CUM NE OTRĂVIM CU

ULEI RAFINAT
De multe ori m-am întrebat cum de uleiul rafinat pe care îl cumpărăm din magazine este aşa fluid şi aşa
frumos colorat şi cât este de sănătos… Ce conţine şi cum se fabrică…
Iată un articol despre asta:
Cum se produce uleiul rafinat sau uleiul industrial?
Majoritatea uleiurilor alimentare din comert sunt rafinate sau dublu-rafinate.

Uleiul rafinat este format aproximativ din 30% ulei si 70% apa, deci iata ce cumparam de la supermarket!
Produsele pe care le gasim in magazine sub denumirea simpla de ulei de floarea soarelui, ulei de masline,
ulei de arahide etc. reprezinta uleiuri rafinate. Acestea se pot obtine prin doua metode:

1. Prin prajire si tratare chimica

In prima etapa semintele se decojesc si se prajesc, procedeu ce este foarte daunator, prin prajire rezultand
produse cancerigene.

Urmeaza presarea mecanica la cald, la temperaturi intre 160 si 200 grade C, in urma careia se obtine un ulei
brut, de culoare neagra. Urmeaza rafinarea (filtrare, albire, dezodorizare, colorare) si adaugarea de
conservanti chimici.

Resturile de seminte ramase dupa presare se trateaza cu solvent chimic – hexan, pentru extragerea totala a
uleiului din ele. Hexanul se spala cu abur supraincalzit, fiind extrem de volatil, se recupereaza din amestecul
cu ulei si se refoloseste ulterior. Uleiul rezultat este „albit” odorizat si stabilizat cu E-uri.

(Hexanul este un solvent chimic obţinut din ţiţei, care intră şi în compoziţia benzinei. Există trei tipuri de
hexan: normal-hexan, izohexan, care şi el este de trei tipuri şi neohexan – notă admin.)
2. Cu solventi chimici
Se trateaza materiile prime vegetatale cu solventi chimici. Aceasta tehnologie este cel mai utilizata in
prezent.
Solventul chimic, de obicei hexanul sau benzenul, obtinut din distilarea petrolului, se separa de uleiul rezultat
din tratarea materiilor prime prin vaporizare la temperaturi inalte. In acest mod, se obtine un ulei brut care
este apoi „cosmetizat”, folosindu-se substante precum soda caustica, acidul sulfuric sau acidul fosforic. In
acest mod se filtreaza chimic si decoloreaza uleiul brut.
Pentru indepartarea mirosurilor nedorite, uleiul „se spala” cu un abur supra-incalzit (300 grade C), care ridica
din nou temperatura uleiului pana la 170 grade C. In acest proces i se poate introduce si o anumita cantitate
de apa, pentru a creste rentabilitatea economica.
La sfarsit, i se mai adauga o culoare de un galben frumos, din categoria E-urilor, si un conservant pentru a
nu rancezi usor. Rezultatul este o „solutie” ce contine max. 30% ulei natural, multa apa si resturi ale
produsilor chimici utilizati in procesul de rafinare.

Iar acest ulei noi l-am mancat ani de zile, l-am dat copiilor nostri in prajituri sau in mancare…..ne-
am otravit, incetul cu incetul!
Poate ca va intrebati de ce tot acest efort? de ce se face rafinare si dubla-rafinare?

Pentru ca prin presarea la cald a miezului semintelor de floarea-soarelui se obtine procentual mai mult ulei
din 100Kg de materie prima, decat prin metoda presarii la rece.

Dar uleiul rezultat nu poate fi lasat la decantat si utilizat pentru consum, ar fi si pacat…..sa nu-l trateze
chimic pentru a fi amestecat apoi cu diferiti emulgatori si apa, pentru a spori si mai mult cantitatea de „ulei”
ce ajunge la cumparator. Astfel, atunci cand cumparati ulei de la supermarket, sau de la buticul din colt,
defapt cumparati maxim 30% ulei si restul apa, chimicale, E-uri, etc
Poate ca cei mai in varsta isi amintesc din copilaria lor ca la „Cooperativa” se vindea ulei varsat, dintr-un
butoi de tabla, masurat cu o ulcica gradata din galvan…..dar acela era ulei adevarat, ulei presat la rece, si
pentru multi dintre noi reprezinta gustul de ulei din copilarie….

Sursa: adiamz.wix.com
Efectele rafinarii:
reducerea vitaminei E (si in general a vitaminelor, mineralelor, enzimelor);
uleiul va contine urme de produse chimice (hexan)
uleiul va contine acizi grasi saturati.
Nu am gasit date pentru Romania care sa arate ce reziduuri de substante chimice se gasesc in uleiurile
pentru consum. Dar in India de exemplu, doar in 1995 a aparut o lege care a reglementat ca in uleiul rafinat
cantitatea maxima de reziduu de nichel sa nu depaseasca 1.5 ppm. Nichelul este folosit in hidrogenarea
uleiului si poate provoca reactii adverse (sistemul respirator, ficat, piele, actiune carcinogena).

…. In Franta de exemplu reglementarile permit ca in uleiul obtinut, cantitatea de hexan ramasa sa nu

depaseasca 1mg/kg. …

La simpozionul specialistilor in cancer organizat la Roma in 1956 de Uniunea Internationala impotriva

cancerului s-a mentionat ca “prezenta acestor produse chimice in alimentatie este inacceptabila, mai ales
cand aceste produse sunt incalzite la temperaturi inalte”. … amorebio.ro

Soluţia ar fi să consumăm ulei obţinut prin presare la rece. Există mici întreprizători care produc ulei în acest
fel. Chiar şi unele mânăstiri vând ulei natural. Dezavantajul este preţul (între 6 şi 10 lei), dar ţinând cont că
de o alimentaţie naturală depinde sănătatea noastră… cred că merită.

Acidul sulfuric are multe aplicații, incluzând multe reacții chimice și utilizări industriale. Este
produsul chimic cel mai folosit în industrie, fiind numit și „sângele industriei”. Direcțiile principale
includ producția de îngrășăminte, procesarea minereurilor și a apelor reziduale, sinteza
produselor chimice și rafinarea petrolului. În combinație cu acidul azotic, formează amestec
sulfonitric care contine ionul nitroniu. Acest amestec este folosit la nitrarea unor compuși.
Procesul de nitrare este utilizat pentru producția unui număr mare de explozivi,
incluzând trinitrotoluenul, nitroceluloza și nitroglicerina. Acidul este folosit și în acumulatorii acid-
plumb, fiind uneori numit și „acid de baterie”.