ANTIGRAVITATIA

ANTIGRAVITATIA
Scris de mm la data de Mier 05 Mai 2010, 14:17

Antigravitatia a ajuns o banala realizare pe mesele diversilor
cercetatori, chiar daca aflam acest lucru doar de pe internet si nu din
"stiinta oficiala". Studierea antigravitatiei (totuna cu gravitatia) devine
interesanta doar in contextul acceptarii eterului ca realitate fizica. Am
gasit, intamplator, un articol interesant al unui cercetator rus,
ANATOLY K. GAPONOV, Sadovskaia Str., 195, Novosibirsk, 630009,
Russia, pe care il reproduc:
METODE DE CREARE A ANTIGRAVITATIEI
De multa vreme exista opinia in fizica, precum ca antimateria ar fi o

posibila sursa de antigravitatie dar cercetarile in acest sens au intrat
intr-o fundatura.
Formulele existente (si teoriile existente) au interzis [c-ar fi] concluzia
antigravitatiei, dar cercetariele noastre au permis sa sa obtinem
antigravitatia substantei precum si urmatoarele concluzii paradoxale:
1. Exista doua tipuri de spatiu:

a) Spatiul Absolut
b) Spatiul Relativ
2.a. Campul gravitational e un spatiu relativ care are miscare

accelerata indreptata insprecentrul planetei.
2. b. Campul antigravitational e un spatiu relativ, care are o miscare
accelerata, indreptatadinspre centrul planetei.
3. Fortele gravitationale nu depind de masa corpului! [subl. mea]

Masa poate fi prezentata in trei versiuni:
a) mk - masa ca si cantitate de atomi
b) W(mA)e - energie electronic-atomica in masa
c) W(mG)m - energie mecano-gravitationala in masa
Pe baza acestor notiuni statuate oferim revizuirea esentei fortei, nu

numai a aceleia din formula Coulomb dar si cea din formula Newton:
F=Kq1q2/R2, resp., F=Pm1m2/R2
E binecunoscut ca energia mecanica poate fi adusa in sarcina electrica,
unde energia mecanica intra (se transforma) in energie a campului
electric, si:
(en. mec.) F*R→0,5*E2V(m3) (en. el.)
Similar, putem introduce energie mecanica in masa unui corp. Ca
urmare, energia mecanica (va intra) se va transforma in energie a
campului gravitational, unde:
(en. mec.) VFt→0,5*g2V(m3), (en. grav.)
Odata ce volumul Pamantului ramane constant, [urmeaza ca]

acceleratia campului gravitational [e de asteptat sa creasca] va creste.
E logic sa ma astept, ca atunci cand voi scoate energie mecanica din
masa, sa apara procesul invers, adica sa apara o reducere a
acceleratiei campului gravitational.
In lucrarile sale, Newton a admis existenta a doua spatii:

1) Sp. Absolut - spatiu imobil, non-rotational, reprezentat ca un cub
limitat, cu planeta noastra in centru.
2) Sp. Relativ - un spatiu mobil. El se poate misca cu acceleratie in sp.
absolut.
Editor note: In conceptia eterului asta inseamna doua parti de eter:

una e implicata in miscare impreuna cu masa, dar cealalta parte de
eter e nemiscata.
Principala greseala in cercetarea eterului a constat in urmatoarele:

Experientele Michelson au vizat o viteza relativa intre corpuri si spatiu.
Totusi, acceleratia relativa dintre corpuri si spatiu ar fi trebuit sa fie
cautata. [Excelenta afirmatie! Atentie, Abel!]
Sa notam concluziile lui Newton: "Corpul poate sa-si pastreze starea

de repaos sau de miscare rectilinie uniforma..." Prin asta , el a postulat
ca nu exista viteza liniara relativa intre solide si spatiu. [Exceptional!
subl. mea] Dar el stia ca pentru rotatie exista (faimoasele exp. cu
vartejurile de apa [??]) [nu stiu la ce exp. se refera].
Campul gravitational este spatiul relativ, accelerat in "cadere",

care reprezinta o forma sferica. Daca spatiul relativ se misca,
apare intrebarea: unde se misca? E un singur raspuns: se misca in
spatiul absolut (tridim).
In teoria lui Einstein exista notiunea de spatiu unificat si curbat in

camp gravitational, dar apar contradictii aici, si ref la asta N. Tesla
scria: "Numai prin prezenta unui camp de forte se pot explica miscarile
corpurilor ceresti, dar atunci ipoteza curbaturii spatiului nu mai e
necesara. Toata literatura stiintifica pe subiectul asta e condamnata la
uitare". [1]
Faptul ca gravitatia e un spatiu relativ aflat in miscare accelerata poate

fi probata prin observarea rachetelor [aflate] in miscare accelerata,
unde acceleratia in racheta e echivalenta cu acceleratia in c. grav.
Miscarea accelerata a rachetei e relativa, ceea ce ne permite sa vorbim
atat despre miscarea accelerata a rachetei in spatiul imobil, cat si
despre miscarea accelerata a spatiului in racheta nemiscata
[considerata fixa].
Campul antigravitational e spatiul relativ, care are o miscare

accelerata dinspre centrul unui corp (de ex. un cilindru in rotatie,
satelitul Pamantului, etc.). Dar e posibila producerea antigravitatiei
fara rotatii. Pe baza analogiei intre energia mecanica si electrica
ajungem la concluzia ca gravitatia dintre corpuri nu depinde de masele
corpurilor, ci de energia mecano-gravitationala, continuta in mase,
ceea ce ne permite sa o "suplimentam" [in ele] ori s-o extragem din
ele. Prin urmare, aceasta e energia gravitationala interna.
Ma opresc aici cu aceasta introducere, urmand sa prezint si partea a

doua. Ca prime comentarii, de subliniat repetarea afirmatiei ca nu
avem o dependenta a gravitatiei de masele corpurilor (ci de energia
lor). Daca eu nu prezint incredere suficienta -facand aceeasi afirmatie-
, autorul acestui articol, un probabil academician din academia
siberiana recunoscuta "oficial", poate prezenta.
Foarte importanta imi pare a fi precizarea (parere personala) ca cele

doua spatii, absolut si relativ, de care vorbeste autorul, nu sunt
spatiile matematice abstracte -asa cum suntem indreptatiti sa credem-
ci doua eteruri!. Daca o luam asa, mai putem intelege cate ceva...
Am facut aceasta precizare deoarece confuzia intre abstract-
matematic si concret-fizic e un loc comun al fizicii, Einstein insusi
facand aceasta confuzie.
Ultima editare efectuata de catre mm in Vin 06 Aug 2010, 23:47, editata de 2 ori
mm
Activ
Se încadrează în topic:
Demonstrează ce spune:
Răspunde la întrebări:
Certăreţ<Conciliant:
Indisciplinat<Disciplinat:
Nemulţumit<Mulţumit:
Experimentator<Teoretician:
Numarul mesajelor: 678

Stare de spirit: pesimist
Puncte: 6878
Reputaţie comunitate: 200
Reputaţie administrator: 25
Data de inscriere: 21/08/2008







Re: ANTIGRAVITATIA
METODE DE CREARE A ANTIGRAVITATIEI
Part II
"Masa" poate fi considerata o masura a trei diferite conditii [?] de

materie:
- mk - ca masura a unei "gramezi" de atomi, reprezentand o
"structura" [cadru] sau "recipient", in care sunt concentrate 2 tipuri de
energii independente
- W(mAe) - masura a energiei electrice, care poate fi ori acumulata ori
extrasa, si, are o forma "comprimata"
Un exemplu de acumulare a energiei electrice intr-o masa este un

cilindru mare, rotindu-se cu viteza liniara [prob. viteza unghiulara
constanta], in apropierea luminii [aici m-ai pierdut!]; in acest cilindru
masa campurilor electrice si magnetice ale atomilor creste. Aici e o
posibila metoda de stocare sau/si de extragere a respectivei energii
din masa.
- Si, in final WmMg este masa, care poate fi o masura a energiei

mecanice, ori care poate fi introdusa sau scoasa din materie (asta
poate fi identificata cu masa gravitationala). Aceasta masa
gravitationala ne atrage atentia deoarece [o] afecteaza [pe] gravitatie
si e capabila sa creeze /produca antigravitatie.
La timpul sau N. Tesla a lucrat la o problema generala care este

problema masei si energiei. Si el a gasit, conf spuselor sale, un nou
principiu fizic, pe baza caruia el a ajuns la teoria sa gravitationala care
a fost numita gravitatie dinamica.[subl. mea]
Dar el n-a vorbit despre asta [nici] pana la sfarsitul vietii sale [2]. In
realitate, gravitatia dinamica este energie de miscare.
Presupunem,
V - viteza mecanica,
F - forta,
t - timpul.
In acest caz produsul W=VFt are dimensiunea de energie. Si, sa
presupunem mai departe:
I - intensitatea curentului electric,
U - diferenta de potentiale,
t - timpul.
Atunci, W'=IUT are dimensiunea de energie. Astfel, W~W', adica
sunt acceptate ca echivalente.
1. VFt~IUT
2. In materialele precedente, s-a aratat calea netraditionala de
acumulare a energiei , in conditia ca , la un curent constant I, produsul
q=Ut va depinde de cantitatea de energie introdusa in circuitul
neschimbat L=const., in care energia poate fi acumulata pe cale
netraditionala nu numai in capacitatea electrica ci si in inductanta.[nu
stiu la ce se refera]
Similar, energia poate fi acumulata in mod netraditional intr-un corp in

miscare, in conditiile V=const. si mk=const. (produsul qr=Ft va
depinde de energia injectata si are valoare nelimitata). Exact aceasta
sarcina/incarcare[?] va crea puternicele campuri
gravitationale.
3. Sa luam : F - forta mecanica, R- distanta. Atunci produsul FR are

dimensiunea de energie. Pentru un camp electric uniform, produsul
0,5*EaE2V , de asemenea are dimensiunea de energie. In cazul acesta
Ea e o constanta, E - intensitatea campului electric, V - volumul. Prin
urmare,
FR~E2V ; similar, VRt~g2V
Am obtinut niste corelatii de asemanare pentru valori fizice
eterogene, pe baza carora pot fi oferite urmatoarele experiente
fizice:
Pe baza mai sus-mentionatelor analogii putem spune ca acumularea

de energie "comprimata" e posibila in mecanica, la fel ca si-n
electricitate. Deoarece viteza e relativa, [parca inainte nu era..] , masa
poate avea zero viteza relativa/in rap. cu observatorul, care se misca
cu aceasta masa, dar campul de forta va ramane neschimbat odata ce
depinde de deja invected [intrad.] energie mecanica.
Sa spunem ca:
Atunci cand energia electrica "comprimata" e acumulata, campul de
putere[?] nu se schimba.
Cand energia mecanica "comprimata" e acumulata, campul de putere

creste.
Acuma ajungem la concluzia uimitoare ca forta gravitationala

nu depinde de masa materiei, dar depinde de energia mecanica,
ce e inclusa in aceasta masa. Aceasta energie e instabila si la
contact cu pamantul dispare, dar la zero gravitatie poate fi salvata
pentru mult timp.
A trebuit sa traduc tot articolul pentru a face inteligibile cele patru
metode de producere a antigravitatiei. Adriane, te-as ruga sa
examinezi relatiile de echivalenta energetice date de autor si sa-ti spui
parerea -indiferent care- despre ele. Cred ca esti in "curtea ta" in ce
priveste egalitatea dimensionala, avand in vedere analizele
dimensionale ce le-ai facut deja in teoria ta, in plus de-aici trebuie sa
rezulte niste sensuri mai adanci pe care le-ai putea observa (mie imi
cam scapa momentan). La fig. 1 e o mica gresala de desen, cercul de
sub litera N, de pe magnet, si apartinand acestuia, e in plus. Cilindrii
incarcati cu sarcina sunt niste tuburi scurte, subtiri in perete, goale pe
dinauntru; magnetul nu le atinge, trece prin axa lor de rotatie..
Cred ca in articolul de mai sus vei gasi, Adriane, si un aliat in sprijinul

spuselor tale:
Translatia fizica inseamna miscare sprijinita pe un suport material,
inseamna (implica, face necesara) interactiunea substantei cu spatiul
fizic.
Ma refer la interactiunea substantei cu spatiul. Cu riscul repetarii,
spatiu=eter. Vad ca si Abel merge deja pe aceasta varianta.
Ultima editare efectuata de catre mm in Sam 07 Aug 2010, 00:13, editata de 2 ori
mm
Activ

Puncte: 6878







Re: ANTIGRAVITATIA
Scris de gheorghe adrian la data de Joi 06 Mai 2010,
10:02
mm, de cum le-am vazut relatiile de mai sus, le-am verificat si am
vazut ca sunt corecte dimensional. Deocamdata imi scapa sensul
acestora. Probabil ca trebuie sa parcurg de mai multe ori textul ca sa-i
patrund subtilitatile. Decamdata n-am inteles ce spune.
gheorghe adrian
Dinamic
Prenume: adrian
Varsta: 65
Localizare: bucuresti
Joburi/Distractii: electronica, stereoscopia, energii neconventionale
Stare de spirit: melancolic, meditativ, visator.
Puncte: 2195







Reluare raspuns
12:50
Revin acum cu o corecctie si imi cer scuze ca m-am grabit si am dat
asigurari ca relatiile sunt corecte. Dar revazand articolul am gasit
cateva erori. Astfel la punctul c, V -ul din stanga relatiei desemneaza
viteza iar cel din dreapta desemneaza volum. (Gasesc aici ca autorul
identifica la fel ca mine intensitatea campului electric E cu acceleratia
a, care aici este acceleratie gravitationala g. Apoi la punctul 2 unde se
identifica sarcina q (presupun ca q desemneaza sarcina electrica) cu
produsul U x T. Corect este sa se identifice sarcina cu produsul curent
I ori timp t ; q= I x t . Apoi la punctul 3 dupa ;similar; produsul VRt nu
mai este de aceeasi dimensiune cu (g la puterea a-2-a) x V. Constanta
E indice a se identifica cu epsilon zero si intradevar E la patrat este
presiune, iar produsul presiunea ori volumul este energie W egala cu
lucrul mecanic
L=F x R .
gheorghe adrian
Dinamic
Prenume: adrian
Varsta: 65
Puncte: 2195







Re: ANTIGRAVITATIA
Scris de mm la data de Joi 06 Mai 2010, 17:59
Tocmai asta voiam sa stiu: daca gasesti abordari similare cu teoria ta.
In plus, poate ca textul respectiv iti da vreo idee noua (in continuarea
teoriei tale); ma intereseaza s-o aflu, poate si pe altii. Multumesc
pentru verificarile formulelor, trebuie sa le studiez la randu-mi.
Legat de metodele de producere a antigravitatiei de mai sus, fac o

asociere -aparent nepotrivita- cu un generator electrostatic (capacitiv)
realizat de un ungur, Losont, si al carui principiu, dupa mine, pare sa
fie similar cu cel al lui Gaponov, si pe care il "anexez":
Uploaded with ImageShack.us

Dupa cum se vede din figura, la introducerea unei placi intre
armaturile unui condensator, se formeaza o serie de linii de camp
electrostatic, din care cele mai imporatante pentru noi sunt cele de
capat, de margine, care dau doua forte (egale, echilibrate), Fm si Fr.
[Nota: ca sa scri indicii sau exponentii, aici exista facilitatea de-a o
face folosind instructiunea "Altele" de deasupra ferestrei cu textul in
lucru.]
Daca se pune pe una din margini un izolator, dielectric, forta Fr dispare

si ramane doar forta Fm care devine forta motoare intr-un generator
simplu ce produce cativa zeci de Kw, intr-o constructie cu trei discuri
(mari) ce produc o miscare de rotatie la un ax.
Cam tot asa ceva , zic eu a facut Gaponov, adica, in principiu, a reusit
sa scape de una din forte. Si el foloseste un capacitor (fig. 1) dar ale
carui armaturi sunt niste cilindri goi si mai are si magnetul acela
despre a carui rol inca nu sunt lamurit.
mm
Activ

Puncte: 6878







Re: ANTIGRAVITATIA
Scris de mm la data de Sam 08 Mai 2010, 11:30
Daca tot s-a pomenit numele lui Schauberger pe-aici, si daca tot
suntem la capitolul antigravitatie, am gasit niste pagini dedicate lui, de
unde copiem urmatoarele:
Simple and true, that is the impression one gets when observing it.
Unfortunately, in its present state we cannot make the upper part of
the machine fully operational. The danger is too great. I cannot risk
the lives of my co-workers. Fully operational, the machine must be
remote-controlled, for either a violent thunderstorm or a cyclone will
develop. If the organic H discharges itself downwards, then there is a
short-circuit - a thunderstorm, whereas an upward discharge of H
produces the celestial electromagnet, which is actuated at about
40,000 milli-amps, and with it the charging up of the celestial Plus +
Minus, i.e. the cyclone. The physicist Renault produced a short-circuit,
which incinerated him and his colleague in a matter of seconds. Perish
the thought that it should first ignite on the TRANSVERSE axis ! It
entirely depends on where the H discharges. On the transverse or
vertical axis ? This determines the stronger pole, for here too, a
bipolarity is involved."
Acesta e textul din stanga figurii de mai sus. Se atrage atentia aici
asupra pericolelor care ii pasc pe experimentatori. N-am stiut ca
fizicianul Renault a fost ars de un asemenea experiment. Oare fabricile
Renault or fi primit numele de la el?
Se pare ca cercetatorii sistemului Schauberger aveau probleme cu
"ghicirea" directiei efectelor puternice (H) ce apareau, conform
spuselor din text.
Desenul nu mi-a iestit prea clar insa se vede bine principiul de lucru,
respectiv acele tevi in elice care materializeaza eliciile dintr-un ANU, si
care prin circulatia impusa lichidului, dezvolta forte antigravitationale.
Uploaded with ImageShack.us
In schimb, in aceasta a doua poza, se vede mult mai bine
subansamblul principal, alcatuit din sase tevi rasucite la maxim.
Imaginea cinetica a lui ANU, alaturata, poate improspata memoria.
The machine stood on its base, completely insulated from the ground,
and ran independently like a perpetuum mobile. For a while Renault
enjoyed the general wonderment, and then one day he said, "This
machine is, in fact, driven by electricity, but with electricity from the
air ! I have solved the problem. With its practical application, in a few
years we shall achieve a paradise on Earth." Viktor Schauberger with
the machine (operational) , with the top cover removed - left. The
picture, below right - is the actual machine, now located at the
Pythagoras Kepler Institute (PKS)...
Acesta e comentariul la a doua figura. Izolat fata de pamant! Exact ce
scriam mai sus referitor la acumularea energiei in masa, adica, daca
nu e izolata de pamant, energia acumulata in masa se scurge in
pamant. In poza e masina de la PKS.
"Paradisul pe pamant" o fi deja pentru unii, mai

smecheri, culegatorii muncii altora, dar ceea ce atrage in special
atentia este afirmatia ca masina asta, desi functioneza cu apa, -se
afirma aici ca- functioneaza electric si acesta e un argument in
favoarea ta, Adriane, catotul e electric in lumea asta. Banuiesc ca esti
de acord cu exprimarea mea, nu?
Ultima editare efectuata de catre mm in Sam 08 Mai 2010, 16:23, editata de 2 ori
mm
Activ

Puncte: 6878







Re: ANTIGRAVITATIA
Scris de Abel Cavaşi la data de Sam 08 Mai 2010,
13:20
Sunt sincer impresionat de perspectiva acestui topic, de amănuntele
pe care le aduci, mm. Sunt convins că inginerii au sesizat deja pe cale
experimentală faptul că mişcarea elicoidală are proprietăţi aparte. Nu
au reuşit ei să clarifice în totalitate noţiunile care intervin în dinamica
elicoidală, dar cu fiecare sforţare de acest gen ei se apropie continuu
de înţelegerea cantitativă a fenomenelor.
Mulţumesc, mm, şi pe această cale pentru contribuţia ta activă la

conturarea rolului acestui forum în Fizica viitorului. Nu prea-mi place
mie, însă, anonimatul tău...
_________________
Oamenii sunt extrem de valoroşi
Abel Cavaşi
Fondator
Prenume: Abel
Localizare: Satu Mare
Joburi/Distractii: Meditaţia
Stare de spirit: Foarte optimist
Puncte: 1016







Re: ANTIGRAVITATIA
Scris de mm la data de Sam 08 Mai 2010, 16:32
Inginerii nu au sesizat ca miscarea elicoidala are proprietati cu totul
iesite din comun deoarece nu s-au facut in practica "moebiusuri".
Numai astea dau efecte diverse, printre care si antigravitatia.
Inventiile astea exotice sunt create de sute de "cercetatori pe cont
propriu", niste pasionati incurabili. Acum le gasim pe NET. Contributia
mea e zero deoarece doar le-am copiat de pe NET. Nu inteleg ce vrei
sa zici cu anonimatul... Vezi ca am mai adaugat cate ceva la postarea
anterioara, prin modificare.
mm
Activ

Puncte: 6878







Re: ANTIGRAVITATIA
Dintre sutele de articole, scrise de cercetatori rusi, in domeniul "stiintei
paralele", peste care am dat in ultimul timp (saiturile Frolov) mi-a
retinut atentia si urmatorul scurt pasaj. Autor, Dr. Anatoly Rykov.
Titlul articolului: "Nu sunt secrete in miscarea fara inertie si gravitatie"
De fapt calea deschiderii acestui secret a fost aratata in

articolul Structure of vacuum and community of interactions.Principalul
lucru ce trebuia facut in acest gen de cercetare era de-a gasi structura
eterului. Era format din sarcini elementare fara masa (+) si (-), analog
electronului si protonului. Distanta de baza sau bratul dipolilor formati
de sarcini este egala cu 1,398688*10-15 [m] si o limita a deformatiei
electroelasticea fost determinata [pornind de la] conform efectului
fotoelectric in vacuum (eter) si este egal cu 1,020672*10-17 [m].
Interactia substantei uzuale cu eterul are loc prin intermediul fortelor

de gravitatie si inertie, prin tensiunile electromagnetice. Deformarea
eterului [rezultata] din acceleratia fortelor e data de ecuatia:
Δrs = (g/4πEσS)0,5 = 1,2703*10-22 [m],
unde g = 9,82 m/s2.
Directia deformatiei coincide cu panta, directia acesteia fata de
Pamant. Ca sa descreasca gravitatia, trebuie doar scazuta
valoarea deformarii [eterului] pe aceasta directie.Putem face
acest lucru prin efect electric sau magnetic in jurul corpului ce dorim
sa aiba proprietati antigravitationale. Calea clasica de afectare a mai
sus-mentionatei deformatii e de-a plasa un alt corp cosmic (de ex.
Luna).[??] In punctul de libratie dintre Luna si Pamant avem un
eter zero deformat si in ce priveste fortele de gravitatie ale
Lunii si Pamantului, sunt absente in acest punct. Cauza e
evidenta. Luna creaza deformatia eterului in acest punct, care
este egala ca valoare si inversa ca semn cu deformatia eterului
produsa de Pamant.
Restul articolului lipseste, o sa-l mai caut. Aici se dau insa niste
informatii ce ar putea sa se suprapuna cu teoria lui Adrian.
mm
Activ

Puncte: 6878







Re: ANTIGRAVITATIA
Scris de mm la data de Joi 13 Mai 2010, 18:22
Intrucat am gasit si restul articolului lui A. Rykov si pentru ca se pot
regasi cateva idei extrem de importante aici, in redundanta cu ideile lui
Adrian, am gasit de cuviinta sa-l traduc si sa-l prezint in intregime.
Chiar daca are niste lungimi inutile pe alocuri sau mai putina
"substanta" in altele.
Ce este inertia din pdv. al structurii eterului? E determinat de o ratie

[rate] de forma:
f=ma=16πα-1bΔra
unde m - masa corpului, a - acceleratia corpului, α-1 = 137,036 e
valoarea inversa a constantei structurii fine, b =
1,55*10+19 e coeficientul de elasticitate electrica a
eterului. Ultima valoare, Δra este deformatia dipolului de eter [!] ce
apare [odata] cu miscarea accelerata a masei corpului. Din acest pdv.
putem deduce sensul inertiei: e o forta de rezistenta elastica a
eterului la [impotriva] miscarea accelerata a oricarui corp. Si in
scopul [ptr] ca corpul sa nu aiba inertie, e necesar sa compensam
[reducem] automat deformarea eterului la zero. , prin interactiuni ca
cele mentionate mai sus ori (ceea ce de asemenea e posibil) sa
spargem structura de eter din jurul corpului, cu totul. Se pot observa
efecte luminoase in timpul distrugerii, datorate anihilarii de electroni si
pozitroni reali, ce apar in timpul acestui proces. Probabil tot asta se
observa si la OZN-uri.
Astfel, bazele teoretice ale miscarii fara inertie si antigravitatiei, exista.

Alt fapt interesant e sursa a aproape gratuitei energii [free energy]
pentru umanitate din moment ce:"perpetuum mobile" si "surse
perpetue" de energie pe Pamant s-au realizat in caz de inertie
negativa. Realmente, aici nu e vorba de violarea legilor de conservare
a energiei, odata ce energia elestica eterului e convertita in energie a
substantei. Energia Universului este, ramane, totusi aceeasi.
Binecunoscutul principiu al transformarii energiei asa cum a fost
pentru energia din combustibili, caderea apei, vant sau en. nucleara,
transformate in forma electrica. [?]
Normal, apare intrebarea: Ce avem in realitate? [?] In timpul ultimei

sute de ani "tehnicieni" si inventatori, incepand de la D-l Tesla, au
facut enorm in aceasta directie. Cititorul gaseste o gramada de
material despre, pe internet. Dar noi vom lua exemplul concret al cartii
lui V.F. Zolotariov, V.V. Roschin, si S.M. Godin, "On the structure of
space-time and some interactions" [2] [M: "PREST", 2009, 309 p] si
articolul"Experimental research on nonlinear effects in dynamical
magnetic system".
Autorul [el insusi] a avut sansa sa fie primit de SM Godin si VV

Roschin. Ce au facut ei? Inca din 1993 ei au realizat un dispozitiv
[motor] cu magneti rotitori [probabil un Searl]. Acest dispozitiv rotea
un generator electric [obisnuit] de 6 kw putere de iesire, nu mai putin
de 15 minute fara nici un fel de consum de energie electrica. Rotirea
magnetilor cu inductie magnetica B sau tensiunee magnetica νH [niu
H] intr-un anumit punct al structurii eterului naste o tensiune electrica
variabila,
Er = V*Bx = VνH cand se roteste. Tensiunea provoaca (apoi)
deformarea structurii eterului,
ΔrE = (eoEr)/b = (eoVνH)/b
E suficient ca directia deformarii eterului de la rotorul dispozitivului sa
fie opusa vectorului greutate pentru a face ca rotorul sa sufere
descresterea greutatii [sale]. S-a atins o descrestere efectiva de 35 %
a greutatii rotorului. Daca schimbam directia vitezei [?] cu una opusa,
atractia catre Pamant creste cu 35%.
Deci termenul "efectiv" inseamna o circumstanta, cand in timpul

rotatiei, in chiar aria imobila a eterului [in aria eterului, chiar daca
imobil], o deformare variabila a valorii sale se formeaza datorita
discontinuitatii aranjamentului de magneti de pe piesele dispozitivului,
aflate in miscare de rotatie. In anumite momente deformatia isi poate
atinge valoarea sa critica, ceea ce va conduce la aparitia electronilor
liberi si a pozitronilor. In timpul anihilarii lor apar diverse
radiatii gamma-quantum [cuante gama?]. Autorii dispozitivului au
notat acest efect. Deci, in medie, 35% descrestere a greutatii o numim
"efectiva" . Formula tensiunilor electrice e data ca una abstracta. Ar
trebui sa introducem diferentiala inductiei magnetice [in raport] cu
timpul, in loc de viteza V. Atunci schimbarea [?sing]-ului deformarii din
directia rotatiei rotorului va fi evidenta. [?]
In acelasi timp cu efectul de schimbare a greutatii, poate fi gasita o

componenta in vectorul inductiei magnetice, care va reduce/descreste
proprietatile inertiale ale rotorului.
Efectul de aici [din asta], va [consta in] fi accelerarea rotatiei
sale, in aparitia fortei, care e capabila sa roteasca generatorul
electric ca sa produca energie electrica "gratis".
E o singura concluzie: Nu sunt secrete in gravitatie si inertie.

Avem cateva metode reale de control a gravitatiei si inertiei.
Largile posibilitati ale eterului, de-a produce energie nelimitata
si de a parcurge spatiul fara inertie, sunt deschise acum. [4]
[4] Scherbak PV, Theoretical aspects of creation of aircraft of a new
type. Group studying inertialess natural processes (GIBIP), Moscow,
Fundamental problems of material sciences and techniques, SPb,
Russia, 2000, p 299-303
Ultima editare efectuata de catre mm in Vin 14 Mai 2010, 11:40, editata de 1 ori
mm
Activ

Puncte: 6878







Ipoteza asupra sursei campului gravific

Scris de gheorghe adrian la data de Vin 14 Mai 2010,
10:26
MM am intarziat cu raspunsul la ultimul post de pe topic fiind ocupat cu
alte treburi. Revin acum pe topicul cu antigravitaţia.
Cine are posibilitatea să citească articolele în limbi străine, este un
fericit, că poate să se informeze din surse exterioare, dar trebuie să
aibe mare putere de discernământ ca să filtreze din noianul de
informaţii. Din articolele acelea zău că n-am priceput nimic. Nu-mi
stimulează intuiţia cu nimic.
La ultima postare relaţia dată pentru deformarea gravitaţională este

greşită dimensional, fiindcă în stânga avem lungime (variaţia razei) iar
în dreapta avem acceleraţie (g) pe suprafaţă (S) care dă: 1 supra
lungime x timp la a 2-a (fiindcă Eo presupun că este epsilon zero =
permitivitatea vidului, care după mine este un adimensional fizic). În
ce priveşte antigravitaţia, deocamdată sunt negativist convins.
Ca să acceptăm teorii şi sisteme antigravitaţionale, ar trebui mai întâi
să cunoaştem cu exactitate ce este gravitaţia,; –fenomenul –;
generării cp. grv. şi al interacţiunii în adâncul substanţei, fiindcă
suntem conştienţi că substanţa generează câmp gravific. Cred că
sistemele antigravitaţionale propuse de diferiţi autori, vin doar cu o
compensare a greutăţii (G) prin mijloace electromagnetice. Pentru a
avea antigravitaţie un sistem ar trebui să fie susceptibil să absoarbă
din energia potenţială a câmpului gravific al planetei şi să o
convertească in energia cinetică a unui câmp de inerţie îndreptat spre
exteriorul planetei. Adică sistemul respectiv ar cădea rapid în
imensitatea spaţiului cosmic, dacă nu ar fi bine ancorat de planetă.
Aşa ceva se întâmplă la lansarea rachetelor spaţiale, când li se
imprimă un câmp de inerţie, dar cu mare consum de energie eliberată
din combustibili, şi nici decum din cp. grv. Am putea spune că
antigravitaţia, ca şi gravitaţia este chiar câmpul de inerţie (cum a
admis chiar Einstein) care doar că nu are simetrie sferică, ci este
unidirecţional şi cu sens unic. Pare că în structura lui câmpul de
inerţie, care poartă corpurile cosmice prin spaţiu, componenta presiunii
electrice este compensată de componenta presiunii magnetice, având
însă preponderenţă componenta presiunii electromagnetice. Câmpul de
inerţie al corpurilor cereşti, ar fi apărut în momentul big-bangului,
când forţele repulsive au ajuns mult mai mari decât forţele coezive
(atractive).
Adică, corpul iniţial de masă gigantică ar fi explodat ca o grenadă,

aruncând schije şi artificii în spaţiu.
Într-o încercare de descifrare a câmpului gravific am alcătuit o teorie

ipotetică, în care încerc o modelare a sursei câmpului gravific (o
modelare a nucleonilor), pe care o postez mai jos
Ipoteză asupra sursei câmpului gravitaţional
În ipoteza noastră câmpul gravitaţional (gravistatic) al maselor s-ar

datora mişcării de rotaţie a nucleonilor. Nucleonii fiind rezultaţi din
interferenţa constructivă a fotonilor (gama indice fan) de anihilare
corespunzători (de frecvenţa de circa 10 la puterea 23 Hz). În cazul
nucleonilor (barionilor) interferenţa constructivă s-ar produce tot la
nivelul tensiunilor (potenţialelor) curenţii rămânând aceiaşi ca şi în vid
(Ifan=Ifv ).
(În unele cărţi masa ionului de hidrogen este data de 1840 de mase
electronice şi masa neutronului Mn = 1,676 x 10 la -27 Kg, care
raportată la masa electronului dă cam 1840, deşi în tabele
sistematizate masa neutronului este data de 1838 de mase
electronice, valoare care va fi desigur utilizată în cazul unui studiu mai
riguros).
Pe inelul nucleonic ar fi 1840×2 meridiane (adică 1840 de unde

staţionare de tensiune) de curenţi electro-eterici alternativi şi
transversali corespunzând semiundelor fotonului de anihilare refractat
la 360 de grade, de-a lungul unei circumferinţe cu raza neutronului
(Rn=Re/2; Re este raza clasică a electronului) pe care fotonul se
propagă (translateză) cu viteza egală cu 1/2×137 = 1/274 din viteza
luminii c . Curentul unei semiunde este susţinut de zonele (sursele) de
tensiune de la extremităţile lui (corespunzătoare unei semisarcini
electrice). Aceste zone sunt şi ele alternative de la o semiundă la alta
corespunzător curenţilor alternativi şi transversali la direcţia de
translaţie. Aşadar nucleonul va apărea ca un inel greu, ca un rotor cu
1840 (sau 1838) de perchi de poli (ca o colivie, sau ca un grătar
cilindric cu aproape 3640 de vergele paralele cu axa), cu diametrul
jumătate din cel al electronului care prezintă la exterior potenţialul
electrostatic de semiundă de circa 1MV aproape dublu faţă de al
electronului, alternativ (de la semiundă la semiundă), şi care s-ar roti
cu viteza egală cu 1/(2×137) = 1/274 din viteza luminii c (adică cu
aceeaşi turaţie ca şi a electronului egală cu 1,23726 x 10 la puterea 20
Hz ). Rotorul neutronic ar avea astfel o putere instalată de circa 915
MW ceeace ar explica energiile uriaşe eliberate în reacţiile nucleare.
(Spre deosebire de neutron, electronul ar avea o putere instalată de
numai 1080 W, câte 540 W pe fiecare semiundă). Prin rotirea
nucleon(ilor)ului (sub acţiunea forţei electromagnetice) datorită
succesiunii alternative a potenţialelor de semiundă ar rezulta un
potenţial alternativ respectiv un câmp electric alternativ cu frecvenţa
de 10 la puterea 23 Hz urmat de aproape de un câmp magnetic
alternativ şi de aceeaşi frecvenţă. Adică ar rezulta o undă
electromagnetică propriu zisă (cu semiundă pozitivă şi semiundă
negativă) ca o vibraţie longitudinală în eter fără translaţie de
substanţă. Aşadar câmpul gravitaţional este vibraţie longitudinală ca şi
câmpul electrostatic dar ar fi alternativ de potenţial (de tensiune) mai
mare, de secţiune a sursei generatoare (egală cu suma secţiunilor
curenţilor electro-eterici componenţi) mult mai mare (şi prin urmare
este mult mai dens decât câmpul electric) şi de frecvenţă foarte mare
(circa 10 la puterea 23 Hz), spre deosebire de câmpul electric
(electrostatic) care pare a fi pulsatoriu (rezultând prin rotaţia structurii
dinamice cu zone potenţiale de acelaşi semn dar diametral opuse) de
tensiune (de potenţial) mai mică (=511,7KV), de secţiune (a sursei
generatoare) mult mai mică (egală cu secţiunea celor doi corenţi
electro-eterici diametrali opuşi componenţi ai structurii dinamice a
electronului) şi de frecvenţă mult mai mică (10 la puterea 20 Hz). În
structura acestei unde ar trebui să apară componentele de presiune
din formula lui Poynting. De componenta electrică a presiunii ar fi dată
(legată) masa gravifică şi ar avea caracter atractiv, iar de componenta
magnetică a presiunii ar fi dată (legată) masa inertă care ar avea
caracter repulsiv. Aceasta ar fi structura globală a câmpului
gravitaţional (gravific). De componenta magnetică a presiunii ar fi
legat şi câmpul de inerţie (câmp care este al masei inerte Mi, iar masa
inertă este dată de produsul densitate
ro x volum V, iar densitatea masică, ro având dimensiunea fizică a
frecvenţei la puterea a doua are de fapt dimensiunea fizică a inducţiei
magnetice la pătrat, adică f patrat=ro=B patrat). Cele două
componente de presiune ale câmpului gravific ar trebui să fie egale şi
să aibă efectele compensate. Dar se pare că implicarea acestei
componente parţială în momentele de inerţie ale nucleonilor, şi prin
însumarea lor ale nucleelor, ar determina preponderenţa componentei
electrice cu efect atractiv asupra surselor. Este de asemenea posibil să
existe o mică asimetrie a semiundelor gravitaţionale datorită
suprapunerii câmpului de inerţie devenit câmp centrifugal, peste
câmpul electric al nucleonului, având consecinţă la fel preponderenţa
componentei atractive. Intensitatea mare, densitatea mare, ca şi
frecvenţa foarte mare a câmpului gravific ar face ca acesta să fie
imposibil de ecranat.
(Pe de altă parte undele gravitaţionale având lungimea de unda

comparabilă cu dimensiunea nucleelor, de circa 10 la-15 m, prin
fenomenul de difracţie ar ocoli nucleele, având consecinţă transparenţa
substanţei la câmpul gravitaţional).
Dintr-o structură aproximativă a constantei gravitaţionale ;

G=3/5k=radical din (Pgse/Pemge) în care Pgse ar fi puterea
gravistatică a electronului iar Pemge ar fi puterea electromagnetică a
electronului, ar rezulta că interacţiunea câmpului gravific cu substanţa
s-ar produce la viteza luminii în vid c determinând durate foarte mici
de interacţiune a câmpului gravific cu substanţa, având consecinţă
valoarea foarte mică a forţei gravitaţionale. Pe când interacţiunea
câmpului electromagnetic cu substanţa s-ar produce la viteză mult mai
mică (egală cu 1/137 din c sau mai mică), ducând la durate de
interacţiune a câmpului cu substanţa mult mai mari, având consecinţă
valoarea considerabilă a forţei electromagnetice.
Frecvenţa foarte mare a câmpului electromagnetic alternativ generat

în jurul structurii dinamice a neutronului face ca acesta să fie indiferent
(neutru) în câmpuri electrice sau magnetice generate de electroni.
Sarcina electrică a particulelor presupune (face necesară) cuplarea

structurii neutronice (purtătoare de masă) cu o structură pulsatorie de
frecvenţa electronului, ceeace face posibilă interacţiunea particulelor
încărcate cu câmpurile electrice sau magnetice generate de electroni.
Totodată este intuitiv că între neutroni vecini se institue un sistem

dinamic de forţe în echilibru. Astfel când pe direcţia ce uneşte centrele
a doi neutroni se învecinează doi curenţi neutronici (electro-eterici)
antiparaleli între aceştia va apărea forţa magnetică de atracţie care va
fi compensată de forţa electrostatică de repulsie dintre zonele polare
(sursele) care susţin acei curenţi fiind de acelaşi semn (de aceeaşi
polaritate). Iar atunci când pe o aceeaşi direcţie se învecinează doi
curenţi neutronici paraleli între aceştia va apărea forţa magnetică de
respingere (de repulsie) care va fi compensată de forţa electrostatică
de atracţie dintre zonele polare care susţin acei curenţi fiind de semne
opuse (de polaritate opusă).
Acesta ar fi complexul forţelor nucleare, forţe care acţionează pe

distanţe foarte mici şi având intensităţi foarte mari asigură coeziunea,
soliditatea şi marea stabilitate a nucleelor.
(Pare că aici se găsesc concretizate ideile lui Ştefan Lupaşcu din «

logica dinamică a contradictorului »).
Aşadar interacţiunile (forţele) care funcţionează (care se întâlnesc) la

nivelul edificiului nuclear sunt de patru tipuri: -interacţiunea (forţa)
electrostatică (Fes ), -interacţiunea (forţa) magnetostatică (Fmgs ), -
interacţiunea (forţa) electrodinamică (Fed ), -interacţiunea (forţa)
electromagnetică (Femg ). Desigur că aceste tipuri de interacţiuni
(forţe) se vor regăsi în diferite combinaţii ale lor, la toate nivelele de
structurare ale substanţei.
O altă ipoteză asupra naturii şi originii câmpului gravific al neutronului

este de a considera câmpul gravitaţional al neutronului ca fiind însăşi
câmpul inerţial al fotonului neutronic (câmpul care crează depresiune
înaintea fotonului pe direcţia si in sensul de translaţie), care în urma
refracţiei, devenit câmp centrifugal crează efect centrifug asupra
semiundelor neutronului şi generează depresiune la periferia (în
exteriorul) inelului neutronic, depresiune care ar avea efect centripet
(atractiv) asupra particulelor din vecinătate. Câmpul de inerţie al
fotonului neutronic este însăşi câmpul electromagnetic propulsor al
fotonului, câmpul care crează forţa electromagnetică şi care rezultă din
interferenţa câmpurilor magnetice ale fotonului la suprafaţa anterioară
a curenţilor fotonici. Aceasta idee (ipoteză) ar putea fi o justificare
fizică reală în sprijinul ideii lui Einstein de a considera câmpul
gravitaţional ca şi câmp inerţial.
gheorghe adrian
Dinamic
Prenume: adrian
Varsta: 65
Puncte: 2195







Re: ANTIGRAVITATIA
Scris de mm la data de Vin 14 Mai 2010, 13:42
Relatia la care te referi, si spui ca e gresita, este cu Eσ (E sigma) si e in
postarea mea din 12 mai, adica:
Δrs = (g/4πEσS)0,5 = 1,2703*10-22 [m]
E posibil ca nici relatia din postarea din 13 mai sa nu fie corecta

dimensional, respectiv:
ΔrE = (eoEr)/b = (eoVνH)/b
Nu am ce face, formulele asa sunt date in articolele respective.

Bineinteles ca si gradul nostru de incredere in corectitudinea datelor (si
teoriilor) din respectivele articole trebuie sa fie "variabil". Scopul
nostru (al meu in speta) este de a vedea si parerile altora, mai
galonati decat noi, unii fiind academicieni cu state de servicii.
Neincrederea in ce spun ei este totala, cel putin in ceea ce ma
priveste, dar unii au realizat niste dispozitive, au facut masuratori, si,
desigur, altii se inghesuie sa emita si tot felul de explicatii/teorii.
Dacaceva din ce gasim in articole se suprapune cu ce mai stim si noi, e
f. bine si da incredere in continuarea studiului. Nici nu-i cazul sa
intelegi articolele in intregul lor, e suficient sa "ciupesti" cate ceva din
ele (acele "suprapuneri"), eu le-am tradus -pe unele- in totalitate doar
pentru a nu pierde niste eventuale sensuri.
La negativismul tau privitor la antigravitatie, pot sa spun ca cunosc cel

putin doua persoane care au realizat antigravitatie (100%, ridicare in
aer) pe-acasa. In plus, sunt extrem de multe dispozitive
antigravitationale date pe internet, unele putand fi copiate si realizate
de unii ca noi. Prin urmare, Dr. Rykov nu-si mai punea intrebarea daca
exista antigravitatie ci cum sa o explice teoretic!
In ce priveste "sursa campului gravitational" despre care dai f.f. multe

amanunte, recunosc, rusinat, ca m-ai lasat departe in urma... Chestia
cu "explodarea initiala" numita si "big-bang", eu nu cred in ea cum nu
cred nici in "gauri negre" sau alte bazaconii similare, pe simplul motiv
ca se "bucura" de o mediatizare excesiva (asta-i un semn prost pe
care ma bazez). In eforturile ce le depun actual pentru a intelege,
consider ca gravitatia este -asa cum a conceput-o Newton- doar o
modelare statistica a unor miscari cu cauza necunoscuta. Modelarea
respectiva fiind f. utila in tehnica, dar pentru a intelege cauza acestor
miscari trebuie sa renuntam la vechile "matrite" de gandire.
Notiunile de proton si neutron, asa cum le-am invatat, ar putea fi -

totusi- mult mai complicate ca structura si, din acest pdv. cred ca ceea
ce s-a dat pe acest forum la structura materiei vazuta prin prisma
cercetarilor teozofilor de-acu 100 de ani -ma refer laOccult Chemistry,
Leadbeater si Bessant- sunt de baza si nu pot fi trecute cu vederea.
Poate ca ti-ar folosi in cercetarile pe care le faci. Iata linkul pentru
aceasta chimie:
http://www.subtleenergies.com/ormus/oc/pdfindex.htm
Cred ca nu ai observat, am dat pe alt topic un tabel cu proprietatile

eterului, unde se definesc cantitativ, numeric, niste caracteristici,
printre care si viteza intaia a eterului (=20,5*1015*c) [cred ca am gresit aici, este 1,44 in
loc de 20,5] si viteza a doua = c. Te rog sa studiezi acest tabel (aici nu mai e
vorba de teorii de neinteles) si sa-mi spui daca iti foloseste la ceva,

daca se verifica cu ce mai sti. Adresa:
http://cercetare.forumgratuit.ro/teoria-eterului-f24/eterul-eterul-t130-
110.htm#2061
mm
Activ

Puncte: 6878







inca un raspuns
Scris de gheorghe adrian la data de Lun 17 Mai 2010,
12:26
mm,
Teoria expusă de mine are doar o valoare ipotetică şi este destul de
extinsă şi prin asta este plictisitoare. Toate acele afirmaţii, legate de
structura nucleonilor, sunt doar nişte deducţii care mie mi se par
logice. Desigur că pentru acele afirmaţtii eu am o argumentaie
matematică foarte simplistă pe care am postat-o pe astronomy. ro la
adresa;
Astronomy.ro/forum/viewtopic.php?p=34831#34831.
Doar că acele formule nu prea interesează pe nimeni şi fiind date în

sistemul bidimensional (LT), pentru toată lumea apare ca ceva
codifcat, (lumea fiind obijnuită cu sistemul tridimensional (LMT).
Domnul Răutu (la ştiinţa azi şi la astronomy) chiar m-a asigurat că
toate demonstraţiile mele nu au nici-valoare şi mi-a sugerat să văd
teorema pi a lui Bukingham. Din ce am găsit pe internet, am înţeles că
aceasta teoremă se referă la omogenitatea dimensională a ecuaţiilor
fizice, ceea ce eu cred că am respectat. Totuşi dumnealui nu a venit cu
observaţii punctuale, unde a ar fi găsit greşeli. (De fapt rostul postării,
chiar la sugestia administratorului, acesta a fost, să-mi fie semnalate
greşelile scăpate.)
La fel pentru a verifica omogenitatea dimensionala a relatiilor postate

in topic, trebuie sa stim exact ce marimi fizice si constante
desemneaza simbolurile folosite de autori.
La fel ideea big-bangului este o concluzie ipotetică la care au ajuns

astrofizicienii, după ce au găsit o convergenţă către un punct comun a
direcţiilor după care se îndepărtează galaxiile. Şi cred că au argumente
consistente bazate pe observaţi astronomice care le sunt numai lor
accesibile. (Aşa încât eu n-am de ce să o contrazic, de ce să o
resping).
În orice caz galaxiile translatează prin spaţiul cosmic, sub influenţa

unui câmp de inerţie care a apărut cumva.
În sprijinul aceleeaşi idei, mi se pare că astrofizicienii pun şi radiaţia

remanentă (fosilă), corespunzătoare temperaturii de 2,4 grade şi
care,(nu ştiu dacă am înţeles correct că), vine din toate direcţiile cu
aceeaşi intensitate.
Cred că radiaţia remanentă este la fel un mare mister al universului şi

poate ar trebui tratată pe un topic separat de către cei care cunosc
bine acest subiect.
În legătură tot cu antigravitaţia. Dacă unii experimentatori au realizat

structuri (sisteme) care compensează cumva greutatea (adică efectul
gravitaţiei, altfel decât prin presiunea dezvoltată la arderea
combustibilor, altfel decâ prin ciocniri la nivel molecular), acelea ar
putea fi foarte utile pentru diverse activităţi terestre.
Dar ca să înţelegem principiile lor de funcţionare ar trebui să avem

comentarii detaliate asupra experienţelor reproductibile care au fost
efectuate.
Eu fiind impregnat de ideea că efectul gravitaţional se produce la

frcvenţe gigantice, m-am gândit că nu va exista nici-o dată
posibilitatea realizării unui camp gravific artificial. De aceea am rămas
negativist.
gheorghe adrian
Dinamic
Prenume: adrian
Varsta: 65
Puncte: 2195







Re: ANTIGRAVITATIA
Scris de mm la data de Mar 18 Mai 2010, 10:17
Teoria expusă de mine are doar o valoare ipotetică şi este destul de
extinsă şi prin asta este plictisitoare. Toate acele afirmaţii, legate de
structura nucleonilor, sunt doar nişte deducţii care mie mi se par logice.
Cu siguranta ca este ipotetica, ca si orice alta teorie - TR de ex.

Deductiile acelea ma intereseaza. Si in special acele cateva "speciale",
pe care ti-ai construit , apoi, intreaga teorie. Te-ar putea mira aceasta
dorinta a mea dar ea este fireasca, tinand cont de gradul de
indescifrabilitate -pentru o terta persoana, poate si mai putin avizata-
a formulelor pe care le-ai dat pe astronomy.
Doar că acele formule nu prea interesează pe nimeni şi fiind date în
sistemul bidimensional (LT), pentru toată lumea apare ca ceva codifcat,
(lumea fiind obijnuită cu sistemul tridimensional (LMT). Domnul Răutu (la
ştiinţa azi şi la astronomy) chiar m-a asigurat că toate demonstraţiile
mele nu au nici-valoare şi mi-a sugerat să văd teorema pi a lui
Bukingham.
Pe mine ma intereseaza, ba chiar -in mod special- acelea de plecare,
baza de la care ai plecat. Pentru ca ai plecat totusi de la o realitate,
chiar daca aceasta realitate este la randul experienta acumulata in ...
carti, formule, etc. Teoria ta s-ar putea sa nu se potriveasca
(neaparat) cu toate celelalte teorii existente, ceea ce e absolut normal.
Aici ilustrativ este bancul cu bunicul , nepotul si magarusul, ce
mergeau la targ, nici calare nici pe jos, incercand sa faca pe placul
tuturor trecatorilor.
In consens cu bancul, nu putem sa ne luam neaparat dupa parerea d-
lui Răutu -un matematician foarte bun de altfel. Off topic: cred ca
numele Răutu se trage din cuvantul răutzu, diminutivul de la rău; fara
legatura cu persoana in cauza.
Eu fiind impregnat de ideea că efectul gravitaţional se produce la
frecvenţe gigantice, m-am gândit că nu va exista nici-o dată posibilitatea
realizării unui camp gravific artificial. De aceea am rămas negativist.
O idee, adeseori, trebuie schimbata pentru a ajunge in acord cu
practica. Eu vorbeam aici de practica realizarii a diverselor dispozitive
antigravitationale. Luand in considerare aceste fapte, putem sa
studiem -inclusiv teoretic- antigravitatia. Realizarea antigravitatiei o
gasim sub tot felul de variante pe internet. Poate ca ai dreptate in ceea
ce priveste secretomania ce-i caracterizeaza pe acei inventatori, ei
prezentand mai ales rezultate si mai putin proiectele de executie ale
inventiilor lor antigravitationale. Pornind insa, de la recunoasterea
eterului ca realitate fizica, se pot gasi nenumarate teorii explicative ale
fenomenului antigravitational, si am dat anterior cateva exemple la
intamplare. Ar fi bine sa incepi sa crezi in antigravitatie. Pentru
ilustrare, dau aici niste linkuri cu aparatul lui Grebennikov:
Asta-i o poza in care se vede cum "plutea" entomologul nostru

academician, cu gravitoplanul (o platforma fara motor, bazata pe
efectul de forma, zis si morfogenetic).
http://www.rexresearch.com/grebenn2/net22-1.jpg
http://smirnovs.info/index.html
http://smirnovs.info/Ufo/Gravitoplan.htm
Avem aici si calculul (dupa Frolov) fortei antiG:
mm
Activ

Puncte: 6878







Re: ANTIGRAVITATIA
Adriane, am gasit "Str. de Masa a Electronului", si alte cateva pagini cu
formule pe care le-ai postat pe astronomy, Adriane. Continutul
paginilor este "respectabil" si -recunosc sincer- ma depaseste ca
"volum de formule", si nu numai. De aceea revin asupra cererii mele
anterioare de a discuta numai cate o formula, incepand -de ex.- cu
"prima revelatie" ce te-a condus la elaborarea acestei teorii, cu scopul
de a putea urmari indeaproape si eu cate ceva.
Am intalnit afirmatia ca 1 sec. ~ 9*1016 j. Secunda echiv. cu jouli.

Intrucat te consider cel mai bun "verificator dimensional", te rog sa-mi
spui daca aceasta echivalenta e posibila (conf. teoriei tale, de ex.)?
Deoarece de mult timp nu am mai accesat forumul astronomistilor am

constatat ca mafalda si-a distilat calitatea postarilor, ce au primit un
plus calitativ (bravo lui!) fiind, in acelasi timp, la fel de amuzant. Vad
ca face referiri la eter -inutile totusi pentru "receptie"- foarte potrivite
pentru explicarea diverselor probleme discutate de cunoscatorii de
acolo.
Intre timp am dat -din nou- peste un cercetator deosebit al eterului,

Bearden colonelul. Imi place in mod deosebit ca a introdus dubla
actiune in EM; incerc reproducerea unei pagini:
Legatura intre cele doua lumi; a "noastra", fizica, si "cealalta",
nevazuta noua, se face prin considerarea oricarei unde EM ca fiind
dubla, cu dubla circulatie - una "aici" si alta "dincolo".
mm
Activ

Puncte: 6878







raspuns la antigravitatia
14:26
mm
Vin acum cu un răspuns întârziat, deoarece tot sunt prins cu nişte

treburi. Cred că tema antigravitaţiei s-a cam epuisat. Eu am am arătat
cam ce ar trebui înţeles teoretic prin antigravitaţie, aşa că nu am ce
altceva să mai adaug. Cred în continuare că articolele la care ne duc
lyncurile puse de tine, prezintă tot subterfugii (“tehnologii”) prin care
se încearcă abaterea de la principiul acţiunii şi reacţiunii, fie pe cale
electromagnetică, fie pe cale hidrodinamică. Tehnologii care încearcă
să realizeze o presiune internă sistemului cu asimetrie pe direcţia
verticală, astfel încât să compenseze, într-un mod oarecare,
acceleraţia gravitaţională a planetei, cu acceleraţie în sens invers.
Aceste tehnologii nu au nimic de a face cu pompajul eterului cosmic la
frecvenţe foarte mari şi cu generarea câmpului gravific artificial si deci
nu se întâlnesc deloc cu teoria mea.
Parcă în primăvara asta nişte inventatori români au primit o medalie

(la Geneva mi se pare) pentru un dispozitiv care elimină reculul. Un
astfel de dispozitiv, care ar putea realiza presiune asimetrică, doar pe
o parte a sistemului, ar putea oare propulsa sistemul în contra
câmpului gravitaţional al planetei, în spaţiul cosmic?.
Oricum acele articole, nu se dau cu scopul ca cineva să poată să

reproducă exact sistemele respective, sau ca să se înţeleagă măcar
principiile lor de funcţionare.
Toate sistemele de propulsie fie electrice fie mecanice, se construiesc

pe baza unor corpuri de legi fizice bine cunoscute.
Dacă pentru antigravitaţional nu avem nici-un corp de legi foarte clare,

cum am putea construi sisteme antigravitaţionale?. Se poate stabili din
acele articole, un corp de legi clare pe baza cărora să se poată concepe
sisteme antigravitaţionale?.
Am vazut ultimul post al tau tocmai cand vroiam sa trimit raspunsul.

In legatura cu formulele acelea nu ai de ce sa te sperii sunt de nivel
elementar, doar cu inmultiri si impartiri si se deduc una din alta. La
masa electronului am plecat de la egalitatea intre relatiile lui Einstein
si a lui Planck care dau energia de repaus a electronului si a fotonului
gama de la anihilarea electronului (relatii care sunt verificate in toate
experientele, deci sunt adevarate si nu ne putem indoi de valabilitatea
lor), din care iese masa electronului ca fiind data de produsul has x µ x
εxf
(Me=h x µ x ε x f). Inlocuind constantele cu dimensiunile lor fizice am
gasit ca masa electronului este data de produsul unui debit volumic cu
frecventa fotonului (Me=Q x f). Frecventa fotonului stim ce este. [Nu
cred ca stim prea bine nici ce este frecventa. mm]Dar debitul acesta
rezultat din trei constante fizice universale, ce poate sa fie?. Poate sa
fie altceva decat volum de eter?.
In legatura cu butonul de -altele-eu am incercat o data sa pun indici si

exponenti, dar cand am setat din meniu, sa stins pagina si cand am
readus-o n-am observat pe bara de jos ca era de doua ori,iar cand am
dat trimitere le-a trimis pe amandoua
gheorghe adrian
Dinamic
Prenume: adrian
Varsta: 65
Puncte: 2195







Re: ANTIGRAVITATIA
Dacă pentru antigravitaţional nu avem nici-un corp de legi foarte clare,
cum am putea construi sisteme antigravitaţionale?. Se poate stabili din
acele articole, un corp de legi clare pe baza cărora să se poată concepe
sisteme antigravitaţionale?.
Anterior acestei afirmatii sustii ca toate sistemele de propulsie

existente se bazeaza pe un corp de legi cunoscute. Nu este adevarat,
si tocmai asta subliniez mereu, ca si alte mii de cercetatori anonimi, ca
au aparut tot felul de sisteme de propulsie in realizare "experimental-
mestesugareasca" asa, "pe genunchi" fara o baza teoretica
(re)cunoscuta. Pur si simplu exista puzderie de sisteme, realizate
efectiv, care produc energie gratis, propulsie gratis, antigravitatie
gratis, sau, cu alte cuvinte, contravin binecunoscutelor sioficial
recunoscutelor legi ale termodinamicii, respectiv sunt gata realizate
puzderie deperpetuum-uri mobile in lume. Nu ne intereseaza ca nu
sunt recunoscute oficial, ca nu au la baza un corpus de legi stiintifice si
luam in considerare ca ele exista si functioneaza!
La intrebarea din partea a doua a citatului de mai sus incearca sa
raspunda mai multi iar eu reproduc aici ce gasesc, explicatiile teoretice
ce par mai probabile.
Romanii cu inventia de "recul integral absorbit", de anul trecut, nu au

publicat si desenele de executie asa ca nu stim cum au facut-o. Putem
presupune doar. Au luat locul I la Geneva. Dar de atunci .... batista pe
tambal.
Cred ca majoritatea "tehnologiilor de care vorbim", cu realizarea de

asimetrii, se bazeaza tocmai pe acest pompaj de eter si de aceea au
de-a face cu teoria ta.
La masa electronului am plecat de la egalitatea intre relatiile lui Einstein
si a lui Planck care dau energia de repaus a electronului si a fotonului
gama de la anihilarea electronului (relatii care sunt verificate in toate
experientele, deci sunt adevarate si nu ne putem indoi de valabilitatea
lor)
Vrei sa spui ca toata teoria ta se bazeaza pe aceasta singura dovada
experimentala? Nu ca n-ar ajunge aceasta singura dovada, dar doresc
sa stabilesc adevarul experimental pe care te bazezi, cat este el,
exact.
Intr-adevar, volumul de eter ce-ti rezulta ca echivalent cu masa
fotonului, este "eter condensat", "materializat". Afirmatia asta nu o
pun de la mine ci am preluat-o de la Bearden, despre care tocmai am
adus anterior vorba. Iata ce spune el:
In fizica, unitatile fundamentale de masura ale modelului sau sunt
arbitrare,
*Un model poate fi elaborat folosind o singura unitate de masura. S-a
facut deja in una din ramurile fizicii folosind lungimea ca singura
unitate de masura fundamentala.
Sa facem un model cu o singura unitate de masura, joule:
*Toate celelalte entitati devin functii de energie.
*Suntem familiarizati cu masa ca energie EM inalt comprimata, prin
impartire cu c2.
*Se adevereste ca timpul este de asemenea energie EM inalt
comprimata, prin impartire cu c2.
*1 sec =~9*1016 jouli
*Sa luam ceva energie spatiala EM si sa o comprimam cu c2.

*Sa o plasam in spatiul tridimensional si este masa.
*Sa o plasam pe axa timpului, si este timp.
*Cand timpul-energie este convertit in masa-energie, timpul este
decomprimat (expandat) sub forma de energie EM tridimensionala si 1
sec = ~9*1016 jouli
Cred ca e destul de logic in ce spune. Candva, se foloseau in toate

calculele la fizica unitati de masura la care impartirea cu c2 era facuta,
un fel de unitati de masura de "c-2". Ce sti despre descompunerea lui
Whittaker din 1903? Are legatura cumva cu anihilarea electronului, pe
care te bazezi? Dupa cum vedem si de aici, timp sau masa e totuna,
ele sunt reductibile la energie. O energie eterica, cu siguranta, o unda
EM mai precis, energie continuta in volumul de care vorbesti. Apropo,
ai verificat daca volumul eteric, corespunzator fotonului, contine
aceeasi cantitate de energie -recunoscuta oficial- ce ar corespunde
volumului de eter?
Ultima editare efectuata de catre mm in Vin 21 Mai 2010, 10:57, editata de 2 ori
mm
Activ

Puncte: 6878







Re: ANTIGRAVITATIA
10:19
MM
Cred că ai înţeles că am adăugat în pripă câteva răspunsuri şi am

scăpat din vedere câteva chestiuni. Numai târziu mi-am dat seama că
te refereai la acea mare formulă de la structura de masă a
electronului, dată în sistemul bidimensional al mărimilor fizice.
Întradevăr am muncit mult la formula aceea, fiindcă am bâjbâit mult
timp pe căi ocolite. Raţionamentul dat în articol este calea cea mai
netedă pe care am ajuns la ea. Ideea că masa ar trebui exprimată în
funcţie de spaţiu şi timp, am găsit-o la Hary Lipsson într-o lucrare în
care prezintă câteva experienţe celebre de fizică. În acea lucrare
autorul arată că masa fizică şi densitatea masică nu sunt lămurite (nu
sunt definite). O idee apropiată am găsit la Omeleanovski, care într-o
lucrare de filozofie a fizicii aminteşte de sistemul gravitaţional absolut
al lui W. Thomson , în care masa apare ca relaţie între spaţiu şi timp.
O influenţă au avut şi lucrările de popularizare ale lui Emanuel Vasiliu,
în care pomeneşte de o masă mecanică şi una electromagnetică din
structura electronului. A mai fost şi influenţa ideilor lui Bunge, care tot
într-o lucrare de filozofie, arată că fizica nu are semantica pusă la
punct, adică nu ar avea definiţii clare pentru conceptele cu care
lucrează. Aşa fiind, am fost curios să văd unde duce ipoteza identităţii
dimensionale între sarcina electrică şi masa gravifică. Toate
consecinţele logice pe care le-am găsit, le-am adunat într-un articol
postat tot pe astronomy. Eu am într-un fişier, o încercare de
demonstraţie a identităţii dimensionale, între sarcină şi masă. Dacă
găsesc pe cineva să o posteze ca poze pe forum, poate că deschid un
topic cu acest titlu. Şi această demonstraţie ca şi cea de la constanta
de acţiune h (postată tot pe astronomy), se bazează pe
adimensionalitatea lui epsilon zero, care este dată dogmatic în cărţi, ca
farad/metru. În descifrarea structurii de masă a electronului, am făcut
şi o ipoteză suplimentară, prin care asimilam (identificam) inversul
constantei de structură fină, alfa, cu indicele de refracţie al mediului
atomic. M-am gândit că, dacă electronul se mişcă pe prima orbită
permisă, ca şi o undă, el se propagă după legile optici, cu viteza C/137
şi că această viteză trebuie să existe şi în structura lui. Am fost
surprins să găsesc că lungimea de undă , în vid, a fotonului gama de la
anihilarea electronului, contractată de 137 de ori, dă lungimea de undă
a fotonului respectiv, absorbit sau refractat în mediul atomic, lungime
care raportată la 2 x II, ne dă exact raza clasică a electronului. De aici
am dedus că electronul este de fapt o undă staţionară a fotonului
gama respectiv.
În legătură cu acea proporţionalitate între energie (joul j ) şi timp

(secundă s ), mi se pare o aberaţie. În cazul egalităţilor fizice, chiar şi
atunci când avem simplă proporţionalitate, trebuie să avem aceeaşi
dimensiune fizică şi în stânga şi în dreapta.
gheorghe adrian
Dinamic
Prenume: adrian
Varsta: 65
Puncte: 2195







Re: ANTIGRAVITATIA
El n-a pus semnul egalitatii ci al echivalentei, un dublu ~, adica ≈ Deci
am gresit eu punand semnul egal acolo. Voi corecta.
Ramane de aici sa deducem ce trebuie adaugat in stanga si dreapta
acestui semn ca sa devina egalitate; ar putea fi o concluzie. Joulul
impartit la c2 ce rezulta? Masa. Deci, cand spune "energie EM"
impartita la c2 ii iese masa. Da, a spus deja asta. Trebuie sa mai
rationez.
Ti-am mai scris si pe posta privata din forum.
mm
Activ

Puncte: 6878







Re: ANTIGRAVITATIA
13:32
mm
Revin acum cu o analiză sumară a supra frazelor cu asterisc.

1 Nu cred că se poate elabora un model fizic de fenomen sau structură
dinamică, numai cu o singură unitate de măsură (după cum spune
textul, dar eu cred că vrea să spună numai cu o singură dimensiune
fizică).
2 Ideea că masa este energie electromagnetică înalt comprimată, este
apropiată de ideea mea că structurile de masă sunt unde
electromagnetice de amplitudine şi frecvenţe gigantice (care duce la
ideea că masa este forma de stocare a energiei în universul fizic,
formă de existenţă potenţială a energiei). Sigur că raportând energia
la c2 se obţine masă.
3 Timpul nu este energie.Timpul este doar un concept abstract, pe
care îl asociem cu spaţiul fizic în sânul mişcării fizice. Mişcarea fizică
este entitate spaţiu-timp, este evidenţa spaţiului fizic. Timpul este
folosit pentru măsurarea mişcărilor şi este definit prin comparaţia
mişcărilor. Pentru măsurarea mişcărilor, este foarte important ca
unităţile de măsură alese să îşi păstreze constanţa. Timpul nu este
elastic, nu se contractă nu se dilată nu expandează (nu se
decomprimă).
4 Masa fizică este şi ea o măsură a mişcării şi are întindere într-un
volum. Volumul este numai geometric un spaţiu cu trei dimensiuni. În
spaţiul fizic, volumul este extins după trei direcţii rectangulare, pe care
se măsoară trei lungimi. Adică volumul fizic are doar o singura
dimensiune fizică, aceea a lungimii luată de trei ori. Aşa că masa
plasată în spaţiul fizic (în volum) , este tot o entitate bidimensională,
entitate spaţiu-timp. Timpul fiind un concept abstract, axa timpului
este imaginară. Sigur că masa (structura dinamică) are existenţă
(durată) în timp, fiindcă este existenţă fizică reală.
Sintagmele timp-energie şi masă-energie sunt nebuloase şi nu le prind

sensul.
În legătură cu ideea captării energiei din spaţiu, inclusă aici, imi

amintesc ca prin anii 70 apăruse în revista de ;Stiinţă şi Tehnică; un
articol în care se prezentau realizările unor cercetători francezi care
excitau un circuit pe frecvenţa de vibraţie a moleculei de cupru
(frecvenţă de ordinul zecilor sau sutelor de gigaherţ) şi obţineau
energie de patru ori energia injectată, pe seama absorbţiei de energie
din spaţiu. Nu ştiu dacă o astfel de idee mai este valabilă acum.
gheorghe adrian
Dinamic
Prenume: adrian
Varsta: 65
Puncte: 2195







Re: ANTIGRAVITATIA
13:40
Ca sa obtinem egalitate trebuie ca in stanga pe linga secunda sa avem
putere, fiindca energia este data de produsul putere ori timp (W=P x
T)
gheorghe adrian
Dinamic
Prenume: adrian
Varsta: 65
Puncte: 2195







Re: ANTIGRAVITATIA
Iti raspund tot punctual la cele notate numeric de tine:
1. Ai dreptate, el a zis with single unit, adica cu o singura dimensiune -

cum zici tu- dar nu prea vad diferenta intre dimensiune si unitate de
masura. Pentru ca dimensiunea aceea fizica unica trebuie sa aiba si ea
o unitate de masura.
2. Ma bucur ca aici e corect si ai o confirmare a modului tau de-a

gandi: energie electromagnetica "condensata" echivalenta cu masa.
3. Stiu si eu care este conceptia oficiala, clasica, despre timp. Aici insa,
ne permitem, indraznim, orice fel de abateri de la ea, cu conditia sa
avem niste "argumente". -Argumentele sunt experimentele (facute de
altii, fie ei si numai niste obscuri mecanici sau frizeri), dispozitivele,
masinile, generatoarele, etc., inventate de diversi, si care functioneaza
pe principii necunoscute, inexplicabile (dar functioneaza!)
-Alte "argumente" sunt rezultatele -chiar si teoretice- publicate de
diversi "amatori" (care au prin casa dispozitive din astea ciudate si
incearca sa-si explice cum functioneaza).
-Tot ca "argumente" figureaza si diversele "potriveli" cu experienta, cu
ce mai stim, cu ce mai fac sau zic altii, etc.
Intr-un modest studiu despre timp, pe care l-am publicat pe internet,
am ajuns la concluzia clara ca notiunea clasica si oficiala de timp nu
exista. Adica nu este o realitate ci doar o abstractie matematica.
In conditiile enuntate mai sus este acceptabila orice ipoteza, inclusiv
ca timpul este energie comprimata. Omul acela a studiat vreme de 30
de ani chestia asta, nu cred ca vorbeste la intamplare. De subliniat,
deci, ca aici pe acest forum nu ne impiedica nimeni sa facem
conexiuni, sa cercetam spusele si formulele altora, ba chiar e un fel de
obligatie.
4. Cunosc notiunea de volum; acelasi amendament: ne putem abate

de la definitia clasica cu scopul de a descoperi ce anume este volumul
ca realitate fizica. Cea mai buna explicatie este ca volumul e o
aparenta, data, permisa, consecinta a eterului. Si eterul stim ca e o
realitate (stim aici pe acest forum) constatata de teozofi(i) ale caror
linkuri s-au dat.
//Cred ca aici s-ar putea accepta o definitie a presiunii ca "inghesuiala"
(particulelor eterice) iar a volumului ca "numarul" particulelor eterice.
Ar mai trebui precizat elementul de legatura dintre ele, interactia. Dar
cred ca este deja cuprins in presiune = "inghesuiala". Volumul ar
trebui sa fie un numar adimensional. E o simpla propunere.//
Sintagmele acelea nu sunt nebuloase si au legatura cu undele scalare,

longitudinale si transversale, la care voi reveni.
Nu am nici un fel de indoieli ca acei francezi chiar obtineau de 4 ori
mai multa energie decat consumau caci tocmai despre asta discutam
aici; cu dovezi experimentale de ordinul miilor, date pe internet de
diversi. Eu nadajduiesc ca din schimbul acesta de idei, informatii,
pareri, pana la urma vei castiga in intelegerea notiunilor cu care
lucrezi. E un proces ce se intampla in timp, pe nesimtite, fiind chiar cel
mai greu de obtinut lucru in lumea asta: schimbarea propriilor
conceptii.
mm
Activ

Puncte: 6878







Re: ANTIGRAVITATIA
Scris de mm la data de Mier 09 Iun 2010, 21:28
Deoarece am discutat despre timp ca forma de energie, aici, la acest
topic, sa vedem ce gasim la Bearden despre aceasta.
Colonelul nu are ecuatii matematice bramburistice, el incearca sa

"vizualizeze" mecanismele eterului, care-i permiteau sa obtina energie
"overunity" (randament supraunitar). E o forma grafica oarecare prin
care incearca sa ne comunice niste idei. De ce energia impartita la
c2 este masa, intelege toata lumea caci e formula lui Einstein. Cred ca
trebuie un usor efort de imaginatie pentru a intelege/accepta si
dimensiunea energetica a timpului.
Ultima editare efectuata de catre mm in Vin 11 Iun 2010, 09:50, editata de 1 ori
mm
Activ

Puncte: 6878







Re: ANTIGRAVITATIA
Scris de virgil la data de Joi 10 Iun 2010, 22:39
Masa unei particule, ne aminteste despre cata energie a fost necesar
sa se consume pentru a pune in evidenta acea particula. Particula face
parte dintr-un spatiu continuu multidimensional din care noi percepem
doar acea frantura numita particula care se manifesta in spatiul
tridimensional prin intermediul energiei.
Am sa fac o analogie pentru intelegerea acestui fenomen. De exemplu,
Pamantul, partea pe care o vedem, este format din insule, continente,
mari si oceane. Daca asemanam insulele sau continentele cu
particulele, oceanele sau apele care le despart sant chiar spatiul dintre
particule. Acesta este spatiul tridimensional pe care il percepem noi.
Miscarea particulelor sau corpurilor in acest spatiu se face in timp,
adica se percepe o anumita insiruire a evenimentelor, acestea nu se
produc toate in acelasi moment, ci sant insiruite intr-o anumita
succesiune, care defineste timpul. Sa presupunem ca secam toata apa
oceanelor si marilor, iar ceia ce ramane este doar suprafata
pamantului. Vedem ca insulele (particulele) sau continentele
(corpurile) nu mai sant distincte, ele facand parte dintr-un tot unitar ce
formeaza suprafata continua a pamantului cu formele lui de relief care
nu sant despartite de ape. Acesta este spatiul multidimensional in care
exista universul. Miscarea intre doua forme de relief, care se produce
prin "alunecare" sau prin "cutremure", se face prin modificarea acestui
spatiu continuu, fara ca sa existe parti desprinse din el. Este ca o
patura infinita sub care se produc miscarile unor denivelari ca formele
de relief. Noi in spatiul tridimensional nu percepem decat ce este
"deasupra apelor" neavand senzorii necesari pentru a patrunde "sub
ape", adica in spatiul multidimensional. In ce priveste gravitatia, in
zona noastra de univers, se produce o aglomerare a formelor de relief,
pe cand in alte zone ale universului se pot manifesta anumite forte de
dispersare a formelor de relief (adica a corpurilor). Acolo spunem ca
interactioneaza antigravitatia. Atat in zonele de univers unde
actioneaza gravitatia cat si acolo unde actioneaza antigravitatia,
miscarile care se opun campurilor,se produc cu consum de energie.
Niciodata nu vom sti ce se afla sub aceasta "patura" infinita in care se
produc campurile si care reprezinta spatiul multidimensional. Exemplul
dat este intr-o forma simplista, si nu trebuie luat mot a mot, deoarece
spatiul multidimensional ascunde si alte proprietati care nu pot fi
explicate.
virgil
Foarte activ

Puncte: 7642







Re: ANTIGRAVITATIA
Scris de mm la data de Vin 11 Iun 2010, 09:54
Spatiul multidimensional, pe care inca nu l-a dovedit nimeni, poate
ascunde si o serie de teorii de care n-a auzit nimeni si ... care nu pot fi
explicate. De ex. TR.
mm
Activ

Puncte: 6878







Re: ANTIGRAVITATIA
Scris de virgil la data de Sam 12 Iun 2010, 10:09
Pe principiul acesta, nu ar fi fost inventate nici undele radio, doar nu
auzise nimeni de ele. Pe de alta parte, cum sa pui in evidenta o
dimensiune pentru care nu ai posibilitati de perceptie. Dimensiunile
suplimentare sant introduse ca o necesitate pentru a explica anumite
fenomene care desi sant reale, imbraca un caracter straniu, cum de
altfel sant; spinul, sarcina electrica, sarcina leptonica, sarcina
barionica, stranietatea, cat si toate reactiile de dezintegrare de
particule, in care dispar unele si apar ca din senin altele complet noi
respectand anumite reguli.
Vorbind despre antigravitatie, cu multi ani in urma am citit despre o
experienta, in care se folosea apa levogira si apa dextrogira. Rotind un
titirez desupra unor recipiente cu astfel de apa se constata ca titirezul
pierdea din greutate. De atunci nu am mai auzit nimic de acest
experiment.
virgil
Foarte activ

Puncte: 7642







Re: ANTIGRAVITATIA
Scris de mm la data de Mar 27 Iul 2010, 12:53
Voi pune aici, asa cum m-ai rugat adriane, la acest topic, paginile
referitoare la Constanta Gravitationala. Subiectul topicului o permite,
la limita. Criticile, mai tarziu.
http://img824.imageshack.us/img824/9306/gaconstgrav.pdf
Ultima editare efectuata de catre mm in Lun 30 Aug 2010, 14:51, editata de 1 ori
mm
Activ

Puncte: 6878







Re: ANTIGRAVITATIA
Scris de virgil la data de Mar 27 Iul 2010, 20:23
In relatiile acestea folositi o analogie intre forta de gravitatie si
produsul dintre o suprafata si o presiune. Dar dupa cum se stie forta
de gravitatie se manifesta chiar si in interiorul corpurilor, indiferent de
marimea acestora. In acest caz despre care suprafata poate fi vorba?.
Fiecare atom dintr-un corp, este atras de campul gravitational din
exteriorul corpului, in acest caz despre care suprafata este vorba?,
intrucat suprafata nucleului atomic este infim de mica, iar suprafata
electronului, dupa fizica cuantica nici nu exista. Constanta
gravitationala trebuie sa rezulte aceiasi atat in macrocosmos cat si in
atractia dintre un corp macro si un atom sau o particula, cum rezolvati
aceasta problema?
virgil
Foarte activ

Puncte: 7642







Re: ANTIGRAVITATIA
Scris de gheorghe adrian la data de Lun 02 Aug 2010,
14:48
Dupa ultimul mesaj al lui mm m-am lamurit ca am postat raspunsul la
pagina cu "unificarea campurilor". Rostul postarii explicatiei pentru
constanta gravitationala era sa sustina identitatea dimensionala masa-
sarcina, nu mecanismul interactiei gravitationale. Identitatea
dimensionala masa-sarcina cum a admis si domnul Cavasi ar putea fi o
solutie pentru unificarea campurilor fizice. Deci raspunsul la ultimul
mesaj al dumitale, domnul Virgil, este postat in pagina cu unificarea
campurilor. Probabil ca ar trebui mutat aici. Cine poate, daca este
amabil, sa faca aceasta mutatie, daca nu cere prea mult timp.
gheorghe adrian
Dinamic
Prenume: adrian
Varsta: 65
Puncte: 2195







Re: ANTIGRAVITATIA
Scris de mm la data de Sam 28 Aug 2010, 10:27
Raspunzand la intrebarea unui user privitoare la obtinerea
antigravitatiei cu patru bobine, cred ca este de interes urmatoarea
pagina, luata din acelasi set de reviste, New Energy Technologies:
http://img822.imageshack.us/img822/2755/antigbis.jpg
Pentru cine doreste intregul articol, il poate accesa in linkul:
http://narod.ru/disk/6701775000/19.zip
Ce-i drept, articolul -si montajul prezentat in desen- sunt consacrate
"Controlului timpului prin unde scalare". Un montaj similar poate
produce antig.

ANTIGRAVITATIA

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ANTIGRAVITATIA

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ANTIGRAVITATIA

Scris de mm la data de Mier 05 Mai 2010, 14:17

METODE DE CREARE A ANTIGRAVITATIEI

De multa vreme exista opinia in fizica, precum ca antimateria ar fi o

1. Exista doua tipuri de spatiu:

2.a. Campul gravitational e un spatiu relativ care are miscare

3. Fortele gravitationale nu depind de masa corpului! [subl. mea]

Pe baza acestor notiuni statuate oferim revizuirea esentei fortei, nu

Odata ce volumul Pamantului ramane constant, [urmeaza ca]

In lucrarile sale, Newton a admis existenta a doua spatii:

Editor note: In conceptia eterului asta inseamna doua parti de eter:

Principala greseala in cercetarea eterului a constat in urmatoarele:

Sa notam concluziile lui Newton: "Corpul poate sa-si pastreze starea

Campul gravitational este spatiul relativ, accelerat in "cadere",

In teoria lui Einstein exista notiunea de spatiu unificat si curbat in

Faptul ca gravitatia e un spatiu relativ aflat in miscare accelerata poate

Campul antigravitational e spatiul relativ, care are o miscare

Ma opresc aici cu aceasta introducere, urmand sa prezint si partea a

Foarte importanta imi pare a fi precizarea (parere personala) ca cele

Numarul mesajelor: 678

"Masa" poate fi considerata o masura a trei diferite conditii [?] de

Un exemplu de acumulare a energiei electrice intr-o masa este un

- Si, in final WmMg este masa, care poate fi o masura a energiei

La timpul sau N. Tesla a lucrat la o problema generala care este

Similar, energia poate fi acumulata in mod netraditional intr-un corp in

3. Sa luam : F - forta mecanica, R- distanta. Atunci produsul FR are

Pe baza mai sus-mentionatelor analogii putem spune ca acumularea

Cand energia mecanica "comprimata" e acumulata, campul de putere

Acuma ajungem la concluzia uimitoare ca forta gravitationala

Cred ca in articolul de mai sus vei gasi, Adriane, si un aliat in sprijinul

Numarul mesajelor: 678

Legat de metodele de producere a antigravitatiei de mai sus, fac o

Uploaded with ImageShack.us

Daca se pune pe una din margini un izolator, dielectric, forta Fr dispare

Numarul mesajelor: 678

"Paradisul pe pamant" o fi deja pentru unii, mai

Numarul mesajelor: 678

Mulţumesc, mm, şi pe această cale pentru contribuţia ta activă la

Numarul mesajelor: 678

De fapt calea deschiderii acestui secret a fost aratata in

Interactia substantei uzuale cu eterul are loc prin intermediul fortelor

Numarul mesajelor: 678

Ce este inertia din pdv. al structurii eterului? E determinat de o ratie

Astfel, bazele teoretice ale miscarii fara inertie si antigravitatiei, exista.

Normal, apare intrebarea: Ce avem in realitate? [?] In timpul ultimei

Autorul [el insusi] a avut sansa sa fie primit de SM Godin si VV

Deci termenul "efectiv" inseamna o circumstanta, cand in timpul

In acelasi timp cu efectul de schimbare a greutatii, poate fi gasita o

E o singura concluzie: Nu sunt secrete in gravitatie si inertie.

Numarul mesajelor: 678

Ipoteza asupra sursei campului gravific

La ultima postare relaţia dată pentru deformarea gravitaţională este

Adică, corpul iniţial de masă gigantică ar fi explodat ca o grenadă,

Într-o încercare de descifrare a câmpului gravific am alcătuit o teorie

Ipoteză asupra sursei câmpului gravitaţional

În ipoteza noastră câmpul gravitaţional (gravistatic) al maselor s-ar

Pe inelul nucleonic ar fi 1840×2 meridiane (adică 1840 de unde

(Pe de altă parte undele gravitaţionale având lungimea de unda

Dintr-o structură aproximativă a constantei gravitaţionale ;

Frecvenţa foarte mare a câmpului electromagnetic alternativ generat

Sarcina electrică a particulelor presupune (face necesară) cuplarea

Totodată este intuitiv că între neutroni vecini se institue un sistem

Acesta ar fi complexul forţelor nucleare, forţe care acţionează pe