Pentru testul la Anatomie

CELULA

Definitie > este unitatea de baza, structurala si func ționala, a tuturor organismelor
vii.

Dimensiunea celulelor > Majoritatea celulelor sunt microscopice avand dimensiune

medie, cuprinse intre 10 - 100µ (micron). Exista exceptii de celule care au dimensiuni
macroscopice (ex: ovulele, fibrele musculare) si celule cu dimensiuni extrem de mici
(hematiile adulte – globulele rosii) care au 7 µ.
Forma celulelor > Dupa fecundatie, in primele zile de formare a embrionului, toate celulele
sunt sferice. Pe masura ce se formeaza tesuturile, celulele pot avea forma de stea (ex.
neuronii), forma de fus (din sist. muscular), forma de cub (celulele din caile respiratorii),
de cilindru (ex. din intestinul subtire), etc.
Alcatuirea celulei > Compozitia chimica a celulei > Materia vie este alcatuita din 6
elemente chimice fundamentale si un nr. de elemente auxiliare sau secundare.
- Elementele fundamentale sunt : carbon, oxigen, hidrogen, azot, sulf si fosfor.
- Elementele auxiliare sunt : magneziu, calciu, potasiu, sodiu, clor, fier, zinc si seleniu.

Aceste elemente chimice formeaza peste 600 tipuri de combinatii chimice organice si
anorganice.
Substantele organice : protein, glucide si lipide. Proteinele sunt substante organice
complexe, care au in principal, rol structural in alcatuirea membranelor celulare, in
structurile musculare, osoase, in hemoglobina, etc. Subunitatile chimice ale proteinelor se
numesc aminoacizi. Exista si proteine functionale, ca de exemplu enzimele care faciliteaza
desfasurarea unor reactii chimice, si nucleoproteinele (ADN si ARN).
Glucidele, carbohidratii sau zaharurile, sunt substante organice complexe care au principalul
rol energetic in organism. Lipidele sau grasimile sunt deasemenea substante complexe care au
atat rol structural cat si functional.
Substantele anorganice sau mineralele : cea mai importanta este apa (60 – 90% din
citoplasma este apa), reprezinta principalul solvent si mediu de reactie. In afara de apa gasim
saruri, cloruri, fosfati, sulfati, etc.
Cele 3 componente fundamentale ale unei celule sunt:

Membrana
Citoplasma
Nucleul

a) Membrana este foita externa care acopera continutul celular. Dpdv chimic este formata
din doua straturi de fosfolipide printre care se gasesc moleculele de proteine. Proteinele din
structura membranei pot indeplini urmatoarele functii:
- Participa la transportul activ al unor substante intre interiorul si exteriorul celulei
(transporta sodium, potasiu, glucoza si aminoacizi).
- Leaga celulele intre ele intr-un tesut
- Receptioneaza stimuli externi si hormoni
Functiile membranei celulare:
- Au rol de protectie
- Da forma celulei
- In cazul unor celule (nervoase sau musculare), membrana este polarizata electric in stare de
repaus cu sarcini pozitive la exterior si negative la interior

b) Citoplasma umple continutul celular si are 2 subcomponente structurale: hialoplasma

sau citoplasma si organitele celulare.
Hialoplasma este o solutie coloidala care contine apa, saruri minerale si substante organice
sub forma de picaturi. Este sediul principal al tuturor reactiilor celulare. In functie de
temperatura, hialoplasma se gaseste in stare de gel sau gelatina, cand e frig si stare de sol
cand e cald.
Organitele celulare pot fi impartite in doua categorii:
1. Organite comune
2. Organite specifice
Organitele comune sunt :

- reticolul endoplasmatic (RE),

- aparatul Golgi
- mitocondrii
- ribozomi
- lizozomi
- centrul celular

Reticolul endoplasmatic are aspectul unui sistem de canale care strabat toata citoplasma de
la membrana nucleului pana la membrana celulara. Exista doua tipuri de RE: neted si rugos
(aspru). Rolul RE este acela de a transporta substante intre membranele nucleului si
membrana celulei, de a participa la sinteza proteinelor impreuna cu ribozomii si mai rar de a
depozita diferite substante.

Aparatul Golgi este format dintr-un sistem membranar asemanator unor saci turtiti care se
termina la capete cu mici vezicule. Rolul lui este de a elimina si excreta diferite substante.

Mitocondriile sunt formatiuni ovale cu membrana dubla in care membrana interna

formeaza adancituri numite criste care contin enzime oxidoreducatoare (enzime care ard
elementele nutritive). Rolul mitocondriilor este de a realiza respiratia celulara pentru a
elibera energia necesara organismului.

Ribozomii se mai numesc si granulele lui Palade, dupa numele cercetatorului American de
origine romana care i-a descoperit si anume George Emil Palade. Rolul lor este de a fi sediul
sintezei proteinelor.

Lizozomii sunt formatiuni sferice prezente in majoritatea celulelor animale, dar mai ales in
globulele albe, leucocite, pentru ca ei contin substante cu proprietati antimicrobiene.

Centrul celular sau centrozomul se afla in apropierea nucleului. Contine ARN si participa
impreuna cu nucleul la inmultirea celulelor. Neuronii sunt singurele celule care nu contin
centru celular pentru ca nu se inmultesc.
c) Nucleul se afla de obicei in centrul celulei, majoritatea celulelor avand un singur nucleu.
Exista si celule cu 2 nuclee dar si fara nucleu – globulele rosii ale sangelui. Nucleul este
delimitat printr-o membrana nucleara dubla, strabatuta de pori. Intr-o celula in repaus,
AND-ul se prezinta sub forma filamentelor de cromatina intens colorata. Din cromatina in
timpul diviziunii celulare se formeaza cromozomi. Rolul nucleului este acela de a realiza
diviziunea celulara sau inmultirea celulelor.

TESUTURILE

Definitie > tesutul reprezinta o grupare de celule care au aceasi origine, forma,
structura si functie.
In corpul omului exista 4 tipuri principale de tesuturi:
1. Tesutul epitelial
2. Tesutul conjunctiv
3. Tesutul muscular
4. Tesutul nervos

1.Tesutul epitelial > este format din celule strans lipite intre ele, asezate pe o membrana de
sprijin. Caracteristic este faptul ca nu au sursa proprie de hrana pentru ca nu sunt strabatute
de vase de sange. Se hranesc prin difuziune, din tesuturile conjunctive, deasupra carora se
afla.
Exista 3 tipuri de epitelii:
a . Epiteliile de acoperire se gasesc la suprafata corpului – Celulele tesutului pot fi
pavimentoase, cubice, cilindrice, asezate pe unul sau mai multe straturi. Un tip special de
epitelii de acoperire este uroteliul caracteristic cailor de excretii (vezica si uretra) care
favorizeaza eliminarea urinii.

b. Epiteliile glandulare sunt formate din celule care au proprietatea de a produce si elimina
anumite substante. Atunci cand aceste celule se asociaza cu vase de sange si nervi se formeaza
glande. Glandele pot fi endocrine, exocrine si mixte.
Glandele endocrine sunt cele care produc hormoni pe care ii elibereaza direct in sange.
Glanda tiroida, hipofiza, suprarenalele, pancreasul endocrin, glandele sexuale (ovare si
testicule), timusul, epifiza.
Glandele exocrine sunt cele care isi elimina produsul de secretie la suprafata corpului sau
anumite cavitati printr-un canal de secretie. Glandele lacrimare, salivare, sudoripare,
sebacee, mamare, gastrice.
Glandele mixte au si productie endocrina si exocrina.

c. Epiteliile senzoriale sunt alcatuite din celule care au proprietatea de a receptiona

actiunea unor stimuli din mediul intern sau extern. Intra in alcatuirea organelor de simt:
ochi, urechi, mucoasa nazala, mucoasa limbii, piele, etc.

2.Tesutul conjunctiv > se afla sub tesutul epitelial si poate sa indeplineasca urmatoarele
functii:
- Hraneste epiteliul sub care se afla, prin vasele de sange pe care le contine
- Reprezinta un deposit de saruri pentru intregul organism
- Protejeaza organe vitale si mentine temperatura corpului participand la termoreglare.

Tesutul conjunctiv are 3 componente principale:

- Celule conjunctive
- Fibre elastice, de reticulina si de colagen
- Substante fundamentale care umple spatiile dintre celule si fibre
In functie de cantitatea de saruri din substantele fundamentale deosebim:
a)Tesutul conjunctiv moale contine o cantitate foarte mica de saruri si se prezinta sub
forma de:
- tesut moale, lax(care nu este strans) sau omogen. Este cel mai raspandit tip de tesut care
umple spatiile dintre organele corpului
- tesut moale elastic prezent in peretele vaselor de sange
- tesut moale fibros, intra in alcatuirea foitelor care protejeaza muschii si tendoanele
- tesut moale reticulat in care predomina fibrele de reticulina sub forma de retea in ochiurile
careia se gasesc celule. Se afla in ganglionii limfatici, splina si maduva rosie a oaselor.
- tesut moale adipos sau gras, in care predomina celulele care acumuleaza grasime si se
gaseste in hipoderm(strat profund al pielii) si in jurul organelor vitale.
b) Tesutul conjunctiv semidur sau cartilaginos contine o cantitate medie de saruri si
poate fi:
- tesut cartilaginos elastic: se gaseste in pavilionul urechii, varful nasului si in epiglota
- tesut cartilaginos fibros: este cel mai rezistent si se gaseste in discurile dintre vertebre
- tesut hialin(transparent, incolor) sau omogen: se gaseste in cartilajele articulare, laringe,
trahee si cartilajele costale(al coastei)

c)Tesutul dur sau osos se caracterizeaza prin faptul ca substanta fundamentala este
puternic impregnata cu saruri de calciu si fosfor si se numeste oseina (proteina care se
gaseste in oase).
In functie de modul in care se distribuie lamele de oseina si celelalte componente ale
tesutului, deosebim:
-Tesutul osos compact se gaseste in diafiza(partea de mijloc) oaselor lungi si la suprafata
oaselor scurte si late. Este cel mai rezistent tip de tesut pentru ca oseina se dispune sub forma
de lamele concentrice foarte ordonate intre care se distribuie celulele osoase.
- Tesutul osos spongios (poros ca un burete) se afla in epifizele (capatul) oaselor si in
interiorul oaselor scurte si late. Lamelele sunt asezate la intamplare ramanand spatii care dau
aspectul de burete, spatii in care se afla maduva rosie osoasa.

3. Tesutul muscular
Exista 3 tipuri de tesut muscular:
a. Tesutul muscular striat intra in alcatuirea muschilor scheletici, limbii, faringelui si
primei portiuni a esofagului.
Celulele (fibrele) musculare striate au urmatoarele caracteristici:
- au forma de fus sau de cilindru
- in citoplasma, in afara organitelor comune tuturor celulelor, se gasesc organite specifice
denumite miofibrile.
Miofibrilele sunt formate din proteine contractile. Unele au filament mai gros de miozina,
altele au mai subtiri de actina. Miozina formeaza discuri intunecate, iar actina discuri clare.

b. Tesutul muscular neted intra in alcatuirea peretilor organelor interne, iar fibrele
musculare prezinta urmatoarele caracteristici:
- au forma de fus
- au un singur nucleu
- miofibrilele sunt asezate dezordonat, ceea ce face ca si contractile sa fie slabe, lente si
involuntare
c. Tesutul muscular cardiac intra in alcatuirea peretelui inimii. Se mai numeste si miocard.

4. Tesutul nervos
Intra in alcatuirea sistemului nervos si este format din 2 tipuri de celule:
a. Celule nervoase sau neuroni > neuronul este singura celula care nu se divide, formata
din corp celular si prelungiri. Corpul celular are forma de stea, un singur nucleu asezat
central si organite celulare comune. Neurofibrilele au rolul de a sprijini celelalte componente
celulare, iar Corpii Nissl de a participa la sinteza proteinelor implicate in realizarea
memoriei.
Prelungirile neuronilor sunt dendritele si axonul. Dendritele sunt prelungiri scurte si
ramificate prin care impulsul nervos vine dinspre alti neuroni spre corpul celular al
neuronului. Axonul este o prelungire unica, lunga prin care impulsul nervos pleaca spre alti
neuroni. La capatul axonului se gasesc ramificatii cu butoni terminali, in care se afla
substante cu rol de mediator chimic (adrenalina de exemplu), care faciliteaza trecerea
impulsului de la un neuron la altul.

Proprietatile neuronilor:
- Excitabilitatea este proprietatea neuronului de a raspunde printr-o manifestare electrica
sau chimica la actiunea unui stimul care are o anumita intensitate denumita prag.
- Conductibilitatea reprezinta proprietatea de a conduce impulsul.

b. Celulele gliale (de sustinere)se gasesc printre neuroni, sunt mai numeroase decat acestia.
Spre deosebire de neuroni se pot inmulti si au rolul de a hrani neuronii, de a-i sprijini, de a
inlatura resturile neuronilor morti si foarte rar de a ocupa locul neuronilor distrusi.

SANGELE

Definitie > sangele reprezinta cea mai importanta componenta a mediului intern
(mediul intern reprezinta totalitatea lichidelor care circula printr-un organism,
adica in afara de sange, intra limfa si lichidul intracelular). Ca tip de tesut, sangele este
un tesut conjunctiv de tip particular pentru ca este format din substanta fundamentala si
celule sanguine, dar nu are fibre conjunctive. Volumul de sange din corpul unei persoane
reprezinta volemia persoanei respective. La o persoana de 70 kg volemia este de aproximativ
5 l de sange (circa 7 -8 % din greutatea corpului).

Din cei 5 l de sange 3 l reprezinta volumul circulant (sangele care circula prin vase) si 2 l
reprezinta sangele stagnat sau sangele de rezerva (cel care se gaseste in anumite organe ca
splina si ficatul, din aceste depozite sangele este imobilizat in timpul efortului prelungit sau
in cazul in care oamenii traiesc la altitudine de peste 2000 m).

Temperatura sangelui normal este intre 36,5 C si 37C . In interiorul corpului

temperatura este de 40C, iar la suprafata este de 35 – 35,5C, deci rolul sangelui este de a
uniformiza temperaura corpului. Sangele este alcatuit din : raportul dintre volumul de
elemente figurate si volumul de plasma se numeste HEMATOCRIT si este de aproximativ
46/54 (46% aprox. sunt celulele, iar 54% este plasma).

1. Plasma sanguina
- este un lichid galbui, semitransparent, inodor
- contine aproximativ 90% apa si 10% reziduu uscat, acesta este reprezentat de 1% saruri de
fosfor, calciu, sodiu, potasiu, etc. si 9% substante organice de tip proteinelor, glucidelor
(glucoza in special) si lipidelor. Dintre proteine, cele mai importante sunt: albuminele,
gamaglobulina ( cu rol in imunitate), si fibrinogenul (cu rol in coagularea sangelui).

Functiile plasmei:
- transportul de O2 (oxigen) si CO2 (dioxid de carbon)
- transportul nutrientilor rezultati in urma digestiei
- transportul vitaminelor si hormonilor
- transportul unor substante toxice care trebuie eliminate (exemplu: uree-substanta organica
alba,cristalizata care se gaseste in urina si acid uric-se gaseste in sange si in urina)

2. Celulele sangelui
a.Globulele rosii pot avea doua denumiri in functie de varsta si rol:
- Eritrocite: sunt celulele foarte tinere, imediat dupa ce se formeaza din maduva rosie a
oaselor. Sunt celulele cu nucleu care patrund in circulatie. Maduva rosie se mai numeste si
maduva hematogena si se poate transforma in maduva galbena atunci cand necesitatile in
oxigen scad. La batrani, maduva galbena ramane inactiva si se transforma in maduva cenusie.
Procesul prin care se formeaza eritrocitele se numeste ERITROPOIEZA. Nu sunt celule
functionale.

- Hematiile sau celulele mature, cu forma de disc biconcave (seamana cu o gogoasa turtita la
mijloc), fara nucleu. Contin o substanta proteica numita hemoglobina, foarte bogata in fier.
Fierul se combina foarte usor cu O2 si CO2 formand combinatii nestabile (se leaga si se
desfac usor) si anume: OXIHEMOGLOBINA (prescurtare Hb O2) cand se combina cu O2 si
CARBOHEMOGLOBINA (prescurtare Hb CO2) cand se combina cu CO2.
Hemoglobina combinata cu O2 are culoare rosie pentru ca fierul oxidat are culoare rosie.
Cantitatea de fier din hemoglobina se numeste sideremie. Numarul normal al hematiilor este
de 4,5 mil/mm3 de sange la femei si 5mil/mm3 la barbati. Scaderea numarului de hematii
(celula sangvina) poate sa apara in diferite forme de leucemie, iar cresterea denumita
poliglobulie, apare in cazul efortului fizic sau in cazul persoanelor care traiesc la altitudini
mari sau in boli grave pulmonare. Hematiile traiesc 120 zile dupa care sunt distruse in splina
si ficat.
b. Globulele albe sau leucocitele
- se formeaza in mare parte tot in maduva rosie, dar unele se pot forma si maturiza in
ganglionii limfatici, splina si timus (glanda cu secretie interna, asezata in partea superioara a
toracelui, care influenteaza cresterea organismului in primii ani ai copilariei atrofiindu-se la
maturitate).
- formeaza sistemul imunitar al organismului
- numarul normal al leucocitelor este de aproximativ 5 mii/mm3
- cresterea numarului de leucocite apare in infectii microbiene (15 mii – 30 mii).
- celulele sunt mari, au nucleu permanent si pot prezenta in citoplasma mici granulatii.
In functie de forma nucleilor si prezenta granulatiilor in citoplasma deosebim 2 tipuri de
globule albe:
1) Polimorfonucleare (PMN) pot fi:

- Neutrofile > reprezinta 65% din masa leucocitara si sunt primele celule care ajung la locul
unei infectii. Au proprietatea de diapedeza (poate sa emita picioruse false cu ajutorul carora
strabat peretii vaselor de sange pentru a ajunge mai repede la locul unei infectii. Odata
ajunse, inglobeaza microbii si ii digera).
- Acidofile > reprezinta aprox. 2% din masa leucocitara. Ele intervin in apararea
organismului in procese alergice si parazitare.
- Bazofile > reprezinta in jur de 1% din masa leucocitara si au rolul de a reduce inflamatiile.
Ele produc heparina.

2) Mononuclearele sunt reprezentate de monocite si limfocite. Monocitele sunt celule foarte

mari care ajung ultimele la locul unei infectii cu rolul de a ingloba si digera resturile celulare
moarte (puroiul) rezultat in urma “luptei” dintre neutrofile si microbi. Reprezinta aproximativ
7% din masa leucocitara. Limfocitele reprezinta 25% din masa leucocitara si sunt celule care
apartin sistemului limfatic. Produc anticorpi si au rol in realizarea imunitatii de lunga durata.
Sunt celule care pot trai mai multi ani.
Imunitatea reprezinta capacitatea de aparare a organismului fata de agresorii externi
(virusuri, bacterii, ciuperci sau toxinele acestora), dar si apararea fata de moleculele sau
celulele proprii care si-au modificat structura. Imunitatea poate fi innascuta sau ereditara si
dobandita pe timpul vietii.

3. Trombocitele sunt fragmente citoplasmatice al caror numar variaza intre 150 mii si 300
mii /mm3. Se formeaza tot in maduva rosie, traiesc 1 saptamana si au rol important in
procesul de hemostaza, adica oprirea sangerarii sau coagularea sangelui.

Grupele de sange

1. Sistemul A, B, O este determinat de existenta de globule rosii a unor antigene, notate cu A

si B. Pentru ca o transfuzie sau un transplant sa fie considerat reusit, fara risc, este important
ca antigenele de un tip sa nu vina in contact cu aglutininele de acelasi tip.

GRUPA ANTIGEN AGLUITININA

0 SAU I - α,β

A SAU II A β

B SAU III B α

AB SAU IV AB -

Compatibilitatile
Grupa 0 este considerate donatorul universal, pentru ca doneaza la toate grupele,
dar primeste doar de 0.
Grupa A primeste de la 0 si A, doneaza la A si AB.
Grupa B primeste de la 0 si B, doneaza la B si AB.
Grupa AB primitor universal, doneaza doar la AB.

2. Sistemul Rh este al doilea sistem de determinare al grupelor de sange. A fost descoperit

pentru prima data la maimuta Rhessus, de unde si numele de Rh. Sistemul este determinat de
existenta pe suprafata a globulelor rosii a unei antigene determinate de o gena dominanta
notata cu litera D. Persoanele care poarta antigenul sunt considerate Rh+, iar cele care nu
poarta Rh-. Riscul major in cazul transfuziilor sarcinilor apare atunci cand primitorul,
respectiv femeia insarcinata are Rh-, iar donatorul, sotul in acest caz, are Rh+.