SEDIMENTAREA

1.Principiul lucrării
Scopul acestei lucrări este de a caracteriza particulele solide și de a trasa curbele de
sedimentare.

2.Aspecte teoretice
Sedimentarea este operația de separare a sistemelor eterogene fluide în părțile componente
prin acțiunea diferențiată a unei forțe externe(gravitație,forțe centrifuge) asupra fazelor cu
densități diferite.
Clasificare:
Îngroșare – când este imporantă faza solidă separată
Limpezire – când este importantă faza lichidă
Sedimentare – când ambele faze separate sunt importante
La sedimentarea unor suspensii în cilindrii cu înățimea relativ mare,se observă că,în funcție de
caracteristicile suspensiei,pe înălțimea cilindrului pot exista mai multe zone:

Zona A- la partea superioară,formată din lichid clar.

Zona B-formată dintr-un strat de suspensie de concentrație uniformă,egală cu concentrația
suspensiei inițiale.
Zona C-formată dintr-un strat de suspensie cu concentrație variabilă.
Zona D-formată din stratul de sediment,de la baza cilindrului.
Viteza de sedimentare
Corecția Stockes – Cunningham(pentru particule cu diametrul aproximativ egal cu drumul
liber mijlociu): 1.3-2.3 factor de corecție pentru expresia vitezei obținută cu relația Stokes.
Expresii ale vitezei de sedimentare pentru suspensii concentrare:

(1)
Fracția de goluri a suspensiei:

(2)

Infulența viscozității mediului:

(3)
Coeficientul de rezistență:

(4)

Criteriul Reynolds:

(5)

Viteza de sedimentare,relații empirice:

Separare în regim laminar,particule monodisperse mici,relația Steinour:

f(ε)=ε*10-1.82(1-ε) (8)
Separare suspensii cu particule cu dimensiuni >50micrometri.
W0,f = wo * εn (9)
Sedimentarea particulelor sferice în apă:
n=4.6 Re<0.2
0.2<Re<500,n=f(Re)
n=2.4 Re>500

3.Modul de lucru
Măsurătorile se execută utilizând o masă M în intervalul de 0,2-0,25 kg de particule cu densitate
cunoscută,care se toarnă într-un cilindru gradat și lovit ușor până când stratul de particule atinge
un volum minin,Vmin,corespunzător densității maxime a stratului.Pentru materialele
polidisperse nesferice,pentru separarea în fracțiuni se realizează cernerea pe seturi de site
standardizate.

4.Concluzii
Dacă se analizează curbele de variaţie în timp a înălţimii interfeţei apă – suspensii, se remarcă
că în perioada iniţială a procesului,acestea au o alură cvasiliniară şi după o anumită perioadă
, alura devine neliniară,intensitatea de coborâre a poziţiei interfeţei apă – suspensii micşorându-
se progresiv. Mai mult, se poate observa că abaterea de la linearitate a curbelor survine cu atât
mai devreme cu cât concentaţia suspensiilor solide este mai ridicată.
Revenind la analiza curbelor de variaţie în timp a înălţimii interfeţei apă – suspensii, se
Remarcă faptul că după o perioadă de timp acestea devin nelineare datorită faptului că odată
cucoborârea interfeţei apă – suspensii concentraţia suspensiei creşte, iar sedimentarea
particulelorîşi schim bă caracterul din sedimentare nestânjenită în sedimentare stânjenită