiereşti se înalţă turnuri de oţel şi sticlă… oamenii s-au schimbat şi
ei… Unii se îgrămădesc pe străzi mai rău ca la târgul de Paște… alţii coboară în mine
subterane de unde huruie trenuri infernale... Nici graiul parcă nu mai semăna cu ce vorbeam
când am plecat de-acasă… parcă mârâie unii la alţii… Şi ce de luminiţe şi automobile… Mi-
am pus mâinile la urechi şi am fugit ca un bezmetic... Din fericire, strada mea e încă aici unde
am lăsat-o… şi chiar şi casa… dar nici ele nu mai sunt aşa cum le ştiam… Cum e posibil să se
fi schimbat atâtea lucruri peste noapte?…
VOCEA LUI BERZELIUS: (la început doar vocea, ca spre final să îşi facă apariţia din
ceasul din fundal) Ai dreptate… Lumea pe care o ştiai… sau, mai bine zis: lumea pe care te-ai
chinuit să o înveţi… a şi trecut. (făcându-şi apariţia) Pe un singur lucru poţi conta că nu se va
66
schimba vreodată… (deschizând larg braţele, ca şi cum l-ar aştepta pe FĂT-FRUMOS într-o
îmbrăţişare părintească) …şi tu… fugi tocmai de el…
FĂT-FRUMOS: (uluit) Ironic… acum totul se leagă… Exact ca în visul meu… oricât aş
alerga de tare, iepurele mă va aduce de fiecare dată la tine!... sau poate că ai dreptate…
iepurele nu a părăsit niciodată vizuina…
***aici e WORK in PROGRESS din partea co-autorului***
67

Tinerete Fara Batranete Si Viata Fara de Moarte Draft 7.1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tinerete Fara Batranete Si Viata Fara de Moarte Draft 7.1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Titlu: Tinereţe fără Bătrâneţe şi Viaţă fără de Moarte

Autor: Filip Columbeanu şi Radu Stoian

Un fluierat lung de ceainic.

Câteva bubuituri puternice ca de lemne rupte, apoi înauntru dă buzna FĂT-FRUMOS.

O lumină cade asuprea ceainicului.

FĂT-FRUMOS: Dumnezeule! (aruncând apoi o privire spre fereastră) Dumnezeule… ce-i

VOCEA LUI BERZELIUS: S-au dus…

FĂT-FRUMOS: (după o pauză) S-au dus… să se plimbe? (aproape ca un delir) Atunci e

FĂT-FRUMOS întinde mâna şi ia ceaşca de ceai, dar se strâmbă după ce o adulmecă.

FĂT-FRUMOS: Ce ceai e ăsta? Zici că e pucioasă…

VOCEA LUI BERZELIUS: Bună întrebare…

FĂT-FRUMOS: Unde eşti?

VOCEA LUI BERZELIUS: Sunt chiar lângă tine…

FĂT-FRUMOS: (Grav.) Mă aştepti de mult...?

VOCEA LUI BERZELIUS: De mai mult decât ar fi trebuit…

VOCEA LUI BERZELIUS: Contrar părerii generale, nu am luat pe nimeni cu forţa.

VOCEA LUI BERZELIUS: (Amuzat.) De ce crezi că nu s-a mai întors niciunul?

FĂT-FRUMOS: Ei bine, cu mine ia-ţi gândul! Eu nu sunt ca ceilalţi!

BERZELIUS: Dac-ai ştii câţi oameni mi-au spus acelaşi lucru...

FĂT-FRUMOS se încordează pentru o clipă, apoi se prabuşeşte pe sofa încremenit. Linişte.

BERZELIUS: Ai păţit ceva?

Lumina generală se schimbă. Un verde bolnăvicios inundă încăperea. FĂT-FRUMOS inspiră

VOCEA LUI BERZELIUS: Eşti bine?...

FĂT-FRUMOS: (confuz) Aşa cum... îmi amintesc?

FĂT-FRUMOS trage cearşaful alb ce acoperă fotoliul şi priveşte lung.

BERZELIUS: Acolo?... Ce-i acolo?...

MAMA, TATĂL, DOCTORUL BERZELIUS şi anturajul său

TATĂL: (îngrijorat) Trebuie să ajungă, iubirea mea, mai rezistă puţin.

MAMA geme din nou.

MAMA îl apucă de mână să-l oprească.

TATĂL: Mă-ntorc imediat, iubirea mea.

Se privesc câteva secunde fără să scoată vreun cuvânt niciunul.

BERZELIUS: (privindu-l câteva clipe) Vă rog să mă scuzaţi. Cred că am greşit adresa.

BERZELIUS: Clopotarii Vechi, numărul 11?

TATĂL: Da, da. Poftiţi!

BERZELIUS: Parchetul. L-aţi schimbat.

BERZELIUS se întoarce spre MAMĂ.

TATAL: Cum adică mort...

Se apropie de femeie. O inspectează de la distanţă, fără să o atingă. MAMA geme de durere.

BERZELIUS: (sec, către TATĂ) Veniţi puţin?

TATĂL vine repede lângă ei.

BERZELIUS: (rece şi mecanic) Vă rog să atingeţi pacienta pe frunte. (TATĂL se grăbeşte să

BERZELIUS: Mhm. Mhm. Parotidele, sunt inflamate?

BERZELIUS: (iritat) Gâlcile, stimate domn.

TATĂL o palpează atent sub maxilar.

TATĂL: Nu îmi dau seama exact...

MAMA: Da!... Da, simt!...

BERZELIUS: Când aţi schimbat ultima oară compresa?

TATĂL: Da... mă rog, ca toată lumea.

BERZELIUS: Bineînţeles, eu şi asistenţii mei vă vom elibera de povara cadavrului. Nu vă

TATĂL vine lângă BERZELIUS.

BERZELIUS: Vă daţi seama că ceea ce-mi propuneţi e împotriva Legii…

BERZELIUS: Nu de poliţie era vorba…

BERZELIUS porneşte din nou spre uşă.

BERZELIUS: Tinereţe fără... bătrâneţe...?

TATĂL: Da...! Da! Orice.

BERZELIUS: (gânditor, cu ochelarii în mână) Tinereţe fără bătrâneţe... ŞI viaţă fără de

ASISTENŢII LUI BERZELIUS: Doctorul Berzelius?

BERZELIUS: Lăsaţi-i să intre, sunt asistenţii mei.

Asistenţii rămân nemişcaţi cu faţa spre BERZELIUS.

BERZELIUS: Ce-aţi auzit! Pregătim ustensilele pentru operaţia de recuperare. Haidem!

TATĂL: Şi paharul. (Fuge şi se întoarce cu el.)

BERZELIUS: Mulţumesc. (Îl dă pe gât.)