Efecte ale nivelului de empatie în cadrul relaţiei profesor –elev

Prof. univ.dr. Teodor Pătrăuţă

Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” din Arad

În interacţiunea care se stabileşte între profesor şi elev intervine la fiecare tipul de

cunoaştere pe care îl are unul despre celălalt, cunoaştere care poate fi globală (prin
imagini provenite din mediul social sau din sistemul de valori, stereotipuri) sau
diferenţială (rezultată din situaţiile relaţionale întâlnite anterior).
Mediul educaţional este locul unei „întâlniri umane”, al unei interacţiuni psiho-
sociale prin care personalităţile acţionează unele asupra altora şi se stimulează reciproc.
În structura de personalitate a unui profesor competent este absolut necesară o articulare,
o articulare optimă a empatiei faţă de colectivul clasei de elevi cu empatia faţă de fiecare
elev în parte.
Fiind prin excelenţă adresativă şi stimulatorie, comunicativitatea didactică
presupune o bună cunoaştere psihologică a elevilor, o instruire / educare diferenţiată în
funcţie de capacitatea de a înţelege, simţi şi gândi a fiecărui elev. Susţinerea majoră a
celor spuse este asigurată de empatie, prezentă în grade diferite la fiecare individ.
Capacitatea empatică are, la profesor, valenţe atitudinale şi se actualizează sub formă
comportamentală. Comportament empatic al profesorului se inserează în structura lui de
personalitate, potenţându-se reciproc. De aici şi necesitatea de a înţelege mai mult şi mai
bine anumite efecte ale empatiei profesorului manifestate pe mai multe niveluri, cum ar
fi: atitudinea faţă de elevi, felul de predare, atmosfera în clasă, modalitatea de evaluare şi
rezultatele obţinute de elevi.

Cuvinte cheie: empatie, nivel empatic, personalitate, competenţă, cunoaştere