1. Noțiuni generale de: Reabilitarere – Evaluare – Apreciere.Scale: noțuini fundamentle.

Aprecierea- reprezinta tabloul complex al starii patomorfofuntionale al unui pacient, deficitul global, in baza
caruia se alcatuieste, se aplica si se adapteaza programl complex de reabilitare medicala.
Evaluarea este modalitatea de apreciere cît mai corectă a unei situaţii atăt din punct de vedere calitativ cît şi
cantitativ.
Tratamentul recuperator funcţional începe cu evaluarea se continuă pe parcursul programului cu evaluarea şi
se termină cu evaluarea în momentul încheierii programului kinetoterapeutic.
Evaluarea precizeaza
starea de sănătate sau de boală
– gradul în care un organ sau o funcţie se abate de la normal, cuantificînd prin teste specifice această abatere
– modul în care evoluiază în timp o stare patologică.
– modul la care răspunde la un tratament o disfuncţie
– capacitatea de muncă sau de autoîngrijire
– capacităţile vocaţionale

Activitatea de construire a scalelor poartă numele de scalare. În elaborarea unei scale este necesară
respectarea a două cerinţe:
 Scala să fie inteligibilă (să fie înţeleasă de cercetător şi de subiecţii cercetaţi);
 Să discrimineze, să diferenţieze gradele de intensitate a unei caracteristici.
Scalarea poate fi:
 Unidimensională (măsoară o singură caracteristică) sau multidimensională (măsoară mai
multe caracteristici);
 Nemetrică/neparametrică (măsurarea nu se face cu unităţi de măsură consacrate) sau
metrică/parametrică (măsurarea are la bază unităţi de măsură consacrate).
Metodele de scalare pot fi:
 Metode simple, cînd se măsoară una sau mai multe caracteristici ale unui singur obiect/fenomen;
 Metode comparative, cînd se măsoară una sau mai multe caracteristici pentru două sau mai multe
obiecte/fenomene, permiţind compararea lor.
Tipuri de intrebari
• intrebari inchise; pentru care raspunsurile sunt fixate dinainte si repondentii trebuie sa-si aleaga din
variantele de raspunsuri propuse
• intrebari deschise; lasa pe cel interesat sa raspunda cum vrea el, neexistand nici o constrangere
• intrebari semi-deschise. in care principalele raspunsuri posibile sunt propose ca in cazul intrebarilor
inchise, dar se lasa si posibilitatea adaugarii de raspunsuri libere in afara celor propuse, cum sunt intrebarile
deschise.

1. Indexul Bartel(ADL) Masoara performantele pacientului in zece activitati ale vietii cotidiene
in functie de ajutorul exterior necesar. Scorul maxim este de 100 puncte si corespunde unei autonomii
complete. Scorul de 60 puncte semnifica "independenta asistata", iar cel de 75 puncte –
cvasiindependenta.

2. Scala ADL modificata in perioada precoce de recuperare

3. Scala ADL modificata in perioada tardva de recuperare

4. Scala FIM( Functional Independence Measurememt) se efectueaza la internare,

externare, urmarire.(autoservire, control sfincterian, transfer, deplasare, cominicare, abilitati
sociale)
7- independent complete
6- independent modeficata( dispozitiv asistat)
5 supraveghere ( subiect-100%)
4 asistenta minima (subiect-75%)
5 Asistanta moderata( sub.=50%+)
6 asistanta max.(sud=25%)
7 asis. Totala (sub= mai putin de 25%)
5. Scala Berg (evaluarea echilibrului)( ziua internarii, z.externarii)
reprezinta o lista de 14 actiuni pe care pacientul trebuie sa le execute. Dupa modul cum sunt executate
fiecare se codifica cu 0-1-2-3-4 (0 = incapabil sa execute, iar 4 = executa fara nici o dificultate). Aceste
actiuni sunt: sezand nesprijinit, stand cu ochii inchisi, stand cu picioarele lipite, , stand cu un picior in fata
celuilalt, stand in unipodal, rotatia trunchiului din stand, culege un obiect de pe sol, intoarcere la 360o, picior
pe scaunel, intinderea inainte din stand.

4. Scala Medical Research Council(MRC) p/u evaluarea fortei musculare.

0 Abseta miscarii( la incercare de contractie voluntara)- plegie
1 Contractie palpabila,dar fara miscare vizibila- severa
2 miscare cu segmental scos de sub actiune gravitatiei- severa
3 miscare impotriva gravitatiei- moderata
4 miscare impotriva rezistentei, dar mai slaba decit in partea contralaterala- usoara
5 forta normal
5. scala Ashworth modificata (MAS) -Evaluarea spasticitatii

0- Tonus muscular normal

1- Crestere usoara de tonus muscular, manifestat printr-o “agatare” si eliberare sau o rezistenta
minima la capatul sectorului de mobilitate, atunci cind se face flexia sau extensia seg. afectat.
2- Crestere usoara de tonus muscular, manifestat printr-o “agatare” urmata de o rezistenta
minima pe restantul sectorului de mobilitate.
3- Cresterea mai importanta a tonusului muscular pe aproape еще sectorul de mobilitate, segm.
Afectat mobelizindu-se usor
4- Cresterea considerabila a tonusului muscular, miscare pasiva este dificila
5- Regiditate in flexie sau extensie.

6. Testul de evaluarea mersului pe distanta de 10 metri

<= 10sec. Nu sunt limitari pentru activitatile cotidiene
<=20sec. Se considera mobilitatea redusa cu limitaree fun-la
<30sec. Limitarea a mobilitatii, care impune asistenta kinetoterapeutului
7. Aphasia scrining test( scala de evaluare cuantificata orientativa a tulburarilor de limbaj)

8. MMSE (minimental stat examination) (orientare temporara, spatiala, memorie imediata,

atentie si calcul, memorie pe termen scurt, limbaj, citire)
28-30 norma
24-27 tulburari cognitive moderate
20-23 dementa usoara
11-19dementa moderata
0-10 dementa severa

2. Cîmpurile electric, magnetic şi electromagnetic (terapia cu înaltă frecvenţă – undele decimetrice d şi

microundele).

ELECTROTERAPIA DE INALTA FRECVENTA Reprezinta folosirea in scop terapeutic a oscilatiilor

electromagnetice cu frecventa mai mare de 300 kHz .

Energia electromagnetica :

• nu depolarizeaza fibrele nervoase ;

• este convertita in tesuturi in caldura .

Diatermia = producerea de caldura in profunzime in tesuturi ( la distanta ) .

Diatermia cu unde scurte (DUS)- cîmpului electric alternativ în regim neîntrerup sau pulsativ cu frecvență
înaltă şi ultraînaltă. În practică 27,12 MHz
Se aplica asupra corpului cu ajutorul a 2 electrozi (plăcuțe condensatorice). Răspîndirea cîmpului electric
depinde de forma și mărimea plăcuțelor condensatorice și de module de aplicare a lor.
Dacă plăcuţele sunt aplicate paralel la una și aceași distanță de la corp atunci energia penetrează egal,iar dacă
una din distanțe e mai mică energie mai mare va fi la regiunea care este mai aproape de plăcuța
condensatorie.
Mecanizmul de acţiune
 Efectele factorului oscilator sunt mai pronunțate la intensități mici ale cîmpului electric.
 Pentru a scădea factorul termic cîmpul electric poate fi redat și în regim impulsiv-care are
proprietatea de scădea influența factorului termic.
EFECTE BIOLOGICE
• Stimularea circulatiei sangvine mai ales asupra microcirculatiei ( arteriale si capilare ) ; termoterapia
clasica actioneaza mai mult pe vasele de sange mai mari ; undele scurte produc si dilatarea venelor ;
• Stimularea circulatiei limfatice ;
• Stimularea proceselor metabolice locale - prin intermediul activarii circulatorii ; - prin efect direct asupra
celulelor ;
• Relaxare musculara ( prin reducerea tonusului celulelor γ gamma )
• Diminuarea durerii - direct asupra fibrelor musculare ; - prin intermediul ameliorarii microcirculatiei .
• Efecte asupra sangelui : - stimularea fagocitozei ; - stimularea migrarii leucocitare - scaderea timpului de
coagulare .
• Efecte generale ; - apar numai in cazul iradierii unor largi regiuni anatomice ; - cresterea temperaturii( cu
1÷3 0C ) ; - scaderea TA - usoara oboseala
Aparatele se deosebesc între ele după putere:
1.mică- pînă la 40 W
2.medie-40-80 W
3.mare-100-150 W
 Regimul de generare a cîmpului: 1. Continuu 2.Impulsiv
 După frecvență:
1. Cu frecvența 27,12MHz (UVC -50/ UVC-80)
2. Cu frecvența 39-40 MHz (UVC-62 ЕКРАН-1 УВЧ-300)
 În formă de disc-plăcuțe metalice acoperite cu material specific de izolare (sticlă ,masă
plastică).Deosebim 3 mărimi:
1. Nr.1 cu diametrul 3,6-4,2 cm
2. Nr.2 cu diametrul 7,8-8 cm pentru aparatele purtătoare
3. Nr.3 cu diametrul 11,3 cm

4. Nr.1-5,6 cm
1. Nr. 2 -11 cm pentru aparatele staționare
2. Nr.3- 17 cm
Metodele aplicării plăcuțelor:
-Transversală
-Longitudinală
La aplicare spațiul interfier:
-0,5 -1 cm-pentru procesele superficiale
-2-4 cm- pentru procesele profunde
Suma spațiilor interfiere de la ambele plăcuțe trebuie să fie egală cu 6 cm,iar pentru aparatele staționare-8-10
cm
 Dozarea se face conform senzației de căldură și după durata de acțiune.
 După senzația de căldură:
1. Doze atermice (fără sezația de căldură)-15-20 W-pentru aparate portative,30 W-40W
staționare
 2. Doze slab termice (oligotermice).Puterea la ieșire -20-30 W-ap. portative și 50-70 W-ap.
staționare
3. Doze termice -30-40 W-ap. portative și 70-100 W ap . staționare
4. Puternic termice- 40-70 W-ap. portative și 100-150 W ap . staționare
Cura de tratament se poate repeta întrun an, la una și aceeași regiune-nu mai des de 2 ori
Putem repeta peste 6-8 săptămîni.
Indicațiile:
Afectiuni ale aparatului locomotor [ artroze ( gonartroza , coxartroza , omartroza , spondiloza ,
artrozele mainii , reumatisme inflamatorii ( periartrite , miogeloze , mialgii ) , algoneurodis- trofia si
alte sechele posttraumatice ] ;
- Afectiuni ale sistemului nervos [ mialgii , nevrite , lombosciatica , pareze , paralizii , neuropatii ,
sechele dupa poliomielita , scleroza multipla ] ;
- Afectiuni vasculare [ arteriopatii ( st. I – II ) , tulburari de debut ale circulatiei de intoarcere
venolimfatice ] - Afectiuni ale aparatului renal [ prostatita , colici renale , pielocistite ] ;
- Afectiuni ginecologice [ anexite , metroanexite , parametrite , sterilitate secundara ] ;
- Afectiuni ORL si stomatologice [ sinuzite , sindrom algic , postextractie dentara , nevralgii dentare ,
gingivite , granuloame , parodontopatii ] .
CONTRAINDICATII ABSOLUTE
Prezenta pacemaker-ului cardiac sau a altor tipuri de stimulatoare . Persoanele ce poarta astfel de
dispozitive nu trebuie sa stea lamai putin de 3m de un aparat de unde scurte in functiune .
ALTE CONTRAINDICATII
• Implante metalice tisulare ; endoproteze ;
• Piese metalice aflate pe piele ce nu se pot indeparta ;
• Uterul gravid ;
• Zone cu risc hemoragic
• Tulburari ale sensibilitatii termice ;
• Zone ischemice tisulare ( ex. Arteriopatii stadiul III , IV sau chiar II ) ;
• Tumori maligne ;
• Tuberculoza activa ;
• Stari febrile si infectioase ;
• Insuficiente de organ severe ;
• Tromboze venoase ;
• Zone cu colectii lichidiene acute in tensiune ( hematoame recente , bursite acute , hemartroza
DUS în regim impulsiv
 Cu durata impulsului de 2 sau 8 ms.Durata impulsului e de 1000 de ori mai mică decît
pauza.Puterea impulsului este mărită de 1000 de ori pînă la 18 kW.
 Aparatele: Impuls.Frecvența de lucru-39 MHz,iar frecvența impulsurilor e de 500 Hz.

Magnetoterapie. – este o metoda fizioterapeutica, unde factorul activ este cimpul magnetic
continuu, alternativ de frecventa joasa si pulsatil.
Unitatea de masura – Tesla (T), in fizioterapie tesla/1000=1miliT. Inductia magnetica = 1mT
provoaca modificari limitate in tesuturi care pot sa ne informeze ca acesta este un inceput terapeutic.
In fizioterapie se foloseste cimp magnetic cu frecventa = 100-200Hz. Mai des se utilizeaza frecventa
de pina la 50Hz. Cea mai eficace frecventa de diapazon infrarosu 0-20Hz, deoarece corespunde cu
propria frecventa de rezonanta a tesutului corpului uman.
Mecanismul biogenetic al cimpurilor, care se realizeaza prin:
-Forta electromotorie a Inductiei
-Efectul magneto-mecanic
-Efectul de magnetizare a apei
 Cimpurile magnetice are actiune neurotropa. El se caracterizeaza prin efect sedativ, are loc
cresterea proceselor de inhibare in SNC, care se caracterizeaza prin scaderea tensiunii emotionale si
imbunatatirea somnului fiziologic.
Aplicarea metodei in regiunea cervicala, cervico-toracala, gulerului, actiune generala – e mai
pronuntat efectul sedativ. Sporeste eliminarea hormonilor.
  Acorda influenta trofica si de regenerarea inclusiv si asupra tesutului nervos periferic si a
maduvei spinarii.
 Sub influenta Mt. se determina si efectul analgezic in regiunea de aplicare, deoarece creste
pragul de sensibilizare a receptorilor cutanati si efectul acestora e mai pronuntat in primele sedinte.
 Actiune hipotensiva, deoarece c/m scade cantitatea catecolaminelor in singe, mai ales cind
metodica e aplicata in regiunea gulerului, asupra creerului si in forma generala.
 Mt. are actiune antiinflamatorie. Mt. are efect antiedem.
 Efect antialergic – acest efect se manifesta sub forma de desensibilizare nespecifica la reactii
alergice de tip imediat.

Durata fiziologica si terapeutica e diferita la Mt. dupa o sedinta apare efect sedativ si hipotensiv; 2-3 sedinte
– efect analgezic, antiedem; 5-6-8-10 – efect antiinflamator, trofic, de desensibilizare, vasodilatator.
Tehnica de aplicare:
Aplicarea cu ajutorul inductorilor in forma de bobina: inductor electromagnetic sau solenoid.
Mt. se aplica:
-Local
-Segmentar
-General
Durata de aplicare 15-30’. Dozarea se efectuiaza dupa intensitate, frecventa, forma, regimul de aplicare,
durata, Nr de sedinte.
Magnetoforeza:
Se aplica medicament pe tegument si deasupra se aplica inductorul. Asocierea cu:
-Electroforeza medicamentoasa
-LASERterapia
-Ultrasunet
-Factor termic si mecanic de la aparatul magnitodinamic
Se combina:
-Acupunctura in aceeasi zi
-Roentghen – peste o zi (DZ cu picior diabetic).
Nu se combina in aceeasi zi cu:
-Inductotermie
-Microunde
-Diatermie cu unde scurte
-Darsonval
-Bai de radon si sulfuroase
Indicatiile:
HTA gr. II-III; pneumonie cronica; bronsita cronica astmatica; ulcer gastric, gastrita cronica;
pancreatita cronica si subacuta; osteoartroza deformanta st.I-III; artrite infecto-alergice; poliartritele;
bursitele; trombalgita obliteranta; ateroscleroza vaselor;tromboflebita superficiala; angiopatiile;
plagile cu evolutie lenta, trenanta, chiar cu infectii secundare.; ulcere trofice.
neurozele; neurasteniile;
Contraindicatii:
Hipotonia.Trauma craniana cu sindrom diencefal.
Endocrinopatia pronuntata.Hemoragiile, predispunerea la ele.
Maladiile singelui.Sarcina.
Tumorile maligne – contraindicatie relativa.

3.Gonartroza de gradul III (etapa finală). Caracteristica disfuncţiilor, deformaţiilor şi decondiţionările

fizice ale bolii. Metodele de evaluare analitică, funcţională, globală, ADL. Argumentarea tratamentului
kinetic şi a metodelor aplicate. în etapa finală a bolii Obiectivele kinetoterapie. Caracteristica
metodelor kinetice indicate în controlul durerii şi menţinerii mobilităţii şi stabilităţii genunchiului
afectat. Adaptarea la mers ortezat. Metodele de apreciere a eficienţei kinetoterapiei în gonartrozei.
Particularităţile kinetoterapiei în reabilitarea genunchiului protezat.
Definitie.
Gonartroza este o maladie degenerativ-distrofică a articulaţiei genunchiului şi se caracterizează prin distrofia,
uzura progresivă a cartilajului articular şi deformarea articulaţiei
Gonartroza este de doua tipuri:
primara (pentru care exista predispozitie odata cu inaintarea in varsta)
secundara (care se dobandeste in urma unor traumatisme ori a unor anomalii).
Factori de risc: obezitatea, neurohormonali, metabolici, genetici, hipotiroidism, menopauza
Examenul clinic:
Stadiul final –In care durerile intraarticulare sunt mari, insuportabile, apar in repaus, in timpul noptii, la
schimbarea vremii, nu mai raspund la medicatia analgezica (antiinflamatoare, paracetamol), apare
deformarea articulara si instabilitatea articulara;
Examenul radiologic– ingustarea pana la disparitie a spatiului articular, osteofite marginale, scleroza
osoasa, dezalinierea structurilor osoase, iar artroscopic absenta cartilajului articular pe portiuni intinse.

Tratament. Operatia de aliniere a oaselor (sau osteotomia) este o optiune pentru pacientii cu o forma severa
de artroza la nivelul genunchiului. In timpul operatiei, un chirurg taie osul de deasupra si de sub genunchi,
pentru a-l scurta, pentru a-l alungi sau pentru a-i modifica alinierea. De obicei, osteotomia se face la pacientii
mai tineri.
sau artroplastie. Aceasta este ultima solutie pentru majoritatea pacientilor cu gonartroza severa. In timpul
procedurii, un chirurg indeparteaza articulatia deteriorata si o inlocuieste cu o proteza, un dispozitiv din
metal si plastic. Recuperarea dureaza cateva saptamani sau luni.

Principiile şi obiectivele tratamentului BFT.

Obiectivele tratamentului balneofizioterapeutic sunt:

a) Reducerea durerii, care este factorul determinant în cadrul recuperării; deoarece genulgia îngreunează
sau face imposibilă aplicarea programului recuperator;
b) Obţinerea stabilităţii, care este de fapt principala funcţie a genunchiului;
c)Obţinerea mobilităţii;
d) Coordonarea mişcărilor membrului inferior.

Recuperarea pacientului cu gonartroză, care urmează să fie supus intervenției de endoprotezare a

genunchiului, ar fi ideal să fie începută înainte de operație, deoarece este necesară tonifierea grupelor
musculare hipotrofiate ale membrului inferior afectat, în special stabilizatorii genunchiului.

Recuperare postoperatorie:

Etapa I: saptamana 1
-Ridicarea in siguranta la marginea patului
-Reluarea mersului in siguranta cu ajutorul cadrului metalic
-Echilibru static si dinamic cu ajutorul cadrului metalic
-Extensie completa si 100o flexie

Ziua operatiei:
-Miscare pasiva continua postoperator
– Gheata local 20 min la fiecare 1-2 ore
-Un prosop rulat sub glezna in perioadele de relaxare

Ziua 1:
-Progresia miscarii pasive continue cu 10o sau mai mult, in fiecare zi, pana la flexie de 100o
-Gheata local 15 min de cel putin 3 ori pe zi
-Miscare la nivelul patului: flexia extensia gleznei, extensie activa a genunchiului (cvadriceps), flexia activa
a genunchiului cu alunecarea calcaiului pe pat.
-Pozitie sezanda la marginea patului, cu ajutor
-Mers cu cadrul metalic
-Pozitie sezanda in scaun 15 min
-Miscare activa a genunchiului 0-70o

Ziua 2:
-Exercitii la nivelul patului de 5 ori pe zi
-Mers cu cadru metalic 75-100 min sub supraveghere
-Mers la toaleta si exersarea transferului din pat, si pe toaleta
30 min de doua ori pe zi in scaun (+ in timpul mesei)
-Miscare activa a genunchiului 0-80o
Ziua 3:
-Ridicarea din pat sub supraveghere
-Mers cu cadru metalic 150min sub supraveghere
-Flexia soldului si flexia genunchiului din ortostatism
-45 min in scaun de cat mai multe ori pe zi
-Folosirea toaletei cu supraveghere
-Miscare activa a genunchiului 0-90o
Ziua 4:
-Transfer din pat fara ajutor
-Mers cu cadru metalic 300min
-4-8 trepte cu ajutor
-Majoritatea zilei in scaun, cu pauze de intindere a piciorului operat la fiecare 45 min
-Miscare activa a genunchiului 0-95o
Ziua 5:
-Mers cu cadru metalic 400min
-Urcare/coborare scari cu cadru metalic
-Miscare activa a genunchiului 0-100o
ETAPA II: RECUPERARE FUNCTINALA PROGRESIVA (saptamanile 2-5)
-Schimbarea cadrului metalic cu carja sau baston
-Imbunatatirea fortei musculare si a functiilor proprioceptive
-Imbunatatirea echilibrului in timpul mersului
-Reluarea activitatii in casa
-Se incepe bicicleta medicinala 5-10 min cu supraveghere
-Exercitii de echilibru
-Genuflexiuni (doar greutatea corpului) (3-4 sap)

ETAPA III: PROGRAM AVANSAT DE RECUPERARE

-Mers fara ajutor
-Echilibru static si dinamic normal
-Amplitudinea maxima a miscarilor

Mobilizarea articulaţiilor (kinetoterapia).

Din articulaţia genunchiului putm efectua următoarele mişcării efectuate în plan transversal şi sagiatal:
 Flexie 120-140 activ, 160pasiv
 Extensie 0-15
Pentru flexie ţinem contrapriză pe partea posterioară a gambei. Pentru extensie ţinem contrapriză pe partea
anterioară a gambei.
Terapia ocupaţională.
Urmareste prelungirea exercitiilor de kicetoterapie pentru mobilizare articulara si/sau
tonifierea musculara, utilizand o serie de activitati complexe distractive sau capaciteaza
atentia si rabdarea pacientului pentru o perioada mai lunga de timp. In general, aceste
activitati se executa cu mainile dar forta motrica este realizata de membrele inferioare prin
diverse tipuri de mobilizare:
- pedalaj de bicicleta;
- alunecarea piciorului intr-un jgheab rotund;
- miscare laterala (abductie-adductie);
- mers pe plan ascendent;
 - mers pe banda sau pe scara rulanta.

4. Evaluarea clinică, analitică şi funcţională a aparatulu cardiovascular şi importanţa lor în

reabilitarea funcţională şi kinetoterapie. Caracteristica testelor de efort şi fară efort în evaluarea.
RC înseamnă programe comprehensive de lungă durată, care implică evaluarea medicală, prescrierea
exercițiilor fizice, modificarea factorilor de risc cardiovascular,educarea și consilierea, destinate a limita
efectul fiziologic și psihologic al bolii cardiace, a reduce riscul morții subite și a infarctului miocardic
repetat, a controla simptomele cardiace, a stabiliza sau încetini procesul atherosclerotic
Reabilitarea cardiacă ajuta la imbunătăţirea modului de viaţă , la o stare de sănătate mult mai bună:
- pierderea in greutate
-scăderea tensiunei arteriale
-diminuarea severităţii angiei pectorale şi scăderea necesarului de medicamente pentru a o controla.
- diminuare stresului emotional si anxietăţii -reducerea necesarului despitalizare pentru afecţiuni cardiace..
- cîştigarea increderii de sine şi a optimismului.
-ameliorarea dispneei şi a oboselii în cazul persoanelor cu insuficienţă cardiacă.
-reducerea nivelurilor serice de colesterol şi trigliceride.
Examinarea clinică
1. Dispneea - de efort (nivelul de solicitare fizica la care apare dispneea depinde de varsta, sex, constitutie,
grad de antrenament, eforturi fizice si emotii) - de repaus (paroxistica)
2. Durerea precordială – durere cu caracter de “gheară”, “arsură” sau constricție retrosternală, de intensitate
variabilă (de la jenă pana la durere atroce).
3. Palpitațiile - senzație de pulsație, de zbatere, ce incomodeaza bolnavul și îi dă senzația de teamă. -
exprimă tulburări de ritm sau de frecvență cardiacă.
Evaluare functionala
1. Palparea și numărarea pulsului
Se studiaza frecvența și intensitatea pulsului:
dacă pulsul este regulat, se numără pulsul timp de 15 sec., apoi se înmulțește cu 4;
dacă pulsul este neregulat, se numără 1 min.
Aprecierea frecvenței cardiace ~ eucardie:
- în repaus: 60-80 pulsații/ min.
- în efort: 100-170 pulsații/min.
~ tahicardie: > 100 pulsații/min.
~ bradicardie: < 60 pulsații/min
2. evaluarea tensiunii arteriale (TA) - valori normale:
TAs = 120 – 140 mmHg
TAd = 70 – 90 mmHg
3. examen electrocardiografic (EKG)
4. examen radiologic
5. teste de effort
Indicații generale pentru RC
1. Sindromul coronarian acut
2. Angioplastia coronariană primară
3. Angioplastia coronariană electivă, efectuată la pacienții cu angină pectorală stabilă
4. Intervenții chirurgicale pe cord: bypass aorto-coronarian
5. Intervenții chirurgicale pe cord: corecții valvulare
6. Insuficiența cardiacă cronică
7. Implantarea dispozitivelor cardiace
8. Posttransplant cardiac
Contraindicații pentru recuperere fizică
- insuficienta cardiaca cu semne de exacerbare (sindrom congestiv prezent)
- angorul pectoral instabil - aritmiile ventriculare severe
- hipertensiunea arterială pulmonară (TAPs mai mare de 60 mmHg)
- tromboza intracavitară cardiacă voluminoasă sau pediculată
- antecedente recente de embolie pulmonară sau tromboflebită
 - stenoza aortică severă sau simptomatică
- handicapurile motorii care nu permit sau interzic practicarea efortului fizic.

Fazele RC:
• Faza I (intraspitalicească) este consumată în perioada de internare a bolnavului.
incepe la 24 ore de la evenimentul acut dacă bolnavul este asimptomatic
• Faza II (recuperarea propriu-zisǎ urmează externării din secţia de cardiologie durând 12 săptămâni. Această fază
poate fi împărţită în 2 subfaze: prima (4-6 săptămâni) se derulează într-o instituţie medicală de recuperare cardiaca, iar a 2-a
subfază la domiciliul bolnavului sub supraveghere.
• Faza III (de menţinere)până la 1 an la domiciliu. Controlul factorilor de risc, managementul factorilor psihosociali şi
familiali şi reantrenarea la efort.

Metodologia testelor de effort

Testul de mers 6 min (6MWT) dupa stabilizarea starii pacientului

100-150m- exercitii aerobice, exerc. sezind pe scaun
<300m- eforturi mici, inclusive mers pina la 10km/sapt.
300-500m- se admit eforturi fizice combinate

Testarea cardiopulmonara
• Testul de efort cardiopulmonar (CPET) = testul de efort cu determinarea consumului maxim de oxigen (MVO2) în
timpul efortului fizic.
• explorare funcției respiratorii, cardiovasculare și musculare periferice.
• examinare gold standard în evaluarea capacității funcționale

In raport cu modalitatea practica de realizare a efortului, se descriu mai multe variante de probe de efort:

Cicloergometrul (bicicleta ergometrica) prezinta avantaje legate de stabilitatea toracelui si a membrelor superioare in
timpul testului, ceea ce amelioreaza calitatea inregistrarilor ECG si de tensiune arteriala. Se adauga costul scazut al testului
si necesitatea unui spatiu redus pentru desfasurarea probei. Efortul desfasurat de subiect se masoara in Watt sau kg/ m/ min.

Covorul rulant (‘treadmill’):

Permite efectuarea unui efort obisnuit, fiziologic pentru persoane neantrenate. Efectuarea probei este mai costisitoare decit
in cazul cicloergometrului, dar permite adaptarea vitezei si a inclinatiei covorului in functie de performanta pacientului
(fig.5.2). In plus, reprezinta o modalitate de explorare mai apropriata de caracteristicile fiziologice ale efortului fizic uman.
Este varianta de testare preferata de autorii americani, in timp ce utilizarea cicloergometrului predomina in Europa. Pe
parcursul probei se poate determina si consumul maximal de oxigen al subiectului.

Proba de efort dinamic cu bratele : se utilizeaza in caz de handicap motor sau arterita la nivelul membrele inferioare, sau
in alte contraindicatii ale variantelor clasice de efort fizic. Efortul poate fi realizat prin actionarea unei biciclete ergometrice
adaptate pentru membrele superioare, sau prin efectuarea unor contractii izometrice standardizate cu ajutorul unui
dinamometru (handgrip).

5. Recuperarea funcţională şi kinetoterapia în afecţiunile coloanei vertebrale - lombalgii, definiţie,

etiologia , clinica. Argumentarea clinico-fiziologică a metodelor fiziofuncţiunale, kinetoterapeutice,
obiectivele kinetoterapiei şi reabilităriii funcţionale. Programul de recuperare la diferite etape.

Lombosacralgia (low back pain sau durere de mijloc) este o durere lombara inferioara de cauza mecanica si
poate fi generata atat de suferinta tesuturilor moi lombare, cat si de afectarea structurilor vertebrale (disc,
ligamente, pediculi vertebrali, articulatii vertebrale posterioare). Tratamentul acestor afectiuni poate fi
medicamentos, de posturare, fizioterapie si kinetoterapie
1.În funcţie de durata simptomelor:
Acută - durata simptomelor ≤ 6 săptămîni
Subacută - durata simptomelor 7 – 12 săptămîni
Cronică - durata simptomelor >12 săptămîn
2. După caracterul evoluţiei bolii:
Evoluţie recurentă: Instalarea unui episod nou de dureri lombare după o perioadă asimptomatică timp de 6
luni, dar nu o exacerbare a unei dureri lombare cronice.
Evoluţie cronică: puseuri de acutizare ce survin pe fundalul unei evoluţii practic continue.

Cele mai comune cauze ale durerii lombare

 Problemele musculare
 Boala degenerativa a discurilor
 Hernia de disc lombara
 Spondiloza lombara
 Osteoartrita lombara
 Stenoza lombara ca urmare a inflamatiei cauzata de osteoartrita.

Examenul fizic include:

- Inspecţia generalãa pacientului,
- Examinarea regiunii spatelui,
- Examinarea semnelor neurologice,
- Testele de elongaţþie a sciaticului.
Evaluarea neurologicăã–– examinare neurologicã, pentru evidenţierea deficitelor senzitive şi motorii
actuale şi a evoluţþiei lor în timp;
·Testarea forţþei
- forţa în extensia plantei (este capabil sămeargăîn cãlcâi)
- forţa de extensie a degetului mare a plantei piciorului
- flexia plantarã(capabil sãmeargãpe degete)
- flexia coapsei
Testarea reflexelor
- reflexele achilian şi rotulian, plantar
- reflexului Babinski (pentru diagnostic diferential între deficitul motor periferic, întâlnit în
DL specifică(Babinski -) şi deficitul motor central (Babinski +).
Testarea senzorialăã
- examenul senzorial include evaluarea regiunilor medialã, dorsalã şi lateral ale plantei piciorului,
Obiectivarea durerii lombare se obtine prin manevrele de elongatie ale nervului sciatic care sunt urmatoarele:
Manevra Lasèque: din clinostatism se efectueaza extensia membrului inferior pana la 90°; in cazuri
patologice apare durere si contractura reflexa in coapsa si gamba la diferite grade (sub 90°) de la planul
patului.
Manevra Bechterew (manevra Lasèque controlaterala) consta in provocarea durerii in membrul inferior
controlateral, la ridicarea membrului inferior sanatos – apare in herniile voluminoase care au depasit linia
mediana. În herniile mediane, manevra Lasèque este pozitiva bilateral.
Manevra Keering si Neri consta in determinarea durerii lombare si de-a lungul membrului inferior la
anteflexia capului pe torace, prima in clinostatism si a doua in ortostatism..
Semnul Wassermann: (se foloseste ca manevra de elongatie femurala ) pacientul in decubit ventral cu
genunchiul indoit. Ridicarea coapsei de la nivelul patului declanseaza durere pe fata anterioara a coapsei
pentru radacinile L2 si L3 si pe fata mediala pentru radacina L4.

Tratament medicamentos:
1. Analgezice:
- acetaminophen-/+codeină
2. AINS:
- Derivaţþii acidului propionic:
ibuprofen
ketoprofen
dexketoprofen
- Derivaţþi de acid acetic:
diclofenac
aceclofenac
etodolac
- Derivaţþii oxicamilor:
piroxicam
meloxicam
lornoxicam
3. Miorelaxante
4. Antidepresive
5. Corticosteroizi
6. Opioide
Se utilizeză:
metoda de relaxare Jacobson,

Exerciţii de respiraţie profundă, cu expiraţie prelungită şi mai zgomotoasă

Exerciţiile Williams reprezintă un set de exerciţii fizice care se bazează pe flexii lombare şi evită extensia
lombară, tonifiind musculatura abdominală şi gluteală, în scopul tratării durerii de spate lombare printr-o
metoda non-invazivă. Exerciţiile se efectuează din decubit dorsal pe o suprafaţă plată sau pe podea.
PRIMUL STADIU
Programul se recomandă din stadiul subacut, când pe lângă metodele de relaxare, se aplică o serie de tehnici
de creştere a forţei trunchiului inferior, pacientului i se recomandă un tratament kinetic, doar din poziţie de
decubit dorsal, pentru reducerea încărcării trunchiului datorată propriei greutăţi corporale.
STADIUL II
În cel de-al doile stadiu al programului exerciţiile urmăresc pregătirea coloanei vertebrale pentru a susţine o
greutate mai mare în poziţie verticală. Exerciţiile stadiului precedent devin program de încălzire în această
etapă.
STADIUL III
durerile sunt atenuate şi programul urmăreşte prevenţia şi îmbunătăţirea controlului postural. Terapia fizică
continuă pentru tonifierea zonei lombare prin obţinerea unei poziţii neutre pelvine şi prin crearea unei
presiuni abdominale care să preia presiunea din discurile intervertebrale lombare.
Beneficiile acestui program terapeutic sunt:
• deschiderea canalului intervertebral;
• întinderea structurilor ligamentare;
• eliberarea apofizelor articulare;
• exerciţiile abdominale accentuează flexia lombară prin tonifierea musculaturii abdominal;
• reduce durerea;
• musculatura flectoare a şoldului poate fi tonifiată prin flexia musculaturii lombare.