Reabilitarea orala

Curs 1

Definitie:
Reprezinta arta si stiinta de a recunoaste bolile, pe baza datelor clinice, si a celor obtinute prin
investigatii paraclinice.

Elaborarea unui diagnsotic presupune respectarea unei anumite succesiuni in examinare:

- Diagnosticul clinic
- Diagnosticul diferential
- Diagnosticul prezumtiv
- Diagnosticul final
Diagnosticul clinic:
Este prima etapa de evaluare. Se refera la diagnsoticul rezultat in urma examenului obiectiv si
subiectiv al pacientului cu detectarea cauzei, care a provocat durerea si aflarea antecedentelor
pacientului. Diagnosticul clinic este stavilit doar pe baza datelor provenite din examinarea pacientului,
fara rezultatele unor eventuale investigatii de laborator.

Diagnosticul diferential:
Este a doua etapa de diagnostic, de rearanjare a listei de diagnostice posibile si de eliminare a unor
diagostice. Se realizeaza printr-o analiza succesiva, comparativa cu bolile ce se manifesta prin semne
si/sau simptome asemanatoare. De multe ori aceste informatii sunt suficiente pentru a se ajunge de la
diagnosticul diferential direct la diagnosticul final, fara a mai trece prin etapa diagnosticului
prezumtiv.

Diagnosticul prezumtiv:
Este o alta etapa de diagnostic, in care medicul va ordona lista de diagnostice in ordinea probabilitatii
lor. In aceasta etapa sunt efectuate teste aditionale si un tratament preliminar.

Diagnosticul final:
Este rezultatul colaborarii informatiilor detinute din etapele anterioare, cu rezultatele examenelor
complementare ce determina managementul adecvat al afectiunii.

In practica mai sunt utilizate ca subetape ale diagnosticului:

- Diagnosticul anatomic sau morfologic
- Diagnosticul etiologic – cu stabilirea cauzei bolii
- Diagnosticul functional – influenta bolii asupra functiilor organului sau organelor afectate
- Diagnosticul complicatiilor
- Diagnosticul de evolutie sau de activitate a bolii
- Diagnosticul altor boli sau stari coexistente

Diagnosticul oral
Diagnosticul oral cuprinde toate elementele sistemului stomatognat si in relatia lor cu organismul, ce
ia in considerare semnele si simptomele precizate prin:
- Anamneza
- Examen extraoral
- Examen intraoral
- Examen complementar

Elementele diagnosticului oral sunt:

Diagnosticul starii generale – formularea diagnostica de stare generala urmareste sa precizeze in ce
masura echilibrul hemeostatic este perturbat de afectiunea generala a pacientului avindu-se in vedere
interrelatia dintre:
- Afectiuni generale
 - Structura tesuturilor orale
- Tratamentul gnatoprotetic de specialitate

In practica se pot intilni urmatoarele situatii:

- Starea generala echilibrata – ce nu pune probleme in raport cu tratamentul stomatologic
- Starea generala afectata – ce permite tratamentul stomatologic
- Starea generala afectata – ce impune anumite precautii in vederea aplicarii procedurilor
terapeutice
- Starea generala afectata – contraindicata tratamentului stomatologic, caz in care se recomanda
a se proceda la compensarea pacientului, care va fi tratat ulterior cu avizul medicului de
specialitate.

Diagnosticul local
Este un diagnostic functional si de integritate, vizind regiunea odontala, parodontala, a arcadei ai al
relatiilor mandibulo-craniene si cuprinde axa verticala:
- Diagnosticul de integritate odontala
- Diagnosticul de integritate parodontala
- Diagnosticul de integritate al arcadei
- Diagnosticul de integritate ocluzala
- Diagnosticul de integritate mandibulo-craniene
- Diagnosticul hemostazic si functional
- Diagnosticul de integritate al mucoasei, limbi si glandelor salivare
- Diagnosticul de integritate chirurgicala

Asa dar, datorita faptului ca un pacient care se adreseaza unui cabinet dentar are rareori o singura
problema si deci un singur diagnostic, in mod normal, evaluare conditiei pacientului presupune
stabilirea unui diagnostic complex.

Semiologia stomatologica
Este stiinta care se ocupa cu studiul, descrierea si interpretarea semnelor clinice si a simptomelor de
la nivelul sistemului stomatognat. In stabilirea diagnosticului, semiologiei ii revine un rol
esential.Provine de la 2 cuvinte de origine greaca: semeion=semn, si logos=stiinta, studiu.

Terminologie
Simptomele reprezinta manifestari subiective, tulburari functionale sau senzatii anormale resimtite
de bolnav, care indica prezenta unei boli.
Simptomatologia reprezinta suma semnelor si simptomelor intilnite la un bolnav pe parcursul
examinarii clinice si paraclinice. Simptomatologia ne orienteaza spre diagnosticarea unei boli si
permite diferentierea ei de alta afectiune.
Simptomatologia poate di de 2 tipuri: specifica si nespecifica.

Obiectivele semiologiei stomatologice:

- Insusirea corectata a metodologiei examinarii clinice si paraclinice
- Culegerea informatiilor, interpretarea simptomelor si semnelor clinice si paraclinice, de la
nivelul sistemului stomatognat, in contextul, hemostazei biologice
- Analiza si sinteza datelor prin examinarea si formularea ipotezelor diagnosticului.

Evaluarea clinica
Este un proces complex sistematic de obtinere a unei informatii medicale cit mai complete cu privire
la pacient, ce combina modalitati diverse de abordare. In timpul examinarii, medicul poate apela la o
lista a punctelor ce trebuiesc atinse in procesul de diagnosticare.
In prezent, trebuie sa se tina seama de faptul ca tot mai multi pacienti recunosc necesitatea unei
ingrijiri corespunzatoare a danturii, apelind regulat la cabinetele stomatologice, din diferite motive,
plecind de la controalele periodice si terminind cu probleme grave de sanatate orala, ce le pot afecta
chiar viata.

Evaluarile clinice complete au in vedere atit starea generala a pacientului cit si afectarea sistemului
stomatognat, cu identificarea a factorilor de risc ce pot implica modificari ale tratamentului initial.
In functie de starea pacientului, de scopul urmarit si de tipul de diagnostic ce urmeaza a fi stabilit,
evaluarea clinica poate fi o:
- Evaluare prescurtata
- Evaluare comprensiva

Controlul periodic
Se face pentru a determina statusul pacientului dupa terminareaa terapiei, la un interval de 3,6 sau 12
luni de la interventie.

Etapele examinarii in cadrul controlului periodic sunt:

- Aflarea antecedentelor pe scurt
- Examinarea clinica punctata
- Efectuarea de radiografii selective
- Stabilirea diagnosticului
- Recomandari terapeutice

Diagnosticul de urgenta:
Este necesar pentru rezolvarea rapida a unor urgente, cum sunt:
- Durerea
- Singerarea
- Infectia acuta, etc
- Sau atunci cind pacientul crede ca ar avea o urgenta.
Etapele diagnosticului de urgenta sunt:
- Aflarea antecedentelor pe scurt
- Examinarea clinica ce consta in identificarea sursei de problema, evaluarea generala a restului
cavitatii bucale
- Efectuarea de radiografii selective
- Stabilirea dignaosticului
- Recomandari terapeutice

Evaluarea stomatologice extinsa

Este o evaluarea complexa care presupune ca medicul sa detina bune abilitati de comunicare in
vederea sustinerii interviului si spirit de observatie pronuntat, in vederea indentificarii a celor semne
oro-dentare cu caracter diagnostic.

Se procedeaza la o evaluare extinsa in urmatoarele situatii:

- In cazul pacientilor noi
- In cazul pacientilor veniti la control la care s-a produs o modificare semnificativa a statusului
fizic sau dentar
- La pacienti cu probleme complexe, care necesita consultatii interdesciplinare.
- Evaluare extinsa cuprinde aceleasi elemente ca si evaluare prescurtata fiind insa mult mai
detaliata.
Etapele evaluarii stomatologice extinse vor fi:
- Antecedentele pacientului
- Examinarea clinica
- Examinarea radiologica si complimentara
- Concluzia diagnostica
- Planul de tratament
Antecedentele pacientului
Informatiile obtinute se refera la cauza principala si istoria sa: datele biografice ale pacientului,
antecedentele sociale, familie, comportamentale si emotionale, antecedentele medicale sistematice,
precum si antecedentele stomatologice.

Examinarea clinica
In cadrul acestei etape medicul trebuie sa fie pregatit sa recunoasca toate anomaliile din zona ce
urmeaza a fi examinata. Examinarea clinica consta in:
- Examinarea extraorala
- Examinarea intraorala
- Examinarea neurologica

Examenul extraoral
Inspectia din fata – se examineaza aspectul morfologic static si dinamic de ansamblu, conturul fetei,
coloratia tegumentelor, integritatea tegumentelor, simetria si ..
Conturul fetei (forma fetei) – este influentata de conformatia generala a fetei, se examineaza sub
aspectul structural, morfofunctional dar si psihologic, printr-o inspectie de ansamblu, efectuata din
fata pacientului.
Santurile naturale ale fetei – naso-geniene, labio-mentonier, naso-labial.
Examenul simetrial – se realizeaza prin inspectie si masuratori biometrice, cu pacientul stind in
fotoliu, confortabil, in pozitia inclinata, iar medicul in dreapta pacientului, in dreptul orei 9, sau in
spatele acestuia in pozitia orei 12.

Palparea
Se realizeaza sistematic incepind cu palparea superficiala si terminind cu palparea profunda. Tehnica
fiind diferita in functie de regiunea examinata si de starea de sensibilitate locala.
Palparea superficiala – permite aprecierea temperaturii sensibilitatii, umiditatii, tegumentelor faciale.
Palparea profunda – palparea muschilor, palparea planului osos, grupelor ganglionare, gladelor
salivare mari, examentul articulatiei temporo-mandibular.

Examenul intraoral
Completeaza datele obtinute prin anamneza si examenul facial. Metodologia de examinare cuprinde:
- Inspectie
- Palpare
- Percutie
- Ascultatie
- Metode speciale (ex: palparea imediata cu sonda)