1.

Igiena,sanitarie,profilaxie-notiuni,metode de studii aplicate in

igiena.
Igiena este stiinta care studiaza influenta factorilor mediului ambient
asupra sanatatii omului si elaboreaza masuri de asanare,normative si
legi sanitare menite sa fundamenteze un mediu igienic optim de viata
si de munca.
Sarcinile igienei sunt:
-elaborarea bazelor stiintifice ale legislatiei sanitare
-elaborarea normativelor sanitare pentru factorii de mediu ce au
influenta asupra organismului uman
-elaborarea bazelor pentru inspectia sanitara preventive
Igiena ,continutul si importanta ei sunt legate cu notiunile de sanitarie
si profilaxie.
Sanitaria este o activitate practica prin care se supravegheaza
respectarea normativelor,regulilor si realizarea masurilor de igiena.
Profilaxia reprezinta cunostintele teoretice si masurile
practice(economice,sociale,culturale,sanitare)care contribuie la
mentinerea sanatatii oamenilor si la prevenirea imbolnavirilor.
Deosebim trei tipuri de profilaxie.
Profilaxia primara are ca scop prevenirea imbolnavirilor prin
combaterea factorilor de risc generate de ecosistemele umane. Se
bazeaza pe inspectia sanitara preventiva si se efectueaza la stadiul de
proiectare a diferitor obiecte pina la darea in exploatare.
Profilaxia secundara are ca obiective:
-depistarea afectiunilor in stadii incipiente a starilor premorbide
-prevenirea agravarii maladiilor,scurtarea duratei imbolnavirilor
-prescrierea regimurilor igienice de viata si regimurilor dietetice
convalescentilor si celor
vindecati,pentru a evita recidivele.
Profilaxia tertiara are ca scop recuperarea functionala si sociala a
bolnavilor cu anumite invaliditati.
In igiena se aplica diferite metode de investigatie,care pot fi clasificate
in doua grupuri de baza:
1.metode de studiere a factorilor de mediu
2.metode de studiere a actiunii organismului sub actiunea factorilor de
mediu In prima
categorie se include:
-metode de observatie sanitara
–metode de laborator,ca cele fizice,chimice si biologice
In a dua categorie avem:
-metode fiziologice,ce tin de cercetarea manifestarilor functionale ale
organismului la modificarile mediului –metode clinice si
de laborator ce apreciaza dereglarile organismului sub actiunea
factorilor de mediu nocivi –metode epidemiologice ce
cerceteaza fenomenele morbide in masa
–metode statistice
–metode experimentale ce studiaza normele sanitare privind CMA ale
unor elemente din factorii de mediu –metode de
normare igienica ce asigura un nivel al factorilor nocivi in limitele
inoffensive pentru sanatate si viata active a populatiei.
2.Factorii studiati de igiena,grupurile lor.Factorii de risc pentru
sanatate
Organismul uman poate fi influentat nemijlocit de diferiti factori cum
ar fi cei naturali,interni sau sociali. Factorii naturali care
mai sunt numiti si externi sau ecologici pot fi grupati in:
-factori fizici(temperatura aerului,umiditatea aerului si presiunea
atmosferica) –factori
chimici,reprezentati de substantele chimice existente in natura sau
sintetizate –factorii biologici
reprezinta bacteriile,virusii,helmintii
Factorul social este rezultatul actiunii omului asupra mediului sau a
interrelatiei dintre oameni.
Factorii interni sunt clasificati in:
-sanogeni,adica care au actiune benefica asupra organismului si
contribuie la fortificarea sanatatii –
patogeni,cu actiune nefavorabila asupra organismului.
Sanatate noastra poate fi afectata de diferiti factori care au fost numiti
factori de risc.Dupa gradul de influenta asupra organismului,factorii
de risc sunt grupati in:
1.Mod de viata nesanatos:
supraalimentatie,fumat,droguri,alcool,medicamente in abuz,viata
sedentara. 2.Factori biologici:ereditari sau predispunerea
personala
3.Mediul ambiant nefavorabil:conditii climaterice
nefavorabile,poluarea intensa a aerului,schimbari bruste ale conditiilor
climaterice,expunerea succesiva la soare
4.Factori de risc legati de asistenta medicala:incompetent sau asistenta
tardiva.
3.Necesitatea cunoasterii igienei pentru farmacisti.Alimentatia
rationala.Principiile.Factorii ce se vor lua in consideratie la
recomandarea alimentatiei rationale.
Farmacistii sunt militanti activi in fortificare sanatatii populatiei,in
trasarea cailor de profilaxie.Prin urmare cunoasterea igienei este
indispensabila.Farmacistul trebuie sa cunoasca bine normativele
parametrilor mediului din farmacii sau din intreprinderile chimico-
farmaceutice,deoarece el trebuie sa fie constient in ce mod ar putea
influenta sanatatea factorii de mediu si ce patologii ar putea aparea in
caz de nerespectare a conditiilor igienice.In procesul
lucrului,farmacistul se afla in contact cu medici curanti si igienisti,fapt
ce ,la fel il determina sa cunoasca bazele medicinei profilactice si de
ocrotire a mediului ambiant.
Alimentatia este necesitatea de baza a omului.Alimentatia rationala
consta in asigurarea optima a necesitatilor energetice si de substante
nutritive a organismului in diferite stari fiziologice si conditii ale
mediului,atit din punct de vedere cantitativ,cit si calitativ.
Alimentatia rationala se bazeaza pe urmatoarele principii:
1. Alimentatia trebuie sa fie suficienta cantitativ,sa asigure cantitatea
necesara de energie prin respectarea conditiilor sanitare in timpul
transportarii,pastrarii si prepararii culinare a produselor alimentare
2. Prevenirea nocivizarii alimentelor si evitarea consumului unui
produs alimentar insalubru 3. Sa aiba o
calitate adecvata,sa contina toate substantele nutritive –
proteine,lipide,glucide,saruri minerale in cantitati bine echilibrate
4. Sa se respecte regimul alimentar rational,care consta in aceea ca
alimentatia sa fie la anumite intervaluri de timp si strict respectata
5. Asigurarea unei bune stari de nutritive,sa se asigure folosirea
maxima a substantelor nutritive prin prepararea culinara buna
6. Asigurarea varietatii bucatelor,deplina lor digestie
7. Proprietatile organoleptice ale produselor alimentare sa corespunda
deprinderilor consumatorului 8. Sa se respecte
moderatia(fara exces de zahar,sare,grasimi).
La recopmandarea unei alimentatii rationale se vor lua in consideratie
urmatorii factori: -virsta
–inaltimea
–cresterea
–compozitia corpului
–febra
–stresul
–temperatura mediului
–genul
–profesia
–gradul de activitate s.a.

4.Tipurile de cheltuieli de energie ale organismului.Metodele de

determinare.Normativele fiziologice de consum de energie pentru
diferite grupuri de populatie.
Viata are un consum permanent de energie pentru sinteza de substanta
pentru cresterea si dezvoltarea organismului,activitatea permanenta a
muschilor inimii si respiratorii,pentru repararea uzurilor si mentinerea
constanta a temperaturii s.a.
Toate cheltuielile de energie se clasifica in doua tipuri:
-dirijate
-nedirijate .
De cheltuielile nedirijate tin:
-cheltuielile de energie pentru metabolismul bazal
–actiunea dinamica specifica a alimentelor
Cheltuielile dirijate sunt de tipul:
-activitatea musculara in cadrul muncii
–intensitatea si specificul activitatii fizice
Consumul de energie se determina prin metode de calcul:
1. Se calculeaza metabolismul bazal
2. La cifra obtinuta se maiadauga 10% de energie,care se consuma
pentru digerarea alimentelor 3. La cele
obtinute se adauga consumul de energie in timpul activitatii
profesionale sau de menaj,care se determina dupa cronometrajul
activitatilor.
In dependenta de activitatea profesionala si cantitatea necesara de
substante nutritive,deosebim urmatoarele normative fiziologice de
consum de energie pentru diferite grupuri de populatie:
1 grupa –munca intelectula –de la 2800 kcal(18-29 ani) pina la 2500
kcal(40-59 ani) pentru barbate,iar pentru femei de la 2400 kcal(18-29
ani) pina la 2200 kcal(40-59 ani).
2 grupa –efort fizic usor(ingineri,ceasornicarii,lucratorii proceselor
automatizate s.a.)-de la 3000 kcal pina la 2700 kcal pentru barbati,iar
pentru femei de la 2700 kcal pina la 2350 kcal.
3 grupa –efort fizicd mediu (vinzatori,lacatusi,soferi,medici chirurgi)-
de la 3200 kcal pina la 2750 kcal pentru barbati si pentru femei de la
2700 kcal pina la 2500 kcal.
4 grupa –efort fizic greu(constructori,lucratori agricoli,metalurgi)-de
la 3700 kcal pina la 3450 kcal pentru barbati,iar pentru femei de la
3150 kcal pina la 2900 kcal.
5 grupa –eforturi fizice deosebit de mari(mineri,otelari,betonierii)-de
la 4300 kcal pina la 3900 kcal(doar pentru barbati).
Pentru persoanele in virsta de 60-64 ani consumul pentru barbati e de
2300 kcal,iar pentru femei 2100 kcal. De la 75
ani,consumul de energie pentru barbati este de 2000 kcal si pentru
femei 1900 kcal.
5.Importanta biologica a proteinelor.Alimentele surse de
proteine(dupa valoarea biologica).Necesarul in proteine,echilibrul
proteic.
Proteinele sunt substanţe nutritive cu o structură complexă, care se
prezintă ca macromolecule formate din lanţuri de aminoacizi legaţi
între ei prin legături peptidice. Din punct de vedere chimic, proteinele
sunt substanţe cu moleculă foarte complexă, având în componenţaei
atomi de carbon, hidrogen, oxigen, azot şi, uneori, de sulf, cantităţi
mici de Fe, Cu, Zn şi alte elemente anorganice.
Asigurarea aportului de proteine din alimente, corespunzător cu
necesităţile organismului,este o condiţie esenţială pentru asigurarea
funcţionării sale normale.

Proteinele sunt substanţe indispensabile vieţii; ele îndeplinesc o serie

de funcţii în organism:
1. Proteinele constituie componentul de bază al protoplasmei celulare
şi al structurii intercelulare. În afară de faptul că furnizează materialul
plastic necesar proceselor de sinteză din organism, ele, intrând în
structura enzimelor, influenţează însăşi desfăşurarea normală a
proceselor de sinteză.
2. Intrând în compoziţia hormonilor (substanţe secretate de glandele
endocrine), influenţează activitatea glandelor endocrine.
3. Intrând în compoziţia anticorpilor, proteinele măresc rezistenţa
organismului la diferite infecţii,reglează activitatea nervoasă a tuturor
funcţiilor.
4. Proteinele au funcţii structurale specifice ţesuturilor.
5. Funcţia de transport – hemoglobină, plasmă, sânge.
6. Participă la menţinerea echilibrului osmotic.
7. Funcţia genetică.
8. Funcţii detoxicante (toxice industriale, medicamente), care se
realizează pe mai multe căi:
-prin menţinerea troficităţii normale a ţesuturilor şi organelor afectate
de substanţele nocive,
mărindu-le rezistenţa;
-prin asigurarea echipamentului enzimatic necesar metabolizării
noxelor,transformându-le astfel în substanţe lipsite de nocivitate, etc.
9. Rol energetic secundar
Valoarea biologică a proteinelor depinde de prezenţa sau absenţa în
componenţa lor a aminoacizilor esenţiali şi de raportul dintre aceşti
aminoacizi.
După valoarea lor biologică, proteinele sunt repartizate în trei clase:
Proteinele de clasa I (complete), cu valoare biologică superioară, au
în componenţa lor toţi aminoacizii esenţiali, în proporţii optime pentru
organism. În această clasă intră proteinele de origine animală: din ouă,
carne, lapte şi brânzeturi.
Proteinele de clasa II (parţial complete), cu valoare biologică medie,
conţin în molecula lor toţi aminoacizii esenţiali, însă nu în proporţii
optime pentru organism. Se găsesc în alimente deorigine vegetală:
legume, fructe, leguminoase uscate, cereale.
Proteinele de clasa III (incomplete, cu valoare biologică inferioară)
nu conţin toţi aminoacizii esenţiali, iar cei prezenţi nu sunt suficienţi
pentru organism. Exemplu: zeina,proteina principală din porumb, este
lipsită de lizină şi foarte săracă în triptofan; colagenul din ţesuturile
animale este lipsit de triptofan şi sărac în metionină, izoleucină, lizină,
treonină.
Normativele fiziologice alimentare în vigoare recomandă ca
proteinele să constituie 11–13% din valoarea energetică diurnă.
Necesitatea de proteine la diferite grupe profesionale variază între 80
şi 120 g pe zi. Această necesitate creşte pe măsură ce sporeşte
consumul de energie, deoarece la oamenii care depun eforturi fizice
mari ţesuturile se consumă mai intens. Necesitatea în proteine variază
în funcţie de vârstă, starea fiziologică, condiţiile de mediu şi
de muncă. Ea creşte la femei în perioada maternităţii, la muncitorii
care lucrează într-un mediu nociv. Un adult foloseşte zilnic ,in
medie,118 g de proteine.

6.Importanta biologica a lipidelor,alimentele

surse,necesarul,echilibrul lipidic.

Lipidele sunt o grupa de substante organice insolubile in apa,dar

solubile in solventi organic ca: eter,acetona,benzen. Ele sunt compuşii
organici ai carbonului,hidrogenului şi oxigenului. Rezultă din
esterificarea acizilor graşi cu diferiţi alcooli.Ele formeaza emulsii cu
lichidele,favorizind digestia si absorbtia lor.

In organismul uman,lipidele au urmatoarea importanta biologica:

1.reprezinta o sursa de energie concentrate(prin arderea in organism a
unui gram de lipide se elibereaza 9 kcal.) 2.influenteaza procesele de
termoliza
3.indeplinesc functia de rotungire a formelor corpului
4.aporta in organism vitaminele liposolubile A,D,E,K si contribuie la
asimilarea lor
5.influenteaza functia tubului digestiv
6.influenteaza asimilarea sarurilor minerale
7.influenteaza functia sistemului nervos central,sistemului endocrin
8.inhiba functia pancreasului si a glandei tiroide
9.micsoreaza motilitatea stomacului si a intestinelor
10.dau senzatie indelungata de saturatie
11.formeaza apa endogena
12.sporeste rezistenta organismului la sete.
Carenta acizilor grasi nesaturati in alimentative duc la exeme
tegumentare,scaderea elasticitatii vaselor sangvine.Carenta acizilor
grasi polienici provoaca aparitia ulcerelor gastrice sau
duodenale,reduce cresterea organismelor tinere.

Sursele de lipide: 60–65% din necesitatea de grăsimi se acoperă din

contul grăsimilor propriu-zise – unt, margarină, slănină; 35–40% din
contul grăsimilor care intră în componenţa produselor alimentare.
Aşadar, conţinutul de grăsimi în carne constituie de la 3 până la 30%.
Cantitatea de grăsimi în cereale e foarte mică; în majoritatea cazurilor,
nu depăşeşte 2% (în ovăz– până la 6%), iar în legume şi fructe ele
practic lipsesc.

In medie,un adult are nevoie de 80-100 g grasimi pe zi.Necesitatea

diferitor grupuri profesionale variază între 70 şi 154 g grăsimi pe zi
pentru bărbaţi şi între 60 şi 102 g pentru femei .În alimentaţia
echilibrată, grăsimile ingerate trebuie să conţină 25–30 g uleiuri
vegetale, 3–6 g acizi graşi polinesaturaţi, 1 g colesterol,5 g
fosfolipide.

7.Importanta biologica a glucidelor,alimentele

surse,necesarul,echilibrul glucidic.Glucidele nedigerabile.

Glucidele constituie cea mai mare parte din alimente şi sunt sursa
principală de material energetic pentru organism. Utilizarea glucidelor
pentru necesităţile energetice este justificată, pe de o parte, de
abundenţa lor în natură şi de uşurinţa de a acoperi raţia glucidică; pe
de altă parte,de faptul că glucidele se absorb şi se oxidează uşor în
organism. Aceste calităţi fac ca ele să fie unica sursă capabilă să
furnizeze o energie importantă într-un timp scurt (1g de glucide, prin
oxidare în organism, generează 4,0 kcal). Glucidele sunt substanţe
chimice alcătuite din carbon,
hidrogen, oxigen şi au un rol energetic.
Rolul glucidelor în organism
1.Sunt furnizoare de energie rapidă.
2.Sub forma de glicogen, sunt stocate în ficat şi muşchi, ca energie de
rezervă.
3.Sunt folosite la sinteza lipidelor.
4.Aportă organismului vitamine hidrosolubile (B, C, PP etc.).
5.Îndeplinesc funcţia de substanţe biologic active – heparina, acidul
hialuronic,heteropolizaharidele etc.
6. Participă la sinteza acizilor nucleici, aminoacizilor,
glucoproteinelor,
mucopolizaharidelor.
7.Participă la solubilizarea, transportul şi metabolizarea hormonilor.

Glucidele, în cantităţi mari, pot cauza obezitatea, deoarece, fiind

neconsumate ca sursă de energie, ele se transformă în lipide, care se
depun în ţesutul adipos subcutanat. Afară de aceasta,surplusul de
glucide duce la afectarea ficatului, rinichilor, tubului digestiv şi a altor
organe.
Carenţa de glucide provoacă hipocalcemia. Aceasta se manifestă prin
slăbiciuni generale –somnolenţă, scăderea memoriei, cefalee etc.; în
sânge apar produse ale oxidării incomplete a proteinelor şi lipidelor –
cetone, care dereglează echilibrul acido-bazic, creând acidoza.

Necesitatea în glucide în 24 ore pentru diverse grupe de populaţie este

de 303–586 g pentru bărbaţi şi 257–462 g pentru femei .
Necesitatea în glucide variază în funcţie de vârstă şi muncă, fiind
direct proporţională cu valoarea energetică a raţiei alimentare. În
general, se recomandă ca nivelul de glucide să nu depăşească 57% din
valoarea energetică a raţiei. Nevoia în glucide se poate calcula mai
simplu: din diferenţa dintre valoarea energetică dată de proteine şi
lipide şi caloriile necesare în raţie.
Aşa, de exemplu, dacă la o grupă de vârstă proteinele trebuie să
asigure 13% din valoarea calorică, iar lipidele 30%, rezultă că
glucidele trebuie să acopere restul – 57% din valoarea calorică a raţiei.

Îndestularea organismului cu glucide se face prin glucidele conţinute

în alimente şi prin glucidele pure, adică zahărul. În general, alimentele
de origine animală, cu excepţia laptelui,conţin cantităţi mici de
glucide. Dintre alimentele de origine vegetală, sursa cea mai
important de glucide o reprezintă cerealele. Acestea conţin peste 70%
glucide. În produsele făinoase, conţinutul de glucide se reduce pe
măsură ce creşte conţinutul de apă. Astfel, pâinea conţine
aproximativ 50% glucide. Cam acelaşi conţinut îl au şi leguminoasele
uscate. Urmează cartofii şi varza, care conţin aproximativ 20%
glucide; celelalte legume şi fructele conţin în general mai puţin de
10% glucide.

Glucidele nedigerabile ,la fel,au o importanta majora in functionarea

normal a organismului uman. Glucidele nedigerabile
(celuloza, hemiceluloza şi substanţele pectice) denumite fibre
alimentare, stimulează mecanic şi chimic peristaltismul tubului
digestiv, ameliorând constipaţia, prevenind obezitatea, inactivând unii
metaboliţi iritanţi pentru intestinul gros, cu acţiune protectoare asupra
carcinogenezei.
8.Vitaminele-caracterizare generala,clasificarea
acestora(denumirea uzuala si dupa componenta chimica).
Vitaminele sunt substanţe organice naturale, necesare organismului în
cantităţi foarte mici, dar pe care nu le poate sintetiza pe măsura
nevoilor sale.Din această cauză, el trebuie să le primească din mediul
ambiant prin alimente. Prin molecula lor, vitaminele nu eliberează
energie şi nu furnizează material plastic. Prezenţa lor însă este
indispensabilă desfăşurării normale a proceselor metabolice
generatoare de energie şi a celor anabolice morfogenetice. De
aceea,vitaminele sunt considerate biostimulatori şi sunt incluse în
grupa substanţelor active, ca şi
enzimele şi hormonii.
Vitaminele îndeplinesc în organism funcţia de catalizatori. Îmbinându-
se cu proteinele, ele formează fermenţi şi iau parte la diverse reacţii
fermentative.
Conţinutul în vitamine al raţiei alimentare are o importanţă deosebită
pentru sănătatea populaţiei. Astfel, vitaminele joacă un rol important
în prevenirea unor îmbolnăviri. S-a constatat că excesul şi insuficienţa
lor în raţia alimentară pot provoca o serie de tulburări patologice, care
conduc la declanşarea unor boli specifice. Rolul vitaminelor în
organism nu se limitează doar la prevenirea unor îmbolnăviri. Este
dovedit rolul vitaminelor în desfăşurarea normală a proceselor
metabolice din organism, în asigurarea unei funcţionalităţi optime a
sistemului nervos central, a aparatului digestiv, a sistemului
hematopoietic etc. De asemenea, este cunoscut faptul că vitaminele
măresc rezistenţa organismului la infecţii, toxine, că favorizează
adaptarea organismului la diverse condiţii de mediu şi de muncă.
Toate acestea ne demonstrează că vitaminele, pe lângă rolul lor în
prevenirea unor îmbolnăviri, contribuie şi la asigurarea unei
funcţionalităţi şi stări de sănătate optime ale organismului. Datorită
acestui rol, organismul are nevoie de cantităţi mai mari de astfel de
vitamine decât de cele care previn îmbolnăvirile.
Pentru asigurarea efectului favorabil al vitaminelor este necesar un
aport constant de vitamine, în proporţii bine definite, ingerate
concomitent cu factorii nutritivi, în al căror metabolism intervin. O
mare importanţă o are echilibrul dintre vitamine. Surplusul unora şi
insuficienţa altora pot influenţa metabolismul general, provocând
diferite dereglări. Deşi necesitatea în vitamine este de miligrame, nu
este atât de uşor să o asiguri. Aprovizionarea organismului cu
vitamine depinde de anotimp. Iarna şi primăvara devreme (sau în
cazul consumului fructelor şi legumelor păstrate timp îndelungat), pot
surveni hipovitaminoze mai mult sau mai puţin pronunţate.
În unele cazuri, la vitamine se referă şi substanţele chimice care au o
acţiune asemănătoare cu cea a vitaminelor. Până astăzi au fost studiate
aproximativ 30 de vitamine şi substanţe asemănătoare cu ele. O
influenţă directă asupra organismului şi asupra sănătăţii o au 20 dintre
ele.

Vitaminele au fost clasificate în funcţie de solubilitatea lor în apă sau

în lipide. De aici,
fiecărei grupe şi fiecărei vitamine le corespund anumite particularităţi.
Vitaminele liposolubile:
Vitamina A (retinolul) , Provitamina A (carotenul) ,
Vitamina D (calciferolul)
Vitamina E (tocoferolul) , Vitamina K (filochinonul)

Vitaminele hidrosolubile
Vitamina B1 (tiamina) Vitamina B2 (riboflavina)
Vitamina B6 (piridoxina)
Vitamina B12 (ciancobalamina) Vitamina Bc (acidul folic)
Vitamina B3 (acidul pantotenic)
Vitamina H (biotina) Vitamina C (acidul
ascorbic) Vitamina P (citrina)
Vitamina PP (niacina,nicotinamida)

Vitaminele au fost numite, la descoperirea lor, cu literele alfabetului

latin, şi anume: A, B,C, D, E etc. Descoperindu-se mai multe vitamine
în cadrul aceleiaşi grupe, literei alfabetului i s-a adăugat o cifră. De
exemplu: A1, B1, B2, B12 etc. Vitaminele au fost denumite şi
conform bolii pe care se presupunea că o previn. De exemplu:
vitamina C – antiscorbutică, vitamina B1 –antiberilică etc. În fine,
denumirea vitaminelor se mai face şi conform structurii lor
chimice.Astfel, vitamina B1 este numită tiamină; vitamina B2 –
riboflavină; vitamina B6 – piridoxină;vitamina B12 –
cianocobalamină; vitamina C – acid ascorbic etc.
9.Importanta biologica a retinolului si calciferolului,sursele
acestora in alimentatie,necesarul diurn.

Vitamina A (retinolul)
Asigurarea nevoilor organismului în vitamina A este deosebit de
importantă pentru funcţionarea normală a organismului.
Astfel, vitamina A are urmatoarea importanta biologica:
-influenteaza creşterea şi înmulţirea normală a celulelor,
-influenteaza procesele regenerative care au loc în organism:
vindecarea rănilor, arsurilor etc.
-menţine troficitatea normala a celulelor epiteliale.
-menţinând integritatea mucoaselor, vitamina A creşte rezistenţa
organismului la infecţii.
-joacă un rol important şi în procesele de reproducere(in lipsa ei se
opreşte spermatogeneza,întârzie menstruaţia)
Vitamina A este necesară pentru desfăşurarea normală a proceselor
care determină funcţia vizuală. Această acţiune se datoreşte faptului că
vitamina A intră în componenţa rodopsinei,substanţă cu rol important
în vedere.
De asemenea, vitamina A asigură integritatea tegumentelor şi
mucoaselor. În caz de carenţă prelungită, tegumentele îşi pierd
aspectul catifelat, devin aspre, se îngroaşă. Hipercheratoza este
intensă în jurul foliculilor piloşi (aspect de „piele de găină” sau de
„broască râioasă”). Procesul de cheratinizare cuprinde şi mucoasa
bucală, gingivală,
conjunctivală, a aparatului respirator, a căilor urinare.

Acoperirea necesităţilor în vitamina A se face prin alimente ce conţin

provitamina A –carotenul. Vitamina A se găseşte exclusiv în alimente
de origine animală: lapte, unt, brânzeturi,ouă, peşte gras. Carotenul se
conţine în alimente de origine vegetală: morcovi, roşii, verdeţuri,unele
fructe.
În general, se consideră că pentru asigurarea unui aport de 1 mg
vitamina A este necesară ingestia a 2 mg caroten. În
insuficienţa hepatică, transformarea carotenului în vitamina A se
reduce foarte mult. Deoarece carotenul are un coeficient de utilizare
digestivă redus, se recomandă ca 30–35% din raţia totală de vitamina
A să provină din retinol.
Excesul de vitamina A (realizat mai ales pe cale medicamentoasă)
poate provoca tulburări: cefalee, insomnie, iritabilitate, anorexie,
greaţă, vomă, descuamări ale pielii, dureri de oase.

Necesitatea diurnă în retinol e de 1–1,5 mg, din care 0,3 mg trebuie să

fie sub formă de retinol net, iar restul – sub formă de provitamine A,
caroten. 1 mg de retinol este echivalent cu 6 mg de caroten.
Vitamina D (calciferolul)
Vitamina D se poate transforma din ergosterol, prezent în produsele
vegetale (ciuperci şi drojdii), sub acţiunea razelor ultraviolete, în
vitamina D2 farmaceutică (ergocalciferol), iar din 7-d-hidrocolesterol,
sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete, se formează vitamina D3
(calciferol).
Această vitamină favorizează absorbţia calciului din intestinul subţire
şi depunerea lui în oase. În lipsa vitaminei, calciul se absoarbe într-o
cantitate foarte mică, restul se elimină cu materiile fecale, antrenând şi
fosforul.
Oasele se deformează şi apar semne tipice bolii întâlnite mai ales la
copii, rahitismul: încurbarea membelor inferioare,deformarea
toracelui, implantarea vicioasă a dinţilor. În afară de modificările
osoase, apar şi alte
semne: hipotonie musculară, spasmofilie, transpiraţii, scăderea
calciului şi fosforului în sânge.
Se estimează că adultul care îşi desfăşoară o parte din activitate sub
cerul liber nu are nevoie de aport alimentar, ci îi este suficientă
cantitatea de vitamina D formată pe porţiunile de piele expuse luminii.
La copii şi femei în perioada maternităţii formarea endogenă este, de
obicei, insuficientă. Ea trebuie completată prin vitamină din alimente
sau ca produs farmaceutic.Pentru a preveni fenomenele de
hipervitaminoză, trebuie preferată calea de administrare per os, în
doze zilnice, săptămânale sau lunare.

Necesarul zilnic pentru copii este de 10 mkg sau 400 UI (până la 3

ani), pentru copiii în vârstă de 4 ani şi pentru adulţi – de 2,5 mkg sau
100 UI.
Intoxicaţia cu vitamina D se manifestă prin anorexie, tulburări
digestive (greaţă, vomă),slăbire, cefalee, modificări de comportament,
hipercalcemie cu depunere de calciu în tendoane,rinichi, plămâni,
artere mari etc.

Vitamina D naturală se găseşte numai în produse de origine animală.

Cele mai importante surse de vitamina D sunt ficatul, mai ales al unor
specii de peşti, untul, produsele lactate grase,gălbenuşul de ou.
11.Importanta biologica a vitaminelor grupului
B,necesarul,sursele in alimentatie.

Din vitaminele grupei B fac parte vitamina B1 (tiamina), vitamina

B2(riboflavina), vitamina PP (niacina), vitamina B6 (piridoxina),
acidul folic, vitamina B12(ciancobalamina) etc.
Vitamina B1 (tiamina, vitamina antiberiberică)
Aaceastă vitamină intră în structura unor enzime cu rol important în
metabolismul glucidelor. În carenţa vitaminei B1, în organism se
acumulează acid lactic şi acid piruric, creând o stare de acidoză,
resimţită mai ales de sistemul nervos, care are o unică sursă de energie
– glucoza. Boala provocată de carenţa vitaminei B1, numită beri-beri,
se întâlnea frecvent în Extremul Orient, din cauza consumului
orezului decorticat. Această boală are, în primul rând, o
simptomatologie psihoneurologică ce se manifestă prin astenie,
irascibilitate, insomnie, cefalee, scăderea memoriei. Formele foarte
severe de carenţă se manifestă prin nevrită cu parestezii, pareze,
asociate cu atrofia masei musculare.
Acest sindrom psihoneurotic se asociază cu tulburări cardiovasculare
(tahicardie, dispnee la effort şi palpitaţii), manifestări digestive
(anorexie, constipaţie). Un consum exagerat de produserafinate poate
determina o carenţă vitaminică care diminuează capacitatea de efort
fizic şi intelectul, favorizând sau agravând maladiile psihice de tipul
neuroasteniilor.
Copiii sunt foarte sensibili la insuficienţa vitaminei B1. Dacă în
alimentaţia lor predomină produsele rafinate şi tratate termic intens
(zahăr, orez decorticat, griş, paste făinoase), se poate manifesta
carenţa (beri-beri infantil).
Prezenţa tiaminei este indispensabilă desfăşurării normale a
metabolismului glucidic. Ea participă, de asemenea, la metabolismele
proteic şi lipidic şi joacă un rol important în funcţionarea normală a
sistemului nervos central şi a
celui periferic.
Necesitatea în vitamina B1 variază în funcţie de vârstă, starea
fiziologică, efortul depus,condiţiile de mediu şi de muncă. La un efort
fizic moderat nevoia adultului în tiamină este de 2 mg în 24 ore. Odată
cu creşterea efortului, această necesitate creşte până la 2,1 mg, iar
uneori,chiar până la 3 mg. Comitetul de experţi FAO/OMS recomandă
0,4–0,6 mg la 1000 kcal.
Necesitatea în tiamină creşte şi în condiţiile de muncă la temperaturi
ridicate sau scăzute.
Tiamina este larg răspândită în natură. Sursa de bază a tiaminei sunt
cerealele. În cantităţi mai importante se găseşte în carnea de porc şi în
organele interne, mai ales în ficat. Cel mai mare conţinut de tiamină îl
are drojdia de bere (20 mg%).
Vitamina B2 (riboflavina)
Intră în structura enzimelor flavinice cu rol important în respiraţia
celulară.
Carenţa vitaminei B2 determină modificări ale troficităţii buzelor
(cheilita), care se manifestă prin culoarea roşie, se fistulează,
sângerează şi formează cruste.Mucoasa linguală este roşie-purpurie,
cu papilele tumefiate.Pe regiunea mediană a feţei, pe aripile nasului şi
pe bărbie, apare o dermatită seboreică. În jurul corneii, se observă o
vascularizare bogată a conjunctivei.
Participă la sistemele fermentative care realizează procesele
oxidoreducătoare la nivelul celulelor. Ea joacă un rol important în
procesele de creştere şi regenerare a ţesuturilor, de vindecare a rănilor.
Riboflavina participă la metabolismele glucidic şi proteic.
Necesitatea organismului în riboflavină este de 2 mg în 24 de ore, 0,6
mg la 1000 kcal.
O cantitate mare de riboflavină conţin produsele de origine animală:
ficatul, carnea, laptele şi derivatele lui, ouăle. În cantităţi mai mici:
pâinea neagră, legumele şi fructele, leguminoasele uscate. Un conţinut
foarte mare de riboflavină îl are drojdia de bere. Ea este sensibilă la
lumină şi se distruge uşor în mediul alcalin.
Vitamina PP(niacina sau nicotinamida)
În alimente, vitamina PP se găseşte în două forme: acidul nicotinic şi
amida acidului nicotinic, ultima fiind forma activă a ei. Are rol
important în respiraţia celulară. După acţiunea sa biologică, această
vitamină e strâns legată de tiamină şi aminoacidul triptofan. În
organism, din 60 mg de triptofan, în prezenţa vitaminelor B2 şi B6, se
formează 1mg de vitamină PP. Insuficienţa masivă de acid nicotinic
determină apariţia pelagrei, care este, de fapt, o policarenţă, în cadrul
căreia rolul principal îi revine vitaminei PP. Această boală s-a
răspândit acolo unde s-a extins cultura porumbului şi unde alimentaţia
de bază este mămăliga, într-un regim sărac în alimente de origine
animală. Boala debutează prin simptome nespecifice:apatie, astenie,
tulburări de tranzit (diaree), glossită, stomatita. Primăvara, pe părţile
descoperite ale pielii apare un eritem. După ce eritemul
diminuează,pielea rămâne pigmentată, capătă aspect de „piele de
crocodil”.
Întâlnim modificări şi la nivelul mucoasei linguale, cu aspect de limbă
„geografică”; apar şi tulburări psihice cu stări delirante, agitaţie,
halucinaţii. Datorită acestor manifestări, pelagra e cunoscută ca boală
a celor trei D: dermatită, diaree şi demenţă.
Raţiile alimentare obişnuite ale populaţiei conţin cantităţi suficiente de
acid nicotinic.
Sursele cele mai bogate în vitamina PP sunt carnea, preparatele din
carne, laptele şi brânzeturile,ouăle. Cantităţi mai mici conţin
legumele, fructele, leguminoasele uscate şi cerealele, cu excepţia
porumbului, care este pelagrogen, deoarece o parte din vitamina PP
este legată într-o formă puţin absorbativă, iar proteina sa este lipsită
de triptofan şi dezechilibrată în ceilalţi aminoacizi esenţiali.
Necesitatea diurnă în acid nicotinic e de 16–28 mg sau 6,6 mg la 1000
kcal.
12.Importanta acidului ascorbic in alimentatie.Necesitatea
organismului in vitamina C si factorii ce o determina.Produsele
furnizoare si produsele bogate in vitamina C.

Una dintre cele mei importante vitamine, care îndeplineşte mai multe
funcţii, se considera vitamina C (acidul ascorbic). Vitamina C
influenţează rezistenţa capilarelor, reactivitatea organismului, gradul
de rezistenţă faţă de agenţii patogeni şi faţă de factorii nocivi
externi,participă la procesele de oxidoreducere celulară şi constituie
un puternic agent reducător.
Una din funcţiile ei importante este de a asigura structura şi
funcţionarea normală a celulelor care sintetizează colagenul, un
component de bază al substanţei intercelulare.
Perturbarea sintezei colagenului explică simptomele carenţei de
vitamina C. Astfel, datorită modificării colagenului dintre celulele
endoteliului vascular, peretele capilarelor se rupe şi apare sindromul
hemoragipar, care se manifestă prin peteşii pe tegumente şi mucoase,
hemoragii intraarticulare, intramusculare, gingivale, nazale etc.
Gingiile şi mai ales papilele interdentare se tumefiază, sângerează cu
uşurinţă, ulcerează şi se infectează, denundând rădăcina dinţilor, din
care cauză ei devin mobili şi cad.
Cicatrizarea plăgilor se face defectuos, pentru că fibrele conjunctive
sunt rare şi puţin rezistente.
Avitaminoza C apare la sugarul care nu este alimentat la sân şi nu
primeşte vitamina C. La adulţi, avitaminoza C apare, în special, la
bărbaţii mai în vârstă, la adolescenţi, care consumă puţină hrană
vegetală. Principalele simptome ale scorbutului pot
fi: scăderea apetitului, încetarea creşterii, diminuarea sensibilităţii,
astenia, anemia. Acidul ascorbic măreşte capacitatea de apărare a
organismului la infecţiile microbiene şi virotice, măreşte rezistenţa
organismului la acţiunea unor noxe chimice din mediul ambiant:
plumb, mercur, benzen.

Necesarul de vitamina C este mărit la persoanele care depun efort

muscular intens şi la cele care îşi desfăşoară activitatea în locuri reci.
Necesitatea organismului în vitamina C depinde de intensitatea
muncii, de vârstă, de starea fiziologică etc. Pentru oamenii care
efectuează o muncă de intensitate medie necesitatea zilnică este de
circa 70 mg.

Sursele principale de vitamina C sunt zarzavaturile, fructele,

pomuşoarele.Deosebit de mult acid ascorbic conţin coacăza neagră,
măceşul uscat, ardeiul gras,pătrunjelul, fragii, merele acre, agrişul. În
zona noastră climaterică nu se simte nici o carenţă de vitamina C,
deoarece avem multe legume şi fructe. Însă primăvara devreme poate
surveni o
oarecare insuficienţă. Fiind păstrate timp îndelungat, fructele pierd din
cantitatea de acid ascorbic. În caz de carenţă a vitaminei C în
produsele alimentare, se recomandă vitaminizarea bucatelor finite.

Vitamina C se distruge uşor sub acţiunea oxigenului din aer, la

acţiunea termică, în prezenţa sărurilor metalelor grele (cupru, fier), în
mediul alcalin. Deci, fiind o vitamină solubilă în apă şi uşor oxidabilă,
se poate pierde sau inactiva în timpul preparării şi păstrării
alimentelor.
În mediul acid vitamina C se păstrează mai bine. Astfel, bucatele cu
PH acid conţin cantităţi mai mari de acid ascorbic. Unele produse
alimentare „fixează” acidul ascorbic, acesta păstrându-se în alimente
(amidonul, crupele, făina, ouăle, zahărul). Produsele de origine
animală, ca şi derivatele cerealiere, sunt foarte sărace în vitamina C
sau lipsite de ea.
13.Hipovitaminoza C,cauzele si profilaxia ei.Metode de
determinare a saturatiei organismului cu vitamina C.

Acidul ascorbic (vitamina C) se conţine în alimente sub formă de acid

ascorbic şi acid dehidroascorbic. Sursele alimentare importante de
vitamina C sunt citricele şi roşiile, dar cantităţi relativ mari se găsesc
în vegetalele verzi, cartofi şi ficat. Acidul ascorbic şi acidul
dehidroascorbic formează un sistem redox, intervenind într-o serie de
reacţii de oxidare. Lipsa legumelor proaspete şi a fructelor în dietă
determină în 4-5 luni apariţia unei boli carenţiale scorbutul.
Boala se manifestă prin gingivită cu edeme şi hemoragii, hematoame
cutanate,musculare, subperiostale şi articulare, osteoporoză, anemie.
Concentraţia vitaminei în plasmă scade progresiv. Se consideră că
tulburatrea metabolică esenţială în scorbut constă în diminuareaşi
modificarea sintezei colagenului. Anemia este atribuită scăderii
absorbţiei fierului sau tulburării metabolismului folaţilor.
Din metodele de determinare a saturatiei organismului cu vitamina C
evidentiem: determinarea rezistentei capilarelor si proba pe limba.
Rezistenta capilarelor se determina cu cu un aparat ce consta din
manometru cu mercur,conducta pentru evacuarea aerului si
ventuza.La inceputul probei in sistem se formeaza vacuum,apoi se
aplica ventuza pe partea palmara a antebratului.Deschizindu-se
robinetul angiorezistometrului,sub ventuza se obtine o presiune
scazuta,ce se mentine maxim 3 minute.Rezultatul saturatiei
organismului cu vit C se apreciaza dupa numarul de petesii aparute
sub ventuza.Pina la 15 petesii-saturatie suficienta,intre 15 si 30-
hipovitaminoza usoara,mai mult de 30-hipovitaminoza vadita.
Proba pe limba. Pe linia medie a limbii se picura o picatura reactiv
Tilmans,apoi se fixeaza timpul in decursul caruia se
decoloreaza.Decolorarea in 23 secunde demonstreaza o asigurare
suficienta a organismului cu vit C.

15. Importanta laptelui si produselor acido-lactice in

alimentatie.Indicii calitatii laptelui conform STAS.
Dupa valoarea sa biologica si nutritive laptele este unul din cele mai
pretioase produse alimentare. Laptele si produsele lactate sint absolute
indispensabile in alimentatie, in special in alimentatia copiilor,
oamenilor bolnavi si a celor de virsta inaintata. Consumarea zilnica a
laptelui amelioreaza statutul proteic al organismului si regleaza
balanta de calciu si fosfor. Compozitia laptelui depinde de specia si
rasa animalului, hrana lui, perioada de lactatie, conditiile de intretinere
si alti factori. Toate componentele laptelui se digera bine in organism,
laptele provoaca o secretie gastrica minima , de aceea este recomandat
in caz de ulcer gastric si gastrite hiperacide.Laptele contine putina
clorura de natriu, este recomandat bolnavilor ce sufera de nephrite
;este lipsit de compusi nucleinici, de aceea este indicat persoanelor cu
dereglari a metabolismului purinic, pentru bolnavii cu febra , deoarece
este si aliment si bautura. Laptele duce la scaderea cantitatii de
colesterina din singe. Produsele acido-lactice poseda calitate
gustative si nutritive exceptionala, influenteaza pozitiv tubul digestive
si asupra intregului organism. Produsele acido-lactice contin cantitati
spoite din vitamine din grupul B.Au o importanta deosebita deosebita
in alimentatia copiilor, sub influenta acidului lactic organismul mai
bine asimileaza sarurile de calciu si fosfor. Produsele acido-lactice
inlocuiesc cu success laptele, dar poseda si anumite calitati
terapeutice.Bacteriile acidofile sintetizeaza unele substante antibiotice
termostabile. Produsele acido-lactice pot fi obtinute cu ajutorul
bacteriilor pur acido-lactice , cu bacterii acido-lactice naturale prin
inacrirea laptelui. Folosind arborii de bacterii acido-lactice obtinem
astfel de produse ca iaurtul, smintina, brinza de vaci. Laptele care se
foloseste in alimentatie dupa proprietatile organoleptice, fizico-
chimice si bacteriologice trebuie sa corespunda cerintelor STAS:
Aspectul exterior, consistenta-lichid uniform fara sediment. Laptele
scopt trebuie sa fie de asemenea integru fara separarea friscai. Mirosul
si gustul- specifici laptelui, fara nuante suplimentare necaracteristice,
dulciu. Culoarea-alba cu nuanta galbuie, laptele degresat cu nuanta
albastruie. Conditiile fizico-chimice: laptele pasteurizat 3.2, 2.5, 6%
grasime. Greutatea specifica: 1.027,1.027. aciditatea 21,20. Laptele
albuminat slab 1% grasime, 1.037 greutatea specifica, aciditatea 25.
Laptele albuminat semigras: grasime 2.5%, greuitatea specifica 1.036,
aciditatea 25. Laptele degresat: greutatea specifica 1.030, aciditatea
21. Puritatea dupa etalon la toate tipurile de lapte egala cu 1.Legislatia
nu admite prezenta amidonului si bicarbonatului de sodiu in lapte.
16. Importanta carnii,pestelui,oualor in alimentatie.Expertiza
igienica a acestor produse.
Bolile ce pot fi transmise prin carne,peste,oua,profilaxia lor.
Carnea-importanta si rolul carnii si al produselor din carne in
alimentatie rezulta evident din analiza compozitiei lor chimice.Carnea
se considera in alimentatia omului drept principala sursa de proteine
biologice pretioase.Compozitia chimica,proprietatile organoleptice si
nutritive ale carnii variaza in dependenta de virsta si animalul din care
a fost obtinuta.Cantitatea de proteine in carne e de 15-20%, iar
cantitatea de grasime depinde de gradul de ingrasare a
animalului.Glucidele in carne sunt foarte putine,mai putin de 1%.In
ceea ce priveste continutul de saruri minerale,carnea este saraca in
calciu si bogata in fosfor.Ea contine mult fier,fiind una din sursele cele
mai importante de fier ale organismului.Carnea este sursa de baza a
vitaminei PP si o sursa importanta de vitaminele B2 si B6.in afara de
proteine,carnea reprezinta o sursa importanta de fosfor,iod si fluor.
Epertiza igienico- sanitara a carnii:prin controlul carnii,efectuat de
organele veterinare dupa sacrificarea animalului,se asigura ca in
consum sa nu ajunga carne provenita de la vitele bolnave sau
infestate.La abator trec numai animalele sanatoase si
odihnite.Cercetarea calitatii carnii se face in primul rind prin metoda
organoleptica,adica prin examinarea aspectului,mirosului,consistentei
etc.
Trechineloza este una din helmintozele periculoase pentru om. Omul
se poate imbolnavi de trichinoza daca consuma carne de porc
insuficient prelucrata termic,mincind slanina cu fibre de aceasta carne,
care contine trichine acapsulate.Trichineloza la om decurge greu,
soldindu-se cu cazuri mortale.Profilaxia trichinozei se face prin
reducerea posibilitatilor de infestare a porcilor (sterilizarea sa
fierberea resturilor si confiscatelor de carne, masuri de deratizare si de
impiedicare a accesului rozatoarelor la produsele carnate) si prin
eliminarea din alimentatia umana a carnii cu larve vii. Aceasta se
realizeaza prin trichinoscopie obligatorie la toate animalele sacrificate
pentru consum public, prin congelarea cascaselor la temperaturi
scazute si prin educarea populatiei sa nu consume carne provenita din
taieri clandestine si preparate insuficient tratate termic.
Pestele- are un rol insemnat in alimentatie, ca si carnea. El contine 7-
19 % proteine de inalta valoare nutritiva. Continutul de lipide variaza
in functie de specie ( intre 0,2 si 34 %). Lipidele continute in peste au
o valoare nutritiva mai mare decit cele ale carnii, aducind in ratie si
vitaminele A si D. Untura de peste are o consistenta semilichida si
contine multi acizi grasi nesaturati. Acestia se oxideaza usor la aer si
au miros si gust neplacut. Cantitatea de tiamina si riboflavina e
0,0005-0,0001 g/kg, de acid nicotinic 0,01-0,05 g/kg. Pestele gras
contine retinol si calciferol. Deosebit de multe vitamine de acest fel
contine ficatul pestilor de mare, iar carnea acestor pesti este bogata in
microelemente, inclusiv iod. In comparatie cu carnea , pestele contine
mai mult calciu, mai putin fier, mai multe microelemente (iod cupru,
zinc). Continutul de vitamine din grupa B este asemanatoare cu a
carnii. Valoarea calorica a pestelui este mai scazuta decit a carnii,
avind un continut mai mare de apa.
Expertiza igienico-sanitara a pestelui are o importanta deosebita. Ea se
face ,ca si la carne, prin metoda organoleptica si analizele de
laborator. In expertiza sanitara a pestelui sarat, o atentie deosebita se
acorda aspectului pestelui si saramurii, consistentei etc. Nu se admite
in consum pestele sarat cu miros rinced, fermentat, acru, cu tesutul
muscular friabil. Trebuie sa acordam o atentie mai mare expertizei
scrumbiilor, fiindca la suprafata ele pot fi de culoare aurie, iar
inauntru- cu grasimea alterata.
Din punc de vedere epidimiologic, prin peste se pot transmite
infectiile intestinale, toxiinfectiile alimentare, botulismul, febra tifoida
etc. Consumul de peste infestat cu Diphyllobotrium Latum si
insuficient prelucrat termic contribuie la transmiterea difilobotriozei.
Difilobotrioza poate surveni in caz de consum al pestelui crud sau
prajit insuficient. Larvele de difilobotrioza pier la temperatura de 50-
55C in decurs de 5 min, deci fierberea sau prajirea buna a pestelui ne
poate feri de aceasta boala si alte helmintoze transmise prin peste.
Protectia bazinelor de apa de poluare cu ape reziduale previne
invadarea pestilor cu helminti ,deci, si a omului.
Ouale- reprezinta un aliment deosebit de valoros pentru hrana omului,
datorita continutului de factori nutritivi indispensabili organismului.
Oul reprezinta in primul rind o importanta sursa de vitamine
liposolubile si hidrosolubile.Dintre componentele organice, proteinele
ocupa un loc important, mai ales in albus.Lipidele din ou sunt
concentrate mai ales in galbenus, reprezentind aproximativ 70 % din
substanta uscata a acastuia.Glucidele in cea mai mare proportie , se
afla in albus (0,8-1,2 %).
Expertiza igienico-sanitara a oualor stabileste, de cele mai multe ori,
prospetimea lor. Aceasta se face cu ajutorul unui aparat- ovoscopul,
care permite examinarea oualor prin transparenta. La ovoscop, ouale
proaspete au o camera de aer mica, imobila, un albus transparent si o
umbra a galbenusului abia vizibila. Ouale vechi ,alterate au o camera
de aer marita, datorita uscarii lor, o transparenta scazuta, apar pete de
mucegai. Prospetimea oualor poate fi determinata si mai simplu- prin
introducerea lor in apa. Oul proaspat se asaza orizontal pe fundul
vasului, iar cel alterat pluteste la suprafata.
Ouale de rata si de gisca pot fi infectate cu salmonele in oviduct, deci,
pot cauza infectii alimentare.Din aceste considerente vinzarea oualor
de rata si de gisca in reteaua de comert este interzisa, ele pot fi folosite
numai in copturi. Cu scopul de profilaxie al intoxicatiilor se interzice
folosirea oualor rebutate la incubatoare. Coaja de ou poate fi infectata
cu salmonele si se recomanda dezinfectarea lor nemijlocit la fermele
avicole cu solurie de 5 % clorura de var, cufundindu-le in ea timp de 5
min.
17. Importanta piinii in alimentatie. Indicii calitatii piinii conform
STAS.
Piinea are o deosebita importanta in alimentatia rationala a omului
pentru aportul de elemente nutritive, acoperind o mare parte din ratia
glucidica si cea calorica zilnice. Datorita porozitatii sale, ea poate fi
usor supusa actiunii sucurilor digestive, mai ales daca este mai veche
sau prajita. Cind este foarte proaspata , formeaza aglomerari dese, din
care cauza este mai greu digerata din sucurile digestive. Industria de
panificatie din tara noastra fabrica un larg asortiment de piine: neagra,
integrala, alba, cu diferite amestecuri. Dintre toate felurile de piine,
cea integrala este mai indicata in alimentatia rationala a omului
sanatos.
Piinea neagra are un continut crescut de acid fitic, care impiedica
absorbtia unor elemente minerale. De asemenea, contine multa
celuloza, fiind iritanta pentru tubul digestiv la cei suferinzi de diverse
afectiunin gastrointestinale.
Piinea alba , desi este mai digestibila, are unele dezavantaje: este
saraca in vitamine si in celuloza, ceea ce poate provoca constipatia.
Aprecierea calitatii piinii se face, in fond, pe baza analizei
organoleptice, determinarea umiditatii, aciditatii si porozitatii ei.
Conform normativelor in vigoare (STAS) , umiditatea piinii de secara
nu trebuie sa depaseasca 49%, a celei de griu 45%. Piinea trebuie sa
aiba forma specifica felului, suprafata neteda, luciosa, fara crapaturi,
bule, arsuri si incorporari nespecifice. Mirosul piinii va fi placut,
apetisant si va depinde de felul ei. Gustul piinii trebuie sa fie placut.
Porozitate piinii este un indice important al calitatii piinii. Piinea
poroasa elastica se imbiba mai usor cu suc gastric, deci se digera mai
usor si se asimileaza mai bine. Piinea de secara coapta din faina de
calitate inferioara are o porozitate de 45 %. Porozitatea piinii de griu
variaza intre 55 si 75 %, in functie de calitatea fainii, de tehnologie.
Aciditatea piinii depinde de acizii lactic si acetic, ce se formeaza in
timpul dospirii aluatului. Conform STAS , aciditatea piinii de secara
nu trebuie sa depaseasca 12 *, a celei de griu 3- 8 * in functie de
calitatea fainii.
18. Valoarea nutritiva a legumelor, fructelor, pomusoarelor.
Legumele sunt alimente de origine vegetala, cu o larga intrebiuntare in
hrana omului sanatos si a celui bolnav, oferindu-i un aport de
elemente nutritive. Legumele au in compozitia lor o proportie
insemnata de apa (75-95 %).Glucidele se gasesc in forma de glucoza,
fructoza, zaharoza, amidon si celuloza. Proteinele sunt prezente in
general in cantitate redusa, cu exceptia leguminoaselor uscate, in care
proportia lor este crescuta. Lipidele se gasesc in proportie scazuta, cu
exceptia semintelor oleaginoase. Vitamine si elemente minerale
contin, in proportii mari, majoritatea legumelor verzi. Cantitati
importante de acid ascorbic contin frunzele verzi ( verdeturile) si
unele legume ( ardei, rosiile, tuberculii de cartof, bulbii de ceapa).
Adevarate surse de caroten sunt frunzele verzi, morcovii, ridichile.
Vitamina K se gaseste mai ales in frunzele verzi ( spanac, loboda,
urzici), varza. Fasolea si mazarea verde, cartofii, sfecla rosie, varza,
spanacul, salata reprezinta surse de vitamine din grupa B , iar
spanacul, mazarea verde si varza mai contine si vitamina E. Legumele
sunt cele mai importante surse de vitamina C si de caroten din ratie.
Legumele imbogatesc ratia cu saruri minerale si microelemente.
Raportul calciu-fosfor fiind bun, ele constituie singura sursa vegetala
de calciu. Unele legume sunt surse de fier. Legumele constituie cea
mai bogata sursa de baze pentru organism, contribuind astfel la
mentinerea echilibrului acido-bazic, la neutralizarea actiunii
acidifiante a cerealelor si a carnii. Ele au un continut important de
celuloza si hemiceluloza, care contribuie la imbunatatirea peristalticii
intestinale. Valoarea nutritiva a legumelor poate fi mult redusa din
cauza pastrarii sa prelucrarii lor culinare sau tehnologice incorecte.
Leguminoasele uscate au un continut important de proteine ( 22-23
%). Prin combinarea lor cu produsele de origine animala, valoarea
nutritiva a proteinelor din leguminoaseale uscate creste. Ele au un
continut important de glucide (53-54 %) . Ele sunt foarte bogate in
vitamina B1 si B2.
Fructele si pomusoarele sunt alimente de origine vegetala, ce se
caracterizeaza, din punct de vedere nutritiv, printr-un continut bogat
de apa, glucide cu molecula mica, celuloza, saruri minerale, vitamine
si diverse arome. Fructele si pomusoarele au un continut foarte mare
de apa (80-90 %), un continut foarte scazut de proteine ( sub 1 % ),
sunt practic lipsite de lipide si relativ bogate in glucide ( 10-20 %). Un
continut mai important de glucide il au strugurii (18 % ), prunele ( 17
% ), merele si perele ( 13-14 % ).G lucidele din fructe se gasesc sub
forma de mono- si dizaharide usor absorbabile, sub forma de pectine
si celuloza. Fructele si pomusoarele au in ratie si un oarecare aport de
saruri minerale. Ele sunt bogate in vitamina C. Pe linga aportul
important de vitamina C, caroten, glucide, vitamine din grupa B si ,
partial, de saruri, importanta lor in alimentatie este determinata si de
rolul pe care-l au in stimularea peristalticii intestinale, datorita
continutului de celuloza si pectine.
19. Patologiile alimentare ( clasificarea FAO/ OMS).
Conform organizatiei FAO/OMS patologiile alimentare se clasifica in
patru grupe :
1) Subnutritia-reprezinta patologie cauzata de alimentatia
calitativ insuficienta.Alimentele ingerate nu asigura cantitatea
adecvata de energie si determina organismul sa elibereze energia din
propriile tesuturi.
Consecintele subnutritiei:la copii inceteaza ritmul de crestere , iar la
maturi – scaderea in greutate, reducerea masei musculare , scaderea
metabolismului, micsorarea capacitatii de munca, scaderea rezistentei
organismului la agresiunile microbiene, substate toxice si alte
nocivitati de mediu.
Tipurile etiologice: -subnutritie primara(sunt cunsumate produse
alimentare in cantitati insuficiente)
-subnutritie secundara(se datoreaza unor tulburari de ingestie ,
digestie sau
metabolizare)
Formele etiologice: distrofia proteica , hipo si avitaminozele,
rahitismul, anemiile nutritionale, gusa endemica, caria dentara.
Formele clinice-stadiile de evaluare
1 stadiu – subnutritia compensata
2 stadiu- subnutritia decompensata
3 stadiu –vindecarea
Conform criteriului de pierdere in greutate deosebim 3 grade de
subnutritie:
1 grad- cind greutatea corpului constituie 76-90% din GIT;
2 grad- greutatea constiutie 61-75% din GIT;
3 grad- greutatea constituie sub 60% din GIT.
2) Hiperalimentatia- patologie cauzata de alimentatia abundenta .
Formele hiperalimentatiei:- forma absoluta (in cazul abuzului
alimentar)
-formarea relativa (in baza reducerii cheltuielilor de energie)
Consecintele hiperalimentatiei: obezitatea, diabet zaharat, unele
hepatite cronice, fluoroza.
3) Alimentatia calitativ neadecvata – patologie cauzata de carenta
sau lipsa toptale a unor sau mai multor substante nutritive.
4) Alimentatia neechilibrata- patologie cauzata de disbalanta
substantelor nutritive in ratia alimentara.

20. Intoxicatiile alimentare- notiune , clasificarea. Particularitatile

lor
Intoxicatiile alimentare- sunt patologii acute, rar cronice , aparute in
rezultatul utilizarii alimentelor contaminate masiv cu microorganisme
de o anumita specie sau impurificate cu substante toxice pentru
organism de origine microbiana sau nemicrobiana. Intoxicatiile pot
evalua sub forma de cazuri sporadice sa sub forma de izbucniri in
masa.
Clasificarea intoxicatiilor alimentare:
1.Intoxicatii alimentare microbiene
2. Intoxicatii alimentare nemicrobiene
3. Intoxicatii alimentare de etiologie necunoscuta
1. Intoxicatii alimentare microbiene
Conditiile de care depinde aparitia intoxicatiilor microbiene:
- Contaminarea masiva a produsului alimentar cu bacterii vii sau
toxine.
- Specia si gradul de virulenta a microorganismului sau tulpinelor
- Particularitatile fizice ale alimentelor
- Gradul de rezistenta a organismului fata de germeni
A.Toxicoze alimentare- apar la consumul produselor ce contin toxine
ale unor agenti patogeni specifici. In produsele alimentare agentul
patogen viu poate lipsi sau este in cantitati mici.
a)toxicoze bacteriene (butulismul si stafilococus)
b)micotoxicozele (ergotismul , alfatoxicoza, fuzarium toxicoza)
B.Toxiinfectiile- reprezinta afectiuni acute, apar la utilizarea in
alimentatie a produselor ce contin un numar enorm de agenti cauzali
vii.
C.Intoxicatiile mixte – pot fi produse in rezultatul combinarii unor
agenti patogeni .
2.Intoxicatii alimentare nemicrobiene
A.Intoxicatii cu alimente toxice :
a)de origine vegetala:- intoxicatii cu plante otravitoare
-intoxicatii cu semintele buruienilor unor culturi cerealiere
-intoxicatii cu ciuperci otravitoare
-intoxicatii cu ciuperci conditionat comestibile
b)de origine animala:-intoxicatii cu organele unor specii de peste
-intoxicatii cu secretia glandelor cu secretie interna
B.Intoxicatii cu alimente toxice in anumite conditii
a)de origine vegetala:-intoxicatii cu simburii unor fructe
-intoxicatii cu cartofi inverziti sau incoltiti
-intoxicatii cu fasole crude
b)de origine animala:-intoxicatii cu ficatul si icrele unor pesti in
perioada de depunere a lor
-intoxicatii cu mierea de albine
C.Intoxicatii cu reziduri de substante chimice:
-intoxicatii cu pesticide
-intoxicatii cu sarurile metalelor grele
-intoxicatii cu produse care nimeresc din mediul inconjurator in
produsul alimentar
3.Intoxicatie alimentara de etiologie necunoscuta
Se intilnesc intoxicatii cu peste in unii ani, intoxicatii cu carne de
prepelita si intoxicatie cu harbuz.
21. Toxiinfectiile alimentare-bacteriile ce le pot conditiona,
produsele ce le pot cauza, particularitatile clinice. Principiile de
profilaxie a lor.
Toxiinfectiile survin daca alimentele sunt contaminate masiv cu
microorganisme . Printre agentii patogeni ai toxiinfectiilor alimentare
pot fi diferite microorganisme, bacilii coli, proteus, perfringens,
tereus.
Manifestarile clinice ale toxiinfectiilor(provocate de bacilii coli,
proteus, perfringens, tereus s.a.) sunt asemanatoare. Apar spontan, de
obicei, dupa 6-12 ore de la consumarea produselor alimentare.
Simptomele principale sunt: dureri abdominale, greturi, voma, astenie,
diaree. Peste 2- 3 zile, bolnavii se insanatosesc. Uneori , apar
simptomele unei intoxicatii generale a organismului: ridicarea
temperaturii pina la 38-40 C, dureri in muschi, slabirea activitatii
cardiovasculare, ameteli. In aceste cazuri, boala dureaza mai mult
timp.
Toxiinfectiile provocate de bacilii coli au loc atunci cind unele tipuri
ale bacilului coli , in anumite conditii , capata proprietati patogene si
provoaca intoxicatie alimentara. Bacilul coli populeaza permanent
intestinele omului. Prezenta lui pe miini, pe obiectele inconjuratoare-
vesela, servetul de bucatarie, este o dovada a neglijentei sanitare.
Deseori, izbucnirea toxiinfectiilor coli are loc dupa consumarea
gustarilor reci, care nu mai sunt supuse actiunii termice inainte de
consum: salata, vinegretele, diverse bucate din peste si carne,
raciturile etc. Profilaxia toxiinfectiilor cu bacilii coli include
protejarea produselor alimentare de contaminare, de pastrarea lor
corecta si prelucrarea termica suficienta.
Toxiinfectiile alimentare provocate de bacilii proteus se intilnesc , de
cele mai multe ori vara, cind sunt toate conditiile pentru inmultirea
acestui agent in produsele alimentare . Bacilii proteus se intilnesc pe
produsele alimentare: cirnat, carne, brinza, peste, salata de cartofi etc.
Aceste toxiinfectii apar din cauza pregatirii produselor in conditii
sanitare nesatisfacatoare. Intoxicatiile cu proteus sunt de scurta
durata- peste 2-3 zile dispar. Sunt cazuri cind inventarul din bucatarie
poate servi de mai multe ori drept sursa de infectie pentru produse .
De aceea, la unii afectati boala se repeta de citeva ori. Numai o
dezinfectare a veselei si dupa ce in bucatarie se face o ordine sanitara
exemplara , cazurile de intoxicatie alimentara cu proteus dispar.
Masurile de profilaxie a toxiinfectiilor alimentare provocate de
proteus sunt: respectarea unui regim sanitar strict in bucatarie,
protejarea produselor alimentare de infectare cu proteus si pastrarea
corecta a produselor alimentare usor alterabile la temperaturi joase.
Toxiinfectiile alimentare sunt provocate si de bacilul perfringens .
Substantele toxice , formate de bacilii perfringens , sunt de mai multe
tipuri: A , B, C , D , E . Adesea , toxiinfectiile alimentare sunt
provocate de bacilii A . Produsele alimentare sunt contaminate foarte
des cu bacilull perfringens. In carne se intilneste la fiecare a 5-a
proba , in peste la fiecare a 7-a, in legume la fiecare a 3-a . La
prelucrarea termica a produselor alimentare bacilii perfringens pier,
iar sporii lor ramin. Daca produsele care au trecut aceasta prelucrare
se pastreaza la temperatura camerei, sporii se dezvolta, transformindu-
se in forma vegetativa a microbului. De aceea , toate bucatele care se
pregatesc din timp se pastreaza citeva zile, inainte de a fi consumate,
numaidecit trebuie supuse unei prelucrari termice.
Bacilul cereus este foarte raspindit in natura. El se afla permanent in
sol si nimereste usor pe toate obiectele care ne inconjoara. Bacilii
cereus se pastreza in laptele fiert si chiar pastereuzat. Bacilii se
dezvolta si se inmultesc in produsele de origine vegetala si animala ,
neschimbindu-le proprietatile organoleptice.
22. Intoxicatiile stafilococice- patogenia, produsele ce le pot cauza,
particularitatile clinice, profilaxia.
Aceste intoxicatii sunt cele mai raspindite printre intoxicatiile
alimentare inregistrate in lume. Agentul patogen (stafilococul auriu )
elimina in produsele alimentare o substanta foarte toxica-
enterotoxina, care provoaca intoxicatii alimentare. Stafilococii sunt
foarte raspinditi in mediul inconjurator. Ei exista si pe suprafata
corpului nostru si in intestin.
Stafilococii au un mediu favorabil de inmultire in produsele ce contin
hidrati de carbon- vinegrete de legume, lapte si produse lactate (brinza
de oi, brinza dulce, inghetata), prajituri cu crème, in special crème
fierte, preparate de carne si peste, salamurile fierte, conservele de
peste (in ulei) etc.
Manifestarile intoxicatiilor alimentare, provocate de toxinele
stafilococilor, apar de obicei dupa 2-4 ore de la consumarea
produsului alimentar. Simptomele principale sunt: greata, voma,
durerile acute in regiunea stomacului, insuficienta cardiovasculara.
60-70% din numarul bolnavilor sufera de diaree, dureri de cap,
ameteli; transpiratia – rece, pielea- palida, chiar cenusie, iar buzele-
palide- vinete.
Pentru preintimpinarea toxicozelor stafilococice e necesar de a
respecta curatenia la toate etapele de prelucrare a produselor
alimentare. O mare importanta o are pastrarea produselor alimentare
si a bucatelor la temperaturi joase. Persoanele bolnave de piodermii
ale miinilor si suprafetele tegumentare deschise , bolnave de anghine
le este contraindicat lucrul cu produsele alimentare. Miinele
persoanelor, care pregatesc crème, trebuie inspectate zilnic la prezenta
de piodermii.
23. Botulismul- etiologia, patogenia, produsele ce-l pot cauza,
particularitatile clinice, profilaxia.
Bacilul botulinic este imobil si are proprietatea de a se dezvolta in
lipsa oxigenului (anaerob). El formeaza spori rezistenti la factorii
fizici si chimici, care nu pot fi distrusi prin fierbere, suportind
temperatura de 100 C timp de 5-6 ore. Cea mai eficienta metoda de
nimicirea bacilului botulinic este autoclavarea la temperatura de 120
C. Exista mai multe varietati ale bacilului botulinic: A, B, C, D, E etc.
La noi , boala este provocata mai des de tipurile A, B si E.
Cu spori sau forme vegetative ale bacilului botulinic pot fi
contaminate toate produsele alimentare de origine agricola sau
industriala: cirnatul, carnea afumata, conservele din carne si peste,
pestele rosu, precum si conservele din legume. Extrem de periculoase
sunt conservele prep[arate in conditii casnice, care se stirilizeaza, de
obicei in borcane timp de cel mult 30-40 de minute, ceea ce nu e
suficient.
Formele vegetative ale bacilului botulinic elimina o exotoxina,
proprietatile toxice ale careia le depasesc pe ale tuturor toxinilor
bacteriene.
Botulismul se caracterizeaza prin afectarea sistemului nervos central
vegetativ, a sistemului digestiv si a altor sisteme infectate de catre
toxina respectiva. Perioada de incubatie este mica: 12-36 ore, uneori
mai mare. Simptomele sunt urmatoarele: tulburari dispeptice,
slabiciuni, dureri de cap, indispozitie, spasme, atonie musculara,
dereglarea somnului, vederii, aparitia diplopiei. La bolnavi se observa
dilatarea pupililor sau o pupila devine mai mare decit cealalata
(anizocorie). Uneori, vocea lor este ragusita. Are loc paralizia
muschilor faringieni cu tulburarea deglutitie, e posibila paralizia
palatului moale si, ca urmare, alimentele lichide se elimina prin nas.
In perioada initiala boala este insotita de voma si diaree, mai tirziu
apare constipatia , meteorismul, din cauza parezei intestinale. In
stadiul initial pulsul este rar, mai apoi devine accelerat. Temperatura
nu corespunde pulsului, este normala sau chiar mai joasa decit cea
normala.
Una din masurile importante in profilaxia botulismului consta in
respectarea regulilor sanitare in industria consrvarii, la fabricile de
prelucrare a pestelui, combinatele de carne si alte intreprinderi
alimentare. E necesar sa se respecte cu strictete instructiile referitoare
la fierberea salamurilor. Toate produsele alimentare sarate sau
afumate, vor fi admise pentru consumare numai dupa o prelucrare
termica buna. O mare importanta o are si respectarea conditiilor
sanitare de preparare a consrvelor de carne, peste si a celor de legume
si fructe. De asemenea, o mare importanta in profilaxia botulismului o
are educatia sanitara in masa.
24. Micotoxicozele- etiologia, produsele ce le pot cauza,
particularitatile clinice, profilaxia.
Dintre micotoxicozele provocate de toxinele ciupercilor microscopice
fac parte: ergotismul, fuzariotoxicozele si aflotoxicoza. Ciupercile
microscopice paraziteaza pe diferite produse alimentare, in special pe
cereale. Micotoxicozele se deosebesc de intoxicatiile alimentare prin
manifestarile lor clinice.
Aflotoxicoza, de exemplu, are 3 forme : acuta, subacuta si cronica.
Forma acuta, dupa cu arata U. Jalba si A. Chirlici, se caracterizeaza
prin necroza si infiltratia adipoasa a ficatului, au loc hemoragii, ascita,
afectarea rinichilor s. a. Ciroza si cancerul primar al ficatului se
dezvolta la formele subacute si cronice ale aflotoxicozei.
Ergotismul- aceasta intoxicatie alimentara e provocata de cornul de
secara( Claviceps purpurea), care este o ciuperca microscopica ce
contamineaza mai frecvent secara, mai rar griul, orzul, ovazul.
Folosind in alimentatie produse de panificatie din secara poate aparea
ergotismul. Aceasta boala are o forma subacuta si este cauzata de
prezenta unor alcaloizi termostabili in faina ( piine). Perioada
prodromala se caracterizeaza prin slabiciune, manifestari dispepsice,
intoxicatia decurge cu afectiuni ale sistemului nervos ( convulsii), sub
forma gangrenoasa sau mixta.
Fuzarioza- aceasta boala este cauzata de piinea contaminata de
ciuperca Fusarium graminearum. Tabloul clinic al fuzariozei se
manifesta prin gastroenterita si afectarea sistemului nervos central,
care se aseamana cu ebrietatea. Ca masura radicala de profilaxie a
fuzariozei se considera efectuarea masurilor agrotehnice in vederea
protectiei semanaturilor de poluare cu Fusarium graminearum.
Prifilaxia micotoxicozelor include :
1. Lupta cu daunatorii plantelor prin prelucrarea corecta a
cerealelor inainte de semanare.
2. Respectarea regulilor de pastrare a produselor alimentare, a
cerealelor si a nutreturilor.
3. Motitoringul igienic al nivelului de poluare a materiei prime si a
produselor alimentare.
25. Functiile medicului practician in caz de declansare a
intoxicatiei alimentare.
Daca dupa particularitatile sale boala se aseamana cu intoxicatia
alimentara, medicul e obligat :
1. Sa acorde ajutorul medical urgent, in caz de necesitate sa
interneze bolnavul in spital.
2. Sa faca cercetarile prealabile ale cazului cu scopul de a
determina cauzele bolii, de a lua masurile necesare pentru profilaxia
raspindirii sau repetarii intoxicatiei alimentare, spre exemplu,
sustragerea produselor alimentare alterate din folosire.
3. Sa informeze centrul sanitaro-epidemiologic despre cazul de
intoxicatie( prin telefon sau telegrafic ) si sa expedieze instiintarea
urgenta indicind in ea: 1) localitatea; 2) data; 3) locul ( unitaea
alimentara) , unde s-a intimplat cazul ; 4) numarul de victime
( inclusiv spitalizate) ; 5) tabloul clinic al bolii ; 6) numarul de cazuri
letale ( daca sunt) ; 7) produsul alimentar suspect si cauzele, care au
dus la izbucnirea intoxicatiei alimentare ; 8) ce masuri s-au luat ; 9)
semnatura si functia detinuta.
26. Importanta igienica a aerului. Straturile atmosferei,
caracteristica lor.
Importanta igienica a aerului:
1. Prin aer se realizeaza aportul de O2 , element vital organismului
si indepartarea CO2.
2. Prin proprietatile fizice , aerul influenteaza procesele de
termoreglare a organismului .
3. Factorii fizici ale aerului determina caracteristicile climatice ale
diferitor zone geografice.
4. Straturile de aer au rol de termoprotectie pentru globul
pamintesc.
5. Aerul poseda o conductibilitate termica redusa si aflindu-se in
porii materiei de constructie, imbracaminte are loc de termoizolare
pentru organism.
6. Aerul este rezervor de acumulare a substantelor chimice, toxice
de origine tehnogena, care pot avea actiune directa sau indirecta
asupra sanatatii si conditiilor sanitare de viata.
7. Aerul este rezervor de acumulare a germenilor patogeni , factor
de transmitere a bolilor infectioase.
8. Este una din sursele de poluare a solului.
9. Aerul este un mediu natural in care au loc procesele de
autopurificare: particule de praf, gaze, vapori, germeni patogeni.
Fizico-chimic atmosfera are o structura neomogena.Acest fapt a si
permis impartirea atmosferei in mai multe straturi:
1.Stratul troposfera –are o inaltime de 10 km de la suprafata solului.
Troposfera cuprinde 75 % din intreaga masa a atmosferei si 90 % din
vaporii de apa. In troposfera factorii fizici prezinta variatii mari.
Consecinte ale acestor variatii sunt formarea fenomenelor
meterologice. Presuinea in troposfera scade proportional cu
altitudinea. Temperatura e mai mica de 60 C . Starea troposferei este
influentata permanent de toate procesele care au loc pe pamint. In
troposfera permanent sunt prezenti: praf, microorganisme, substante
chimice toxice.
2.Stratul stratosfera- are o inaltime de 50 km . In stratosfera
presiunea atmosferica continua sa scada proportional cu latitudinea. In
stratosfera se contine stratul de ozon care protejeaza suprafata
pamintului de actiunea radiatiei ultraviolete. Vaporii de apa in strat
practic lipsesc. Elementele in stratosfera sunt predominant in forma
moleculara. Stratosfera continua cu o zona de tranzitie stratopauza.
3.Stratul mezosfera- are o inaltime de 80-100 km. In mezosfera
presiunea barometrica scade si temperatura scade progresiv, atingind
la limitele superioare ale mezosferei -70,-80 C. In mezosfera aerul
este din ce in ce mai rarefiat. Aici se propaga, sunt reflectate undele
radioelectrice. Mezosfera continua cu zona de tranzitie mezopauza.
Aceste trei straturi: troposfera, stratosfera si mezosfera, impreuna
poseda denumirea de homosfera.
4.Stratul termosfera- mai poarta denumirea si de ionosfera sau
heterosfera. Aici temperatura este in permanenta crestere , presiunea
atmosferica scade, elementele se afla sub forma de ioni, electroni
liberi.
Dupa termosfera urmeaza exosfera care practic nu are limite.
27.Importanta igienica a temperaturii si umiditatii aerului,
metode de determinare a lor.
Aerul atmosferic se incalzeste in fond de la temperatura reflectata de
sol si apa, acestea absorbind radiatiile calorice solare. Temperatura
aerului influenteaza considerabil microclimatul incaperilor –
complexitatea de factori fizici ai aerului (temperatura, umiditatea,
viteza curentilor de aer si temperatura corpurilor inconjuratoare),
actionind asupra organismului uman. Temperatura aerului
influenteaza multe procese fiziologice din organism, putind provoca
supraraciri sau supraincalziri ale corpului. Aflarea indelungata in
conditii de temperaturi inalte se soldeaza cu dereglarea
metabolismului hidrosalin si vitaminic. Aceste modificari se
agraveaza la eforturi fizice. Temperaturile inalte dezechilibreaza
functiile sistemului nervos central- scade atentia, incetinesc reactiile
locomotoare, se deregleaza coordonarea miscarilor.
Determinarea temperaturii aerului. Pentru cercetarea regimului de
temperatura se folosesc termometre stationare maxime si minime.
Termometrul maxim este cu mercur, iar termometrul minim cu alcool.
Pentru supravegherea sistematica a temperaturii intr-o perioada de de
timp se folosesc aparatele cu inregistrare automata- termografe. La
determinarea numai a temperaturii aerului trebuie sa fie exclusa
influenta asupra termometrelor a razelor solare directe, a obiectelor
incalzite sau racite.
Umiditatea aerului e cauzata de evaporarea apei de pe suprafetele
marilor si oceanelor. Din punct de vedere al igienei o importanta mai
mare au umiditatea relativa si deficitul de saturatie. Acesti indici arata
gradul de saturatie a aerului cu vapori de apa si , deci, gradul de
termoliza prin evaporare. Cu cit aerul e mai uscat, cu atit el poate
absorbi mai multi vapori si anume in aceste conditii termoliza prin
evaporare se produce mai intens.
Pentru determinarea umiditatii aerului se folosesc psicrometrul August
si Assman si higrograful. Psicrometrul se suspendeaza in locul ferit de
radiatie calorica si de miscarea aerului. Indicatiile aparatului se citesc ,
cind se termina coborirea coloanei de alcool in tubul capilar al
termometrului umed.
28.Importanta igienica a miscarii aerului, caracteristicile ei,
metode de determinare. Roza vintului.
Aerul se afla in permanenta miscare, fapt cauzat de incalzirea
neuniforma a suprafetei terestre. Diferenta dintre temperatura si
presiunea atmosferica conditioneaza miscarea maselor de aer. Curentii
de aer se caracterizeaza prin directii si viteza de miscare. Miscarea
aerului, viteza lui influenteaza considerabil metabolismul termic.
Vintul puternic favorizeaza termoliza prin convectie si evaporare. In
zilele cu arsita vintul influenteaza pozitiv asupra organismului :
stimulind termoliza, el ocroteste organismul de supraincalzire. La
temperaturi joase si umiditate inalta curentii de aer favorizeaza
supraracirea.
Pentru determinarea vitezei de miscare a curentilor de aer se folosesc
anemometrele. Principiul lor de lucru e bazat pe rotirea de catre
curentii de aer a paletelor rotitei, turatiile careea prin sistemul
transmisiei zimtate sunt insotite de mutarea acelor pe cadran. Cel mai
des se folosesc anemometrele dinamice de 2 tipuri : cu palete si cu
cupe. Limita de sensibilitate a anemometrului cu palete e de 0,5-15
m/s. Anemometrele cu cupe se folosesc pentru determinarea vitezei de
miscare a aerului mai mare de 1 m/s. Catatermometrul se utilizeaza
pentru determinarea vitezelor mici de miscare a aerului.
Roza vinturilor este reprezentarea grafica a frecventei directiei
vinturilor dupa carturi ( partile lumii), intr-o perioada stabilita de timp
( o luna, sezon, an ) sau pentru citiva ani. Pentru formarea rozei
frecventei vinturilor trebuie sa fie sumat numarul tuturor cazurilor de
vint si vreme linistita in decursul unei anumite perioade de timp.
Suma capatata se ia cu 100 % , iar numarul de cazuri de vint din
fiecare cart si tim linistit se calculeaza in procente. Apoi se
construieste o diagrama. Pentu aceasta , din centu se traseaza 8 linii,
care inseamna carturile ( S, N, E, W, NW, NE, SW, SE ) . Pe toate
liniile in proportii egale se depun segmentele marimilor procentuale
calculate pentru 8 carturi si se unesc consecutiv intre ele. In centrul
diagramei se descrie o circumferinta cu raze, care corespunde
numarului procentual al timpului linistit.
29. Microclimat- notiune , tipurile si actiunea asupra
organismului.
Microclimatul – e complexul de factori fizici care influenteaza
schimbul de caldura intre organism si mediul extern. Microclimatul e
determinat de: temperatura aerului, umiditate, viteza de miscare,
temperatura obiectelor suprafetelor inconjuratoare. Microclimatul
incaperii influenteaza in mod direct termoliza si indirect termogeneza.
In functie de combinarea factorilor fizici care determina
microclimatul,el se imparte in:
1. Microclimatul cald- acesta se caracterizeaza prin radiatia
pozitiva , temperatura si umiditatea aerului crescuta, viteza de miscare
a aerului scazuta. Reactiile la actiunea microclimatului cald sunt:
vasodilatarea periferica, transpiratia puternica, hiperteniei.
2. Microclimatul rece- se caracterizeaza prin: radiatie negativa,
temperatura aerului scazuta, umiditatea si viteza de miscare a aerului
crescuta. La actiunea unui astfel de microclimat din partea
organismului se produc: vasoconstrictia periferica, aparitia
contractiilor musculare, hipotermie.
3. Microclimatul optim- mecanismul de termoreglare e minim,
confortul termic al organismului se asigura prin reactii fiziologice,
fara suprasolicitari.
30. Metode de determinare a actiunii ambiantei termice a aerului
asupra organismului.
Ambianta termica sau microclimatul se defineste ca o notiune
comlexa care inglobeaza totalitatea factorilor fizici (temperatura,
umiditatea, miscarea aerului si temperatura radianta) care-si exercita
influenta asupra organismului uman, ca excitanti ai functiei de
termoreglare.
Cresterea temperaturii- in locuinte, vara, incaperi aglomerate;
produce o intensificare a mecanismelor de termoreglare, solicitind
diferite aparate si sisteme.
Temperatura cutanata- sub influenta unui microclimat cald, in diferite
regiuni tegumentare creste cu 2-3 grade.
Temperatura centrala- 0.5-1 grad, efect nociv.
Aparatul respirator- intensifica atit influenta pulmonara (frecventa,
amplitudinea respiratiei ) cit si schimbul de oxigen.
Metabolismul apei- pierde cantitati mari de apa prin transpiratie.
Singele- initial volumul creste, prin apa de la tes , apoi
hemoconcentratia.
Aparatul cardiovascular- pulsul poate ajunge pina la 150 b/min.
TA- scade datorita scaderii tonusului vaselor periferice.
Aparat renal- eliminarea apei se face extrarenal- oligurie.
Aparatul digestiv- senzatie de sete, scaderea secretiei gastrice si
intestinale.
Ficat- scade frecventa glicogenetica.
Vizicula biliara- se modifica compozitia bilei.
SNC- scade atentia, precizia si coordonarea miscarilor, capacitatea de
acomodare, viteza de reactie.
Scaderea temperaturii- organismul este mai rezistent la scaderea
temperaturii.
Temperatura centrala- variatii de 0.3-1 grade.
Temperatura cutanata- scade cu 2-3 grade.
Tegumentele- palide, datorita vasoconstrictiei periferice.
Aparat respirator- micsorarea frecventei si amplitudinii respiratorii,
consumul de oxigen creste.
Singele- scade volumul, concentratia, pulsul, TA.
Ficat, muschi- intensificarea reactiilor chimice.
Aparat renal- poliurie, polakiurie.
Frecventa crescuta a afectiunilor ‘’a frigore’’.
31.Importanta biologica a radiatiei solare(infrarosii, vizibile,
ultraviolete).
Radiatiile reprezinta un factor permanent al mediului inconjurator,
actionind atit sanogen, cit si patogen.Efectele biologige ale acestora
sint cu atit mai pronuntate, cu cit energia radiatiei este mai mare.
Radiatia solara se prezinta ca o unica sursa de energie, caldura si
lumina pentru Terra.Soarele influenteaza in mare masura procesele din
lumea organic si anorganica de pe pamint.Radiatia solara reprezinta
un flux de unde electromagnetice, emanate de soare.O importanta
igienica deosebita o prezinta spectrul solar optic, acesta fiind impartit
in trei game de frecventa: unde infrarosii cu lungimea de unda 2800-
760 nm, spectrul vizibil- 760-400nm, si undele ultraviolet 400-
280nm. Radiatia solara exercita o actiune biologica
puternica: stimuleaza metabolismul, tonusul general al organismului,
amelioreaza starea generala, capacitatea de munca a omului .
Razele infrarosii constituie cea mai mare parte a spectrului
solar.Actiunea biologica a radiatiei infrarosii depinde in mare masura
de lungimea de unda a razelor si de capacitatea de absortie a
tegumentelor.Astfel, razele cu lungimea de unda de 1500-2500nm
sunt absorbite de straturile superioare ale epidermei.Razele infrarosii
scurte penetreaza meningia si actioneaza asupra receptorilor
cerebrali.Actiunea termica asupra meningiilor si emisferelor cerebrale
se manifesta prin soc solar- supraexcitare, pierdere de cunostinta,
convulsii.Razele infrarosii lezeaza cristalinul ochiului si provoaca o
cataracta, modifica reactivitatea imuna a organismului.
Razele ultraviolet au o actiune biologica considerabila.Fiind
stimulatori nespecifici ai functiilor fiziologige,influenteaza pozitiv
starea generala si capacitatea de munca.Sub actiunea RUV se
intensifica functia glandelor endocrine, a suprarenalelor, tiroidei,RUV
stimuleaza metabolismul proteic, lipidic, glucidic si mineral.Radiatia
UV dozata influenteaza pozitiv in caz de scarlatina, gastrita, astm
bronsic, reumatism, pneumonie. Foarte importanta se considera
actiunea bactericida a RUV, ele utilizinduse pentru dezinfectia aerului,
apei, solului.Prin urmare expunerea la doze mari de RUV se poate
solda cu consecinte grave:slabiciune generala, cefalee, ameteli,
hipertensiunRadiatiile ultraviolet favorizeaza sinteza vitaminei D in
derma,astfel exercita actiune specifica antihistaminica .Radiatia UV
excesiva poate cauza malformatii, in special cancer tegumentar.
Radiatiile vizibile. Radiatia solara luminoasa influenteaza in mare
masura starea psihofiziologica a omului.Culorile galben rosii ale
spectrului dau senzatia de caldura, au o actiune excitanta.Culorile
reci-albastru-violet-sporesc procesele de inhibitie a sistemului nervos
central.Culorile galben verzi au o actiune calmanta.Radiatiile lumino
sporesc procesele metabolice, intensifica anumite functii fiziologige,
in special vazul.Excitind ochiul, radiatiile luminoase actioneaza
asupra sistemului nervos central,asfel asigurindu-se perceperea
mediului inconjurator, formarea ritmului nictemeral.
32.Vreme, clima, zone climatice(caracteristica
generala).Aclimatizarea ca problema igienica, fazele ei.
Clima este definita ca totalitatea factorilor
fizici(cosmic,atmosferici,terestri) si biologici, caracteristici pentru o
anumita regiune si care actioneaza asupra omului.Factorii climatici
dominanti st factorii meteorologici, respectiv fenomenele atmosferice
care au loc in troposfera.Ceea ce caracterizeaza clima in primul rind st
factorii meteorologici.Clima este reprezentata de suma factorilor care
caracterizeaza din punct de vedere meteoroclimatic un
terotoriu;temperature, precipitatii, insorire, umeditate, vint.Ea nu
sufera modificari apreciabile decit la interval de secole sau milenii.
Vremea-totalitatea factorilor fizici in ,momentul dat.Vremea in schimb
se caracterizeaza in primul rind printr-o foarte mare
instabilitate,schimbindu-se chiar de mai multe ori pe zi.Ea este
determinata de deplasarea unor mase de aer cu caractere
meteorologice diferite:temperatura,presiune atmosferica ,umeditate .
Dupa situatia geografica, suprafata pamintului se imparte in 5 zone
climatic de baza:polare 2; temperate 2, tropicala 1.Zonele polare se
caracterizeaza climatologic prin faptul ca temperatura medie anuala
este sub 0 gr., umiditatea relativa este mare .Zonele temperate se
caracterizeaza prin insorire medie, deosebiri mari climaterice de la un
anotimp la altul si prin schimbari frecvente ale vremii.Zona tropical se
caracterizeaza prin insorire maxima, temperatura ridicata si schimbari
de vreme cu caracter ritmic.
Prin aclimatizare intelegem modificarile functionale si organice care
se produc in organismul oamenilor la trecerea dintr-un climat in
altul, modificari care apar in procesul de adaptare la climatul
respectiv.Aclimatizarea depinde de conditiile de munca,trai, de
alimentative, de rezistenta a organismului, starea sanatatii.Procesul de
aclimatizare are 3 faze;initiala, restructurarea, stabila.Prima faza
initiala: aici organismul se orienteaza la asa zis factorul nou.In aceasta
faza se suprasolicita centrul de termoreglare, se modifica
metabolismul bazal.In SNC predomina inhibitia , scade capacitatea de
munca, apare o stare generala proasta, se deregleaza somnul.A 2-a
faza :restructurare:aceasta faza poate fi sau favorabila sau
nefavorabila.La restructarea favorabila se observa o trecere treptata,
lina la faza stabila 3.La restructurarea nefavorabila apar neuroze,
altralgii, cefalee, scade capacitatea de munca, se acutizau bolile croni
existente.
A treea faza stabila:aici se stabilizeaza procesele metabolice, se
normalizeaza capacitatea de munca.
33.Influenta variatiei presiunii partiale a oxigenului asupra
organismului
Oxigenul este indispensabil vietii omului, fapt pentru care variatia
presiunii partiale se rasfringe puternic si rapid asupra sanatatii.In aerul
atmosferic concentratia oxygenului se micsoreaza o data cu
micsorarea presiunii atmosferice.Scaderea concentratiei de oxygen
duce la hipoxie cu consecinte la nivelul diferitor organe si
sisteme.Scaderea de la 18-15% care se inregistreaza la h 1-3km
produc manifestari usoare, compensatorii,: cresterea presiunii
arteriale, cresterea nivelului hematiilor in sinfele periferic, tahipnee.La
scaderi mai pronuntate a oxigenului ,15-10% la h 3-6km, capacitatea
de compensare a functiilor organismului devine insuficienta, apare
dezechilibru acido-bazic.La aceasta h apare asa numita boala:raul de
munte, care se manifesta prin oboseala pronuntata, dispnee, cefalee,
virtijuri, somnolent, cianoza.Se mai descrie si raul de avion, care nu
apare datorita scaderii presiunii partiale a oxigenului, cit datorita
zgomotului, vibratiilor si starii emotionale ,dominind tulburarile
vegetative si vestibulare. La o scadere in continuare a oxigenului:10-
8% care apare la 6-8km apare o xipoxie pronuntata numita zona
critica, aici se afecteaza central respirator cu faze de oprire si
functionare a respiratiei:bradicardie, scade presiunea arterial si in final
se produce colapsul respirator.Mai sus de 8km, cu scaderea
concentratiei oxigenului mai mult de 8% viata nu e posibila, si e
considerate viata letala.
34.Importanta fiziologica si igienica a bioxidului de carbon
Bioxidul de carbon este un gaz incolor , fara miros, nu irita
mucoasele, nu se simte fiind chiar in concentratii foarte mari .Aerul
atmosferic curat contine 0,03%-0,04% bioxid de carbon.Importanta
igienica a acestuia consta in aceea ca este indicator de viciere a
aerului.Vicierea aerului este un fenomen complex rezultat din
suprapopularea , aglomerarea incaperilor.La baza vicierii aerului sta
procesul respirator, care produce modificari chimice ale aerului,
modificari fizice ca cresterea temperaturii aerului,
umeditatii.Cresterea concentratiei de bioxid de carbon la 1-2% din
partea organismului se observa o polipnee accentuate si apare senzatia
de constrictia toracica.La cresteri ale concentratiei pina la 5% apar si
manifestari digestive:greturi, vomismente,La cresteri pina la 6-7% la
simptomele anterioare se mai alipesc si virtijuri, cefalee. La cresteri
pina la 10% apare o stare depresiva, se produce stop cardiac
respirator.La 15% apar convulsii, pierderea cunostintei, sfirsit letal.La
concentratia de 20% sfirsitul letal se instaleaza in citeva minute.
35.Influenta variatiei presiunii partiale a azotului asupra
organismului.
Azotul, element cu reactivitate chimica foarte redusa, poate influenta
sanatatea numai ca urmare a cresterii presiunii aerului inspirit.Aer cu
presiune mult crescuta respira numai persoanele care coboara sub apa
si respira aer la presiunea corespunzatoare adincimii la care
lucreaza.La coborirea sub apa presiunea creste pentru fiecare 9m cu o
atmosfera.Cresteri importante ale presiunii, cum avem in cazul
scafandrilor sau al muncitorilor chesonari, se pot solda cu tulburai
grave.Acestea se produc deoarece azotul inspirit la presiune ridicata
depaseste membrane alveolo-capilara, se dizolva in plasma si apoi in
tesuturile bogate in lipide.Pot rezulta doua sindroame:sindromul de
compresiune sau narcoza hiperbara, legat de saturarea in azot a
tesutului nervos si sindromul de decompresiune.Narcoza hiperbara sau
betia adincurilor evulueaza in 2 faze;de excitatie si de inhibitie. In
faza de excitatie apar o serie de simptome ca euforie,
hiperreflectivitate, neliniste, agitatie, neliniste., iar in cea de inhibitie:
somnolent, bradicardie.Sindromul se instaleaza cu atit mai repede cu
cit se coboara mai adinc.Sindromul de decompresiune poate aparea la
revenirea la suprafata.In conditia de reducere a presiunii aerului azotul
trece din starea solvita in stare gazoasa si se elimina prin plamin.Daca
aceasta trecere se produce intr-un ritm mai rapid, atunci apare embolia
gazoasa, care este precedata de o serie de semen ca dureri articulare si
muscular, parastezii periorale sau in member, sau chiar aparitia unor
pareze.Pentru evitarea producerii emboliei se recomanda coborirea din
nou la adincime, ceea ce are drept consecinta imediata cresterea
presiunii atmosferice si deci a presiunii partiale a azotului si resolvirea
sa in singe.Pentru preintimpinarea accidentelor se recomanda o buna
selectie prin control medical la angajare precum si un control medical
periodic.Pentru evitarea aparitiei narcozei hiperbare se limiteaza
timpul de scufundare in functie de adincimea la care se lucreaza.In
ultimul timp se practica inlocuirea azotului cu heliu in aerul inspirit de
scafandri.
36.Poluarea atmosferei, definitie , surse de poluare.
Prin poluarea atmosferii se intelege prezenta in atmosfera a unor
substante care in functie de concetratie si
durata de actine produc modificari ale sanatatii, genereaza sau
altereaza mediul.Aceste substante pot fi diferite de cele ce se gasesc in
compozitia normal a aerului sau pot fi compusi care fac parte din
acesta in concentratii respectiv mai mari.In a doua jumatate a
secolului 20 problemele poluarii aerului au capatat o importanta
globala din cauza dezvoltarii vertiginoase a industriei grele, a
energeticii, transporturilor.
Sursele de poluare ale atmosferei se impart in naturale:
a)eroziuneasolului in rezultatul careia in aer patrund particule de
praf .Anual in rezultatul eroziunii in aerul atmospheric patrund circa
30.000.000 tone de praf.
b)eruptiile vulcanice in perioada de actiune , in rezultatul carora in
atmosfera se elimina oxizii de carbon, ammoniac, oxizi de sulf.
C) incendiile spontane ale padurilor.In aer patrund oxizii de carbon,
hidrocarburi,fum. d)plantele in perioada de inflorire.In aer
in atmosfera patrund polenul plantelor .
c)solul poluat din care in atmosfera patrund in rezultatul
descompunerii amoniacului , metalului si hidrogenul sulfurat.
Si artificiale:
1.procesele de ardere cu .. , in atmosfera elimininduse oxizii de
S,C,N, aldehide hidrocarburi, pulberi.
2.transportul terestru, maritime.
3.procesele industriale

38.Efectele poluarii aerului atmosferic asupra sanatatii (directe si

indirecte).
In cadrul actiunii directe se include:
Efectele acute (dupa expuneri de scurta durata )-sint caracterizate prin
modificari ale sanatatii care urmeaza la scurt timp dupa expunerea la
poluanti atmosferici.In acest tip de efecte avem intoxicatii acute sau
modificari ale sanatatii cu agravarea sau decompensarea unei boli
preexistente.Efectele cornice(dupa expuneri de lunga durata)- se
datoreaza actiunii timp indelungat a concentratiilor moderate de
poluanti atmosferici .Impactul acestora cu organismul uman generaza
in timp aparitia fenemenelor patologice, timp care poate fi reprezentat
de ani.Efectele tardive sint cele in care latent cu care apar fenomenele
patologice cuprinde uneori decenii.In acest caz este vorba de actiunea
cancerigena a poluantilor atmosferici, teratogena , mutagena.
Si atiunea indirecta;
1.care se manifesta asupra climatului, microclimatului, asfel sporeste
numarul de zile cu ceata, se reduce luminozitatea , poate scadea cu
10%.
2.Actiunea asupra radiatiilor luminoase.Retinera radiatiilor luminoase
de catre impuritati , in special de aerosoli scade apreciabil
luminozitatea.
3.actiunea asupra radiatiilor ultraviolet.Radiatiile ultraviolete solare
sint retinute de poluantii din aer, insa anumiti poluanti ca freonii,
oxizii de azot, fluorul, pot modifica concentratia de ozon din
ionosfera, crescind permeabilitatea atmosferei pentru radiatiile
ultraviolete.Gaurile de ozon din atmosfera pot duce la cresterea
cantitatii de RUV si implicit frecventa cancerului cutanat.
4. Actiunea asupra plantelor.-vegetatia este foarte sensibila la actiunea
gazelor toxice si a pulberilor.Coniferele sau pomii fructiferi st foarte
sensibili, mai ezistenti fiind spre ex. Stejarul sau salcimul. In cazul
unor surse puternice de poluanti, vegetatia poate fi distrusa, aducind
pagube economice importante.
5. Actiunea aupra animalelor. Spre exemplu in juru fabricilor de
aluminiu sau superfosfat, care elimina mari cantitati de fluor, s-a
observant fluoroza vitelor.Animalele in acest caz au facut boala atit
din cauza inhalarii fluorului cit mai ales prin consumarea furajelor
poluate.Foarte sensibile la aerul poluat sunt albinele, care mor in scurt
timp de la expunere.
6. Actiunea asupra conditiilor de viata:Pulberile, fumul si gazelle in
cantitate foarte mare, afecteaza conditiile de viata ale oamenilor din
teritoriul poluat prin disconfortul pe care il creaza, mirosuri neplacute,
provoaca murdarirea locuintei, a mobile.Oxidul de sulf, HCl pot
provoca coroziunea materialelor de constructii si a
metalelor.Compusii cu fluor pateaza geamurile de sticla.

39.Masuri de protectie ale aerului atmosferic

Masurile de protectie ale aerului atmosferic constituie o necesitate
sociala de mare importanta in epoca actual.Distingem masuri:
legislative, tehnologice, de planificare, sanitar tehnice.
Masurile tehnologice -st indreptate asupra perfectionarii, modificarii
tehnologiei, trecerea la procesele tehnologice inchise,perfectionarea
proceselor de ardere, recuperarea si utilizarea rezidurilor industriale.
Masurile de planificare-include planificarea corecta a centrelor
poluate, plantarea zonelor verzi in centre populate, stabilirea zonelor
de protective sanitara.
Masurile sanitar-tehnice- presupune epurarea rezidurilor inainte de a
fi emanate in atmosfera. Masuri legislative st:elaborarea
standartelor pentru materia prima, elaborarea si respectarea
concentratiilor maxim admisibile pentru poluantii aerului atmosferic.
40.Ventilatia naturala a incaperilor.Tipurile ei si factorii ce o
determina.
Ventilatia incaperilor este o metoda extrem de efectiva la mentinera
sanatatii si profilaxia multor boli.S- constatat ca aerul incaperilor
permanent este poluat cu bioxid de carbon expirat, produse de
descompunere a glandelor sebacee, substante chimice degajate de
polimeri.Pentru mentinerea parametrilor optima ai mediului aerian in
incaperi este necesara debitarea aerului curats si inlaturarea celui
poluat.In acest scop st utilizate diferite sisteme de ventilatie, la
proiectarea carara se tine cont de cantitatea poluanrilor. La ventilatia
naturala aerul se misca sub actiunea presiunii gravimetrice care apare
datorita diferentei de densitate a aerului rece si a celui cald si sub
actiunea presiunii vintului.Tipurile ei:
41.Ventilatia artificial-tipurile ei, aplicarea lor.
La ventilatia artificiala aerul este miscat cu ajutorul
ventilatoarelor.Dupa felul de debitare si inlaturare a aerului se
delimiteaza ventilatii : de aspiratie, de refulare, refulare-aspiratie.In
afara de aceasta mai avem ventilatii generala, locala, mixta si de
securitate. Ventilatia
de refulare e folosita in incaperile care trebuie protejate de
patrunderea aerului poluat din incaperile alaturate sau a aerului rece
din afara(blocul aseptic).
Ventilatia de aspiratie e destinata pentru evacuarea aerului din
incaperi.Aceasta ventilatie se foloseste in cazurile ce necesita
preintimpinarea raspindirii substantelor nocive dintr-o incapere in
cealalta. Sistemele de ventilatie locala de aspiratie se folosesc pentru
preintimpinarea raspindirea in toata incaperea a substantelor nocive
ce se degaja la efectuarea diferitor operatii(dozare, cintarire).
Ventilatia generala este destinata pentru crearea conditiilor optime si
admisibile in toata incaperea.De regula e folosita in cazurile daca
substantele nocive sunt eliminate direct in aer si locurile de munca
sunt amplasate pe intreaga suprafata a incaperii.
Ventilatia locala de aspiratie este necesara pentru recuperarea si
inlaturarea substantelor nocive emanate la locul de formare a lor,
evitind asfel patrunderea lor in intreaga incapere.
Ventilatia locala de refulare este cea mai efectiva metoda de inlaturare
a surplusului de caldura , vapori, gaze, praf.

42.Metoda de calcul a volumului şi multiplului de

ventilaţie necesar in locuinţe şi incăperi publice.

Volumul de ventilaţie se numeste cantitatea de aer pur,m3

,necesara de a debita in încăpere de decurs de o ora pentru o
persoană.

El se calculează după formula

L=C/p-q ,

Unde:L - volumul de ventilaţie,m3/h;

C - cantitatea de CO2 expirată de o persoană pe oră;

p - CMA a CO2 in aerul încaperii,% 0;

q – cantitatea de CO2 din aerul debitat in incăpere,% 0.

La un lucru fizic uşor o persoana elimina in mediu 22,6 l de CO2.la un

lucru de effort mijlociu 30-32 l,la un lucru greu 40,1 l şi mai mult.

CMA pentru CO2 in incăperi este 1 l/m3 sau 1%0.Concentraţia Co2

in aerul atmosferic e luată de 0,4% sau 0,4 l/m3.

Această mărime a volumului de ventilaţie poate fi calculată astfel

numai pentru încăperile de locuit şi cele de producţie,unde factorul
limitat al impurificării aerului este CO2.

_Multiplul schimbului de aer se numeşte măarimea ce arată de cîte ori

aerul incăperii este schimat complet în decurs de o oră.

P=Q/W ,

unde:

P - multiplu schimbului de aer;

Q - volumul de aer debitat sau expirat din încăpere într-o oră,m3;

W – volumul incăperii, m3;

Volumul de aer debitat sau aspirat din încăpere prin gaura de ventilaţie
se determina după formula:

Q=aXvX3600 (m3/h),

Q – volumul de aer,m3;

a – suprafaţa găurii de ventilaţie,m2;

v – viteza de mişcare a aerului în gaura de ventilaţie,m/s.

3600 – secunde intr-o ora.

Dacă în încăpere sînt citeva găuri de ventilaţie,atunci se determina

volumul debitat sau aspirat pentru fiecare din ele şi rezultatele se
sumează.

Viteza de mişcare a aerului în gaura de ventilaţie este determinată cu

anemometrul cu palete sau cu catatermometrul.

Folosindu-ne de formula Q=aXvX3600 m3/h,putem determina care

trebuie să fie viteza curentului de aer în gaura de ventilaţie la
suprafaţă dată şi volumul de aer necesar de debitat în încăpere pe oră
sau suprafaţa găurii de ventilaţie.

V = Q/aX3600 (m/s); a = Q/vX3600 (m2).

La determinarea volumului de aer care pătrunde prin ferestruică se ia

0,5 din suprafaţa ferestruicii.

44.Exigente igienice fata de iluminarea naturala a

incaperilor.Factorii ce o influenteaza.Indicii de apreciere a
iluminarii naturale, normative pt diferite incaperi.
Lumina este unul din principalii factori ai mediului ambiant, ce
exercita asupra organismului o actiune biologica multilaterala si are o
mare importanta in mentinerea sanatatii si capacitatii de
munca.Iluminarea rationala e necesara pentreu functia normala a
analizatorului visual.Iluminarea naturala a incaperilor e asigurata de
razele solare si de lumina difuza a boltii ceresti.Asfel, iluminarea
incaperilor in mare masura depinde de orientarea geamurilor:spre sud
iluminarea este sporita pe o perioada de timp indelungata, spre nord –
mai redusa. Pentru incaperiile de locuit cea mai buna orientarie a
geamurilor e considerata spre sud si sud-vest . Orientarea spre vest a
geamurilor poate duce la supraincalzirea incaperilor in perioada de
vara si la iluminare insuficienta iarna.Ramele geamurilor trebuie sa
aiba o forma dreptunghiulara,iar marginea de sus sa se afle la o
distanta de 15-20cm. de la paravan.Aceasta va contribui la
patrunderea buna a luminii in incapere .Culoarea deschisa a peretilor
mobilierului deasemenea sporeste iluminarea cu 20-25% de pe contul
luminii reflectate.Starea iluminarii natural depinde de distant dintre
cladiri,inaltimea si apropierea lor de plantatie.Indicii de apreciere a
iluminarii natural sunt :Coeficientul de luminozitate- este un indice de
apreciere prin metode de calcul.El reprezinta raportul suprafetei
vitrate a geamurilor fata de suprafata podelei incaperii.In incaperile de
locuit acest raport trebuie sa constituie 1:6-1:8, in saloane,Sali
curative 1:5-1:6, in clase 1:4-1:5Coeficientul de iluminare
naturala(CIN)este un indice de apreciere a iluminarii determinat prin
metoda tehnica.CIN reprezinta raportul procentual al iluminarii
orizontale in interiorul, incaperii fata de iluminarea din afara cladirii
pe aceeasi orizontala si se determina dupa formula:
e=Ei/Ee*100
unde:e-marimea CIN ,exprimata in procente;
Ei-iluminarea din interiorul incaperii ;
Ee-iluminarea din afara incaperii(cladirii).
Pentru incaperiile de locuit CIN va fi nu mai mic de 0.5% .in
incaperiile unde se efectueaza o munca vizuala de o precizie
mijlocie,CIN va constitui 1.5%;de precizie inalta,2%,de precizie
deosebita 3.5%;in incaperiile auxiliare 0.4%
Coeficiendul de adincire este raportul B /H unde B- distanta de la
peretele exterior pina la cel mai indepartat punc t al
incaperii(adincimea),iar H reprezinta inaltimea de la podea pin ala
marginea superioara a ferestrei.Pentru asigurarea iluminarii bune acest
coefficient nu trebuie sa depaseasca 2.5.
45. Sursele de iluminare artificiala a incaperiilor,caracteristica lor
igienica.
Drept surse pentru iluminatia artificial a incaperiilor se folosesc lampi
incandescente si lampi luminiscente. Lampile incadescente sunt surse
sigure si nepretentioase ,dar care au un dezavantaj-ele dau o lumina
relative slaba consumind destula energie electrica. Din cauza ca
suprafata firulu incandescent e foarte mica ,stralucirea lampiilor
incandescente poate orbi.Deosebim corpuri de iluminatie cu o lumina
proiectata, difuza ,reflectata si semireflectata.Corpul de iluminatie
directa indreapta circa 90% din lumina pe suprafata dorita,asigurind o
lumina puternica .Corpurile de iluminatie reflectare se caracterizeaza
prin aceea ,ca lumina de la surse se indreapta spre tavan si partea de
sus a peretilor,de acolo reflectinduse uniform,fara umbre in toata
incaperea.Aceste corpuri dau o lumina moale si din punct de vedere
igienic se considera ca cele mai agreabile
Lampile luminiscente sint tuburi de sticla a caror suprafata interioara
este acoperita cu substanta luminofora .Sub influenta razelor
ultaviolete luminoforul incepe sa radieze lumina mai frecvent sunt
folosite lampile cu lumina de zi,cu lumina alba si cele cu lumina calda
de zi.Lampile cu lumina alba se folosesc pentru iluminatia scolilor
,salilor,saloanelor din spitale.Spectrul lampilor cu lumina calda de zi
micsoreaza capacitatea de munca a ochilor dar invioreaza culoarea
fetei.Daca intesitatea luminii lampilor luminiscente e mai mica de 75-
150lx,ea da o senzatie de lumina de amurg adica e insuficienta chiar si
pentru privirea obiectelor si peselor mari.

45.Sursele de iluminare artificiala a incaperilor,caracteristica lor

igienica.
_ În calitate de surse de iluminare artificială a încăperilor în prezent se
folosesc lămpile incadescente şi fluorescente.

Lămpile incadescente aparţin categoriei de surse cu radiaţie termică.

Energia maximă a acestor lămpi se află în regiunea radiaţiei infrarişii.
Pt a evita apariţia şi acţiunea orbitoare a firului incadescent ,ele se vor
instala în armătura, care poate fi de tip difuz ,reflectat şi direct.Pt
iluminarea încăperilor o întrebuinţare mai largă o au lămpile
fluorescente. În dependenţă de componenţa luminoforului există
cîteva tipuri de lămpi fluorescente: de lumina de zi, de lumină albă, de
lumină albă rece, de lumină albă caldă.Ele au un şir de avantaje:

1 posedă o emanare înaltă a luminii, la aceeaşi putere de la lămpile

fluprescente se obţine o lumina de 2 ori mai mare decît de la lămpile
incadescente.

2 după sectorul de iradieţie se apropie întro măsură mai mare de

lumina naturală.

3au strălucire neînsemnată.

4 asigură o lumină difuză, care nu formează umbre pronunţate.

5 asigură o transmitere mai corectă, mai ales la o alegere corectă a

liminoforului.

Cu toate acestea ,lămpile fluorescente nu sînt lipsite de neajunsuri.

Fluxul care apare în lampă e periodic. El se schimbă în corespundere
cu oscilaţiile curentului alternativ din reţea, în urma căruia e posibil ă
apariţia efectului stroboscopic –denaturarea perceperii vizuale a
obiectelor care se rotesc , se mişcă sau se schimbă. La iluminare apare
senzaţia de semiîntuneric. Regulatorul de pornire poate să creeze un
zgomot monoton.

Iluminarea poate să fie generată , locală şi combinată. Iluminarea

locală e destinată pt iluminarea locurilor de muncă.Folosirea numai a
iluminării locale se interzice. În timpul iluminării combinate
iluminarea generală trebuie să creeze pe suprafeţele de lucru nu mai
puţin de 10 % din mărimea normată.

Normele de iluminare a suprafeţelor de lucru în condiţiile de producţie

se stabilesc în dependenţă de caracterul muncii vizuale, de gradul de
precizie, dimensiunile obiectului distinctiv, contrastul obiectului cu
fondul, caracteristicile fondurilor şi tipul lămpilor.

În prezent normele sînt stabilite pt folosirea preponderentă a lămpilor

fluorescente. La utilizarea lămpilor incadescente se admite micşorarea
iluminării cu două trepte ale scării speciale de iluminare.

46.Metodele de studiere si apreciere a iluminarii artificiale a

incaperilor.

_Aprecierea iluminarii artificiale se executa cu ajutorul

luxmitrului.Metoda de calcul se aplica in cazul cind din unele sau alte
cauze nu este posibila efectuarea luxmetriei.Calculul iluminarii cu
lampile incandescente se efectuiaza conform coeficientului “e” shi
metode “wat”.Calculul conform coeficientului “e”:

Se iau numarul lampilor din incapere si puterea lor in wati.Produsul

acestei marimi se imparte la suprafata incaperii si se determina
puterea specifica a lampilor,W\m2.Pentru aflarea iluminarii se-
multeste puterea specifica a lampilor la coeficientul “e” ,care arata citi
luxsi dau puterea egala cu 1W\m2.

Calculul dupa metoda wat:

Aceasta metoda permite a calcula intensitatea iluminarii artificiale

creata de lampi de diferita putere,conventional luinduse lumina ce o
dau 10W la 1 m2.

Pentru determinarea iluminarii se aplica formula:

X=ab\10
Unde:

X – iluminarea ,lx;

a – iluminarea la puterea specifica de 10W\m2;

b – puterea specifica a lampilor din incapere;

Lampile e necesar sa fie amplasate uniform,simetric,suspendate la

aceeasi inaltime.In fiecare corp de iluminat vor fi instalate lampi de o
putere identica.Nerespectarea acestor conditii reduc exactitatea
calculului.

47.Apa ca factor al sanatatii.

_Apa este un constituent esential al materiei vii,avind rol deosebit in

desfasurarea tuturor proceselor vitale.Datorita proprietatilor sale,apa
reprezinta mediul de producere a diferitor procese
fiziologice.Participarea apei este indispensabila in procesele de
absorbtie,difuzie si excretie,in osmoza in mentinerea echilibrului
acido-bazic,in termoreglare,in metabolismul intermediar etc.Fara apa
toate reactiile biologice ar deveni imposibile.Aceasta afirmatie este
intarita de faptul ca la omul adult apa reprezinta 60% din intreaga sa
greutate corporala.Cu cit organismul este mai tinar,cu atit cantitatea de
apa continuta de el este mai mare.De exemplu embrionul de 3 zile
contine 97%,fatul de 3 luni 91%,sugarul 70-75%,adultul 60-
65%,virstinicii 50-55%.

Deasemenea,diferitele organe si tesuturi contin cantitati diferite de

apa:

Cea mai mica cantitate este continuta in tesutul adipos si osos,iar cea
mai mare cantitate in lichidele biologice.

48.Importanta fiziologica si igienica a apei.Norme de

consum,factoriii ce le determina.

_Apa este unul din cei mai importantifactori ai mediului ambiant,de

care depinde viata omului,animalelor si plantelor.Apa participa la
structurile tisulare ale organismului uman,e necesara pentru functiile
fiziologice,normale.Cantitatea de apa din organism constitue circa
65% din masa corpului.Organismul uman suporta greu
dishidratarea.In caz de pierderea a 1-1,5 l de apa el simte nevoia de a
o recupera,ceea ce se manifesta prin senzatia de sete- “semnal” al
excitarii centrului de reglare a bilantului hidric din
organism.Deshidratarea organismului in limitele a 10% din masa
corporala deregleaza simtitor metabolismul,in limitele 15-20 %,la
temperatura aerului mai mare de 30 grade,poate cauza moartea,iar
deshidratarea organismului la 25% se considera mortala chiar si la
temperaturi mai joase.Necesitatea diurna a organismului in apa este
satisfacuta bind apa,ceai,utilizind mincare ce contine mult
lichid,produse alimentare precum si pe contul apei care se formeaza
de pe urma reactiilor de oxidare a substantilor nutritive.

49 Compoziţia micro şi macroelementară a apei, influenţa ei

asupra sănătăţii

Aplele conţin, de obicei, anumite cantităţi de substanţe organice şi

neorganice.Cel mai frecvent in apa se gasesc saruri de Cl, SO4,Na, K,
Mg, H, F, Al, St, dar mai poate contie substante organice si anorganice
de provenienta terestra. Compozitia chimica a apei pe care o folosim
influenteaza starea organismului. Apa puternic mineralizata folosita
indelungat poate cauza afectiuni a tubului digestive, scaderea poftei de
mincare, dereglari intestinale, acutizarea afectiunilor cronica ale
tubului digestive, de asemenea poate provoca deshidratarea
organismului, dereglarea echilibrului hidrosalin, cresterea cantitatii de
azot si de proteine in plsma sangvina, ceea ce cauzeaza insuficienta
cardiaca. Cantitatea marita de sulfuri in apa cauzeaza dereglari a
metabolismului hidrosalin, provoaca diaree de diferite grade.Duritatea
apei deasemene influenteaza organismul uman. Folosirea indelungata
a apei dure provoaca aparitia reno- sau colelitiazelor, sporeste aparitia
afectiunilor tubului digestiv, ale sistemului cardiovascular. O
importanta pt organism au microelementele care asigura multe
procese fiziologice si metabolice. Microelementele intra în
componenţa substanţelor active cum ar fi: fermenţii(Zn, Cu, Mn, Mo),
vitaminele(Co), hormonii(I,Co), fermenţii respiratori(Fe, Cu). Unele
microelemente contribuie la creşterea şi înmeulţirea organismelor vii
influenţează hemapoeza (Fe, Cu, Co), respiraţia tisulară, metabolismul
intracelular.Organismul uman obtine microelementele necesare din
mediul ambiant, de aceea prezenta lor in organism depinde direct de
continutul lor in apa, produse alimentare, insa unele
microelemente(flor si stronciu) omul le primeste numai din apa.
Carenta sau excesul de microelemente in apa provoaca tulburari ale
anumitor functii a organ. De exemplu daca apa contine cantitati mari
de fluor ea poate provoca fluoroza endemica, insa daca apa contine
cantitati reduse de fluor pot provoca carie dentara. Carenta de iod
provoaca gusa endemica.

50.Exigente igienice catre calitatea apei potabile.Grupurile de

indici ai calitatii apei potabile.
_Apa este folosita de populatie cu scop de menaj si de baut trebuie sa
corespunda anumitor conditii igienice si anume:

1.Apa trebuie sa aiba calitati organoleptice satisfacatoare,adica sa aiba

temp[eratura de 7-15%,sa fie limpede,fara culoare,sa nu aiba gust sau
miros.

2.Sa aiba componenta chimica cuvenita din punct de vedere

fiziologic.Compushii toxici nu vor depasi concetratiile
adimisibile,adica nu vor prezenta pericol pentru sanatate si nici nu se
va limita folosirea apei cu scop uzual.

3.Apa nu trebuie sa contina agenti patogeni sau alte vietati care

perecliteaza sanatatea.\

Calitatea apei depinde in mare masura de sursa de apa,de starea ei

sanitara.Corespunderea calitatii apei din sursa exigentilor inaintate se
determian pe baza:

Inspectiei sanitaro-topografice a sursei de apa si rezultatelor analizei

de laborator a apei.

Standartul de stat delimiteaza indicii curateniei apei in 3 grupuri:

1.Indici organoleptici ai apei:a)mirosul la temperatura de 20 grade nu

trebuie sa depaseasca 2 grade.b)gustul la temperatura de 20 grade-nu
mai mult de 2 grade.c)culoarea nu mai amre de 20 grade.d)apa nu
trebuie sa contina flora acvatica vizibila sau substantei insolubile.

2.Indicii substantelor nocive din apa sint prevazuti

pentru:a)substantele care pot fiprezente in apele naturale,acestea
fiind:fluorurile-nu mai mult de 1,5 mg\l,azotul nitratilor-nu mai mare
de 10 mg\l.

3.Indicii de securitate epidemiologica a apei:a)indicile-coli nu mai

mare de 3.b)indicele bacterian nu mai mare de 100 in 1 ml de apa.

51Compusii chimici-indicatori de poluare a apei cu substante

organice

ca indicator de poluare a apei serveste azotul de amoniac, azotul de

nitriti, azotul de nitrati.Azotul de amoniac se determina calitativ si
cantitativ . Determinarea calitativa este cea mai simpla si rapida
proba. In eprubeta se toarna 10 ml apa pt analiza ,se adauga 0.2-0.3 ml
solutie de sare Seignette 50% si 0.2 ml reactiv Nessler. Aparitia peste
5-10 min a culorii galbene demonstreaza prezenta in apa a azotului de
amoniac. Azotul de nitriti metoda se bazeaza pe formare compusilor
de azot viu colorati la interactiunea nitritilor cu reactivul Griess. In
functie de concentratia nitritilor reactivul da o culoare de la roz la rosu
aprins. La incalzirea apei procesul decurge mai repede. Metoda griess
este foarte sensibila si permite determinarea azotului de nitriti cu o
exactitate pina la 0.001 mg/l. Azotul de nitrati intro eprubeta se
toarna 2 ml de apa de cercetat ,in ea se adauga citeva cristale de
difenilamina sau brucina si se toarna atent pe perete citeva picatiri de
acid sulfuric concentrat. La prezenta saruilor de acid azotic, la hotarul
dintre lichide apare un inel colorat: reactia cu difenilamina –inel
siniliu, la reactia cu brucina- inel roz intens ce trece repede in galben.

52.Bolile contagioase transmise prin apa. Grupurile lor. Formele

de manifestare a patologiilor hidrice infectioase.

Desi apa are o importanta colosala in viata cotidiana, in anumite

conditii se manifesta si influenta nefavorabila. Apa poate fi un factor
de transmitere a bolilor contagioase. Ea se considera un vector a unor
boli ca: holera, tifosul abdominal, febra paratifoida, dizenteria. Prin
apa se pot transmite unele viroze: hepatita epidemica A , poliomielita,
adenovirusii, enterovirusii. Deasemenea este un mediu favorabil de
transmitere a unor zoonoze: leptospiroza icterica, leptospiroza
anicterica, tularemia. Aceste boli apar la persoanele care consuma ap
din sursele contaminate de rozatoarele sau cadavrele lor in perioada
epizootiilor. Prin apa se pot transmite protozoarele contagioase:
dizenteria amebiana, helmintiazele; ele pot fi difuzate in doua grupuri:
1 biohelmintiazele-in ciclul de dezvoltare al carora participa purtatorii
intermediari, contaminarea cu biohelmintiaze are loc la consumarea
carnii sau pestelui in care se contin larvele acestor paraziti; 2
geohelmintiazele- dezvoltarea intermediara a carora se produce in
mediul ambiant inclusiv si in apa(ascaridele, tricocefalii, oxiurii),
geohelmintii patrund in organism prin apa ce contine oua sau larve,
mai frecvent consuma apa din bazinele contaminate spalint fructe sau
legume cu aceasta apa, sau in timpul scaldatului in bazinele cu apa
murdara.

53.Caracterele principale si sceundare a epidemiilor hidrice .

Principalele caractere ale epidemiilor hidrice sint:

-carcterul exploziv sau cuprinderea unui nr de persoane intrun timp

relativ scurt;

- afectarea persoanelor receptive, care consuma apa contaminta,

indiferent de sex, de virsta, de profesieetc.
-suprapunerea epidemiei pe aria de alimentare cu apa a populatiei din
aceeasi sursa

-aparitia epidemiei in orice anotimp

-incetarea epidemiei, ca urmare a masurilor urmate, tot atit de brusc

cum a inceput.

- aparitia inainte de izbucnirea epidemiei a unui nr mare de boli

digestive sub forma de enterite, gastroenterite sau diaree uneori grave.

-existenta unor defectiuni aproape totdeauna prezente ale sistemului

de alimentare cu apa, defectiuni care prin ele insele explica
posibilitatea poluarii apei si in consecinta a izbucnirii epidemiei

-lipsa de cele mai multe ori a germenilor patogeni din apa in

momentul declansarii epidemiei .

54.Caracteristicele formelor endemice si sporadice a patologiilor

hidrice infectioase.

Endemiile hidrice se intilnesc cel mai frecvent in zonele in care

nivelul de igiena este scazut, de cele mai multe ori acolo, unde
populatia consuma apa de suprafata direct din riuri sau lacuri, fara o
prealabila tratare.O alta forma de manifestare a bolilor hidrice
infectioase este forma sporadica sau de cazuri izolate care se intilnesc
mai ales in anumite boli mai putin caracteristice transmiterii prin apa,
dar uneori poate aparea si in cazul bolilor in care apa este recunoscuta
ca o cale de transmitere a inbolnavirilor.

55.Metodele de ameliorare a calitatii apei potabile.

Cele mai raspindite medode de ameliorare a calitatii apei la apeducte

sint limpezirea- inlaturarea impuritatilor solide din apa, decolorarea-
inlaturarea coloratiilor excesive , dezinfectarea- nim,icirea agentilor
patogeni si virusilor din apa.Limpezirea si decolorarea partiala a apei
poate fi obtinuta printrun decantaj indelungat. Aceasta se datoreste
faptului, ca in apa statatoare sau cu scurgerea lenta substantele solide
mai grele decit apa se sedimenteaza la fund.Astfel, se limpezeste apa
in bazinele de suprafata si lacurile de acumulare. Dar limpezirea
naturala se efectuiaza foarte incet, decolorarea nu este eficienta. De
aceea actualmente limpezirea si decolorarea ei se obtine prin
adaugarea in apa a substantelor chimice –coagulantilor, care
accelereaza sedimentarea substantelor in suspensie.
Ultimul stadiu al procesului de decolorare si de limpezire a apei este
filtrarea ei printrun strat de material granular-nisip sau antracit.

Dezinfectarea apei se foloseste deseori pt apele friatice sau cele de

suprafata. Dezinfectia reprezinta ultima etapa, cea mai inportanta in
tehnologia epurarii ape de conducata.

Dezinfectarea apei se efectuiaza prin metode fizice si chimice.

Principiul de dezinfectare chimica se bazeaza pe folosirea substantelor
cu actiune bactericida: clor,compusi care contin clor activ, ozon, saruri
de argint,etc Metode fizice de dezinfectare sint fierberea, tratarea
cu raze ultaviolete, unde ultrascurte, raze gama s.a.Actualmente cele
mai raspindite metode de dezinfectare a apei de apeduct sint
clorinarea si ozonizarea, tratarea apei cu raxe ultravilolete, iar in
conditiile de aprovizionare cu apa din sursele locale-fierberea.

56.Tipurile de tratare a apei . Aplicarea lor in statiile de tratare.

Dupa tratarea apa bruta este adusa la conditiile de potabilitate.

Metodele principale de tratere a apei sint: 1) Epurarea – indepartarea
suspensiilor 2) Dezinfectia – reducerea germenilor; 3) de imbunatatire
a proprietatilor organoleptice – demineralizarea, ilaturarea unor
surplusuri de substante chimice, fluorizarea apei. Prin excluderea
suspensiilor se amelioreaza proprietatile fizice si organoleptice ale
apei. O data cu suspensiile din apa se indeparteaza si o buna parte de
microorganisme,favorizind dezinfectia ei. Suspensiile se inlatura din
apa prin mai multe metode: mecanice – prin decantare; fizice – prin
filtrare, chimice prin coagulare. Dezinfectia apei se face cu scopul de
a o elibera de germeni patogeni, astfel asigurinduise potabilitatea si
calitatea ei. Metoda de dezinfectare trebuie sa corespunda urmatoarele
conditii:1 sa fie eficienta, sai confere apei calitati de potabilitate; 2sa
nu altereze proprietatile apei, in primul rind cele organoleptice; 3in
apa sa nu ramina substante ce ar putea dauna sanatatii consumatorilor;
4sa fie efectuata usor si sa nu fie nociva pt oamenii ce efectuiaza
dezinfectia; 5sa fie cit mai economa. Dezinfectarea apei se efectuiaza
prin metode fizice si chimice. Dezinfectarea chimica se bazeaza pe
folosirea substantelor cu actiune bactericida: clor, ozon, saruri de acid.
Metodele fizice de dezinfectzre sint: fierberea, tratarea cu raze
ultraviolete, unde ultrascurte, raze gama. Limpezirea primara si
decolorarea partiala a apei se poate obtine printrun decantaj
indelungat. Decantarea se efectuiaza in decantoare speciale(orizontale
si verticale) in decantoare apa se misca foarte lent si particulele solide
in suspenzie se sedimenteaza la fund.
57. Caracteristica igienica a metodelor de limpezire si decolorare
a apei.

Limpezirea primara si decolorarea partiala a apei se poate obtine

printrun decantaj indelungat. Decantarea se efectuiaza in decantoare
speciale(orizontale si verticale) in decantoare apa se misca foarte lent
si particulele solide in suspenzie se sedimenteaza la fund. Aceste
procese dureaza cca 2-3 ore, in functie de constructia decantoarelor,
insa in apa ramin particule minuscule in suspenzie si microorganisme,
de aceea decantarea apei nu poate fi o metoda perfecta de
conditionare. Limpezirea si decolorarea apei se faciliteaza prin
adaugarea substantelor chimice- coagulantilor, care faciliteaza
sedimentarea substantelor in suspensie. Ultimul stadiu al procesului
de decolorare si de limpezire a apei eate filtrarea ei printrun strat
granular- nisip sau antracit.

58.Aprecierea igienica a metodelor de dezinfectie a apei.

Dezinfectia apei se face cu scopul de a o elibera de germeni patogeni,

astfel asigurinduise potabilitatea si calitatea ei. Metoda de
dezinfectare trebuie sa corespunda urmatoarele conditii:1 sa fie
eficienta, sai confere apei calitati de potabilitate; 2sa nu altereze
proprietatile apei, in primul rind cele organoleptice; 3in apa sa nu
ramina substante ce ar putea dauna sanatatii consumatorilor; 4sa fie
efectuata usor si sa nu fie nociva pt oamenii ce efectuiaza dezinfectia;
5sa fie cit mai economa. Dezinfectarea apei se efectuiaza prin metode
fizice si chimice. Dezinfectarea chimica se bazeaza pe folosirea
substantelor cu actiune bactericida: clor, ozon, saruri de acid.
Metodele fizice de dezinfectzre sint: fierberea, tratarea cu raze
ultraviolete, unde ultrascurte, raze gama. Cea mai raspindita metoda
de dezinfectare a apei de apeduct este clorinarea. Mecanismul actiunii
clorului consta in urmatoarele: clorul reactioneaza cu apa formind
acid hipocloros instabil. Aceasta, in functie de ph-ul apei se
descompune in oxigen atomic sau hipoclorit-ion. Clorul inhiba
capacitatea de inmultire a bacteriilor. Actiunea dezinfectanta a clorului
depinde de urmatorii factori: de particularitatile germenilor, de
activitatea preparatelor de clor utilizate, de mediul in care se
desfasoara procesul. Dezinfectia prin clorinare depinde de
particularitatile biologice ale microorganismelor, unele manifesta o
rezistenta la actiunea clorului. Bacteriile gram pozitive sint mai
sensibile decit cele gram negative. Cu cit gradul de contaminare e mai
mare cu atit este nevoie de mai mult clor pt dezinfectie. Eficacitatea
dezinfectiei depinde si de activitatea preparatelor de clor, astfel clorul
gazos e mai activ decit clorura de var. Daca apa contine fenol sau alte
substante mirositoare dezinfectia apei se face prin cloramonizare. In
urma reactiei cu amoniaculse formeaza cloraminele care au un efect
puternic bactericid. O alta metoda chimica de dezinfectie este
ozonizarea. Dezinfectia apei prin ozonare se considera mai eficienta
decit clorinarea. La metodele chimice de dezinfectie se mai refera si
tratarea apei cu sarurile metalelor grele: arseniu, cupru, aur. Ionii
metalici patrund in acizii nucleici astfel distrugin bacteriile. Pt
dezinfectia apei mai este folosita apa oxigenata care disociaza in
oxigen atomar si are actiune oxidanta. De cele mai multe ori se aplica
dezinfectia apei cu radiatii ultraviolete

59 Metodele speciale de tratare a apei in scoperi potabile, in ce

cazuri aceste metode se aplica.

Tratarile apei se efectuiaza in scopul inbunatatirii a proprietatilor

organoleptice si de corectie a compozitiei chimice a apei. Se cunosc
astfel de metode

-dezodorarea:inlaturarea mirosurilor nespecifece a apei. Aceste

mirosuri pot aparea din cauza dezvoltarii in ea a anumitor specii de
microorganisme, micele, alge.La descompunerea lor apa poate capata
miros neplacut. Dezodorarea se obtine prin ozonizarea, clorinarea,
prin trecerea apei prin carbune absorbant, la trecerea apei prin filtre de
absorbtie.

-demineralizarea apei: consta in inlaturarea totala sau partiala a

cationilor de calciu si magneziu. Se obtine prin fierbere sau trecind
apa prin catrani ionici. In unele cazuri e necesara distilarea apei.
Distilarea se face in distilatoare de diferite tipuri, prin metode
elctrochimice sau prin congelare.

-deferizarea: inlaturarea surplusului sarurilor de fier. Se obtine prin

aeratia apei cu decantarea ei ulterioara, prin coagularea, tratarea cu
apa de var, trecerea apei prin catrani ionici. Deferizarea se mai opbtine
in timpul filtrarii apei, sarurile peroxidului de fier retininduse pe
suprafata particulelor de nisip.

-defluorizarea: se face in aczurile cind apa contine cantitati mari de

fluor. Aceasta se realizeaza prin absorbtia fluorului de catre hidroxidul
de amoniu in timpul coagularii. In cazul cind apa contine elemente
radioactive se aplica dezactiverea.

Aceste metode se aplica in cazurile cind nu se obtine epurarea

suficienta a apei, c]nd apa potabila are un miros neplacut sau o
culoare suspecta.
60 Caracteristica igienaca a apelor subterane ca surse de
aprovizionare cu apa. Cerinte igienice catre sistemul local de
aprovizionare cu apa.

Apele subterane se formeaza prin infiltrarea apelor atmosferice si a

celor din bazinele deschise prin sol si

acumularea lor ulterioara in straturi acvatice.In functie de adincimea

stratului de acumulare, apele subterane pot fi ape de sol, ape freatice si
ape interstratulare. Apele de sol se afla la o adincime de cel mult 7m
si nu au strat impermiabil. Cele mai multe ape de sol se acumuleaza
primavara, vara ele se evapora partial, iarna ingheata.Aceste ape sint
supuse poluarii maxime, din aceasta cauza folosirea lor in calitate de
apa potabila prezinta pericol pentru sanatate. Calitatea apelor de sol
influenteza apele situate mai adinc. Apele freatice se formeaza in
straturile mai adinci a solului si se acumuleaza in primul strat
impermiabil.Apele freatice nu au presiune si in fintinile sapate ape se
acumuleaza la nivelul pinzei de apa. Deoarece apele freatice se
formeaza de pe contul filtrarii apelor atmosferice. Filtrindu-se printr-
un strat mai gros de sol, apele freatice se limpezesc, devin
transparente, se elibereaza de microorganisme. In unele localitati cu
anumite particularitati geologice apele freatice ies la suprafata solului
sub foma de izvoare. Calitatea apei din izvoare depinde de adincimea
pinzei de apa, de caracterul solului prin care se filtreaza apa. Din
punct de vedere igieneic apele de izvor se considera drept cele mai
bune pentru aprovizionarea populatiei. Apele interstratulare sint
masive de apa subterana, acumulate intre doua roci impermiabile,
care se deplaseaza sub influenta unei presiuni inalte. Ele se afla de
obicei la adincimi mari, de aceea au o compozitie chimica si
proprietati fizice constante. Devierile calitatii apelor interstratulare
indica poluarea lor, fapt ce se intimpla foarte rar. De obicei apele
interstratulare pot fi poluate in caz de deteriorare a rocilor
impermiabile.

61. Caracteristica igienica a apelor de suprafata ca surse de

aprovizionare cu apa. Autoepurarea apei.
Bazinele deschise se caracterizeaza prin suprafete acvatice mari, care
sunt supuse actiunii directe a rediatiei solare
si atmosferei, care, la rindul lor, favorizeaza dezvoltarea florei si
faunei acvatice, autoepurarea apei. In acelasi timp, bazinele deschise
pot fi poluate mai des cu substante chimice, contaminate cu germeni
patogeni, mai ales bazinele situate in apropiererea oraselor mari sau a
intreprinderilor industriale.
Pentru aprovizionarea localitatilor, de obicei, se foloseste apa riurilor,
acestea avind un debit enorm. Apele din riuri contin cantitati
considerabile de substante suspendete de bacterii etc. Lacurile,
iazurile au un debit mai redus, de aceea apa lor poate fi folosita pentru
aprovizionarea unor colectivitati nu prea mari. Apele din aceste surse
sunt mai putin indicate pentru aprovizionare, deoarece, fiind
statatoare, apa lor “ infloreste”, procesele de autoepurare decurg mai
lent si , deci, ele pot prezenta un anumit pericol epidemic.
Bazinele artificiale (barajele) se creeaza prin bariera riurilor si au
destinatii mai ample. Calitatea apei din aceste bazine depinde de
componenta solurilor inundate de apele freatice, atmosferice si
superficiale, adica de calitatea apelor componente.
Calitatea apei din bazinele artificiale depinde in mare masura de faptul
cum au fost pregatite terenurile pentru inundare, deoarece in astfel de
bazine apa, fiind statatoare, vara poate “inflori”, iar produsele de
dezintegrare a substantelor organice- amoniacul , iodul, fenolul-
inrautatesc organoleptica apei.
La evaluarea bazinelor deschise ca sursa de apa se acorda atentie la
flora si fauna lor, acestea influentind in mare masura calitatea apei.
Flora si fauna acvatica sunt foarte sensibile la modificarile mediului
acvatic. La aprecierea apei din bazinele deschise o mare importanta o
au si rezultatele examenului helmintologic.
Desi apele de suprafata sunt supuse permanent pericolului poluarii, ele
concomitent se autoepureaza. Procesele de autoepurare decurg prin
mai multe cai : diluarea impuritatilor cu apa, sedimentarea lor,
actiunea radiatiei solare si a temperaturilor; prin metode biologice-
interactiunea organismelor vii din apa si a celor din reziduurile
lichide; prin metode chimice- mineralizare sau transformari chimice.
Sub actiunea antagonista a organismelor acvatice, a bacteriofagilor,
antibioticelor cu microorganismele patogene apa se curata. Procesele
de epurare decurg mai intens in apele curgatoare. In apele statatoare
aceste procese se produc mai lent, deoarece epurarea prin diluare e
redusa, deci impuritatile se sedimenteaza, formind un strat de namol.
Namolul acumulat altereaza calitatea apei.

62. Caracteristica igienica a sistemului centralizat de aprovizionare

cu apa. Zonele de protectie sanitara a surselor de aprovizionare cu
apa.
Aprovizionarea cu apa a localitatilor se poate realiza pe 2 cai:
1. Centralizata, adica apa e distribuita prin conductele de apa;
2. Decentralizata, cind consumatorii transporta apa de la sursa cu
mijloace proprii.
Aprovizionarea centralizata se realizeaza prin sistemul de apeduct, in
acast scop folosindu-se apele interstratulare sau bazinele deschise.
Apele subterane pot fi folosite pentru aprovizionarea unor localitati nu
prea mari,deoarece debitul acestor surse este relativ mic.Apa din
sursele subterane este curata,nu contine germeni patogeni ,de aceea ea
nu trebuie tratata.In apropierea sursei se instaleaza utilajele de
captare,care constau din pompa de extragere a apei din
sursa,rezervoare si pompa de distributie a apei in reteaua de
apeduct.Pe parcursul apeductului pot fi instalate rezervoare
suplimentare.
Fintinile forate se construiesc,folosindu-se tevi ce ajung pina la stratul
acvifer.In aceste fintini apa se ridica pina la nivelul de captare,acest
nivel avind filtru.Fintinile forate sunt bine protejate de eventualele
poluari din afara,apa din ele se scoate cu ajutorul pompelor.Deoarece
fintinile forate au debit nu chiar mic,apa din ele se pompeaza in
rezervoare subterane.Acestea trebuie sa corepunda celor mai stricte
exigente igienice si antiepidemice.Fintinile forate cu rezervoare pot fi
folosite la aprovizionarea cu apa a cladirilor aparte:a
spetalelor,farmaciilor,scolilor,localurilor publice.
Aprovizionarea centralizata din bazine deschise se realizeaza printr-o
retea,care transporta apa sub presiune direct la consumator.Sistemul
centralizat din bazinele deschise consta din citeva sectoare:de
captare,de tratare,de inmaganizare si de distributie a apei.
Sectorul de captare il formeaza instalatiile necesare pentru transmisia
apei din sursa la statia de tratare.Din
bazinele deschise apa poate fi captata pri devierea cursului unui riu
din canale de aductiune,care transporta apa direct la statiile de tratare
sua prin aspirarea masei de apa din bazin cu pompele.Dupa
captare,din bazinele deschise este supusa tratarii,adica
purificarii.Aceasta procedura are scopul de imbunatati proprietatile
organoleptice alei apei prin eliberarea ei de substante in
suspensie,coloidale,de a o dezinfecta,iar uneori a-I redresa compozitia
chimica(dezodorarea,fluorizarea,dedurizarea).
63. Aprovizionarea cu apa a farmaciilor ca factor necesar pentru
functionabilitatea acestor institutii.
Farmaciile orasenesti sunt alimentate cu apa de la apeductul
orasenesc.Pentru farmaciile satesti se construiesc
apeducte din surse locale, apa acestora trebuie sa corespunda
normativelor calitatii si sa asigure toate incaperile de
producere,auxiliare si de uz social.Acestea incaperi trebuie sa fie
asigurate si cu apa calda.

64 Exigente igienice fata de obtinerea apei destilate si apirogene in

farmacii.
In farmacii apa distilata apirogena se obtine cu ajutorul distilatoarelor
speciale,aceasta avind dispozitive ce retin
toate picaturile de apa nedistilata.Din aceste distilatoare apa se
acumuleaza in rezervoare speciale care ii mentin temperature mai
mare de 80 grade.In astfel de rezervoare microorganismele nu se
dezvolta.Apa mai poate fi eliberata de compusi pirogeni, fiind trecuta
prin substante absorbante- carbine actinat,schimbatori de ioni,celuloza
sau prin membrane ultrafiltrate de acetate.Exista aparate speciale
pentru obtinerea apei distillate apirogene- AA-1.in sala de distilare –
sterilizare acolo unde se obtine apa distilata apirogena se va mentine
un regim sanitar strict. Solutiile pentru injectii trebuie sa fie preparate
in sala aseptica; inainte de lucru aici se facecuratenie si odezinfectie
buna a aerului,a suprafetelor de lucru.In timpul prepararii solutiilor
injectabile farmacistii vor purta halite si bonete sterile,vor respecta
igiena individuala,iar inainte de a incepe lucru isi vor prelucra minile
conform instructiunii.
67.Modificarile fiziologice in organism in timpul muncii.
Fiziologia muncii studiaza reactiile adaptive ale organismului la
diferite procese de munca in raport cu diversi
factori specifici ai locului de munca Orice fel de activitate solicita
modificari functionale in sistemele organismului, creeind posibilitatea
de executare a lucrului.La munca fizica si intelectuala sporesc
procesele de excitare in celulele nrvoase ale centrelor de coordonare,
se modifica starea functional a analizorilor visual, auditiv.La aparatul
digestive modificarile st in functie de intensitatea efortului fizic si
conditiile de microclimate.In eforturile de mica sau medie intensitate
functiile digestive st usor crescute sau nu se modifica.In muncile cu
efort de intensitate mare sau in microclimat cald functiile digestive
sunt scazute pina la inhibitia lor.
La aparatul renal in eforturile de intensitate medie sau mica diureza
creste, copozitia chimica ramine aceeasi.In conditiile de mare
intensitate a efortului sau cu microclimate cald diureza scade si
compozitia urinara ramine modificata Creste creatinina, acidul lactic,
fosfatii.La sistemul endocrine, in muncile de intensitate mica sau
medie creste sau scade sensibilitatea vizuala, audutiva, tactile.La un
lucru intelectual ,in organism pot sa nu survina modificari
considerabile, insa, daca lucrul e insotit de eforturi neuropsihice, se
inregistreaza accelerarea frecventei cardiace , variatii ale
electrocardiogramei, cresterea tensiunii arteriale.La un lucru fizic greu
e posibila reducerea continutului de hemoglobin si cresterea aciditatii
pe contul acumularii in singe a CO2 , a acizilor lactic si piruvic, care
determina micsorarea alcalinitatii de rezerva a singelui.
68.Oboseala, surmenajul-notiuni, cauzele, manifestarile, masurile
de profilaxie.
Oboseala este un fenomen fiziologic complex si tranzitoriu care apare
ca o consecinta a efortului fizic si psihic
depus in anumit interval de timp cu o anumita intensitate.Oboseala
fiziologic si chimic se manifesta obiectiv, cu diminuarea functional a
organismului, subiectiv prin senzatii caracteristice.Oboseala este o
stare fiziologica reversibila.Dispare dupa un repaus normal cu
disparitia concomitenta a simptomelor subiective si obiective, cu
revenirea la normal a capacitatii de efort fizic si psihic.
Semnele subiective sunt:-scaderea dorintei de a depune o munca fizica
sau intelectuala, -snzatia de apatie ; -individul
se simte greoi si lent- somnoros.
Semnele obiective:-scaderea capacitatii de efort fizic si psihic;
---simptomele legate de aparatul cardiovascular;
-dureri musculare; -diminuarea atentiei; -scaderea functiilor de
coordonarea a miscarilor.
Deosebim oboseala:generala, acuta, cronica.Oboseala generala este
starea organismului care rezulta la sfirsitul depunerii unui effort fizic
si psihic. Oboseala acuta-poate sa apara dupa un effort fizic sau psihic
intens. Oboseala cronica, denumita si oboseala clinica.Nu este un
fenomen fiziologic, nu dispare dupa un repaus normal.Denumirea
justa ar fi surmenaj.
Surmenajul- rezultatul oboselei zilnice , repetate in urma
suprasolicitarii cornice a organismului sau din cauza repausului
sufficient, zilnic, timp indelungat.
Simptomele de baza:-o excitabilitate psihica crescuta;
-schimbarea in comportament, in special fata de colegii de munca;
-lipsa poftei demincare; tendinta de depresie; cefalee; ameteli;
insomnia.
Obiectiv se poate observa o labilitate functional cardiovasculara.
Masuri de profilaxie:
-eliminarea factorilor profesionali etiologici;
-adaptarea treptata la noile locuri de munca;
-ritm de munca adecvat, cu includerea pauzelor, atit in ceea ce
priveste durata cit si plasarea lor in timpul muncii;
-alimentatia rationala;
-asigurarea conditiilor sociale optime;
-transport de la locul de munca; cazarea.
69.Clasificarea si particularitatile prafului ca noxa profesionala.
In procesul de munca omul este supus actiunii diferitilor factori din
mediul de producer(fizici, chimici), care la ineficacitatea masurilor
preventive exercita o actiune nefavorabila sau daunatoare capacitatii
de munca si sanatatii.Astfel de factori sunt numiti noxe profesionale.
Praful este o stare fizica a substantelor in forma de particule mici,
solide.Suspensia lor in aer reprezinta un aerosol.Drept surse de praf
pot fi procesele de producere, la care se efectueaza maruntirea ,
macinarea, cintarirea si cernerea materialelor, impachetarea si multe
alte operatii. In functie de modul de
formare se distinge praful(aerosolul) de dezintagrare si de
condesare .Aerosolul de dezintegrare se obtine la maruntirea si
transportarea materialelor solide.Aerosolul de condesare se formeaza
de obicei, la racirea si condesarea vaporilor de metale si nemetale.Cu
cit e mai mica dimensiunea particulelor de praf, cu atit mai indelungat
se vor afla ele in aer; particulele cu dimensiuni mai mari se
sedimenteaza cu mult mai rapid.
Praful reprezinta una dintre principalele cause ale patologiilor
profesionale pulmonare, mai ales a pneumoconicozelor., care st
insotite de fibrozarea tesutului pulmonary.

70. (72) Afectiuni cauzate de praf. Masuri de profilaxie.

In timpul respiratiei praful patrunde in alveoli.Partial el se elimina cu
aerul expirat,in timpul tusei,iar o alta parte care ramane cu timpul
provoaca tulburari grave in organism.Din cauza actiunii iritante a
particulelor de praf in alveoli se acumuleaza exudat,care in urma
resorbtiei provoaca alveolita.Paralel apar si bronsitele,care loa randul
lor provoaca peribronsiolite.
Fagocitele cu particulele de praf inglobate se acumuleaza in cantitati
mari in alveoli,in septurile interalveolare,nodule limfatice mici sip e
reteaua vaselor limfatice.Aici are loc fibrotizarea care duce la
dereglarea functiei plamanilor si inimii.Tesutul conjunctiv se
sclerotizeaza,formeaza cicatrice,acestea comprimand vasele
sangvine,formand atelactaze si emfizeme in diferite portiuni ale
plamanilor,deregland functia respiratory.Astfel se dezvolta fibroza
pulmonara –pneumoconioza.
Masurile radical in profilaxia afectiunilor cauzate de praf sunt
modificarile procedeelor tehnologice cu scopul de a exclude eventual
actiune a prafului asupra organismului.Drept exemplu poate servi
schimbarea tehnologiei de curatire a pieselor cu nisip cu cea de apa
sub presiune de 35-100 atm.
In combaterea prafului o importanta mare are ventilarea
mecanica.Una din masurile de protective a muncitorilor este
asigurarea lor cu masti respiratorii.Pentru profilaxia bolilor
tegumentare,cauzate de praf,o mare importanta are respectarea igienii
personale –dusul zilnic,schimbarea hainelor de munca cat mai des.
Pentru prevenirea si tratarea bolilor cauzate de praf ale cailor
respiratorii superoiare se recomanda inhalatiile cvu solutii bazice.

71. Pneumoconiozele ca patologii profesionale,clasificarea lor.

Praful reprezinta una dintre principalele cauze ale patologiilor
profesionale pulmonare,mai ales al pnemoconiozelor.Sub aceasta
denumire intelegem bolile cornice ale plamanilor,care apar ca rezultat
al actiunii prafului si sunt insotite de fibrozarea tesutului
pulmonary.Dintre pneumoconioze evidentiem urmatoarele forme:
1. Silicoza –forma de fibroza pulmonara,cauzata de bioxid de
siliciu nimerit in organism cu aerul inspirit; ca boala profesionala se
intalneste mai frecvent si decurge mai agresiv.
2. Silicatozele (asbestoza,talcoza,caolinoza)
3. Metaloconiozele (berilioza,aluminioza,baritoza) –boli ce survin
la actiunea prafului metallic. Ele nu progreseaza dupa intreruperea
contactului cu praful.O forma mai grea este berilioza,in urma careia se
instaleaza granulomatoza pulmonara difuza(prezenta granulilor in
plamani)cu fibroza interstitial.
4. Carboconiozele (antracoza,grafitoza etc.) –sunt cauzate de
prafuri ce contin carbon(carbine,funingine,cox,grafit).La astfel de
patologii de patologii se inregistreaza fibroza interstitiala si nodulara a
plamanilor. Cea mai raspandita este antracoza.
5. Pneumoconiozele de praf mixt: -ce contin bioxid de siliciu
liber(antracosilicoza,siderosilicoza)
-ce nu contin bioxid de siliciu liber sau in cantitati
infime(pneumoconiozele sudorilor,slefuitorilor)
Pneumoconiozele de praf mixt afecteaza mai ales muncitorii din
industria de ceramica si de faianta.
6. Pneumoconioze de praf organic(bumbac,cerele,pluta).
Pentru toate formele de pneumoconioze este caracteristica bronsita
catarala si spasmul bronsic.Scade ventilatia,sporesc hypoxia si
hypoxemia,care,la randul lor,accelereaza dezvoltarea fibrozei.

73.Zgomotul ca noxa profesionala-sursele ,influenta asupra

organismului, masuri de profilaxie.
Zgomotul prezinta totalitatea sunetelor aperiodice de diferita
intensitate si frecventa.
Surse de zgomot: poate fi orice corp ce oscileaza si fiind emis din
echilibru de o forta exterioara.Ca exemplu poate fi:folosirea
instrumentului manual,la lovire,alunecare,scurgere a lichidului ,apar
miscari ondulatorii.
Ca orice miscare ondulatorie,zgomotul se caracterizeaza prin
amplitudine a oscilatiei lungime de unde si viteza.Odata cu sporirea
amplitudinii creste presiunea acustica si intensitatea zgomotului.
Analizorul auditiv are capacitatea de a inregistra un diapason mare de
valori ale energiei undei sonore.In prezent zgomotul este unul din cel
mai important si mai raspindit factor nociv a mediului
ambiant.Zgomotul poate avea o actiune deosebita asupra analizorului
auditiv,ce poate genera tulburari a unor organe si sisteme.
Influenta Zgom.asupra organismului:
La prelungirea actiunii zgomotului are loc suprasolicitarea celulelor
analizorului auditiv si obosirea lui.Supraexcitarea zilnica a
analizorului auditiv poate duce la instalarea treptata a surditatii
profesionale.Cauza este afectarea aparatului de perceptie Sonora,unde
au loc schimbari distructive(organul Corti).
Zgomotul impulsiv(explozie,lovitura)are un effect de lezare mai
accentuat decit cel stabil de aceeasi intensitate.
Actiunea permanenta a zgomotului afecteaza sistemul nervos
central.se manif simptome astenovegetative,slabirea memoriei
,apatie,indispozitie,hiperhidroza,insomnie.Deseori poate aparea
tremor a pleoapelor si degetelor mainilor,slabirea reflexelor corneale
si abdominale.Influenta zgomotului asupra sistemului cardiovascular
determina cresterea tensiunii arteriale,tahicardie.Zgomotul micsoreaza
capacitatea si calitatea lucrului intellectual.
Masuri de profilaxie:
Ele se desfasoara in citeva directii- schimbarea tehnologiei si
reducerea zgomotului de la dispozitive,aplicarea masurilor de
protectie individuala,izolarea surselor de zgomot de mediul
inconjurator,realizarea masurilor medicale.

74:Vibratia ca noxa profesionala-influenta asupra

organismului ,masuri de profilaxie.
Vibratia ca noxa profesionala- sunt oscilatiile mecanice a corpurilor
elastice.Parametrii de baza a vibratiei sunt frecventa si amplitudinea
oscilatiilor.
Sursele de vibratie in productie sunt diverse instrumente
pneumatice,utilaje folosite la betonare,la cernutul pulberilor.
Influenta asupra organismului:
In practica fizioterapeutica vibratia e folosita in scopul ameliorarii
circulatiei sanguine tisulare,tratarii unor maladii.Actiunea toxica a
vibratiei se manifesta prin aparitia bolii de vibratie,la baza bolii stau
tulburari neurotrofice si hemodinamice.ea se manifesta astfel:in vasele
mici survin strai spastice care ulterios apa si in vasele mari,la
muncitori apare senzatia de maini inghetate,dureri precardiace ,sete
pronuntata,insomnie.
Sub actiunea vibratiei locale apar schimbari in sistemele osteoarticular
si muscular.Tulburarile sistemului cardiovascular se manifesta prin
hipotonie,bradicardie.
Actiunea vibratiei generale se intilneste la muncitorii fabricilor de
beton,textile,la soferii transportului auto,si se observa la ei schimbari a
sistemului nervos:vertijuri,acufene,insomnie,dureri in gambe.Deseori
apar dereglari a vazului.La actiunea vibratiei generale pot aparea
dereglari a tractului digestive si glandelor endocrine.
Profilaxia actiunii nocive a vibratiei:
Prevede masuri tehnice ,sanitaroigienice si curativorofilactice.
- Masurile tehnice sunt orientate spre micsorarea vibratiei prin
perfectionarea instrumentelor manuale,folosirea utilajului si a
proceselor tehnologice.
- Un rol important in sistemul de profilaxie este reglemantarea
vibratiei in conditii de producere.Sunt stabilite nivelurile maximal-
admisibile pentru diverse surse de vibratie.
- O importanta in profilaxie este si –regimul rational de munca si
odihna(pause,formarea echipelor complexe).
- Procedurile fizioterapeutice(bai si masaj la maini,tratare cu raze
UV,gimnastica_) au un rol profilactic important.
75. Toxicele industriale – definitie, clasificare.
Toxicele industr.- reprezinta substantele ce se include in organism dim
,ediul de producere si exercita asupra organismului o actiune nociva.
Actiunea asupra organismuluia compusilor chimici sau a toxicelor
industriale ,are loc in mediul unde se efectueaza aactivitati
profesionale pentru obtinerea si prelucrarea materiei prime,etc.
In present se intrebuinteaza mii de compusi chimici dintre care numai
in industria chimicofarmaceutica-citeva sute.
Clasificare:
In functie de structura chimica,substantele se clasifica
in:organice,neorganice si elementorganice.
In functie de starea de agregare substantele sunt: gaze ,vapori
,aerosoli.
Dupa toxicitate,substantele toxice industriale se clasifica in 4 clase:
extreme de toxice(I), toxice(II), moderat toxice(III) ,si putin
toxice(IV).
In urma acestei clasificari,pot fi elaborate masuri necesare de
profilaxie a unor eventuale intoxicatii profesionale-( bolile ce apar la
actiunea acestor substante toxice).

76.Caile de patrundere si de eliminare a toxicelor industriale din

organism.
E considerata cea mai grava cale de patrundere a substantelor toxice
in organism cea respiratory.
Suprafata alveolelor la o extindere medie este de 90-100
m2.Cantitatea de gaze ebsorbite e direct proportionala cu
volumul respiartiei.Odata cu cresterea volumului de ventilatie si
vitezei de circulatie a singelui sporesc considerabil si poate sa apara
intoxicatia.La patrunderea prin caile respiratorii ,toxicele industriale
ajung in singe,evitind ficatul si afectind organelle si sistemele
organismului.
Prin piele patrund usor nitro- si aminoprodusele,hidrocarburile
aromatice,alcoolul metilic,eterii s.a. Penetrabilitatea subst.toxice prin
piele depinde de consistenta si volatilitatea lor.Substantele lichide cu
volatiliatatea sporita se evapora rapid de pe suprafata tegumentelor si
prezentind un pericol mai mic.
O alta cale de patrundere a substantelor toxice in organism este cea
prin tractul digestive.Aceasta are loc de obicei din cauza nerespectarii
masurilor de igiena personala,astfel la inghitirea vaporilor si
pulberilor prin caile respiratorii ,la evitarea tehnicii de
securitate.Suprafata de absorbtie a tractului digestiv e relativ minima.
Substantele toxice sunt supuse actiunii mediului acid din stomac si
detoxicarii in ficat.
77.Factorii ce determina toxicitatea substantelor chimice.
Actiunea substantelor chimice in organism e determinata de
concentratia lor in aerul incaperilor de
producere.Substantele toxice pot avea actiune locala ( efectul biologic
apare pina la patrunderea in singe) si generala(reabsorbita).La
actiunea locala predomina leziunea tesutuluiin locul contactului cu
substanta toxica.Se manifesta prin iritarea pielii,inflamatie,arsuri.

78.Repartitia si transformarea toxicelor in organism.

Repartitia substantelor toxice in organism si penetrarea lor in cellule
depinde de proprietatile fizice si de
solubilitatea lor in lipide.substantele solubile in lipide se acumuleaza
in organelle si tesuturile bogate in grasimi.Vascularizarea organelor si
tesuturilor are o mare importanta.Creierul ce contine multe lipide se e
intens vascularizat absoarbe eterul etilic foarte rapid,pe cind alte
organe si tesuturi ce contin multe lipide dar sunt putin vascularizate il
absorb mai lent.Organele si tesuturile intens vascularizate se elimina
mai rapid de substantele toxice.
Toxicele –electroliti au o capacitate mai redusa de patrundere in
cellule ,si depinde de incarcatura membranei si de structura substantei
date.Electrolitii dispar repede din singe si se acumuleaza in diverse
organe.Deci,plumbul ,strontiul si alte metale grele se depoziteaza in
oase,manganul in ficat,mercurul in rinchi si intestinal gros.Eliminarea
substantelor toxice din deposit in singe are loc in timpul
imbolnavirilor ,hipotermiei,alcoolizarii,etc.
Substantele toxice detin unele transformari: reactii de
oxidoreducere,descompunere hidrolitica,etc.In urma modificarilor
structurii chimice a toxicelor in organism se formeaza in rezultat
substante mai putin toxice.Uneori se pot forma substante mai
toxice.De ex.,la oxidarea alcoolului metilic se formeaza
formalaldehida- o substanta foarte toxica.In dependenta de
proprietatile fizico-chimice si de metabolism,substanta toxica din
organism se elimina prin organelle respiratorii,digestive,de
excretie,tegumente.Deci metalele grele se elimina prin tractul
digestive si rinichi.Plumbul ,mercurul,alcoolul se elimina cu laptele
mamar.

79.Actiunea generala si locala a toxicelor in organism,masuri de

profilaxie.

Actiunea toxica a substantelor chimice apare la interactiunea lor cu

organismul si depinde de sensibilitate
individuala,sex,virsta.Toxicitatea e determinate de structura chimica si
proprietatile fizice a substantei toxice,de cantitatea in organism si de
durata actiunii lor.
Actiunea toxica e influentata de factorii mediului:
umiditate,presiune ,temperature,etc.
S-a stability ca organismul femenin e mai sensibil la actiunea unor
compusi toxici,ca de ex.enzenul. Insa compusii borului poseda a
actiune toxica asupra gonadelor masculine.Organismul copiilor este
de 2- 5 ori mai sensibil decit celor adulti.
Si sensibilitatea individuala a organismului are o importanta ,si anume
e determinate de proprietatile proceselor biochimice si de capacitatea
functionala a organelor si sistemelor.
Efectul toxic a diferitor doze si concentratii de substante chimice se
poate manifesta sub forma de modificari functionale si patologice in
organism.Rfectul biologic a actiunii substantelor chimice poate fi
exprimat in doze letale medii,concentratii.
Profilaxia actiunii toxicelor:
Una din cele mai eficiente masuri de profilaxie este –inlaturarea
substantei toxice sau inlocuirea substantelor toxice cu altele
inoffensive.De ex.inlocuirea vopselelor de plumb cu cele de zinc si
titan,au contribuit la asanarea conditiiolor de munca.O importanta o
are standartizarea igienica a materie prime ,a indicatiilor
tehnologice,si reglementind astfel continutul compusilor extreme de
toxici.O alta masura de profilaxie consta in perfectionarea
tehnologiilor si utilajelor.

80.Intoxicatiile acute si cronice.

Intoxicatiile acute survin la patrunderea in organism a unor cantitati

majore de substante chimice.Se observa
anume la concentratia ei sporita in aer,la contaminarea pronuntata a
tegumentelor,inhalarea din neatentie.In cazuri de genul dat se produce
o actiune de scurta durata a substantei toxice ( 7-8 ore) si se
inregistreaza o perioada latenta scurta.Primele simptome a intoxicatiei
sunt nespecifice :slabiciune,cefalee,vertij,greata,voma.,apoi apar
simpome mai specifice ca edem pulmonary,afectarea vazului paralizii
a centrelor nervoase,etc.
Intoxicatiile cronice apar la actiunea de lunga durata a unor
concentratii mici de substante toxice si se caracterizeaza prin
avansarea treptata a tulburarilor functionale si organice determinate de
acumularea substantei toxice in organism.

81.Influenta solventilor organici asupra organismului

Solventii organici sunt utilizati la sinteza preparatelor
medicamentoase,la extragerea si dizolvarea diverselor
produse chimice.Substantele organice folosite in industria
medicamentoasa dupa structura sunt de diferite clase:
alcooli,eteri,hidrocarburi clorate,compusi saturati si nesaturati a
sirului aliphatic,etc.Toti acesti compusi dupa proprietatile fizico-
chimice sunt solventi.Vaporii substantelor organice nimeresc in
organism in conditiile de producere a preparatelor , prin organelle
respiratorii,in cazul dat pot aparea intoxicatii ce in mare masura
depinde de volatilitatea substantelor organice.
Solventii organici volatili sunt: eterul etilic, benzina
,dicloretanul,cloroformul,acetone,etc.Saturatia organismului cu
substante organice din grupurile de mai sus si rolul lor in organism
depind de solubilitatea in lipide si apa. S-a constatat: cu cit e mai mare
coeficientul de solubilitate a vaporilor de substanta organica volatile
in apa,cu atit mai multa substanta de acest fel se retine in caile
respiratorii superioare.
Eliberarea organismului de substantele volatile are loc pe diverse
cai.De ex.benzina se elimina din organism in forma initiala prin
plamini.Substantele solubile in apa se elimina prin rinichi.
Sub actiunea compusilor organici in citoplasma celulelor au loc
schimbari fizico-chimici si biochimice,si anume inhibitia activitati
unor fermenti ai clinesterazei ,a enzimelor oxidante.Stupefiantele
micsoreaza permeabilitatea membranelor celulare pentru ionii de
natriu,fapt ce inhiba procesul aparitiei perioadei de excitare in
membrane postsinaptica a neuronului.
Aminocompusii binucleari si hidrocarburile policiclice au actiune
cancerigena.Alcoolii- metilic,etilic,butilic patrund in organism din
mediul de producere prin plamini sub forma de vapori,alcoolii au
actiune narcotizanta pronuntata.Vapori multor substante organice pot
irita mucoasele ochilor si cailor respiratorii superioare.
Solventii organici sunt folositi pe larg la sinteza preparatelor
medicamentoase,la extragerea si dizolvarea diferitelor produse
chimice.In conditii de producere a preparatelor
medicamentoase,vaporii subst org. Nimeresc in organism,in fond,prin
organe respiratorii,mai putin prin tegumente.In astfel de
cazuri,pericolul aparitiei intoxicatiei in mare masura depinde de
volatilitatea subs.org.,deoarece in aerul de la locul de minca nimeresc
mai rapid cele putin volatile.Subst.org.,patrund in celula cu atit mai
repede si in cantitati mari ,cu cit este mai mare solubilitatea lor in
grasimi,ori cu cit e mai mare coeficiantul ulei/apa cu atit e mai bine
vascularizat acest organ.Sub actiunea compusilor org. In citoplasma
celulelor au loc modificari fizico-chimice si biochimice,in special
inhibitia activitatii unor fermenti ai colinesterazei,a enzimelor
oxidante.Sunst.org.ce se refera la narcorice hidrofile ,in cantitati mici
inhiba reflexele conditionate.La intoxicatii acute cu subst.org. pe prim
plan survine astfel de simptome ca:ebrietate
usoara,excitare,risneintemeiat,tulburari ale coordonarii miscarilor.Mai
tirziu apare somnolenta
,inhibitie,cefalee,verijuri,greturi,convulsii,hipotonie arteriala Inunele
cazuri de intoxicatie se atesta perderae cunostintei,iar la concentrarii
mei merise atesta deces.Intoxicatiile cronice cu toate
subst.org.natcotizante se instaleaza in decurs de ani de zile cu
disfunctii hipotalamice, manifestate prin astenie,distonie
neurocirculatoare sau disfunctii endocrine cu aparitia treptata a
modificarilor functionale in diverse organeapoi in
creier.subst.org.volatile dupa gradul de toxicitate pot fi:putin toxice
(acetona,benzina) si extrem de toxice (benzen,alcool metilic)Vaporii
multor subst.org pota irita mucoasa ochilor si cailor respiratorii .la
contactul cu subst.org. se altereaza functia de bariera a epudermei si
functia glanderlor sebacee,se schimba continutul lipidelor cutanate.In
faza initiala se atesta uscaciune a pielii,descuamatie,rigiditate,pete
eritemoase,fisuri pe degete si partii laterale a minelor.actiunea toxica a
subst.org.volatile se manifesta si prin afectarea ornanelor
parenchimatoase,mai des a ficatului.In patogenia intoxicatiilor rolul
principal il are influianta directa a subst.chimice ori a produselor
metabolismului aupra perenchimul ficatului sau rinichilor.
82.Influenta toxicelor neorganice(acizi,baze,halogeni,compusi ai
azotului)
La producerea preparatelor medicamentoase ,din acizi sunt utilizati :
acizii
sulfuric,azotic/fluorhidric,clorhidric.Acizii si solutiile lor nimerind pe
piele,in functie de concentratii provoaca arsuri chimice de grade
diferite- de la hiperemie(I) pina la ulcer si necroza a tesuturilor(III).La
intrebuintarea mai des a solutiilor de acizi tegumentele se usuca,pielea
palmelor se ingroasa ,apar fisuri,dermatite.
Bazele( sodiul caustic si potasiul caustic) se utilizeaza in industria
chimico-farmaceutica in forma solida ,in solutii de diferite
concentratii.In concentratii mici aceste solutii au actiune
dezinfectanta,iar in concentratii mari- cauterizanta.Uneori pot aparea
arsuri ce se trateaza mai greu.
Soda calcinata are actiune iritanata.La unele procese pulberile ei pot
nimeri nu numai pe maini,ci sip e piept,provocind iritare si ulceratie.
Clorul este un gaz greu de culoare galbena verzuie ,cu miros
intepator,are actiune iritanta si cauterizanta asupra mucoaselor cailor
respiratorii.In intoxicatiile cu clor apare bronsita,pneumonie,edem
pulmonar.
Oxizii azotului prezinta un amestec de diferiti oxizi de azot cu
componentul principal- bioxidul de azot.Nitrogazele(Oxizii azotului)
pot fie liberate la producerea preparatelor medicamentoase in
momentul proceselor de nitrificare .
Nitrogazele au actiune iritanta pronuntata aupra organelor respiratorii.
Hidrogenul sulfurat este un gaz incolor,cu miros specific de oua
alterate.Are actiune inhibitory
pronuntata asupra fermentilor de respiratie,ceea ce duce la hipoxie
tisulara,excita mucoasele ochilor si a cailor respiratorii superioare.
Amoniacul este un gaz cu miros specific.Este folosit la producerea
streptocidei,sintomicinei,etc.Amoniacul irita mucoasele cailor
respiratorii superioare si a ochilor.Concentratiile sporite duc la
procese inflamatorii a cailor respiratorii superioare,traheei,bronhiilor.
83.Mijloacele de protectie individuala in industria farmaceutica.
In industria farmaceutica unde muncitorii au contact cu noxele
profesionale trebiue sa se utilizeze mijloace de
protectie pentru tegumente,ochi, cai respiratorii impotriva zgomotului.
Pt a evita patrunderea aerosolilor, gazelor, vaporilor toxici prin caile
respiratorii ,muncitorii vor folosi masti-antigaz, respiratoare ,masti-
antipulberi.In cazul cind se lucreaza cu subst.foarte toxice vor fi
utilizate masti-respiratoare cu rezerve de oxigen.L mastile antigaz
filtrarnte in calitate de absorbant se folosesc carbune activat,antidoti
chimici si subst catalizatoare.In cazu cind se lucreaza cu subst.extrem
de toxice caile respiratorii vor fi protejate de masti respiratoe cu filtru
sau masti izolante, desi mastile antigaz si respiratorii sunt
incomode,ele protejeaza bine caile respiratorii de subst.toxice.Unele
munci in industrii necesita mijloace de protectie a ochilor,in acest
scop se folosesc ochelari de protectie inchisi si deschisi,masti si casti
ce protejeaza nu numai ochii dar si fata ,gitul si caile respiratorii.Pt
protectia de zgomot se folosesc dispozitive speciale ce absorb
zgomotulAcestea pot fi de tipul antifoane sau busoane,bucse pentru
urechi.uneori este nevoie de protectiea intregului corp noxele
profesionale.in asemenea conditii muncitorii vor avea haine de
protectie,iar cei care au contact su noxe extrem de toxice si albituri
protectoare. pentru protejarea tegumentelor se mai folosesc si diferite
cremuri si unguiente
84.Obiectivele de studii al compartimentului “Igiena farmaciilor”
Igiena farmaciilor- compartiment al Igienei generale ce studiaza
conditiile de munca in farmacii,actiunea lor
asupra organismului,elaborarea unor masuri ce au ca scop asigurarea
conditiilor optime de munca pentru prevenirea
inbolnavirilor,morbiditatii profesionale a farmacistilor si actiunii
negative a factorilor de producere asupra calitatii medicamentelor.
Obiectivele:
-Farmacistii trebuie sa cunoasca in primul rind tehnologia
medicamentelor,specificul si principiile de functionare a utilajelor
tehnologice,efectuarea proceselor tehnologice.
-Trebuie de cunoscut structura,functiile,scopurile,specificul lucrului in
diferite farmacii si a farmacistilor de diferite specialitati pentru
respectarea tuturor masurilor igienice.
-A avea cunostinte in chimia organica,anorganica,analitica, ceea ce va
permite farmacistilor sa determine sis a aprecieze gradul de poluare cu
diversi compusi ,a aerului,apei ,preparatelor medicamentoase.
-A cunoaste chimia toxicoogica,farmaceutica,deoarece masurile de
combatere a substantelor toxice in diferite stari de agregare sunt
bazate pe cunoasterea influentei lr asupra organismului.
85.Necesitatea cunoasterii igienei farmaciilor de catre specialistii
in cauza.
Farmacistii ar trebui sa cunoasca bazele igienei farmaciilor ,pentru a
putea efectua urmatoarele :
- a asigura populatia cu medicamente
- a crea conditii optime pentru prepararea,pastrarea si livrarea
medicamentelor
- a crea conditii optime de munca pentru angajarea in farmacii
- a preveni aparitia bolilor contagioase in farmacii
- a contribui la educatia sanitara a populatiei ce se adreseaza in
farmacii
- a intrebuinta cele mai noi utilaje ,tehnologii.
- A organiza correct regimul de munca.
Farmacistii trebuie sa cunoasca bazele igienice in farmacii pentru a
putea realiza urmatoarela deziderente:
A asigura populatia cu medicamente. A crea conditii optime pentru
prepararea,pastrarea si livrarea medicamentelor.
A preveni aparitia bolilor ontagioase in farmacii. A aplica cele mai noi
utilaje, tehnologii,a organiza corect
regimul de munca. A crea conditii optine de munca pt angajatii din
farmacii.A contribui la educatia sanitara a populatiei ce se adreseaza
in la farmacii,aceasta din urma fiind si ea o scoala de intreprinderi
igienice corecte.Farmacistii trebiue se cunoasca in primul rind
tehnologia diferitelor medicamente,specificul si principiul de
functionate a utilojelor tehnologice,organizarea si efectuarea
proceselor tehnologice.toate masurile igienice pot fi respectate numai
cunoscind bine structura,functiile ,scopurile,specificul lucrului in
diferite farmaciisi a farmacistilor de diverse specialitati.cunostinte in
chimia organica, analitica,le vor permite farmacistilor sa determine si
sa aprecieza gradul de poluare cu diferiti compusi,a aerului,apele,
preparatelor medicamentaose,le vor ajuta in aplicarea utilajelor
speciale la efectuarea diferitelor analize chimice.
86.Exigentele igienice fata de terenul de constructie a farmaciilor.
Terenul farmaciei trebuie sa aiba 0,1-0,2 ha cu un sol
nepoluat,uscat,relies putin inclinat,care asigura scurgerea
apelor atmosferice.nivelul apelor freatice nu va fi mai sus de 1,5 m de
la suprafata pamintului.un nuvel mai inalt al lor poate duce la
umezirea subsolurilor,peretilor,incoperilor,influientind asupra
propriatatilor si starii medicam.terenul afrmaciilor trebuie sa fie
protejat de poluate aerului,de zgomot,si alti factori nefavorabili ai
mediului,generati de activitatea intreprinderilor industriale.in acest
scop intre sectorul farmaciai si obiectele ce reprezinta potentiale de
surse de poluare amediului se vor crea zone sanitare de protectie.pe
teritoriul farmaciilor se vor afla blocuri de
gospodarie,garaj,colectoare de deseuri.in lipsa apeductului pt
aprovizionarea cu apa trebuie sa fie o fintina sapata,tinuta permanent
sub controlul serviciului sanitar.fintina sa va curata si dezinfecta
periodic.distanta dinre fintina si sursele de poluare a ei nu va fi mai
mica de 25 m.daca farmacia nu dispune de retea da canalizare, pe
teren se amenajeaza o latrina cu colector construit din material
impermiabil.partea oculata de constructiia terenului nu va depasi
25%,iar suprafata zonei verzi va avea cel putin 50%.

87.Grupurile de incaperi farmaceutice,exigentele igienice fata de

amplasarea lor in incinta farmaciilor.
Grupuri de incaperi farmaceutice:
- incaperi pentru deservirea populatiei
- de preparare si control a calitatii medicamentelor
- de depozitatre si pastrare a stocurilor de marfuri
- administrativ-habituale si auxiliare
- suplimentare care sunt prevazute numai pentru farmaciile ce
furnizeaza medicamente institutiilor medico-sanitare.
Exigentele igienice fata de amplasarea lor in incinta farmaciilor sunt:
-Insolatia (factorul natural ce influenteaza organismul uman in mod
activ.Asigurarea incaperilor farmaceutice cu o lumina solara suficienta
e strict necesara.Pentru incaperile farmaceutice se considera optima
insolatia directa in decurs de 3 ore /zi.)
-Iluminarea (in incaperile farmaceutice iluminarea influenteaza
functia organului visual ,capacitatea si productivitatea muncii.Toate
incaperile farmaceutice trebuie sa fie asigurate cu iluminare naturala
cit si artificiala.Iluminarea suficienta a incaperilor conditioneaza in
mare masura starea sanitara).
-Incalzirea ( Incaperile farmaciilor trebuie sa aiba un microclimat
optim ,pentru a asigura lucrul calitativ si efficient).
-Ventilatia( adecvata poate contribui la mentinerea puritatii aerului si
a conditiilor microclimatice optime,in incaperile farmaceutice poate fi
inclusa atit ventilatia naturala cit sic ea artificiala).

88.Particularitatile in sistematizarea interioara a farmaciilor

institutiilor medico-sanitare.
Farmaciile de pe linga institutiile medico sanitare prepara si elibereaza
medicamente,materiale de pansamente si mijloace de ingrijire a
pacientilor din sectiile spitalicesti.
Deci activitatea farmaciilor institutiilor medicale este vasta,deoarece
ele asigura institutiile date nu numai cu medicamente ci si cu
reactive,instrumenete chirurgicale,etc.Farmaciile institutiilor medico-
saniatre pregatesc un numar mare de medicamente sterile de aceea
numarul si sistematizarea incaperilor din ele difera oarecum de cele cu
autogestiune.Farmaciile institutiilor respective au incaperi de
producere,auxiliare si administrative si de uz social.
Aceste farmacii trebuie sa fie amplasate la primul etaj sis a fie
commode pentru receptionarea si pastrarea unor cantitati mari de
medicamente.Farmaciile de pe linga spitalele mari trebuie sa aiba o
sectie pentru prepararea medicamentelor in pastille si in fiole.In
farmaciile institutiilor medico-sanitare nu exista sala de eliberari in
schimb este o sala speciala in care lucratorii sectiilor spitalicesti
,ambulatoriilor prezinta retetele,comenzile si primesc medicamentele
respective.Farmaciile spitalicesti au o sectie de receptura-expediere in
care se lucreaza cu retele se receptioneaza si se elibereaza
medicamentele solicitate.In aceste farmacii sunt doua incaperi pentru
prelucrarea veselei farmaceutice.O particularitate a acestor farmacii
este prezenta unui bloc aseptic spatios,pentru prepararea unor cantitati
mari de medicamente sterile.
89.Exigentele igienice fata de iluminarea naturala a diferitor
incaperi farmaceutice si aprecierea .
Toate incaperile farmaceutice – cele administrative ,de
producere,incaperile auxiliare trebuie sa fie asigurate atit cu lumina
naturala cit si artificiala.Depozitele si incaperile subsolului pot avea
numai lumina artificiala.In incaperile sumbre rau illuminate se
acumuleaza praf ceea ce se reflecta negative asupra calitatii
medicamentelor.Iluminarea insuficienta duce la supraincordarea
analizatorului optic,conditioneaza lucrul neasigurat la dozare,si astfel
diminuindu-se calitatea medicamentelor,starea sanatatii farmacistilor.
Lumina naturala a incaperilor farmaciilor va patrunde prin geamuri
curate,cu rame inguste.Nu e admis ca pervazurile sa aiba pe ele
obiecte sau flori ce ar impedica iluminarea.Sistematizarea interioara a
incaperilor,culoarea peretilor si a mobilierului din farmacii
favorizeaza o buna iluminare naturala.Peretii,mobilierul de culori
deschise reflect alumina ,o distribuie uniform in incapere ceea ce
creeaza conditii de iluminare mai eficienta si o capacitate de munca
mai precisa.
In timpul prepararii medicamentelor farmacistii obosesc mai putin in
incaperile in care sunt culori mai variate.Culorile uniforme
influenteaza negative asupra starii emotionale a
lucratorilor.Intensitatea iluminarii naturale a incaperilor se controleaza
dupa coeficientul de luminozitate si dupa coeficientul iluminarii
naturale.in ofocina ,cabinetul chimistului-analist,in blocul aseptic
CLtrebuie sa fie da 1:4 CIN 2%,in celelalte incaperi ale farmaciei 1:6-
1:7si respectiv 1,5-0,5%
90.Exigentele igienice fata de iluminarea artificiala a diferitor
incaperi
Farmaceutice . Normatiivele de iluminare artificiala. (tabel, pag
215)
Iluminarea artificiala a incaperilor farmaciilor rezulta de la becuri
incandescente si luminescente.Iluminarea artificiala a incaperilor de
producere si a locurilor de munca trebuie sa fie suficienta si
uniforma.Lucrul chimistului analist,al farmacistului ,al asistentului la
operatiile de cintarire si ambalare solicita o acuitate si o rezistenta
buna a vederii .Incaperile de producere se recomanada a fi illuminate
cu becuri luminescente de tensiune mica.Becurile luminescnte au
anumite avantaje fata de cele incandescente- ele emana o lumina
apropiata de spectrul luminii de zi,creeaza o lumina uniform –
difuza.becurile luminescente in farmacii se plaseaza pe plafon in
rezultat lumina e distribuita difuz.Iluminarea artificiala a oficinelor se
face prin becuri luminescente de lumina generala difuza .In acelasi
mod vor fi illuminate blocul aseptic ,birolul analistului ,camera de
ambalare sis ala de elaborari.
Inafara de corpurile de iluminare generala,locurile de munca a
farmacistilor tehnologi vor avea becuri cu lumina proiectata ,astfel
evitindu-se aparitia umbrelor ,oboseala rapida a ochilor.
Depozitele pentru medicamente ,materiale de pansament si utilaje
medicale vor fi illuminate cu becuri luminescente.S-a determinat ca la
iluminare naturala si artificiala rationala productivitatea muncii creste
cu 8-12%.
91.Particularitatile ventilatiei artificiale
Pentru a mentine conditiile sanitare optime in farmacii, o importanta
anumita are ventilatia.in farmacii aerul poate
fi poluat cu bacterii in timpul prepararii,transportarii,
ambalarii,pastrarii produselor medicamentoase.in aer se pot degaja
substante nociva gazoase,pulberi eurosoli,lichide,acestea avind uneori
mirosuri fetide.ventilatia adecvata poate contribui la mentinerea
puritatii aerului si a conditiilo microclimatice optime.in farmacii poate
fi aplicata atit ventilatia naturala cit si artificiala .pentru a mentine
parametri optimi, pt a diminua prezenta pulberilor, microorganismelor
si subst. toxice, incaperile farmaceutice trebuie sa fie dotate cu
instalatii de ventilatie artificiala de refulare-aspiratie.tipurile si
sistemele de ventilare vor fi alese pentru fiecare incapere aparte,
tininduse cont de tehnologia si de gradul de nocivitate.de exemplu in
oficina incaperea tehnologica principala,aerul poate fi impurificat cu
pulbere de medicamente aici se recomanda instalarea sistemelor de
ventilare generala refulare-aspiratie cu predominarea asipratiei. acelas
tim de ventilatie trebuie sa fie si in incaperile de dezambalare,de
distilare de elaborari ,de ambalare,in depozite,in biroul analistului care
va fi dotat si cu nisa.o atentie deosebita trebuie de acordatinstalatiilor
de ventilatie din spalatorii si din sala de distilare-sterilizare,deoarece
in aceste incaperi se emana caldura si umiditate sporita,fapt ce
determina microclomatul intregii farmacii.in afara de ventilatia
generala,deasupra chiuvetelordin spalatorie trebuie sa fie montate
instalatiide aspiratie locala.in sala de eliberare de asemenea se
foloseste ventilarea generala.in blocul aseptic sistemele de ventilatie
vor trebui sa asigure refularea-aspiratia cu predonimarea refularii.din
punct de vedere igienic,cele mai recomandabile pt ventilatie se
considera dispozitivele pt conditionare,acestea asigurind aerul curat si
parametrii mictoclimatici optimi pt fiecare incapere.deoarece
motoarele instalatiilor de ventilare genereaza zgomot si vibratie,ele
vor fi montate in subsoluri pe fundamente atenuate de vibratii.
92.inlaturarea si neutraizarea deseurilor lichide si solide
Apele riziduale din farmaciile orasenesti se inlatura prin sistemul de
canalizare.pentru apale riziduale din
farmaciile satesti se recomanda constructia canalizatiilor locale
subterane.rizidurile solide vor fi colectate in curte in lazi de gunoi
inchise ermetic,plasate pe o suprafata betonata.lazile vor fi
desertate,iar gunoiul neutralizat
93 Exigentele igienice fata de amenajarea interioara si tehnologica
a incaperilor farmaceutice
In functie de volumul lucrului efectuat, in farmaciile de tip general pot
fi organizate unitati de structura
independente. Incaperile farmaciilor se impart in 4 sectii: de
producere, auxiliare, administrative, sanitar-habituale.
Incaperile de producere pentru sectia de reserve includ: sali pentru
deservirea institutiilor curativo-profilactice, pentru lucrari de laborator
si preambalare. Sectia de retete si producere are incaperi de
producere: sala de eliberari, pentru pregatirea medicamentelor
nesterile si sterile. Incaperile auxiliare comune include: camera pt
primul ajutor medical si servicii de noapte, pt sectia de
reserve.Incaperile administrative includ: cabinetul sefului,
contabilitatea, local pe ocupatii cu personalul. Incaperile sanitar –
habituale include: deposit pentru lengeria curate, obiectele de
deriticare,utilaj auxiliar, vestiar pentru imbracamintea de lucru si de
strada, tualeta, dus, camera de odihna, camera pentru igiena personala.
Pentru respectarea regimului sanitar-antiepidemic in farmacii un rol
deosebit il are amplasarea corecta a incaperilor.Toate incaperile
farmaciei vor comunica intre ele iar biroul sefului de farmacie va avea
legatura directa si cu sala de eliberari.Pot fi alaturate numai sala de
retete si oficina, oficina si biroul chimistului analist.Incaperile pentru
depozitare trebuie sa fie separate, fara trecere, fara pereti despartitori
in interior. Camerele pentru uscarea si prelucrarea plantelor
medicinale dupa posibilitate vor fi situate in cladiri aparte. Incaperile
de producere au intre ele comunicare functionala.Legatura necesara
dintre aceste incaperi este asigurata prin amplasarea lor rationala, prin
utilizarea ferestrelor de transmitere, ecluzelor, dulapurilor instalete in
perete.
Farmacia va avea intrari separate pentru vizitatori si pentru receptia
medicamentelor.Este interzisa amplasarea farmaciilor pe teritoriile si
locurile unde nu pot fi create cerinte adecvate a producerii
farmaceutice si de respectare a regulilor in vigoare. Exemplu in
cantine si alte unitati de alimentatie publica. De asemenea este
interzisa amplasarea farmaciilor in semisubsoluri cu ezceptia
incaperilor special amenajate pt pastrarea medicamentelor.
94. Particularitatile de sistematizare, amenajare si functionare a
blocului aseptic din farmacii.
In farmaciile moderne este present un bloc aseptic. Acesta include
urmatoarele incaperi: sala de elaborari cu
ecluza, sala aseptica cu ecluza, camera de sterilizare si de obtinere a
apei distillate. Blocul aseptic este situate aparte si are o ecluza
generala comuna pt toate incaperile blocului. Nu se admite ca blocul
aseptic sa comunice cu coridorul si alte incaperi din farmacie. In
blocul aseptic toţi perejil, de sus până jos, si tava-nul vor f. vopsiţi cu
vopsea de ulei sau acoperiţi cu materiale sin-tetice lavabile şi
dezmfectabile.
95.Metode de dezinfectie aplicate in farmacii
Farmaciile pot fi intretinute intro stare sanitara buna,daca incaperile
vor si sistematic si regulat dereticate,iar
utilajele vor fi mentinute in ordine.in acest scopin antreul salii de
eliberare, la intrarea in oficina,in wc se vor asterne presuri bine
spalate si stropite cu solutii dezinfectante. in fata intrarii in farmacie
va fi un grilaj pt curatarea incaltamintei. Peretii acoperiti cu placi de
teracota sau vopsiti cu vopsea se spala o data pe saptamina cu apa si
sapun, peretii varuiti se curata cu aspiratorul sau cu o cirpa
umeda.dulapurile ,suporturile pt biurete,ferestrele,pervazurile si
vitrinele se sterg zilnic cu o cirpa umeda.in blocul aseptic curatenia se
dace deosebit de riguros.la sfirsitul silei de lucru
peretii,mesele,utilajele se spala cu apa ferbinte si sapun sau
biocarbonat de sodiu,apoi sterse bine cu un prosop steril .utilajele se
sterg mai intii cu o cirpa umeda, apoi cu una uscata.podelele se spala
cu detergenti si apoi se dezinfecteaza cu solutie de cloramina.in
farmacii curatenia generala sa face o data in trimestru ,atunci
facinduse si reparatiile necesare.
96 Factorii ce determina pirogenia apei, metode de combatere a ei
Uneori apa poate contine microorganisme si produse a activitatii lor,
ceea ce provoaca efectul pirogenic
(capacitatea de a produce febra in organism)Substante pirogene pot fi
considerati anumiti ioni, produsele oxidabile ale polimerilor.Un
pericol deosebit au factorii birogeni pacterieni – produsele ce se obtin
in urma distrugerii celulei bacteriene. Actiune pirogene pot avea
fractiile proteice sau lipozaharidele corpurilor bacteriene.Substantele
pirogene sint solubile, trec prin cei mai mici pori ai
filtrelor.Activitatea biologica a substantelor pirogene e destul de mare.
Rectiile pirogene se manifesta prin fiebra, frisone, cefalee, greturi,
gardiopatii, uneori colaps.Apa apirogena se obtine cu ajutorul
distilatoarelor speciale,aceasta avind dispozitive ce retin toate
picaturile de apa nedistilata.Din aceste distilatoare apa se acumuleaza
in rezervoare speciale care ii mentin temperature mai mare de 80
grade.In astfel de rezervoare microorganismele nu se dezvolta.Apa
mai poate fi eliberata de compusi pirogeni, fiind trecuta prin substante
absorbante- carbine actinat,schimbatori de ioni,celuloza sau prin
membrane ultrafiltrate de acetate.Exista aparate speciale pentru
obtinerea apei distillate apirogene- AA-1.
97.igiena individuala a lucratorilor din farmacie
Respectarea igienei individuale trebuie sa fie o norma obisnuita de
comportament pt fiecare om.pt lucratorii din
farmacii asta are o mare importanta,deoarece neglijarea igienei
individuale poate cauza infectarea medicamentelor.in acelas timp
aspectul farmacistilor,haine curate,mini ingrijite comportamentul
igienic adecvat constituie un model educativde cultura sanitara pt
populatie.fiecare lucrator din farmacie va lucra in halat si
bonete.hainele individua;le si de protectie se vor pastra separat.in
farmacie lucratorii vor avea incaltaminte de schimb.inainte de a intre
in wc lucratorul trebuie sasi scoata halatul,iar dupa ce iese din wc isi
spala riguraos minile cu apa si sapun si le dezinfecteaza.in incaperile
de producere nu se intra fara halat,in afara farmaciilor nu se iese cu
halat.in blocul aseptic se va lucra cu halat inchis in bonete si
incaltaminte speciala,cu masca sterila.
98.noxele profisionale in farmacii (66)
Inprocesul de munca omul este supus actiunii diferitor factori de
mediu de producere(fizici,chimici)care la
ineficacitatea masurilor preventive exercita o actiune nefavorabila sau
daunatoare asupra capacitatiide munca si sanatatii.astfel de factori se
numesc noxe profesionale.in functie de provenienta ,ele pot fi
impatrite in 2 grupuri.la primul grup se refera noxele conditionate de
organizarea incorecta a procesului de munca: nerespectarea regimului,
pozitia incorecta suprasolicitarea fizica, neurapsihica.al doilea grup
de noxe este determinat de actiunea factorilor mediului de
producere.acestea sunt microclimatul nefavorabil,presiunea
atmosferica scazuta sau ridicata, zgomotul ,undele elecromagnetice,
pulberile toxice, germenii patogeni, factorii mecanici. Actiunele
contractate in exclusivitate sau preponderent in urma influientei,de
obicei de durata, asupra organismului a unor factori daunatori
specifici unei anumite produceri se numesc boli profesionale .la ele se
refera boala de vibratie, boala de radiatie, pneumoconiozele.unele
dintre aceste boli pot evolua greu cu tulburari ale functiilor vitate in
urma carora pot surveni invaliditate.la actiunea indelungata a noxelor
profesionale,scade capacitatea de munca, sporeste receptivitatea la
infectii, se reduce rezistanta la actiunea factorilor mediului
inconjurator, mai frecvent se acutizeaza bolile cronice.
99.Influienta factorilor microclimatici asupra farmacistilor.
In acz de nerespectare a conditiilor igienice,in farmacii se pot crea
conditii microclimatice nefavorabile ce influianteaza negativ asupra
lucratorilor din farmacie.in primul rind sunt afectati cei care lucreaza
in spalatorii,sala de distilare,in sala de eliberari.in spalatoriile de vase
farmaceutice se lucreaza permanent cu apa ferbinte,acolo timp
indelungat se face focu ceea ce geneteaza temperaturi inalte ale
aerului.concomitent in aet se mai degaja cantitati mari de vapori.se
stie insa ca temperatura si umiditatea ridicata a aerului influienteaza
negativ procesele de termoreglare in special termoliza,in asemenea
cazuri organismul se poate supraincalzi.in sala de distilare sunt mai
multe utilaje ce genereaza caldura: dulapuri de uscare,
sterelizatoare,aparate de distilare.daca in spalatorie si sala de distilare
exista conditii pentru microclimat de incalzire in sala de eliberare si in
subsoluri,din contra ,iarna se creeaza conditii microclimatice reci.in
sala de eliberare acestea sunt conditionate de deschiderea permanenta
a usilor fapt ce creaza decalaje de temperatura, care vor influienta
negativ asupra cailor respiratorii superioare ale lucratorilor.in
subsoluri se creeaza temperaturi scazute si umiditate care va favoriza
formarea mucegaiurilor,aceasta va duce la formarea diferitor alergii la
lucratorii.
100.Surse de poluare bacteriana a mediului in farmacii, germeni
mai frecventi depistati. Indicii puritatii aerului din incaperile
farmaceutice.
Microorganismele sint factori maturali ai mediului care in prezenta
unor conditii antisanitare pot influenta negative calitatea
medicamentelor preparate in farmacii, pot cauza transmiterea bolilor
contagioase in interiorul farmaciilor. In medicamente au fost depistati
germeni patogeni si conventional patogeni ca E. Coli, bac.piocianic-
proteus vulgaris. Microorganismele saprofite pot influenta negativ
preparatele medicamentoase. Aceste microorganisme folosesc
componentele medicamentelor ca substante nutritive pt viabilitatea
scindindule, modificindule structura chimica, facindule toxice. De
exemplu: multe microorganisme scindeaza preparatele sulfanilamide
si alcaloizi, Bac. Mycoides si bac. Mesentericus, folosesc pt procesele
de crestere si inmmultire azotul si carbonul din amidopirina,
antipirina. Bac. Proteus vulgaris in 24 ore scindeaza jumatate din
amidopirina in solutie. Solutiile concentrate din biurete-hidrocarbonat
de sodium, sulfura de magneziu, acid ascorbic, amidopirina contin un
nr mare de germeni microbieni. Pulberile medicamentoase ce contin
plante medicinale sint infestate cu bacterii mai frecvent decit alte
medicamente. Uneori microorganismele pot cauza infectii
intrafarmaceutice. Printre vizitatorii farmaciilor adesea sint personae
bolnave cu boli respiratorii acute cu patologii attenuate. Toti acesti
vizitatori constituie surse potentiale de infectii pt lucratorii din
farmacii. In timpul vorbirii , tusei, stranutului din cavitatea bucala se
elimina aerosol ice contin germeni. Uscinduse acesti aerosoli se
sedimenteaza pe obiectele inconjuratoare apoi prin curentii de aer sint
purtati in alte incaperi ale farmaciei, prezentind astefel un anmit
pericol epidemiologic. Germenii patogeni pot fi transmisi si prin
intermediul retetelor. Farmacistii tehnologi, casierii pot fi infectati cu
germeni patogeni mai des, deoarece au contact direc cu vizitatorii.
Ceilalti lucratori desi nu au contact direct cu vizitatorii, pot fi infectati
pe cale aerogena sau prin intermediu retetelor. In fond cu germeni
microbieni se impurifica miinile, halatele personalului, ceea ce in caz
de nerespectare a igienei individuale poate cauza aparitia unor boli
contagioase. In alte cazuri pot fi infectate utilajele farmaceutice, apa
distilata, medicamentele. De aici rezulta ca in farmacii infectiile pot fi
transmise prin orice obiect folosit in tehnologia medicamentelor prin
aerul incaperii si prin contact. Indicii puritatii aerului in incaperile
farmaceutice sint: oxidabilitatea aerului, concentratii CO2, si nr
microorganismelor la 2 metru cub de aer.

101. Metode de dezinfectie a aerului din incaperile farmaceutice.

Actualmente in instututiile curative , in farmacii pentru dezinfectia
aerului se folosesc becuri cu lumina ultravioleta,avind forma de
tuburi de uviol,contin ininterior amestec din vapori de mercur si
argon.L atrecerea curentului electric prin tub din moleculele de mercur
se desprind electroni ce creeaza lumina cu actiune
bactericida.Becurile bactericide montate pe plafon emit raze
ultraviolete directe,avind o actiune bactericida rapida.In afara de
aceasta miscarea curentilor de aer cald in sus ,schimbarea lui
permanenta contribuie la dezinfectia buna a aerului.Efectul bactericid
al becurior montate pe pereti se obtine prin 2 becuri- unul care emite
raze in jos si altul cu fascicului luminos indreptat in sus.Astfel se
dezinfecteaza aerul intregii incaperi.Un effect bun poate fi atins daca
lampile bactericide emit radiatie ultravioleta de 3 volti la un metru cub
aer in decurs de 2 ore.In timpul functionarii becurilor bactericide, in
aer se formeaza ozon si oxizi de azot in cantitati ce depasesc normele
CMA.Pentru ca acestei compusi san u influienteze asupra personalului
farmaciilor se recomanda ca I prezenta oamenilor dezinfectia aerului
sa se efectuieze cu becuri ecranate de un volt la un metro cub aier.In
afara de aplicarea becurilor bactericide, in farmacii aerul poate fi
dezinfectata prin metode chimice pulverizind in incaperi aerosoli de
propilenglicol, trietilenglicol
102.suprasolicitarea analizatorului optic.
Activitatea in farmacii se caracterizeaza prin solicitatea animitor
organe.cel mai solicitat este analizatorul optic, deoarece specificul
muncii in farmacii consta in efectuarea unor oparatii meticuloase cu
obiecte mici,subst.medicam.colorate si trensparente descifrarea
inscriptiilor de pe recete.de aici rezulta cauna din conditiile igienice
obligatorii in farmacii este iluminarea suficienta,corespunzatoare
normativelor.sa constatat ca in incaperile slab iluminate farmacistii isi
supraincordeaza vederea.de aici apare iritabilitatea,scade concentratia
atentiei, coordonarea miscarilor precise,in cazuri grave
suprasolicitarea vizuala poate trece in mioapie.
Daca iluminarea locului de lucru prezinta un contrast mare cu lumina
din jur, ochiul, trecind de la un cimp de lumina la altul,trebuie sa se
acomodeze,astfel muschii oculari obosescmult.oboseala ochilor se
manifesta prin dureri sau senzatia de arsura in ochi,vedere
neclara,cefalee,oboseala generala rapida.pentru a preveni aceste
modificari ale ochilor,iluminarea naturala si cea artificiala trebuie sa
fie asigurata in functie de specificul lucrului,sa fie sufucient de
inatensa si uniforma .
103.pozitia fortata si suprasolicitarii musculare.
Unele lucrari in farmacie necesita o pozitie fortata a corpului.pozitia
sezinda o au toti lucratorii ce prepara
medicamente.spalatoresele,farmacistii isi exercita functia in pozitia
fortata ortostatica.pozitia ortostatica indelungata conditionaeaza
formarea piciorului plat,edematierea si dureri in picior,uneori ,la
oboseala mare o muschilor pot sa apara convulsiiale muschilor
gastricnemius.persoanelcare lucreaza un timp indelungat in picioare
sunt dispuse le formarea varicelor,tromboflebitei.pozitia sezinda poate
conditiona deformatia ale coloanei vertebrale,staza sanguina in
organele abdominalecare la rindul lor provoaca dereglari intestinale de
tip autonic,constripatii,hemeroizi.o alta particularitate a lucrului in
farmacii consta in incordareamuschilor mici ai miniloe si degetelor in
timpul operatiilor specifice.la persoane neantrenate in asemenea
lucruri poate conditiona miozite, neuroze coordonatorii. pentru a
preveni eventuale aparitii a modificarilor de acest gen, in primul rind
se vor amenaja corect locurile de lucru,cu utilaje tehnologice si
tehnica adecvata, procesele ce necesiata eforturi fizice mari vor fi
mecanizate.totodata locurile de lucru,scaunile trebuie sa aiba o astfel
de concentratie,ca sa aigure o pozitie cit mai comoda,sa nu solicite
supraincordareaanumitor grupuri de muschi.pentru a mentine o
capacitate buna de munca pe parcursul intregului schimb,se
recomanda diversificarea activitatilor, iar lucrarile monotone sa fie
mecanizate.se va acorda atentie gimnasticii in timpul pauzelor,
schimbarea pozitiei corpului in timpul zilei de munca.
104.patologiile caracteristice farmacistilor.
Munca in farmacii isi are particularitatile sale:contactul permanent cu
subst.chimice nociva,munca manuala migaloasa,atentia sporita si
incordarea analizatorului optic, contactul cu vizitatorii .totodata
lucratoriidin farmacii pot fi supusi influientei microclimatului
nefavorabil.toti acesti factori vor influienta negativ asupra lucratorilor
din farmacii.sa constatat ca la colaboratorii din farmacii predomina
bolile respiratorii, maladiile alergice, patologii ale sistemului nervossi
ale organelor de simt, hipertensiune arteriala,afectiuni ginecologice.o
pondere destul de mare o au bolile cronice.in diferite incaperi asupra
farmacistilor poate actiona o complexitate de diversi factori,prin
urmare si influinta lor este diferita.pt lucratorii din sala de eliberare
principala noxa profisionala sunt germenii patogeni ai microclimatului
de racire,alte noxe petru acest grup de lucratori sunt suprasolicitarile
neuropsihice si emotionale.din noxele profisionale se influinteaza
asupra farmacistilor care prepara medicamente fac parte pulberile si
lichidele medicamentoase, aerosolii,supraincordarea
neuopsihica.pentru acest grup de lucratoti sunt caracteristice bolileca:
hipertonia, alergiilesi afectiunile sistemului nervos de tip
neurostenie ,nevroza

106.FUNCTIILE LABORATORULUI DE CONTROL

ANALITIC
Laboratorul de control analitic efectiuaza urmatoarele lucrari:analiza
medicamentelor, apreparatelor medicamentoase din farmacii,depozite
si unitati chimico-farmaceutice. Elaborarea stiintifica ametodelor noi
de analiza.conducerea metodico-stiintifica a activitatii
farmaciilor.consulatrea in probleme de control al aclitatii
medicamantelordin farmacii.organizarea perfectionarii cadrelor
farmaceutice.
Principala incapere a laboratorului de control analitic este sala de
analiza,cu mase pentru biurete de titrare,pt prepararea
reactivelor,resouri elecrice,cu dulapuri safeuri pt subst.inflamabile.in
sala se afla vitrina pt mostre de control si nise.
107 .Exigente igienice fata de sistematizarea interioara,utilarea si
salubrizarea laboratoarelor de control analitic.
Sistematizarea si utilarea laboratoarelor de control analitic trebuie sa
corespunda exigentelor igienice cele mai stricte.Incaperile
laboratorului s unt orientate spre sud,sud-est, astfel fiind maximal
laminate.Se admite ca sala de analize sa fie invecinata numai cu sala
de cinatre si cu optica.In sala de analize se respecta o curatenie
ideala ,asigurinduse astfel precizia lucrarilor.
Iluminarea naturala a salii de analize va fi suficienta cind coeficientul
de luminozitate este 1:4.iar CIN 2%.Intensitatea luminii artificiale la
locurile de lucru in sala de analize trebuie sa fie de 500 lx.Laboratorul
trebuie sa fie dotat cu system de ventilatie mecanica cu predominarea
ventilatiei prin aspiratie. In sala de analize in mod obligator vor fi
instalate una doua nise de aspiratie. In laborator se va mentine un
anumit microclimat.Sala de cintare va fi foarte luminoasa curate si
uscata.In sala optica se instaleaza aparatele pentru investigare si
dulapuri pentru pastrarea lor.Salile de cintare si optica vor fi orientate
spre nord.aceste incaperi trebuie sa corespunda acelorasi exigente ca
si sala de analize.Sectia bacteriologica a laboratorului de control se
prezinta ca o unitate structurala importanta,aceasta sectia efectuind
controlul calitatii bacteriologice a medicamenteleor preparate in
farmacii.Ea consta din sala de analize bacteriologice,sala de
sterilozare a mediilor si a vaselor de laborator,spalatorie si camera
pentru pastrarea reactivelor,vaselor.Iluminatrea naturala si artificiala a
sectiei bacterilologice va fi aceeasi ca si in sala de analize.Ventilatia
va fi naturala prin aeratie.Aerul se dezinfecteaza cu becuri
bactrericide.In laboratoarele bacteriologice este interzis fumatul
,alimentatia, pastrarea produselor alimentare sau a altor obiecte.Aici
este interzis accesul persoanelor straine.
108.exigente igienice fata de sistematizarea depozitelor.
Depozitele farmaceutice se prezinta ca subdiviziuni ale directiilor
farmaceutice si efectuiaza receptia,pastrarea si livrarea
medicamentelor. sistematizarea incaperilor depozitelor farmaceutice
trebuie sa corespunda anumitor exigente sanitaro-igienice.toate
incaperile depozitelor voe fi spatioase, uscate,bine ventilate.depozitele
vor corespunde celor mai stricte exigente sanitaro-igienice,fiind dotate
cu toate instalatiile de salubrizare tehnica, incalzire,ventilatie
centralizata. Incaperile administartive se vor incalzi centralizat prin
calorifere cu apa. majoritatea incaperilor depozitare nu vor fi
incalzite,deoarece medicamentele se pastreaza la temp.de 4 grade C
.iluminarea natirale si cea artificiala vor fi de o intensitate optima pt a
asigura precizia lucrului.lumina va fi generala asigurata de becuri
luminiscente cu lumina difuza.
109.Educatia sanitara in activitatea profesionala a farmacistilor
Educatie sanitara reprezinta unul dintre aspectele activitatii
lucratorilor din farmacii. Ei au misiunea de a familiarize populatia cu
cunostinte igienice si despre actiunea medicamentelor. In virtutea
functiilor profesionale, farmacistii trebuie sa fie bine initiati in
botanica, biologie, microbiologie, biofarmacie, biochimie. Farmacistii
explica vizitatorilor actiunea dinamica a medicamentelor, alte
probleme referitoare la administrarea medicamentelor, la profilaxia
bolilor contagioase, la educatia sanitara a copiilor. Farmacistii explica
importanta vitaminelor pt mentinerea sanatatii, ce obiecte sint
necesare pt ingrijirea medicala si pt acordarea primului ajutor la
domiciliu. Luicratorii din farmaciile satesti trebuie sa lamureasca
populatiei despre modul de colectare si folosire a plntelor medicinale,
despre tratarea elementara a apei, despre pastrarea corecta a
produselor alimentare. Farmacistii tehnologi trebuie sa recomande
pacientilor cum vor fi pastrate, administrate medicamentele, vor
atrage atentie asupra termenului nde pastrare si asupra semnelor de
eventuala alterare. Educatia sanitara organizata bine chibzuita va
contribui la ridicarea nivelului de cultura sanitara nu numai a
populatiei, ci si a farmacistilor, fapt ce va ameliora asistenta
farmaceutica a populatiei.

110.Noxele profesionale la fabricarea pastilelor.

La toate etapele de lucru la fabricarea pastilelor muncitorii sunt supusi
actiunii pulberilor de subst.medicam..cele mai mari concentratii de
pulberi seinregistreaza la amestecarea,uscarea si pulverizatea
granulelor.in esrul sectiilor de comprimate in majoritatea cazurilor pot
si atestate pulberi mixta.concomitent cu pulberile medicamentoase
asupra organismului muncitorilor mai actioneaza zgomotul
intens,generat de masinile de comprimare si temperaturile
inalte.masuri de profilaxie a influientei noxelor fizice si chimice in
sectiile de fabricare a pastilelor sunt urmatoarele:automatizarea si
mecanizarea proceselor tehnologice.instalarea sistemelor de ventilatie
de aspiratie locala. Ermetizatea utilajelor tehnologicept a micsora
intensitatea zgomotului va fi perfectionata constructia masinilor de
comprimare.totodata muncitorii vor folosi in timpul lucrului mijloace
individuale de protectie.
111.Noxele profisionale la fab.medic.in fiole.
Medicamentele in fiole se fabrica in sectiii speciale ale fabricilor
farmaceutice.tehnologia medicamentelor in fiole include urmatoarele
procedee: fabricarea fiolelor,prepararea solutiilor injectabile, umplerea
fiolelor, sudarea,sterilizatrea, controlul, marcarea si ambalarea
fiolelor.in timpul acestor etape noxele prifisionale principale fiind
temperatura crescuta si cantitatea de bioxid de carbon in aer.pentru e
evita aparitia noxelor incaperea unde se sudeaza fiolele va fi dotata cu
sistem de ventilatie artificiala .muncitoriivor folosi in mod obligatoriu
manusi si ochelari de protectie.controlul fiolelor sudate consta in
aprecierea vizuala a cantitatii de medicamente si a lipsei impuritatilor
mecanicein ele,aceasta operatie necesita o supraincordare a aparatului
opti,o pozitie fortata a corpului,suprasolicitarea muschilor mici lale
minilor.pt a preveni eventualele dereglari de sanatate, muncitorii dei
aceasta sectie vor fi examinati periodic de oftalmolog.la primele
modificari ala aparatului vizual acesti lucratori vor fi mutati in alte
sectii
113.influienta noxelor din industria antibioticilor.
Influienta noxelor din industria antibioticilor pericicleaza considerabil
sanateate muncitorilor, gernerind patologii profesionale.influienta
toxica a antibioticilor se manifesta prin purita cutanata
persistenta,cefalee frecventa,senzatie de arsura oculara,oboseala
rapida,dureri si uscaciuni in git.in unele cazuri la mincitori scade
acuitatea auzului, apar dureri cardiace.la fabricarea antibioticilor
deseori poate fi afectat tubul digestiv ,greturi, mereorism,dureri in
abdomen. concomitent poate fi afectat ficatul, poat aparea dereglari
functionale ale rinichilor,ale sistemuliu cardiovascular si
nervos.persoanele ce coordoneaza permanent cu antibioticile mai
frecvent prrezinta dermatite,eczeme,urticari alergice localizate pe
mini,antebrat si fata.caile respiratorii pot prezenta modificari de tip
hiperemie si atrofie a mucoasei nazale si faringiale,ulterior pot aparea
bronsite astmoidale sau astmă bronsic.una din manifestarile
nespecifice ala actiunii antibioticilor este dezbacterioza.paralel cu
aceste patologii ,la muncitorii acupati su fabricarea antibioaticilor se
inregistreaza o morbiditate crescuta de gripa,inflamatii catarale ale
cailor respiratorii superioare,patologii ginecologice.
114.Masuri de profilaxie a bolilor din industria antibioticilor.
In industria antibioticilor una dintre masurile profilactice de baza o
constituie prevenirea poluarii aerului cu subst.nocive.in acest scop
procesele tehnologice la întreprindere vor fi maximal automatizate si
mecanizate,vor functiona efectiv sistemele de ventilatie.
O masura eficienta de protectie a aerului o are inlocuirea in tehnologia
antibioticelor a subst.primare toxice cu altele mai putin toxice.la
profilaxia patologiilor profesionale ale muncitorilor din industria
antibioticelor o mare importanta au alimentatia rationala,respectarea
regimului de munca si odihna.toti lucratorii vor respecta cu strictete
igiene individuala.
115 Grupurile de preparate sintetice. Caracterizarea igienica a
principalelor procese tehnologice de obtinere a acestor preparate
Preparatele medicamentoase sintetice folosite in industria
farmaceutica pot fi impartite conventional in 6 grupuri:
1.Substante medicamentoase anorganice – prebarate ale bromului,
iodului, permanganatului de potasiu.
2. Medicamente alifatice – alcooli, eteri simpli, aldehide, acizi
aldehidici si carbonici, amine alifatice, acizi aminici.
3. Compusi medicamentosi din aliciclicilor – terpenoizi, vitaminele A,
K,P,E,D , hormone, substante ale plasmei sangvine.
4. Compusi medicamentosi din sirul aromatic – fenolii si compusii lor,
acizii aromatici, carbonici si derivatii lor, sulfanilamidele
5. Preparatele organice ale metalelor grele – Arsenul, Bismutul,
Mercurul, Fosforul
6. Preparatele sirului heterociclic – Cu 5-6 heterocicle si 1-2
heteroatomi
Ca materie sint folosite produsele de rafinare a carbunelui de pamint,
a petrolului s.a. Aplicind tehnologii complicate din aceste substante se
obtin semipreparate organice , in fond compusi aromatici, amine
aromatice, nitrocompusi, fenoli si naftoli. Tehnologia majoritatii
preparatelor sintetice este asemanatoare. Spre exemplu substantele
hormonale, narcoticele, sulfanilamidele se obtin prin mai multe stadii
(mai mult de 10). Tehnologiile inclut diversitati mari de utilaje, retele
complicate de comunicatii electrice, de aprovizionare cu apa, gaz, de
canalizare, aplicarea diverselor substante organice si anorganice.
Medicamentele se obtin printr-un si de procese tehnologice: reactii
chimice, filtrare, uscare, macinare, amestecare, cernere, cintarire,
divizare si ambalare. Medicamentele se obtin prin reactii de
nitrificare, clorinare, sulfitare, metilare, etilare si aminare –toate
aceste reactii se produc in reactoare asemanatoare numite respectiv :
nitratoare, sulfatoare, cloratoare.Materia prima se curata prin spalare,
distilare, rectificare, maruntire, cernere, recristalizare. Producerea
substantelor sintetice incepe de la obtinerea semifabricatelor.
Substantele pregatite se inacarca in reactoare, folosindu-se in acest
scop benzi rulante, pompe cu ajutorul aerului, aburilor comprimati sau
cu vacuum.Conform instructiunilor tehnologice multe substante
incarcate in reactore trebuie sa fie incalzite sau fierbinti. Una dintre
cele mai frecvente operatii este recoltatrea probelor de semifabricate
si de preparate finite prin hubloul deschis al reactorului, controlul
reactiilor acido-bazice si a nivelului de lichide.Desi aceste operatii se
efectueaza rapid, in timpul lor in aer se degaja cantitati mari de
substante toxice. La obtinerea substantelor sintetice se plica operatia
de filtrare. Din punct de vedere igienic cele mai bune sint filtrele de
toba, pres-filtrele automate, filtrele vacuum. Una dintre operatii este
separarea si extractia produsului finit din masa de reactie.Ea se
efectueaza cu ajutorul aparatelor extractoare, distilatoare, utilaje de
rectificare, cu ajutorul cristalizatoarelor, centrifugilor.Ultimile stadii
de obtinere a medicamentelor sintetice constau in uscare, macinare,
cernere, distribuire si ambalare. Aceste operatii trebuie sa fie
effectuate in conditii ce exclude poluarea aerului cu preparate
medicamentoase.
116 Noxele profesionale la obtinerea preparatelor sintetice,
masurile de asanare ale conditiilor de munca
La fabricarea preparatelor sintetice frecvent se intilnesc intoxicatiile
cu produse de sinteza, cu metale grele (arsenal, bismutul, fosfor,
stibiu). La lucratori se observa boli respiratorii, maladii alergice,
patologiile SN si ale organelor de simt. Pentru intreprindele chimico-
farmaceutice cele mai eficiente masuri de protectiea muncii se
considera perfectionarea tehnologiilor, mecanizarea si automatizarea
proceselor nocive, modificarile tehnice, substituirea proceselor
intrerupte prin cele continui, reglarea si dirijarea utilajului tehnologic
de la distanta, sistematizarea si amplasarea corecta a incaperilor de
producere si utilajelor, instalarea sistemelor de ventilatie eficace,
aplicarea diverselor mijloace de protectie (masti, respiratoare, manusi,
ochelari). Pentru a preveni aparitia patologiilor profesionale la
muncitorii din industria chimico-farmaceutica se recomanda
efectuarea riguroasa a examenilor medicale inainte de angajare la
munca.De Asemenea are importanta respectarea regimului alimentar,
de munca si odihna.
117 Influenta nociva a factorilor din industria de preparare s
substanelor galenice si neogalenice asupra sanatatii si masurile de
profilaxie.
118 Noxele profesionale la fabricarea fitopreparatelor. Masuri de
profilaxie
Fitopreparatele se obtin din plante medicinale care ca materie pima se
foflosesc fie proaspete, fie uscate. Conditiile de munca in aceasta
industrie se caracterizeaza prin eliminarea pulberilor de plante uscate
in timpul maruntirii, cernerii, transportarii. In functie de
particularitatile fizice, structura chimica, pulberile de plante
medicinale pot actiona asupra organismului in moduri cele mai
diverse – allergic, iritant, toxic. De ex: Alcaloidul beladonei –atropina
actioneaza irritant asupra pielii, pulberile de beladona la patrundere in
caile respiratorii provoaca intozicatii. Asupra tegumentilor actioneaza
irritant pulberile de: piper rosu, salvie, pelin, schizandra. In timpul
obtinerii preparatelor galenice si neogalenice in aer mai pot nimeri
vapori sde solventi si substante exrractoare caeterii, alcoolii,
cloroformul, dicloretanul.In unele cazuri CMA a acestor substante in
aerul incaperilor de producere sint majorate cu mult. De rind cu
noxele de ordin chimic asupra muncitorilor mai pot actiona
temperaturile inalte, zgomotul. Gradul de influenta a substantelor
chimice asupra organismului depinde de gradul de perfectiune a
proceselor tehnologice si a utilajelor, de componenta materiei prime
vegetale, de principiile de sistematizare a incaperilor de producere si a
sitemelor de ventilatie. Masuri de asanare a conditiilor de munca la
intreprindrile galenice si neogalenice constau in primul rind in
perfectionarea tehnologiilor, automatizarea si mecanizarea proceselor,
ermetizarea utilajelor, sistemelor de comunicatie si de transportare a
materiei prime, prodeselor intermediare si a produselor finite.O
importanta in asanarea conditiilor de munca au sistematizarea
rationala si functionarea sistemelor de ventilatii artificiala. La locurile
de emanare sau de degajare a noxelor – la macinat, la site, incarcator
se vor instala ventilatoare locale de aspiratie. In mentinerea conditiilor
normale de munca o importanta absoluta au sistematizarea corecta a
sectiilor, respectarea consecutivitatii proceselor de izolare sectiilor
nocive. Muncitorii ce activeaza in sectoarele nocive vor folosi
mijloace de protectie individuala: echipament de protectie, ochelari,
manusi, respiratore.

119 Masurile de profilaxie a actiunilor nocive a noxelor din

industria farmaceutica
120 Masurile sanitar-profilactice a actiunii nocive a noxelor din
industria chimico-farmaceutica
La prepararea medicamentelor cel mai nefavorabil factor se considera
insasi substanele medicamenroase. Daca nu se respecta tehnologia sau
igiena individuala, pulberile sau aerosolii de substante medicamentose
pot patrunde in organism prin caile respiratorii, tegumente si
mucoase.Cu pulberi medicamentoase mai des si mai indelungat
contacteaza farmacistii tehnologi, cei din oficina, lucratorii de la
divizare si ambalare, chimistii-analisti.Actiunii vaporilor si gazelor
nocive sint supusi farmacistii, spalaroresele de vase, farmacistii
analisti, tehnologi, infermierele. Pentru a preveni astfel de actiuni in
farmacii se intreprind masuri profilactiice. La asanarea conditiilor de
munca in farmacii au importanta deosebita masurile sanitare:
conditionarea aerului, iluminarea sufucienta, aprovizionarea cu apa
calda si rece, functionarea sistemelor de ventilatie. O masura
importanta de profilaxie e sistematizarea corecta a incaperilor. In acest
sens se prevede sistematizarea incaperilor in asa fel ca sa evite
trecerea curentilor de aer dintr-o incapere in alta.Astfel blocul aseptic
trebuie izolat de spalatorie, de incaperile administrative, de cele de uz
social. Procesele tehnologice grele vor fi mecanizate astfel
diminuindu-se contactul cu substantele medicamentoase si
consecintele actiunii lor. Pentru ambalarea medicamentelor *pulberi,
inchiderea flacoanelor, ambalarea lichidelor in flacoane mici se vor
folosi semiautomate, aceste de asemenea diminuind contactul
lucratorilor cu substantele nocive. Dupa lucrul cu astfel de substante,
personalul isi va spala bine miinele. In incaperile de lucru in depozite
se interzice folosirea alimentelor, baururilor, fumatului.In scopul
ocrotirii sanatatii lucratorii din farmacii vor fi supusi unar examene
medicale periodice. In timpul acestor examene se vor efectua si
anumite investigatii de laborator: analiza singelui, determinarea
bilirubinei in singe.