Introducere in

electrodiagnostic
• Studiile electrodiagnostice măsoară activitatea electrică din nervi și mușchi.
Aceste teste poat fi folosite pentru a ajuta la diagnosticarea cauzei durerilor
cervico-lombare sau durerilor de la nivelul membrelor, în special dacă durerea
este însoțită de furnicături, amorțeală și/sau slăbiciune.
• Medicina electrodiagnostică și testarea electrofiziologică sunt o prelungire a
anamnezei și a examenului fizic adaptate scenariului clinic, nu se efectueaza fara
a avea un motiv tintit, nu sunt investigatii de rutina, sunt cronofage, si ajuta la
orientarea diagnosticului prin excluderea altor patologii din diagnosticul
diferential al afectiunilor neuro-musculare. Cele mai intalnite entitati patologice in
testele electrodiagnostice sunt leziunile nervilor periferici
• Testarea electrodiagnostic exclude
patologii din diagnosticul diferențial
al afectiunilor neuro-musculare, cu
leziunile nervilor periferici fiind cele
mai comune patologii intalnite in
testele electrodiagnostice
• Testarea electrodiagnostica are
doua tehnici principale
• -studiul de conducere nervoasa ce
include conducerea motorie,
senzitiva, unde F si reflexe H
• -electromiografia cu ac
• SCN si EMG sunt cele mai folosite
pentru a diagnostica afectiuni ale
sistemului nervos periferic, afectiuni
ce include afectiuni ale neuronilor
motori din coarnele anterioare ale
amduvei, neuronii senzitivi din
ganglionii aferenti radacinii dorsale,
radacini nervoase, plexopatiilor
brahiale si lombosacrale, nervi
periferici, jonctiuni neuromusculare si
miopatii.
• Scopul principal al testarii
electrodiagnostice este sa determine
leziune ce tip este si unde se gaseste.
Mai intai se stabileste daca leziunea
este de tip neurpatic(neuropatie,
radiculopatie, plexopatie,
mononeuropatie, multiple neuropatii,
polineruopatie), de tip
miopatic(proximal, distal, generalizat,
cranio-bulbar), de jonctiune
neuromusculara(presinaptica sau
postsinaptica) sau de tip nervos central.
• Cele mai des intalnite localizari sunt ale • De asemenea se poate determina daca
leziunilor de tip neuropatic, adica leziunea este hyperacuta (mai putin de 1
neuropatii periferice. Neuropatiile sunt saptamana), acuta(pana la cateva
de cele mai multe ori mixte, avand o saptamani), subacuta(pana la cateva luni)
afectare si senzitiva si motorie. De sau cronica (mai mult de cateva luni)
asemenea, testarea electrodiagnostica
poate determina fiziopatologia
neuropatiei – demiliniezanta sau pierdere
axonala. In primul caz remielinizare se
petrece intr-un timp relativ rapid de
cateva saptamani, in al doilea caz,
cresterea este de aproximativ 1mm/zi.
 Principiul studiului de conducere nervoasa

• Se efectueaza inaintea EMG-ului, pentru ca informatiile capatate din studiu ghideaza

planificarea si conduita EMG-ului cu ac. Nervii periferici pot fi stimulati relativ usor la
suprafata pielii. La nivelul membrului superior se exploreaza nervii median, ulnar si
radial, iar la nivelul extremitatii inferioare nervul nervii peroneu, tibial si sural
• Impamantarea se pozitioneaza de obicei pe un
reper osos evident.
• Se efectuaza in prima instanta studiul de
conducere nervoasa pe componenta motorie, fiind
mai usor de identificat traseul nervului, si implicit
locul de stimulare. Electrodul activ(G1, negru la
culoare) se pozitioneaza la mijlocul pantecelui
muschiului inervat de catre nervul testat, iar
electrodul de referinta(G2, rosu) distal, pe tendon
• Raspunsul motor se masoara in milivolti(intre 2-
5mV), cel senzitiv masurandu-se in microvolti.
• Durata impulsului este de 200ms.
• Intensitatea curentului pentru a obtine un raspuns
supramaximal este de obicei in jur de 20-50mA.
Se creste usor intensitatea de la 0 mA pana la
atingerea raspunsului maxim, apoi se mai creste
cu aproximativ in 20% din intensitatea maximala
pentru a fi siguri ca toate fibrele nervoare sunt
stimulate
• Raspunsul obtinut se numeste CMAP(compound muscle action potential- potential
muscular de actiune compus). CMAP este un un potential bifazic, la inceput este o
unda negativa de depolarizare(cea care se duce in sus)
• Amplitudinea este nivelul cu care
creste unda deasupra liniei
izoelectrice. Amplitudinea reprezinta
numarul de fibre musculare ce se
depolarizeaza dintr-un muschi.
• O amplitudine mica inseamna de
pierdere axonala, dar poate sa insemne
si un bloc din cauza unei demielinizari
intre situsul stimularii(electrodul
mobil de emisie) si situsului de
receptie ( electrodul negru G1)
• Latenta reperezinta unitatea de timp
dintre momentul stimularii si momentul
receptarii impulsului si se masoara in
milisecunde, reprezentand de obicei
fibrele cu conducerea cea mai rapida.
• Aria reprezinta suprafata dintre linia
izoelectrica si curba de depolarizare, si
reprezinta grafic numarul de fibre
musculare depolarizate, ce poate fi
comparat intre doua situsuri de stimulare
si se poate determina daca exista un bloc
de conducere de la o leziune
demielinizanta
• Durata se masoare de la infelxiunea
initiala(inceputul undei de depolarizare)
pana la momentul cand unda se
reintoarce la linia izoelectrica.
• Durata mai mare indica faptul ca fibrele
musculare sunt recrutate mai incet, ceea
ce indica o incetinire a transiterii
impulsului, intr-o leziune demielinizanta.
• Viteza de conducere motorie este masura
vitezei celor mai rapizi axoni, prin
masurarea distantei intre doua situsuri de
stimulare
• Pe componenta sensitiva, impamantarea
ramane pe loc, electrozii G1 si G2 isi
schimba pozitie, se pun pe traiectul
suprafetei cutanate stimulate de nervul
studiat, la o distata de 2,5-4cm, cu G1 mai
aproape de locusul de stimulare, aceasta
reprezentand un studiu antidromic.
• Raspunsul de depolarizare in acest caz se
numeste SNAP (Sensory nerve action
potential – potential de actiune nervos
senzitiv).
• In cazul SNAP, amplitudinea se
masoara in microVolti, si raspunsurile
sunt de obicei intre 1-50, mjoritatea
fiind intre 10-20 microVolti.
• Impulsul folosit pentru stimulare are o
durata de 100 sau 200ms, si intensitatea
intre 5-30 mA pentru a obtine raspuns
supramaximal, si se procedeaza ca la
cel motor, crescandu-se cate 3-5mA
pana se obtine raspuns maxim.
• SNAP este de obicei o unda bifazica,
chiar si trifazica
• Latenta initiala reprezinta timpul
scurs de la momentul transmiterii
stimulului pana la inflexiunea initiala
negativa in cazul unei unde bifazice,
sau panla la infexiunea pozitiva in
cazul unei unde trifazicec.
• Amplitudinea SNAP se masoara de la
linia izoelectrica pana la varful undei
negative.
• Un SNAP scazut indica afectiune
senzitiva a nervului periferic
• Durata se masoara de la momentul
declansarii potentialului pana cand
ajunge inapoi la linia izoelectrica.
• Viteza de conducere senzitiva(VCS) se
masoara cu o singura stimulare,
masurandu-se distanta intre electrodul
G1 si situsul de stimulare.