Poezii despre sat

Satul în care m-am născut

Şi-atâţia ani mi-am petrecut,
Multe amintiri mă leagă
Din viaţa mea întreagă.
Mult iubesc acest pământ
Pe care primii paşi am făcut,
De-aş trece şi peste hotare
Nu-i găsesc asemănare.
Sat frumos şi renumit
În livezi, grădinărit,
Oameni harnici, gospodari
Moşteniri de la romani.
Cine vine-n Chişcăreni
În anotimp de primăveri,
Când tot satul parcă-i nins
De floare ca-n paradis.
Se duce la el acasă
C-o impresie aleasă,
Mulţi rămân şi nu mai pleacă
Toată viaţa lor întreagă.

SATUL MEU

Satul meu privit de departe,

A rămas o poveste-ntr-o carte,
Cu poiene şi lumea de vis,
Satul meu, un etern Paradis…
Satul meu cu fântâni si poveşti,
Tot te caut, unde eşti, unde eşti?
Cu părinti, cu bunici, cu vecini,
Cu colinde si lătratul de câini…

Ca un rege singuratic şi orb,

Mă tot plimb prin ograda pustie
Şi-aş dori ca satul să-nvie,
Dar imi da ocolisul un corb…

O legendă năruită-n trecut-

Ţărână şi oase şi lut-
Simte a stârv şi îmi dă târcoale,
Corbul, lunecând pe aripi la vale…