Sunteți pe pagina 1din 921
a) ¢ om ‘i omer PAULLINA SIMONS Dt doce ah fe, © rh in Le . hi, mr toel cle Le Dea Rha Mob atiana are doar saptesprezece ani cand nazistii invadeaza Rusia, in 1941, Locuieste impreuna cu familia in douad cdmarute din Leningrad, ducand o viata modest, dar linistita. Razboiul n-a atins inc& acest oras marturie a unei glorii apuse, unde mai exista speranta. Fire romantica, Tatiana simte c4 perioada copilariei a luat sfarsit cand il cunoaste pe Alexander, un locotenent din Armata Rosie de care se indragosteste la prima vedere. Dar intamplarea face ca rivala ei pentru inima ofiterului sa fie chiar Dasa, sora ei mai mare, Prinsa intre dragostea de sora si iubirea pentru Alexander, inima Tatianei devine, si ea, un camp de batilie. Cei doi indragostiti, Tatiana si Alexander, vor fi angrenati in juresul evenimentelor si vor avea de dus 0 lupta apriga, plina de sacrificii, pentru a-si castiga libertatea si dreptul de a-si trai iubirea. Un fascinant roman despre pasiune, secrete ascunse, tradare si supravietuire, in care realismul evenimentelor se impleteste magistral cu trairile intense ale personajelor. $a ei A ISBN 978-606-0754-38-3 er o Frasoontsaseal > Fictiune pentru tineri. Cover photo © Kirill Sakryukin/Trevillion Image www.edituraepica.ro erata intr-o naratiune idioas’. Romanul ne prototipul aces- f in care Razboi si folstoi culege elogiile bserva repede ca Origine rusa Paullina paneste acest gen de e pline de stralucire, 7 Fay oneal de starea lor tragica si isi vor putea construi propria __ imagine despre ce a insemnat cu _ adevarat pentru locuitori asediul Leningradului.’ —800KLIST ,Aminteste de Doctor Jivago.” —PEOPLE PAULLINA SIMONS (1963) s-a nascut in Sankt Petersburg sila varsta de zece ani a emigrat in Statele Unite impreuna cu familia ei. A absolvit Stiinte Politice la Uni- versitatea din Kansas si a lucrat ca jurnalista in domeniul financiar si ca traducatoare, Pe langa bine-cunoscuta sa trilogie, Caléretul de aramd, multe dintre romanele Paullinei au dobandit popularitate international, ajun- gand pe listele celor mai bine vandute carti in numeroase tari, In prezent, Paullina si sotul ei locuiesc in Long Island, New York, si au patru copii, una dintre fete pur- tand numele eroinei din Calaretul de aramé, Tatiana. CALARETUL DE ARAMA > 0) povejte de hageile PAULLINA SIMONS CALARETUL DE ARAMA => 0) povelle de dhagoile PAULLINA SIMONS Traducere din limba engleza si note de IRIS-MANUELA ANGHEL i EPICA Bucuresti, 2018 Editor: Anca EFTIME Redactori: Elena~Anca COMAN, Cristina BUZOLANU Tehnoredactare computerizata: EPICA DTP The Bronze Horseman, Paullina Simons Copyright © 2001 by Paullina Simons First Avon paperback edition published in 2009 Toate drepturile asupra edifiei in limba romana apartin Editurii Epica. © 2018, Editura Epica. ISBN: 978-606-8754-38-3 Bucuresti, 2018 La pretul de vanzare se adaugi 2%, reprezentand valoarea timbrului literar ce se vireazi Uniunii Scriitorilor din Romania cont nr. RO44 RNCB 5101 0000 0171 0001, BCR Unirea, Bucuresti Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a RomAniei SIMONS, PAULLINA. Calaretul de arama / Paullina Simons; trad. din Ib. engl si note de Iris Manuela Anghel. - Bucuresti : Epica, 2018 ISBN 978-606-8754-38-3 I. Anghel, Iris Manuela (trad.) 821.111 Pentru bunicii mei dragi, Maria si Lev Handler, care au supraviefuit Primului Razboi Mondial, Revolutiei Ruse si Razboiului Civil Rus, au fost martorii celui de-al Doilea Razboi Mondial, ai asediului din Leningrad si ai evacuarilor, au indurat foametea, epurarile, perioada lui Lenin si a lui Stalin si au ajuns acum, in amurgul viefii lor, la New York, unde au reusit sa indure, fara aer conditionat, doudzeci de veri fierbinti. Dumnezeu sa va binecuvanteze! EPIGRAF Intr-un ragaz de tihnd asadar, Zarim acele farde moarte ape — Chiar cand nu ni-s aproape — Ce-aici ne-adus-au, si macar Spre ele-o clipa dubul ni-i drumar, Pe tirmi sd vada cum se joacd prunci, S-auza-al undei vuit — ca pe atunci... William Wordsworth — ,,Oda semnelor nemuririi (Din amin- tirile primei copilarii)” — Antologie de poezie engleza de la incepu- turi pand azi, vol. II, traducere de Tudor Dorin, Biblioteca pentru toti, 1981, Editura Minerva, Bucuresti. Cartea intéi LENINGRAD Partea intai AMURGUL STRAVEZIU CAmputL LuI MarTE Soarele patrundea pe fereastra, scaldand inc4perea in lumina diminetii. Tatiana Metanova isi ducea somnul inocentilor, somnul bucuriei frematatoare, al noptilor albe si calde din Leningrad si al serilor de iunie, invaluite in miresme de iasomie. Dar mai presus de toate, imbatata de o pofta nebund de viati, isi ducea somnul exube- rant al tineretii neinfricate. Dar somnul dulce avea sa ti fie curand tulburat. Cand razele soarelui strabatura odaia si poposir’ la cdpataiul Tatianei, isi trase cearsaful peste cap, incercand sa se ascunda de lumina zilei. Usa camerei se deschise, iar podeaua scarfai o data. Era sora ei, Dasa. Daria, Dasa, Dasenka, Daska. Intruchiparea a tot ce ti era Tatianei mai drag. Acum ins& Tatiana, ar fi vrut s-o strangi de gat. Caci Dasa incerca — si, din pacate, si reusea — sa o trezeasci. Mainile puter- nice ale Dasei o zgiltaiau viguros, in timp de vocea ei — degi armo- nioasa in mod obisnuit — ii soptea strident la ureche: — Psst! Tania! Trezeste-te! Hai, trezeste-te odata! Tatiana suspina adanc. Iar Daga dadu cearsaful la o parte. Nicicand nu fusese mai evident diferenta de sapte ani dintre ele decat acum, cand Tatiana voia si doarmi, iar Dasa... 12 PAULLINA SIMONS — Inceteazi! murmuri Tatiana, cdutand neajutorat’ cearsaful, pentru a-l trage la loc, peste ea. Nu vezi ci dorm? Cine te crezi? Mama? Usa odaii se deschise din nou, iar podeaua scartai de doui ori. Acum chiar era mama. — Tania! Te-ai trezit? Scoali-te imediat din pat! Tatiana n-ar fi putut si spund niciodat’ ci mama ei avea o voce armonioasi. Irina Metanova nu era nicidecum o femeie blanda. Era mica de staturd, galagioasa si avea revoltator de multa energie. Purta pe cap o basma, pentru ca parul si nu-i cada pe fata, caci, probabil, statuse deja in genunchi gi frecase baia comuni, in halatul ei albastru de vari. Arta obosita si gata si incheie ziua de duminica. — Ce e, mama? intreba Tatiana, fara si-si ridice capul de pe perna. Parul Dasei ii atingea spatele, iar m4na fi era pe piciorul ei, apoi Dasa se apleci deasupra ei, vrand parc si o sarute. Tatiana simti un moment de tandrete, insa, inainte ca sora ei si ii spund ceva, glasul strident al mamei le intrerupse. — Scoali-te imediat! Peste cateva minute, vom asculta la radio un anunt foarte important. — Si tu unde ai fost asear4? ii sopti Tatiana Dasei. Te-ai intors cu mult dupa ce s-a luminat de ziua. — Ce si fac, ii rispunse Dasa, incantati, dacd aseari zorile s-au ivit la miezul noptii? M-am intors la o ord cat se poate de decent’, continua ea zambind. Dormeati cu tofii. — Zorile se ivesc la ora trei, iar tu nu erai inca acasi. — O si-i spun tatei cd. am ramas blocata pe celalalt mal al rau- lui cand podurile s-au ridicat, la ora trei, spuse Dasa, dupa o clipa de tacere. — Da, asa si faci. Explica-i ce c4utai pe celalalt mal al raului la ora trei dimineata! i-o intoarse Tatiana, risucindu-se cu fata spre ea. Daga arita uimitor in dimineata aceea. Avea parul castaniu-in- chis rivasit, fata rotunda, expresiva, cu ochii negri, ce-i tradau mereu sentimentele. Acum aratau o exasperare ce se impletea cu veselia. Tatiana se simtea si ea exasperatd, desi nicidecum Ia fel de vesela. Voia s4-si continue somnul. CALARETUL DE ARAMA 13 Zari pentru o clipa chipul incordat al mamei. — Ce anunt? Mama ei strangea asternuturile de pe canapea. — Mama! Despre ce anunt e vorba? repeta Tatiana. — Guvernul va face un anunt peste cateva minute. Asta e tot ce stiu, ii rispunse mama, pe un ton st&ruitor, clatinand din cap, de parca ar fi vrut sa zicd: Ce e asa greu de inteles? Tatiana se trezise fara voia ei. Un anunt. Se intampla rar ca muzica de la radio si fie intrerupt’ pentru un comunicat guverna- mental. — Poate ci am invadat din nou Finlanda, se gandi ea, frecandu-si ochii. — Taci din gura! o mustra mama. — Sau poate ci ei ne-au invadat pe noi. Vor sa-si recupereze granitele inca de cAnd le-au pierdut anul trecut. — Nui-am invadat, o corecta Daga. Anul trecut, noi ne-am dus s& le luaim pe ale noastre inapoi. Cele pe care le-am pierdut in Primul Razboi Mondial. $i n-ar trebui si mai tragi cu urechea la discutiile adultilor. — Nu ne-am pierdut frontierele, riposta Tatiana. Tovarasul Lenin le-a cedat de bunavoie. Asa ca asta nu se pune. — Tania, nu suntem in riézboi cu Finlanda. Ridica-te acum din pat! Insa Tatiana refuza s4 se supuna. — Atunci cu Letonia? Lituania? Belarus? Nu ne-am infruptat si din ele dupa pactul Hitler-Stalin? — Tatiana Georgievna! Inceteaza! Mama ei ii pronunta ambele nume ori de cate ori voia si ii dea de inteles c4 nu ii ardea de glume. Tatiana se prefacu serioasa. — Ce a mai rimas atunci? Avem deja jumatate din Polonia. — Am spus sf incetezi! striga mama. Gata cu jocurile tale! Coboara din pat! Daria Georgievna, da-o jos pe sora ta din pat! Dasa nu se urni. Mama lor iegi bombanind din camera. Intorcindu-se iute spre Tatiana, Dasa ii sopti pe un ton con- spirativ: — Vreau s4-ti spun ceva. 14 PAULLINA SIMONS — Ceva frumos? intreba Tatiana, din cale-afara de curioasi. Dasa era extrem de discreti cand venea vorba despre viata ei de adult. Tatiana se ridic imediat in capul oaselor. — Ceva extraordinar! ii rispunse Dasa. M-am indragostit! Tatiana isi dadu ochii peste cap si se pribusi din nou in pat. — Inceteazi! ii spuse Dasa, sirind peste ea. Vorbesc cat se poate de serios, Tania. — Da, bine. L-ai cunoscut cumva ieri cand s-au ridicat podu- rile? ii zambi ea. — Ieri ne-am intalnit pentru a treia oara. Tatiana clatind din cap, cu ochii atintiti asupra Dasei, a carei veselie era molipsitoare. — Acum poti si te dai jos de pe mine? — Nu, nu pot, ti rispunse sora ei gadiland-o. Nu ma dau la o parte pana nu-mi spui: ,Ma bucur, Dasa”. — De ce ti-as spune asta? exclama Tatiana razand. Chiar nu ma bucur. Termina odata! De ce-ar trebui sé ma bucur? Ew nu sunt indragostita. Opreste-te! Mama intra din nou in camera, aducand gase cesti pe o tava rotunda si un samovar din argint — un vas, tip urna, prevazut cu un incalzitor in care se fierbe apa pentru ceai. — Potolifi-va amandoua! M-ati auzit? — Da, mama, ii raspunse Dasa, gadiland-o pe Tatiana pentru ultima oard. — Au! fipa ea cat putu de tare. Mama, cred c4 mi-a rupt coastele. — Va rup eu pe amandoui, intr-un minut. Suntefi prea mari pentru jocurile astea! Dasa scoase limba la Tatiana. — Foarte matur din partea ta, remarca ea. Mamusca nu stie ci ai doar doi ani. Dasa continua sa-si tind limba afara din gura. Tatiana i-o prinse intre degete. Dasa incepu sd tipe. lar Tatiana fi dadu drumul. — Ce v-am spus eu voui?! strigi mama. — Asteapti si-1 cunosti! ti sopti Dasa la ureche Taniei. N-ai intalnit in viata ta un barbat mai chipes decat el. — Vrei si spui c& arata mai bine decat Serghei, baiatul dla cu care m-ai torturat? Nu ziceai cA el eva cel mai aratos din lume? — Termini! ii spuse Dasa printre dinti, lovind-o peste picior. CALARETUL DE ARAMA 15 — Fireste, ii zambi Tatiana. $i asta nu se intampla, oare, chiar saptamana trecuta? — N-o sf ingelegi niciodata, pentru cd tu esti incd un copil incapatanat, riposta Daga, lovind-o din nou. Mama incepu si tipe. Iar fetele incetara. Tatal Tatianei, Georgi Vasilievici Metanoy, intr4 atunci in odaie. Un barbat scund, de vreo patruzeci si ceva de ani, cu parul negru, des si murdar, care abia acum incepea sd incdrunteasca. Dasa ii mostenise buclele rebele. Tata trecu prin fata patului ¢i ii aruncd Tatianei, invelitd inca in asternuturi, 0 privire goala. — S-a facut de pranz, Tania. Scoali-te. Altfel o si avem neca- zari. In doud minute vreau sa fii imbracata. — Asta nu e greu, ii rispunse Tatiana, sarind in pat $i aratandu-le parintilor si surorii ei ci inca era imbricata cu fusta si bluza pe care le purtase cu 0 zi in urma. Dasa si mama clatinara din cap; mama schité un zimbet vag. Tata igi atinti privirea spre fereastra. — Ce-o sa facem cu ea, Irina? »Nimic”, isi spuse Tatiana in gand. ,Nimic, atat timp cat tata se uit’ in alta parte.” — Trebuie si ma cisatoresc, spuse Dasa, fara sii se ridice din pat. Ca si pot avea, in sfarsit, propria camera in care sé ma imbrac. — Glumesti, ii rispunse Tatiana, sirind in pat. O sd rimai tot aici, cu sotul tiu. O si dormim toti trei intr-un pat, cu Pasa la picioarele noastre. Romantic, nu-i aga? — Nu te mirita, Dasenka! ii spuse absenti mama ei. De data asta, Tania are dreptate, Nu avem loc si pentru el. Tata nu spuse nimic si dadu drumul la radio. Odaia lor lunga si ingusti avea un singur pat, unde dormeau Tatiana si Dasa, o canapea pe care o imparteau parintii lor si un pat de campanie din metal, unde dormea Pasa, fratele geamin al Tatianei. Acesta era asezat la picioarele patului surorilor lui, astfel ca Pasa se autoporeclea catelugul lor credincios. Bunicii Tatianei, babuska si deda’, locuiau intr-o odaie alatu- rata, legata de a lor printr-un hol mic. Daca se intorcea tarziu acasa, Dasa mai dormea uneori pe canapeaua micuti de pe hol, ca si nu 1 Babuska — bunica; deda — bunic. 16 PAULLINA SIMONS isi deranjeze parintii si sd evite astfel necazurile pe care le-ar fi avut a doua zi. Canapeaua avea doar un metru si jum&tate lungime, fiind mult mai potrivit pentru Tatiana, de vreme ce sora ei nu era cu mult mai inalta. Dar Tatiana nu era nevoita si doarm’ pe hol, deoarece rareori se intampla si se intoarcd acasi tarziu, pe cand Daga era exact pe dos. — Unde e Pasa? intreba Tatiana. — isi termina micul dejun, fi rispunse mama, foindu-se prin odaie. in timp ce tatil lor stiitea pe canapeaua veche, neclintit ca 0 stancd, mama lor se agita de colo colo, adunand pachete goale de tigari, asezand c4rtile pe raft si stergand masuta cu mana. Tatiana ramAsese in picioare pe pat. lar Dasa statea jos. Membrii familiei Metanov erau norocosi — aveau doud odai si 0 portiune separat’ din holul comun. Cu gase ani in urmd, con- struiseri in capatul coridorului o us care ii despartea practic de restul ,vecinilor”. Era ca si cum aveau propriul apartament. Cei din familia Iglenko, ce numirau gase suflete, erau obligati si doarma cu tofii intr-o singura inc4pere, fari un hol despartitor. Asta da ghinion! Soarele patrundea prin perdelele albe, ce fluturau in bitaia vantului. Tatiana stia cd numai pentru o clipa efemer’ avea s4 se bucure de posibilitatile acelei zile frumoase. Intr-un moment avea si dis- para. Si intr-un moment disparu. Cu toate acestea... soarele ce scilda inciperea in lumina, zgomotul indepartat al autobuzelor ce razbiatea prin fereastra deschis’, adierea blanda a vantului, asta ii placea Tatianei in zilele de duminica: inceputul. Pasa intra in camera impreuni cu deda gi babuska. In ciuda faptului cd era fratele geamin al Tatianei, nu semana deloc cu ea. Era un biiat bine facut, cu parul negru, o versiune mai tanard a tatalui lor. O saluta pe Tatiana cu un gest ugor din cap si ii sopti: — Ce par frumos ai! Tatiana scoase limba la el. Nu apucase inc’ si se pieptene si si-si lege parul. Pasa se aseza pe patul lui pliant, iar babuska se cuibari langa el. Pentru ci era cea mai inalti dintre membrii familiei Metanov, o respectau cu totii si ti cereau sfatul in toate privingele, cu exceptia problemelor de moralitate, pentru care apelau la deda. Babuska era CALARETUL DE ARAMA 17 o femeie cu parul argintiu si o staturi impunitoare, care spunea intotdeauna lucrurilor pe nume. Deda era un om modest si cumse- cade. El se asezi pe canapea, lang’ tata, apoi murmura: — E ceva important, fiule. Tata dadu ingrijorat din cap. Mama isi continua nelinistita curdtenia. Tatiana o privea pe babuska cum il mangaia pe Pasa pe spate. — Pasa, i se adresa in soapt4, mergand in patru labe spre mar- ginea patului si trigand de fratele ei. Nu vrei si mergem mai tarziu in Gradinile Tauride? O si te inving si 0 sa castig razboiul. — N-ai dec&t si visezi cAt vrei, fi rispunse Pasa. Nu o si ma infrangi niciodata. La radio incepuri si se audi o serie de paraituri. Era ora 12.30, in ziua de 22 iunie 1941. — Tania, taci din gura si stai jos! ti ordona tatil ei. Trebuie si inceapi. Irina, asazii-te si tu! Tovarigul Viaceslav Molotov, ministrul de Externe al lui Iosif Stalin, lui cuvantul: »Barbati si femei, cetteni ai Uniunii Sovietice, guvernul si condu- c&torul firii, tovarisul Stalin, m-au desemnat si va aduc la cunos- tint urmatorul comunicat: La ora patru dimineafa, fara o declaratie de rizboi si fara solicitarea vreunei pretentii la adresa Uniunii Sovietice, trupele germane ne-au atacat tara, ne-au atacat frontiera in mai multe locuri si au bombardat aerian orasele Jitomir, Kiev, Sevastopol, Kaunas gi alte localititi. Atacul s-a produs in ciuda pactului de neagresiune dintre Uniunea Sovietica si Germania, desi fara noastra a respectat cu strictete toti termenii acestuia. Am fost atacati, desi pe toat’ perioada pactului guvernul german nu a acuzat niciodaté URSS-ul ci nu si-ar fi respectat obligatiile... Guvernul apeleazi, asadar, la ajutorul vostru, femei si barbati, cetifeni ai Uniunii Sovietice, rugdndu-va si va adunafi si mai strans in jurul gloriosului Partid Bolsevic, al guvernului sovietic si al marelui nostru conducitor, tovarisul Stalin. Cauza noastra este justa. Inamicul va fi zdrobit. Victoria va fi a noastri.” * 18 PAULLINA SIMONS Radioul amuti, iar familia Metanov rimase incremenit intr-o tacere apasatoare. — O, Doamne! exclami, in cele din urmi, tata, privindu-l sta- ruitor pe Pasa. — Trebuie si ne scoatem imediat banii de la banc, spuse mama. — Nu din nou evacuare, interveni babuska Anna. Oare putem s4 trecem iar prin asta si sé supravietuim? E aproape mai bine si ramanem in oras. — Ag mai reusi, oare, si obtin un post de dascal pe timpul eva- cuarii? se intreba si deda. Am aproape gaizeci si patru de ani. E timpul s4 mor, nu si ma mut in alta parte. — Dar garnizoana din Leningrad nu pleaca in rizboi, nu-i asa? intreba Dasa. Razboiul vine la garnizoana din Leningrad? — Razboi, Tania, ai auzit? striga Pasa. O si ma inrolez. $i 0 si lupt pentru Mama Rusia. Inainte ca Tatiana si apuce si-i rispundd — ceea ce insemna si isi manifeste zgomotos entuziasmul — tatil ei sari de pe canapea gi incepu sa tipe, adresandu-i-se numai lui Pasa: — Unde fi-e capul? Cine crezi cd o si te ia pe tine? — Fii serios, paposka'! ii zise Pasa zambind. In razboi e intot- deauna nevoie de barbati buni. — Da, aga e. De barbati buni, nu de copii, ii raspunse tiios tata, asezandu-se in genunchi pe podea ¢i uitandu-se sub patul Tatianei si al Dasei. — Riazboi, de ce? Nu cu putinta, spuse Tatiana incet. Tovaragul Stalin n-a incheiat un tratat de pace? — Tania, e cat se poate de adevarat, ii rispunse mama, turnand ceai. E cat se poate de adevarat. — O si ne... evacueze? intreba Tatiana, incercand sa-si ascunda incAntarea din glas. Tata scoase de sub pat un geamantan vechi si ponosit. — Atat de repede? Deda si babuska fi povestisera despre vremurile zbuciumate din perioada revolutiei de la 1917, cand fuseserd nevoiti si se stabi- leasci intr-un sat aflat la vest de Muntii Ural, al carui nume Tatiana Tata CALARETUL DE ARAMA 19 nu si-l amintea niciodata. Cum asteptasera trenul cu toate lucrurile lor, cum se ingraméadisera si traversaser4 Volga cu barjele... Ideea de schimbare o fascina pe Tatiana. Necunoscutul ii imbata gandurile. Fusese o singura data la Moscova pe cand avea opt ani — merita oare s-o puna la socoteali? Moscova nu era un loc exotic. Nu se asemana cu Africa sau cu America. Nu se asemana nici miacar cu Muntii Ural. Era doar Moscova. In afara de Piata Rosie, nu mai avea alte atractii. Mersesera in familie, de vreo cateva ori, si viziteze Tarskoe Selo si Peterhof. Bolsevicii transformaseri palatele de vara ale tarilor in muzee grandioase, inconjurate de peisaje de vis. Cand Tatiana stra- batea holurile palatului Peterhof, pasind cu griji pe marmura rece, ti venea greu sa creada cA acolo, candva, locuisera oameni. Dar apoi familia se intorsese la Leningrad, in cele doud cimarute din clidirea de pe Soviet Cinci, unde, inainte de a ajunge in camera ei, Tatiana trebuia si treacd pe lang’ cei sase membri ai familiei Iglenko, care locuiau in cimiruta de la capatul holului, cu usile deschise. Pe cand avea trei ani, Tatiana petrecuse, impreund cu parintii si fratii ei, o vacanti in peninsula Crimeea, locul care in aceasta dimineati fusese atacat de nemti. Singurele amintiri pe care Tatiana le mai pistra de atunci erau mormolocii pe care fi vizuse intr-un iaz mic, cortul in care dormise inveliti intr-o pAturi si cartoful crud pe care il mancase — primul gi ultimul, de altfel. Isi amintea vag mirosul apei sirate. In apa rece de aprilie a Marit Negre, Tatiana simtise pentru prima gi ultima data in viata ei o meduzi, ce straba- tuse valurile, pe lang’ trupusorul ei gol, si o ficuse si tipe, cuprins4 deopotriva de spaimi si incantare. Gandul evacuarii fiicea ca stomacul Tatianei si se string’ de emofie. Nascuta in 1924, anul mortii lui Lenin, dupa revolutie, dupa perioada foametei si dupa razboiul civil, Tatiana vazuse lumina zilei dupa ce trecusera cele mai agitate vremuri, dar inainte de a veni timpuri mai bune. Se nascuse undeva intre. — Taneska, la ce te gandesti? o intreba deda, ridicandu-si spre ea ochii negri, de parca ar fi vrut si-i desluseasci tainele sufletului. — La nimic, ii raspunse ea, incercand sa afigeze pe chip o expre- sie calmi. 20 PAULLINA SIMONS . — Ce se petrece in cipsorul ala al tiu? A izbucnit rizboiul. Intelegi? — Inteleg. — Am impresia ci nu e deloc asa, ii rispunse deda, apoi pastra o clipa de tacere. Viata pe care ai dus-o pana acum s-a sfargit. Tine minte ce-ti spun! De acum inainte nimic nu va mai fi cum ti-ai imaginat. — Exact! exclama Pasa. fi vom invinge pe nemti si ii vom tri- mite inapoi in iad, acolo unde le ¢ locul. ii zambi apoi Tatianei, care ii darui si ea un suras. Parintii lor ramasera tacuti. — Da, spuse apoi tata. $i pe urma? Babuska veni gi se asezi pe canapea, langai deda. Punandu-si mina imensi peste a lui, isi tuguie buzele gi incuviinta din cap, intr-un mod care fi dadu Tatianei de inteles cd babuska stia anumite lucruri pe care le tinea pentru ea. $i deda le cunostea, dar, indiferent ce stiau, nimic nu se putea compara cu zbuciumul sufletesc al Tatianei. »Dar nu e nicio problemi’, isi spuse ea in gand. ,Nu au cum sd inteleaga. Caci ei nu sunt tineri.” — Ce faci, Georgi Vasilievici? rupse mama ticerea ce se aster- nuse in camera. — Prea multi copii, Irina Fedorovna. Sunt prea multi copii pen- cu geamantanul lui Pasa. — Chiar aga, tata? interveni Tatiana. Si pentru care dintre copii tai ai vrea si nu-ti mai faci griji? Fara si-i raspunda, tata se indrepta spre dulapul de haine pe care il imparteau cu tofii si, deschizind sertarele lui Paga, scoase la intamplare straiele baiatului si i le arunci in geamantan. — Il trimit cat mai departe de aici, Irina. Il trimit in tabira din Tolmacevo. Ar fi plecat oricum saptimana viitoare impreuni cu Volodia Iglenko. O sa ajungi ceva mai devreme. Tot cu Volodia. Nina se va bucura sa-i vada plecati cu o saptamana mai devreme. Stai linistiti! Totul va fi bine. — Tolmacevo? O si fie in siguranta acolo? Esti sigur? — Categoric, ii rispunse tata. — Categoric nu, se impotrivi Pasa. A inceput razboiul, tata! Nu mi duc in nicio tabara. Vreau s4 ma inrolez in armata. CALARETUL DE ARAMA 21 Bravo, Pasa”, gandi Tatiana. Dar cand tatal lor se risuci pe cal- cAie si il sageta cu privirea pe fratele ei, Tatiana intelese totul. Apucandu-! pe Pasa de umeri, tata il scuturd cu putere. — Ce tot spui? urli el. Ti-ai pierdut mintile? Cum sd te inrolezi? Pasa se lupta in zadar sii se elibereze din stransoarea tatalui siu. Dar acesta refuzd si-i dea drumul. — Tati, lasi-mi in pace! — Pavel, esti fiul meu gi o sma asculti! Mai intai, vei pleca din Leningrad. Apoi vom mai discuta despre inrolarea in armati. Deo- camdati trebuie si prindem trenul. Scena, ce se petrecea intr-o camaruta intesati de oameni, parea cumplit de stanjenitoare si umilitoare. Tatiana ar fi vrut sd se ascunda, dar nu avea unde. In fata se aflau bunicii ei, in spate stitea Dasa, iar in stinga erau pirintii i fratele ei. 1si 1484 capul in jos gi inchise ochii. Isi imagin4 ca statea intins’ pe spate, pe un camp plin de flori, si manca trifoi dulce. Nu se mai afla nimeni prin preajmi. Cum de se schimbase totul in doar cateva clipe? Deschise ochii gi clipi. O secunda. Clipi din nou. Mai trecu o secunda. Cu cAteva secunde in urmi, dormea. Cu cAteva secunde in urma, vorbea Molotov. Cu cateva secunde in urma, deborda de energie. Cu cateva secunde in urma, vorbea tata. Si acum Pasa pleca. Mai clipi de trei ori. Deda si babuska pistrau, ca de obicei, 0 tacere diplomatica. Deda — Dumnezeu si-| aiba in paza! — nu pierdea niciodatd oca- dia de a ticea chitic. Babuska, pe de alta parte, nu pierdea niciodata ocazia de a spune tot ce-i trecea prin minte. In acel moment insa, se hotirase si-i calce pe urme. Poate ca de vini era mana cu care deda ti strangea piciorul de fiecare data cand deschidea gura si vorbeasci. Dar, indiferent de motive, babuska nu scoase niciun cuvant. — Tati, e o nebunie ce vrei si faci, interveni Dasa, ridicindu-se in picioare, fari si se teama de mania tatalui lor si nici de perspec- tiva indepartata a rizboiului. De ce vrei si-] trimiti de aici? Nemtii nu s-au apropiat de Leningrad. Doar ai auzit ce-a spus tovarisul Molotov. Sunt in Crimeea. Iar asta inseamni mii de kilometri departare. 22 PAULLINA SIMONS —Tazci din guri, Dasenka! o repezi tatal ei. Nu stii nimic despre nemti. — Dar nu sunt aici, tata, repeta Dasa, cu vocea ei puternicd, ce nu lisa loc de contradictii. Tatiana si-ar fi dorit si fie si ea la fel de convingitoare ca Dasa. Dar glasul ei era stins ca un ecou, de parca ii lipsea un anumit hor- mon feminin. Si nu era departe de adevar. Cici ii venise ciclul abia anul trecut si nici nu avea lunar. Ci mai degrabi sezonier. li venise in iarn’, apoi, pentru cd nu ii placuse, probabil, anotimpul, mai apiruse abia in toamni. Jar in toamna nu paruse sd se mai opreasc. De atunci ii mai venise doar de doua ori. Poate daca ar fi avut un ciclu regulat, glasul Tatianei ar fi cdpatat aceleasi tonalitati risund- toare ca vocea Dasei. Ai fi putut si fixezi ceasul dupa ciclul surorii ei. — Daria! N-am de gand sa mi cert cu fine pe aceasta tema! tip tatal ei. Fratele tiu nu poate sa ramand in Leningrad. Pasa, imbracé-te! Pune-ti niste pantaloni si o cimasa eleganta! — Tata, te rog! — Ti-am spus si te imbraci, Pasa! Nu avem timp de pierdut. Taberele de copii se vor umple in mai putin de o ora si nu voi mai reusi sd te inscriu si pe tine. Poate ca nu fusese o idee prea bun s4-i spuna acest lucru lui Pasa, cici nicicand nu-| mai vazuse Tatiana pe fratele ei migcandu-se atat de lent. Pierdu mai bine de zece minute cdutand singura cimasi eleganti pe care o avea. isi feriri cu tofii privirile in timp ce Pasa se imbrica. Tatiana inchise din nou ochii, cdutandu-si pajistea imaginara, invaluita in parfumul ademenitor al verii presdrat cu arome de cirese albe si urzici. Voia si mandnce niste afine. Realiza atunci ci fi era putin foame. Deschise ochii si privi de jur imprejur prin odaie. — Nu vreau si plec, se vaicarea Pasa. — Doar pentru scurt timp, fiule, ii rispunse tata. Este o masura de precautie. Vei fi in siguranta in tabara, ferit de primejdii. Vei sta acolo cam o lund, ca si vedem cum evolueaza lucrurile cu razboiul. Apoi te vei intoarce acasi, iar dacd se va pune problema evacuarii, te vom scoate din oras, impreuni cu surorile tale. Da! Asta voia Tatiana si auda. — Georg! il striga deda cu glas stins. Georg! — Da, paposka, ii rispunse cuviincios tatal Tatianei. CALARETUL DE ARAMA 23 Nimeni nu-l iubea pe deda mai mult decat fiul sau, nici macar Tatiana. — Georg, nu o si poti si impiedici recrutarea baiatului. Nu ai cum sa faci asta. — Ba da, o si pot. Nu are decat gaptesprezece ani. — Exact, saptesprezece ani, sublinie deda, clitinandu-si capul carunt. II vor lua. Pe chipul tatalui lor trecu, pret de o clipi, umbra unei temeri cumplite, insi dispiru numaidecat. —— Nv-] vor lua, paposka, raspunse tata cu glas rigusit. Nici nu inteleg la ce te referi. Nu putea si exprime in cuvinte gandurile care-i treceau prin minte: Taceti cu tofii si laésafi-md sa-mi salvez fiul asa cum stiu eu! Deda se rezema de pernele de pe canapea. Facindu-i-se mila de tatal ei si vrand si-i fie de ajutor, Tatiana incepu sa spun: — Inca nu am... Dar mama o intrerupse: — Pasenka, ia si un pulover cu tine, dragul meu. — Nu iau niciun pulover, mama! riposti el. Suntem in toiul veri! — Dar acum doua saptamani a dat inghetul. — $i acum a venit cildura. Nu il iau. — Ascult-o pe mama ta, Pavel! il sfitui tata. Noptile vor fi reci in Tolmacevo. Ia ceva mai gros cu tine. Pasa ofta din rarunchi, indaratnic, dar lua puloverul gi il aruncad in geamantan. Tata il inchise si apoi il incuie. — Ascultati-mi cu tofii. Iata care este planul meu. — Ce plan? il intrempse Tatiana, usor frustrati. Sper c& planul tiu presupune sd si mancdm ceva, deoarece... — Stiu prea bine motivul, o repezi tata. Acum taci si asculti-ma! Toate astea te privesc gi pe tine, continua el, apoi incepu si le explice exact ce avea fiecare de facut. Tatiana se tranti la loc in pat. Daci nu urmau si fie evacuafi in clipa aceea, nu mai voia si auda nimic. Pasa pleca in fiecare vari in tabara de baieti din Tolmacevo, Luga sau Gatcina. El prefera Luga, pentru ci raul de acolo era perfect pentru inot. Tatiana prefera si ea ca Pasa si mearga in Luga, deoarece se afla aproape de casa lor de vacant’ — dacha —, lucru 24 PAULLINA SIMONS care ii permitea si-1 viziteze mai des. Tabara din Luga era situati la doar cinci kilometri de dacha lor, daca o luai chiar prin mijlocul padurii. Tolmacevo, pe de alta parte, se afla la douazeci de kilometri de Luga, iar supraveghetorii taberei de acolo aveau reguli stricte si te obligau si te trezesti la rasdritul soarelui. Pasa spunea ca era cam la fel ca in armati.,,Acum ar fi ca si cum s-ar inrola”, isi spuse ea in gand, fara si-1 mai asculte pe tatil ei. Dasa 0 ciupi cu putere de picior. — Au! tipd ea cat putu de tare, in speranta cd sora ei avea si fie pedepsita pentru fapta sa. Dar nimanui nu ii pasa. Nimeni nu spunea nimic. Nici nu se uitau la ea. Toate privirile erau atintite asupra lui Pasa, care stdtea stangaci in mijlocul camerei, imbracat in pantalonii lui cafenii si camasa bej, ponosita. Era ca un boboc ajuns la capitul adolescentei, gata si-si deschida petalele. Un boboc iubit de tofi. Iar el stia asta. Era copilul preferat, nepotul preferat si fratele preferat. $i asta pentru ca era singurul baiat al familiei. Tatiana se ridic& din pat si se duse lang’ Pasa. — Nu mai fi trist! il imbarbata ea, luandu-l in brate. Esti atat de norocos! Te duci in tabard. Eu nu merg nicdieri. EI se indepartd usor de ea, dar foarte putin, nu pentru ca se simtea stanjenit de imbratisarea ei — Tatiana o stia prea bine —, ci pentru c4 nu se considera norocos. Stia ca fratele ei isi dorea mai mult decat orice pe lume sa devini soldat. Nu voia sa plece intr-o tabard prosteasci. — Pasa, i se adres ea vesela, mai intai trebuie si castigi razboiul cu mine si abia pe urma te poti inrola in armata ca si te lupti cu nemtfii. —Taci din guri, Tania! ii rispunse Pasa. — Taci din gura, Tania, repeti si tata. — Tata, continua Tatiana, pot si-mi fac si ew bagajul? Vreau si eu in tabard. — Esti gata, Pasa? Hai si mergem, zise tata, fara s4-i mai ris- punda Tatianei. Caci nu existau tabere pentru fete. — Hai si-ti spun o glum, draga Pasa! insist Tatiana, fara sd se dea batuta in fata carcotelilor fratelui ei. — Nu vreau sa aud glumele tale nesarate, draga Tania. CALARETUL DE ARAMA 25 — Dar asta o sa-ti placid. — Oare de ce ma indoiesc? — Tatiana! Nu avem timp de glume, se rasti tata. — Georg, las fata si vorbeasc4! interveni deda in favoarea Tatianei. Multumindu-i din cap bunicului ei, Tatiana ist incepu anecdota: — Un soldat este condus in fata plutonului de executie. ,Ce vreme urati avem astizi!” le spune el escortelor sale. ,la te uitd cine se plange!” ii rispund acestia. Voi trebuie sd ne si intoarcem.” Nimeni nu se clinti. Nimeni nu schita vreun zambet. Paga ridici din sprancene, o ciupi usor si ii sopti la ureche: — Bravo, Tania! Ea ofta adanc. ,Intr-o zi”, isi spuse ea in gand, ,spiritualitatea mea va fi apreciata, dar nu astazi”. — Tatiana, nu are rost si va luati rimas-bun. O si-l revezi pe fratele tau peste o luna. Coboara si deschide-ne usa din fata. Pe mama ta o supara spatele, fi spuse tata in timp ce se pregiteau si transporte bagajele si gentile cu mncare ale lui Pasa pentru tabard. — Bine, tata. Apartamentul semana cu un vagon de tren — avea un coridor lung, marginit de noua camere. Erau doud bucitirii — una in fata apartamentului, iar cealaltd in spate. Baile gi toaletele erau anexate de bucitarii. In cele noud camere locuiau douazeci si cinci de suflete. Cu cinci ani in urmd, fusesera treizeci si trei de oameni in apartament, dar opt dintre ei fie se mutaseri, fie muriseri, fie... Familia Tatianei locuia in spate. Era mult mai bine si locuiesti in spate. Bucdtaria era mai mare decat cea din fata si avea trepte ce duceau pe acoperis si in curtea interioar’. Tatiana prefera scirile din spate, pentru cd astfel nu mai era nevoitd s& treacd prin fata camerei lui Slavin cel nebun. Bucataria din spate avea un cuptor mai mare si o baie mai mare decat cea din fata. $i doar trei familii le foloseau impreund cu membrii familiei Metanov — familia Petrov, familia Sarkov si Slavin cel nebun, care nu gitea si nu se spala niciodata. Slavin nu se afla pe hol in clipa aceea. Foarte bine! In timp ce stribitea coridorul spre usa din fata, trecu pe lang’ telefonul pe care il foloseau cu totii. Acolo il vizu pe Piotr Petrov. Cat de norocogi erau, isi spuse Tatiana in gand, pentru ci telefonul lor mergea. Marina, verisoara Tatianei, locuia intr-un apartament unde telefonul era mereu stricat, din cauza cablurilor defecte. Era greu si ia legitura cu ea daca nu ii scria scrisori sau nu se ducea personal si o vada, lucru pe care nu reusea si il faci prea des, deoa- rece Marina locuia in cealalta parte a oragului, peste raul Neva. In timp ce se apropia de Piotr, Tatiana observa cA acesta era extrem de agitat. Astepta, evident, o legitura. Desi cablul telefonu- lui era prea scurt pentru a-i permite si se plimbe de colo colo, CALARETUL DE ARAMA 27 reusea sd se agite stand pe loc. Piotr obtinu legitura exact atunci cand Tatiana trecea pe lang’ el pe coridorul ingust. Ea intelese asta, deoarece il auzi tipand in receptor: — Luba! Tu esti? Tu esti, Luba? Tipatul sau fusese atat de puternic gi de neasteptat, incat Tatiana tresari speriati gi se lovi de perete. Cand igi reveni, trecu iute pe lang el, apoi incetini pasul ca s4-i aud spusele. — Luba, mi auzi? Legatura e proasta. Toati lumea incearcd si prinda fir. Luba, intoarce-te la Leningrad! M-ai auzit? A inceput razboiul. Ia cu tine ce pofi, lasi restul acolo gi urca-te in primul tren. Luba! Nu, nu intr-o ora, nu maine! dcum! Ai inteles? Vino imediat! Apoi, dupa o pauza: — Nu te mai gindi la lucruri, ti-am zis! Ma asculti, femeie? Intorcandu-si capul, Tatiana ziri o parte din spatele incordat al lui Piotr. — Tatiana! tata o strafulgeri cu o privire ce pirea si-i spuni: Dacé nu vii acum... Dar Tatiana mai z4bovi putin, ca si asculte mai mult. — Tatiana Geogievna! o strigi din nou tatal ei. Vino si ne ajuti! La fel ca mama ei, si tata ii rostea numele complet numai atunci cand voia si-i dea de inteles ci era vorba despre o problemi serioasi. Tatiana grabi pasul, gandindu-se la Piotr Petrov gi intrebandu-se de ce fratele ei nu putea si deschida singur uga de la intrare. Volodia Iglenko, care era de aceeasi varstd cu Pasa si il insotea in tabara din Tolmacevo, cobora treptele impreund cu familia Metanov, carandu-si valiza si deschizandu-si singur usa. Mai avea inci trei frafi. Era nevoit si se descurce singur. — Pasa, hai sa-ti arat, ii spuse bland Tatiana. Aga se face: pui mina pe clantai gi apesi. Usa se deschide. $i iegi afara. Apoi se inchide in urma ta. Hai si vedem daci te descurci. — Tania, deschide odata usa aia, ii rispunse Pasa. Nu vezi ca trebuie si-mi car geamantanul? Afara, pe strada, pret de cateva clipe ramasera toti incremeniti. — Tania, fi ordoni tata. Ia cele o sutd cincizeci de ruble pe care ti le-am dat si du-te sé cumperi mancare! Dar nu pierde vremea, cum faci de obicei. Du-te imediat! Ai inteles? — Am inteles, tata. Mi duc imediat. 28 PAULLINA SIMONS — Te bagi inapoi in pat, ii sopti Pasa, pufnind in ras. — Haideti, ar fi bine sa plecim, interveni mama. — Da, incuviinta gi tata. Hai si mergem, Pasa. — Pe curand! ii spuse Tatiana, lovindu-| peste brat. El mormai nemultumit gi 0 trase de par. — Leagi-ti parul inainte sa pleci de acasa, o sfatui Pasa. O s4 sperii trecatorii. — Mai taci din guri! i-o intoarse Tatiana, fara urma de ran- chiund. Altfel ma tund. — Bine, hai si plecim acum! zise tata, trigand de Pasa. Tatiana isi lua la revedere de la Volodia, ii facu mamei cu mana, mai aruncd o ultima privire spre spatele lui Pasa, care igi urma parintii fara tragere de inima, dupi care se intoarse la etaj. Deda si babuska se pregiiteau si plece cu Dasa. Mergeau la banca pentru a-si retrage economiile. Tatiana rimase singuri. Rasufla ugurati si se tranti pe pat. Tatiana stia ci venise prea tarziu pe lume. $i ea, si Pasa. Ar fi trebuit s4 se nascd in 1917, ca Dasa. Dupi sora ei, parintii lor mai avusesera gi alti copii, dar nu pentru mult timp: doi frati, unul nas- cut in 1919, iar celalalt in 1921, fuseserd ripugi de tifos. O fetita, nascut& in 1922, murise de scarlatind in 1923. Apoi, in 1924, in vreme ce Lenin isi didea ultima suflare si Noul Plan Economic — 0 revenire efemera la libera initiativa — se sfargea, iar Stalin isi con- solida pozitia politica in prezidiu cu ajutorul plutonului de executie, Pasa si Tatiana veniseri pe lume la o diferenti de sapte minute, cand Irina Fedorovna avea douazeci gi cinci de ani si deja era seca- tuita de puteri. Cei doi soti isi dorisera baiatul, pe Pasa, insa aparitia ‘Tatianei ii luase cu totul prin surprindere. Nimeni nu avea gemeni. Cine avea gemeni? Aproape ci nimeni nu auzise vreodata de gemeni. Si nu aveau loc pentru ea. Ea gi Pasa fusesera nevoiti si impart acelasi patut in primii trei ani de viata. lar dupa aceea Tatiana dormise cu Dasa. Totusi, prezenta ei ocupa un loc foarte valoros in pat. Dasa nu se putea cAsdtori pentru cA Tatiana folosea locul in care ar fi trebuit s4 doarma sotul ei. Si nu pierdea niciodata ocazia de a-i reprosa acest lucru: ,Din cauza ta o si mor fat batrana”. La care Tatiana CALARETUL DE ARAMA 29 riposta imediat: ,Sper s-o faci c&t mai curand. Ca eu si ma pot casatori si si dorm lang’ soful meu”. Dupi ce absolvise scoala, luna trecut4, Tatiana se angajase, ca si nu mai trebuiascd s4 petreaci incd o vara lunga la Luga, citind, vaslind sau jucindu-se cu copiii pe ulitele prafuite. Toate verile copilariei si le petrecuse la dacha lor din Luga sau in apropierea lacului Ilmen din Novgorod, unde pirintii Marinei, verisoara sa, aveau $i ei o dacha. In trecut, Tatiana astepta cu nerabdare si m&n4nce castraveti in iunie, rogii in iulie $i poate nigte zmeur4 in august, si culeaga ciu- perci si afine si si pescuiasca pe rau. Toate — niste placeri atat de mici! Dar vara aceasta avea si fie cu totul diferita. Tatiana realizd c4 se siturase si mai fie copil. Dar nici nu stia cum si fie altceva, aga ci se angajase la fabrica Kirov, aflata in sudul oragului Leningrad. Asta parea si poarte amprenta maturitifii. Acum lucra gi rasfoia mereu Ziarele, clatinand din cap atunci cand citea despre evenimentele din Franta, despre maresalul Pétain sau despre Dunkirk si Neville Chamberlain. Incerca s4 pastreze 0 mina serioasd, dand grav din cap cand vedea stiri legate de criza din Tarile de Jos sau din Extremul Orient. Acestea erau concesiile pe care Tatiana le facea ideii de maturitate — slujba de la Kirov si articolele din Pravda. Ii plicea s& lucreze la Kirov, cea mai mare fabrici din Leningrad si poate din intreaga Uniune Sovietic4. Tatiana auzise ci, undeva in fabrici, muncitorii construiau tancuri. Dar era sceptica. Nu vazuse niciunul pana acum. Ea lucra la tacamuri. Treaba ei era si aranjeze in cutii cutitele, furculitele si lingurile. Era penultima persoana in procesul de asamblare. Ultima era o fata care sigila cutiile. Tatiana o privea cu mild, cAci i se pirea cumplit de plictisitor si sigilezi cutii. Macar Tatiana mAnuia trei ustensile diferite. Avea si fie distractiv si lucreze vara asta la Kirov, isi spunea ea, stand intinsa pe pat, dar nu Ja fel de distractiv cum ar fi fost o evacuare. Tatiana ar fi vrut s4 poatd citi cateva ore. Tocmai incepuse povestirile satirice ale lui Mihail Zoscenko despre realitatile iro- nice ale vietii din Uniunea Sovieticd, insd tata ti diduse instructiuni foarte clare. Se uit cu jind la carte. De ce atata graba? Adultii se 30 PAULLINA SIMONS purtau de parca ar fi izbucnit un incendiu. Nemfii erau la doud mii de kilometri depirtare. Tovarasul Stalin nu avea sa il lase pe trida- torul de Hitler si patrunda in inima farii. Jar Tatiana nu ramanea niciodat’ singur4 acas4, in clipa in care intelesese c& nu avea si urmeze 0 evacuare ime- diati, perspectiva rizboiului nu i se mai paruse atat de fascinanti. Era micar interesantd? Da. Dar povestirea lui Zoscenko — Baia — unde personajul principal se duce si isi spele hainele la o baie public si isi pierde numerele hainelor ramase la garderoba — era de-a dreptul hilar’. Dar omul, cand e gol, unde sa bage numerele? (...) Mi-am scos ‘pan- talonii, caut numdarul: numarul nicdieri. Sfoara ¢ acilea, pe picior; hértiuta nu se vede..A muiat-o apa. Ii dau aluia de la garderoba sfoara; nu urea, — Pe baxa de sfoara, xice, nu eliberex nimic. Asa, oricine poate sa-mi vind cu o gramada de sforicele, ca nu mi-ar mai ajunge paltoanele. Mai Stai, xice, pand pleacd tofi, si atuncea fi-I dau pe dla care o ramane', De vreme ce nimeni nu era evacuat, Tatiana citi povestirea de doui ori, stand intinsa in pat, cu picioarele rezemate de perete, si yazand cu lacrimi. Dar ordinele erau ordine. Trebuia si plece s4 cumpere mancare. Astazi insd era duminic& si Tatianei nu-i plicea si iasi dumi- nica in oras dacd nu se imbrica elegant. Fara si mai cear4 voie cuiva, imprumuta sandalele rosii cu tocuri inalte ale Dasei, in care se clitina ca un vitel nou-nascut, cu doud picioare rupte. Dasa mer- gea mult mai bine; era obisnuita cu ele. Tatiana igi perie parul lung si foarte balai, tanjind dupa buclele negre si bogate ale celorlalti membri ai familiei sale. Al ei era drept si nesuferit de blond. i lega mereu in coada sau il impletea. Astazi il prinse in coada. Culoarea si forma parului ei rimaneau un mister. Mama ii spunea ci gi ea il avusese drept si balai in copilarie. Da, iar 1 Romanfa samovarului (prozd umoristicd), autori Mihail Zoscenko, Panteleimon Romanoy, Ilia Ilf si Evgheni Petrov, povestirea Baia de Mihail Zoscenko, tradu- cere de Igor Block, Editura Univers, Bucuresti, 1976 CALARETUL DE ARAMA 31 babuska povestea cd atunci cand se cdsdtorise avusese doar patru- zeci si sapte de kilograme. Tatiana isi lua singura rochie elegant’ pe care o avea si dupa ce se asigur4 cd era curati din cap pana in picioare si ca avea fata, dintii si mainile bine ingrijite, iesi din camera. O suta cincizeci de ruble era o sum colosala. Nu stia de unde avea tatil ei atatia bani si nici nu era treaba ei 4-1 intrebe. Pareau 84 fi aparut ca prin minune in miinile lui. Ea trebuia s4 se intoarcd acasi cu... cu ce oare? Cu orez? Cu votcd? Uitase deja. — Georg, n-o trimite pe ea! il avertizase mama. N-o sa ia nimic. Tatiana incuviintase din cap. — Mama are dreptate. Trimite-o pe Dasa, tata! —Nu! exclamase tata. $tiu cd o si te descurci. Ia o plasi cu tine, du-te la magazin si cumpari... Ce ti spusese oare si cumpere? Cartofi? Faina? Tatiana trecu prin fata camerei familiei Sarkov si le vizu pe Zhanna si pe Zhenia Sarkov stand pe fotolii, sorbind din ceai si citind, la fel de relaxate ca intotdeauna, de parca era o zi obisnuita de duminica. ,Ce noroc au sa locuiasc4 singure intr-o camer atat de mare!” isi spuse ea in gand. Slavin cel nebun nu se afla pe hol. Foarte bine! Aveai senzatia cA anunful pe care il facuse Molotov cu doar dou ore in urmi era o simpla aberatie intr-o zi cat se poate de normala. Tatiana incepu sa se intrebe daca intelesese corect mesajul tovarasului Molotov — asta pana iesi afara si ajunse pe strada Greceski Prospekt, unde grupuri imense de oameni se indreptau spre Nevski Prospekt, principala strada comerciala din Leningrad. Nu-si amintea si fi vizut vreodati pe strizile din Leningrad atata puzderie de oameni. Se intoarse si porni iute spre Suvorovski Prospekt. Voia s4 ocoleascd puhoiul de lume. Daca toatd multimea aceea se indrepta spre magazinele de pe Nevski Prospekt, atunci ea avea sd o ia in directie opusa, spre Gradinile Tauride, unde prava- liile, nu prea bine aprovizionate, nu aveau nici prea multa cdutare. Doi trec&tori, un barbat si o femeie, o privira stiruitor, cu zam- betul pe buze, atrasi de rochia ei eleganta. Tatiana isi las& ochii in pamint, dar zambi si ea. Se imbracase cu rochia ei splendida — alba cu trandafiri rogii. O avea din 1938, cand implinise paisprezece ani. I-o cumparase 32 PAULLINA SIMONS tatal ei dintr-o piati din Swietokryst, un orag aflat in Polonia, unde se dusese intr-o delegatie pentru uzina de api din Leningrad. Mer- sese in Swietokryst, Varsovia ¢i Lublin. Cand se intorsese acasa, Tatiana credea ci tatal ei facuse inconjurul lumii. Dasei si mamei lor le adusese ciocolati de la Varsovia, dar ciocolata se terminase cu mult timp in urma — mai precis, acum doi ani ¢i trei sute gaizeci si trei de zile. Tatiana purta insd in continuare rochia cu trandafiri rogii, brodati pe o tesatura deasa gi find, din bumbac alb ca zapada. Trandafirii nu erau boboci, ci infloriti. Era o rochie perfecti de vari, fara maneci, cu bretele subtiri. Partea de sus se mula pe piept, in timp ce fusta, lunga pana la genunchi, era atat de larga, incat — atunci cand Tatiana se invartea suficient de repede — capita forma unei parasute. Dar, in luna iunie a anului 1941, rochia avea o singuri pro- blema: era prea mica pentru Tatiana. Snurul din satin, incrucigat pe spate, pe care Tatiana reusea candva sa il string’ complet, acum trebuia sa fie mereu largit. O supira faptul ca trupul ei, in care se simtea tot mai strain’, nu mai incapea in rochia ei preferata. Corpul séu nu cipata formele ademenitoare ale Dasei, care avea solduri, sani, coapse si brate implinite. Nicidecum. Soldurile Tatianei, desi rotunde, ramiseser mici, iar bratele si picioarele ii erau tot subfiri. Numai sanii ii cres- cusera gi aici era problema. Daca gi-ar fi pastrat proportiile, Tatiana n-ar mai fi fost obligata si desfaca tot timpul snurul, expundndu-si spatele gol privirilor tuturor. Adora modelul rochiei, ii placeau atingerea bumbacului pe pie- lea ei gi trandafirii brodati pe care ii mangaia cu degetele, ins4 nu-si suporta trupul mirit, prins in materialul ce nu o mai lasa nici sa respire. li plicea si isi aminteascd momentul in care imbricase rochia pentru prima oar, la paisprezece ani, cand era slab ca un tar, gi plecase, intr-o zi de duminica, la o plimbare pe Nevski. in amintirea acelor vremuri o imbracase si in acea duminica, ziua in care Germania invada Uniunea Sovietica. Un alt motiv— mult mai drag sufletului ei — pentru care Tatiana adora rochia era o mica eticheti pe care scria FABRIQUE EN FRANCE. Fabriqué en France! | se parea extraordinar sa detind un lucru care nu era facut superficial de sovietici, ci era creat cu iscusinti si CALARETUL DE ARAMA 33 romantism de francezi. Caci cine erau mai romantici decat france- zii? Ei erau maestrii iubirii. Toate popoarele erau diferite. Rusii erau de neintrecut in suferint’, englezii in reticenti, americanii in pofta de viata, italienii in dragostea pentru Hristos, iar francezii in speranta pentru iubire. Astfel, atunci cand creasera rochia pentru Tatiana, o invaluisera in promisiuni.,,Imbrac-o, chérie — pareau s4-i spund — gi vei iubi cum am iubit si noi! Imbrac-o si vei descoperi dragostea adevarata!” Si, imbracaté cu rochia ei alba, presaratd cu trandafiri rosii, Tatiana nu dispera niciodaté. Daca ar fi fost creatia americanilor, ar fi fost fericita. Daca ar fi fost facuta de italieni, ar fi inceput sa se roage, iar daca ar fi fost opera englezilor, ar fi devenit mai rezervati. Dar, pentru ca francezii fuseserd cei care o creasera, nu isi pierdea niciodata speranta. Totusi, in clipa aceea, in timp ce strabatea Suvorovski, simtea cum trupul ei adolescentin isi dorea cu disperare si se elibereze din stransoarea nemiloasd a vesmantului. Afara era cald si placut, iar faptul ci Hitler se afla in Uniunea Sovietica intr-o zi atat de frumoasi si plina de promisiuni era un adevarat soc. Tatiana clatind din cap pe drum. Deda nu isi ascun- sese niciodati neincrederea pe cafe o nutrea pentru Hitler. Cand tovaragul Stalin semnase tratatul de neagresiune cu Hitler in 1939, deda le spusese ca Stalin se aliase cu diavolul. Tar acum diavolul il tridase pe Stalin. $i oare de ce ni se parea atat de surprinzator? De ce ne asteptaseram la mai mult din partea lui? Cum de ne putuse- rim inchipui ca diavolul ar fi putut si se comporte onorabil? in conceptia Tatianei, deda era cel mai intelept om din lume. El sustinuse — inc’ de la invadarea Poloniei din 1939 — ca Hitler urmirea si cotropeasci Uniunea Sovieticd. In urmi cu cateva luni, in primavara, incepuse si faci provizii de conserve. Prea multe, bomb§nise babugka. Fi nu ii convenea ca o buna parte din salariul lui deda sa se cheltuiasca pe nofiuni ipotetice precum: pentru orice eventualitate. Ce tot vorbesti acolo? Ce rizboi? il certa ea, privind conservele cu sunci. Cine o si m&nance gunoaiele astea? Eu in niciun caz. De ce arunci banii pe mizerii? De ce nu cumperi ciu- perci marinate sau rogii? Iar deda, care o iubea pe babuska mai mult decat merita vreo femeie si fie iubitd, o lisa si-si verse naduful, aplecindu-si capul, fard si spuna nimic, dar in luna urmitoare se intorcea cu alte conserve cu sunca. Aducea si zahar, cafea, tutun sau 34 PAULLINA SIMONS votcd. Acestea insd nu se pastrau prea mult, caci la fiecare aniver- sare, Zi onomasticd sau de 1 mai votca si cafeaua erau baute, tutunul fumat si zaharul pus in ceai sau in aluatul de paine si plicintd. Deda era un om care nu le refuza nimic celor dragi, insi siesi isi refuza totul. Asadar, de ziua lui refuza si deschida sticla cu votca. Dar babuska tot desfaicea cate o punga de zahar ca sa-i facd placintd cu afine. Singurele provizii care nu scadeau niciodati, ci, dimpotriva, se inmulteau in fiecare luni, erau conservele de sunca, pe care toatd lumea le ura si nimeni nu le manca. Misiunea Tatianei de a cumpiara toate pungile cu orez si toate sticlele de votcd pe care putea sa le gaseasci se dovedea mult mai grea decat isi imaginase. Pravaliile de pe Suvorovski nu mai aveau nicio sticla de votca. Aveau doar brinzi. Dar branza nu finea prea mult. Aveau piine, dar nici painea nu putea fi pastrata mult timp. In rest, nu se mai gasea nimic — nici salam, nici conserve si nici pic de faina. Grabind pasul, Tatiana intra in toate privaliile de pe strada Suvorovski, mergind mai bine de un kilometru, insa niciuna dintre ele nu mai avea conserve sau provizii care sd tind timp indelungat. Si era abia ora trei dupa-amiaza. Trecu apoi pe lang’ doua banci de economii. Amandoua erau inchise. Aveau pe usi afise scrise in graba de mani, care spuneau: AM {NCHIS DEVREME. ,,De ce-ar inchide bancile devreme? Nu se poate si fi rimas fara bani. Doar sunt banci’, isi spunea ea in gand, chicotind de una singuri. Membrii familiei Metanov zaboviseri prea mult — realiza Tatiana — ficindu-i bagajele lui Pasa, certandu-se intre ei si lisandu-se cuprinsi de deznadejde. Ar fi trebuit si plece imediat de acasi daci voiau si mai giseasci provizii. Pierdusera, in schimb, timp pretios, trimitandu-] pe Pasa in tabard. Iar Tatiana intarziase si ea, citind povestirea lui Zoscenko. Ar fi trebuit sa plece de acasa cu o ord mai devreme. Daca s-ar fi dus pe Nevski Prospekt, acum ar fi stat la coada impreuni cu restul lumii. Dar, in ciuda tristetii provocate de faptul ca nu reusise si cum- pere nici macar o cutie cu chibrituri, Tatiana simtea, in aerul cald al verii, cum miresmele trecutului se impleteau cu adierea unei noi ordini mondiale, lucruri pe care nici nu le cunostea si nici nu le intelegea. ,Oare o si-mi amintesc mereu aceast zi?” se intreba in CALARETUL DE ARAMA 35 gand, tragand cu nesat aer in piept.,,Mi-am mai spus gi alta data ca nu voi uita niciodata o anumita zi, dar am uitat toate zilele pe care am crezut cd nu le voi uita niciodati. Imi amintesc momentul cand am vazut primul mormoloc. Cine ar fi crezut? Tin minte cand am gustat pentru prima oara apa sdrata din Marea Neagra. Imi amin- tesc ziua in care m-am rAtacit, pentru prima oari, in padure. Poate c4 ne amintim mereu numai lucrurile pe care le-am trait prima data. N-am trecut niciodata printr-un razboi adevirat”, se gandi Tatiana. ,Poate cd asta nu voi uita niciodata.” Pori apoi spre magazinele din apropierea Gradinilor Tauride. Ti placea aceasti zona a orasului, departe de iuregul de pe Nevski Prospekt si strajuiti de copaci inalti. Erau putini oameni prin preajma. Se bucura de ragazul pe care i-] ofereau aceste clipe de singuratate. Dupi ce intra in alte trei sau patru pravalii, Tatiana avu de gand sa se dea batutd. Voia sd se intoarcd acasi si sd-i spun tatalui sau cd toate eforturile ei fusesera in zadar, dar gandul cd avea 4-1 dezama- geasci, nereusind sa-si ducd la bun sfarsit misiunea pe care i-o incredintase, ii umplea sufletul de neliniste. Aga cd merse mai departe. In apropiere de locul in care strada Suvorovski se inter- secta cu strada Saltikov-Scedrin, se afla un magazin in fata ciruia se intindea o coada imensi de oameni, pe o alee de altfel pustie. Tatiana se ageza cuminte in spatele ultimei persoane de la rand. Mutindu-se cand pe un picior, cand pe altul, continua s4 stea la coada, intreband uneori cat e ceasul. Dupa un timp, oamenii inain- tar un metru. Oftand adanc, o intreba pe doamna din fafa ei pentru ce st&teau la coada. Aceasta ridici agresiv din umeri, intorcandu-se apoi cu spatele. — Pentru ce, pentru ce? mormii ea, tinandu-si geanta lipiti de piept, de parca Tatiana ar fi vrut s-o jefuiasca. Stai la coada ca noi tofi si nu mai pune intrebari tampite! $i Tatiana ramase, ascultatoare, la locul ei. Sirul de oameni mai inaint& un metru. Ea intreba din nou cat e ceasul. — N-au trecut nici zece minute de cand m-ai intrebat ultima oara! se rsti femeia. Cand tanara din fata femeii irascibile pronunta cuvantul danci, Tatiana ciuli urechile. 36 PAULLINA SIMONS — Nu mai au bani, fi spunea tanara unei femei mai in varsta, ce stitea lang’ ea. Stiati? Bancile de economii au rinias fara bani. Habar nu ami ce vor face acum. Sper cA ai pus ceva deoparte la ciorap. Femeia mai in varsta clitind ingrijorata din cap. — Am avut dou sute de ruble, economiile mele de-o viati. E tot ce am la mine acum. — Atunci cumpira! Cumpiri orice! Conservele ar fi alegerea cea mai... — Dar nu-mi plac conservele, ii raspunse femeia, clatinand din cap. Pe Atunci ia caviar! Am auzit ci cineva a cumpirat zece kilo- grame de caviar de la magazinul Elisei de pe Nevski. Ce-o sa faca Oare cu atata caviar? Dar nu e treaba mea. Eu vreau ulei. $i chibrituri. — Ia si niste sare! o sfatui femeia mai in varsta. Poti sa bei ceai fara zahar, dar nu pofi si m&nanci terci fara sare. — Nu-mi place terciul, ii rispunse tanara. Nu mi-a plicut nici- odata. Refuz sa-1 mananc. E o simpli fiertura, nimic mai mult. — Atunci ia caviar! Iti place caviarul, nu-i asa? — Nu. Poate niste cArnati, ii rispunse ganditoare tandra. Prefer niste 4o/basa afumat. Au trecut mai bine de douazeci de ani de cand proletariatul a luat locul tarului. $tiu de acum la ce si ma astept. Doamna din fata Tatianei fornai zgomotos pe nas. Cele doud femei din fata ei se intoarsera spre ea. — N-ai de unde si stii la ce si te astepti! le rispunse ea ridicind vocea. E razboi! exclama apoi, scotand un sunet trist ca un suierat de tren, —Ti-a cerut cineva parerea? — Razboi, dragi tovarase! Reveniti cu picioarele pe pamant, la realitatea lui Hitler! Cumpirati-vi caviar si unt si mancati-le disear’! Pentru ci, tine minte ce-ti spun, in ianuarie, cu cele douad sute de ruble ale tale nu vei mai putea si cumperi nici macar 0 paine. — Mai taci din gura! Tatiana lasa capul in pamant. Nu-i plicea sd se certe. Nici acasa, nici pe strada, cu strdinii. Doi oameni ieseau din magazin, carand la subrat niste pungi mari de hartie. CALARETUL DE ARAMA 37 — Ce-afi luat? ii intrebi ea, politicoasa. — Kolbasa afumat, ii raspunse morocinos un barbat, grabind apoi pasul. Dup4 cum o privea, ai fi crezut ci Tatiana avea sd porneascd pe urmele lui, ca sd-i ia blestematii de 4o/basa afumati. Tatiana conti- nud si stea la coada. Nici macar nu ii placeau carnatii. Dupi alte treizeci de minute, pleca. Pentru c& nu voia sa-1 dezamageasca pe tatal ei, se duse iute in statia de autobuz. Voia si ia autobuzul 22 ca si ajunga la magazinul Elisei de pe Nevski Prospekt, de vreme ce stia ci acolo avea si gaseasc’ macar caviar. Dar apoi se gandi: caviar? ,Va trebui si-1 mancim pana sapti- m4na viitoare. Caviarul nu se poate pistra pana la iarna. Dar oare acesta este scopul? Si facem provizii pentru iarni? Nu se poate”, decise ea in gand; iarna era prea departe. Iar Armata Rosie era invincibila — insusi tovardgul Stalin declarase asta. Porcii de nemti aveau si fie alungati pana in septembrie. in timp ce dadea colful strizii Saltikov-Scedrin, elasticul cu care isi legase parul pocni si se rupse. Statia de autobuz se afla pe cealalta parte a strazii, langa Gradi- nile Tauride. De obicei, de acolo lua autobuzul 136 cind se ducea in vizitd la verisoara ei, Marina. In acea zi avea si ia autobuzul 22 ca si ajungi la magazinul Elisei, dar stia ca trebuia si se gribeasca. Din cate spuneau femeile de la coadi, in curand si caviarul avea si dispara din galantare. Tatiana z4ri atunci in fata ei un chiose de inghetata. Inghetata! Ziua ii paru, dintr-odata, pling de posibilitati. Un barbat citea Ziarul, stand pe un scaunel, sub o umbreluta ce-1 apara de soarele fierbinte. Tatiana grabi pasul. Auzi in urma ei zgomotul autobuzului. Se intoarse si il vazu apropiindu-se de statie. Stia ca il va prinde ugor daci o va lua la fuga. Cobori de pe trotuar ca sa traverseze strada, se uita din nou la autobuz, apoi iar la chioscul de inghetat& si se opri. Isi dorea cu ardoare si minance o inghetata. 38 PAULLINA SIMONS Muscandu-si buza, las4 autobuzul sa treaca. ,Nu-i nicio grab3’, isi spuse in gand. ,Urmatorul va veni in curand, iar intre timp 0 s4 mananc gi o inghetati in statie.” Indreptandu-se spre chiosc, il intrebi neribdatoare pe vanzitor: — Vindeti inghetata, da? — Scrie inghetati, nu-i asa? Iar eu sunt aici, dupa cum bine vezi. Ce doresti? Ridicandu-si apoi ochii din paginile ziarului si vizind-o pe Tatiana, expresia i se inmuie: — Cu ce pot si te servesc, draga mea? — Aveti cumva... incepu ea cu glas tremurator. Avefi créme bralée? — Da, rispunse vanzatorul, deschizand congelatorul. La cornet sau la pahar? — La comet, va rog, spuse Tatiana sarind pe loc. Apoi plati bucuroasa; i-ar fi plitit si dublu daca i-ar fi cerut. Nerabdatoare s4 se desfete cu desertul, Tatiana traversa strada, gri- bindu-se s4 se ageze pe banca din statie, la umbra copacilor, ca si-si savureze inghetata in tihna, in timp ce astepta autobuzul ca si ajung’ la magazin si sé cumpere caviar, pentru ca izbucnise razboiul. Nu se mai afla nimeni prin preajmi, iar Tatiana se bucura de acele clipe de singuratate, infruptandu-se dupa pofta inimii din mica ei placere vinovati. O scoase din hartia alba si aruncd amba- lajul in cogul de gunoi de lang bancd, apoi o adulmeca si atinse cu limba caramelul cremos, dulce gi rece. Inchizand ochii, coplesiti de fericire, Tatiana zambi si savurd inghititura, lasind-o si se topeasc4 pe limba. »Prea buna!” isi spuse in gand. ,Mult prea buna!” Vantul ii flutura prin pir, iar ea si-1 tinu cu o mani in timp ce lingea inghetata de jur imprejurul cornetului. Isi tncrucisi si des- crucis4 picioarele, isi didu capul pe spate, inghiti inghetata si fre- doni cAntecul ce se afla atunci pe buzele tuturor: ,Candva, ne vom intalni in Liov, eu si iubitul meu”. Era o zi perfecti. Timp de cinci minute, uiti cu totul de rizboi, bucurandu-se de o zi splendida de iunie in Leningrad. Cand isi ridicd ochii, Tatiana vazu un soldat care o privea insis- tent de pe cealalta parte a strazii. CALARETUL DE ARAMA 39 Nu era nimic neobignuit s4 vezi un soldat intr-un orag-gar- nizoana ca Leningrad. Soldatii constituiau o priveliste la fel de comund precum bitranele incircate cu plase de cumparituri, cozile din fata magazinelor sau berariile. In mod obisnuit, Tatiana |-ar fi ignorat si gi-ar fi vizut mai departe de drum. Acesta insi o privea de pe cealalta parte a strizii cu o expresie pe care Tatiana nu o mai vazuse niciodata. Se opri din a manca inghetata. Locul unde stitea Tatiana era invaluit in umbri. Soldatul era ins& scaldat in soarele fierbinte al dupa-amiezii. Se uita i ea la el pentru o clipa, iar in acea clipa simti cum ceva fremata inlauntrul ei. Fremata imperceptibil, i-ar fi placut sa spund, dar lucrurile nu stiteau deloc asa. Avea senzatia ca sangele ii zvacneste cu putere prin vene, iar inima ii bitea nebuneste in piept. Clipi, cu rasuflarea intretdiat’. Soldatul parea ca se topeste pe caldaram, in bataia soa- relui dogoritor. Autobuzul opri atunci in statie, blocandu-i privelistea Tatianei. Aproape ci tipa gi se ridici iute in picioare, dar nu ca s se urce in masini — nu, nici pe departe —, ci ca sé porneasca pe urmele sol- datului, ca si nu il scape din priviri. Soferul deschise usile autobu- zului, privind-o rabdator. Desi de obicei tacuti si prietenoasi, Tatianei acum ii venea aproape sa se rasteasca la el, ca si plece odata din calea ei. — Urci in autobuz, domnisoara? Nu pot si te astept la nesfarsit. Sa se urce in autobuz? — O, nu, nu urc, ii raspunse ea. — $i atunci de ce dracu’ mai stai in statie? tipa soferul inchi- zand usile. Tatiana facu un pas inapoi spre banc si il vizu pe soldat aler- gand dupa autobuz. Apoi se opri. Se opri si ea. Soferul deschise din nou usile autobuzului. — Vrei si urci? il intreba soferul pe soldat. Soldatul se uitd la Tatiana, apoi la sofer. — Pentru numele lui Lenin ¢i al lui Stalin! urli soferul inchi- zand din nou usile masinii. Tatiana rimase incremenita in fata bancii. Apoi facu un pas inapoi si, poticnindu-se usor, se asezi din nou la locul ei. 40 PAULLINA SIMONS — Am crezut cd e autobuzul meu, spuse soldatul pe un ton indiferent, ridicand din umeri si dandu-si ochii peste cap. — Si eu Ja fel, ingdimi ea, cu 0 voce rigusita. —Ti se topeste inghetata, ti spuse el binevoitor. Si se topea intr-adevar, prelingdndu-i-se pe rochie, prin varful cormetului. — O, nu! exclami ea, incercind si stearg’ pata, dar nefacind altceva decAt s-o intinda si mai mult. Grozav! murmur’ apoi, observand cA mana cu care stergea rochia fi tremura ugor. — Astepti de mult? o intreba soldatul. Avea 0 voce puternica si grav, presirati cu tonalititi... pe care nu $tia de unde si le ia., Nu e de pe aici”, isi spuse in gand, tinandu-si capul plecat. — Nu chiar de mult, ii rispunse ea. Apoi, cu rasuflarea intretdiata, isi ridicd usor ochii ca si-1 pri- veasci mai bine. $i ii tot ridicd. Era inalt. Purta uniforma militar — bej, extrem de eleganti, iar pe cap avea o beret cu stea rosie. Avea epoleti mari pe umeri, impodobiti cu franjuri din fire argintii. Pireau impresionanti, dar Tatiana habar nu avea ce simbolizau. Oare era un simplu soldat? Avea si pusca. Soldatii de rand aveau pusti? Pe partea sténgi a pieptului purta o singura medalie de argint, cu margini din aur. De sub beret’ se iveau cateva suvite de pir negru. Tineretea si parul negru ii confereau o frumusete aparte, isi spuse Tatiana, in clipa in care privirea ei timid ti intalni ochii de culoarea carame- lului — putin mai inchisi decat inghetata ei créme brilée. Erau oare ochii unui soldat? Sau ai unui barbat? Erau blanzi si surazatori. Tatiana si soldatul se privird cateva clipe unul pe celalalt — cateva clipe care se dovedird ins mult prea lungi. Strainii isi aruncd priviri fugare, apoi se uitd imediat in alta parte. Tatiana avea sen- zafia ci putea si-i rosteasci pani si numele, atat de bine prea si-l cunoasci. Isi desprinse ochii dintr-ai lui, simtindu-se nelinistita si infierbantat’. — Inghetata fi se topeste in continuare, repeti soldatul, la fel de binevoitor. — Of, inghetata asta! M-am siturat de ea, adaiugi Tatiana, rosind. CALARETUL DE ARAMA 41 Se ridicd in picioare si o arunci, cu un gest teatral, in cogul de gunoi, dorindu-si sa fi avut o batist cu care si stearg’ pata de pe rochie. Nu-si didea seama dac& era de aceeasi varst{ cu ea; nu, parea mai mare. Un tanar ce-o scruta cu ochii unui barbat. Continua si priveasc4 staruitor, cu obrajii imbujorati, caldaramul dintre sanda- lele ei rogii si ghetele lui negre de armati. Un autobuz se opri atunci in statie. Soldatul se indrepta spre masina. Tatiana il urmari cu privirea. Chiar gi din felul in care mer- gea parea si fie dintr-o alti lume; inainta cu pasi prea fermi si prea mari, dar nimic nu parea disonant. intruchipa imaginea perfectiunii desavarsite — desavarsite si cunoscute. Ca un tablou de mult pier- dut, peste care dai din intamplare. Peste cateva clipe, autobuzul avea si-si deschida usile si el avea s4 urce, iar dupa ce avea sa-i facd semn cu mina, avea sa dispard pentru totdeauna., ,Nu pleca!” ii strig’ ea in gand. In timp ce se apropia de autobuz, incetini pasul si apoi se opri. Se retrase in ultima clipa si clatina din cap, dandu-i de inteles soferului cd nu avea de gand si se urce in masina. Soferul inchise usile, cu un gest de frustrare, dupa care pleca din statie. Soldatul se intoarse si se asezi pe banca. Gandurile disparura din mintea Tatianei, fari si-si ia macar rimas-bun. Tatiana si soldatul impirtaseau o clipa de tacere.,,Dar cum pu- tem si impartasim tacerea?” isi spuse ea. ,Abia ne-am cunoscut. Dar stai putin! Nici macar nu ne-am cunoscut. Cum am putea si impartasim ceva?” Scrut& strada in lung si-n lat, cuprins4 de neliniste. N-ar putea oare el si-i auda bataile frenetice ale inimii? se intrebi deodata. Dar cum ar putea si nw le auda? Freamatul ei launtric alungi ciorile aflate pe crengile copacilor din spatele lor. Pasarile igi luara zborul inspaimntate, agitandu-si deznadajduite aripile. Din cauza iuregu- lui sentimentelor ei — o stia prea bine. Acum isi dorea cu disperare si se urce in autobuz. Acum! Era soldat, e adevarat, dar mai vazuse gi alta data soldati. Era chipes, e adevarat, dar mai intalnise si alta data soldati chipesi. Si asta chiar vara trecuta. Unul dintre ei — uitase cum il chema, asa cum uita, de obicei, foarte multe lucruri— ii cumpirase o inghetata. 42 PAULLINA SIMONS Nu uniforma militara si nici infatisarea lui o impresionau acum atat de tare. Ci intensitatea privirii cu care o cercetase de pe cealalta parte a strizii, despartiti de zece metri de beton, de un autobuz si de liniile electrice ale tramvaiului. EI scoase un pachet de tigiri din buzunarul uniformei. — Vrei si tu una? o intreba apoi. — O, nu, nu! ii rispunse Tatiana. Nu fumez. Soldatul puse pachetul inapoi in buzunar. — Nu prea cunosc oameni care nu fumeazi, ii spuse el pe un ton vesel. Ea gi bunicul ei erau singurii care nu fumau, se gandi Tatiana. Nu putea s& mai pastreze mult timp tacerea; devenea penibila. Dar cand deschise gura s4 vorbeasci, tot ceea ce voia si spuni i se parea atat de ridicol, incit prefera si tacd, rugandu-se ca autobuzul si vind mai repede. Dar acesta intarzia si apara. — Astepti autobuzul 22? o intrebi soldatul, rupnd, in cele din urmé, tacerea. — Da, ingaima Tatiana cu glas pierdut. Ba nu, addugi apoi, vazand in apropiere un autobuz cu trei cifre — 136. Pe asta il iau, spuse iute, ridicandu-se in picioare. — O suti treizeci si gase? il auzi ea murmurind. Tatiana porni spre autobuz, scoase cinci copeici si se urcd in magina. Dupi ce plati, se indrepta spre locurile din spate gi se agezd pe un scaun exact in clipa in care soldatul se urca si el, ocupand apoi un loc in spatele ei, pe randul de vizavi. Tatiana igi atinti privirea pe fereastri, incercind si nu se gin- deasca la el. Unde voia si ajunga cu 136? O, da, acesta era autobu- zal care o ducea acasa la Marina, pe Polustrovski Prospekt! Acolo avea si mearga. Avea si coboare la statia Polustrovski si si sune la usa Marinei. ‘Tragea uneori cu coada ochiului la soldat. Dar e/ unde se ducea cu 136? Autobuzul trecu de Gradinile Tauride gi o lua pe Liteinii Prospekt. Tatiana isi aranja faldurile rochiei si mangaie cu degetele tran- dafirii brodati. Aplecandu-se printre scaune, isi regia bretelele san- dalelor, sperand ca soldatul si nu coboare in stafiile in care autobuzul oprea. ,Nu aici”, se ruga in gand, ,,nu aici! Si nici aici!” CALARETUL DE ARAMA 43 Unde isi dorea si coboare n-ar fi putut sa spund; stia doar cd nu voia sa-] vada coborand in statia de aici. $i soldatul pirea s-o asculte. Caci statea linistit la locul lui si se uita pe fereastra. Uneori, isi indrepta ochii spre partea din fata a autobuzului, apoi zabovea cu privirea asupra ei. Dupi ce traversa podul Liteinii de pe Neva, autobuzul isi con- tinua drumul prin oras. Cele cateva magazine pe care Tatiana le z&ri pe fereastra erau fie intesate de oameni, fie inchise. Strizile deveneau treptat tot mai goale — strizi luminoase si pustii ale Leningradului. Si statiile treceau, una cate una, prin fata ochilor ei. Autobuzul se indrepta spre partea de nord a orasului. Tatiana realiza in scurt timp ci trecuse de mult de statia Marinei, de pe Polustrovski. Acum nici nu mai stia unde se afla. Cuprins’ de teamé, se agita incordatd pe scaun. Incotro se ducea? Habar nu avea, dar nu putea s& coboare din autobuz. in primul rand, soldatul nu didea semne ca ar avea de gand s& coboare si, in al doilea rand, nu cunostea locurile. Daci avea si se dea jos la urm&toarea statie, trebuia si traverseze strada si s4 ia autobuzul inapoi. Dar ce spera, la urma urmei? Sa vada unde cobora ca sa vind, intr-o alta zi, impreuna cu Marina, in acelasi loc? Gandul ii tulbura sufietul. Sd porneasca in cdutarea soldatului ei. Era ridicol. Deocamdata, tot ce-si dorea cu ardoare era si se retragi cu demnitate si si se intoarca acasi. . Ceilalti cilatori coborara, unul cate unul, din autobuz. In final, singurii pasageri care isi continuau drumul erau Tatiana si soldatul. Autobuzul incepu s4 mearga tot mai repede. Tatiana nu stia ce s faca, Soldatul nu avea de gand s4 coboare. ,In ce m-am bagat?” se intreba ea. Cand se hotiri, in sfargit, si apese pe sonerie ca si coboare, goferul se intoarse spre ea si o intreba: — Vrei si cobori aici, fetito? Dar e 0 zona industriali. Te intélnesti cu cineva? — Adi... nu, ingaimd ea. — Atunci mai asteapta pana la urmitoarea statie! Acolo e si cap de linie. Coplesita de rusine si umilintd, Tatiana se tranti la loc pe scaun. 44 PAULLINA SIMONS Autobuzul opri intr-o autogar4 prafuita. — Asta e capitul, le spuse soferul. Tatiana cobori in autogara incinsd, construiti pe un teren pitra- fos, la capatul unei strazi pustii. fi era team si priveasci in jurul ei. Isi duse mana la piept ca si-si domoleasca bataile inimii. Ce-i rimfnea de facut acum? Nimic altceva dec&t s4 ia autobuzul inapoi. Se indeparta ugor de statie. Apoi, numai si numai dupi ce trase adanc aer in piept, Tatiana indrazni si se uite in dreapta gi il vizu stand pe loc, cu un zambet jucaus pe buze. Avea o dantura perfect’ — bine ingrijita gi alba ca laptele —, lucru cu totul neobisnuit pentru un rus. li rispunse gi ea cu un suris. Pe chip i se citea, probabil, un sentiment de usurare. De ugurare, de teami si de neliniste; si nu numai. — Gata, mi dau bitut, ii spuse soldatul zambind. Unde vrei 4 ajungi? Ce-ar fi putut sa-i raspunda? Rostea cuvintele cu un accent aparte. Vorbea corect ruseste, dar cu un anumit accent. Incerca si-i descopere originile in functie de accent si de dintii uluitor de albi. De unde era oare? Din Georgia? Armenia? Sau poate de undeva de langi Marea Neagri. Ii asocia graiul cu apa sarati a marii. — Poftim? fi raspunse ea in cele din urma. — Unde vrei sa ajungi? repeta soldatul, cu acelasi zambet pe buze. RidicAndu-si capul spre el, Tatiana simti o durere in gat. O pri- vea de sus, dominand-o cu statura lui impundtoare. Desi purta tocuri inalte, abia daca ii ajungea la baza gatului. Ar fi vrut sa-1 intrebe — dac avea sii-si mai recapete vreodati darul vorbirii — ce inalfime avea. , Toate acestea — dintii, accentul si inaltimea — le-ai dobandit din acelasi loc, tovarase?” Stdteau inlemniti in mijlocul strizii pustii. Autogara era aproape goali intr-o zi de duminici in care izbucnise rizboiul. In loc si se plimbe cu autobuzul, oamenii stateau la cozi interminabile ca s4 cumpere mancare. Dar nu era cazul Tatianei, care statea ca bleaga in mijlocul strizii. — Cred c& am ratat statia unde ar fi trebuit s4 cobor, murmura ea. Trebuie si ma intorc. CALARETUL DE ARAMA 45 — Dar unde voiai sa ajungi? repeta el politicos, stand in fata ei, fara s4 faci vreo miscare, incremenit ca o stand de piatra ce eclipsa pana si soarele. — Unde? intrebi ea retoric. Parul ii era ravasit, nu-i aga? Nu se machia niciodata, dar in ziua aceea isi dorea si-si fi dat cu putin ruj pe buze. Sa fi facut ceva — orice — ca si nu se mai simtd atat de stearsa gi de ridicola. — Hai si traversim strada! ii propuse el. Nu vrei sa stai jos? o intreba apoi, aritandu-i o banca din apropierea statiei de autobuz. Putem si asteptim aici urmatoarea masini. $i se agezara pe banca. Prea aproape unul de celilalt. — S-a intamplat un lucru extrem de ciudat, incepu Tatiana dupa cateva clipe — mult prea indelungate — in care isi dresese glasul. Verisoara mea Marina locuieste pe Polustrovski Prospekt. La ea voiam s4 ma duc... . — Dar asta se afla la cativa kilometri departare de aici. Am trecut de mult de statia aia. — Nu se poate, ii rispunse agitata Tatiana. Cred ci am ratat-o. — Nu-ti fie teama! ii spuse el cu o mind serioasa pe chip. O si te duc inapoi. Autobuzul va veni peste cateva minute. — Dar fw... unde voiai sa ajungi? il intreba ea, scrutandu- cu privirea. — Eu? Fac parte din garnizoana. ar astazi patrulez prin oras, ii explica el, cu un licdr in ochi. »Grozav!” isi spuse Tatiana, uitandu-se in alta parte. El se afla in misiune de patrulare, iar eu mai aveam pufin si ajungeam in Murmansk'. Ce proasta am fost!” Stanjenita si rosie la fata ca racul, simfi deodata cum totul se invartea in jurul ei. isi lis capul in pamant. — N-am mincat nimic astizi, in afar de inghetati, ii spuse ea cu glas stins, aflandu-se la granita dintre constiinta si inconstienta. — O, nu, n-ai sd legini aici! ti spuse soldatul cu 0 voce fermi si calma, cuprinzind-o cu bratul. $i nu lesina. 1 Oras din Rusia, situat pe peninsula Kola din regiunea arctica, in apropiere de granita cu Norvegia 46 PAULLINA SIMONS Ametita si dezorientata, nu isi inti capul spre el, cici nu voia si-i vada ingrijorarea din priviri. fi imbatd ins% simfurile cu parfumul lui plicut si masculin. Nu mirosea a alcool si nici a sudoare ca majoritatea rusilor. Dar a ce mirosea? A spun? A apa de colonie? Dar barbatii din Uniunea Sovietici nu-si dideau cu apa de colonie. Nu, asa mirosea el. —Imi pare rau, ti spuse Tatiana viiguit’, incercind si se ridice in picioare. ff: multumesc, adaugi apoi, acceptindu-i ajutorul. — N-ai pentru ce. Te simti mai bine? — Fireste. Cred ci mi-e putin cam foame, asta-i tot. El continua s-o sustina. Bratul ei se pierdea in mana lui imensa, ce parea cat o tard ceva mai mici, poate cat Polonia. Tremurand usor, Tatiana se ridic& in picioare, iar el ii didu drumul, [sand un gol imens in locul miinii sale calde. — Ai stat mult in autobuz, apoi in soare... remarci soldatul cu ingrijorare in glas. O s-ti revii. Hai si mergem! Vine magina, ada- ugi apoi, aritandu-i autobuzul care se apropia. Soferul, acelasi cu care veniser4 ceva mai devreme, ii privi prin- tre sprancenele ridicate, fara si spuna insa nimic. De data aceasta se asezara unul langa altul, Tatiana la fereastra, iar soldatul rezemandu-si bratul de spatarul din lemn al scaunului ei. fi era cu neputintd sd-1 priveascd acum, cand stiteau atit de aproape unul de altul. Nu avea cum sa fuga de ochii lui iscoditori. Dar tocmai ochii isi dorea Tatiana si-i vada cu ardoare. — Nu mise intampla sa lesin mereu, ii spuse ea, uitandu-se pe fereastra. Dar era o minciuna. Caci lesina adeseori. Nici nu-i trebuia mult — o simpla lovituri la genunchi si se pribugea inertd pe podea. Profesorii de la scoala trimiteau acasa cite doua sau trei notificari pe luni, in care ii instiintau pe parintii ei de starile frec- vente de lesin ale fiicei lor. Tatiana ii intalni privirea. — Cum te cheami? o intreba soldatul, cu acelasi zambet ferme- cator pe buze. — Tatiana, ii raspunse ea, cercetandu-i barba usor nerasi, con- turul proeminent al nasului, sprancenele negre si cicatricea mica de pe frunte. CALARETUL DE ARAMA 47 Chipul ars de soare ii scotea si mai mult in evidenta albul coplesitor al dingilor. — Tatiana, repeta el cu glasul lui grav. Tatiana, spuse apoi, mai incet si mai bland. Tania? Taneska? — Tania, fi raspunse ea oferindu-i mana. El i-o lua intr-a sa, inainte de a-i spune cum il cheama. Mana ei micufi si delicata disparu cu totul in palma lui imensi si calda. Avea si-i simta prin degete, prin vene ¢i prin tofi porii bataile fre- netice ale inimii, isi spunea in gand. — Eu sunt Alexander, se prezenti el, continuand s4-i tina mana intr-a lui. Tatiana — un nume pur rusesc, continua apoi. — Ca si Alexander, fi rispunse ea, lasandu-si ochii in pamént. igi desprinse apoi, cu greu, mana dintr-a lui. Alexander avea miinile curate, degetele lungi si subfiri si unghiile ingrijite. In uni- versul Tatianei din perioada sovieticd, era o anomalie ca un barbat sa aiba unghiile taiate si curate. . Isi indrepta apoi privirea spre fereastra murdar’ a autobuzului. Se intreba cine le spila si cat de des o ficea. Incerca si-si abati gandurile de la el. fi simtea ins privirea atintita asupra ei rugand-o in tacere si nu-l evite, gata parca s-o atinga cu mana gi s-o intoarca cu fata spre el. Ea se supuse rugimintii lui ticute si, ridicindu-si ochii, il intreba zambind: — Vrei si-fi spun o gluma? — Abia astept. — Un soldat este condus in fata plutonului de executie. ,Ce vreme urata avern astazi!” le spune el escortelor sale. ,,Ja te uita cine sep !” ii raspund acestia. Voi suntem obligati si ne intoarcem, nu tu.” Alexander rise cu pofti, fird si-si desprinda nicio clipa privi- tea-i vesela de la chipul ei. Tatiana simtea cum se topea sub ochii lui. — E nostim, Tania, ii spuse el. — Ip multumesc, rispunse ea zambind gi adaugand apoi iute: Mai stiu o glumi. ,,Domnule general, ce soarti credeti ci va avea razboiul nostru?” — Pe asta am auzit-o si eu, interveni Alexander. ,Dumnezeu stie cA e deja pierdut”, raspunde generalul. — ,$i atunci de ce ne mai luptim?” continua Tatiana. — ,Ca si vedem cine va pierde”, incheie Alexander. 48 PAULLINA SIMONS Zambir’ amandoi, afintindu-si apoi ochii in alta parte. — Bretelutele tale sunt desfacute, il auzi Tatiana spunand. — Poftim? . — Ti s-au desfacut bretelele rochiei. Intoarce-te cu spatele la mine ca si le prind. Ea se supuse, iar el ii leg panglicile subtiri din satin. — Cat de stranse le vrei? — Asa e bine, ii raspunse ea, cu glasul gatuit de emofie gi risufla- rea intretdiata. La gandul ca privirea lui ar putea sa alunece pe spatele ei gol, dincolo de bretelele rochiei, se simti deodata coplesita de stanje- neali si sfial. Cand se intoarse cu fata spre el, Alexander isi drese glasul si o intreba: — Cobori la statia Polustrovski? Ca s-o vezi pe verigoara ta Marina? Caci ne apropiem. Sau vrei si te conduc acasa? — Statia Polustrovski? repeta Tatiana, de parca ar fi auzit cuvantul pentru prima oar. O, nu! exclami apoi, punandu-si mana pe frunte. Nu pot si m& duc acasa. O si am necazuri. — De ce? intreba Alexander. Cu ce pot si te ajut? De ce il credea sincer? $i, mai ales, de ce simtea dintr-odata un sentiment de usurare, de parca cineva i-ar fi luat o piatri de pe inima? De ce se simtea mai puternica si nu se mai temea sa ajunga acasa? Dupi ce fi povesti despre rublele pe care le avea in buzunar si despre esecul misiunii ei de a aduce mancare acasa, Tatiana incheie, spunandu-i cu tristete: — Nu stiu de ce mi-a incredintat tata sarcina asta. Dintre toti membrii familiei mele, sunt cea mai putin capabila s-o duc la bun sfarsit. — Nu te subestima! o incuraja Alexander. In plus, pot si te ajut. — Serios? Ti explici apoi cd avea si o ducé la unul dintre magazinele des- tinate numai ofiterilor din armata, magazine ce purtau numele de Voentorg, de unde putea si cumpere majoritatea lucrurilor de care avea nevoie. — Dar eu nu sunt ofiter, ii rispunse ea. — Tu nu, dar eu da. CALARETUL DE ARAMA 49 — Serios? — Da, ii raspunse el. Alexander Belov, locotenent-major. Esti impresionata? — Mai degrabi sceptica. Alexander izbucni in ras. Tatiana spera sa nu fie atat de batran incat s% aiba gradul de locotenent-major. — Pentru ce-ai primit medalia din piept? il intreba ea. — Pentru virtute militara, ii rspunse el ridicand indiferent din umeri. — Ooo! exclama Tatiana, schitand un zambet timid de admi- ratie. Ai dat dovada cu adevarat de fapte de vitejie? — N-am facut mare lucru. Unde locuiesti, Tania? — Langa Gradinile Tauride, la intersectia strizii Greceski cu Soviet Cinci, ii explica ea pe loc. $tii unde e? — Patrulez peste tot, fi rispunse Alexander, incuviintand din cap. Locuiesti cu parintii? — Desigur. Cu pirintii, cu bunicii, cu sora si cu fratele meu geamn. — Toti intr-o singura incipere? intreba apoi pe un ton neutru. —Nu, avem doui! exclamé incantata Tatiana. Iar bunicii mei se afla pe o listi de asteptare pentru locuinte, ca s4 primeasca o alta camerd atunci cand se va ivi vreuna. — $i de cand se afla pe aceasta listd de asteptare? intreba Alexander. — Din 1924, rispunse Tatiana $i amandoi izbucnira in ras. Pareau si meargi de-o vesnicie cu autobuzul. — N-am cunoscut niciodata doi frati gemeni, spuse Alexander cand coborara din masina. Sunteti apropiati? — Da, desi Pasa poate fi uneori ingrozitor de enervant. Crede c&, daca e biiat, are dreptul si iasi mereu invingator din orice con- fruntare. — Si nu se intampla aga? — Nu, daca imi sta in puting’ s4-1 impiedic, fi raspunse Tatiana, evitandu-i ochii iscoditori cu care o tachina in tacere. Tu ai frati sau surori? — Nu, am fost singur la parinti, spuse Alexander, adaugand apoi iute: Am ajuns de unde am plecat. Din fericire, nu suntem 50 PAULLINA SIMONS departe de magazin. Vrei si mergem pe jos sau asteptim autobu- zul 22? Tatiana il privea nedumerita. Folosise cumva verbul /a trecut? Spusese cumva: Am fost singur la parinti? — Putem si mergem pe jos, rispunse ea incet, scrutandu-i cu ochi curiogi oasele faciale, proeminente si vizibile, ce-i confereau 0 frunte inalta si un maxilar puternic, Avea chipul cioplit, parca, in piatra. $i parea c& scragneste din dinti. — De unde esti, Alexander? il intreba ea, rostind cuvintele cu grija. Ai un accent... deosebit. —— Spune-mi ci nu vad bine! exclami el privindu-i sandalele cu tocuri inalte. Dar vei putea si mergi cu aceste incaltari? — Da, mi descurc, rispunse ea. Incerca oare si schimbe subiectul? Una dintre bretelele rochiei fi alunecase de pe umar. Alexander i-o ageza la loc, atingandu-i pielea cu degetul. Tatiana se facu rosie ca racul. Nu suporta faptul ca se imbujora toata fara motiv. Alexander o privea cu o expresie... Cum ar fi putut oare s-o defineascA? Uimire gi incantare deopotriva. — Tania... -— Hai sa mergem! spuse ea, simtind cum focul mistuitor al unor sentimente complet necunoscute pana atunci ameninta sa-i parjoleasca sufietul. Totul i se parea naucitor: lumina puternicd a zilei, ticiunii incingi pe care parea si pageasca, dar si glasul lui. Sandalele fi rineau picioarele, dar nu voia s4-i spuna asta. — Magazinul e departe de aici? — Nu foarte departe. Dar va trebui si trecem pe la cazarmi, ca s& predau arma gi sd semnez ci mi-am incheiat misiunea de patru- lare. Voi fi ins nevoit si te leg la ochi tot restul drumului. Doar nu trebuie sd afli unde e cazarma soldatilor, nu-i aga? Tatiana nu avea de gind sa-i cerceteze chipul ca si vada daca glumea sau nu. — De cand ne-am cunoscut, n-am vorbit deloc despre razboi, spuse ea pe un ton neutru, afisand insd o mina cat mai serioasi. Alexander, ce parere ai de actiunile lui Hitler? CALARETUL DE ARAMA 51 De ce o privea cu ochi atat de veseli? Ce ii spusese de i se pirea atat de nostim? — Chiar vrei si vorbim despre rizboi? — Fireste, insista Tatiana. E un subiect extrem de grav. — Era inevitabil si izbucneasca, ii raspunse el, cu aceeasi expre- sie de uimire pe chip. Ne asteptam sa inceapa. Hai pe aici. Trecura pe lang’ Palatul Mihailovski sau-Castelul Inginerilor, cum i se mai spunea uneori, si traversari podul de pe raul Fontanka, aflat la intersectia canalelor Fontanka si Moika. Tatiana adora podul de granit, usor arcuit, si se plimba uneori pe parapetele scunde ale acestuia. Nu avea si o faca si in acea zi, fireste. Caci nu voia sa se poarte copilareste. Trecura apoi pe lang capatul vestic al Gradinii de Vara, Letniy Sad, si ajunsera pe Campul hui Marte, Marsovo Péle, destinat para- delor militare. — Fie vom ceda fara in mainile lui Hitler, continua Alexander, fie vom lupta pana la ultima suflare pentru Mama Rusie. Dar aceasta ultima varianta ne va aduce si sfarsitul. Cazarma se afld dincolo de c4mp, ii spuse apoi, aritandu-i locul cu mina. — Sfarsitul? Vorbesti serios? intreba Tatiana cu emotie in glas, incetinind pasul. Voia s4-si scoata sandalele si si mearga desculta prin iarba. — Vei pleca pe front? — Voi pleca unde mi vor trimite, rispunse Alexander, mergand si el mai incet $i apoi oprindu-se. Tamia, de ce nu-fi scoti sandalele? O si te simti mult mai bine. — Mi simt bine gi aga. De unde gtia cd o dureau picioarele? Era atat de evident? — Hai, scoate-le! insista el cu blandefe. Iti va fi mult mai usor s4 mergi prin iarba. Avea dreptate. Cu un sentiment de usurare, isi desficu repede cataramele sandalelor si le scoase din picioare. —E mai bine aga, ii spuse apoi, ridicandu-se si cercetandu-1 cu privirea. Alexander rimase, pentru o clipa, tacut. — Acum chiar esti micutd de statura, rupse el tacerea in cele din urma. — Nu sunt micuti de staturd, riposta Tatiana. Esti tu prea inalt. 52 PAULLINA SIMONS Simtind cum obrajii fi iau foc, isi lis ochii in pamant. — Cai ani ai, Tania? — Mai multi decat iti imaginezi, ii raspunse ea, incercind s4 para mai mare si mai maturi. Suvitele blonde ii fluturau prin aer in bataia caldi a vantului din Leningrad, acoperindu-i fata. Tinandu-si sandalele intr-o mani, incerca s4-si aranjeze parul cu cealalti. Isi dorea si fl avut un elastic cu care si-l prinda in coada. Alexander intinse mana gi ii dadu parul la o parte de pe fat&. Privirea ii aluneci peste chipul ei, admi- randu-i ochii in treacat si poposind apoi asupra gurii sale. Era murdara de inghetat4? Da, probabil ci acesta era motivul. Cat de stanjeniti se simtea! isi plimbi limba peste buze, incercind si-gi curete colturile gurii. — Ce e? il intreba ea. Sunt cumva murdari de inghetata?... — De unde stii cati ani imi imaginez ci ai? Spune-mi cAti ani ai! — O si implinesc in curand saptesprezece. — Cand? — Maine. — Nu ai nici micar saptesprezece ani, murmur’ Alexander. — li tmplinesc méine! repeti ea, indignati. — Da, corect. Esti foarte ,batrana”, remarca el cu un licdr vesel in ochi. — Dar tu cAti ani ai? — Douiazeci si doi. Fix douazeci si doi. — Aha! spuse ea, fari si-si ascunda dezamigirea din glas. — Ce e? Ti se pare ca sunt foarte batran? o intreba Alexander cu zimbetul pe buze. — Strivechi as putea spune, rispunse Tatiana, la fel de surazi- toare. Stribateau, cu pasi lenti, Campul lui Marte. Tatiana mergea desculta, tinand in maini sandalele rosii. Cand ajunsera din nou pe caldaram, si le puse in picioare si, dupi ce traversar strada, se oprira in fata unei clidiri maronii, din stuc, cu patru etaje, care se distingea prin lipsa usii de la intrare. Un coridor intunecat si adanc te purta induntru. — Aceasta este cazarma Pavlov, unde sunt incartiruit, ii spuse Alexander, CALARETUL DE ARAMA 53 — Aceasta este renumita cazarma Pavlov? intreba Tatiana, pri- vind clidirea insipida si murdar’. Nu-mi vine sa cred! — Dar ce te asteptai sd vezi? Un palat cu turle acoperite de vApada? — Vin gi eu cu tine? — Doar pana la poarti. Predau arma si semnez de plecare. Ma astepti, da? — Te astept. Dupa ce strabatura o arcada lung§, ajunser4 in fata unor porti de fier adancite in zidaria intrarii. Un soldat tandr, aflat de straja, ridica mana in semn de salut. — Poftiti, domnule locotenent! Cine v4 insoteste? — Tatiana. O sa mi astepte aici, sergent Petrenko. — Fireste, raspunse soldatul, privind-o pe furig pe Tatiana. il urmiri pe Alexander trecand de portile de fier ale intrarii si traversand o curte interioari, unde — dupi ce se saluta cu un alt ofifer tanar — se opri ca sd stea de vorba si si rad& cu un grup de soldati care fumau. Apoi igi vézu mai departe de drum. Nimic nu-| distingea de ceilalti, cu exceptia staturii sale inalte, a parului negru ca abanosul si a dintilor albi ca laptele, a umerilor lati si a mersului ferm si apasat. A faptului cd era plin de viata, pe cand toti ceilalti erau incremeniti in tacere. Petrenko o intreba dacd voia sd stea pe scaun. Tatiana clatina din cap. Alexander ii spusese si-l agtepte acolo, aga cd nu avea nici cea mai micd intentie s4 se clinteasc4. $i cu atat mai putin s4 se aseze pe scaunul altui soldat, chiar daci simtea nevoia si stea jos. In timp ce scruta cu privirea poarta cazirmii, asteptandu-I pe Alexander, Tatiana avea senzatia ci pluteste pe aripile destinului, ce-i impletea in cale neprevazutul cu dormga. Si pofta de viata. »Viata este atat de imprevizibila’, obisnuia deda s4 spun. ,Asta nu-mi place de/oc la ea. Ag vrea si semene mai mult cu matematica.” Dar in ziua aceea Tatiana nu era de acord cu asta. Ar fi preferat oricind 0 zi ca aceea in locul oricirei alte zile petrecute la scoala sau la fabrica. De fapt, ar fi preferat-o in locul oricirei alte zile din viata ei. 54 PAULLINA SIMONS — Civilii au voie inauntru? il intreba apoi pe paznic, ficind un pas spre el. — Depinde ce are gi santinela de cAstigat, ii rispunse Petrenko, zambindu-i si facdndu-i cu ochiul. — Te-ai cam intrecut cu gluma, sergent Petrenko. E timpul sa te opresti, fi ordona Alexander, trecand iute pe langa el. SA mergem, Tatiana! Nu mai purta arma pe umar. Tocmai cand se pregiteau sa strabat’ arcada ca si iasd in strada, un soldat le sari in cale, aparand pe neasteptate din spatele unei usi secrete pe care Tatiana nu o vizuse. Se sperie atat de tare, incat scoase un tipat indbusit, ca un scheunat. — Dimitri, de ce-ai facut asta? il mustri Alexander clitinand din cap $i punandu-si mana pe spatele Tatianei. — Ca si vad ce fete faceti, ii raspunse soldatul razand zgomo- tos. De-aia! Tatiana isi recipati iute stipfnirea de sine. Avea senzatia ca Alexander facuse nu doar un pas spre ea, ci se si asezase in fata ei, in dorinta de a o apira. Se insela oare? Ce absurd! — Alex, cine e noua ta prietena? il intreba apoi soldatul zam- bind. — Dimitri, ti-o prezint pe Tatiana. EI fi stranse cu putere mana Tatianei, refuzind si-i mai dea drumul. Ea si-o retrase cu multa gratie. Dupa standardele rusesti, Dimitri avea 0 inaltime medie, dar era scund in comparatie cu Alexander. Avea trasaturi tipic rusesti: chipul sters gi lipsit de culoare, nasul lat si carn si buzele extrem de subfiri, ca doud benzi elastice, prinse slab intre ele. Gatul ii era presirat pe alocuri cu cateva taieturi de brici. Sub ochiul stang avea o alunitd neagra. Bereta pe care o purta pe cap nu era impodobita cu vreo stea rosie, ca aceea a lui Alexander gi nici epoletii de pe umeri nu aveau franjuri argintii. Cei ai lui Dimitri erau rogii, cu 0 dungi subfire si albastra. Tunica uniformei nu se bucura nici ea de vreo distinctie militara. — Ma bucur si te cunosc, ii spuse el Tatianei. $i unde va ducefi? ii intreba apoi. Alexander ii marturisi care le era destinafia. CALARETUL DE ARAMA 55 — Dac vreti, pot si v4 ajut si ducefi cumpiariturile acasa, se oferi Dimitri. . — Ne descurcam si singuri, Dima. Iti multumim oricum, ii ris- punse Alexander. —— Dar nu-i niciun deranj. Plaicerea e de partea mea, insista Dimitri, privind-o staruitor pe Tatiana. $i cum I-ai cunoscut pe locotenentul nostru? o intrebi apoi, mergand langa ea, in timp ce Alexander ii urma indeaproape. Tatiana igi intoarse capul spre el, citindu-i ingrijorarea pe chip. Privirile li se intalnirad pentru o clipa. Alexander grabi pasul, luand-o inaintea lor. Magazinul Voentorg era chiar dupa colt. — Ne-am izbit unul de celalalt in autobuz, rispunse Tatiana. Ts-a facut mild de mine si mi-a oferit ajutorul. — Norocul a fost de partea ta, spuse Dimitri. Cici nimeni nu sare mai repede decat Alexander in ajutorul unei domnisoare aflate la ananghie. — N-ag putea spune cd sunt la ananghie, murmuri Tatiana, in timp ce Alexander 0 impinse usor cu mana, indemnand-o s intre in magazin si punand astfel capat conversatiei lor. Tatiana fu uimita si descopere ce se afla dincolo de o simpla usa din sticla, pe care statea scris: ACCESUL PERMIS NUMAI OFI- TERILOR. In primul rand, nu stitea nimeni la coada. Si, in al doi- lea rand, magazinul era intesat cu saci de provizii, iar mirosul de peste si suncd afumati ce plutea in aer se impletea cu miresmele de cafea gi tigari. Alexander 0 intreba cati bani avea la ea, iar Tatiana era convins c& raspunsul il va lisa fara grai. El ridicd doar din umeri, spunand: — Am putea si-i cheltuim pe toti numai pe zahar, dar trebuie s4 fim prevazitori, nu-i asa? — Nici nu stiu ce-ar trebui si cumpar. Cum ag putea sa fiu prevazatoare? — Cumpiri ca si cand nu vei mai vedea niciodatd aceste pro- duse, o sfatui el. Tatiana ii oferi banii fara s4 mai stea nicio clipa pe ganduri. Tar Alexander ii cumpara patru kilograme de zahir, patru kilo- grame de faina alba, trei kilograme de ovaz, cinci kilograme de orz, trei kilograme de cafea, zece conserve de ciuperci marinate si zece conserve de rosii. Mai lua si ea un kilogram de caviar negru, iar cu 56 PAULLINA SIMONS cele cAteva ruble care ii mai rimaseseri mai cumpari doua conserve de suncd, pentru a-i face pe plac lui deda. $i un baton de ciocolata pentru plicerea ei. Zambind, Alexander ii spuse ca va plati ciocolata din banii lui, apoi ii cumpara cinci batoane. O sfatui apoi si ia si nigte chibrituri. Tatiana stramba putin din nas, spunandu-i — cu inteligent’, credea ea — c& nu poti manca chibrituri. i mai sugerd si cumpere nigte ulei de motor. Dar nu aveau masind, protest’ ea. Alexander insist s{ cumpere oricum. Tatiana refuza s4-1 asculte. Nu voia si cheltuiasca banii tatalui ei pe fleacuri, cum erau chibriturile si uleiul de motor. — Dar, Tania, intreba el, cum o si folosesti faina daca nu vei avea chibrituri ca s4 aprinzi focul? {ti va fi greu si coci paine daci nu vei putea s4 aprinzi cuptorul. Accept si cumpere chibrituri numai dupa ce afld c4 nu costau mai mult de cateva copeici, dar chiar gi aga, lua doar o singuri cutie cu 200 de buciti. — Nu uita sf iei si ulei de motor, Tania! — Cand voi avea masini, voi cumpara si ulei. — Dar daci, in iarna asta, nu vei mai gisi pic de kerosen? intreba Alexander. — $i ce daca? riposta ea. Avem electricitate. — Cumpiri-| oricum! insisti el, incrucisandu-si bratele. — Ai spus , iarna asta”? Ce tot vorbesti? intrebi ea fluturandu-si indiferenta mana prin aer. Dar e abia iunie. N-o si ne luptim cu nemftii pana in iarna. — Spune-le asta londonezilor! pled el. Spune-le asta francezi- lor, belgienilor sau olandezilor! Se lupti... — Dacé actiunile francezilor se pot numi lupti... — Tatiana, cumpari niste ulei de motor, insist’ Alexander razand. N-o sa-ti para rau. Ar fi vrut 4-1 asculte, dar glasul tatalui ei fi risuna cu putere in minte, certand-o pentru ca fi cheltuise banii pe fleacuri. Asa ca refuza. liceru, in schimb, vanzatorului un elastic subfire, cu care igi leg frumos parul, in timp ce Alexander plitea cumparaturile. Tatiana il intreba cum aveau sd duca proviziile acasa. CALARETUL DE ARAMA 57 — Nu-ti face griji! raspunse Dimitri. De asta v-am insotit pana aici. — Ne vom descurca singuri, Dima, ii zise Alexander. — Alexander, interveni Tatiana, Avem foarte multe... — Vi-1 prezint pe Dimitri, calul dumneavoastri de povara! Sunt la dispozitia dumneavoastra, tovarase Alexander, continua Dima, ranjind sarcastic. Tatianei nu fi scipa ranjetul sardonic, amintindu-si atunci expresia de uimire pe care i-o surprinsese pe chip — aceeasi ca sia ei — in clipa in care intraseri in magazinul destinat NUMAI OFITERILOR. — Esti in aceeasi unitate cu Alexander? il intreba Tatiana pe Dimitri in timp ce aranjau proviziile in lizi de lemn. — O, nu, nu! raspunse el. Alexander este ofiger, pe cand eu sunt doar un simplu soldat. Fata de statutul meu umil, are multe grade inalte. Lucru care ii permite si md trimit’ pe frontul din Finlanda, continua apoi, cu acelasi ranjet pe buze. — Nu in Finlanda, il corect’i cu blandete Alexander. $i nu pe front, ci in Lisiy Nos, unde trebuie sa verifici intaririle armate. De ce te vaiti? — Nu mi vait. Te ridic in slavi pentru cat esti de prudent. Tatiana ii aruncd o privire lui Alexander, nestiind cum sa inter- preteze ironia pe care o tridau buzele intinse si subtiri ca doua benzi de elastic ale lui Dimitri. — Unde se afl Lisiy Nos? intreba ea. — Pe istmul Kareliei', ii raspunse Alexander. Poti si mergi pe jos? — Fireste, ii raspunse Tatiana. Abia astepta s4 ajunga acasa. Sora ei avea si ramana fara grai cand avea si o vada insotita de doi soldati. Cara lada cea mai usoara, cea cu pachetele de cafea si caviar. —Ti se pare grea? o intreba Alexander. —Nu. De fapt, era destul de grea si nu stia cum avea sa ajunga pana la statia de autobuz. Aveau sd ia magina, nu-i aga? Doar nu intentionau 1 Tstmul Karelia este fasia ingusta de pamant dintre golful Finic si lacul Ladoga, in nord-vestul Rusiei. 58 PAULLINA SIMONS si strabata pe jos tot drumul de la Campul lui Marte pana la apar- tamentul ei din Soviet Cinci! Deoarece caldaramul era ingust, erau nevoiti si mearga in sir indian — Alexander in fata, Tatiana la mijloc, iar Dimitri in arier- — Alexander, strigi Tatiana gafaind, mergem acasi... pe jos? Aproape ci nu mai avea suflare. Alexander se opri. — Di-mi mie lada! ii ceru el. — Nu, ma descurc. Alexander lisa lada lui jos si, asezdnd-o pe a ei deasupra, le lua apoi pe amandoui, de parca ar fi fost usoare ca un fulg. — Probabil c4 picioarele te dor cumplit in sandalele alea. Hai sa mergem acum! Deoarece aleea pe care o stribiteau devenea acum mai larga, Tatiana i se alatur’ lui Alexander, Dimitri o fianci gi el la stanga. — Tania, crezi cd eforturile ne vor fi rasplatite? — Cred ci tata va va servi cu niste votca, fireste. — Tania, isi continua Dimitri tirul de intrebari, obisnuiesti si iesi in oras? Sa iasd in oras? Ce intrebare ciudata! — Nu prea, rispunse ea sfioasa. — Ai fost vreodata la Sadko? —Nu. Dar sora mea merge deseori. Spune ci e un local frumos. — N-ai vrea s& vii cu noi la Sadko la sfarsitul siptamanii vii- toare? intreba Dimitri, aplecandu-se spre ea. — Nu, multumesc, raspunse ea, lisandu-si ochii in pamant. — Hai, vino! insista Dimitri. Ne vom distra de minune. Nu-i asa, Alexander? Dar Alexander nu raspunse. Mergeau toti trei alituri pe caldaramul lat. Tatiana se afla la mijloc. Cand se intalneau cu alti trecitori, Dimitri pasea in spatele Tatianei ca si le facd loc. Dar de cfte ori era nevoit si treaci in spatele ei, o facea fara tragere de inimi, oftand adanc, ca gi cand ar fi dus o lupta aprig’ si trebuia si-si cedeze teritoriile in mainile dugmanului. La inceput, Tatiana crezuse c4 trecdtorii erau dusmanii lui, dar intelese in curand c& adevaratii sai inamici erau, de fapt, ea si Alexander, care CALARETUL DE ARAMA 59 continuau si mearga unul lang’ celilalt, fard si facd vreun pas in urma. — Te simti obosita? o intreba Alexander incet. Tatiana incuviinta din cap. — Vrei si te odihnesti cateva minute? o intreba din nou, lisand lazile jos. Dimitri ficu gi el la fel, cu ochii atintiti asupra Tatianei. — Asadar, Tania, tu unde mergi si te distrezi? — Sa mi distrez? repeti ea. Nu stiu. Ma duc si ma plimb in parc. Sau merg cu familia la dacha noastra din Luga. Apoi, intorcandu-se spre Alexander, il intreba: — Ai de gand sa-mi spui de unde esti sau trebuie si ghicesc? — Cred ci va trebui sa ghicesti, Tania. — Dintr-o regiune cu apa sdrata. —— Nu ti-a spus inc’? interveni Dimitri, stand foarte aproape de ei. — Smulg cu clestele raspunsurile din gura lui. — Un lucru surprinzator, intr-adevar! — Bravo, Tania! rispunse Alexander. Sunt din Krasnodar, un oras de langi Marea Neagra. — Da, din Krasnodar, spuse si Dimitri. Ai fost vreodati acolo? — Nu. N-am fost nicaieri. Dimitri isi atinti privirea asupra lui Alexander, care lua lazile, spunand tiios: — Hai si mergem! Trecura pe langi o bisericd si traversara Greceski Prospekt. Tatiana era atat de adancit& in ganduri, incercind cu disperare si gaseasci o cale prin care sa-1 revada pe Alexander, incAt trecu, absentia, pe lang’ clidirea unde se afla apartamentul ei. Strabatu- seri deja cateva sute de metri, ajungand aproape de intersectia cu Suvorovski, cand se opri brusc. — Vrei sa te mai odihnesti putin? intreba Alexander. — Nu, rispunse ea, incercind s4-si ascundi tremurul din glas, care i-ar fi tridat freamitul launtric, Am trecut de cladirea in care stau. — Am trecut de ea? exclama Dimitri. Cum e posibil? — Am trecut gi pace! Asta e! rispunse ea. E in celalalt capat al strazu. 60 PAULLINA SIMONS Alexander isi lisi capul in pamant, zambind. Facura apoi cale intoarsa. — Stau la etajul trei, le spuse ea dupa ce deschisera uga de la intrare. Veti putea urca ducind greutitile astea? — Avem de ales? intrebi Dimitri. Existé cumva vreun lift? Fireste ci nu, adaugi tot el. Doar nu suntem in America. Nu-i aga, Alexander? — Cred c& nu, raspunse el. Urcari scirile in fata Tatianei. — Iti multumesc, gopti ea in spatele lui Alexander, mai mult pentru sine. De fapt, gandea cu voce tare. Gandurile ii erau asurzitoare, asta era tot. — Cu plicere, raspunse el fri s4 se intoarcd spre ea. Tatiana continua si urce treptele, cu pagi sovaitori. Cand deschise usa apartamentului comun, spera ca Slavin cel nebun sa nu zaca pe podea, in mijlocul coridorului. De data aceasta insd sperantele ii erau desarte. Caci zacea intins pe hol, cu picioa- rele in camer, risucit ca un sarpe, slab, murdar ¢i duhnind cumplit, cu fata acoperit& de parul incAlcit gi slinos. — Slavin a luat-o iar razna, fi sopti ea lui Alexander, care o urma indeaproape. — Cred ca asta e cea mai mica dintre problemele lui, raspunse el, tot in soapta. Mormiind, Slavin o 1asa pe Tatiana si treac& pe langi el, dar il prinse pe Alexander de picior gi izbucni intr-un ris isteric. — Tovarase! interveni Dimitri, sarindu-i in ajutor lui Alexander si punandu-si piciorul pe mana lui Slavin. Da-i drumul domnului locotenent! — Mi descurc gi singur, Dimitri, spuse Alexander impingandu-1 cu cotul. Slavin schelalai inc&ntat si se agita si mai tare cu mana de gheata lui Alexander. — Tanegka noastra aduce un soldat chipes acasi, strigi Slavin. Pardon! Ba chiar doi soldati chipesi! Ce-o si spund tatal tau, Tanegka? O sia fie de acord? Nu cred. Nu cred deloc. Nu-i place si-i aduci baieti acasa. Va spune cd doi sunt prea multi pentru tine. Da-i CALARETUL DE ARAMA 61 unul si surorii tale, draga mea, da-i si ei unul! spuse Slavin razand frenetic. Alexander isi trase cu putere piciorul, eliberandu-se din stran- soarea lui. Slavin vru sa-l prinda si pe Dimitri, dar, privindu-i chipul, lisa mina jos, fara si-] mai ating’. Continua ins si strige dupa ei: — Da, Taneska, adu-i acasi! Adu mai multi! Adu-i pe toti! Caci, peste trei zile, vor pieri cu totii. Impugcati de tovarasul Hitler, un prieten atat de dun al tovarisului Stalin! — A fost in razboi, incerca Tatiana si le ofere o explicatie, risu- fland usurata cand trecur4 mai departe. Ma ignor4 atunci cand sunt singura. — Mi cam indoiesc, ii raspunse Alexander. — Ma ignor’, crede-mi! insist’ Tatiana, rosie la fat ca racul. S-a s&turat de noi, pentru cd gi noi il ignorim. — Nu e minunat traiul in comun? sopti Alexander, aplecdndu-se spre ea. — Avem de ales? intreba Tatiana, uimitd de cuvintele lui. — Nu, rispunse el. Numai in acest fel vom putea si ne remode- lim sufletele egoiste si burgheze. — Exact asta spune gi tovarasul Stalin! exclama Tatiana. — Stiu, rispunse Alexander cu 0 expresie grava pe chip. N-am facut altceva decat s4-l citez. Stapanindu-si cu greu rasul, Tatiana il conduse in fata usii camerelor ei. Inainte de ao deschide, le arunc’ o privire insotitorilor ei, spunandu-le cu emotie in glas: — Am ajuns acasi. Apoi, deschiz4nd usa, il invita pe Alexander induntru, cu un zAmbet pe buze. — Pot sa intru si eu? intreba Dimitri. — Pofteste, te rog, Dimitri! Membrii familiei Tatianei se aflau cu tofii in camera bunicilor ei, in jurul mesei de sufragerie. Tatiana big’ capul induntru de pe hol. — Am venit! ii anunga ea. Nimeni nu isi ridica privirea. 62 PAULLINA SIMONS — Unde ai fost? intreb& mama, cu aceeasi indiferent cu care ar fi intrebat-o daca mai voia niste paine. — Mama, tata! Priviti ce bunatati am adus! — Bravo, fata mea! ii spuse tatal ei, privind-o peste marginea paharului de votca. Ar fi putut la fel de bine sa se intoarc gi cu mana goala. Oftand usor, isi indrepta privirea spre Alexander, care stitea pe hol. Ce-i trada oare expresia de pe chip? Simpatia? Nu, nu doar atat. Ceva mult mai frumos si mai cald. — Lasi lizile jos si vino cu mine! fi sopti ea. Apoi, intrand in camera si incercand sa-si stavileasca freamatul glasului, facu prezentirile: — Mama, tata, babugka gi deda, vreau sa vi-] | prezint pe Alexander... — Si pe Dimitri, interveni acesta iute, de parci Tatiana l-ar fi uitat. — $i pe Dimitri, incheie Tatiana. Isi stransera cu totii mainile, aruncandu-le priviri uimite cand lui Alexander, cand Tatianei. Mama si tatal ei ramasera pe scaune, in fata mesei, pe care se aflau o sticla de votca si doua paharele. Deda si babuska se asezar’ pe canapea ca si le facd soldatilor loc la masa. Parintii ei aveau o expresie tristd pe chipuri. Incercau oare sa-si inece amarul in bautura, suparati pentru ca Pasa nu le mai era aldturi? Sau rontdiau murdturi in speranta cd, astfel, isi vor mai ostoi dorul ce le mistuia sufletul? — Te-ai descurcat de minune, Tania, ii spuse tata, ridicandu-se de pe scaun. Sunt mandru de tine. Veniti si luati o dusca! ii invita apoi pe Alexander si pe Dimitri. — Nu, multumesc, refuzi Alexander, clitinand politicos din cap. Am treaba mai tarziu. — Vorbeste doar in numele tau! spuse Dimitri, facdnd un pas in fata. rata turna bautura in pahar, privindu-l incruntat pe Alexander. Cine nu voia si bea un pahar de votca? Poate ca Alexander avea motivele lui pentru care refuza gestul ospitalier al gazdei sale, dar astfel nu avea s4-i castige simpatia tatalui ei, care avea si il agreeze mai mult pe Dimitri. Un lucru atét de minor, cu urmiari atat de grave! Dar tocmai pentru ci il refuzase, Tatiana il admira i mai mult pe Alexander. CALARETUL DE ARAMA 63 — Tania, n-ai luat cumva i niste lapte? o intreba mama. — Tata mi-a spus s4 cumpar numai produse uscate. — De unde esti? il intreba tata pe Alexander. — Din regiunea Krasnodar, ii raspunse el. — In tinerete, am stat mult in Krasnodar. Nu pari si fii de acolo, riposta tata, clatinand din cap. — Dar de-acolo sunt, repeti Alexander pe un ton calm. — Vrei, poate, putin ceai? il intreba Tatiana, dornica si schimbe subiectul. Pot si-ti fac niste ceai. — Nu, iti multumese, raspunse el cu caldura in glas, apropiin- du-se de ea gi lasénd-o aproape fara suflare. Nu pot sa stau prea mult, Tania. Trebuie s4 ma intorc la cazarmi. Tatiana isi scoase atunci sandalele din picioare. — Imi cer scuze, ii spuse ea cu un zambet pe buze. Dar nu mai pot sa... Desi incercase din rasputeri si pretind’ cd se simtea bine, nu mai putea si ignore durerea cumplita a picioarelor, provocati de rnile sangerande ale degetelor. Alexander ii privi picioarele, clitinand din cap. Apoi poposi asupra chipului ei. Iar ochii lui de culoarea migdalelor capatara din nou aceeasi expresie tulburatoare pe care Tatiana nu stia cum s-o defineasci. — E mai bine desculfi, spuse el in soapta. Dasa intra atunci in camer’. Incremeni, cu privirea atintiti asu- pra celor doi soldati. Era stralucitoare gi rivasitoare — poate prea stralucitoare si prea rvisitoare, isi spuse Tatiana. Dar inainte de a apuca sa rosteasca vreun cuvant, Dasa exclami, radiind de fericire: — Alexander! Ce cauti aici? Nici nu se uita la Tatiana, care il privea uluita pe Alexander. — O cunosti pe Dasa...? ingdima ea, lasand insa cuvintele si se piarda in clipa in care intelese totul din expresiile ce se derulau, rand pe rand, pe chipul lui impietrit: stupoare, resemnare gi tristete. Tatiana se uita cand la Dasa, cand la Alexander. Simtea cum sangele ii ingheata prin vine. ,O, nu!” ar fi vrut sd strige. ,Nu e cu putinga!” El ii zambi Dasei, cu chipul impasibil, si fi raspunse Tatianei, fara si-i arunce nici micar o privire: 64 PAULLINA SIMONS — Da. Eu si Dasa ne-am mai intilnit. — Poti s-o mai spui o data! exclama Dasa, razand gi ciupindu-l de brat. Alexander, ce caufi aici? Tatiana scruti camera cu privirea, ca si vada daci cineva mai urmérea scena ce se desfasura sub ochii ei. Dimitri manca mura- turi. Deda citea ziarul, cu ochelarii pe nas. Tatal ei dadea pe gat un alt pahar de votcd. Mama ei desficea o cutie cu fursecuri, iar babuska motiia cu ochii inchisi. Nimeni nu vedea ce se petrecea in jur. — Soldatii au insotit-o pe Tatiana. Ne-au adus mancare, explicd mama. — Serios? intreba curioasa Dasa, indreptandu-si atentia spre Alexander. De unde 0 cunosti pe sora mea? — Nu 0 cunosc, raspunse el. Ne-am lovit azi unul de altul in autobuz. — Te-ai lovit de sora mea mai mica? repeti Dasa. Nu-mi vine si cred! E mana destinului! continua apoi, ciupindu-! din nou de brat. — Hai si stim jos! Cred ca o sd iau o dusca, spuse Alexander, indreptandu-se spre masa asezat’ in mijlocul camerei si lisandu-le pe Dasa si pe Tatiana lang’ usa. Dasa se apleca spre sora ei si ii sopti la ureche: — Ele cel despre care ti-am vorbit. — Cand? — De dimineafi, ii spuse Dasa printre dinti. — De dimineata? ~— Dar toanta mai esti! Cu el ma intalnesc! Tatiana nu era toanta. Caci intelesese totul mult prea bine. Dar voia sa dea uitarii dimineata aceea. Voia si-si aminteasci doar mo- mentul in care astepta autobuzul, iar Alexander fi aparuse in cale. — Aha! murmuri ea, stavilindu-si iuresul de sentimente, ce ameninta s4-i copleseasc4 sufletul. Era inca incremenita de uimire. Dasa se duse la masa gi se agez4 pe scaunul de lang’ Alexander. Aruncindu-i o ultima privire tristi, Tatiana iesi din camera ca si aranjeze proviziile. — Taneska! o strigi mama. Pune-le unde trebuie, nu unde le asezim in mod obisnuit! CALARETUL DE ARAMA 65 — Nu va bateti capul cu pahirelele de votca! spuse Alexander. Pot sa beau si dintr-un pahar obisnuit. — Bravo fie! rispunse tata, turnandu-i biutura. $4 ciocnim paharele! In cinstea unei noi prietenii! — Tania, hai sa dai noroc cu noi! o chema Dimitri. Dar cand intra din nou in camera, tata spuse cA Tania nu avea voie sd bea, pentru ca era incd prea mica, iar Dimitri isi ceru iertare. Dasa se oferi si bea pentru amandoué, de parca nu asta ficuse pana atunci, ripost tatal lor. Toati lumea izbucni in ras, cu exceptia bunicii, care incerca si trag% un pui de somn, si a Tatianei, care isi dorea cu disperare ca ziua sa se incheie cat mai repede. In timp ce cira, una cate una, lazile cu provizii si le ducea in bucatarie, surprindea de pe hol franturi de conversatie. — Fortificatiile trebuie construite cat mai repede. — Trupele trebuie mutate spre frontiere. — Aeroporturile trebuie bine organizate. Toati lumea trebuie s& se inarmeze. Toate pregatirile de lupta trebuie accelerate de urgenta. — Tania noastra lucreaza la Kirov, il auzi spunand, putin mai tarziu, pe tata. Abia a terminat scoala — cu un an mai devreme. Anul viitor, cand va implini optsprezece ani, vrea si se ducd la uni- versitatea din Leningrad. Cand 0 vezi, nu-i dai atata, dar a terminat liceul cu un an mai devreme. V-am spus deja asta? Auzindu-i vorbele, Tatiana zambi duios. — Nu ingeleg de ce a vrut sa lucreze la Kirov, spuse mama ei. E foarte departe, practic la periferia Leningradului. Nu stie si-si poarte singura de grija. — De ce ar face-o, de vreme ce toati viata ai avut grija de ea? ripost tatal, — Tania! o strigi mama. Daca tot esti acolo, spala si vasele noastre, te rog! in bucitirie, Tatiana incepu si aranjeze toate proviziile pe care le cumpirase. In timp ce cara lizile, trigea cu ochiul in camer’, unde il vedea pe Alexander, care statea cu spatele la ust. $i Karelia, si finlandezii, si granitele, si tancurile, si superioritatea armelor, si padurile mlastinoase, unde era greu si castigi teren, si razboiul cu Finlanda din 1940... toate treceau pe lang’ ea. 66 PAULLINA SIMONS Se afla tot in bucitirie cand Alexander, Dasa si Dimitri iesira din camera. Alexander o ignora complet. Purtarea lui 0 facea sa-1 asemene cu o conducti de apa, c4reia Dasa ii inchisese robinetul. — Tania, hai sa-ti iei la revedere! ti strigi Dasa. Musafirii nostri sunt pe picior de plecare. Tatiana ar fi vrut si devina invizibila. — La revedere, le spuse ea de la distanta, stergandu-si mainile murdare de faind pe rochia ei alba. Vi multumesc inca o data pen- tru ajutor. — Vin si eu sa va conduc, spuse Dasa, luandu-1 pe Alexander de brat. Dimitri o intrebase pe Tatiana daci putea s-o mai viziteze. Poate cA spusese ,da” sau poate ci daduse doar din cap. Cici abia il auzise, — Mi-a facut plicere si te cunosc, Tatiana, ii spuse Alexander, atintindu-si ochii asupra ei. — $i mie, rispunse ea sau, cel putin, aga isi inchipuia, caci nu era sigura. Plecari apoi toti trei, iar Tatiana ramase singura in bucitarie. Mama ei iesi atunci din camer’, spunand: — Ofiterul si-a uitat bereta. Nici nu apuca s-o ia bine din mana mamei sale, ci Alexander se si intoarse — singur — in bucatirie. — Mi-am uitat bereta, spuse el. Tatiana i-o dadu, fara si rosteasc4 vreun cuvant sau s3-i arunce vreo privire. In timp ce isi lua bereta din mana ei, degetele ti zabovird pentru o clipa peste ale ei. Atingerea mainii lui o ficu s4-si ridice privirea spre el, Tatiana il cercet’ cu ochi plini de tristete. Ce fac adultii in asemenea cazuri? Ea ar fi vrut si planga. Dar nu avea alta cale decat si-si stivileascd lacrimile si s4 se poarte ca un adult. — Imi pare rau, ii spuse Alexander atat de incet, incat Tatiana crezu ci nu auzise bine. Se intoarse apoi pe cilcaie si pleca. — Ce crezi cd faci? o intreba mama cu o privire incruntati. — Fii multumita cd am gisit ceva de-ale gurii! ripost4 Tatiana, pregatindu-si ceva de mancare. CALARETUL DE ARAMA 67 Unse o felie de paine cu unt, manca o parte din ea, pierdutd in ganduri, apoi se ridica in picioare gi aruncé restul la gunoi. Nu avea unde si se ascunda. Nici in bucitirie, nici pe hol si nici in dormitor. Isi dorea s4 aib& o cimaruti — numai a ei — unde si-si scrie gandurile intr-un jurnal. Dar nu avea o camaruti numai a ei. Si, drept urmare, nu tinea niciun jurnal. Jurnalele, asa cum si le imagina din carti, contineau insemnéri intime si ganduri personale. In lumea Tatianei ins’ gan- durile intime nu-si aveau locul. Ele trebuiau adanc ferecate in suflet, in timp ce impérteai patul cu altcineva, chiar dacd persoana respectiva se intampla sa fie chiar sora ta. Lev Tolstoi, unul dintre scriitorii ei preferati, tinuse un jurnal care acoperise anii copilariei, ai adolescentei si ai tineretii sale. Un jurnal menit sa fie citit de mii de oameni. Nu un asemenea jurnal voia Tatiana sa tind. Ea isi dorea un jurnal in care s4 scrie numele lui Alexander, fara ca cineva sa-1 citeascd. Voia o camera numai a ei, unde s4-i rosteascd numele cu glas tare, fara ca cineva s-o audi. Alexander. Dar nu avea nimic din toate astea. Se intoarse, asadar, in dormi- tor, unde se aseza langi mama ei si incepu sd rontiie un biscuit dulce. Parintii ei vorbeau despre banii pe care Dasa nu putuse sd-i scoata de la banca, deoarece inchisese mult prea devreme. Atinsera in treacat subiectul evacuarii, firi si pomeneasci ins’ numele lui Pasa — cum ar fi putut s-o faca? — si fara ca Tatiana s4-i pome- neascd numele lui Alexander — cum ar fi putut s-o faca? Tatal ei sustinea ci Dimitri parea un tanar de treaba. Tatiana statea tacutd la masa, incercdnd sa-si adune puterile adolescentine. Cand Dasa se intoarse in camer, ii facu semn Tatianei s-o urmeze in dormi- torul lor. Ea se supuse fara cracnire. — Ce parere ai? o intreba Dasa, invartindu-se incAntata pe loc. — Despre ce? raspunse Tatiana cu glas istovit. — Despre el, Tania! Ce pirere ai despre e/? — E drigut. — Drigut? Hai, fii serioasi! Ce ti-am spus eu? N-ai vazut pe nimeni mai chipes decat el. Tatiana schitd un zambet vag. — Am avut dreptate, nu-i aga? Nu-i asa? insist’ Dasa razand. 68 PAULLINA SIMONS — Ai avut dreptate, Dasa, ii rispunse Tatiana. — Nu tise pare extraordinar faptul c4 soarta v-a impletit dru- murile? — Ba da, rispunse Tatiana cu sufletul pustiit, ridicandu-se in picioare ca si iasi din camera. Dasa se propti inst in fata ugii, aruncandu-i faré si vrea Tatianei manusa provocarii. Ea nu-si dorea ins’ confruntari — nici mici, nici mari. Fara dueluri, igi promise si asta si facu. Asa fusese mereu. Dasa era cu sapte ani mai mare. Era mai puternicd, mai inteligenta, mai spirituala si mai atragatoare. Tatiana nu avea sorti de izbanda in fata ei. Asa cd ceda si se asez4 din nou pe pat. — Dar de Dimitri ce pirere ai? Ipi place? o intreb’ Dasa, ase- zandu-se langi ea pe pat. — Cred ci da. Ascult’, Dasa, nu trebuie si-fi faci griji pentru minel — Dar cine isi face griji? rispunse Dasa ciufulindu-i parul. D&-i o sansi lui Dima! Cred c& te place, continua ea, parand aproape uimita. Poate din cauza rochiei. — S-ar putea. Uite ce e, Dasa, sunt obosita! A fost 0 zi lunga. — Imi place Alexander, Tania, ii spuse sora ei, punandu-si mana pe spatele Tatianei. Imi place atat de mult, cA nici nu pot s4 explic in cuvinte. Tatiana simfi cum un fior ii strabatu trupul din cap pana in picioare. Pentru cd il cunoscuse si se plimbaseri impreuna, zam- bindu-si unul altuia, intelese cu tristete cd relatia Dasei cu Alexander nu avea sa fie o aventura efemer’, ce-avea si se sfarseasci pe trep- tele palatului Peterhof sau in gradinile Amiralitatii. Nu avea nici cea mai mic& indoiala ci, de aceasta data, sora ei privea cu foarte multa seriozitate relatia aceea. — Nu trebuie si-mi explici nimic, Daga. — Intr-o zi vei intelege si tu, Tania. Tatiana o privea cu coada ochiului pe sora ei, care stitea pe marginea patului. Deschise gura sd vorbeasca. Voia si-i spund cd Alexander traversase strada pentru ea. Se urcase in autobuz dupa ea gi strabatuse orasul numai pentru ea. Dar Tatiana nu putea sa-i spund nimic din toate astea surorii ei mai mari. CALARETUL DE ARAMA 69 Voia si-i spund ca, de-a lungul timpului, Dasa avusese nume- roase relatii. Ca putea oricand si-si gaseasca alt prieten. Ca era fermecitoare, inteligenta si stralucitoare gi castiga simpatia tuturor. Dar pe Alexander il voia pentru ea. nCe-ai zice daci ma place mai mult pe mine?” ar fi vrut s-o intrebe. Dar nu spuse nimic. Caci nu stia daca era ceva adevarat in toata povestea asta. Mai ales ultima parte. Cum ar putea s-o placi mai mult pe Tatiana? Uiti-te la Dasa cat e de frumoasi! $i poate ci Alexander traversase strada si pentru Dasa. Poate ci strabituse orasul pentru ea si traversase raul ca s-o intalneasca la ora trei dimineaga, cAnd se ridicau podurile peste Neva. Asa ci inchise gura. Ce ironie! Ce gluma proasta! — Tania, Dimitri este soldat, spuse Dasa scrutand-o. Nu stiu daci esti pregatita pentru un soldat. — Ce vrei si spui? — Nimic, nimic. Dar trebuie sa te ,modelim” putin. — Sa mi ,modelati”? repet’i Tatiana cu rasuflarea intretiiat’. — Da. Sa-ti dim cu putin ruj, si purtim o mica discutie... spuse Daga ridicindu-i parul Tatianei. — Poate ca o si facem gi asta. Alta data, bine? Apoi, imbricata in rochia ei alba cu trandafiri rosii, Tatiana se ghemui in pat, cu fafa la perete. Alexander strabatea cu pasi repezi Ligovski Prospekt. Mersera un timp in ticere, apoi Dimitri spuse cu risuflarea intretaiata: — Draguti oameni! — Foarte draguti, rispunse Alexander cu glas domol. Nu simtea nevoia si-si tragd sufletul. Si nici nu voia s vor- beascd cu Dimitri despre familia Metanov. — Mi-o amintesc pe Dasa, spuse Dimitri, reusind cu greu si tind pasul cu Alexander. Agi fost impreuna de cateva ori la Sadko, nu-i asa? —Da. — Sora ei chiar e grozava, nu crezi? Alexander nu-i rispunse. — Georgi Vasilievici a spus ci Tania are aproape saptesprezece ani, continud Dimitri. Saptesprezece ani! repeti el, clitinand din cap. Iti mai amintegti cum eram noi la varsta asta? — Mult prea bine, ii raspunse Alexander, continuand si mearga la fel de repede. ‘si dorea si nu-si mai aminteasci atét de bine perioada aceea. Adancit in ganduri, realizi putin mai tarziu ci Dimitri vorbea cu el. — N-am auzit ce-ai spus. Poti sa repeti? — Te-am intrebat, ii spuse Dimitri rabdator, daca, pentru varsta ei, ti se pare frageda sau mult prea coapta. — Mi se pare mult prea fragedi pentru tine, Dimitri, fi ris- punse Alexander pe un ton tiios. Dimitri pastra un timp tacerea. — Este foarte frumoasi, spuse el in cele din urma. — Da. $i mult prea frageda pentru tine. — Dar ce-ti pasa tie? Tu esti apropiat de sora mai mare, iar eu vreau S-o cunosc pe sora mai mica, continua Dimitri chicotind. $i de ce nu? Am putea sa formam... un cvartet, nu crezi? Doi prieteni buni, cuplati cu doui surori... Am crea o simetrie perfecti... CALARETUL DE ARAMA 71 — Dar cum ramAne cu Elena pe care ai vizut-o asear4? il in- treba Alexander. Mi-a spus ci te place. As putea si-ti fac cunostinta cu ea saptamana viitoare. — Chiar ai vorbit cu Elena? il intreba Dimitri, fluturandu-si cu indiferentd mana prin aer. Nu. Pot si gasesc zeci de Elene, continua el razand. Dar de ce nu m-as incurca si cu Elena, la urma urmei? Nu. Tatiana nu e ca ele, adaugi apoi, frecindu-si miinile, cu un zambet pe buze. Niciun muschi nu se clinti pe chipul lui Alexander — nicio zvacnire a ochilor, nici vreo inclestare a buzelor sau vreo incruntare a sprancenelor. Nimic nu-i trida sentimentele, cu exceptia pasilor tot mai repezi cu care strabiitea strada. Dimitri incepu sa alerge dupi el. — Alexander, stai putin! Nu te superi... dacd.... as avea o relatie... cu Tania? — Fireste ci nu, Dima, fi raspunse Alexander pe un ton neutru. De ce m-as supara? — Chiar asa! exclami el, lovindu-l prieteneste pe spate. Esti un om bun. Vrei si aranjez o mica petrecere pentru...? —Nu! — Dar esti de planton toati noaptea. Hai s& ne distram cum o facem de obicei! — Nu. Nu in seara asta. Apoi, dupa o pauzi, continua: — Si nici alta data, bine? — Dar... — Am intarziat deja, ti spuse Alexander. Trebuie si ma grabesc. Ne vedem la cazarma. MARI NEEXPLORATE A doua zi, cand Tatiana se trezi din somn, primul lucru pe care il vazu cu ochiul mintii fu chipul lui Alexander. Nu ii rispunse Dasei, evitand s-o priveasc4 pe sora ei, care, inainte de a pleca, ii urase ,La multi ani!” — Da, Taneska, la multi ani! ii spusese si mama sa, pregatindu-se sia de plecare. Nu uita sd incui usa! Tata o sdrutase in crestetul capului, spunandu-i: — Si fratele tau implineste tot saptesprezece ani. — $tiu, tata. El lucra ca inginer la uzina de apa din Leningrad. Mama ei era croitoreasa la un atelier de croitorie de pe Nevski, care producea uniforme medicale. Dasa era asistenta unui doctor stomatolog, cu care avusese si o aventur’. Lucra cu el de cand renuntase la facul- tate, in urma cu doi ani. Dupi ce pusesera capit relatiei, Dasa con- tinuase si lucreze acolo, deoarece ii plicea ce facea. Postul ii oferea un salariu bun, iar atributiile nu erau deloc solicitante. Tatiana pleca la Kirov, unde toata dimineata asista la gedinge si discursuri patriotice. Directorul departamentului ei, Serghei Krasenko, intreba dacé cineva era dornic si se inroleze in Armata de Voluntari a Poporului, ca si sape transee in sud, contribuind astfel la infrangerea dusmanilor vrednici de ura. Astizi Germania era vrednica de ura. Ieri fusese un aliat mult iubit. Cum avea si fie oare maine? Teri Tatiana il cunoscuse pe Alexander. Krasenko isi continua discursul. Fortificatiile din nordul Lenin- gradului, ce se intindeau de-a lungul vechii frontiere cu Finlanda, CALARETUL DE ARAMA 73 trebuiau bine consolidate. Armata Rogie banuia ca finlandezii intentionau s4 recucereasca tinutul Karelia. Tatiana ciuli urechile. Karelia, Finlanda. $i Alexander vorbise ieri despre asta. Alexander... Tatiana isi pierdu interesul. Femeile il ascultau pe Krasenko, dar nimeni nu se oferi voluntar. Nimeni, cu excepfia Tamarei, cea care se afla ultima pe scara ierar- hicd in procesul de productie. — Ce-am de pierdut? sopti ea incantati, ridicandu-se in picioare. Atat de plictisitor era postul pe care il ocupa Tamara! In ziua aceea, inainte de pranz, Tatiana primi ochelari de protectie, o masca pentru par gi un halat cafeniu. Dupi pranz, avea si descopere cd nu mai impacheta linguri si furculite. Acum, pe banda de montaj, veneau gloante de metal, mici si cilindrice. Aces- tea clideau cu grimada in cutii de carton, pe care Tatiana trebuia si le aseze in lizi mari, din lemn. La ora cinci dupa-amiaza, Tatiana igi scoase halatul, masca pen- tru par gi ochelarii, apoi, dupa ce se spala pe fata, isi leg din nou parul in coada si iesi din clidire. Porni pe Prospekt Stacek, de-a lungul zidului ce imprejmuia uzina Kirov, o structuri din beton, inaltd de gapte metri, care se intindea pe o distant de cincisprezece blocuri. Trecu pe langi trei dintre aceste blocuri ca s4 ajunga la statia de autobuz. $i in statie o astepta Alexander. Cand il vazu, Tatiana nu isi putu stapami bucuria. Chipul i se lumini dintr-odata si, punandu-si mana pe piept, se opri inmar- murita. Alexander ii zambi, iar ea, rosie toat la fata, igi lua inima in dinti si se indrepta spre el. Observa ci isi tinea in maini bereta de ofiter. isi dorea si se fi spalat mai bine pe fata. Turesul gandurilor, ce-i tulburau mintea si sufletul, o impiedica si-gi gaseascA vorbele ca sA intretina o simplA conversatie, exact in momentul in care avea mai mare nevoie de cuvinte. — Ce faci aici? il intreba ea sfioasa. — Suntem in rizboi cu Germania, ii rispunse Alexander. Nu am timp pentru scuze si pretexte. Tatiana voia si spuna ceva, orice, ca si nu-i lase replica fara rAspuns. — Aha! reusi ea sd ingaime. — La multi ani! 74 PAULLINA SIMONS _ fp multumesc. —Ji-ai facut planuri pentru diseara? — Nu cred ci e cazul. Astazi e luni si toaté lumea e obosita. O sa ludm cina. Si poate vom ciocni vreun pahar, ji rispunse ea, oftand adanc. Intr-o alti lume, poate ca |-ar fi invitat, de ziua ei, la cin’. Dar nu in cea in care traiau acum. Asteptau autobuzul in ticere. Pretutindeni in jurul lor vedeau oameni cu chipuri posomoriate. Tatiana nu se simtea ins4 deloc trist’. ,,Asa o si art si eu cind o sa stau singurd in statie, asteptand autobuzul alituri de ei?” se intreba ea, »Aga o si arat tot restul vietii?” »Dar suntem in razboi”, isi spuse apoi. ,Cum o si arate restul vietii mele?” — De unde ai stiut ci sunt aici? — Tatal tau mi-a spus ieri c& lucrezi la Kirov. Si m-am gandit ca astepti autobuzul. — De ce? il intrebi ea vesela. Crezi ci transportul in comun ne aduce cumva noroc? — Te referi la noi, poporul sovietic? intrebi Alexander zam- bind. Sau la noi doi? Tatiana se imbujora iar la fata. Autobuzul 20 opri in statie, avand un numir limitat de locuri. Oamenii se imbulzira cu tofii spre usi, urcindu-se claie peste gri- mada in magina. Alexander si Tatiana ramaseri pe loc. — Hai si mergem pe jos, ii propuse el in cele din urmi. — Pina unde? — Pan acasa. Vom putea si vorbim mai mult pe drum. Ea il scruta cu indoiala in ochi. — Asta inseamni si mergem opt kilometri pe jos, ii spuse Tatiana, privindu-si incaltimintea. — Porti niste pantofi mai comozi azi? o intrebi el zambind. — Da, iti multumesc pentru grija pe care mi-o porti, rispunse ea cu aceeagi sfiala, mustrandu-se in gand pentru stanjeneala ei, asemnatoare cu a unei fetite prostufe. — Uite ce-ti propun eu! Hai si mergem pe jos inca un bloc distant4, pana pe strada Govorova, iar de acolo s4 ludm tramvaiul 1. CALARETUL DE ARAMA 75 Poti si parcurgi pe jos distanta asta? Toatd lumea asteapt3 autobu- zal sau troleibuzele. Noi 0 si luim, in schimb, tramvaiul. Tatiana cizu o clip’ pe ganduri. — Dar nu cred ca tramvaiul ma las& chiar acasi, ti raspunse ea in cele din urma. — Asa este, dar la gara Vargovia poti sa iei tramvaiul 16, care te va lisa la intersectia strazii Greceski cu Soviet Cinci sau putem si ludm amandoi tramvaiul 2, care pe mine mii va lisa mai aproape de cazarmi, iar pe tine la Muzeul rus de Stat. Sau putem s& strabatem tot drumul pe jos, adaug’ apoi, dupa o clipa de tacere. — Nu megg pe jos opt kilometri, raspunse Tatiana. Indiferent cat de comozi ar fi pantofii. Hai si luaim tramvaiul. Nu avea de gind sa coboare la nu-stiu-ce-gara ca si ia singurd un alt tramvai spre casa. Pentru cd cel pe care il asteptau intarzia deja de mai bine de douazeci de minute, Tatiana accepti si meargi cativa kilometri pe jos, pand la tramvaiul 16. Lasara in urmi strada Govorova gi intrara pe Skapina, care se oprea pe digul Canalului Circular — Obvodni Canal. Tatiana nu voia sd se urce in tramvaiul ce avea si o ducd acas4. Nu voia nici ca Alexander sa plece spre cazarmi. Voia sa se plimbe de-a lungul canalului albastru. Dar cum si-i spuni asta? Voia si-1 intrebe gi alte lucruri. Incerca mereu sa nu fie prea directa. Incerca s4 spund numai ce se cuvenea gi, pentru cd nu avea incredere in pendulul etichetei, ce-i oscila adesea in minte, prefera si pastreze ticerea, lucru perceput adesea fie ca timiditate, fie ca aroganta. Dasa nu se confrunta niciodata cu problema asta. Ea spunea exact ce-i trecea prin minte. Tatiana stia ci trebuia si aiba mai multa incredere in glasul ei launtric. Caci era destul de rasunitor. Voia si-1 intrebe despre Dasa. Dar el i-o lua inainte, spunand: — Nu stiu cum s& mia fac ct mai bine inteles, incepu el. S-ar putea si ma crezi arogant. Dar... Se opri, lisand cuvintele suspendate in aer. — Dacé te cred arogant, remarca Tatiana, atunci poate ca aga si esti. Alexander pistra tacerea. 76 PAULLINA SIMONS — Dar spune-mi oricum despre ce e vorba. — Tatiana, trebuie sa-1 convingi pe tatal tau sa-I retrag’ pe fra- tele tiu din tabira de la Tolmacevo. In acest timp, in fata lor se ivea, in toaté splendoarea ei imperi- ala, gara Varsovia, iar Tatiana fsi imagina cum ar fi si calatoreasct prin Varsovia, Lublin si Swietokryst. Gandurile ii fur brusc intre- rupte in clipa in care il auzi vorbind despre Pasa si Tolmacevo si... Nu despre asta se astepta sd-i vorbeasci. Ea isi dorea cu totul altceva. In schimb, Alexander ii pomenea de Pasa, pe care nu avea de unde s&-] cunoasci, deoarece nu-| vizuse niciodati. — De ce? il intreba Tatiana in cele din urmi. — Pentru ca exista pericolul ca Tolmacevo si cada in miinile nemfilor, fi raspunse el dupa o scurta ezitare. — Ce tot spui acolo? Nu infelegea si, chiar daca ar fi inteles, prefera si n-o faca. Nu voia si se lase coplesita de tristete. Era prea fericité pentru ca Alexander venise s-o vada din proprie vointi. Dar tonalitatile glasului sdu, accentele grave pe care le conferise celor trei cuvinte — Pasa, Tolmacevo si nemti — rostite intr-o singura frazi o pusera pe ganduri. Oare bituse tot drumul pani la Kirov ca s-o sperie? Dar de ce? — Si ce pot sa fac ew? il intreba Tatiana. — Incearca sa-1 convingi pe tatal téu sd-l ia pe Pasa de la Tolmacevo! De ce I-a trimis acolo? exclamii el. Ca si fie in siguranta? continua Alexander, tresdrind infiorat, in timp ce, pret de o clipa, o umbra ii intuneca chipul. Tatiana il privea cu ochi scrutitori, fari si indrazneascd nici micar si clipeasca, asteptand o explicatie. Dar in locul cuvintelor, se lisa o tacere apasatoare. — Acolo sunt tabere pentru biiefi, ii explicd ea, dregindu-si glasul. De aceea I-a trimis. — Stiu, ii raspunse el, incuviingand din cap, cu chipul lipsit de orice expresie. Foarte multi leningrideni si-au trimis ieri biietii acolo. — Alexander, nemfii sunt in Crimeea, continua Tatiana. Asta a spus si tovarigul Molotov. Nu i-ai ascultat discursul? — Da, asa e, Sunt in Crimeea. Dar frontiera noastri cu Europa se intinde pe doud mii de kilometri. Iar armata lui Hitler a ocupat