Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pumnea Alexandru
142 EA
Izolatoare compozite de suport, susținere și întindere de tip CI
Izolatorul compozit pentru LEA și stații de transformare CI 110 kV
Liniile electrice aeriene (LEA) sunt instalații de transport și distribuție a energiei electrice montate în
aer liber. Acestea sunt alcătuite din:
conductoare
stâlpi
izolatoare
armături și cleme
Izolatoarele sunt elemente componente ale LEA ce sunt realizate dintr-un corp izolant solid ce prezintă
(sau nu) armături metalice care au rolul fixării de stâlp a conductoarelor active de fază ale liniei
electrice aeriene dar și de izolare a acestora față de pământ sau oricare alată parte a stâlpului ce este
legată la pământ.
Calitățile mecanice ale unui izolator (izolatoarele suportă eforturi transmise de conductoarele LEA
datorate greutății proprii (deloc neglijabilă), greutății chiciurii etc):
Sarcina mecanică de rupere = sarcina mecanică la care, în condiții de încercare, se
produce separarea pieselor metalice sau ruperea totală a izolatorului.
Sarcina de distrugere electromecanică de scurtă durată a unui izolator = sarcina
mecanică la care, în condiții de încercare, apare fie străpungerea electrică, fie
distrugerea mecanică a unei parți din izolator.
Rezistența la variații bruște de temperatură = capacitatea izolatorului de a-şi menține
caracteristicile electrice şi mecanice la variații bruște de temperatură.
Izolatoarele folosite la construcția LEA sunt executate din materiale elector-ceramice (porțelan, steatit),
sticlă sau materiale sintetice. Izolatorul prezentat mai jos este realizat din materiale sintetice,
compozite.
Domeniu de utilizare
A. Asamblările de capăt (armaturile) sunt din otel forjat, protejate prin zincare la cald. Ele
sunt fixate de miezul din fibra de sticla prin sertizare (cu presiune controlata) in bacurile
unei mașini de sertizat speciale.
B. Anvelopa izolanta este din cauciuc siliconic. Aceasta îmbrăcă miezul din fibra de sticla
precum si capătul armaturilor asigurând etanșarea împotriva penetrării apei. Prin forma sa
cu rile realizează linia de fuga solicitata, specifica zonelor de poluare. Învelișul siliconic se
toarnă sub presiune, in cochila. Amestecul de turnare este preparat într-o instalație cu
program automatizat de control
C. Bara din fibră de sticlă
Figura 2 Realizarea
Figura 1 Realizarea prin turnare a miezului din fibră de
anvelopei din cauciuc siliconic sticlă
B C
Temperatura maxima pentru care umiditatea relativa este mai mare sau egala cu 95 % : +27 °C.
Observații și concluzii:
Dezavantajul major al acestor tip de izolatoare este reprezentat de rezistența redusă la arc
electric precum și rezistența redusă la tracțiuni (eforturi mecanice).
În funcție de tipul aplicației lanțurile de întindere se pot dispune simplu (un lanț), dublu sau în
V.
Potrivit cercetărilor făcute până în momentul de față se pare ca trendul național / internațional
este folosirea acestor tipuri de izolatoare pt. majoritatea aplicațiilor ce necesită izolatoare.
Din punct de vedere al realizării lor acest tip de izolator (realizat din materiale compozite) este
foarte ușor de adapta la un anumit tip de aplicație. Se poate interveni atât la materialul siliconic
cât si la fibra de sticla pentru a îmbunătății anumite caracteristici. Această situație este in
contrast cu cea a izolatorului de sticlă,
Bibliografie: