Tehnici cognitiv-comportamentale

Tehnicile terapeutice cognitiv-comportamentale se orienteaza spre identificarea gandurilor

negative automate ale pacientului si modificarea acestor ganduri negative, precum si a
comportamentelor manifestate. Prin intermediul rationalizarii, terapeutul ii demonstreaza
pacientului relatia dintre gandire, sentiment si comportament, plecand de la modelul cognitiv al
depresiei (Beck, 1976). Acest model a fost conceput pentru tratarea depresiei in principal, dar se
poate aplica si in cazul tulburarilor anxioase, a tulburarilor psihosomatice sau a durerilor cornice
In terapia cognitiv-comportamentala (TCC) se considera ca schimbarea rezulta din
autocunoastere, din intelegerea modelelor comportamentale si din efortul constant de a le
modifica. Adeseori, comportamentele si gandurile noastre disfunctionale deriva din sistemul
nostru irational de convingeri/credinte. Acest sistem de credinte este strans legat de trasaturi care
tin de competenta personala, autostima si capacitatea noastra de a fi iubiti, sintetizandu-se in
fraze de tipul: "Sunt nefericit!", "Nu pot sa ma bazez pe mine insumi!", "Nimic nu pot sa fac cum
trebuie!", "Sunt condamnat la singuratate!". Tehnici cognitiv comportamentale-
Formarea unor convingeri disfunctionale-
Incidentul critic (S-stimul)-
Activarea convingerilor-
Ganduri negative automate-
Simptome depresive
(somatic,cognitive,efectiv,emotivational,comportamental)

Terapeutul este considerat a fi în relatia sa cu pacientul drept un ghid sau antrenor. Pe de alta
parte, pacientul isi asuma un rol activ in procesul de descoperire, prin intermediul
automonitorizarilor, urmaririi gandurilor negative automate (sarcinile pentru acasa) si raportarii
succeselor si esecurilor in procesul de derulare a terapiei. Sunt utilizate frecvent scale
deautoevaluare de tipul:
O caracteristica importanta a TCC o constituie importanta acordata conceptului de prevenire a
recaderilor ("relapse prevention"). Daca terapeutul anticipeaza producerea unui eveniment
negativ (pierderea serviciului, ruperea unei legaturi afective), el ii va oferi pacientului sau
diverse strategii de a face fata unor astfel de situatii. O cauza majora a recaderilor ar putea fi
strangerea unor argumente insuficiente impotriva gandurilor negative. Pentru a antrena aceasta
capacitate de a descoperi contraargumente la gandurile negative, in cursul unor sedinte de joc de
rol, pacientul va furniza argumente impotriva gandurilor sale negative, iar terapeutul il va
provoca prin contraargumente. Acest procedeu devine eficient în lupta pacientului cu gandurile
sale negative. Atunci cand punctele slabe ale argumentarii vor fi identificate, beneficiarii
sedintelor de terapie cognitiv-comportamentala vor invata sa gaseasca argumente si mai
convingatoare.
In TCC, esecurile si dezamagirile prin care trecem nu sunt vazute intr-o maniera catastrofizanta,
ci mai degraba ca niste situatii din care putem invata ceva. Asemenea oamenilor de stiinta,
invatam din greseli, fara esecuri neputand sa progresam. Cu alte cuvinte, terapeutul cognitiv-
comportamentalist "livreaza" speranta, combatand demoralizarea, disperarea, neajutorarea sau
culpabilizarea, atat de frecvente in dialogurile noastre interioare.

tehnici a TCC

http://www.consultanta-psihologica.com/tehnici-ale-terapiei-cognitiv-comportamentale/
Istoric. Nu exista un „parinte” al terapiilor comportamentale, desi acesta poate fi considerat
Pavlov, cu „reflexele conditionate”. Precum cainele lui Pavlov, noi avem „reactii” automate la
stimuli, dar stim ca exista si alte reactii posibile, pe care le putem deprinde si aplica. Terapiile
cognitive, in schimb, au fost elaborate ca atare abia incepand cu anii ’60, de catre doi psihiatri
americani, Albert Ellis si Aaron Beck. Primul s-a ocupat de episoadele depresive, care isi au
originea intr-o viziune nerealista despre propria persoana, viziune contrazisa de realitate:
discrepanta dintre ceea ce asteptam de la noi insine si ceea ce suntem in stare sa facem da nastere
unor aprecieri neincrezatoare. Trebuie sa combatem convingerile irationale de genul: „vreau ca
tot ceea ce fac sa se bucure de aprecieri unanime” sau „vreau ca toata lumea sa ma adore“…
lucruri care, in mod evident, nu prea au sanse sa se intample.

Aaron Beck a studiat si a evaluat rezultatele diferitelor terapii si a tinut cont de eficacitatea lor si
de starea de bine a clientului. Terapeutul colaboreaza activ cu pacientul, pentru a-l ajuta sa
depisteze functionarea cognitiilor sale si pentru a-l invata sa le modifice si sa le testeze, in
functie de beneficiile sau, dimpotriva, de prejudiciile pe care i le aduc. Sinteza dintre
comportamental si cognitiv s-a produs de la sine in cadrul practicii terapeutice, alternarea
frecventa intre travaliul asupra cognitiilor si cel asupra comportamentelor dovedindu-se eficace.