Reabilitarea orala

Lp 3

Examene complementare
Cele mai utilizate examene complementare in cabinetul de medicina dentara sunt:
- Radiografia dentara
- Fotografia
- Modelul de stiudiu
- Examene de laborator
Se mai pot folosi si alte teste, care presupun, utilizarea unor aparate moderne:
- Aparate imagistica complexa: CT si RMN
- Competenta de specialitate: biopsie

Radiografia dentara
Radiografiile conventionale si cele digitale ofera informatii referitoare la dinti si la oasele maxilare,
dar servesc si pentru documentarea asupra situatiei initiale a pacientului. Inainte de a solicita o
radiografie, medicul dentist, trebuie sa revizuiasca istoricul pacientului si sa faca examenul clinic. De
cite ori este posibil ar trebui obtinute si radiografiile de la medicul anterior.
Tipul de radiografie se stabileste in functie de virsta pacientului, de situatia clinica, si de istoricul
problemelor dentare, astfel pacientul cu probleme complexe, vor necesita si mai multe radiografii.

Situatii clinice in care sunt prescrise radiografiile in medicina dentara

Sunt mai multe situatii clinice in care se recomanda radiografia dentara in functie de AP patologice
locale:
- Tratament parodontal sau endodontic anterior
- Antecedente de durere sau trauma
- Antecedente de anomalie dento-maxilara
- Evaluarea post operatorie a vindecarii
- Monitorizarea remineralizarii afectiunilor carioase
- Prezenta implanturilor dentare si evaluarea in vederea inserarii implanturilor
In functie de simptome si semne clinice
- Leziuni carioase profunde
- Morfologie, culoare, sau calcificare dentara neobisnuita
- Sensibilitate dentara nediagnosticata
- Pungi parodontale
- Mobilitate dentara
- Abcese
- Fistule
- Restaurari ale unor cavitati mari sau profunde
- Dinti acoperiti cu microproteze
- Viitori dinti stilpi pentru proteze fixe sau mobile
- Dinti malpozitionati sau inclusi
- Absente dentare neexplicate
- Traumatisme dento-faciale
- Asimetrie faciala
- Eruptie, spatieri sau migrari dentare neobisnuite
Medicul stomatolog foloseste mai multe tipuri de radiografii:
- Intraorale – periapicale, bite-wing sau ocluzale cu film muscat
- Extraorale – OPG

Tipuri de radiografii folosite in medicina dentara

Radiografiile periapicale sau dento-alveolare
Trebuie sa arate cu claritate un anumit dinte si tesut osos inconjurator, se folosesc pentru depistarea
cariilor si confirmarea diagnosticelor de parodontita apicala si marginala.
Radiografiile bite-wing
Pot fi orizontale si verticale, si prezinta portiunea coronara a dintilor omonimi de pe ambele arcade,
precum si creasta septului alveolar. Sunt utilizate frecvent pentru depistarea cariilor interproximale a
leziunilor osoase, in boala parodontala si pentru evaluarea rebordului alveolar.
Radiografiile ocluzale cu film muscat
Se folosesc pentru vizualizarea leziunilor palatinale si pentru descoperirea dintilor inclusi sau
supranumerari. Mai pot fi utilizate si pentru urmarirea expansiunii osului alveolar sau detectarea
unor calculi salivari, din canalul excretor al glandei submandibulare.
Radiografia panoramica
Prezinta o arie larga a maxilarelor, si permite vizualizarea unor structuri care nu pot fi observate pe
radiografiile intra-orale. Poate detecta anomaliile de dezvoltare, leziunile patologice ale dintilor si ale
oaselor maxilare, precum si fracturile osoase. Se mai foloseste pentru a evalua situatia molarului 3,
sau a statusului osului din zonele cu edentatie, inainte de a realiza proteze mobile, sau de a insera
implanturi dentare.
Radiografia digitala.
Majoritatea radiografiilor digitale se realizeaza cu ajutorul aparatului radiobiziograf, prevazut cu un
senzor intraoral. Acesta se aseaza in dreptul regiunii dentare, care trebuie radiografiata, unde se
aplica radiatii X, ca in tehncile radiologice clasice, senzorul capteaza radiatiile X, si le transforma in
semnale luminoase, iar pe calculator va aparea imaginea regiunii dentare radiografiate. Avantajele:
expunerii reduse la radiatii, posibilitatea manipularii imaginii si eliminarea echipamentului si a
substantelor chimice, de procesarea filmului dentar. Dezavantajele sunt reprezentate de costul ridicat
al dispozitivelor si echipamentelor, precum si de dificultatea de a vizualiza imaginile de pe un
computer pe altul.

Interpretarea radiografiilor in reabilitarea orala

Se urmaresc mai multe elemente:
- Aspectul radiologic al coroanelor dentare – se pot observa cariile primare, secundare sau
recidivante, raportul obturatiilor coronare existente cu camera pulpara, si adaptarea
protezelor unidentare pe dinte
- Aspectul radiologic al radacinilor dentare – se poate observa numarul radacinilor, morfologia
radacinilor, lungimea acestora, existenta unor tratamente endodontice si existenta reactiilor
periapicale
- Largimea spatiului periodontal
- Aspectul si grosimea laminei dura – continuitatea laminei dura reprezinta starea de integritate
anatomica parodontala, aceasta poate suferi in timp procese de resorbtie si apozitie.
- Imagine radiologica a osului alveolar – suportul osos poate fi apreciat cantitativ si calitativ,
reducerea inaltimii procesului alveolar se datoreaza unei atrofii osoase orizontale, care poate
varia cit la pacientii virstnici cit si la cei tineri. La pacientii virstnici este cel mai frecvent de
cauza senila. Atrofia verticala a osului alveolar are un aspect radiologic de pilnie si poate avea
cauza traumatica, inflamatorie, sau combinata.
- Imaginea radiologica a crestelor edentate – se urmaresc urmatoarele aspecte: corticala
externa, traveele osoase subcorticale, existenta a unor resturi radiculare, a unor chisturi, a
dintilor inclusi, sau a corpurilor straine
- Examinarea radiologica a ATM – radiografia radiculara simpla, se analizeaza integritatea
oaselor articulare, modificari ale spatiului articular si pozitia condilului in cavitatea glenoida.
- Cineradiografia – folosita pentru studiul relatiior intermaxilare in statica si dinamica
- Cineflorografia – se deosebeste de cineradiografie prin faptul ca utilizeaza o substanta de
contrast fluorescenta

Imagistica in reabiltiarea orala

Este utila pentru aplicarea implanturilor dentare, evaluarea relatiilor dintre radacinile molarului de
minte si canalului manbibular, aprecierea ... patologice a oaselor maxilare, si analiza realatiilor
intermaxilare in ortodontie.
Tomografia computerizata
Este utila pentru analiza crestelor edentate, inaintea aplicarii implanturilor, pentru analiza ATM, in
special a meniscului articular.

Artrogafia articulara
Ofera informatii asupra meniscului articular, dar are un dezavantaj major, si anume ca este foarte
dureroasa pentru pacient.

Tomodensitometria
Este o metoda iradianta, dar superioara computer-tomografiei, deoarece permite si vizualizarea
tesuturilor moi.

Scintigrafia osoasa
Ofera informatii despre zonele articulare, ale condilului mandibular, si osului temporal, despre ramul
vertical mandibular, despre menton etc.

Fotografia
Este din ce in ce mai folosita, ca examen complementar, care vine sa completeze examenul clinic.

Modelul de studiu
Un examen complementar, care ofera posibilitatea, de a observa anumite zone ale cimpului protetic,
care sunt greu de vizualizat in timpul examenului clinic. Este utilizat pentru a documenta si a analiza,
dentitia pacientului inaintea oricarui tratament. Modelele individuale, arata pozitia si inclinarea
dintilor si pot fi utilizate, pentru obtinerea lucrarilor protetice provizorii, dar si pentru demonstrarea
in fata pacientului a planului de tratament.
Aspectele care se pot analiza la modelul de studiu:
- Prezenta sau absenta unui dinte
- Pozitia molarului de minte
- Modificari ale morfologiei cuspizilor ocluzali
- Morfologia spatiului protetic potential
- Inaltimea, forma, volumul si diametrul coroanelor dentare
- Gradul de abrazie ocluzala
- Modificari de pozitie ale dintilor
- Prezenta leziunilor odontale, netratate, sau netratate corespunzator
- Restaurari protetice existente si corectitudinea lor

Se folosesc 2 tipuri de modele in reabilitarea orala:

Modelul documentar
Scopurile realizarii modelului documentar sunt:
- Pentru precizarea diagnosticului si stabilirea planului de tratament
- Demonstrarea medico-legala a situatiei clinice cu care sa prezentat pacientul
- Cercetarea diferitelor aspecte ale edentatiei partiale
- Oferirea de explicatii pacientilor care nu accepta tratamentul conjunct

Modelul de studiu si diagnostic

Scopurile realizarii sunt urmatoarele:
- Analiza extraorala a dintilor restanti si a crestelor edentate
- Analiza extraorala a raporturilor intermaxilare
- Precizarea diagnosticului definitiv al edentatiei
- Analiza la paralelograf
Pe modelul de studiu se realizeaza urmatoarele aspecte:
- Forma arcadelor dentare
- Numarul si pozitia dintilor restanti
- Morfologia coronara a dintilor restanti
 - Existenta sau absenta punctelor de contact interdentar
- Tipul migrarilor dentare
- Paralelismul dintilor care limiteaza bresele edentate

Analiza raporturilor intermaxilare, se efectueaza in pozitie de intercuspidare maxima, in cele 3 planuri

si in dinamica mandibulara.
In plan sagital se urmaresc urmatoarele aspecte:
- Daca planul de ocluzie este denivelat, datorita migrarilor dentare verticale sau orizontale
- Daca exista supraocluzie frontala, pentru a sti daca se pot aplica pe dintii frontali superiori
elemente protetice
In plan orizontal se verifica urmatoarele aspecte:
- Migrari orizontale ale dintilor restanti
- Raporturile de ocluzie
- Raporturile dintre crestele edentate
In plan vertical se urmareste:
- Raporturile dintre dintii restanti
- Raporturile de ocluzie
- Raporturile dintre dinti si crestele edentate antagoniste

In timpul examinarii relatiilor maxilare in dinamica se urmareste:

- Directia de alunecare a mandibulei, din RC in IM
- Corectitudinea realizarii ghidajului anterior
- Tipul de ghidaj in miscarea de lateralitate

Examene de laborator

Testele de singe
Cele mai recomandate sunt deobicei cele uzuale: hemoleucograma, VSH, glicemia, timpul de singerare,
timpul de coagulare.

Teste microbiologice
Pentru a determina cantitatea de bacterii cariogene (streptococul mutans si lactobacili)

Teste salivare
Evalueaza saliva din punct de vedere calitativ si cantitativ. Evaluarea cantitativa se realizeaza prin
determinarea fluxului salivar de repaus si a fluxului salivar stimular. Evaluarea calitativa prin
masurarea pH-ului salivar.

Testele enzimatice
Pentru diagnosticarea bolii parodontale active

Examenul anatomo-patologic
Este indicat pentru diagnosticul leziunilor orale existente, cu o etiologie neconfirmata, sau pentru a
preciza diagnosticul, in cazul unor leziuni considerate benigne. In cazul leziunilor suspecte, medicul
dentist trebuie sa trimita cit mai repede pacientul la specialistul de chirurgie OMF pentru diagnostic si
tratament.

Tehnici de analiza suplimentara a raporturilor ocluzale

Acestea includ:

Examenul gnatosonic
Presupun inregistrarea sunetelor normale, sau patologice, care apar in timpul realizarii raporturilor
de ocluzie, sau in timpul functionarii ATM.
Examenul gnatofonic
Scopul este de a evalua suntele la pacientii cu dentitie completa, si la cei cu diferite afectiuni.

Analiza T-Scan
Este o metoda moderna, care se bazeaza pe inregistrarea cu ajutorul unui senzor al presiunilro
ocluzale, in momentul stabilirii contactelor ocluzale. De asemenea determina existenta contactelor
premature si a interferentelor ocluzale

Examenul paraclinc al musculaturii temporo-mandibulare

Principalele tipuri sunt tonometria si electromiografia.

Tonometria este o metoda de masurare a tonusului musculaturii, cu ajutorul unui aparat special
numit tonometru, se masoara diferentele de tonus muscular, care apar la nivelul aceluias grup
muscular, in repaus si in timpul contractiei, precum si diferentele de tonus, intre diferite grupe
musculare. Se foloseste de regula pentru determinarea tonusului musculaturii implicate in fonatie,
masticatie si deglutitie

Electromiografie este folosita in analiza musculaturii perimandibulare, implicata in masticatie, mai

ales a pacientilor cu afectiuni neuro-musculare.

Examinarea paraclinica a cinematicii mandibulare

Mandibulo-chinezio-grafia
Cuprinde inregistrarea traseului urmatoarelor miscari mandibulare:
- Miscarile test mandibulare
- Miscarea de deschidere a gurii si de inchidere
- Miscarea de lateralitate
- Miscarea de propulsie

Diagrama Posselt in cele 3 planuri si miscarile functionale din timpul masticatiei si deglutitiei.