BILET DE EXAMINARE NR.

14

1) Plaga(vulnus) reprezintă o intrerupere a contiunuităţii tegumentelor, defect al pielii sau

mucoasei, determinat de acţiunea vulnerabilă a factorilor mecanici, fizici, chimici.
Simptomatologia locală: prezenţa unui defect tisular, care are anumiţi parametri (formă,
lungime, lăţime,adîncime, unghiuri, mărgini etc), prezenţa sindromului algic şi al
sindromului hemoragic. Mărginile plăgii pof fi netede, zimţate, neregulate, tocate,
compresionate.
În functie de mecanismul de producere plagile pot fi:

• plagi prin agresiune termica (arsuri, degeraturi)

• plagi prin agresiune chimica (arsuri chimice)

1)Aeroionoterapie pe zona plagii 40-50 kB in fiecare zi , 10-15 min, 10 proceduri

2)Laseroterapie de la 0,5 pana la 10 mWt/cm 2, incepem cu doza mai mare pentru
granulatie plagei mai buna, timp procedurei de la 1-4 min, fiecare zi, 10-15 zile.
3)Cu razele infrarosii se prelucreaza zona afectata plus 3-5 cm de zona cu pielea sanatoasa
20-30 min, fiexare zi, curs 12 zile.
4)UVB in zona fetei 1-2 biodoze, 3-4 pe corp si membrele superioare\inferioare , 15 min,
curs 4-5 proceduri

2. Sindromul de Imobilizarea este definită ca o scădere sau limitare a activității fizice a

organismului. Există numeroase cauze care duc la apariția sa, cum ar fi:
• afecțiuni neuromusculare;
• afecțiuni cronice care necesită limitarea activității fizice;
• decompensarea afecțiunilor cronice din cauza necomplianței la tratament sau a îngrijirilor
medicale necorespunzătoare;
• menținerea prelungită a poziției corpului la orizontală;
• iatrogenia cauzată de o serie de medicamente (hipotensoare, diuretice, antidepresive,
neuroleptice, somnifere etc.).
Imobilizarea poate determina apariția procesului degenerativ la nivelul oricărui sistem de organe
ca urmare a funcției motorii scăzute. Cele mai frecvente modificări asupra diferitelor sisteme

• sistemul nervos central – alterarea organelor de simț, scăderea activității motorii, tulburări
afective și emoționale, instalarea deficitului cognitiv;
• sistemul muscular și osos – diminuarea forței musculare și a rezistenței, atrofie
musculară, osteoporoză, pierderea elasticității ligamentelor, fibroza și anchiloza articulațiilor;
• sistemul cardiovascular – creșterea frecvenței cardiace, hipotensiune ortostatică, scăderea
rezervei cardiace;
• sistemul respirator – micșorarea capacității pulmonare totale și a capacității vitale,
tulburări de tip ventilație-perfuzie;
• sistemul digestiv – anorexie, boală de reflux gastroesofagian, constipație;
• sistemul endocrin – crește rezistența la insulină, hipercalciurie;
• sistemul renal – dezechilibre electrolitice, litiază renală.
Tratamentul este preventiv şi curativ.
I. Tratamentul preventiv este esenţial şi .aplicat cu.răbdare şi, sistematic, duce, în cele mai multe
cazuri, la evitarea invalidităţii prin imo¬bilizare la pat prelungită.
Procedurile care compun terapia preventivă sînt axate pe necesitatea de conservare a activităţii
cotidiene, pe stimularea unei autonomii, cel puţin pentru gestica habitúala. Există, în acest scop,
o kineziterapie şi o ergoterapie de susţinere, specifice asistenţei şi îngrijirii pacienţilor vîrstnici,
care nu fac parte din arsenalul terapeutic obişnuit al spitalelor generale de boli acute, ceea ce este
explicabil, dar din păcate, nici din organizarea actuală a serviciilor de profil (unităţi geriatrice,
spitale de cro¬nici, cămine-spital'Şi cămine de bătrîni); tratamentul preventiv cuprinde
următoarele direcţii:
— tratamentul bolii cauzale, iniţiat de urgenţă şi continuat energic în scopul depăşirii cît mai
grabnice a fazei de decubit obligatoriu. încă din perioada de aplicare a terapiei intensive de
reanimare trebuie începute masajul şi mobilizarea pasivă, cel puţin ale membrelor. în stările
grave, subcomatoase şi eomatoase, se va aplica un program de rotaţie periodică, în vederea
schimbării de poziţie pentru limitarea presiunii decu-bitogene, la fiecare 3 ore; decubit dorsal,
decubit lateral, decubit ventral;
— cînd bolnavul devine conştient, este cooperant şi se poate mişca, se trece la ceea ce unii autori
numesc, oarecum impropriu, ergoterapia de juncţie, în realitate îndemnarea bolnavului şi
sprijinirea acestuia pentru a trece la efectuarea gesturilor cotidiene; toaleta, alimentarea, apoi
trecerea la fotoliu pentru perioade, la început mai scurte, apoi mai lungi. Se va evita prelungirea
servirii mesei la pat, trecîndu-se pe cît posibil la servirea mesei stînd în fotoliu şi apoi, dacă este
posibil, la sala de mese; aceasta combate instalarea pasivităţii. De obicei, această conduită nu se
aplică şi ceea ce se face, deşi intenţia este în interesul bolnavului, în realitate „fixează" bolnavul
la pat, invitîndu-1 la pasivitate prin subsolicitare iatrogenă.
II. Tratamentul curativ se aplică cel mai bine în unităţile specializate (servicii de cronici,
convalescenţi sau după boli acute, recuperare, geriatrie), care au condiţiile necesare să aplice
această dificilă terapie recuperativa:
— reeducarea urmăreşte redobîndirea posibilităţilor psihomotorii care să ofere bolnavului o
autonomie, fie ea şi parţială, posibilităţi de autoservire; spaţiul nu permite detalierea reeducării
geriatrice, care se deosebeşte de reeducarea adultului handicapat.
Menţionăm că ea necesită din partea echipei terapeutice un efort fizic mai mare, că trebuie să
prevină printr-o dozare potrivită şi individualizată, riscurile de hipotensiune ortostatică,
accidentele cardiace la efort, fracturile;
— reabilitarea urmăreşte reintegrarea bolnavului recuperat biologic, motor, psihologic într-o
viaţă activă, potrivit posibilităţilor de care dispune; mijloacele se diversifică, intră în joc
metodele socioterapeutice, aşa cum au fost edificate de psihiatri, cu adaptările necesare impuse
de profilul geriatrie al pacienţilor. Beneficiile ergoterapie! organizată pe compartimente variate
sînt deosebit de preţioase prin solicitarea complexă, motorie, senzorială, psihointelectuală,
socială pe care o impune subiectului;
- tratamentul medicamentos şi alimentar ietetic are indicaţiigenerale şi speciale pentru fiecare
bolnav, legat de starea generală, poli-patologia, gradul aşa-zisei „uzuri" de vîrstă (cronodistrofie,
abiotrofie). Se urmăreşte combaterea denutriţiei prin aport de proteine, vitamine, lichide,
anabolizante, corectarea celorlalte tulburări metabolice (calciu), controlul infecţiilor (urinare
îndeosebi), corectarea eventualelor tulburări hematologice (anemii, tendinţă la stări de
hipercoagulabilitate etc.), psi-hoenergizante, activatoare ale metabolismului celulei nervoase
(pirace-tam), evident de la caz la caz.
Adoptînd o „conduită terapeutică activizatoare — reabilitantă" şi nu o „conduită imobilizantă
iatrogenă", putem spera în combaterea acestei entităţi clinice, adusă în prim-planul practicii
asistenţei medicale de creşterea duratei medii de viaţă.
În acest fel, reabilitarea totală - a unui gerosindrom de imobilizare constituit, fără leziuni
viscerale majore, poate fi sperată în primele 3—4 luni de la instalarea sindromului.

BILET DE EXAMINARE NR. 15

1)FT şi BL bolilor respiratorii la copii.

Tehnica şi regulile securităţii la efectuarea procedurilor electroterapeutice

Infectiile respiratorii acute întrunesc maladiile inflamatorii de etiologie infectioasa a

sistemului respirator ce se dezvolta în forme acute.
Cauze
- virusuri respiratorii (rinovirus, virus sincitial respirator, adenovirus, virus gripal si
paragripal, coronovirusuri, enterovirusuri), care conditioneaza pâna la 90% din infectiile
respiratorii acute la copil.
- mycoplasma pneumoniae, Chlamidia
- germeni bacterieni (pneumococi, streptococi, stafiiococi, H.influenzae).
Forme clinice
- infectiile acute ale cailor respiratorii superioare: guturaiul, faringita acuta, otita acuta,
sinuzita acuta.
- infectii acute ale sistemului respirator inferior: laringotraheita acuta, bronsita acuta,
bronsita obstructiva acuta, bronsiolita acuta, pneumonia acuta.
Semne si simptome
Infectii ale sistemului respirator superior: obstructie nazala; rinoree; iritatie rino- si
orofaringiana; stranut; tuse (mai rar); sindrom febril, subfebrilitate; sindrom
toxicoinfectios (in forme usoare pot lipsi);

Infectii ale sistemului respirator inferior. Laringotraheita acuta: stridor (inspir suierator);
voce ragusita sau clara; tuse latratoare; dispnee de inspir (la sugar în forme severe); tiraj
suprasternal, marcat sau discret; tahipnee; tahicardie; sindrom febril; agitatie; respiratie
traheala accentuata.
Bronsita acuta: tuse, uscata în debutul bolii, apoi productiva pe o durata de 1-2
saptamâni; debuteaza cu manifestari de infectie virala a tractului respirator superior;
dureri si arsuri retrosternale; auscultativ respiratie aspra; raluri bronsice sibilante si
ronflante bilateral care se modifica de intensitate în timpul tusei; sindrom febril,
subfebrilitate; semne de toxicoza infectioasa, determinate de virulenta factorului etiologic
(virus, germeni bacterieni) si terenul organic (vârsta copilului, starile de fond,
reactivitatea organismului).
Tratament fizioterapeutic:
1)Inhalatii cu fitoncide sau preparate antivirale (ex: t-ra de eucalipt 20 pic+20 ml apa
distilata. La tusa expectoranta inhalatii cu mucolitici: cu KI 1-2%+ NaHCO3 ,2 g+NACl
1 g + apa distilata, 2-3 ori /zi, 6 zile.
2)Electroforez medicamentos cu: Antibiotici,KI 1-2%, MgSO42-5%, CaCl2 2-5%. Doza
10-15 mA, 15-20 min,curs 10-12 zile.
3) Massaj vibrotic, sau vacuum 30 min, 10-12 zile
4)UVB in 4 zone cite 2 biodoze, curs 5-7 zile
5) Bai cu sare de mare salvie, eucalipt, cedru, 37 grade, 15 min, curs 10 zile.

Tehnica şi regulile securităţii la efectuarea procedurilor electroterapeutice.:

 Securitatea este baza de reper a actiunilor surorii medicale,medicului la efectuarea
procedurilor: :1)Pregatirea aparatului :
2)Pregatirea bolnavului
3) Cuplarea aparatului I efectuarea procedurii in stricta conformitatea cu prescriptia s metodica
genului dat de electroterapie ,respectind toate regulile dee securitate,supravegherea functionarii
aparatului si starii bolnavului,in caz de necessitate acordarea asistentei medicale.
4)Decuplarea aparatului dupa terminarea sedintei.
5)Evitarea contactului cu apa(mine umede) la conectarea aparatelor
6)Asigurarea stricta cu aseazarea electrozilor in zone adecvate ale prescrierii medicului.
7)A se porni aparatul dup ace sau instalat toate manvrele pt a evita electrocutarea.

2)Tratamentului fizioterapeutic şi kinetoterapeutic al miospasmululi, contracturile

musculare şi imobilităţii coloanei vertebrale şi articulaţiilor sacroiliace în
spondilita anchilozantă. Metodele fiziokinetice de asuplizare a coloanei vertebrale
şi de creştere a capacităţii funcţionale. Metodele de lichidare a sindromului
ventilator restrictiv, adaptarea respiraţiei la efort.

Spondilita anchilozanta este o boala inflamatoare cronica care afecteaza predominant coloana
vertebrala, procesul inflamator debutand frecvent la nivelul articulatilor sacroiliace si progresand
ascendent. Boala evolueaza spre fibroza, osificare si anchiloza a coloanei vertebrale, proces
reflectat in denumirea greceasca a bolii: "spondilos" =vertebra si "anchilos" =stramb.
Suferinta mai este cunoscuta sub numele de: boala Marie Strumpel, pelvispondilita anchilozanta,
spondil artrita anchilozanta si spondilita anchilopoe
TRATAMENT ORTOPEDIC:
Tratamentul ortopedic este indicat pentru corectarea unor mari diformitati care se instaleaza, cu
tot tratamentul medicamentos si balneo-fizoical corect aplicate.
Cand pozitiile fiziologice nu pot fi controlate si corectate cu ajutorul posturilor sau cand durerile
si contracturile musculare sunt mari si nu diminueaza sub tratament pot fi indicate corsete rigide
de gips. Pentru a forta corectarea cifozei dorsale,uneori se introduc bucati de fetru intre corset si
stern. Pentru prevenirea si corectarea flexiei coloanei cervicale cat si proiectiei anterioare a
capului se adaoga corsetului un support pentru barbie, care mentine privirea bolnavului inainte si
extensia coloanei cervicale.
Tot ca masuri ortopedice pot fi indicate cadre sau paturi de hiperextensie.
Indicatiile uneia sau alteia dintre posibilitatile oferite de ortopedie se va face in functie de starea
clinica a bolnavului si de felul cum raspunde la tratamente, avand totdeauna in vedere faptul ca
anchiloza coloanei si a altor articulatii afectate in spondilita, este de dorit sa se faca in pozitii
de dorit sa se faca in pozitii fiziologice cu pastrarea axelor, functionale, de miscare.
Tratamentul prin hidrotermoterapie
Termoterapia este o procedura de baza in cadrul terapiei fizicale a spondilitei anchilozant
Baile calde
In spondilita anchilozantasunt indicate, mai ales, baile hiperterme, cand urmarim efectele
circulatorii si spasmolitice, miorelaxante in vederea pregatirii pentru kinetoterapie si baile intens
hiperterme de 40 C si peste, atunci cand dorim sa interceptam mecanismele imunologice cu
scopul modularii lor.
Baile de 38 C timp de 10 minute sunt foarte potrivite inainte de o sedinta de kinetoterapie.
In baile de 40 C si peste fluxul termic este foarte intens. Termoreceptorii sunt puternic excitati, se
produce reflexul termocirculator, care va declansa vazodilatatia brusca periferica, cea ce va
solicita circulatia sistematica.

Tratamentul prin electroterapie

Foloseste curentul electric sub diferite aspecte in scop terapeutic.

Este o metoda pasiva, in general usor de suportat. In cazul spondilitei anchilozante,
electroterapia poate fi inclusa intre alte tratamente in cadrul unei cure balneare.
Curentul de joasa frecventa
Dintre curentii de joasa frcventa (0-100 Hz) indicati ca: galvanizari, ionizari, stimuli de joasa
frecventa (sinusoidali, neofaradic, rectangular, triunghiular, progresiv, exponential, diadinamic),
in tratamentul spondilitei putem folosi ionogalvanizarile si curentii diadinamici.
Folosirea curentului galvanic este cea mai veche dintre metodele de electroterapie. Oricare ar fi
metodologia de aplicare, efectele vasculare sunt pe primul plan, crescand debitul cutanat
circulant cu 500%, iar pe cel muscular cu 300%.
Durata unei sedinte este de 15-20 de minute iar ritmul de aplicare poate fi in functie de starea
clinica, de 2-3 ori pe zi, zilnic sau la 2-4 zile. Numarul total de 10-15 sedinte se poate repeta
dupa 2saptamani-3luni.
Vom avea grija ca, pe durata tratamentului bolnavul sa adopte o postura relaxanta. In cazul
spondilitei, acest aspect este foarte important, intrucat, pe durata unei galvanizari pacientul poate
face concomitent si tratamentul postural, in functie de regiunea de tratat.
Oricare ar fi amplasamentul electrozilor, vom tine seama, mereu, ca anodul este electrodul
analgetic si de obicei, va avea o suprafata mai mica. Electrodul indirect – catodul va avea o
suprafata mai mare; situat distal de anod, va rezulta un curent descendent sedativ, situat
proximal, va rezulta un curent ascendent proximal.
Curentii diadinamici sunt curenti sinusoidali redresati. Au 3 efecte principale:
– de stimulare a motricitatii, sensibilitatii si troficitatii;
– efect de inhibitie prin blocaj catodic al durerii al tonusului muscular crescut in starile spastice;
– efect de obijnuinta, cea ce inseamna, de fapt, inhibitia, anularea primelor doua efecte.
Ritmul de aplicare al sedintelor poate fi, dupa starea clinica a bolnavului de 2-3 ori pe zi sau o
sedinta la 2-3 zile.
Cand urmarim, efectul analgetic, este bine sa sistam procedura dupa 6-8 sedinte, pentru ca,
uneori, continuand aplicarea ei, durerile se pot exacerba.
Campuri magnetici de joasa frecventa
Magnetodiafluxul este denumirea aparatului care genereaza campuri magnetice de joasa
frecventa folosite in scop terapeutic.
Aparatul poate furniza 3 forme de camp magnetic (continu, intrerupt ritmic si intrerupt aritmic).
Seria de tratament cuprinde 10-12 sedinte si se recomanda 3-5 serii pe an. Vom avea grja ca
bobinele sa fie orientate cu nordul spre cap si sudul spre picioare iar pacientul cu capul spre
nord.
Curenti frecventa medie
Cuprinde domeniul intre 1000-100000 Hz.
In electroterapie se folosesc frecvente intre 4000-5000 Hz.si frecventa de 1000 de Hz.
Cand in spondilita sunt afectate si alte articulatii (periferice) putem indica media frecventa sub
media curentilor interferentieri, avand grija sa aplicam electrozi in mod corespunzator, incat cele
doua circuite sa se interfereze in zona de tratat.
Intensitatea trabuie sa fie crescuta si redusa progresiv, la inceputul si sfarsitul procedurii. Durata
sedintelor este de 15-20 minute cand folosim electrozi placa si 10 munue cand folosim electrozi
ventuza. Numarul sedintelor este variabil dupa scopul propus si starea clinica a pacientului. Se
pot face zilnic sau la doua zile.
Pentru a mari efectul de profunzime al procedurii (in general a tuturor procedurilor de
electroterapie ) este bine ca aceasta sa fie precedata fie de masaj, fie de parafina sau baie de
lumina.
Ultrassunete
Undele ultrasonore sunt oscilati mecanice ale materiei cu frecventa mai mare decat a sunetelor
percepute de urechea omului. Este o energie mecanica obtinuta din energie electrica. Oscilatiile
care sunt imprimate tesuturilor realizeaza un micromasaj.
Ca tehnica de tratament exista doua modalitati de aplicare: directa sau indirecta prin intermediul
apei sau cu oglinda reflectorizanta.
In aplicarea directa, cu capul de tratament in contact cu tegumentul si uniform apasat, vom face
miscari longitudinale si circulare. Pielea se unge cu ulei de parafina. Dar, pentru ca ultrasunetul
mareste permeabilitatea de membrana se pot introduce substante medicamentoase care cresc
actiunea fibrinolitica.
Eficienta ultrasunetelor este mai mare daca este facuta dupa masaj sau parafina
Mobilizarea articulatiilor Kinetoterapie
Obiectivul fundamental al terapiei spondilitei este mentinerea mobilitatii segmentelor neafectate
si imbunatatirea acesteia, atunci cand este diminuata datorita proceselor inflamatorii-osifiante.
Acest obiectiv se realizeaza in primul rand prin miscare. Pentru a avea rezultatele dorite
kinetoterapia trebuie instituita precoce, individualizata, adaptata la forma clinica si stadiul
evolutiv al fiecarui pacient in parte si continua.
Este bine ca sedintele individuale de kinetoterapie sa fie precedate de practica unei tehnici de
relaxare ca si a unor exercitii de gimnastica respiratorie.
Pacientul se va aseza pe salteaua de gimnastica intro pozitie potrivita exercitiului de executat.
Dupa relaxarea si exercitile de gimnastica respiratorie prealabila, efectuate in decubit dorsal vom
incerca adoptarea pozitiei sezand pe saltea cu trunchiul flectat in forma de secera, cerand
bolnavului ca, dupa inspiratii adanci sa mareasca flexia trunchiului. In felul acesta urmarim
largirea spatilor intercostale cunoscut fiind ca cutia toracica a unui spondilitic este fixata in expir.
Din pozitia sezand pe taburet sau din ortostatism, bolnavul va executa flexiuni laterale ale
trunchiului pentru antrenarea la miscare a intregii coloane vertebrelor.
Dupa aceste exercitii pregatitoare vom indica miscarile potrivite
fiecarui bolnav alegand corespunzator baza de pornire si „modelul activ” Miscarile trebuie ca,
prin accentuarea rotatiilor, a flexiunilor laterale si a retroflexilor coloanei vertebrale, sa serveasca
la mentinerea mobilitatii acesteia. Pentru fortificarea musculaturii extensoare si destinderea
musculaturii flexoare a coloanei vertebrale, respectiv pentru a evita atrofiile si contracturile
musculare, prezente in spondilita, se recomanda exercitiile „in lant” care sa antreneze intreg
corpul si extremitatile.
Dupa executarea individuala a exercitilor, se trece, in etapa urmatoare, la kinetoterapie in grup.
Pe cat posibil, grupele vor fi alcatuite din pacienti cu forme clinice asemanatoare.
Sedintele vor avea loc, la inceput, zilnic, timp de 2-3 saptamana, apoi 2-3 ori pe saptamana in
sala de gimnastica (a sanatoriului sau policlinicii), eventual, in bazine pentru kinetoterapie.
TERAPIA OCUPATIONALA
Reprezinta forme prelungite si specializate de kinetoterapie intre ele existand unele deosebiri de
nuanta.
Terapia ocupationala foloseste intregi serii de aparate si instalatii in scopul imbunatatiri de
efectuare a unor munci sau a deprinderii unor jocuri distractive.