TULBURAREA OBSESIV COMPULSIVA

Elementele estentiale ale tulburarii obsesiv compulsiva

sunt obsesiile sau compulsiile recurente care sunt suficient de

severe pentru a fi consumatoare de timp (adica, ele iau mai mult
decat o ora pe zi) sau cauzeaza o detresa marcata sau o
deteriorare semnificativa, intr-un anumit moment in cursul
tulburarii, persoana a recunoscut ca obsesiile sau compulsiile
sunt excesive sau nejustificate.

Perturbarea nu se datoreaza

efectelor fiziologice directe ale unei substante (de ex. unui drog

de abuz, unui medicament) sau ale unei conditii medicale

generale.

Obsesiile sunt idei, ganduri, impulsuri sau imagini persistente care sunt

experientate ca intrusive si inadecvate, si care cauzeaza o anxietate sau detresa

marcata. Aceasta se refera la convingerea individului ca continutul obsesiilor ii
este strain, nu se afla sub controlul propriu si nu este tipul de ganduri pe care ar fi
dorit sa il aiba. Individul este capabil insa sa recunoasca faptul ca obsesiile sunt
produsul propriei sale minti si nu ii sunt impuse din afara (ca in insertia de
ganduri).
Cele mai frecvente obsesii sunt gandurile repetate in legatura cu

contaminarea ( de ex. a se contamina prin strangerea mainilor altor persoane),

dubitatiile repetate (de ex. a se intreba daca a efectuat un act oarecare, cum ar fi
acela daca a vatamat pe cineva intr-un accident de circulatie ori daca a lasat usa
deschisa), necesitatea de a pune lucrurile intr-o anumita ordine (de ex. detresa
intensa cand obiectele sunt puse in dezordine sau asimetric), impulsuri agresive
sau oribile (de ex. acela de a-si vatama propriul copil sau a striga o obscenitate in
biserica) si imagerie sexuala (de ex. o imagine pornografica recurenta).

Individul cu obsesii incearca de regula sa ignore sau sa suprime astfel

de ganduri sau de impulsuri, ori sa le neutralizeze cu un alt gand sau actiune
(adica, cu o compulsie). De exemplu, un individ torturat de dubii in legatura cu
a fi lasat aragazul deschis incearca sa le neutralizeze prin verificari repetate

spre a se asigura ca acesta este inchis.

Compulsiile sunt comportamente repetitive (de ex. spalatul mainilor,

ordonatul, verificatul) sau acte mentale (de ex.. rugatul, numaratul, repetarea de
cuvinte in gand) al caror scop este acela de a preveni sau reduce anxietatea sau
detresa si nu cel de a obine plcere sau gratificare. In cele mai multe cazuri,
persoana se simte obligata sa efectueze compulsia pentru a reduce detresa care

acompaniaza o obsesie ori pentru a preveni un eveniment sau o situatie temuta

oarecare.

De exemplu, indivizii cu obsesii in legatura cu faptul de a fi

contaminati isi pot reduce detresa mentala spalandu-se pe maini pana ce pielea
lor devine carne vie; indivizii detresati de obsesiile referitoare la faptul de a fi
lasat usa deschisa pot fi determinati s verifice incuietoarea la fiecare cateva
minute; indivizii detresati de ganduri blasfemiante nedorite pot afla usurare
numarand pana la zece inainte si inapoi de o sut de ori pentru fiecare gand.
Prin definitie, compulsiile sunt, fie clar excesive, fie nu sunt conectate in mod

realist cu ceea ce sunt destinate sa neutralizeze sau sa previna.

Cele mai frecvente compulsii implica spalatul si curatatul, numaratul,
verificatul, cererea sau solicitarea de asigurari, actiunile repetate si ordonarea.

Adultii cu tulburare obsesiv compulsiva recunosc la un moment dat

ca obsesiile sau compulsiile lor sunt excesive sau nejustificate. Aceasta cerinta
nu se aplica la copii pentru ca ei pot fi lipsiti de suficienta calificare cognitiva
pentru a face o astfel de judcata.
Cand incearca sa reziste unei compulsii, individul poate avea
sentimentul de amplificare a anxietatii sau a tensiunii care este adesea usurata
prin cedarea la compulsie. In cursul tulburarii, dupa esecuri repetate de a
rezista obsesiilor sau compulsiilor, individul se poate supune lor, nu mai

experienteaz dorinta de a le rezista si poate incorpora compulsiile in rutinele

sale cotidiene.
Obsesiile sau compulsiile trebuie sa cauzeze o detresa considerabila,
sa fie consumatoare de timp ori sa interfereze semnificativ cu rutina normala a
individului, cu functionarea profesionala ori cu activitatile sociale uzuale sau
cu relatiile cu altii. Obsesiile sau compulsiile pot inlocui comportamentul util
si satisfacator, si pot fi foarte perturbante pentru functionarea generala.

CRITERIILE DE DIAGNOSTIC PENTRU TULBURAREA

OBSESIV COMPULSIVA
A. Obsesii sau compulsii:

Obsesii dupa cum sunt definite:

1)

Ganduri, impulsuri sau imagini persistente si recurente care sunt

experientate, la un moment dat in cursul tulburarii, ca intrusive si
inadecvate, si care cauzeaza o anxietate sau detresa considerabila;

2)

Gandurile, impulsurile sau imaginile nu sunt pur si simplu preocupari

excesive in legatura cu probleme reale de viata;

3)

Persoana incearca sa ignore sau sa suprime astfel de ganduri, impulsuri sau

imagini, ori sa le neutralizeze cu alte ganduri sau actiuni;

4)

Persoana recunoaste ca gandurile, impulsurile sau imaginile obsesive sunt

un produs al propriei sale minti.

Compulsii dupa cum sunt definite:

1)

Comportamente repetitive sau acte mentale pe care persoana se simte

constransa sa le efectueze ca raspuns la o obsesie, ori conform unor reguli

care trebuie sa fie aplicate in mod rigid;

2)

Comportamentele sau actele mentale sunt destinate sa previna sau sa

reduca detresa, ori sa previna un eveniment sau o situatie temuta oarecare;
insa, aceste comportamente sau acte mentale, ori nu sunt conectate in mod
realist cu ceea ce sunt destinate sa neutralizeze sau sa previna, ori sunt clar
excesive.

B. La un moment dat in cursul tulburarii, persoana a recunoscut ca obsesiile

sau compulsiile sunt excesive sau irationale.
C. Obsesiile sau compulsiile cauzeaza o detresa marcata, sunt consumatoare de
timp

sau interfereaza semnificativ cu rutina normala a persoanei, cu

functionarea profesionala ori cu activitatile sau relatiile sociale uzuale.

D. Daca este prezenta o alta tulburare, continutul obsesiilor sau compulsiilor nu

este restrans la aceasta (de ex. preocuparea pentru mancare, in prezenta unei
tulburari de comportament alimentar; preocupare referitoare la aspect, in
prezenta tulburarii dismorfice corporale).
E. Perturbarea nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante
ori ale unei conditii medicale generale.