Proiectarea Şi Execuţia Acoperişurilor Verzi PDF

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM “ION MINCU”
PROIECTAREA ŞI EXECUŢIA ACOPERIŞURILOR VERZI

LA CLĂDIRI NOI ŞI EXISTENTE
Redactarea II
prof. dr. arh. Ana-Maria DABIJA

prof. dr. ing. Radu PETROVICI
conf. dr. ing. Mihaela Ioana GEORGESCU
drd. arh. Dan MIHAI
Contract 440/22.12.2009 (nr. UAUIM-CCPEC 24/2009)
Redactarea 2
aprilie 2011
MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI TURISMULUI
MDRT
DIRECŢIA GENERALĂ TEHNICĂ ÎN CONSTRUCŢII

Redactarea II
Elaborat de:
UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM “ION MINCU”
Colaborator:
INCERC Bucureşti
Preşedinte, Manager General: prof. dr. arh. Emil Barbu POPESCU
Şef de proiect: prof. dr. arh. Ana-Maria DABIJA
Avizat de:
DIRECŢIA GENERALĂ TEHNICĂ ÎN CONSTRUCŢII A M.D.R.T.
Director general: ing. Cristian Paul STAMATIADE
Responsabil lucrare MDRT: ing. Carmen BĂLAN

Elaboratori:
prof. dr. arh. Ana-Maria Dabija

prof. dr. ing. Radu Petrovici
conf. dr. ing. Mihaela Georgescu
drd. arh. Dan Mihai
arh. Eugen Popescu (capitolul IV)
Consultant pentru cerinţa “Securitate la incendiu”:

arh. Nina Munteanu
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
CUPRINS
CAPITOLUL I - DISPOZIŢII GENERALE .................................................................. 3
CAPITOLUL II - REFERINŢE NORMATIVE PRINCIPALE ....................................... 4
CAPITOLUL III - TERMINOLOGIE ............................................................................ 5
CAPITOLUL IV - ELEMENTE GENERALE DE PROIECTARE A

ACOPERIŞURILOR VERZI ....................................................................................... 8
CAPITOLUL V - ANALIZA STRATURILOR SPECIFICE ALE ÎNVELITORILOR

VERZI......................................................................................................................... 9
V.1 Stratul vegetal. ............................................................................................... 9
V.2 Substraturi de cultură................................................................................... 13
V.3 Protecţia împotriva deteriorării învelitorii ...................................................... 16
V.4 Strat drenant ................................................................................................ 17
V.5 Bariera contra rădăcinilor ............................................................................. 19
CAPITOLUL VI - PROIECTAREA STRUCTURALĂ A CLĂDIRILOR CU

ACOPERIŞURI VERZI ............................................................................................. 21
CAPITOLUL VII - PROIECTAREA ACOPERIŞURILOR VERZI DIN PUNCT DE

VEDERE AL CERINŢELOR ESENŢIALE DE SECURITATE LA INCENDIU,
IGIENĂ, SĂNĂTATE ŞI MEDIU, SIGURANŢĂ ÎN EXPLOATARE, PROTECŢIE
ÎMPOTRIVA ZGOMOTULUI ECONOMIE DE ENERGIE ŞI IZOLARE TERMICĂ. 388
VII.1. Proiectarea acoperişurilor verzi din punct de vedere al cerinţei esenţiale de
securitate la incendiu................................................................................................ 38
VII.2. Proiectarea acoperişurilor verzi din punct de vedere al cerinţei esenţiale de
igienă, sănătate şi mediu.......................................................................................... 39
VII.3 Proiectarea acoperişurilor verzi din punct de vedere al cerinţei esenţiale de
siguranţă în exploatare ............................................................................................. 39
protecţie la zgomot ................................................................................................... 40
economie de energie şi izolare termică .................................................................... 40
1
Redactarea 2
CAPITOLUL VIII - PREVEDERI SPECIFICE PENTRU ACOPERIŞURI ÎN PANTĂ 41
CAPITOLUL IX - PRECIZĂRI PRIVIND EXECUŢIA ACOPERIŞURILOR VERZI .. 44
CAPITOLUL X - CONSIDERAŢII ECONOMICE ..................................................... 45

X.1 Durata de exploatare ................................................................................... 45
X.2 Întreţinere..................................................................................................... 46
CAPITOLUL XI - AMENAJAREA ACOPERIŞURILOR VERZI PE CLĂDIRI

EXISTENTE ............................................................................................................. 46
ANEXE INFORMATIVE
ANEXA 1 - Vegetaţia României ..............................................................................49
ANEXA 2 - Lista plantelor recomandate .............................................................. 53
ANEXA 3 - Plante, substraturi, cerinţe ecologice ............................................... 62
ANEXA 4 - Exemple de reţete şi plante în funcţie de substraturi ...................... 71
ANEXA 5 - Dicţionar de termeni botanici .............................................................72
ANEXA 6 - Evaluare consumuri suplimentare de materiale pentru structura

acoperişului..............................................................................................................76
ANEXA 7 - Detalii de alcătuire …………………………………………………………84
ANEXA 8 - Comentarii …………………………………………………………………136
2
Redactarea 2
CAPITOLUL I - DISPOZIŢII GENERALE
Obiect şi domeniu de aplicare
I.1. Prezentul ghid detaliază condiţiile şi măsurile specifice necesare pentru

proiectarea acoperişurilor verzi, la clădiri noi şi la clădiri existente
I.2 Ghidul furnizează informaţii pentru proiectarea, execuţia şi întreţinerea

acoperişurilor verzi
a. plate
b. în pantă
şi detaliază principiile de alcătuire pentru acoperişurile verzi
a. extensive
b. semiextensive
c. intensive
I.3 Prevederile prezentului ghid vor fi aplicate la proiectele noi de acoperişuri

verzi, precum şi la proiectele de reabilitare a acoperişurilor clădirilor
existente
I.4 Prevederile prezentului ghid se adresează:

- elaboratorilor proiectelor tehnice şi a detaliilor de execuţie
-verificatorilor de proiecte şi experţilor tehnici atestaţi potrivit prevederilor
Legii 10/1995 şi completărilor acesteia prevăzute în Legea 123/2007
- executanţilor (constructori, antreprenori)
- organismelor administrative teritoriale precum şi persoanelor fizice şi
juridice care realizează investiţii în domeniul construcţiilor
I.5 La realizarea acoperişurilor verzi se vor respecta prevederile din

reglementările tehnice specifice domeniului (conform Capitolului II) şi cele
ale prezentului ghid.
I.6 Prevederile prezentului ghid se referă la alcătuirile amplasate deasupra

sistemului hidroizolant, reprezentând unul din sistemele de protecţie a
acestuia
I.7 Ghidul nu se aplică alcătuirilor specifice pentru terenuri sportive sau

suprafeţelor acoperite cu vegetaţie cu rol agricol (livezi, culturi, fâneţe,
pajişti, păduri etc.)
I.8 Învelitorile cu plante amplasate în ghivece, jardiniere sau în alte recipiente

aşezate pe învelitoare nu fac obiectul prezentului ghid.
3
Redactarea 2
CAPITOLUL II - REFERINŢE NORMATIVE PRINCIPALE
- NP 040-2002 Normativ privind proiectarea, execuţia şi exploatarea

hidroizolaţiilor la clădiri
- GP 065-2001 Ghid privind proiectarea şi execuţia lucrărilor de remediere
a hidroizolaţiilor bituminoase la acoperişuri de beton
- NP 064-2002 Ghid privind proiectarea, execuţia şi exploatarea
elementelor de construcţii hidroizolate cu materiale bituminoase şi
polimerice
- GP 114-2006 Ghid privind proiectarea, execuţia şi exploatarea
hidroizolaţiilor cu membrane bituminoase aditivate cu APP şi SBS
- NP 121-2006 Normativ privind reabilitarea hidroizolaţiilor bituminoase ale
acoperişurilor clădirilor
- NP 069-2002 Normativ privind proiectarea, execuţia şi exploatarea
învelitorilor acoperişurilor în pantă la clădiri
- GP 112-2004 Ghid privind proiectarea, execuţia şi exploatarea
învelitorilor din membrane polimerice realizate ,,in situ”
- P118 Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor
Posibile referinţe de corelare a alcătuirii termo-hidro-izolante
- GP 0001-1996 Protecţia la zgomot. Ghid de proiectare şi

execuţie a zonelor urbane din punct de vedere acustic
- C 107/0-2002 Normativ pentru proiectarea şi execuţia
lucrărilor de izolaţii termice de clădiri,
- C 107-2005 Normativ privind calculul termotehnic al
elementelor de construcţie ale clădirilor
- GP 058-2000 Ghid privind optimizarea nivelului de
protecţie termică la clădirile de locuit
- C 107/6-2002 Normativ general privind calculul transferului
de masă (umiditate) prin elemente de construcţie
- C 107/7-2002 Normativ pentru proiectarea la stabilitate
termică a elementelor de închidere ale clădirilor
- C 125-2005 Normativ privind proiectarea şi executarea
măsurilor de izolare fonică şi a tratamentelor acustice în
clădiri
- P 121-1989 Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea şi
executarea măsurilor de protecţie acustică şi antivibrativă
la clădiri industriale
- P 122-1989 Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea
măsurilor de izolare fonică la clădiri civile social-culturale şi
tehnico-administrative
4
Redactarea 2
CAPITOLUL III - TERMINOLOGIE
acoperiş Subansamblu care delimitează construcţia la

partea superioară, cuprinzând atât straturi de
închidere şi protecţie a clădirii împotriva agenţilor
exteriori, precum şi alcătuirea şi dispozitivele de
susţinere a acestor straturi.
Învelitoare Element de protecţie împotriva apelor meteorice

(în principal), care formează în acelaşi timp şi
închiderea la partea superioară a clădirii.
acoperiş în pantă Tip particular de acoperiş cu versanţi cu panta

mai mare sau egală cu 8% (8cm/1m).
acoperiş verde Acoperiş pe care este prevăzută în mod

deliberat, prin proiect, vegetaţie, peste stratul
care realizează protecţia la intemperii.
acoperiş verde Tip de acoperiş verde în care nu este necesară

extensiv luarea unor măsuri speciale pentru creşterea şi
dezvoltarea plantelor; aceste plante sunt
adaptate unor condiţii extreme de mediu. Tipurile
de plante specifice teraselor grădină extensive
sunt nepretenţioase şi se dezvoltă rapid,
asigurând vegetalizarea învelitorii într-un timp
relativ mic. Ele sunt ierburi, muşchi, plante
suculente, unele tipuri de plante cu bulbi sau
tuberculi.
acoperiş verde Tip de acoperiş verde în care plantele (ierburi,

semi-extensiv tufe, plante perene) necesită luarea unor măsuri
reduse pentru întreţinere (udare, îngrăşăminte).
Tipul de plante necesită o grosime mai mare de
pământ decât în cazul învelitorilor extensive.
acoperiş verde Tip de acoperiş verde, plat, în care plantele –

intensiv (terasă ierburi, tufe, arbuşti, copaci, anuale sau perene –
grădină) sunt plantate urmărind aceleaşi condiţii
(specifice) de plantare ca şi pe suprafaţa
pământului. Condiţiile de creştere şi dezvoltare
sunt particulare şi aceste tipuri de plante necesită
îngrijire (udare regulată şi fertilizare
corespunzătoare).
Stratul de pământ în care se plantează, de
asemenea, are caracteristici speciale şi grosime
considerabilă. Acoperişul verde intensiv este
cunoscut şi ca terasa grădină.
5
Redactarea 2
acoperiş brun tip specific de acoperiş verde extensiv în care se

reproduce habitatul natural de mediu stâncos
(amestec de pietriş şi vegetaţie, asemănător celui
natural)
compost tip de îngrăşământ organic rezultat prin

descompunerea altor materii organice decât
gunoiul de grajd. Compostul menajer rezultă din
descompunerea resturilor menajere şi a celor
animale de pe lângă gospodării, cel din frunze
poate fi obţinut prin realizarea unor platforme de
descompunere alcătuite din amestec de frunze.
Este rezultatul unui amestec de resturi de natură
organică, cu un pH variabil, dat de materia din
care provine
cultivar dwarf a se vedea habitus
habitus înfățișare, port, aspect exterior, general al unei

plante; pot fi: plante lemnoase – arbori, arbuști,
subarbuști, liane sau plante erbacee; la unele
specii, prin ameliorare, s-au obținut cultivaruri
(soiuri) cu port pitic (de talie mai mică decât specia
de bază), numite dwarf
hidroizolaţie structura etanşă, continuă şi omogenă de

(conf. NP 040 – protecţie a elementelor sau părţilor de construcţie
2002) împotriva infiltraţiilor şi/sau exfiltraţiilor apei şi/sau
a umidităţii naturale a mediului;
Acoperiş terasă Tip particular de acoperiş cu panta versanţilor

mai mică de 8% (8cm/1m).
Reprezintă suport pentru acoperişul verde de tip
semi-extensiv şi intensiv.
mulci (mulch) Prin mulci (engl. mulch) se înţelege un strat de

materie organică cum ar fi paie, frunze, resturi
vegetale, rumeguş etc. El este aplicat pe
suprafaţa solului pentru a păstra umiditatea prin
scăderea evaporării şi pentru a împiedica
creşterea buruienilor. Mulciul poate asigura, prin
descompunere, substanţele nutritive necesare
plantelor, previne infiltraţiile care favorizează
eroziunea solului şi împiedică îngheţarea
suprafeţei solului. Nu este sinonim cu mraniţa,
pentru că pentru mulcire se folosesc resturi
vegetale nedescompuse. În unele forme de
cultură pentru mulcire este folosită folia de
6
Redactarea 2
culoare neagră care împiedică răsărirea şi

creşterea buruienilor.
mraniţă materie organică (gunoi de grajd) foarte bine

descompusă.
plante anuale își desfășoară ciclul de viață pe parcursul unui an;

pot fi: efemere – perioadă de vegetație foarte scurtă
(până la 3 luni); anuale de vară – germinează
primăvara, mor toamnași iernează sub formă de
semințe; anuale de toamnă (hibernante) –
germinează toamna, iernează sub forma unei tulpini
scurte cu frunze, fructifică în primăvara următoare
iar în vară mor
plante perene trăiesc mai mulți ani fructificând în fiecare an; sunt:
plantele lemnoase; plantele erbacee cu organe
subterane de depozitare a substanțelor de rezervă;
plante erbacee cu rozete de frunze sau frunze
reduse, protectoare ale mugurilor situați deasupra
solului
rizomi tip de tulpină subterană care depozitează

substanțe de rezervă, caracteristică plantelor
erbacee perene
Termeni de specialitate suplimentari sunt cuprinşi în Anexa 5
7
Redactarea 2
CAPITOLUL IV - ELEMENTE GENERALE DE PROIECTARE A

ACOPERIŞURILOR VERZI
Notă: Prezenta reglementare analizează numai acele tipuri de protecţie a

învelitorii sau a hidroizolaţiei, care reprezintă învelitori verzi. Pentru analiza
completă a alcătuirilor se utilizează NP 069-2002 “Normativ privind
proiectarea, execuţia şi exploatarea învelitorilor acoperişurilor în pantă la
clădiri”, respectiv NP 040-2002 „Normativ privind proiectarea, execuţia şi
exploatarea hidroizolaţiilor la clădiri”
IV.1. Din punct de vedere al alcătuirii generale a acoperişurilor verzi se fac

următoarele precizări generale:
IV.1.1. Elementul suport al sistemului termo-hidro-izolant se execută din aceleaşi
materiale ca şi în cazul acoperişurilor normale :beton armat, lemn (planşee
din grinzi şi podină de lemn), metal (grinzi şi platelaje din tablă cutată)
IV.1.2. Termoizolaţiile care pot fi utilizate în sistemele termo-hidro-izolante sunt

plăci din următoarele categorii:
- plăci rezistente, de exemplu plăci din sticlă spongioasă ş.a.
- plăci semirezistente (elastice), de exemplu: polistiren expandat sau
extrudat, poliuretan rigid, plută aglomerată, plăci super-rigide de vată
minerală (densitate mai mare de 100kg/mc) ş.a
- plăci moi, de exemplu: plăci „rigide” din vată minerală (densitate mai
mică de 100kg/mc)
IV.1.3. Hidroizolaţiile care se utilizează pot fi bituminoase sau polimerice, sub

formă de membrane (monostrat sau bistrat, cu strat de armare) sau
pelicule aplicate in situ.
Este esenţial ca hidroizolaţiile să fie realizate din materiale de bună calitate
şi să fie puse în operă corect, dat fiind că intervenţiile în cazul în care apar
infiltraţii de apă în interiorul clădirii sunt cu atât mai anevoioase cu cât
alcătuirea de terasă-grădină este mai groasă.
IV.1.4. Învelitorile care reprezintă suportul straturilor vegetale pot fi din lemn,
ceramică, beton, metal, fibrociment,
IV.1.5. Tipurile de învelitori verzi sunt clasificate în funcţie de tipul de vegetaţie şi

de grosimea implicită a substratului de creştere a acesteia.
IV.2. Straturile specifice ale alcătuirilor verzi (amplasate deasupra hidroizolaţiei,

ca protecţie a acesteia) sunt următoarele:
- stratul vegetal
- substraturile vegetale
- strat filtrant
- strat drenant
- bariera contra rădăcinilor
Notă: Straturile de la IV.2 se includ în sisteme (agrementate ca atare) şi care se
recomandă a se achiziţiona şi monta în conformitate cu prevederile stipulate în
agrement.
8
Redactarea 2
CAPITOLUL V - ANALIZA STRATURILOR SPECIFICE ÎNVELITORILOR VERZI
Vegetaţia României (a se vedea Anexa 1) este determinată de :

 situarea geografică
 relief
 climat
Corespunzător poziţiei geografice, există următoarele caracteristici

generale ale climei temperate:
 temperatura medie: 8 – ;
 precipitaţii: 400 – 600 mm/an;
 ierni reci – veri călduroase, secetoase
variante regionale climatice

− Central – europeană (În NV şi centrul ţării):
- climat mai umed
- variaţii termice mai mici
− Est - europeană (în Podişul Moldovei):
- climat uscat
- secete de vară foarte frecvente
− Sud – europeană(în S, V ţării) :
- climat potrivit de umed
- veri calde, ierni mai puţin reci, cu frecvente perioade de
dezgheţ
− Teritoriul carpatic – climat de nuanţă central – europeană, cu

schimbare rapidă a climatului pe altitudine:
temperatură: 8-10 → - 2,;
precipitaţii: 500 – 1400 mm
Un factor important în proiectarea acoperişurilor verzi îl reprezintă climatul

Se consideră că beneficiile economice, de mediu şi, probabil, cele estetice
sunt mai mari în climate mai aride.
Caracteristicile climatului impun selecţia speciilor de plante:
− în climate aride – rezistenţa la secetă;
− în cele reci – rezistenţa la îngheţ;
− în cele cu alternanţă de sezoane umede şi uscate – plante care să
suporte aceste variaţii
Analiza straturilor se face în continuare în ordinea în care apar aceste straturi în

alcătuire, dispre exterior până la hidroizolaţie.
V.1 Stratul vegetal.
Acest strat este diferit, în funcţie de tipul de acoperiş verde: extensiv, semi-
extensiv, intensiv.
Vegetaţia de pe acoperişurile verzi de tip extensiv este formată din ierburi,

suculente şi muşchi. Plantele care se utilizează sunt în general plante
9
Redactarea 2
locale, adaptate să supravieţuiască în condiţii de climat extrem (pe stânci,

în munte, la altitudini ridicate). Nu se importă plante din alte regiuni
geografice.
Notă: Obiectivul utilizării unor astfel de plante este acela de a asigura procesul de
creştere a vegetaţiei în mod natural, cu condiţia de a fi luate măsuri de
protecţie a hidroizolaţiei din faza de proiectare. Plantele cresc oricum în
crăpături, rosturi, mai ales acolo unde protecţia hidroizolaţiei este realizată
din pietriş de râu care nu a fost în prealabil spălat.
În principiu aceste tipuri de plante nu au nevoie de întreţinere. Există totuşi

situaţii în care, urmărindu-se un anumit efect estetic, utilizarea unor
anumite specii de plante să necesite fie udare fie fertilizare periodică.
Utilizarea acestor plante se poate face în combinaţie cu pietriş, acoperişul
având un caracter „natural”.
Grosimea substratului (a se vedea V.2) variază în funcţie de plantele
utilizate. Tabelele 1 – 3 din Anexa 3 prezintă caracteristicile şi condiţiile de
creştere a plantelor pentru acoperişuri extensive.
Vegetaţia de pe acoperişurile verzi de tip semi-extensiv este formată în

principal din ierburi, plante perene, bulbi, rizomi, arbuşti, tufe. Plantarea cu
plante în sistem semi-extensiv (sau semi-intensiv; ambii termeni pot fi
utilizaţi) nu presupune măsuri speciale pentru întreţinerea plantelor. Unele
specii de plante pot să necesite fie udare fie fertilizare periodică.
Grosimea substratului este minimum 10cm. În cazul substratului mai gros
de 10cm, se discută de sisteme semi-intensive (semi-extensive) şi
intensive şi plantele pot fi alese şi după alte criterii, în afara rezistenţei la
umiditatea scăzută. Tabelele 3 – 5 din Anexa 3 prezintă caracteristicile şi
condiţiile de creştere a plantelor pentru acoperişuri semi-extensive.
Vegetaţia de pe acoperişurile verzi de tip intensiv este formată în principal

din ierburi, plante perene, bulbi, rizomi, arbuşti, tufe şi chiar plante
lemnoase. Gama de posibilităţi de expresie este foarte mare, mergând
până la respectarea aceloraşi principii ca în cazul plantării pe sol. Ca
urmare, grosimea substraturilor creşte considerabil. Implicit condiţiile
impuse asupra structurii acoperişului (şi implicit a clădirii) sunt importante.
Aceste tipuri de alcătuiri necesită o îngrijire permanentă, prin udare şi
fertilizare.
V.1.1 Plante erbacee

Speciile de erbacee sunt selectate după gradul lor de rezistenţă la:
− uscăciune
− îngheţ
− poluare
precum şi în funcţie de particularităţile de morfologie, biologie (gradul de
agresivitate – specii invadante, specii puţin rezistente la concurenţă) şi
cerinţele faţă de substrat
Plantele erbacee pot fi grupate în diferite categorii, în funcţie de grupa
sistematică, durata de viaţă (anuale, bianuale, perene), organele
10
Redactarea 2
subterane (rădăcini fasciculate, rădăcini pivotante, tulpini subterane –

rizomi, bulbi, stoloni, bulbotuberculi etc.)
V.1.1.1 Clasificare a plantelor erbacee după grupa sistematică:

Licheni:
- pot fi folosiţi pentru a obţine un covor de vegetaţie pe substraturi foarte
subţiri şi pentru a crea impresia de vechime
Muşchi:
- pot fi folosiţi în zone cu umiditate mare în aer
- adăugaţi în substraturi subţiri pot asigura acumularea de materie
organică, pregătind locuri optime pentru germinarea seminţelor
- pot coloniza zone pe care nu se extind alte specii în condiţiile unei
amenajări extensive, pe substraturi foarte subţiri
- menţin umiditatea în sol
Ferigi:
sunt plante erbacee, cu rizom, fără flori, al căror efect decorativ îl constituie
frunzele
- au pretenţii scăzute faţă de lumină
- în general nu sunt adaptate să suporte condiţiile de umiditate scăzută şi
temperaturi ridicate din amenajările pe acoperiş
- există câteva specii care pot supravieţui în condiţii de umiditate scăzută,
dar în locuri umbrite sau altele întâlnite în crăpăturile pereţilor construcţiilor
vechi
Plante cu flori (angiosperme: plante cu seminţe închise în fructe):

- perene, cu diverse tipuri de organe subterane (rizomi, bulbi)
- există specii originare din locuri aride, care înfloresc primăvara şi
traversează apoi perioadele de secetă din timpul verii sub forma organelor
subterane
- se pot dezvolta în substraturi cu grosimea cuprinsă între 10 – 20 cm
V.1.1.2 Clasificare a plantelor erbacee cu flori după durata de viaţă

Plante anuale
- se aleg specii adaptate condiţiilor de stres cu privire la umiditatea
substratului, insolaţia puternică
- sunt specii care evită perioadele dificile din an (seceta din mijlocul verii
sau temperaturile scăzute din timpul iernii) parcurgându-le sub formă de
sămânţă
- au rolul de a da „culoare ” covorului vegetal
- îşi asigură răspândirea prin seminţe este nevoie de asigurarea unui
control asupra unor specii care pot deveni „buruieni”
- una din formele de amenajare este cea de obţinere a unui amestec
asemănător pajiştilor naturale
- substraturile mai groase asigură un succes mai mare supravieţuirii
plantelor anuale
- alegerea speciilor de talie înaltă este limitată de curenţii de aer puternici
- în general, plantele se seamănă toamna
11
Redactarea 2
V.1.2 Plante perene

- supravieţuiesc pe substraturi subţiri (4 - 6 cm) şi medii (6 – 10cm)
- sunt plante adaptate zonelor aride
- un procent mare dintre acestea este reprezentat de specii suculente
- sunt plante care compensează deficitul de umiditate prin depozitarea apei
la nivelul ţesuturilor
- plantele cu substrat de grosime medie lărgesc spectrul de specii;
V.1.3 Plante lemnoase

Recomandări generale:
- specii foioase
Selecţia trebuie să cuprindă specii de talie mică:
- subarbuşti sau arbuşti, cu înălţimea maximă 1,5-2m;
- cu tulpini târâtoare sau erecte;
- adaptaţi la uscăciune (specii xerofile, xero-mezofile);
- relativ rezistenţi la ger.
- specii conifere
V.1.3.1 Grosimea substratului:

- 10-20 cm pt. subarbuşti, rezistenţi la ger (∗∗∗), în sistem semi-
extensiv;
- 20-50 cm pt. arbuşti de talie medie (1-2m);
- peste 50 (80-130 cm) cm pt. arbuşti cu înălţimea mai mare de
2 m, arbori de talie mică, conifere.
Notă: Arborii de talie mică sau cultivarurile dwarf ale unor specii de talie mare sau
de conifere se recomandă a fi crescute în containere sau pe substraturi
profunde.
V.1.3.2 Amestecul de substrat

se alege în funcţie de tipul de întreţinere:
- în cazul culturii extensive trebuie să aibă o greutate specifică mică
(amestecuri pe bază de turbă, perlit, vermiculit, pământ de frunze,
material plastic expandat tip Hydromul, Polystirol).
- deoarece în sistemul semi-extensiv şi intensiv grosimea substratului este
mai mare, aceasta permite cultivarea unei palete mai largi de specii.
Amestecul de substrat în acest caz va fi ales în funcţie de cerinţele
principalelor plante care vor forma covorul vegetal. În acest sens, am
sugerat o serie de reţete, dar alegerea aparţine celui care proiectează
partea de vegetal.
Notă: Cerinţele plantelor faţă de elementele nutritive din sol sau ph pot fi
corectate prin fertilizări sau diferite amendamente.
V.1.3.3 Umiditatea substratului:

Deşi sunt recomandate specii rezistente la uscăciune, este important să se
asigure udarea plantelor, mai ales atunci când acestea sunt expuse
insolaţiei directe sau curenţilor de aer. Modul de udare al plantelor se
stabileşte de la proiectare, respectiv dacă instalarea unui anumit sistem de
irigare este necesară.
12
Redactarea 2
Notă: Pentru speciile lemnoase este necesar ca solul să aibă un drenaj bun,
pentru a se asigura maturarea lemnului şi rezistenţa la ger.
V.2 Substraturi de cultură
V.2.1 Clasificarea substraturilor după natura lor

V.2.1.1 Substraturi naturale, tradiţionale sau clasice:
- sunt bogate în materie organică, cu o floră microbiană numeroasă, cu
structură fizică şi mecanică instabilă
- cuprind:
a) componenţi naturali de provenienţă organică: pământul de frunze,
pământul de ferigi, pământul de ericacee, pământul de ţelină,
mraniţa, turba, scoarţa de copac, rumeguşul, muşchiul vegetal,
produse de natură organică transformate în composturi prin procedee de
fermentare aerobă
b) componenţi naturali de origine minerală: nisip, pietriş
Un substrat cu o capacitate mare de reţinere a apei şi evaporare lentă

(turba) şi cu rezistenţă la descompunere se poate utiliza într-un mediu cu
temperatură ridicată şi umiditate relativă a aerului scăzută.
Plantele cultivate în substraturi de turbă fertilizată se dezvoltă mai bine şi
au o rezistenţă mai mare la boli
Prin aciditatea ridicată, turba împiedică dezvoltarea ciupercilor
V.2.1.2 Substraturi artificiale:

- provin din prelucrarea industrială a unor roci sau din sinteza substanţelor
chimice, derivaţi organici din distilarea petrolului
- sunt mai uniforme, sărace în elemente nutritive şi materie organică, îşi
menţin o perioadă îndelungată structura, nu pot fi folosite fără aplicarea
unor soluţii nutritive
- cuprind:
a) componenţi organici proveniţi prin sinteză: styromulle – polistiren
expandat, poliuretani, hygromul, biolastonul
b) compuşi de origine minerală, obţinuţi prin tratare: perlit, vermiculit,
vata minerală, argila expandată, pouzzolane
V.2.1.3 Substraturi mixte:

- includ, în diferite proporţii componente din ambele grupe
- pe baza caracteristicilor fiecărui material, combinarea lor se face diferit, în
funcţie de cerinţele specifice plantelor – în practică există substraturi de
cultură individualizate pentru diferite specii
Exemplificare: pentru alcătuirea unui substrat care să asigure umiditate

constantă se va utiliza mai multă turbă; pentru plante cu cerinţe mici faţă de
apă şi pot fi irigate des, se va folosi o cantitate mai mare de nisip
Echilibrul şi concentraţia în elemente nutritive pot fi corectate prin adaos de
îngrăşăminte chimice, corespunzător cerinţelor fiecărei specii
13
Redactarea 2
V.2.2 Un substrat, în general, trebuie să aibă:

- capacitate ridicată de reţinere a apei
- spaţiu poros pentru aer
- structură stabilă
- capacitate de schimb şi putere tampon mare
Nota 1: Capacitatea de schimb a solului reprezintă însuşirea solului de a emite în

flux continuu, către plante, ioni nutritivi. Aceasta depinde de: rezerva
actuală a solului în elemente nutritive sub formă asimilabilă; potenţialul
elementelor nutritive şi gradul de solubilitate al substanţelor; interacţiunile
dintre sol şi îngrăşămintele aplicate.
Mobilitatea elementelor nutritive este controlată de factori fizici (umiditatea
solului), chimici (pH-ul: de ex. ritmul de descompunere a materiei organice
din sol şi eliberarea elementelor minerale este mai scăzută la pH mai mic
de 7; fiecare element mineral se comportă diferit faţă de reacţia solului;
fierul, manganul, cuprul, zincul au o mobilitate scăzută la pH mai mic de 7,5
sau pe soluri alcaline, astfel încât devin factori limitativi ai dezv. plantelor
din cauza imobilităţii lor.), biologici (prin activitatea sa biologică, fauna
secretă în mediu o serie de enzime care mediază reacţiile de
descompunere şi mineralizare a materiei organice şi în procesele de
sinteză ale humusului).
Nota 2: Prin puterea de tamponare a solului se înţelege capacitatea lui de a se

opune modificării pH-ului, la adăugarea de substanţe acide sau bazice.
Puterea de tamponare are o deosebită importanţă la calcularea dozelor de
amendamente şi aplicarea îngrăşămintelor.
În solurile cu capacitate de tamponare scăzută, prin acţiunea de fertilizare
sau de amendare se provoacă un uşor dezechilibru biologic, cât şi
nutriţional.
Prin aplicare de îngrăşăminte organice, amendamente şi de îngrăşăminte
cu fosfor, puterea de tamponare a solului creşte.
Nota 3: Un substrat trebuie să aibă substanţele nutritive necesare pe care să le

elibereze treptat şi pe care plantele să le poată utiliza. Pe substraturi
speciale (ex. cu pH mai mic), trebuiesc alese plante adaptate, care pot
suporta lipsa unor elemente sau care au capacitatea de a mobiliza
substanţele minerale.
În cazul particular al substraturilor de cultură folosite pentru acoperişuri
vezi trebuie urmărită evoluţia în timp a solului pentru a nu apare o serie de
dezechilibre (ex. sărăturare din cauza apei de irigat sau acidifiere sau
sărăcire a solului sau administrarea unor îngrăşăminte, amendamente
necorespunzătoare).
V.2.3 Substratul de cultură este compus, ca şi solul, din 3 faze:

- faza solidă: constituie suportul de susţinere mecanică a sistemului
radicular, asigură stabilitate plantei; în zona cu pori sunt prezente
elementele celorlalte două faze – apa, aerul.
14
Redactarea 2
- faza lichidă: reprezintă soluţia apoasă ce conţine diverşi compuşi

minerali sau organici, aflaţi în suspensie sau dizolvaţi. Asigură
aprovizionarea plantelor cu apă şi elemente nutritive. Pondere în
substratul de cultură: 45 – 50 % (în sol 25 – 30 %)
- faza gazoasă: reprezentată de gaze – oxigen, dioxid de carbon,
hidrogen; compoziţia depinde de activitatea radiculară şi a
microorganismelor din substrat. Ponderea în substrat: 20 – 22 % (în sol
15 – 20%).
Notă: În substraturile de cultură de natură organică, faza solidă este mai puţin
reprezentată ca în sol, aceasta permiţând ca într-un volum de substrat să
existe un spaţiu disponibil pt. apă şi aer mai mare faţă de acelaşi volum în
sol.
Ponderea fazei solide în substratul de cultură – 5% pentru minerale;
20 – 25 % pentru substanţe organice (în sol 45 % pentru minerale, 4 – 6 %
pentru substanţe organice).
V.2.4 Grosimea substratului

de obicei se doreşte ca plantele să poată creşte în substraturi subţiri şi
cu greutate specifică mică
plantele supravieţuiesc în substraturi de grosime mică dacă este
asigurată umiditatea necesară prin precipitaţii sau irigare
grosimea substratului şi speciile selectate trebuie să ţină cont şi de
temperaturile scăzute în timpul iernii
Tabelul 7 prezintă sintetic tipurile de substraturi care se pot utiliza pentru

acoperişuri verzi.
V.2.5 Orientativ se poate considera că:

- grosimea necesară a substratului la acoperişurile verzi extensive este
cuprinsă între 4cm şi 6cm
- grosimea necesară a substratului la acoperişurile verzi semi-extensive
este cuprinsă între 6cm şi 40cm
- grosimea necesară a substratului la acoperişurile verzi intensive poate
fi mai mare de 1m
Notă: Anexa 3 prezintă exemple de reţete pentru alcătuirea substraturilor şi de

plante în funcţie de grosimea substratului
V.2.6 Factorii climatici, meteo-dependenţi şi de mediu construit care trebuie luaţi

în considerare sunt
– climatul regiunii
– microclimatul local
– precipitaţiile anuale
– perioadele de secetă
– perioadele de ger
– direcţia şi viteza vântului dominant
– turbioane şi curenţi de aer
– expunerea la şi nivelul însoririi
15
Redactarea 2
– gradul de reflexie a luminii al suprafeţelor înconjurătoare

– gradul de reflexie a căldurii datorat suprafeţelor construite înconjurătoare
– tipul şi proporţia de gaze şi emisii poluante
V.3 Protecţia împotriva deteriorării învelitorii
Aceasta este realizată din următoarea alcătuire generică:

- strat filtrant
- strat drenant
- barieră împotriva rădăcinilor
V.3.1 Stratul filtrant

Este un strat care face parte din alcătuirea care împiedică transportarea
componentelor substratului în adâncimea structurii de protecţie, contribuind
la protejarea hidroizolaţiei împotriva eventualelor degradări chimice
(rezultate din transportul materialelor organice şi minerale din stratul
vegetal şi substrat)
Stratul filtrant poate fi un geotextil. În general acesta este un strat subţire,
realizat din materiale ţesute sau neţesute (fibre de diferite lungimi aşezate
la întâmplare şi solidarizate mecanic sau termic).
V.3.1.1 Stratul filtrant trebuie să respecte următoarele caracteristici:

- să nu degradeze mediul
- să nu fie degradat de mediul înconjurător
- să fie compatibil cu plantele (să nu producă fito-toxicitate)
- să fie rezistent la intemperii
- să poată fi traversat de rădăcinile plantelor
- să aibă rezistenţă împotriva microrganismelor
- să aibă rezistenţă la agenţi chimici
V.3.1.2 Greutatea minimă recomandată a geotextilului este de 100g/m2 şi în mod

uzual este cuprinsă între 100 şi 200g/m2.
Rezistenţa la presiune mecanică este dată de forţa de penetrare care
trebuie să fie ≥0,5 KN, considerând că nu sunt prevăzute presiuni
mecanice suplimentare în timpul execuţiei sau la aplicarea sarcinilor
verticale ulterioare.
V.3.1.3 Dimensiunea orificiilor din stratul filtrant sunt cuprinse între 0,06mm şi
0,2mm (considerând că 90% din substrat este reţinut de filtru şi doar 10%
poate traversa filtrul).
V.3.1.4 Membranele din ţesături geotextile trebuie suprapuse (ca orice membrane)
10cm una peste cealaltă. Perimetral se ridică până la limita substratului,
asigurând filtrarea şi pe laterală, până la stratul vegetal.
Membranele filtrante nu trebuie să rămână expuse intemperiilor sau
neprotejate un timp mai îndelungat decât cel prevăzut de producătorul de
sistem.
16
Redactarea 2
V.4 Strat drenant
Categoriile de produse din care se realizează stratul drenant sunt:

– agregate
– pietriş şi spărtură fină de piatră
– lavă şi piatră ponce
– argilă expandată sau şistoasă, spartă sau nu
– gresie şi ardezie expandată, spartă sau nu
– agregate obţinute din reciclarea altor produse:

– spărtură din solzi ceramici de învelitoare (ţiglă, olane)
– sticlă spongioasă
– zgură
– membrane pentru drenare, din

– împâslituri structurate
– din mase plastice, cu ploturi
– ţesături din fibre
– spumate
– plăci de drenare, realizate din

– membrane din cauciuc cu ploturi
– plăci rigide din plastic
– plăci rigide din spume de mase plastice
Nota 1: Utilizarea fiecărui produs are implicaţii specifice în ceea ce priveşte

funcţiunea de bază (aceea de dren) precum şi în ceea ce priveşte
încărcarea planşeului.
Nota 2:Unele straturi drenante (de exemplu plăcile de drenare) au calităţi

termoizolante (cu parametrii specificaţi de producător) care pot fi luate în
calcul pentru stabilirea rezistenţei termice a acoperişului.
Nota 3: Dacă stratul drenant este realizat din spărturi cu muchii ascuţite sau din
plăci rigide, este necesară prevederea unui strat de protecţie a
hidroizolaţiei dacă aceasta are şi rol de barieră împotriva rădăcinilor.
V.4.1 Distribuţie granulometrică

Cel mult 10% din cantitatea de agregate poate avea diametru < 0,06mm.
În funcţie de grosimea stratului, distribuţia granulometrică este diferenţiată

conform tabelului:
grosimea stratului drenant Clase de granulometrie
< cm > < mm >
4 – 10 între 2/8 şi 2/12
10 – 20 între 4/8 şi 8/16
peste 20 între 4/8 şi 16/32
17
Redactarea 2
V.4.2 Materialele cu care se realizează stratul drenant trebuie să fie permeabile

la apă. Trebuie luată în considerare posibilitatea erodării în timp a
agregatelor.
V.4.3 Rezistenţa la îngheţ a stratului drenant depinde de comportarea

componentelor. Se vor respecta specificaţiile producătorului în ceea ce
priveşte comportarea la îngheţ a plăcilor de drenare.
V.4.4 Cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească stratul drenant se referă la:
– compatibilitatea chimică a materialelor unele faţă de altele şi cu

plantele (să se evite fito-toxicitatea)
– compatibilitatea materialelor cu mediul înconjurător: materialele nu
trebuie să genereze sau poluare atmosferică sau a substratului prin
dizolvarea de compuşi nocivi sau gaze toxice.
– compoziţia şi distribuţia granulometrică
– rezistenţa la îngheţ
– permeabilitatea la apă
– capacitatea de retenţie a apei
– valoarea pH
– conţinutul de săruri
– structura stratului drenant şi stabilitatea lui
V.4.5 Retenţia de apă se face prin substratul vegetal dar poate fi completată cu:
− stocare într-un strat (plăci sau rogojini ) special pentru retenţia de apă, în
legătură cu substratul;
− stocare în stratul drenant, dacă acesta este realizat din agregate cu pori
deschişi, din agregate granulare de dimensiuni diferite sau din plăci
prefabricate speciale pentru drenare şi stocare a apei;
− stocare în stratul drenant prin prevederea de plăci cu geometrie specială
care asigură retenţia de apă pe întreaga suprafaţă;
− stocare în straturi speciale
Nota 1: în cazul acoperişurilor verzi extensive nu este necesară udarea

suplimentară a învelitorii, stratul de retenţie asigurând apa necesară pe
perioadele de secetă. Reversul acestei măsuri este că pot să se dezvolte
boli ale plantelor de pe aceste acoperişuri
Nota 2: În cazul acoperişurilor verzi intensive se utilizează în general o combinaţie

de sisteme de stocare a apei în substrat şi în plăci drenante cu geometrie
specială.
V.4.5.1 Este necesară udarea suplimentară a plantelor în cazul acoperişurilor verzi

intensive: această operaţiune se poate face manual sau mecanic.
Dispozitivele necesare pentru udarea suplimentară pot fi: furtunuri, linii de
curgere a apei la picătură, sisteme de irigaţie cu ţâşnitoare, sisteme
automate de irigaţie cu rezervoare de apă.
V.4.6 Valoarea pH. Trebuie să se ţină seama de valoarea pH la stabilirea

caracteristicilor stratului drenant, pentru ca plantele să se dezvolte în
18
Redactarea 2
condiţii bune. Valoarea pH a stratului drenant trebuie să nu aibă o diferenţă

mai mare de 1,5 unităţi în raport cu substratul şi cu stratul vegetal.
V.4.7 Valoarea pH a stratului drenant, indiferent de tipul de învelitoare, trebuie să

se situeze între 6 şi 8.
Conţinutul de sare din stratul drenant nu trebuie să depăşească 3g/l,
indiferent de tipul de acoperiş verde (extensiv sau intensiv).
V.4.8 Stratul drenant trebuie să fie neted, abaterile de la grosime înscriindu-se

într-o marjă de 10%, dacă grosimea stratului nu depăşeşte 20cm. Pentru
orice grosime care depăşeşte 20cm, abaterea admisă este de 2cm
indiferent de grosimea stratului drenant.
V.5 Bariera contra rădăcinilor
V.5.1 Unele membrane bituminoase sau unele membrane din EPDM nu au

rezistenţă la rădăcini; în cazul lor este necesară prevederea unei bariere de
protecţie împotriva rădăcinilor de sine stătătoare.
V.5.2 Betoanele hidroizolante sau învelitorile metalice realizate din elemente

sudate nu necesită măsuri speciale împotriva rădăcinilor.
V.5.3 Există produse hidroizolante (membrane) care au inclusă în alcătuire şi

bariera contra rădăcinilor. Este cazul membranelor din mase plastice –
PVC - a căror structură este greu atacată de rădăcinile plantelor sau de
membrane bituminoase care au caşerate folii de cupru sau de hidroxid de
cupru (cuprul fiind un material la care plantele nu aderă).
V.5.4 O barieră împotriva rădăcinilor care şi-a dovedit eficienţa în timp este
reprezentată de o şapă armată (minimum 40mm) compactă sau protejată
împotriva carbonatării. Sistemul se utilizează şi astăzi cu succes.
V.5.5 Barierele contra rădăcinilor sunt realizate de pelicule, mase de şpaclu sau
membrane speciale.
Dat fiind progresul tehnologic pe piaţa produselor de construcţii, este
probabil ca alcătuirea şi grosimea barierelor contra rădăcinilor să aibă alte
caracteristici sau valori. Se va alege un produs agrementat, potrivit
domeniului de utilizare necesar.
Lista de mai jos este exemplificativă, nu exhaustivă.
- Pelicule:
- PVC lichid (0,8mm)
- Mase de şpaclu:
- poliuretan lichid (2 – 3mm), pulverizat
- răşini cu inserţii de fibre poliesterice (1,5 – 2mm), rolate
- Membrane
- mase plastice (1 – 2mm):
19
Redactarea 2
- PVC plasticizat, compatibil sau nu cu bitumul

- poliolefine termoplastice (TPO),
- polietilenă (PE),
- etilen-propylen-dien-monomer (EPDM) cu inserţie de ţesătură de
fibră de sticlă sau poliester
- răşini poliesterice cu inserţii de fibre poliesterice
- combinaţii ale celor de mai sus
Lipirea se face cu prin sudură cu solvent pe bază de benzină

fierbinte, cu etanşarea rosturilor, prin vulcanizare (în cazul EPDM);
marginile membranelor se suprapun cu o grosime variabilă în funcţie
de tipul de hidroizolaţie.
- bitum + materiale sintetice + „reţea” de armare (2 – 3mm)

− etilen-copolimer-bitum,
− olefin-copolimer-bitum
− „reţea” din împâslitură din fibră de sticlă sau fibre
poliesterice
Lipirea se face cu prin sudură cu benzină fierbinte; marginile

membranelor se suprapun cu o grosime variabilă în funcţie de tipul de
hidroizolaţie.
- produse bituminoase (3– 5mm):

− elastomer-bitum + inserţie de cupru, criblură din pietriş
sau împâslitură poliesterică
V.5.6 Dacă materialele constitutive ale celor două straturi sunt incompatibile din
punct de vedere chimic se recomandă prevederea unui strat de separare
între hidroizolaţie şi bariera împotriva rădăcinilor, Materialele recomandate
sunt filmul de polietilenă (0,15 – 0,30mm grosime) şi împâsliturile din
polipropilenă (2mm grosime)
V.5.7 Barierele contra rădăcinilor trebuie să fie rezistente la acţiuni mecanice,

termice, chimice, microbiologice. (se face o diferenţiere între tipurile de
produse pentru învelitoarea extensivă şi intensivă, având în vedere
dificultatea accesului pentru reparaţie, înlocuire pe de o parte şi a presiunii
microbiologice pe care o reprezintă substratul)
V.5.8 Protecţie împotriva colmatării

Colmatarea dispozitivelor de scurgere a apelor pluviale apare ca efect al
carbonatării şapelor de mortar sau beton. Aceste straturi – dacă sunt
prevăzute – trebuie protejate împotriva carbonatării şi în consecinţă a
colmatării.
Totodată se interzice utilizarea ca strat drenant a agregatelor calcaroase
sau a celor rezultate din reciclarea betoanelor.
20
Redactarea 2
CAPITOLUL VI - PROIECTAREA STRUCTURALĂ A CLĂDIRILOR CU

ACOPERIŞURI VERZI
VI.1. Bazele proiectării structurale a clădirilor cu acoperişuri verzi
VI.1.1 În cazul clădirilor noi, proiectarea structurilor construcţiilor cu acoperişuri

verzi se face conform reglementărilor în vigoare pentru toate clădirile din
clasele respective de importanţă, cu observaţiile, precizările şi completările
din prezentul ghid.
VI.1. 2 În cazul clădirilor existente amenajarea unui acoperiş verde implică:

− elaborarea unei expertize tehnice pentru evaluarea nivelului de siguranţă
disponibil la încărcări verticale şi seismice în situaţia existentă şi după
realizarea acoperişului verde; expertiza pentru evaluarea siguranţei la
cutremur se va face conform prevederilor Codului P100-3/2009 şi se va
finaliza prin încadrarea clădirii într-una din cele patru clase de risc
seismic;
− propunerea măsurilor constructive pentru realizarea nivelului de
siguranţă şi a duratei de exploatare solicitate de investitor după
realizarea acoperişului verde;
− analiza tehnico-economică (cost -beneficiu) pentru adoptarea soluţiei de
intervenţie (consolidare sau demolare/refacere).
VI.1. 3 Din punct de vedere al efectelor structurale, încărcarea verticală

suplimentară a acoperişului cu substraturile de cultură şi cu vegetaţia
plantată se manifestă prin :
− Solicitări secţionale şi deformaţii suplimentare directe
- la nivel local, asupra elementelor structurale direct încărcate;
- la nivelul ansamblului structurii, al infrastructurii şi a terenului de
fundare
− Solicitări secţionale şi deformaţii suplimentare indirecte
- la nivelul ansamblului structurii, al componentelor nestructurale şi al
infrastructurii, rezultate din sporirea efectului acţiunii seismice
corespunzător creşterii masei totale a clădirii .
VI.1. 4 Caracteristicile vegetaţiei prevăzute pentru acoperişul verde, care

constituie date de temă pentru proiectarea structurală se stabilesc prin
tema de proiectare de specialitate (horticultură). A se vedea anexa de
comentarii.
VI.1. 5 Fiabilitatea structurală a clădirilor cu acoperişuri verzi trebuie să fie

asigurată cu o probabilitate acceptabilă, pe o durată de exploatare raţională
din punct de vedere economic.
21
Redactarea 2
VI. 2 Reguli generale de conformare arhitectural-structurală
VI. 2.1 Pentru clădirile cu acoperişuri verzi se aplică regulile de conformare

arhitectural-structurală valabile pentru clădirile din clasa de importanţă
respectivă şi prevederile specifice de mai jos.
VI. 2.2 Pentru clădirile cu vegetaţie intensivă, cu număr redus de niveluri

supraterane (≤ 3÷4) acoperişul verde se va amenaja, de regulă, pe
întreaga suprafaţă a unui tronson (între rosturi). Această măsură are ca
scop evitarea situaţiilor în care încărcarea parţială (excentrică) a ultimului
nivel conduce la efecte de torsiune cu pondere importantă în valoarea
eforturilor secţionale.
VI. 2.3 În cazul în care, în condiţiile de la VI.2.2, prin tema de proiectare

clădirea/tronsonul se acoperă numai parţial cu vegetaţie, se va proceda
după cum urmează:
a. Se introduce un rost de separare suplimentar, pe toată înălţimea clădirii
între zona cu vegetaţie şi cea cu acoperiş normal.
b. Rostul va continua şi în fundaţii dacă încărcările pe teren la cele două
tronsoane alăturate diferă cu mai mult de 33%
c. Dacă soluţia de la a. nu poate fi realizată calculul seismic se face cu
metoda B indiferent de alcătuirea generală a clădirii.
VI. 2.4 Valoarea optimă a pantei acoperişului variază între 10 ÷ 20%. Panta
acoperişului se limitează, de regulă, la 20% pentru a se evita alunecarea
straturilor de cultură sub greutatea proprie (pentru pante mai mari sunt
necesare măsuri speciale pentru stabilizarea substraturilor de cultură).
Acoperişurile cu pantă nulă nu asigură condiţiile cele mai bune de
evacuarea apelor care se realizează cel puţin pentru panta de 10%.
VI. 2.5 Panta acoperişului se va realiza prin poziţionarea corespunzătoare a

elementelor structurale (se recomandă a se evita folosirea betonului de
pantă).
VI. 3. Factori care intervin la proiectarea structurală a clădirilor cu

acoperişuri verzi pe baza conceptului de stări limită
Factorii care intervin la proiectarea structurală a clădirilor cu acoperişuri

verzi pe baza conceptului de stări limită sunt următorii:
VI. 3.1. Încărcări permanente şi utile

Clasificarea acţiunilor agenţilor mecanici pentru proiectarea clădirilor cu
acoperişuri verzi se face conform standardului SR EN 1990:2004 şi Anexei
Naţionale SR EN 1990 NA:2006 (a se vedea Anexa informativă cu
comentarii).
22
Redactarea 2
VI. 3.1.1.Încărcări permanente

Greutatea permanentă a acoperişurilor verzi include:
- greutatea elementelor structurii planşeului;
- greutatea straturilor de termo-hidroizolaţii şi a instalaţiilor suspendate de
planşeu;
- greutatea substraturilor de cultură (pământ sau alte materiale);
- greutatea vegetaţiei;
- greutatea pavajelor pentru alei şi a mobilierului (bănci, obiecte decorative)
în cazul acoperişurilor accesibile publicului.
Evaluarea încărcărilor permanente provenite din greutatea elementelor

structurii, a straturilor de termo-hidroizolaţii şi a instalaţiilor se face conform
standardului SR EN 1991-1-1:2004 pe baza dimensiunilor din proiect şi a
greutăţilor specifice date în Anexa A a acestuia.
Aceste încărcări se regăsesc atât la acoperişurile normale cât şi la
acoperişurile verzi.
Încărcarea permanentă de proiectare provenită din amenajarea
acoperişului verde (greutatea substraturilor de cultură şi a vegetaţiei) se va
lua, în funcţie de tipul vegetaţiei stabilit prin tema de proiectare, după cum
urmează:
− vegetaţie extensivă : gav = 1.50 kN/m2
− vegetaţie semi-intensivă : gav = 2.50 kN/m2
− vegetaţie intensivă: gav = 7.50 kN/m2
Valorile de mai sus includ şi cantitatea de apă normal reţinută în
substraturile de cultură, considerând că sistemul de drenaj funcţionează
normal (a se vedea Anexa informativă – comentarii).
În cazuri justificate, mai ales dacă se prevede posibilitatea schimbării în
timp a tipului de vegetaţie, prin tema de proiectare se vor putea stabili valori
superioare celor menţionate.
Greutatea pavajelor şi a mobilierului se va stabili, de la caz la caz, pe baza
dimensiunilor şi materialelor prevăzute în proiectul de amenajare a
acoperişului.
VI. 3.1.2.Încărcări utile pe acoperişuri verzi
Pentru proiectarea acoperişurilor verzi se aplică prevederile generale

referitoare la încărcările utile pe acoperişuri date în standardul
SR EN 1991-1-1 şi în Anexa Naţională la acesta. Valorile caracteristice din
aceste documente se referă la încărcările utile curente care acţionează în
condiţii normale de exploatare.
Conform standardului SR EN 1991-1-1:2004 acoperişurile clădirilor sunt

clasificate în trei categorii după accesibilitatea lor.
Valorile caracteristice ale încărcărilor utile uniform distribuite şi concentrate
pe acoperişuri sunt stabilite prin Anexa Naţională
SR EN 1991-1-1/NA:2006 după cum urmează:
23
Redactarea 2
• H ⇒ Acoperişuri inaccesibile, exceptând întreţinerea şi reparaţiile

normale
încărcare uniform distribuită qk = 0.50 kN/m2 pentru acoperişuri cu
panta > 1:20
încărcare uniform distribuită qk = 0.75 kN/m2 pentru acoperişuri cu
panta ≤ 1:20
încărcare concentrată Qk, conform temei de proiectare, dar cel
puţin 1.0 kN
• I ⇒ Acoperişuri accesibile cu ocuparea după categoriile de funcţiuni
principale ale clădirii:
Categoria A → Clădiri de locuit
* încărcare uniform distribuită pe planşeu qk = 1.5 kN/m2
* încărcare concentrată Qk = 2.0 kN
Categoria B → Clădiri de birouri
încărcare uniform distribuită pe planşeu qk = 2.5 kN/m2
încărcare concentrată Qk = 2.5 kN
Categoria C → Clădiri unde pot apare aglomerări de persoane
încărcare uniform distribuită pe planşeu qk = 2.0 ÷ 5.0 kN/m2
încărcare concentrată Qk = 4.0 ÷ 7.0 kN
Categoria D → Clădiri comerciale
încărcare uniform distribuită pe planşeu qk = 4.0 ÷ 5.0 kN/m2
încărcare concentrată Qk = 4.0 ÷ 7.0 kN
• K ⇒ Acoperişuri accesibile pentru servicii speciale (de exemplu, pentru
heliporturi)
Categoriile de utilizare şi încărcările utile se stabilesc prin tema de

proiectare
Elementele structurale ale planşeului care suportă substraturile de cultură

şi vegetaţia se verifică suplimentar la o încărcare concentrată,
corespunzătoare unui utilaj de întreţinere de mici dimensiuni. Greutatea
acestui utilaj se stabileşte prin tema de proiectare. Încărcarea concentrată
se aplică în poziţia cea mai defavorabilă, în absenţa sarcinilor utile dar în
prezenţa încărcării cu zăpadă.
Nota 1: Elementele acoperişului se verifică sub acţiunea celor două tipuri de

încărcări (qk şi Qk) considerate că acţionează separat.
Nota 2: Condiţiile de verificare pentru acţiunea încărcării concentrate date în

SR EN 1991-1-1:2004 se aplică numai în cazul acoperişurilor la care
grosimea substraturilor de cultură este ≤ 30 cm. Pentru grosimi mai mari se
acceptă că transmiterea încărcării la planşeu se face la 45o.
VI. 3.1.3.Încărcări utile pe balustrade, parapete şi atice la acoperişurile verzi
Valorile caracteristice ale încărcărilor utile, verticale şi orizontale, pe

balustrade, parapete şi atice sunt date în Anexa Naţională
24
Redactarea 2
SR EN 1991-1-1/NA:2006. Încărcările servesc numai pentru calculul

elementelor de construcţie respective şi se consideră aplicate în poziţiile
cele mai defavorabile pentru solicitarea acestora. Acţiunea orizontală nu se
va considera simultan cu cea verticală.
− Pentru acoperişurile clădirilor de locuit şi de birouri încărcarea uniform
distribuită pe balustrade şi parapete se va lua 0.5 kN/m.
− În cazul clădirilor unde sunt posibile aglomeraţii încărcarea pe
balustrade se va lua 1.0 kN/m.
VI. 3.2. Încărcări provenite din mediul natural
VI. 3.2.1 Încărcări date de zăpadă
În lipsa unor reglementări specifice pentru acoperişuri verzi, încărcările

date de zăpadă pe acoperişurile verzi se stabilesc conform prevederilor
generale ale standardului SR EN 1991-1-3:2005 şi ale Anexei Naţionale
SR EN 1991-1-3/NA:2006 (prevederile care se utilizează pentru
acoperişurile clădirilor curente) cu următoarele precizări:
1. Se neglijează efectul de protecţie termică al substraturilor de cultură şi

se adoptă valoarea coeficientului termic Ct = 1.0.
2. Pentru acoperişurile pe care sunt prevăzute amenajări speciale se iau în
considerare efectele de adăpostire care pot genera acumularea locală a
zăpezii
3. În cazul acoperişurilor accesibile publicului, încărcarea din zăpadă se ia
în considerare numai dacă efectul său în gruparea de încărcări de
proiectare este mai mare decât efectul încărcării utile. Aceasta
prevedere nu se referă la zonele susceptibile de acumulări.
VI.3.2.2. Încărcări date de vânt
În lipsa unor reglementări specifice pentru acoperişuri verzi, încărcările

date de vânt pe acoperişurile verzi, se stabilesc conform prevederilor
generale ale standardului SR EN 1991-1-4:2005 şi ale Anexei Naţionale
SR EN 1991-1-4/NB:2007 (prevederile care se utilizează pentru
acoperişurile clădirilor curente) cu următoarele precizări:
1. Substraturile de cultură trebuie să fie aderente la elementul suport

pentru a evita să fie antrenate de forţa ascensională a vântului. Efectul
vântului depinde de condiţiile naturale la amplasament, de înălţimea
clădirii, de tipul şi de forma (panta) acoperişului şi nu este constant pe
suprafaţa acoperişului (în centru, la margini sau pe laturi). Pe baza
încercărilor în tunelul aerodinamic (a se vedea Anexa informativă –
comentarii) privitoare la acest subiect se poate considera, orientativ, că :
− Pentru substraturile de cultură fără vegetaţie, antrenarea materialului
se produce începând de la viteza de circa 15 m/sec (54 km/oră).
Dacă suprafaţa este acoperită de vegetaţie antrenarea particulelor
25
Redactarea 2
de material se produce începând de la viteza de 40 m/sec

(144 km/oră).
− Pentru substraturile cu vegetaţia complet dezvoltată, rafalele de vânt
cu durata de 5 minute şi viteza de circa 55 m/sec (198 km/oră) nu
produc, de regulă, dislocarea stratului de cultură.
Pentru amplasamentele unde este probabilă depăşirea acestor valori ale
vitezei vântului se recomandă adoptarea unor măsuri de stabilizare a
substraturilor de cultură.
2. Vegetaţia înaltă (arbuşti, copaci) va fi plantată numai în substraturi de
cultură cu grosime suficientă pentru a se evita smulgerea acestora sub
efectul rafalelor de vânt. Condiţiile respective se stabilesc de proiectanţii
de specialitate.
3. Coeficientul de frecare pe acoperiş corespunzător rugozităţii, definit
conform SR EN 1991-1-4, art.7.5., se va lua:
− Cfr = 0.02 pentru vegetaţia extensivă (de tip iarbă);
− Cfr = 0.08 pentru vegetaţia intensivă.
Între aceste valori se acceptă interpolare liniară în funcţie de
caracteristicile vegetaţiei.
VI.3.2.3. Încărcări seismice
În lipsa unor reglementări specifice pentru acoperişurile verzi, naţionale

şi/sau internaţionale, efectele acţiunii cutremurului asupra clădirilor cu
acoperişuri verzi vor fi stabilite conform prevederilor din Codul P100-1/2011
cu următoarele precizări:
1. Condiţiile seismice ale amplasamentului vor fi stabilite, conform Codului

P100-1/2011, din hărţile de zonare pentru coeficienţii ag şi Tc
2. În masa supusă acţiunii seismice concentrată la nivelul acoperişului se

va include valoarea integrală a substraturilor de cultură şi a vegetaţiei
(masa corespunzătoare încărcărilor permanente gav).
3. Pentru acoperişurile verzi cu vegetaţie intensivă, cu suprafaţă mai mare

de 3000 m2 /tronson (între rosturi), amplasate în zone seismice cu
ag ≥ 0.24g, se recomandă efectuarea unui studiu al condiţiilor seismice
de amplasament.
4. Clasa de importanţă a clădirilor cu acoperişuri verzi se stabileşte

corespunzător funcţiunii principale a clădirii. Prin excepţie, clădirile
curente cu acoperişuri verzi (din clasa de importanţă II conform tabelului
4.3 din SR EN 1998-1), cu cel mult trei niveluri supraterane, la care
greutatea substraturilor de cultură este≥ 7.5 kN/m 2 vor fi calculate cu
coeficientul de importanţă γI = 1.2 (corespunzător clasei de importanţă III
din acelaşi tabel).
5. Pentru clădirile cu acoperişuri verzi cu vegetaţie intensivă, cu deschideri

≥ 12.00 m, în zone seismice cu ag≥ 0.24g efectele componentei verticale
26
Redactarea 2
a mişcării seismice vor fi determinate printr-un model dinamic. Se

acceptă şi folosirea unui model simplificat, care include numai
elementele structurii verticale şi orizontale de la ultimul nivel, dar în acest
caz efectele acţiunii verticale care se combină cu efectele acţiunii
orizontale conform Codului P100-1/2011, se majorează cu 30%.
6. Factorii de comportare "q" se determină în funcţie de regularitatea

arhitectural- structurală în plan şi în elevaţie a clădirii conform
prevederilor generale din Codul P100-1/2011.
7. Pentru calculul seismic al clădirilor cu acoperişuri verzi, cu vegetaţie

intensivă, amplasate în zone seismice cu ag≥ 0.24g, metodele prevăzute
în Codul P100-1/2011, vor fi utilizate, dacă sunt îndeplinite condiţiile
respective, după cum urmează:
a. pentru clădiri cu acoperişuri cu suprafaţa mai mică 500 m2 (pe

tronson, între rosturi) se poate aplica metoda de proiectare curentă
(metoda A);
b. pentru clădiri cu acoperişuri cu suprafaţa cuprinsă între 500÷2000
m2 /tronson (între rosturi) în afara metodei A se recomandă şi
folosirea metodei de proiectare bazată pe considerarea proprietăţilor
de deformare neliniară a structurii (metoda B);
c. folosirea metodei B este obligatorie în cazul acoperişurilor cu
suprafaţa mai mare de 2000 m2/tronson (între rosturi).
VI. 3.3. Proprietăţile materialelor

Valorile caracteristice, coeficienţii de siguranţă pentru materiale şi valorile
de calcul ale rezistenţelor materialelor folosite pentru elementele structurale
şi nestructurale ale acoperişurilor verzi se vor stabili în conformitate cu:
a. reglementările tehnice corespunzătoare principalelor materiale de
construcţie (beton armat, beton precomprimat, lemn,oţel).
b. reglementările tehnice specifice în cazul altor materiale de
construcţie tradiţionale (sticlă, piatră, materiale plastice etc.).
c. agrementele tehnice respective pentru materialele de construcţie
netradiţionale sau din import.
VI. 4. Efectele structurale ale încărcărilor suplimentare date de acoperişurile

verzi.
Încărcarea verticală suplimentară a acoperişului cu greutatea substraturilor

de cultură şi a vegetaţiei plantate se manifestă prin următoarele categorii
de efecte structurale :
A. Eforturi secţionale şi deformaţii suplimentare directe
A1. La nivel local, asupra elementelor structurale direct încărcate
(planşeul ultimului nivel).
27
Redactarea 2
A2. La nivelul ansamblului structurii, al infrastructurii şi terenului de

fundare.
B. Eforturi secţionale şi deformaţii suplimentare indirecte
B1. La nivelul ansamblului structurii, al componentelor nestructurale şi
al infrastructurii, rezultate din creşterea efectului acţiunii seismice
odată cu sporirea masei totale a clădirii.
VI.4.1. Efectele încărcărilor din acoperişul verde asupra planşeului peste

ultimul nivel
(1) Încărcările verticale suplimentare aduse de substraturile de cultură şi de

vegetaţie au ca efect primar sporirea eforturilor secţionale (momente
încovoietoare şi forţe tăietoare) şi a deformaţiilor elementelor
structurale direct încărcate în raport cu eforturile secţionale şi
deformaţiile care se dezvoltă într-un planşeu/acoperiş normal alcătuit,
cu aceiaşi structură şi cu aceleaşi straturi de termo-hidroizolaţii.
(2) Într-o primă aproximaţie, în vederea estimării costurilor suplimentare,
evaluarea efectelor încărcărilor suplimentare date de substraturile de
cultură şi de vegetaţie se poate face prin compararea valorilor de
proiectare ale încărcărilor verticale totale (permanente şi utile) în cele
două situaţii.
Pentru simplificare, se prezintă cazul clădirilor cu regularitate
arhitectural structurală în elevaţie (cu aceiaşi înălţime de nivel şi aceiaşi
încărcare echivalentă la toate nivelurile).
În conformitate cu standardul SR EN 1990 încărcarea de proiectare
uniform distribuită în gruparea de încărcări pentru situaţia de proiectare
permanentă pentru un acoperiş normal se calculează cu relaţia
pn = 1.35 gn + 1.5qk
unde
− gn este valoarea caracteristică a încărcării permanente (în kN/m2)
− qk este valoarea caracteristică a încărcării utile (în kN/m2)
Pentru acoperişurile verzi încărcarea de proiectare uniform distribuită din această

grupare devine
pav = 1.35 (gn + gav) + 1.5qk
unde
− gav este greutatea unitară a acoperişului verde care înglobează
elementele menţionate la VI.1.3.1.1.
Considerând, aşa cum s-a arătat la VI.1.3.1.2, că încărcarea utilă pe
acoperişul verde este egală cu cea pe acoperişul normal cu aceeaşi
destinaţie, sporul încărcării de proiectare este
28
Redactarea 2
pav 1.35( g n + g av ) + 1.5 qk

ρ av = =
pn 1.35 g n + 1.5 qk
În graficele următoare este arătat efectul încărcărilor suplimentare aduse
de substraturile de cultură şi de vegetaţie în funcţie de tipul acestora pentru
acoperişuri cu diferite greutăţi proprii (gn) şi diferite încărcări utile (qk).
În primul grup de grafice (figura 1) este prezentată variaţia sporului

încărcării verticale de proiectare, pentru cele trei tipuri de vegetaţie în
funcţie de valoarea încărcării utile de proiectare (qk)
(a)
(b)
29
Redactarea 2
(c)
Figura 1.Variaţia valorii de proiectare a sporului de încărcare pe planşeu
în funcţie de încărcarea utilă pe acoperiş
Concluziile principale care rezultă din examinarea acestor grafice sunt

următoarele:
− Diferenţele de încărcare totală de proiectare între acoperişurile cu
vegetaţie extensivă şi cele cu vegetaţie semi-intensivă sunt importante
numai pentru acoperişurile necirculabile uşoare (cu gn ≤ 2.5 kN/m2); în
celelalte cazuri valorile sporurilor de încărcare sunt practic similare (de
ordinul a 20÷30% faţă de acoperişurile cu alcătuire normală).
− Ponderea sporului de încărcare adus de vegetaţia de tip intensiv este
deosebit de mare pentru acoperişurile uşoare (orientativ, cu încărcarea
de proiectare gn ≤ 2.5 kN/m2) indiferent de valoarea de proiectare a
încărcării utile. Valorile cele mai mari se înregistrează în cazul
acoperişurilor necirculabile. Ca atare sporurile de cost vor fi de
asemenea importante în special în cazul clădirilor cu număr mic de
niveluri. Pe astfel de acoperişuri se recomandă adoptarea vegetaţiei
extensive sau semi-intensive.
− Pentru acoperişurile grele (acoperişurile din beton armat ale clădirilor cu
încărcarea de proiectare gn ≥ 10 kN/m2) sporurile de solicitare sunt
modice (~ + 20 ÷ 30%) şi, în cazul clădirilor cu mai multe niveluri, sporul
costului total raportat la toate planşeele, scade odată cu numărul de
niveluri al clădirii
Cel de al doilea grup de grafice (figura 2) analizează efectul tipului de
vegetaţie asupra acoperişurilor proiectate cu diferite valori ale încărcării
utile
30
Redactarea 2
(a)
(b)
Figura 2. 1 Variaţia valorii de proiectare a sporului de încărcare pe planşeu (ρ av)
în funcţie de tipul vegetaţiei
31
Redactarea 2
(c)
Figura 2. 2 Variaţia valorii de proiectare a sporului de încărcare pe planşeu (ρ av)
în funcţie de tipul vegetaţiei
Concluziile puse în evidenţă de aceste grafice sunt similare cu cele de mai
sus:
− În cazul vegetaţiei extensive sporurile de cost sunt semnificative numai
pentru acoperişurile necirculabile uşoare (gn≤ 2.5kN/m2). Pentru
acoperişurile cu încărcare totală de proiectare gn ≥ 4 kN/m2 sporurile
date de cele trei categorii de utilizare (încărcări utile) sunt practic
aceleaşi (~ + 10÷15%).
− În cazul vegetaţiei intensive sporurile de încărcare variază între
300 ÷ 600 % pentru acoperişurile uşoare (cu gn = 1 kN/m2) şi rămân mai
mari de 150 % chiar pentru acoperişurile grele, indiferent de categoria
de utilizare.
VI.4.2. Efectul încărcărilor verticale asupra ansamblului structurii şi

fundaţiilor.
Efectul încărcărilor gravitaţionale date de acoperişul verde (gav) asupra

elementelor structurale verticale situate la un nivel oarecare al clădirii
depinde de:
− tipul vegetaţiei
− greutatea totală echivalentă a clădirii fără greutatea gav (ngn în kN/m2)
− numărul de planşee peste nivelul considerat (n)
Acest efect poate fi cuantificat prin raportul între încărcarea verticală totală
la un nivel oarecare a clădirii cu acoperiş verde şi încărcarea verticală
totală a clădirii cu acoperiş normal (ρN,av) la acelaşi nivel.
La nivelul "n" sub acoperişul verde acest raport are valoarea
32
Redactarea 2
g av
ρ N ,av = 1 +
ng n
Variaţia raportuluiρ N,av pentru n = 1 ÷ 6 este dată în figura.3 pentru
greutăţile extreme ale acoperişului verde.
Figura 3 Influenţa încărcărilor date de acoperişul verde asupra forţelor axiale de proiectare
în elementele verticale
Din figura 3 se reţin următoarele concluzii:
− În cazul vegetaţiei extensive sporul solicitărilor axiale este semnificativ
numai pentru elementele verticale ale ultimului nivel (cu valori între
15 ÷25%); pentru nivelurile inferioare, şi pentru fundaţii sporul de sarcină
verticală adus de acoperişul verde poate fi, în general, neglijat.
− În cazul vegetaţiei intensive cu greutatea maximă considerată, sporul
solicitărilor axiale este major pentru elementele verticale şi fundaţiile
clădirilor cu n =3 ÷ 4 niveluri; pentru clădirile mai înalte acest spor se
referă la un număr de 3 ÷ 4 niveluri sub acoperiş şi, de regulă, poate fi
neglijat pentru fundaţii (în special în cazul clădirilor foarte grele, cu
gn ≥ 1.3÷1.4 kN/m2).
În cazul vegetaţiei semi-intensive concluziile sunt similare celor
identificate în cazul încărcărilor aplicate direct pe planşeu.
VI. 4.3. Efectul încărcărilor din acoperişul verde asupra forţelor seismice
Greutatea permanentă suplimentară adusă de acoperişul verde sporeşte

masa totală a clădirii în comparaţie cu cea care rezultă în cazul unui
acoperiş cu alcătuire tradiţională ceea ce antrenează un spor, mai mult sau
mai puţin important, al forţei seismice laterale de proiectare.
Pe de altă parte, în cazul clădirilor cu 1 ÷ 2 niveluri supraterane, este
posibil, în unele cazuri, ca sporul de încărcare să atragă creşterea
perioadei proprii a clădirii şi deci modificarea valorii spectrului de proiectare
(scăderea acestuia dacă astfel se depăşeşte valoarea perioadei de colţ a
spectrului Tc).
33
Redactarea 2
Creşterea masei ultimului nivel şi a masei totale modifică distribuţia pe

verticală a forţelor seismice static echivalente şi deci şi valorile forţelor
tăietoare la etajele superioare, mai ales în cazul clădirilor cu puţine niveluri.
Într-o clădire curentă γ( I = 1) cu "n" niveluri supraterane, care au aceeaşi
G A g
masă de nivel ( m = niv = niv n ) şi aceeaşi înălţime de nivel (h), forţa
g g
tăietoare de bază are expresia:
S d ( T1 ) S (T )
Fb = S d ( T1 )nm = nGniv = d 1 nAniv g n
g g
iar forţa seismică la nivelul "i" se calculează cu relaţia
mz j mj 2j
F j = Fb = Fb = Fb
n n
n (n + 1)
∑ mz j ∑ mj
1 1
În cazul clădirilor cu acoperiş verde masa ultimului nivel este
mav =
Aniv
(g n + g av ) = Gniv + Gav
g g
unde gav se ia în funcţie de tipul de vegetaţie cu valorile de la VI.3.1.1.
Masa totală a clădirii cu acoperiş verde este

Aniv nGniv + Gav
M av = ( ng n + g av ) =
g g
Forţa tăietoare de bază devine în acest caz
S d (T1 )
Aniv ( ng n + g av ) = d 1 (nGniv + Gav )
S (T )
Fb ,av =
g g
Forţele seismice static echivalente sunt (pentru zn = nh)
− la ultimul nivel (j=n)

mav z n nmav nmav 2mav
Fn ,av = Fb ,av = Fb ,av = Fb ,av = Fb ,av
n −1 n −1
n(n − 1) 2mav + m(n − 1)
mav z n + ∑ mz j nmav + ∑ mj nmav + m
1 1 2
− la celelalte niveluri (j<n)

mz j jm 2 jm
F j ,av = Fb ,av = Fb ,av = Fb ,av
n −1
mav z n + ∑ mz j
n −1
nmav + ∑ mj n [ 2mav + m(n − 1) ]
1 1
Cu aceste valori se determină forţele tăietoare de nivel în ambele situaţii

(acoperiş normal şi acoperiş verde):
34
Redactarea 2
− Vj,n. forţa tăietoare seismică la nivelul "j" pentru clădirea cu acoperiş

normal
− Vj,av forţa tăietoare seismică la nivelul "j" pentru clădirea cu acoperiş
verde
Efectul încărcării suplimentare aduse de acoperişul verde se estimează
prin raportul acestor forţe tăietoare:
V j ,av
ρV ,av =
V j ,n
În graficele următoare acest efect a fost examinat pentru cazul clădirilor cu un număr
redus de niveluri supraterane (≤ P+3E)
(a)
(b)
Figura 4. 1 Variaţia sporului forţei tăietoare seismice de proiectare
în funcţie de tipul vegetaţiei şi de înălţimea clădirii
35
Redactarea 2
(c)
(d)
Figura 4. 2 Variaţia sporului forţei tăietoare seismice de proiectare
în funcţie de tipul vegetaţiei şi de înălţimea clădirii
Din aceste grafice rezultă următoarele concluzii:

− În cazul vegetaţiei intensive sporul forţei tăietoare seismice este
important pentru primele 2÷3 niveluri sub acoperişul verde; ponderea
acestui spor scade pe măsură ce creşte greutatea proprie a clădirii (gn)
− În cazul vegetaţiei extensive sporul forţei tăietoare la etajele inferioare
(sub ultimul nivel) rămâne între 5 ÷ 20%.
− Concluziile de mai sus sunt valabile şi pentru clădirile cu înălţime mai
mare (> P+3E) în sensul că numai 2 ÷ 3 etaje din zona superioară
capătă un spor semnificativ al forţei tăietoare seismice datorită greutăţii
suplimentare adusă de acoperişul verde. Sub acestea valoarea forţei
tăietoare seismice nu se modifică semnificativ în raport cu clădirile cu
acoperiş normal.
36
Redactarea 2
VI. 5. Siguranţa structurală a clădirilor cu acoperişuri verzi
(1) Pentru clădirile cu acoperişuri verzi verificarea satisfacerii cerinţei de

rezistenţă şi stabilitate se face cu criteriile şi/sau parametrii de
performanţă folosiţi pentru toate construcţiile civile şi industriale la care
se adaugă criteriile şi/sau parametrii specifici din prezentul ghid.
Verificarea se face pe baza conceptului de stări limită.
(2) Stările limită sunt definite în conformitate cu SR EN 1990:
a. stări limită ultime, care se referă la condiţiile tehnice de performanţă
de stabilitate, de rezistenţă şi de ductilitate;
b. stări limită ale exploatării normale, care se referă la condiţia tehnică
de performanţă de rigiditate; în cazul structurilor din beton armat sau
beton precomprimat dimensionarea ultimului planşeu trebuie să aibă
în vedere, în special, verificarea fisurării şi a deformaţiilor de lungă
durată.
(3) Pentru clădirile cu acoperişuri verzi se folosesc aceleaşi metode de
calcul ca şi pentru toate celelalte clădiri civile şi industriale.
(4) Pentru clădirile cu acoperişuri verzi, satisfacerea cerinţei de "rezistenţă

şi stabilitate" pe întreaga durată de exploatare se asigură şi prin măsuri
specifice referitoare la:
− concepţia generală şi de detaliu a tuturor părţilor construcţiei ;
− proprietăţile, performanţele şi utilizarea materialelor şi produselor de
construcţie;
− calitatea execuţiei;
− executarea lucrărilor de întreţinere.
VI.6. Durabilitatea clădirilor cu acoperişuri verzi
(1) Asigurarea durabilităţii implică măsuri de protecţie la acţiunile agenţilor

fizici, chimici şi biologici din mediul înconjurător (mediul natural şi
mediul de exploatare).
În particular, se vor respecta prevederile referitoare la durabilitate,
inclusiv protecţia anticorozivă, din următoarele reglementări:
a. Pentru elementele din beton armat şi beton precomprimat:
SR EN 1992-1-1
b. Pentru elementele din oţel : SR EN 1993-1-1
Pentru durabilitatea straturilor de termo-hidroizolaţii se vor vedea
specificaţiile respective.
37
Redactarea 2
CAPITOLUL VII - PROIECTAREA ACOPERIŞURILOR VERZI DIN PUNCT DE

VEDERE AL CERINŢELOR ESENŢIALE DE SECURITATE LA INCENDIU,
IGIENĂ, SĂNĂTATE ŞI MEDIU, SIGURANŢĂ ÎN EXPLOATARE, PROTECŢIE
ÎMPOTRIVA ZGOMOTULUI ECONOMIE DE ENERGIE ŞI IZOLARE TERMICĂ
VII.1. Proiectarea acoperişurilor verzi din punct de vedere al cerinţei esenţiale

de securitate la incendiu
VII.1.1 Se consideră că acoperişurile verzi intensive nu sunt sensibile la scântei şi

sunt rezistente la radiaţia termică.
Datorită stratului gros de pământ (> 20cm) şi faptului că sunt udate cu

regularitate, ele pot fi considerate acoperişuri fără pericol de incendiu.
VII.1.2 Acoperişurile verzi extensive sunt considerate rezistente la scântei şi la

radiaţia termică dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
- substratul are grosime minimă de 3cm şi este alcătuit din produse
minerale
- tipurile de plante utilizate nu prezintă risc de incendiu
- sa aibă prevăzute fâşii perimetrale continui de minimum 50 cm lătime,
între zona de vegetaţie şi orice accident în câmpul sau marginea
învelitorii (atic, balustrade, luminatoare, străpungeri, pereţi, etc),
executate din produse/materiale clasa BROOF, (pietriş cu o grosime de cel
puţin 50mm sau masa > 80 kg/mp, cu granulometria maximă a
agregatului 32mm, minimă 4mm; dale minerale cu grosimea de cel puţin
40mm),
- realizarea pe direcţii perpendiculare a unor bariere cu înălţimea de cel
puţin 30cm (măsurată de la cota superioară a stratului de pământ), la un
interval de cel mult 40m, executate din materiale clasa de reacţie la foc
A1 sau A2-s1.d0 sau fâşii continui de protecţie executate din
produse/materiale clasa BROOF de cel puţin 1m lăţime, dacă deasupra
acoperişului nu mai există alte niveluri care să pună problema propagării
unui eventual incendiu.
- respectarea unei distanţe de minimum 5m faţă de faţadele în care sunt
practicate ferestre.
Notă: Pentru produsele folosite la acest tip de acoperiş este necesară efectuarea
de încercări privind clasele de performanţă la foc în condiţii de utilizare
finală, pentru fiecare caz în parte deoarece produsele nu sunt menţionate
în tabelul ”Produse pentru construcţii folosite ca învelitori de acoperiş
încadrate în clase de performanţă la foc exterior fără a fi nevoie să fie
încercate” publicat în Anexa 3 din „Regulamentul privind clasificarea şi
încadrarea produselor pentru construcţii pe baza performanţelor de
comportare la foc”.
VII.1.3 Având în vedere faptul că una din scările de evacuare din clădirile înalte şi
foarte înalte trebuie să aibă acces pe terasa peste ultimul nivel (conform
reglementărilor tehnice specifice in vigoare), care reprezintă refugiu pentru
38
Redactarea 2
utilizatorii clădirilor în speţă în eventualitatea unei situaţii excepţionale,

spaţiul terasei verzi (grădină) din imediata vecinătate a acestei scări, în
suprafaţă de 20m2 sau, la acoperişuri cu suprafaţa mai mare de 100mp, de
1/5 din suprafaţa acoperişului, va fi va fi dalat sau realizat ca acoperis brun
sau verde-extensiv, pentru asigurarea refugiului susmenţionat
VII.1.4 Gradul de rez la foc a clădirilor se stabileste conform reglementărilor

tehnice specifice in vigoare, referitoare la condiţiile minime privind reacţia şi
rezistenţa la foc a panourilor de învelitoare şi a suportului continuu al
învelitorii combustibile.
VII.2. Proiectarea acoperişurilor verzi din punct de vedere al cerinţei

esenţiale de igienă, sănătate şi mediu
Notă: S-a constatat că un substrat de 10cm grosime reduce cu 99% propagarea în

adâncime a radiaţiilor electromagnetice. Acest fapt poate afecta recepţia
semnalului de telefonie mobilă dar este în acelaşi timp un factor care
diminuează riscul radiaţiilor electromagnetice asupra sănătăţii oamenilor.
Plantele consumă bioxid de carbon şi eliberează oxigen,contribuind astfel la

asigurarea unui aer mai curat.
Datorită fenomenului de evapo-transpiraţie, aerul din vecinătatea
acoperişurilor verzi este mai rece şi mai umed, fapt care conduce şi la
filtrarea şi depunerea prafului.
Prin reducerea pierderilor de căldură din clădire şi ca urmare a fenomenului

de evapo-transpiraţie se reduce efectul de insule de căldură din mediul
urban.
Crearea de acoperişuri verzi în spaţiul urban presupune şi asigurarea bio-

diversităţii.
Acoperişurile verzi asigură, pe lângă funcţiunea de „plămân verde” al

oraşului, şi zone posibile de loisir pentru comunitatea care utilizează clădirea
respectivă.
Programele medicale de terapie horticulturală – terapie complementară – pot

fi mai uşor implementate dacă spaţiile verzi fac parte efectiv din aşezământul
de sănătate.
VII.3 Proiectarea acoperişurilor verzi din punct de vedere al cerinţei

esenţiale de siguranţă în exploatare
Pentru evitarea alunecării şi căderii lucrătorilor care montează şi întreţin

acoperişul verde trebuie luate măsuri de protecţie, cum ar fi balustrade, şine
pentru agăţare, brâuri etc.
39
Redactarea 2
Proiectantul trebuie să prevadă elementele de care să se fixeze corzile,

nacelele etc, anume sistemele de ancorare şi şinele de culisare.
Prevederea măsurilor de protecţie în timpul execuţiei şi în perioadele de

întreţinere a vegetaţie este responsabilitatea constructorului şi a
beneficiarului, nu a proiectantului sistemului de acoperiş verde.

esenţiale de protecţie la zgomot
Substratul şi stratul vegetal reprezintă o masă suplimentară care contribuie

la creşterea izolaţiei la zgomot aerian a spaţiilor de sub acoperiş.
Acoperişurile verzi extensive asigură o reducere suplimentară a nivelului de
zgomot aerian cu 2 – 8dB cu în gama de frecvenţe înalte şi cu 5 – 13dB în
gama de frecvenţe medii şi joase (50 – 2000Hz), în funcţie de alcătuirea
(grosime, materiale) straturilor acoperişului verde, faţă de reducerea nivelului
de zgomot aerian asigurată de stratul suport. De asemenea reducerea
suplimentară a nivelului de zgomot aerian este influenţată şi de structura
stratului suport, respectiv indicele de izolare la zgomot aerian al acestuia.

esenţiale de economie de energie şi izolare termică
Acoperişurile verzi au o contribuţie în ceea ce priveşte reducerea

consumurilor de energie şi a costurilor de combustibil. Substratul şi stratul
vegetal asigură răcire – vara - şi izolare termică - iarna - pentru
apartamentele situate sub acoperiş.
Vegetaţia şi substratul acesteia contribuie la întârzierea eliminării apei de pe

suprafeţele acoperişului şi implicit reduc presiunea apei de ploaie asupra
dispozitivelor de scurgere a apelor pluviale, de la acoperiş la sistemul de
canalizare, asigurând în felul acesta o durată mai mare de serviciu pentru
sistemele de preluare a apelor de pe acoperiş.
Notă: Se poate afirma (a se vedea Anexa informativă – comentarii) că un substrat

cu grosimea de 20 – 40cm poate reţine o cantitate de 10 – 15cm de apă,
ceea ce reprezintă o reducere a debitului cu 25%.
40
Redactarea 2
CAPITOLUL VIII - PREVEDERI SPECIFICE PENTRU ACOPERIŞURI ÎN PANTĂ
VIII.1 În accepţia acestui ghid, acoperişul cu panta mai mare de 100 (18%) este
acoperişul la care trebuie luate măsuri de stabilizare a straturilor
componente ale alcătuirii acoperişului verde. Cu cât e panta mai mare, cu
atât pericolul de eroziune a substratului creşte şi trebuie asigurată protecţia
acestuia.
VIII.2 Oricare ar fi tipul de învelitoare al versanţilor adiacenţi, este obligatoriu ca

versantul / versanţii pe care se proiectează / realizează acoperişuri verzi în
pantă să fie prevăzut(i) cu o hidroizolaţie performantă bituminoasă sau
polimerică (termoplastice sau elastice), nu numai partea de versant pe care
se realizează acoperişul verde.
VIII.3 Primul strat hidroizolant trebuie nu doar lipit pe suport ci şi fixat mecanic, la
pas de 5 – 10cm.
VIII.4 Pentru hidroizolaţiile montate pe suport din lemn este necesară prevederea
unui strat de separare între suportul din lemn (astereala) şi hidroizolaţie.
Acest strat poate fi realizat din ţesătură de fibră de sticlă, împâslitură din
fibre poliesterice.
VIII.5 Suprapunerea marginilor membranelor hidroizolante depinde de modul de

lipire a acestora pe suport şi între ele:
− membranele care se lipesc la cald trebuie să aibă marginile suprapuse
cu 4 – 5cm;
− membranele care se lipesc cu adezivi de contact trebuie să aibă
marginile suprapuse cu cel puţin 5cm;
− membranele bituminoase se suprapun cu cel puţin 10cm.
VIII.6 Se recomandă ca bariera contra rădăcinilor de sine stătătoare să fie

prevăzută numai dacă panta învelitorii este sub 100 (17,6%)
Notă: Detaliile din Anexa 7 prezintă în mod generic componentele alcătuirii, nu

produse care pot cumula mai multe funcţiuni /componente.
VIII.7 Se recomandă ca distanţa între burlane să nu depăşească 15m, pentru a

se asigura scurgerea eficientă a apelor de ploaie din stratul drenant.
VIII.8 Materialele din care se realizează stratul drenant al acoperişurilor verzi în

pantă sunt aceleaşi cu cele utilizate de acoperişurile plate (a se vedea V.4):
(1) agregate:
− dacă panta învelitorii este cuprinsă între 50 şi 150 (8,8% - 26,8%) se vor
prevedea straturi drenante realizate din agregate sparte
− dacă panta învelitorii este mai mare de 150 (26,8%) se vor utiliza
traverse sau grile care să asigure stabilitatea straturilor care formează
alcătuirea verde (strat drenant, substrat, strat vegetaţie)
41
Redactarea 2
Pentru împiedicarea eventualei perforări a stratului hidroizolant cauzate de

agregatele mai ascuţite (pietriş spart), este necesară prevederea unui strat
de protecţie mecanică a hidroizolaţiei.
(2) membrane pentru drenare:

trebuie montate numai pe acoperişuri cu panta mai mică sau egală cu 200
(36,4%).
− membranele din mase plastice expandate se montează cu rosturi
strânse şi se lipesc cu bandă adezivă
− împâsliturile şi împletiturile fie se montează cu rosturi strânse şi prinderi
mecanice pe suport sau cu marginile petrecute şi solidarizate pe suport
prin mijloace mecanice.
(3) plăci:
se pot monta şi pe pante mai mari de 200 (36,4%), cu rosturi strânse şi
opritori la poală.
VIII.9 Stratul filtrant.

Este un strat realizat din împâslituri care se suprapun la margini pe 10cm.
De asemenea se rabat pe verticală, până la limita superioară a substratului,
acesta din urmă asigurând stratului filtrant o protecţie împotriva agenţilor de
mediu şi a radiaţiilor UV. Jgheaburile trebuie protejate în astfel de straturi
pentru evitarea colmatării cu material granular mărunt.
VIII.10 Substratul.
Poate fi realizat din materiale neconsolidate, foi sau împâslituri.
Materialele neconsolidate se montează în stare umedă şi se menţin în
această stare până la plantarea stratului vegetal.
Stabilitatea amestecurilor de materiale neconsolidate poate fi asigurată
dacă proporţia de substanţe organice nu depăşeşte 30% din volumul total
al substratului.
La pante peste 200 (36,4%) este necesară stabilizarea substratului cu
opritori la poală (ca şi în cazul straturilor drenante: a se vedea VIII.8)
Substratul în foi este utilizat ca prim strat, peste care se aplică substratul
din materiale neconsolidate.
Împâsliturile se utilizează de asemenea ca strat suport sau strat intermediar
pentru substratul din materiale neconsolidate. Este necesar mai ales în
cazul substraturilor subţiri.
Pentru a stabiliza versanţii până la consolidarea acestora cu rădăcinile
plantelor, este recomandată prevederea unor plase sau ţesături care închid
între ochiuri elemente ale substratului.
În zonele supuse acţiunii vântului (zona marginală, la colţuri) se recomandă

prevederea de elemente de lestare (dale, pietriş spălat etc.)
VIII.11 Vegetaţia.
În cazul acoperişurilor verzi în pantă se pune problema tipului de vegetaţie
şi a modului de însămânţare a versanţilor acoperiţi. Tipul de acoperiş verde
este întotdeauna extensiv.
42
Redactarea 2
Plantele se pot însămânţa direct, pot fi plantaţi lăstari sau se pot prevedea
covoare vegetale.
VIII.11.1 Pentru a nu fi luate de vânt, seminţele se amestecă cu nisip sau rumeguş şi

pot fi pulverizate pe acoperiş. Seminţele trebuie acoperite cel puţin cu 5cm
de substrat. Se recomandă rolarea suprafeţei.
Substratul trebuie menţinut în permanenţă umed în perioada de germinare
şi creştere iniţială a plantelor.
VIII.11.2 O altă tehnică de depunere a seminţelor pe suprafaţa versanţilor este

aceea de amestecare a seminţelor cu apă, fertilizant, mulci şi lianţi. Acest
amestec se pulverizează pe suprafaţa substratului într-o operaţiune unică.
Nu este necesară rolarea suprafeţelor.
VIII.11.3 Plantarea manuală sau mecanică de răsaduri. Aceste ierburi au înălţimea

cuprinsă între 10 şi 40mm. Plantarea lor se poate face înaintea operaţiei de
depunere lichidă a seminţelor sau după depunerea prin pulverizare a
seminţelor. Plantarea mecanică se face utilizând tot o metodă udă de
pulverizare a unui amestec de plante şi apă. Ulterior acestei operaţii se
prevede o acoperire cu strat subţire de mulci sau rumeguş sau se
realizează o operaţiune de rolare.
VIII.11.4 Covoare vegetale precultivate

Acestea sunt derulate pe suprafeţe nivelate şi sunt pozate cu rosturi
strânse, pe un suport semi-umed.
Straturile suport sau straturi intermediare textile se montează cu petrecerea
rosturilor pe circa 10cm.
Ele pot fi stabilizate împotriva eroziunii şi împrăştierii din vânt fie prin
prevederea de elemente de lestare, fie prin acoperire cu reţele metalice.
Covoarele se transportă şi se depozitează în spaţii umbroase şi nu mai
mult de 3 zile până la punerea lor în operă.
Semănarea, plantarea sau montarea covoarelor vegetale se recomandă a

se face primăvara.
VIII.12 Prevenirea alunecării straturilor poate fi făcută

- local, cu pane sau profilaţii singulare;
- unidirecţional, transversal pe pantă, cu şipci sau elemente care să
asigure geometria necesară măririi suprafeţei de contact între substrat
şi suportul acestuia.
- uniform pe suprafaţă, prin utilizarea de
- materiale profilate
- covoare vegetale stabilizate
- împâslituri textile
- textile pentru stabilizarea pantelor
- reţele tip fagure
- reţele de şipci
43
Redactarea 2
Pentru asigurarea stabilităţii versanţilor plantaţi este de avut în vedere

următoarea schemă:
Panta versantului Măsuri pentru stabilizarea substratului

≥ 10
0
- hidroizolaţie şi barieră contra rădăcinilor
- jgheaburi de poală ranforsate
≥ 15
0
- utilizarea de ţesături de asigurarea a stabilităţii substratului
≥ 20
0
- prevederea de elemente de asigurare a stabilităţii
- unidirecţional
- bidirecţional
- rasteruri din mase plastice
≥ 30
0
- utilizarea covoarelor vegetale precultivate
Notă. Prevederi specifice pentru acoperişuri plate

În general analiza straturilor specifice de la capitolul V a avut în vedere
acoperişurile plate (cu panta peste 2%).
CAPITOLUL IX - PRECIZĂRI PRIVIND EXECUŢIA ACOPERIŞURILOR VERZI
O parte din elementele de execuţie au fost prezentate la capitolele

corespunzătoare analizei straturilor.
Precizările care se fac aici au în vedere elementele de specificitate pentru
construcţia celor două tipuri generice de acoperişuri verzi: în pantă şi plate.
- Prevederi specifice referitoare la straturile care alcătuiesc structura termo-

hidroizolantă se găsesc în NP 040-2002 Normativ privind proiectarea,
execuţia şi exploatarea hidroizolaţiilor la clădiri şi în NP 069-2002
Normativ privind proiectarea, execuţia şi exploatarea învelitorilor
acoperişurilor în pantă la clădiri
IX.1 Prevederi pentru punerea în operă a straturilor specifice structurii verzi sunt
date la Cap.VIII.
Ordinea operaţiunilor este următoarea, după realizarea hidroizolaţiei:
- bariera contra rădăcinilor, dacă este nevoie (dacă hidroizolaţia nu
asigură, conform specificaţiilor produsului – şi funcţiunea de barieră
contra rădăcinilor); modul de punere în operă, gradul de suprapunere a
marginilor membranelor şi modul de realizare a etanşărilor va respecta
indicaţiile producătorului (specificaţia produsului)
- strat drenant. Dat fiind că produsele dedicate pot asigura mai multe
funcţiuni (strat de barieră contra rădăcinilor, strat drenant, strat de
retenţie a apei, strat de aerare), modul de punere în operă va respecta
întocmai indicaţiile producătorului (specificaţia tehnică), inclusiv
pozarea sistemelor de preluare a apei de pe versanţi şi direcţionarea la
burlane.
- Strat filtrant. modul de punere în operă va respecta întocmai indicaţiile
producătorului (specificaţia tehnică).
44
Redactarea 2
În funcţie de tipul de acoperiş, peste stratul filtrant se prevăd straturi

specifice (IX.2 şi IX.3)
IX.2 Prevederi specifice acoperişurilor plate

- asigurarea benzilor de drenare (la diferite tipuri de racord cu elemente
care străpung hidroizolaţia, la legătura cu pereţi supraînălţaţi, cu aticul,
la limita a 40m de terasă-grădină etc)
- aplicarea substratului pentru creştere, asigurarea umidităţii lui
- plantarea vegetaţiei şi întreţinerea ei
Notă: În cazul învelitorilor plate de tip extensiv şi semi-extensiv se poate opta

pentru elemente de tip cutie care se montează pe o hidroizolaţie protejată,
în care sunt prevăzute şi plantele. Cutia are orificii de evacuare a apei pe
hidroizolaţie
IX.3 Prevederi specifice acoperişurilor în pantă

- asigurarea benzilor de drenare (la legătura cu jgheaburile, la
străpungeri, în dreptul ferestrelor pentru mansardă etc)
- asigurarea stabilităţii versantului, în funcţie de panta acestuia; execuţia
barierelor împotriva alunecării se face de la poală spre coamă
- aplicarea substratului pentru creştere, asigurarea umidităţii lui şi
eventuala lui protejare împotriva alunecării
- pulverizarea de seminţe sau lăstari
- udarea regulată până la consolidarea vegetaţiei.
CAPITOLUL X - CONSIDERAŢII ECONOMICE
Costurile unui acoperiş verde sunt mai mari decât cele ale acoperişului normal
datorită costurilor suplimentare generate de materialele folosite şi de manopera
specializată.
X.1 Durata de exploatare
(1) Durata de exploatare a acoperişului verde este perioada în cursul

căreia performanţele acestuia sunt menţinute la un nivel compatibil cu
satisfacerea cerinţelor din tema de proiectare.
(2) Stabilirea duratei de exploatare, raţională din punct de vedere
economic, se obţine prin luarea în considerare a tuturor costurilor
probabile pe întrega durată de viaţă (de exploatare) proiectată (Life
Cycle Cost):
− costurile proiectării, execuţiei şi exploatării;
− costurile rezultate din situaţiile de imposibilitate de utilizare;
45
Redactarea 2
− riscurile şi consecinţele unei diminuări a performanţelor construcţiei

în timpul duratei de exploatare şi costul asigurării corespunzătoare
acestor riscuri;
− costurile renovărilor parţiale;
− costul inspecţiilor, întreţinerii şi reparaţiilor;
− costul dezafectării (demolare, reciclarea materialelor);
− costul măsurilor de protecţie a mediului.
(3) Durata de exploatare a acoperişurilor verzi este mai mare decât cea a
acoperişurilor normale deoarece straturile de termo-hidroizolaţii sunt
protejate prin materialul de cultură şi de vegetaţie
X.2 Întreţinere
Întreţinerea unui acoperiş verde presupune parcurgerea a două etape

distincte:
(1) întreţinerea după plantare, care poate dura până la doi ani, în care are
loc procesul de consolidare a plantelor. Este o perioadă în care
substratul trebuie să rămână în permanenţă umed. Este mai ales cazul
acoperişurilor extensive, unde u fost utilizate seminţe şi eventual lăstari
pulverizaţi cu mulci pe suport.
(2) întreţinerea pe perioada de serviciu a acoperişului verde, care

presupune cel puţin o dată pe an inspecţia şi plivirea plantelor uscate sau a
buruienilor în cazul acoperişurilor semi-intensive.
Acoperişurile terasă grădină intensive necesită oricum o întreţinere
dedicată, în funcţie de utilizarea terasei respective şi care ţine cont de
plantele corespunzătoare fiecărui anotimp, de perioada lor de creştere,
înflorire etc, astfel încât în orice moment din an terasa respectivă să aibă
un aspect controlat.
CAPITOLUL XI - AMENAJAREA ACOPERIŞURILOR VERZI PE CLĂDIRI

EXISTENTE
Amenajarea acoperişurilor verzi pe clădirile existente implică parcurgerea

următoarelor etape:
1. Formularea de către beneficiar a temei de proiectare pentru acoperişul
verde (tipul vegetaţiei solicitat)
2. Expertizarea clădirii existente cu următoarele etape (conform Codului
P100-3/2009):
2.1. Colectarea informaţiilor disponibille şi stabilirea nivelului de
cunoaştere
2.2. Evaluarea calitativă
2.3. Evaluarea prin calcul
46
Redactarea 2
3. Stabilirea capacităţii disponibile de rezistenţă şi a rigidităţii structurii

existente pentru:
− încărcări verticale
− încărcări seismice
Atragem atenţia că rezistenţa unei clădiri existente la încărcări seismice
depinde în primul rând de nivelul de asigurare seismică iniţială care este
variabil în funcţie de prevederile reglementare existente la data proiectării
clădirii. În aceste condiţii, este posibil ca realizarea acoperişului verde să fie
condiţionată (acceptabilă / inacceptabilă) în funcţie de amploarea lucrărilor
de intervenţie necesare pentru realizarea siguranţei seismice cerute de
Codul P100-3/2009. În acest scop poate fi folosit procedeul simplificat care
foloseşte ca parametru de apreciere a siguranţei seismice raportul între
coeficientul seismic global prevăzut de reglementările tehnice la data
proiectării şi coeficientul seismic global dat de reglementările actuale 1.
4. Compararea capacităţii de rezistenţă şi a rigidităţii cu cerinţele rezultate
din tema de proiectare
5. Propunerea soluţiei pentru realizarea acoperişului verde în funcţie de
rezultatele analizelor de la 4.:
a. realizarea acoperişului pe structura existentă dacă cerinţele nu
depăşesc capacitatea structurii;
b. realizarea acoperişului cu consolidarea locală a ultimului planşeu
sau, dacă este cazul, a ansamblului structurii;
c. demolarea şi refacerea acoperişului pentru satisfacerea cerinţelor de
rezistenţă şi de rigiditate.
6. Opţiunile de la punctele b şi c de mai sus trebuie să fie examinate pe
baza unei analiza "cost/beneficiu" . În cazul în care, prin temă, s-a
prevăzut vegetaţie intensivă sau semi-intensivă se va examina şi
oportunitatea adoptării unui sistem de cultură mai uşor (vegetaţie
extensivă).
Pentru examinarea, în primă aproximaţie, a fezabilităţii unui acoperiş verde

pot fi folosite graficele date la capitolul VI.1.6.4.
Ca indicaţii generale de proiectare a acoperişurilor verzi pe clădiri existente
trebuie avute în vedere următoarele:
− Pentru planşeele/acoperişurile uşoare uşoare (de exemplu structuri
metalice acoperite cu panouri sandwich din tablă profilată şi
termoizolaţie) există o probabilitate foarte ridicată ca să nu fie posibilă
amenajarea unui unui acoperiş verde fără consolidarea structurii chiar şi
în ipoteza vegetaţiei extensive. În cele mai multe cazuri, pentru aceste
clădiri rezultă şi necesitatea consolidării structurii verticale şi a fundaţiilor
− În cazul clădirilor cu un singur nivel acoperite cu elemente prefabricate
din beton precomprimat (chesoane, elemente T sau TT) cu greutate
1
Petrovici, R, Protecţia localităţilor împotriva riscurilor naturale şi antropice Ed. Universitară "I.Mincu"
Bucureşti, 2007
47
Redactarea 2
proprie de circa 2.0 ÷ 4.0 kN/m2 amenajarea acoperişurilor cu vegetaţie

extensivă este posibilă în cele mai multe cazuri (este necesară însă o
expertiză detaliată pentru a identifica tipul elementelor folosite şi
capacitatea de rezistenţă a acestora). În funcţie de nivelul de protecţie
seismică iniţială a clădirii este posibil să rezulte şi necesitatea
consolidării ansamblului clădirii.
− În cazul clădirilor multietajate cu structură din zidărie sau din beton
armat, cu planşee din beton armat, posibilitatea amenajării acoperişurilor
verzi este condiţionată în primul rând de capacitatea de rezistenţă şi de
rigiditatea ultimului planşeu. În multe cazuri sporul de greutate adus de
vegetaţia extensivă şi, uneori, chiar de vegetaţia semi-intensivă, poate
fi compensat, în mare parte, prin eliminarea straturilor de beton de
pantă, a termoizolaţiilor şi a straturilor de protecţie a termo-
hidroizolaţiilor.
48
ANEXA 1
INFORMATIVĂ
VEGETAŢIA ROMÂNIEI
Etajele de climat ale României

Climat temperat, răcoros, mai Climat boreal, rece şi umed: Climat subalpin Climat alpin
umed:
Temp. medie anuală: 4-8 C Temp. medie anuală: 2-4 C Temp. medie anuală: 2→ - 0,5 C Temp. medie anuală: -0,5→ - 2,5 C
0 0 0 0
precipitaţii: 650 – 1100 mm precipitaţii: 1000 – 1200 mm precipitaţii: 1200 mm precipitaţii: peste 1400 mm
Zonele/etajele de vegetaţie ale României
Zona/etaj Localizare Clima Asociaţii vegetale

zona stepei SE ţării: • uscată  stepa petrofilă (în Dobrogea)
 Câmpia tabulară a Bărăganului de E • Temp. medie anuală: 10-  pe stâncării – tufărişuri submediteraneene
 Partea cea mai joasă din Podişul • pp: 350 – 450 mm  pe versanţi N – stejar pufos
Moldovei  în luncă – zăvoaie, păduri, pajişti mezofile
 Podişul vălurat din N, centrul Dobrogei  pajişti halofile
 Podişul plan din S Dobrogei  asociaţii ierboase arenicole
Altitudine: 20 – 100 m în Bărăgan; 100 – 200 m
Moldova, Dobrogea
zona  Câmpii periferice Carpaţilor • caldă, mai puţin uscată  asociaţii cu arţar tătărăsc (în N. Moldovei)
silvostepei Altitudine: 50 – 150 m • Temp. medie anuală: 9,5-10,  arţar tătărăsc – stejar brumăriu (Dobrogea)
 Podişurile Moldovei, Dobrogei • pp: 500 – 600 mm  stejar pufos, cer, gârniţă (Muntenia Oltenia)
Altitudine: 50 – 250 m  porumbar, păducel (margini de pădure)
 pajişti, pajişti halofile (lucernă, Festuca
valesiaca)
zona  N. Moldovei; centrul Transilvaniei • Climat mai rece şi umed - a  a: stejari mezofili – stejar, gorun (prin defrişare s-
nemorală (podişuri joase) (N Moldovei, centrul Transilvaniei) au format pajişti secundare)
 SV Dobrogei (câmpii joase sau înalte) • Climat cald, suficient de umed - b  b: stejari subtermofili, termofili – gârniţă, cer
 Muntenia, Oltenia (piemonturi (pajişti secundare)
fragmentate)  lunci: salcie, frasin, arin negru, stejar
 Banat, Crişana
Altitudine: 150 – 300 m
49
Zonele/etajele de vegetaţie ale României
(continuare)
Etaj  altitudine 300 – 1300 m. a) subetaj gorun (300 – 600 m)  gorun, carpen (centrul, N ţării)
nemoral  pe dealuri, în partea mijlocie a munţilor • caracter suboceanic  păduri de amestec – tei, carpen (S ţării)
• Temp. medie anuală: 7,5-  pe soluri uscate – gorun (2 subspecii)
• pp: 650 – 750 mm  pe versanţi umbriţi – carpen, fag
• veri calde, umede  pe versanţi însoriţi, în S, V – gorun, cer, gârniţă
• ierni blânde  la poale – stejar, carpen
 în locuri umede - arin
 prin defrişare s-au instalat pajişti secundare
a) subetaj fag (300 – 600 m)  făgete montane
• caracter oceanic  pinete (pe stâncării)
• Temp. medie anuală: 4-7,  pe văi cu mult humus – frasin, paltin de munte
• pp: 750 – 1 100 mm  pe prundiş – arin alb
• veri răcoroase, umede, cu nebulozitate  la altitudini mari – molid în amestec cu fag
mare  prin defrişare s-au instalat pajişti secundare
• ierni blânde
Etaj  altitudine 1200 – 1750 m (în N) • rece, umedă  molidiş
boreal  altitudine 1300 – 1850 m (în S) • Temp. medie anuală: 4-  molidiş cu muşchi de turbă
 partea mijlocie şi superioară a munţilor • pp: 1000 – 1200 mm  în zone defrişate – pajişti secundare
Etaj  Maramureşului, Rodnei, Călimani, Bucegi,
ţii
• Foarte rece, umedă  tufărişuri de jneapăn
subalpin  Făgăraş, Parâng – Cindrel, Ţarcu – Godeanu, • Temp. medie anuală: 2→ - 0,  rarişti cu molid, jneapăn
 Retezat, • pp: peste 1200 mm  pajişti
 Ceahlău, Ciucaş, Apuseni  buruienişuri înalte – pe grohotişuri umezite, în văi
Altitudine: 1750 – 1850m  prin defrişarea jneapănului – pajişti, tufărişuri de
afin
Etaj  Rodnei, Călimani • Foarte rece, umedă  pajişti de ierburi scunde
alpin  Făgăraş, Parâng – Cindrel, Ţarcu – Godeanu, • Temp. medie anuală: -2,5→ - 0,  tufărişuri de arbuşti pitici
 Retezat, • pp: 1300 - 1400 mm  asociaţii de plante în „pernuţe”
Altitudine: 1750 – 1850m • vânturi puternice
50
Tabel cu arealul speciilor şi localizarea lor în condiţiile climatului din România
(etajele de vegetaţie)
Arealul speciilor Localizare

• arcto – alpin Climat foarte rece, din golurile (pajiştile) alpine
• circumpolar
• boreal Climat rece, la altitudine între 1200 – 1800m
• european În păduri de foioase, pajişti mezofile, între 200 – 1200 m altitudine
• central – european
• pontic – siberian partea de E, în climat continental
• balcanice S,V ţării, cu pătrunderi spre interiorul arcului carpatic
• submediteraneene
51
Harta provinciilor floristice ale României
Provinciile sunt trasate în funcţie de arealul speciilor

spontane dominante, cu precădere al speciilor
lemnoase. Liniile de demarcaţie delimitează arealul
unde acestea sunt abundent reprezentate, reflectând
condiţiile climatice şi edafice locale
Ca şi în cazul zonelor şi etajelor de vegetaţie,

împărţirea în provincii floristice ţine seama, pe lângă
vegetaţie, de tipul de sol, regimul hidric şi termic,
formele de peisaj şi teritoriile ecologic omogene.
52
ANEXA 2
INFORMATIVĂ
Lista plantelor propuse pentru 'Acoperişuri verzi'
Plante lemnoase – Arbori

1. Acer campestre 16. Malus baccata
2. Acer ginnala 17. Malus floribunda
3. Acer monspessulanum 18. Morus alba ‚Pendula’
4. Acer palmatum ‚Dissectum purpureum’ 19. Padus serotina
5. Acer tataricum 20. Pinus nigra
6. Albizia julibrissin 21. Pinus sylvestris
7. Betula pendula 22. Prunus cerasifera
8. Cladrastis lutea 23. Prunus cerasifera var. pissardi
9. Cotinus coggygria 24. Robinia hispida
10. Cydonia oblonga 25. Robinia pseudoacacia
11. Elaeagnus angustifolia 26. Salix caprea
12. Fraxinus ornus 27. Salix purpurea
13. Koelreuteria paniculata 28. Sorbus aucuparia
14. Laburnum anagyroides 29. Taxus baccata – cultivaruri dwarf
15. Malus niedzwetzkyana 30. Thuja orientalis – cultivaruri dwarf
Plante lemnoase – Arbuşti

1. Alnus viridis 30. Keeria japonica
2. Amygdalus nana 31. Ligustrum ovalifolium
3. Berberis vulgaris 32. Ligustrum vulgare
4. Berberis vulgaris ‚Atropurpurea’ 33. Lonicera tatarica
5. Berberis thunbergii 34. Mahonia aquifolium
6. Buxus sempervirens 35. Philadelphus coronarius
7. Caragana arborascens 36. Physocarpus opulifolius
8. Chamaecytisus albus 37. Ptelea trifoliata
9. Chamaecytisus supinus 38. Pyraacantha coccinea
10. Chamaecytisus austriacus 39. Rhus hirta
11. Colutea arborescens 40. Ribes aureum
12. Cornus alba 41. Ribes sanguineum
13. Cornus mas 42. Rosa canina
14. Cornus sanguinea 43. Rosa gallica
15. Cornus sericea 44. Rosa pendulina
16. Corylus avellana 45. Rosa - diferite cultivaruri
17. Corylus colurna 46. Sambucus racemosa
18. Cotoneaster horizontalis 47. Spiraea x arguta
19. Cotoneaster simonsii 48. Spiraea x bumalda
20. Crataegus monogyna 49. Spiraea x vanhouttei
21. Daphne laureola 50. Staphylea pinnata
22. Daphne mezereum 51. Symphoricarpos albus
23. Deutzia scabra 52. Symphoricarpos orbiculatus
24. Forsythia intermedia 53. Syringa josikaea
25. Forsythia viridissima 54. Syringa vulgaris
26. Hibiscus syriacus 55. Tamarix tetrandra
27. Hippophae rhamnoides 56. Viburnum opulus
28. Hydrangea macrophylla 57. Viburnum rhytidophyllum
29. Jasminum fruticans
53
Plante lemnoase – Liane
1. Akebia quinata 6. Lonicera japonica
2. Clematis x jackmanii 7. Parthenocissus inserta
3. Falopia baldschuanica 8. Parthenocissus quinquefolia
4. Hedera helix 9. Parthenocissus tricuspidata
5. Humulus lupulus 10. Wisteria sinensis
Plante erbacee
1. Acanthus balcanicus 37. Aster tripolium
2. Achillea clypeolata 38. Aubrieta columnae
3. Achillea millefolium 39. Begonia semperflorens
4. Achillea pannonica 40. Bellis perennis
5. Achillea setacea 41. Bergenia crassifolia
6. Adonis vernalis 42. Berteroa incana
7. Aegilops cylindrica 43. Brachypodium sylvaticum
8. Aegopodium podagraria 44. Bromus sterilis
9. Ageratum houstonianum 45. Bromus hordeaceus
10. Agropyron cristatum, 46. Bupleurum rotundifolium
subspecia Pectinatum 47. Calendula officinalis
11. Ajuga salicifolia 48. Calistephus chinensis
12. Ajuga reptans 49. Calluna vulgaris
13. Ajuga genevensis 50. Caltha palustris
14. Alcea rosea 51. Campanula rotundifolia
15. Alchemilla mollis 52. Campanula sibirica
16. Alchemilla saxatile 53. Campanula glomerata
17. Allium oreophilum 54. Carex flacca
18. Allium schoenoprasum 55. Carex humilis
19. Alopecurus pratensis 56. Carex praecox
20. Althaea rosea 57. Celosia argentea
21. Alyssum montanum 58. Centaurea calcitrapa
22. Alyssum saxatile 59. Centaurea cyanus
23. Anchusa ochroleuca 60. Centaurea solstitialis
24. Anchusa azurea 61. Centaurium erytraea
25. Anemone sylvestris 62. Cephalaria transylvanica
26. Anthemis arvensis 63. Cerastium tomentosum
27. Anthemis tinctoria 64. Chelidonium majus
28. Anthyllis vulneraria 65. Chrysopogon gryllus
29. Aquilegia vulgaris 66. Clinopodium vulgare
30. Armeria alpina 67. Consolida ajacis
31. Armeria maritima 68. Consolida orientalis
32. Asparagus teniufolius 69. Consolida regalis
33. Asparagus verticilatus 70. Convallaria majalis
34. Asplenium ruta-muraria 71. Coronilla varia
35. Asplenium trichomanes 72. Cosmos sulphureus
36. Aster alpinus 73. Crambe maritima
54
ANEXA 3
INFORMATIVĂ
Exemple de plante utilizabile pentru acoperişuri verzi
Denumire ştiinţifică / Familie: Acer campestre/ Aceraceae

gen cu specii de arbori rezistenţi la îngheţ; necesită locuri însorite, dar suportă şi
semiumbrirea; soluri fertile, bine drenate; înmulţirea prin seminţe; pot fi afectaţi de afide sau
omizi
 Denumire populară: Jugastru
 Habitus, durată de viaţă: arbore
 Caractere morfologice
 Organe subterane: rădăcina
pivotant-trasantă
 Tulpina aeriană: înălţime -15
m; coronament rotund
 Frunze:palmat-lobate, mici
(până la 8 cm)
 Fructe: disamare cu aripi
orizontale
 Ecologie: xeromezofilă - mezofilă,
mezotrofă; pretenţios faţă de căldură;
poate vegeta pe soluri compacte;
tolerează umbrirea şi poluarea
 Răspândire: din silvostepă până în
regiunea de deal
 Alte utilizări: plantă meliferă; cultivat în perdele de protecţie
 Denumire ştiinţifică / Familie: Acer ginnala/

Aceraceae
gen cu specii de arbori rezistenţi la îngheţ; necesită
locuri însorite, dar suportă şi semiumbrirea; soluri fertile,
bine drenate; înmulţirea prin seminţe; pot fi afectaţi de
afide sau omizi
 Denumire populară: Arţar de Manciuria
 Habitus, durată de viaţă: arbust-arbore
 Tulpina aeriană: înălţime 7-10 m; lăţimea
coroanei 10 m
 Frunze:trilobate, cu lobii laterali mai mici faţă
de cel central, devin roşii toamna
 Flori: alb-crem, apar primăvara devreme
 Fructe: disamare
 Răspândire: specie originară din China
55
 Denumire ştiinţifică / Familie: Acer monspessulanum/ Aceraceae
omizi
 Denumire populară: jugastru de Banat

 Habitus, durată de viaţă: arbust-arbore
 Tulpina aeriană: înălţime 8-12 m
 Frunze:trilobate, mici, cu lobii egali, cei
laterali aproape orizontali
 Flori: alb-crem, apar primăvara devreme
 Fructe: disamare cu aripi aproape
paralele
 Ecologie: xeromezofilă, calcifilă, termofilă
 Răspândire: pe soluri scheletice, în subetajul
gorunului, în SV ţării
 Denumire ştiinţifică / Familie: Acer palmatum, 'Dissectum atropurpureum'/ Aceraceae

omizi
 Denumire populară: Arţar japonez

 Habitus, durată de viaţă: arbust-
arbore
 Tulpina aeriană: înălţime 6 m;
 Frunze:palmate, sectate, cu
segmente filiforme, roşii
 Răspândire: specie originară din
Japonia, Coreea, China
 Denumire ştiinţifică / Familie: Achillea millefolium/ Asteraceae

 Denumire populară: Coada şoricelului
 Habitus, durată de viaţă: plantă erbacee, perenă
 Organe subterane: rizom oblic sau orizontal cu stoloni
subterani
 Tulpina aeriană: înălţime până la 80 cm, simplă sau
ramificată în partea superioară
 Frunze:penat-sectate, cu lacinii înguste
 Flori: flori albe
 Ecologie: tolerantă la pH şi temperatură, mezofilă;

vegetează şi pe soluri nisipoase umede; tolerantă la
umbrire
 Răspândire: din câmpie până în zona alpină în pajişti,
margini de pădure
 Aspecte privind cultura, întreţinerea:plantare la cca
15 cm adâncime
56
 Alte utilizări: plantă medicinală, cu utilizări terapeutice în medicina umană şi
veterinară
 Specii asemănătoare: Achillea setacea, Achillea pannonica – plante frecvente în
pajişti uscate; specii oligotrofe, xero-xeromezofile.
 Denumire ştiinţifică / Familie: Achillea clypeolata/

Asteraceae
 Denumire populară: Coada şoricelului
 Organe subterane: rizom oblic sau orizontal cu stoloni
subterani
 Tulpina aeriană: înălţime până la 43 cm, simplă (rar
ramificată)
 Frunze: penat-sectate, cu lacinii înguste
 Flori: flori galbene ca lămâia
 Ecologie: în pajişti aride, specie xerofilă
 Răspândire: Dobrogea
 Aspecte privind cultura, întreţinerea:se înmulţeşte prin divizarea tufelor, primăvara
 Alte utilizări: plantă ornamentală
 Denumire ştiinţifică / Familie: Adonis vernalis/

Ranunculaceae
 Denumire populară: Ruscuţa de primăvară
 Organe subterane: rizom scurt cu rădăcini fibroase
 Tulpina aeriană: înălţime până la 40 cm, puţin
ramificată
 Frunze:liniare
 Flori: solitare, galben-aurii
 Ecologie: xeromezofilă, mezotermă - moderat termofilă,
heliofilă; pe soluri calcaroase
 Răspândire: coaste abrupte, păşuni, fâneţe uscate, mai ales
în zona de deal şi munte
 Aspecte privind cultura, întreţinerea:înmulţirea prin despărţirea tufei şi seminţe
 Alte utilizări: plantă medicinală, cu utilizări terapeutice în medicina umană şi veterinară;
plantă toxică
 Denumire ştiinţifică / Familie: Aegylops cylindrica/

Poaceae (Gramineae)
 Denumire populară: Ciucure
 Habitus, durată de viaţă: plantă erbacee, anuală
 Tulpina aeriană: înălţime până la 40 cm,
puţin ramificată
 Frunze:liniare
 Spice: îngust-cilindrice
 Ecologie: specie de locuri uscate şi însorite, xerofilă,
subtermofilă
 Răspândire: zona stepei – subetaj gorun (până la
600 m alt.)
57
 Denumire ştiinţifică/Familie: Aegopodium podagraria/ Apiaceae (Umbelliferae)
 Denumire populară: Piciorul caprei
 Organe subterane: rizom scurt, stoloni lungi,
orizontali
 Tulpina aeriană: înălţime până la 100 cm, muchiată,
ramificată
 Frunze:verzi (există cultivaruri cu frunze variegate)
 Flori: albe, rar roşietice
 Ecologie: zone umede, plantă mezofilă-mezohigrofilă;
locuri umbroase, specie heliosciadofilă-sciadofilă
 Răspândire: frecventă în margini de pădure, tufărişuri,
pajişti de la câmpie până în etajul molidului (1400 m alt.)
 Aspecte privind cultura, întreţinerea: plantă cu
comportament invadant, poate fi folosită pt. acoperirea
solului; tolerează soarele; se dezvoltă bine pe orice tip
de sol bine drenat; se înmulţeşte prin despărţirea rizomului primăvara sau toamna
 Denumire ştiinţifică/Familie: Ageratum houstonianum /

Asteraceae (Compositae)
 Denumire populară: -
 Habitus, durată de viaţă: plantă erbacee, anuală sau
bisanuală
 Tulpina aeriană: înălţime, în funcţie de soi, între 15-30
cm, ramificată, cu creştere compactă
 Frunze:verzi, ascuţite la vârf
 Flori: albastre-mov, în antodii globuloase
 Răspândire: specie originară din America Centrală
 Aspecte privind cultura, întreţinerea: necesită soare şi
soluri bine drenate; pentru o creştere corespunzătoare,
plantele trebuie bine udate; pentru a asigura înflorirea
continuă, se tund antodiile cu flori trecute; se înmulţesc prin
seminţe; se recomandă producerea răsadurilor
 Denumire ştiinţifică / Familie: Agropyron cristatum,

subspecia Pectinatum
 / Poaceae (Gramineae)
 Denumire populară: Pir crestat
 Organe subterane: rizomi scurţi, pe care se formează şi
lăstari sterili
 Tulpina aeriană: înălţime până la 60 cm, formează tufe
dese, păroase
 Frunze: de obicei răsucite
 Spice: cu spiculeţe aşezate pectinat
 Ecologie: locuri uscate, aride, pajişti stepice, coaste
însorite, nisipuri calcaroase
 Răspândire: din câmpie până în regiunea colinară, frecventă în sudul ţării
58
 Aspecte privind cultura, întreţinerea: plantă cu comportament invadant, poate fi
folosită pentru acoperirea solului; tolerează soarele; se dezvoltă bine pe orice tip de sol
bine drenat; se înmulţeşte prin despărţirea rizomului primăvara sau toamna
 Denumire ştiinţifică / Familie: Ajuga salicifolia/

Lamiaceae (Labiatae)
 Tulpina aeriană: înălţime până la 20-30 cm,
alipit tomentoase, culcate sau ascendente
 Frunze: alipit tomentoase
 Flori: galbene, cu dungi violete
 Ecologie: în locuri aride
 Răspândire: întâlnită în zona stepei, în pajişti
xerofile
 Denumire ştiinţifică / Familie: Ajuga genevensis/

 Denumire populară: Suliman
 Organe subterane: rizom scurt, oblic, din care
pornesc rădăcini numeroase
 Tulpina aeriană: înălţime până la 40 cm, simplă,
rar ramificată, păroasă
 Frunze:uşor păroase
 Flori: albastre (uneori roz sau albe)
 Ecologie: xeromezofilă - mezofilă, mezotermă
 Răspândire: întâlnită din zona stepei până în cea
montană, în pajişti, tufărişuri
 Aspecte privind cultura, întreţinerea: preferă
soluri bine aprovizionate cu apă; f. bună ca specie
pt. covor vegetal; înmulţirea prin despărţirea plantelor
primăvara
 Alte utilizări: plantă medicinală, cu utilizări terapeutice în medicina umană tradiţională;
plantă meliferă
 Denumire ştiinţifică/Familie: Ajuga reptans/

 Denumire populară: vineriţă
 Organe subterane: rizom scurt, oblic, din care
pornesc stoloni înrădăcinaţi la noduri
 Tulpina aeriană: înălţime până la 40 cm,
simplă, păroasă la vârf
 Flori: albastre-azurii (rar roz-pal)
 Ecologie: mezofilă-mezohidrofilă, tolerantă la pH şi
temperatură
59
 Răspândire: întâlnită din zona stepei până în cea montană, în pajişti, tufărişuri, margini
de pădure
 Aspecte privind cultura, întreţinerea: preferă soluri bine aprovizionate cu apă; f. bună
ca specie pt. covor vegetal; înmulţirea prin despărţirea plantelor primăvara
 Alte utilizări: plantă medicinală, cu utilizări terapeutice în medicina umană şi veterinară
 Denumire ştiinţifică / Familie: Akebia quinata/ Lardizabalaceae

 Habitus, durată de viaţă: liană (plantă urcătoare)
 Tulpina aeriană: înălţime până la 10 m,
volubilă
 Frunze:cu 3-5 foliole
 Flori: purpurii, înflorire de primăvară
(IV-V)
 Răspândire: plantă originară din estul Asiei
 Aspecte privind cultura, întreţinerea:preferă locuri
însorite, soluri bine drenate; nu tolerează uşor să fie
deranjată; se poate înmulţi prin semănat (toana sau
primăvara), prin butaşi (prelevaţi vara)
 Denumire ştiinţifică / Familie: Albizia

julibrissin/ Mimosaceae
 Habitus, durată de viaţă: arbust - arbore
 Tulpina aeriană: înălţime până la
12 m
 Frunze:compuse; decorative vara
 Flori: alb-roz, cu numeroase stamine
 Răspândire: specie originară din Asia de SV
 Aspecte privind cultura, întreţinerea: este
bine a fi amplasată lângă pereţi cu orientare
sudică sau vestică; necesită soare şi soluri
bine drenate; în zonele mai reci se recomandă plantarea primăvara mai târziu; se
înmulţeşte prin seminţe, semănate toamna
 Denumire ştiinţifică / Familie: Alcea

rosea / Malvaceae
 Denumire populară: Nalba de grădină
 Habitus, durată de viaţă: plantă
erbacee, perenă
 Organe subterane: rădăcina
cărnoasă, fusiformă, ramificată
 Tulpina aeriană: înălţime 1-3
m, simplă, dispers-păroasă
 Frunze: palmate, cu 5-7 lobi,
aspru-păroase
 Flori: solitare, purpurii, roşii, roz, albe
60
 Răspândire: plantă originară din Asia Mică
 Aspecte privind cultura, întreţinerea: cerinţe moderate faţă de umiditate, vegetează
bine pe soluri bogate, afânate, bine drenate; creşte bine în plin soare, dar suportă
semiumbrirea; în staţiuni adăpostite; înmulţirea prin seminţe la sfârşitul verii sau
primăvara; sensibilă la rugină.
 Alte utilizări: în industria alimentară – din petale se extrag coloranţi; frunzele şi florile au
utilizări în medicină
 Denumire ştiinţifică / Familie: Centaurea cyanus/Asteraceaea (Compositae)

 Denumire populară Albăstrele
 Habitus, durată de viaţă:
erbacee, anuală
 Caractere morfologice:
Rădăcina fusiformă. Tulpina
înaltă până la 100 cm, simplă
sau ramificată. Frunzele
liniare, cu peri mătăsoşi,
alburii. Florile albastre
grupate în calatidii terminale.
Perioada de înflorire: VII-IX.
Fructe – achene cu papus.
 Ecologie: specie xeromezo- mezofilă
 Răspândire: plantă cosmopolită, întâlnită în regiunea de câmpie şi deal (z. de stepă -
subetaj fag)
 Aspecte privind cultura: înmulţire prin seminţe. Creşte bine în plin soare şi în diferite
substraturi, chiar mai sărace în elemente nutritive, dar bine drenate.
 Denumire ştiinţifică/Familie: Centaurea dealbata/Asteraceaea (Compositae)

 Denumire populară –
 Habitus, durată de viaţă: erbacee, perenă
 Caractere morfologice: Tulpina înaltă până la 100 cm, ocupă până la 60 cm în
suprafaţă. Frunzele îngust-eliptice, verzi-deschis. Florile liliachiu–purpurii grupate în
calatidii formate una sau mai multe pe tulpină.
 Răspândire: plantă cultivată
 Aspecte privind cultura: înmulţire prin despărţirea
tufei primăvara sau toamna. Creşte bine în plin soare
şi în diferite substraturi, chiar mai sărace în elemente
nutritive, dar bine drenate.
 Denumire ştiinţifică / Familie: Centaurium

erythraea/Gentianaceae
 Denumire populară: Ţintaură
 Habitus, durată de viaţă: erbacee, anuală - bienală
 Caractere morfologice: Rădăcina pivotantă Tulpina
înaltă de 10 – 40 cm, cu patru muchii, lipsită de peri.
Frunzele bazale, dispuse în rozetă, se usucă la
înflorire, cele tulpinale sunt alungit-ovate sau liniare,
sesile, dispuse opus. Florile roşii,rar albe grupate în
inflorescenţe terminale. Perioada de înflorire: VII-IX.
Fructe – capsule.
 Ecologie: specie mezofilă, mezotermă, acidofilă, heliofilă (suportă şi umbrirea parţială)
 Răspândire: abundentă în fâneţe din zona de deal, margini de pădure tufărişuri (z. de
stepă - subetaj fag)
 Aspecte privind cultura: înmulţire prin seminţe
61
ANEXA 3
INFORMATIVĂ
Tabel 1
Specii de ferigi care pot fi utilizate pt. acoperişuri verzi
Caractere specie Cerinţe substrat Ecologie

Nr. Sistematică (denumire populară/ Origine/ Recomandări
crt. denumire ştiinţifică) răspândire în ţară
Alte cerinţe
Curenţi aer
Rezistenţă
Adâncime
max. (cm)
Troficitate
Umiditate
Diametru
(sol+aer)
perioadă
Înălţime
Poluare
înflorire
Lumina
frunze
la ger
(cm)
(cm)
pH
Famila Polypodiaceae Specie autohtonă Soluri bine drenate; substrat
25 – 30
25 - 30
Frecvente în zona de fibos; se înmulțește prin
5-15
Ω Σ ∗∗∗ ● păduri stejar – etaj boreal rizomi (primăvara) sau prin
χ-m
1. Feriguță
Polypodium vulgare (erbacee perenă) în păduri, pe stâncării spori (toamna)
umbroase
Famila Aspleniaceae Specie autohtonă Soluri bine aprovizionate cu
2. ∗∗∗ φ Frecvente în zona de apă; pot crește pe
Strașnic păduri stejar – etaj boreal
15 - 30
substraturi foarte subțiri
în păduri, pe stâncării
15
Asplenium trichomanes (erbacee (Se poate instala în
5
perenă) crăpăturile pereților vechi)
se înmulțește prin spori
m
(toamna)
Legendă
Caractere specie Ecologie

I – XII: lunile în care specia înfloreşte Umiditate (sol + aer)
Ω: frunze căzătoare χ - specie xerofilă (se poate dezvolta în condiţii de umiditate redusă în aer şi sol)
∆: frunze persistente m – specie mezofilă (specii care se dezvoltă pe soluri bine aprovizionate cu apă, revene – reavăn-jilave şi în condiţii de
umiditate suficientă în aer)
h – specii higrofile (se dezvoltă pe soluri umede, dar fără ca apa să stagneze, reavăn – jilave,reavăn – umede; de
asemenea, în aer necesită condiţii de umiditate)
H – higrofile (helofile: se dezvoltă pe soluri îmbibate cu apă, înmlăştinite)
Cerinţe substrat Rezistenţa la ger
ph: ∗∗∗ - specie rezistentă la îngheţ (poate suporta temperaturi sub -150C)
4,5 - specii extrem acidofile ∗∗- specie care poate suporta temperaturi între -5 - -150C
4,5 – 5,5 – specii acidofile ∗- specie care poate rezista la temperaturi între 0 - -50C
5,5 – 6,5 – specii slab acidofile
6,5 – 7,2 – specii neutrofile
7,2 - - specii bazifile
Troficitate Lumina
Μ - megatrofe: specii care se dezvoltă pe soluri cu troficitate foarte ridicată ● – specie de umbră
Ε - eutrofe: specii care necesită soluri cu troficitate mare ο - specie de lumină
Π- mezotrofe: specii care necesită soluri cu o troficitate mijlocie φ - specie fototolerantă (suportă diferite grade de umbrire)
Ο - oligotrofe: specii de soluri sărace
Σ- euritrofe : specii indiferente la gradul de troficitate al solului
62
ANEXA 3
Tabel 2
Specii de plante perene, suculente (crassulaceae) care supravieţuiesc pe substraturi subţiri (4-6 cm) ale acoperişurilor verzi

Nr. Sistematică (denumire populară/ Origine/ Recomandări
Adâncime
max. (cm)
Troficitate
Umiditate
Rezist. la
Diametru
(sol+aer)
perioadă
denumire ştiinţifică) răspândire în ţară
Înălţime
Poluare
înflorire
Lumina
Curenţi
cerinţe
crt.
frunze
(cm)
(cm)
Alte
ger
aer
pH
Famila Crassulaceae Sp. autohtonă Soluri bine drenate; locuri însorite, călduroase pe
6,5 – 7,2
nedefinit
Frecventă din zona de stepă – etaj
5 - 15
timpul verii. Înmulțirea prin divizarea plantelor
V-VII
4-6
Iarbă de şoaldină ∆ Ο mamă din primăvară până la mijlocul verii, sau
χ
∗∗∗ ο
ă
1. fag, pe soluri scheletice, ziduri,
Sedum acre pietriș, nisip prin semințe toamna sau primăvara
6,5 – 7,2
nedefinit
Sporadică, din etaj gorun – etaj timpul verii. Înmulțirea prin divizarea plantelor
5 - 20
VI-VII
2.
4-6
Ο ∗∗∗ ο boreal, pe stâncării, pietrișuri mamă din primăvară până la mijlocul verii, sau
χ
ă
Sedum album prin semințe toamna sau primăvara
nedefinită
6,5 – 7,2
3. VI - VII Frecventă din etaj fag – etaj timpul verii. Înmulțirea prin semințe primăvara
5-15
Șoaldină aurie
4-6
Ο ∗∗∗ ο subalpin, în locuri uscate, însorite, devreme, în răsadnițe sau direct în câmp la
χ
Sedum hispanicum (plantă pietroase mijlocul verii
anuală - bisanuală)
nedefinită
6,5 – 7,2
Rară, etaj gorun – etaj fag, pe timpul verii. Înmulțirea prin divizarea plantelor
15 - 20
VI - VII
4. 4-6
Ο ∗∗∗ ο stâncării, nisipuri, soluri scheletice mamă din primăvară până la mijlocul verii, sau
χ
Sedum rupestre prin semințe toamna sau primăvara
nedefinită
6,5 – 7,2
Sporadică, zona păduri de stejar –

VI - VII
5. timpul verii. Înmulțirea prin divizarea plantelor

6-15
4-6
Ο ∗∗∗ ο etaj boreal, pe stâncării înierbate mamă din primăvară până la mijlocul verii, sau
χ
Sedum sexangulare ziduri, nisipuri, prin semințe toamna sau primăvara
Famila Crassulaceae Specie originară din Caucaz Soluri bine drenate; locuri însorite, călduroase pe
nedefinită
6,5 – 7,2
VI - VIII
6. timpul verii. Înmulțirea prin divizarea plantelor

5-20
4-6
Ο ∗∗∗ ο mamă din primăvară până la mijlocul verii, sau

χ
Sedum spurium prin semințe toamna sau primăvara
Famila Crassulaceae Specie originară din zona montană a Soluri bine drenate; locuri însorite. Înmulțirea prin
6,5 – 7,2
Până la
VIII - IX
20 - 50
7. Europei plantulele formate de planta mamă, vara

4-6
20
Ο
χ
∗∗∗ ο
Sempervivum tectorum
Famila Crassulaceae Specie autohtonă Soluri bine drenate; locuri însorite. Înmulțirea prin
5,5 – 6,5
Sporadică, et. boreal – et. alpin, pe plantulele formate de planta mamă, vara
VII-IX
8.
5-20
4-6
10
Ο ∗∗∗ ο stâncării
χ
Verzişoare de munte
Sempervivum montanum
63
ANEXA 3
Tabel 3
Specii de plante perene, care supravieţuiesc pe substraturile cuprinse între 6 şi 10cm ale acoperişurilor verzi

Nr. Sistematică (denumire Origine/ Recomandări
Rezist. la
Adâncime
max. (cm)
Troficitate
populară/ răspândire în ţară
Umiditate
Diametru
(sol+aer)
crt.
perioadă
Înălţime
Poluare
înflorire
Lumina
Curenţi
denumire ştiinţifică)
cerinţe
frunze
(cm)
(cm)
Alte
ger
aer
pH
Famila Caryophyllaceae Sp. autohtonă Soluri bine drenate; locuri însorite, pământuri ușor alcaline. Se
6,5 –
Frecv., z.păd.stejar înmulțește prin semințe sau butași
6-10
30 – 60
VI-VIII
1. Garofiţă de câmp Ω ∗∗∗ ο – et. fag, în pajiști
7,2
Dianthus carthusianorum
6
Famila Lamiaceae Sp. autohtonă Soluri bine drenate, în locuri însorite. Se înmulțesc prin butași sau prin
–
2. Frecv., et. alpin, în înrădăcinarea tulpinilor în cursul verii.
Ω ∗∗∗ ο pajiști, pe stâncării,
VI-IX
Cimbrişor
6-10
6,5
7,2
10
Thymus pulcherrimus grohotișuri
Famila Brassicaceae Sp. autohtonă, în et. Soluri bine drenate, locuri însorite. Se înmulțește prin butași din plante
6,5 –
6-10
3. gorun – etaj fag, pe primăvara sau prin semințe toamna
Ciucuşoară IV-VI Ω ∗∗∗ ο stâncării înierbate
5-25
7,2
15
Alyssum montanum
Famila Rosaceae Sp. autohtonă, în et. Soluri bine drenate, se înmulțește prin semințe toamna sau prin
–
4. subalpin – et. alpin, fragmente de plante toamna sau primăvara
6-10
V - VIII
Ω ∗∗∗ ο pe stâncării, soluri
6,5
10-20
10-20
Potentilla crantzii scheletice, în locuri
7,2
însorite
Famila Campanulaceae Sp. autohtonă, în Soluri bine drenate, umede; se înmulțesc prin semințe toamna sau
6-10
5. etaj fag – etaj prin despărțirea tufelor primăvara
calcifilă
VI - IX
7,2
10-40
Ω ∗∗∗ φ
m
Clopoţei subalpin, pe
stâncării calcaroase
30
Campanula carpatica
Legendă:

∆: frunze persistente m – specie mezofilă (specii care se dezvoltă pe soluri bine aprovizionate cu apă, revene – reavăn-jilave şi în condiţii de umiditate suficientă în aer)
h – specii higrofile (se dezvoltă pe soluri umede, dar fără ca apa să stagneze, reavăn – jilave,reavăn – umede; de asemenea, în aer nec. condiţii de
umiditate)
∗∗∗ - specie rezistentă la îngheţ (poate suporta temperaturi sub -15 C)
0
ph:
∗∗- specie care poate suporta temperaturi între -5 - -15 C
0
4,5 - specii extrem acidofile
∗- specie care poate rezista la temperaturi între 0 - -5 C
4,5 – 5,5 – specii acidofile 0

Troficitate Lumina
64
ANEXA 3
Tabel 4
Specii de plante cu bulbi, rizomi care pot fi utilizate pt. acoperişuri verzi
max. (cm)
Adâncime
Troficitate
Umiditate
Rezist. la
Diametru
(sol+aer)
perioadă
populară/ răspândire în ţară
Înălţime
Poluare
înflorire
Lumina
Curenţi
crt.
cerinţe
frunze
(cm)
(cm)
Alte
ger
aer
pH
Famila Liliaceae Soluri bine drenate; locuri însorite, călduroase pe timpul verii
6,5 – 7,2
30 - 40
10 - 20
Specie Originară din Asia
IV - V
20
1. Lalea Ω ∗∗∗ ο Mică
Tulipa clusiana
Famila Liliaceae Soluri bine drenate; locuri însorite; înmulțirea prin bulbi la
6,5 – 7,2
10 – 15
10 - 20
IV - V
2. sfârșitul verii sau prin semințe toamna (se poate
5-8
Muscari azureum ∗∗∗ ο autoînsămânța)
Famila Liliaceae Specie autohtonă Soluri bine drenate; locuri însorite; înmulțirea prin bulbi la
6,5 – 7,2
20 - 30
10 - 12
10 - 20
VI - VII
3. Frecventă la marginea sfârșitul verii sau prin semințe toamna
χ-m
Ceapa ciorii ∗∗∗ ο pădurilor din zona de
Muscari comosum silvostepă – etaj gorun
Famila Alliaceae Specie autohtonă Soluri bine drenate; locuri însorite; înmulțirea prin bulbi
6,5 – 7,2
VII - VIII
Sporadică, zona de stepă plantați toamna

10 – 35
10 - 20
4.
5-8
Hajmă păsărească ∗∗∗ ο – etajul gorun în pajiști,
χ
Allium flavum tufărișuri, locuri aride,
stâncoase
Famila Alliaceae Soluri bine drenate; locuri însorite; înmulțirea prin bulbi
6,5 – 7,2
VI - VIII
10 - 20
12-25
5. plantați toamna
5-10
χ
∗∗∗ ο
Allium schoenoprasum
Famila Iridaceae Specie autohtonă Soluri bine drenate; locuri însorite; soluri ușor alcaline;
10 - 15
10 - 20
Ο frecventă, zona de stepă înmulțirea prin divizarea rizomilor toamna (la 3-4 ani)
IV - V
6.
7,2
Răţşoară ∗∗∗ ο
χ
– etajul gorun în pajiști
Iris pumilla însorite
Famila Iridaceae Specie originară din estul Soluri bine drenate; locuri însorite; soluri ușor alcaline;
60 - 120
10 - 20
Ε
V - VI
7. zonei mediteraneene înmulțirea prin divizarea rizomilor toamna (la 3-4 ani)
χ-m
7,2
Stânjenei ∗∗∗ ο
Iris germanica
Famila Iridaceae Specie autohtonă, Soluri bine drenate; locuri însorite; soluri ușor alcaline;
20 - 40
10 - 20
Ε
V - VI
8. frecventă în zona de înmulțirea prin divizarea rizomilor toamna (la 3-4 ani).
χ-m
7,2
Stânjenei ∗∗∗ ο silvostepă – etaj gorun în Se resimte dacă este mutată

Iris graminea pajiști, margini de pădure
65
Tabel 5
Specii de plante anuale care pot fi utilizate pentru acoperişuri verzi

Adâncime
max (cm)
Troficitate
Umiditate
Rezist. la
Diametru
(sol+aer)
populară/
perioadă
răspândire în ţară
Înălţime
Poluare
înflorire
crt.
Lumina
Curenţi
cerinţe
frunze
(cm)
(cm)
Alte
ger
aer
pH
Famila Asteraceae Soluri bine drenate; locuri însorite, pământuri ușoare,
Pământu
6,5 – 7,2
ri ușoare
30 – 90
20 - 25
Sp. originară din America de nisipoase
Vii - IX
20
1. Lipscănoiaice, ocheşele Ω ∗∗∗ ο Nord
Coreopsis tinctoria
Famila Asteraceae Soluri bine drenate, substrat ușor
6,5 – 7,2
30 – 40
20 - 25
Sp. originară din Mexic
Vii - IX
2.
20
m
Cosmos, Mărăraş Ω ∗∗∗ ο
Cosmos sulphureus
Famila Asteraceae Sp. autohtonă, în zona de stepă Soluri bine drenate, substrat cu fertilitate medie - scăzută
6,5 – 7,2
30 – 70
20 - 25
Vii - IX
3. – etaj fag
20
Albăstrele Ω Π
χ
∗∗∗ ο
Centaurea cyanus
Famila Soluri bine drenate, fertile
6,5 – 7,2
20 – 50
20 - 25
V - VIII
4. Ranunculaceae Sp. originară din z.

30
m
Chica voinicului Ω Ε ∗∗∗ ο mediteraneană
Nigella damascena
Familia Papaveraceae Sp. autohtonă, în zona de stepă Soluri bine drenate, ușoare;
6,5 – 7,2
nisipoas
30 – 60
20 - 25
VI - VII
Locuri
5. – etaj gorun
45
Ω ∗∗∗ ο
χ
Mac cornut
Glaucium flavum
Legendă
umiditate)
0
ph:
0
4,5 – 5,5 – specii acidofile 0

Troficitate Lumina
66
ANEXA 3
Tabel 6
Specii de plante lemnoase care pot fi utilizate pentru acoperişuri verzi
Caractere specie Cerinţe substrat Ecologie Origine/ Recomandări
Nr. Sistematică (denumire populară/ răspândire în ţară
crt. denumire ştiinţifică)
Alte cerinţe
Curenţi aer
Rezistenţă
Adâncime
max. (cm)
Troficitate
Umiditate
Diametru
(sol+aer)
perioadă
Înălţime
Poluare
înflorire
Lumina
frunze
la ger
(cm)
(cm)
pH
Famila Fabaceae Specie autohtonă Soluri bine drenate; cerinţe scăzute faţă de
4,5 - 6,5
calcifugă
Frecvenţă în zona de elemente nutritive; în plin soare.
20 - 25
(Leguminosae)
V - VII
5 - 20
χ-m
1- 25
1. Grozamă Ω Ο ∗∗∗ ο păduri stejar – etaj fag Transplantarea poate să o afecteze.Înmulţirea prin
Genistella sagittalis (subarbust (până la 1200 m seminţe (toamna) sau butaşi (vara) din lăstari sau
târâtor) altitudine) ramuri parţial lignificat.
Specie alohtonă Bun pt. soluri sărace, uscate; necesită locuri
100- 300
100-300
Sensibil
25 – 30
Habitat
Salcâm roşu însorite; creşte bine pe orice substrat, dar bine
V - VI
2. (Am. de Nord)
larg
Robinia hispida (arbust Ω ∗∗∗ ο drenat: înmulţire prin seminţe sau drajoni (toamna)
stolonifer)
Specie autohtonă Locuri însorite, soluri bine drenate, fertile (dar nu
4,5 – 5,5
30 – 150
pionieră
VI - VIII
20 - 25
3. Drob Frecvenţă în zona de supraîngrăşate). Transplantarea îl poate afecta.
χ m
150
Sp.
Cytisus nigricans (subarbust) Ω Ο ∗∗∗ ο stepă – etaj fag (până la Înmulţirea prin seminţe toamna sau butaşi vara
1200 m altitudine)
Specie autohtonă În plin soare, soluri bine drenate, fertilitate medie.
Drobiţă Frecvenţă în zona de Înmulţirea prin seminţe (toamna) sau butaşi (vara)
20 - 25
Vi - VII
4.
4,5 - 6
10–60
(150)
(150)
χ m
Genista tinctoria (subarbust) Ω Ο ∗∗∗ ο păduri stejar – etaj fag din lăstari sau ramuri parţial lignificat.
(până la 1200m altitudine)
Specie autohtonă În plin soare, soluri bine drenate, fertilitate medie.
Creştere
(30) 100
(30) 100
20 - 25
Caragană Înmulţire prin butaşi vara, seminţe toamna

V - VI
5. Caracteristic Dobrogei
lentă
χ
Caragana frutex (arbust) Ω Ο ∗∗∗ ο
Legendă
umiditate)
Cerinţe substrat Ecologie
ph: Rezistenţa la ger
0
0
4,5 – 5,5 – specii acidofile
5,5 – 6,5 – specii slab acidofile 0

Troficitate Ecologie
Μ - megatrofe: specii care se dezvoltă pe soluri cu troficitate foarte Lumina
ridicată ● – specie de umbră
67
68
Tabel 7
Caracteristicile principalelor componente care intră în alcătuirea substraturilor
Componentul Caracterizare generală Greutate Porozitate Volum Apa Alte caracteristici

Volumetrică totală de aer (%) uşor
(kg/m3) accesibilă
(%)
Pământul de frunze Rezultă din descompunerea frunzelor, Pământ uşor Grad mare de pH 4,5 – 5,5
timp de 2-3 ani afânare brun-negricioas
Pământul de ferigi Din descompunerea frunzelor, rizomilor, Aspect fibros
şi rădăcinilor de ferigi care cresc în condiţii naturale negru,
pH acid
pt. sp. acidofile
Pământul de ericacee Din descompunerea resturilor vegetale a unor plante Uşor Grad mare de Brun-negricios
din fam. Ericaceae afânare pH 3 – 4,5
trebuie păstrat în condiţii de umiditate normală
pt. plante acidofile
Pământul de ţelină Este stratul de 10-12 cm de pământ natural, ridicat Greu redusă Brun-cafeniu
de la suprafaţa terenurilor cultivate cu lucernă, trifoi, Structură granulară
de pe izlazurile naturale sau de pe suprafeţele Conţinut ridicat în elemente nutritive
gazonate cu amestecuri de ierburi pH 6,5-8
Pământul de grădină De pe suprafeţele cultivate cu legume sau flori, Structură bună, fertilitate mare
fertilizate, întreţinute fără buruieni (fără erbicidare)
Mraniţa Prin fermentarea avansată a gunoiului de grajd (2 – 700 – 800 Aspect grăunţos, unsuros, închis la culoare; pH 7,5 –
3 ani) 7,8 (slab alcalin)
Turba Sediment format din resturi vegetale acumulate în 500 – 600 Conţinut relativ scăzut de elemente nutritive; liberă de
locuri umede (în turbării) agenţi patogeni şi seminţe de buruieni
Pe plan mondial, datorită reducerii zăcămintelor
exploatabile, a fost propus substratul pe bază de
fibre de cocos
a) Turbării de mlaştini s-au format pe fundul unor lacuri, mlaştini sau albii 400 - 600 80 - 90 5 – 20 20 -25 Densitate aparentă: 0,25 – 0,30
eutrofe (turbării de râu sau văi (turba neagră) Capacitate de reţinere a apei : de 4-5 ori greutatea
joase) proprie
Reţinerea aerului după reumectare 4,3 %
pH 6,0 – 6,5
b) Turbării de mlaştini Formate sub păduri pe cumpăna apelor, pe orice 400 - 600 90 – 95 20 - 30 25 - 45 Densitate aparentă: 0,08 – 0,16
oligotrofe sau formă de relief, pe roci silicioase, în condiţii de Capacitate de reţinere a apei : de 10 - 15 ori greutatea
turbării înalte precipitaţii peste 750 mm anual (turba roşie, turba proprie
blondă, turba acidă sau turba fibroasă) Reţinerea aerului după reumectare 12,6%
pH 3,0 – 5,0
apreciată pentru capacitatea ridicată de reţinere a
apei
c) Turbării de mlaştini 80 - 85 5 - 15 Densitate aparentă: 0,16 – 0,25
intermediare sau Capacitate de reţinere a apei : 60 – 70%
mezotrofe pH 4,5 – 5,5
Scoarţa de copac Din industria de prelucrare a lemnului 175 – 250 90 - 92 35 - 50 pH 5,0 – 6,5 (sc. proaspătă)
Folosită în stare proaspătă pt. micșorarea pierderilor (scoarţa proaspătă) (scoarţă (scoarţă pH 5,0 – 6,5 (sc. compostată)
de apă prin transpiraţie şi împiedicarea creşterii 200 – 350 proaspătă) proaspătă) umiditate % 40 - 70 (sc. proaspătă)
buruienilor, pt. păstrarea structurii solului – mulci (scoarţa 85 - 90 25 - 50 umiditate % 60 - 70 (sc. compostată)
Folosită după compostare pt. diferite amestecuri compostată) (scoarţă (scoarţă
Pot înlocui turba când sunt amestecate cu pământ , compostată) compostată)
dar are putere de reţinere a apei şi a elementelor
fertilizante mică – pot apare carenţe la plante
68
volumetrică(kg/m3) totală de aer (%) uşor
accesibilă
(%)
Scoarţa de răşinoase 360 pH 3,5 – 5
Muşchiul vegetal Măreşte gradul de permeabilitate a substratului (pt.
speciile care cer un regim de aerație la nivelul
rădăcinilor)
Rumeguşul Subprodus al industriei de prelucrare a lemnului; pH ∠ 6
calităţile depind de speciile de la care provin. Folosit ca porozitate bună
mulci sau în componenţa substraturilor, după capacitate bună de reţinere a apei
compostare
Compostul din resturi Se obţine prin fermentaţie aerobă a deşeurilor Component cu acţiune antibiotică
menajere menajere, la care se adaugă o serie de amendamente Se poate folosi în proporţie de cel mult 20 %
Compostul forestier Produs organic ce poate substitui turba
Compostul din scoarţă de pH 5,5
plop
Fibre de lemn de 95 75 20 Densitate aparentă : 0,13
răşinoase (hortifibre) pH 5
contribuie la aerarea, structurarea şi îmbunătăţirea
capacităţii de drenaj a amestecurilor în substrat
se poate amesteca în substraturi pe bază de turbă
Compostul de rumeguş pH – variabil în funcţie de specie
porozitate şi capacitate de reţinere a apei bune
Compostul provenit din În substraturile de cultură ale unor arbuşti
cultura ciupercilor Există riscul d esalinitate excesivă, care se
diminuează în timp
Compostul din coji de Îşi menţine bine structura
orez
Reziduri din fibre de 95 58-60 Densitate aparentă : 0,13
cocos pH5,4 – 5,5
caracteristici fizice şi chimice asemănătoare turbei
oligotrofe; stabilitate ridicată, foarte uşor umectabilă,
îşi păstrează volumul, îşi menţine constantă
umiditatea; degradare lentă (5 – 20 ani)
Reziduuri provenite de la
fabrici de hârtie
Nisipul grosier Extras din cariere sau albiile râurilor 200 40 - 50 0-5 20 - 30 Măreşte gradul de afânare şi permeabilitate al
substratului
Uşurează reumectarea materialelor organice, asigură
stabilitatea caracterelor fizice
Densitate aparentă: 1,5 – 1,7
pH 4,0 – 8,5
Pietrişul Extras din cariere sau albiile râurilor Material cu stabilitate bună, utilizat pt. asigurarea
drenajului
Pouzzolanul Material de origine minerală, provenit din roci vulcanice 65 45 - 60 20 - 25 Ameliorează aerarea substraturilor, le conferă
cu structură alveolară stabilitatea caracteristicilor fizice
Densitate aparentă 0,7 – 1,0
pH 6,5
Tuful vulcanic Cenuşa vulcanică fină, ca zăcământ între roci vulcanice 60 Reţinere puternică a apei
Styromull – polistiren Produs sub formă de fulgi sau granule 20 -40 g/l Porozitate ridicată, capacitate redusă de reţinere a
expandat apei, pH neutru
În amestec de 1-2 m3 la 100 m2 poate servi la
structurarea şi permeabilizarea solurilor grele
69

Volumetrică totală de aer (%) uşor
(kg/m3) accesibilă
(%)
Poliuretanii – spuma de 12 – 15 Capacitate mare de reţinere a apei, pH neutru
poliuretan
Hygromul – spuma de 22 Produs poros, cu structură spongioasă
uree Capoacitate de reţinere a apei – 50% din volum, pH acid
(3), timp de descompunere mare (eliberează azot, CO2,
apă)
Biolaston
Perlit Provine din prelucrarea industrială a unor roci 120 - 200 90 -94 60 - 75 10 – 15 Densitate aparentă – 0,08 – 0,12
minerale, de origine vulcanică pH 7 – 7,5
Vermiculit Material de origine minerală, roci pe bază de silicaţi, 80 – 150 92 – 96 30 – 40 15 – 20 Densitate aparentă – 0,01 – 0,09
tratate termic şi expandate pH 6,0 – 9,5
Vata minerală Produs obţinut prin prelucrarea la temperaturi înalte 20 – 50 95 – 98 40 – 50 30 – 40 pH 7,0 – 9,5
a amestecului de roci vulcanice, calcaroase şi cocs
Argila expandată Material de origine minerală – minerale argiloase, 350 – 700 70 – 85 60-80 1–5 Densitatea aparentă : 0,3 – 0,7
granulat, expandat pH 6 – 8; ameliorează, în amestec, aerarea
substraturilor; are stabilitate fizică; se poate utiliza în
cultură hidroponică
70
ANEXA 4
INFORMATIVĂ
Exemple de reţete şi plante în funcţie de substraturi
Exemple de reţete pentru alcătuirea substraturilor
Componente Raport
Scoarţă de pin:nisip 2:1
Scoarţă de pin: turbă:nisip:perlit 3:2:3:1
Pământ de ţelină:turbă:nisip 1:1:1
Pământ de ţelină:turbă:perlit:aşchii de lemn dur 1:1:1:1
Turbă:pământ de frunze: pământ de ţelină:nisip 1:1:1:0,3
Turbă:pământ de ţelină:nisip 1:0,5:0,2
Turbă:pământ de frunze:nisip 1:0,8:0,2
Turbă:pământ de frunze: pământ de ţelină:nisip 1:1:1:0,5
Compost forestier:perlit 3:1
Mraniţă:compost forestier 1:1
Turbă:compost forestier
Exemple de plante în funcţie de grosimea substratului:
Specii/comunităţi vegetale Grosime Sistem

substrat de
(cm) cultură
Comunităţi cu Sedum şi muşchi 4–6 Extensiv
Specii perene din pajişti uscate
(Dianthus, Thymus, Alissum)
Specii tolerante la secetă
(Verbascum sp. ) 5 - 10 Extensiv
Graminee, plante alpine, plante cu bulbi, rizomi (de
talie mică)
(Iris sp., Armeria sp.)
Plante perene din habitate cu umiditate a solului

scăzută sau medie; 10 – 20 Semiintensiv
Graminee; plante anuale; arbuşti de talie mică;
subarbuşti (imp. rezistenţa la îngheţ)
Arbuşti de talie medie, specii de legume, plante 20 – 50 Semiintensiv
perene, graminee
Arbori foioşi sau conifere de talie mică (cultivaruri) Peste 50 cm intensiv
71
ANEXA 5
INFORMATIVĂ
DICȚIONAR DE TERMENI BOTANICI
A. Ecologia speciilor
Umiditate (sol + aer)
Specii:
• xerofile: se pot dezvolta în condiţii de umiditate redusă în aer şi sol
• mezofile: se dezvoltă pe soluri bine aprovizionate cu apă, revene –
reavăn-jilave şi în condiţii de umiditate suficientă în aer
• higrofile: se dezvoltă pe soluri umede, dar fără ca apa să stagneze,
reavăn – jilave,reavăn – umede; de asemenea, în aer nec. condiţii de
umiditate
• helofile: se dezvoltă pe soluri îmbibate cu apă, înmlăştinite
• eurifile: sunt adaptate oscilațiilor mari ale regimului de umiditate care,
adesea, este alternant
Troficitatea solului (gradul de aprovizionare în elemente nutritive)

Specii:
• megatrofe: se dezvoltă pe soluri cu troficitate foarte ridicată
• eutrofe: necesită soluri cu troficitate mare
• mezotrofe: necesită soluri cu o troficitate mijlocie
• oligotrofe: se dezvoltă pe soluri sărace
• euritrofe : indiferente la gradul de troficitate al solului
Temperatura medie anuală

Specii:
• hekistotermofile: adaptate unor temperaturi foarte scăzute; media
anuală: - 2,5oC; -0,5oC
• psihrotermofile: adaptate să crească în condiții de frig; media anuală:
-0,5oC + 2oC
• microtermofile: adaptate temperaturilor scăzute; media anuală: + 2oC
+4oC
• mezotermofile: cu cerințe mijlocii față de căldură; media anuală: +
4,5oC +7,5oC
• subtermofile: cu cerințe mijlocii spre mari față de căldură; media
anuală: + 7,5oC +10,5oC
• termofile: iubitoare de căldură; media anuală: peste +10,5oC
• euritermofile: cu cerințe largi față de căldură
72
Lumină
Specii:
• heliofile: trăiesc în plină lumină; nu suportă umbrirea
• sciadofile: adaptate să crească în condiții intensitate scăzută a luminii;
se numesc și specii de umbră
• heliosciadofile: cresc în lumină plină, dar pot tolera și umbrirea;
numite și plante de semiumbră
• eurifotofile: tolerante atât față de lumina plină, cât și față de umbrire
pH-ul solului
Specii:
• neutrofile: adaptate unui pH=7,2-6,8
• foarte slab-slab acidofile: adaptate unui pH=6,8 – 6,0
• moderat acidofile: adaptate unui pH=6,0 – 5,0
• puternic acidofile: adaptate unui pH=5,0 – 4,5
• foarte puternic acidofile: adaptate unui pH=4,5 – 4,0
• excesiv și extrem acidofile: pe soluri cu sub pH=4,0
• alcalinofile: adaptate unui pH peste 7,2
• euriacidofile: au o largă amplitudine ecologică față de reacția solului;
sunt numite și plante indiferente
Alte caracteristici ecologice

Specii:
• calcifile (calcicole): se dezvoltă pe soluri cu un conținut ridicat în
cationi de Ca2+ ≠ calcifuge: se dezvoltă pe soluri lipsite de cationi de
Ca2+
• halofile: adaptate să crească pe soluri saline, cu un conținut ridicat în
cationi de Na+ și Mg2+
• psamofile (arenicole): cresc pe soluri nisipoase
• saxicole: cresc pe sau printre stânci
B. Caracterizarea morfologică
 Habitus: înfățișare, port, aspect exterior, general al unei plante; pot fi:
plante lemnoase – arbori, arbuști, subarbuști, liane sau plante erbacee;
la unele specii, prin ameliorare, s-au obținut cultivaruri (soiuri) cu port
pitic (de talie mai mică decât specia de bază), numite dwarf
 Plante anuale: își desfășoară ciclul de viață pe parcursul unui an; pot fi:
efemere – perioadă de vegetație foarte scurtă (până la 3 luni); anuale
73
de vară – germinează primăvara, mor toamna și iernează sub formă de
semințe; anuale de toamnă (hibernante) – germinează toamna,
iernează sub forma unei tulpini scurte cu frunze, fructifică în primăvara
următoare iar în vară mor
 Plante perene: trăiesc mai mulți ani fructificând în fiecare an; sunt:
plantele lemnoase; plantele erbacee cu organe subterane de
depozitare a substanțelor de rezervă; plante erbacee cu rozete de
frunze sau frunze reduse, protectoare ale mugurilor situați deasupra
solului
 Rădăcină tuberizată: tip de rădăcină care depozitează substanțe de
rezervă, întâlnită la plante erbacee perene
 Rădăcini cu micoriză: tip de rădăcini care formează asociații cu
anumite ciuperci
 Rizomi: tip de tulpină subterană care depozitează substanțe de
rezervă, caracteristică plantelor erbacee perene
 Stoloni (soboli): tip de tulpină subterană care depozitează substanțe
de rezervă; la plante erbacee perene
 Tuberculi: tip de tulpină subterană care depozitează substanțe de
rezervă; la plante erbacee perene
 Bulbi: tip de tulpină subterană care depozitează substanțe de rezervă;
la plante erbacee perene
 Bulbo-tubercul: tip de tulpină subterană care depozitează substanțe
de rezervă; la plante erbacee perene
 Tulpină repentă: tulpină târâtoare, înrădăcinată la noduri
 Tulpină plagiotropă: tulpini cu țesut mecanic slab dezvoltat, din care
cauză stau culcate la pământ
 Tulpină volubilă: tulpină răsucită în jurul unui suport (plante)
 Tulpină agățătoare: tulpină care prezintă cârcei cu ajutorul cărora se
prind de alte plante (alt suport)
 Tulpină ascendentă: tulpină cu creștere orizontală la bază, după care
se ridică pe verticală
 Cladodii, filocladii: tulpini, ramuri lățite, uneori cu aspect de frunză, cu
rol în realizarea fotosintezei (plantele nu au frunze)
 Frunze alterne: prinse câte una la nodul lăstarului (tulpinii)
 Frunze opuse: prinse câte două la nodul lăstarului (tulpinii)
 Frunze în verticil: prinse mai mult de două la nodul lăstarului (tulpinii)
 Frunze sesile: lipsite de pețiol (codiță)
 Frunze simple: cu limbul (lamina – p. lățită) format dintr-o singură
formațiune
 Frunze compuse: cu limbul alcătuit din mai multe formațiuni
individuale, numite foliole; pot fi penat-compuse – foliolele dispuse de o
parte și de alta a unei nervuri principale (rahis) sau palmat – compuse –
74
foliolele pleacă din vârful pețiolului și se răsfiră asemănător degetelor
depărtate de la palmă
 Frunze (foliole) întregi, serate, crenate: marginea limbului este
întreagă, respectiv prezintă dinți ascuțiți sau rotunjiți la vârf
 Frunze lobate, fidate, partite, sectate: marginea limbului prezintă
incizii (adâncituri) care pătrund ¼, ½, ¾, respectiv 4/4 din limb
 Stipele, ochree, urechiușe, ligulă: serie de componente ale frunzei,
prezente la baza acesteia, caracteristice anumitor grupe de plante
 Frunze penate, palmate: frunze cu nervurile ramificate penat,
respectiv palmat
 Periant, perigon: tipuri de înveliș floral
 Sepale, petale, tepale: elemente componente ale învelișului floral
 Spic, ament, racem, corimb, umbelă, capitul, antodiu, spadice,
panicul: tipuri de grupări de flori = inflorescențe
 Foliculă, păstaie, silicvă, siliculă, capsulă: tipuri de fructe cu
peretele uscat la maturitate, care se desfac și își împrăștie semințele
 Achenă, cariopsă, monosamară, disamară: tipuri de fructe cu perete
uscat la maturitate, care se răspândesc o dată cu semințele
 Bacă, drupă, poamă, polidrupă: tipuri de fructe cu peretele cărnos la
maturitate
75
ANEXA 6
INFORMATIVĂ
EVALUARE CONSUMURI SUPLIMENTARE DE MATERIALE

PENTRU STRUCTURA ACOPERIŞULUI
Exemplele urmăresc să pună în evidenţă sporurile de materiale care rezultă ca urmare
a amenajării unui acoperiş verde pe planşeul ultimului nivel.
Exemplele au în vedere numai evidenţierea efectelor sporului încărcării permanente (gav
- greutatea substraturilor de cultură şi a vegetaţiei) pentru diferite valori ale încărcării de
exploatare.
Suplimentul de încărcare este considerat pentru cele trei categorii de vegetaţie
• Vegetaţie extensivă : gav = 1.50 kN/m2
• Vegetaţie semi-intensivă : gav = 2.50 kN/m2
• Vegetaţie intensivă: gav = 7.50 kN/m2
Încărcările utile uniform distribuite pe acoperişuri s-au luat cu valorile stabilite prin
Anexa Naţională SR EN 1991-1-1/NA:2006 după cum urmează:
• Acoperişuri inaccesibile, exceptând întreţinerea şi reparaţiile normale
- încărcare uniform distribuită qk = 0.75 kN/m2 pentru acoperişuri cu panta ≤
1:20
• Acoperişuri accesibile cu ocuparea după categoriile de funcţiuni principale ale
clădirii:
- Clădiri de locuit
- Clădiri de birouri
Gruparea încărcărilor s-a luat în conformitate cu standardul SR EN 1990.,
Pentru acoperişurile verzi, în gruparea de încărcări pentru situaţia de proiectare
permanentă, încărcarea de proiectare uniform distribuită s-a calculat cu relaţia
pav = 1.35 (gn + gav) + 1.5qk
unde
• gn este greutatea permanentă uniform distribuită a acoperişului, înclusiv
straturile de termo-hicroizolaţie şi protecţia acestora;
• gav este greutatea unitară a straturilor acoperişului verde determinată conform
VI.3.1.1. .
76
1. Planşeu din beton armat monolit 6.00 x 6.00 m
Figura Ex.1. Schema planşeului

Calculul s-a făcut considerând:
• grosimea plăcii hpl = 18 cm (hpl ≅ L/35)
• acoperirea cu beton a = 2.0 cm
• greutatea caracteristică totală gn = 6.5 kN/m2 (inclusiv straturile de termo-
hidroizolaţii şi protecţia acestora).
Pentru valorile gav şi qk menţionate mai sus, încărcarea de proiectare uniform distribuită
(pav în kN/m2) în ipotezele studiate este dată în tabelul următor (valori rotunjite)
Tabelul Ex.1
Greutatea acoperişului Încărcarea utilă pe acoperiş qk(kN/m )
2
2
verde (kN/m ) 0.75 1.50 2.50
0.0 (acoperiş normal) p10 9.9 p20 11.0 p30 12.5
1.5 p11 11.9 p21 13.1 p31 14.6
2.5 p12 13.3 p22 14.4 p32 15.9
7.5 p13 20.0 p23 21.2 p33 22.7
Calculul planşeului s-a făcut pentru trei condiţii de rezemare a plăcilor pe contur:
I. Placă cu continuitate pe toate patru laturile (A)
II . Placă cu continuitate pe trei laturi (B)
III. Placă cu continuitate de două laturi (C)
Materiale:
• Beton C16/20
• Oţel PC52
1.1. Calculul plăcilor
Armăturile rezultate, în câmp şi pe reazem sunt date în tabelele următoare.
77
Placa tip "A"
Tabelul Ex.2
Incărcare Ac (cm /m) ΔAc ΔAr
2 2
pc % Ar (cm /m) pr %
p10 1.55 0.09 --- 3.28 0.19 ---
p11 1.79 0.10 +14% 3.96 0.23 +18%
p12 2.00 0.12 +28% 4.44 0.26 +33%
p13 3.04 0.19 +96% 6.81 0.40 +107%
p20 1.66 0.09 ---- 3.65 0.21 ----
p21 1.98 0.11 +18% 4.37 0.26 +17%
p22 2.18 0.13 +30% 4.83 0.28 +30%
p23 3.23 0.19 +93% 7.25 0.43 +95%
p30 1.89 0.11 ---- 4.17 0.25 ----%
p31 2.21 0.13 +14% 4.90 0.29 +12%
p32 2.41 0.14 +25% 5.35 0.32 +23%
p33 3.47 0.20 +80% 7.79 0.46 +79%
Sporurile armăturilor (ΔAc şi ΔAr) din tabelul Ex.2 sunt reprezentate grafic în diagramele
din figura Ex.2. În aceste diagrame în abscisă s-au luat valorile încărcărilor utile pe
planşeu (qk în kN/m2).
2 2.25
1.75 2
1.5 1.75
normal 1.5 normal
1.25
gav=1.5 1.25 gav=1.5
1
1
0.75 gav=2.5 0.75 gav=2.5
0.5 0.5
gav=7.5 gav=7.5
0.25 0.25
0 0
0.75 1.5 2.5 0.75 1.5 2.5
Figura Ex.2. Sporul de armături pentru placa "A"
Pentru acoperişul normal, în ipoteza de încărcare p10 s-au ales armăturile:
• Câmp 7Φ6/m → Ac = 1.98 cm2/m
• Reazem 7Φ8m→ Ar = 3.50 cm2/m
şi au rezultat următoarele cantităţi de oţel pentru placa "A"
• Oţel pentru armare în câmp : Gc ≅ 112 kg/placă
• Oţel pentru armare pe reazem : Gr ≅ 100 kg/placă
Consumul total de oţel pentru o placă tip "A" este 212 kg ceea ce înseamnă 5.9 kg/m2
(în această cantitate nu sunt cuprinse suprapunerile, înnădirile ,etc).
Cu valorile sporurilor identificate în tabelul Ex.2 rezultă sporul consumului de oţel cu
valorile din tabelul Ex.3.
78
Tabelul Ex.3
Incărcare ΔAc ΔAr ΔGtot(kg)
2
Gc (kg) Gr(kg) Gtot(kg) Gtot/m
p10 --- 112.0 --- 100.0 212.0 5.90 ----
p11 +14% 128.0 +18% 118.0 246.0 6.80 34.0
p12 +28% 143.0 +33% 133.0 276.0 7.70 64.0
p13 +96% 220.0 +107% 207.0 427.0 11.9 215.0
p20 +6% 119.0 +9% 109.0 228.0 6.30 16.0
p21 +26% 141.0 +31% 131.0 272.0 7.60 60.0
p22 +39% 156.0 +44% 144.0 300.0 8.30 88.0
p23 +106% 231.0 +117% 217.0 448.0 12.4 236.0
p30 +20% 134.0 +25% 125.0 259.0 7.20 47.0
p31 +41% 158.0 +47% 147.0 305.0 8.5 93.0
p32 +54% 172.0 +60% 160.0 332.0 9.20 120.0
p33 +122% 248.0 +133% 233.0 481.0 13.4 269.0
Placa tip "B"
Tabelul Ex.4
Incărcare
2 2 2
Ac (cm /m) pc % Ar1 (cm /m) pr1 % Ar2 (cm /m) pr2 %
p10 1.69 0.10 4.41 0.26 3.28 0.19
p11 2.05 0.12 5.33 0.31 3.96 0.23
p12 2.29 0.13 6.00 0.36 4.40 0.26
p13 3.59 0.21 9.26 0.55 6.81 0.40
p20 1.89 0.11 4.92 0.29 3.65 0.21
p21 2.26 0.13 5.90 0.35 4.37 0.26
p22 2.48 0.14 6.52 0.39 4.83 0.28
p23 3.70 0.22 9.87 0.59 7.25 0.43
p30 2.15 0.12 5.62 0.33 4.17 0.25
p31 2.52 0.15 6.62 0.39 4.90 0.29
p32 2.57 0.15 7.25 0.43 5.35 0.32
p33 3.97 0.23 10.6 0.63 7.79 0.46
Placa tip "C"
Tabelul Ex.5
Incărcare
2 2
Ac (cm /m) pc % Ar (cm /m) pr %
p10 2.25 0.13 4.98 0.29
p11 2.71 0.16 6.04 0.36
p12 3.04 0.18 6.79 0.40
p13 4.63 0.27 10.53 0.63
p20 2.50 0.15 5.62 0.33
p21 2.99 0.17 6.68 0.40
p22 3.30 0.19 7.39 0.44
p23 4.92 0.29 11.23 0.67
p30 2.85 0.17 6.36 0.38
p31 3.44 0.20 7.50 0.45
p32 3.65 0.21 8.22 0.49
p33 5.29 0.31 12.12 0.72
79
2.25
2
1.75
1.5 normal
1.25 gav=1.5
1
0.75 gav=2.5
0.5
0.25 gav=7.5
0
0.75 1.5 2.5
Figura Ex.3. Sporul de armături pentru placa "C"
Comentarii
Din examinarea graficelor de mai sus, în corelare cu valorile procentelor de armare din
casetele poşate, rezultă următoarele:
• Pentru acoperişurile cu vegetaţie extensivă (gav = 1.5 kN/m2) sporul teoretic de
armătură faţă de acoperişul normal este de circa 10÷12%; în multe cazuri acest
spor poate fi mult mai mic datorită faptului că armarea efectivă se stabileşte în
funcţie de sortimentul barelor şi de necesitatea uniformizării armăturilor din
considerente constructive (numărul de bare pe 1 ml).
• Pentru acoperişurile cu vegetaţie semi-intensivă (gav = 2.5 kN/m2) sporul
teoretic de armătură este de circa 25%; dar sporul real poate fi mai mic cu
câteva procente din considerentele arătate mai sus
• Pentru acoperişurile cu vegetaţie intensivă (gav = 7.5 kN/m2) rezultatele
calculelor şi graficul... arată un spor teoretic care poate conduce la dublarea
consumului de oţel în raport cu acoperişul normal. În acelaşi timp procentele de
armare pentru momentele negative (de continuitate pe reazeme) depăşesc cu
mult valoare p ≅ 0.5% care este considerată optimă pentru plăcile armate cu oţel
PC52. Pentru aceste valori ale procentelor de armare există riscul deschiderii
fisurilor peste limitele admisibile (care depind de condiţiile concrete de
exploatare). În consecinţă pentru această categorie de încărcări este
recomandabil ca grosimea planşeelor curente să fie sporită cu 10÷15% pentru ca
procentele de armare să rămână ≤ 0.50%. Această situaţie se referă în special la
plăcile de colţ ale planşeelor (plăcile notate tip "C").
• Exemplificativ, în tabelul următor sunt date valorile armăturilor şi ale procentelor
de armare pentru o placă tip "C" cu încărcare corespunzătoare vegetaţiei
intensive pentru care s-a luat grosimea sporită hpl = 20 cm.
Tabelul Ex.6
Incărcare
2
Ar (cm /m) pr %
p10 4.37 0.21
p13 9.14 0.45
p20 4.87 0.24
p23 9.74 0.48
p30 5.56 0.27
p33 10.48 0.52
80
• Pentru toate tipurile de vegetaţie, sporurile relative ale consumurilor scad odată
cu creşterea încărcării utile pe planşeu
1.2. Calculul grinzilor planşeului
Încărcările pe grinzile interioare ale planşeului sunt date în tabelul Ex.7 împreună cu
momentele încovoietoare considerate egale în câmp şi pe reazem
pL2
Mc = Mr = ≅ 2.6 p
14
Calculul armăturilor s-a făcut considerând grinda cu dimensiunile 30 × 60 cm (fără
aportul plăcii la momentele pozitive)
Tabelul Ex.7
Incărcare Incărcare Momente
Aa p% Δp%
pe placă pe grindă încovoietoare
p10 9.9 2.97 7.72 4.67 0.27 1.00
p11 11.9 3.57 9.28 5.65 0.33 1.22
p12 13.3 3.99 10.37 6.35 0.37 1.36
p13 20.0 6.09 15.83 9.95 0.58 2.14
p20 11.0 3.30 8.58 5.21 0.30 1.00
p21 13.1 3.93 10.21 6.24 0.37 1.23
p22 14.4 4.32 11.23 6.90 0.40 1.33
p23 21.2 6.36 16.53 10.74 0.61 2.03
p30 12.5 3.75 9.75 5.95 0.35 1.00
p31 14.6 4.38 11.38 7.00 0.41 1.16
p32 15.9 4.77 12.40 7.66 0.49 1.39
p33 22.7 6.81 17.70 11.24 0.66 1.88
Dacă pentru cazul încărcării p10 se adoptă armarea în câmp şi pe reazem cu

Aac = Aar = 3Φ14 PC52 = 4.62 cm2, consumul de oţel în armăturile longitudinale pentru
o travee intermediară va fi Garm ≅32.7 kg/travee. În mod corespunzător variază şi
cantitatea de armătură transversală.
Considerând iarăşi ca reper situaţia de încărcare p10 sporul cantităţii de oţel pentru o
travee intermediară rezultă din tabelul Ex.8
Tabelul Ex.8
ΔGarm
Incărcare Aa ΔAa
(travee)
pe grindă 2
cm % kg
p10 4.67 --- ---
p11 5.65 +21.0% +6.90
p12 6.35 +36.0% +11.8
p13 9.95 +113.0% +37.0
p20 5.21 +12.0% +3.90
p21 6.24 +34.0% +11.1
p22 6.90 +48.0% +15.7
p23 10.74 +130.0% +42.5
p30 5.95 +28.0% +9.2
p31 7.00 +50.0% +16.5
p32 7.66 +64.0% +20.9
p33 11.24 +141.0% +46.1
81
Notă. Armarea propusă nu a luat în considerare cerinţele specifice solicitărilor seismice
(procentul minim de armare pentru reazeme).
Comentarii.
• Variaţia sporului de armături longitudinale urmează tendinţa sporului de armături

din placă.
• Pentru acoperişurile cu vegetaţie intensivă sporul procentelor de armare este
foarte mare şi sugerează necesitatea sporirii înălţimii grinzilor.
• În cazul în care planşeul face parte dintr-o structură cu pereţi portanţi (din beton
armat sau din zidărie) sporurile de încărcare aduse pe pereţii structurali nu
necesită consumuri suplimentare pentru pereţi.
2. Acoperiş metalic cu travee t = 6.00 m
S-a examinat variaţia consumului de oţel pentru pane.

Variaţia consumului de oţel s-a evaluat în următoarele condiţii:
• Greutatea proprie a acoperişului gn = 1.0 kN/m2
• Încărcarea de exploatare qk = 0.75 kN/m2 (acoperiş necirculabil)
• Încărcarea din substraturi şi vegetaţie:
- vegetaţie extensivă : gav = 1.50 kN/m2
- vegetaţie semi-intensivă : gav = 2.50 kN/m2
Încărcarea totală pentru situaţia de proiectare permanentă este
• pa = 1.35 × 1.0 + 1.50 × 0.75 ≅ 2.50 KN/m2 (acoperiş normal)
• pb = 1.35 ×(1.0 + 1.50) + 1.50 × 0.75 = 4.50 kN/m2 (acoperiş cu vegetaţie
extensivă)
• pc = 1.35 × (1.0 + 2.5) + 1.50 × 0.75 = 5.85 kN/m2 (acoperiş cu vegetaţie semi -
intensivă)
Materiale
• OL52 cu R = 300 N/mm2 = 3000 daN/cm2
Condiţia de rigiditate
• fcalc ≤ 0.005 L = 3.0 cm
S-a considerat că panele sunt dispuse la d = 1.5 m
Au rezultat următoarele valori ale consumului de oţel
Tabelul Ex.9
Incărcare M W nec Inec gpana
3 4 Profil Δg %
kN/m kN.m cm cm kg/m
pa = 3.75 16.8 56.0 960 I 16 17.9 ----
pb = 4.50 30.4 101.3 1728 I 20 26.3 +47%
pc= 5.85 39.6 132.0 2246 I 22 31.1 +74%
82
Comentarii.
• Valorile din tabel confirmă creşterea importantă a consumului de oţel provenită

din încărcarea suplimentară adusă de straturile de vegetaţie în cazul
acoperişurilor metalice.
• Dimensionarea a rezultat din cerinţa de rigiditate. Este posibil ca folosind alte
tipuri de pane (pane cu zăbrele, de exemplu, cu randament secţional superior),
să rezulte sporuri de consumuri mai mici.
83
Redactarea 2
ANEXA 7
INFORMATIVĂ
DETALII DE ALCĂTUIRE INCLUZÂND ALCĂTUIREA PROTECŢIEI VERZI

(este obligatorie punerea acestora de acord cu detaliile propuse de producătorii de
sisteme de acoperişuri verzi)
A. detalii de câmp
Figura 1 - Acoperiş verde cu sistem termo-hidroizolant în alcătuire inversă

(hidroizolaţie cu rol şi de barieră contra vaporilor şi termoizolaţie cu rol şi de protecţie
a hidroizolaţiei).
În această soluţie termoizolaţia se realizează exclusiv din plăci de polistiren

extrudat. Peste ele se prevede un strat de aerare cu rol de îndepărtare a umidităţii
din alcătuirea substratului, pentru a nu se diminua performanţele termice ale stratului
de polistiren.
Tipul specific de produs pentru asigurarea funcţiunii de drenare şi de retenţie a apei

reprezintă şi o barieră împotriva rădăcinilor.
Peste stratul filtrant – şi înfăşurate în acesta – sunt canalele de preluare a apei din
substrat şi conducere a ei către dispozitivele pluviale.
84
Redactarea 2
Figura 2 - Acoperiş verde cu sistem termo-hidroizolant în alcătuire „clasică”
În funcţie de tipul termoizolaţiei (rezistentă mecanic, elastică sau compresibilă) şapa

poate fi simplă sau armată (este armată în cazul termoizolaţiilor compresibile). În
cazul şapelor armate este obligatorie prevederea unui strat de difuzie-
decompresiune-compensare 1 peste şapă, pentru eliminarea vaporilor din spaţiul
dintre bariera contra vaporilor şi hidroizolaţie.
Dacă nu se precizează în mod explicit prin specificaţia tehnică a hidroizolaţiei că
aceasta rezistă şi la acţiunea rădăcinilor, se va dispune o barieră împotriva
rădăcinilor de sine stătătoare.
Există membrane hidroizolante care asigură atât funcţiunea de difuzie-
decompresiune-compensare cât şi pe cea de barieră împotriva rădăcinilor, pe lângă
cea implicită de hidroizolaţie
reprezintă şi o barieră împotriva rădăcinilor.
1
Insistăm în utilizarea termenului difuzie-decompresiune-compensare deoarece în această poziţie specifică,
stratul de difuzie mai îndeplineşte şi alte funcţiuni: realizează o echilibrare a presiunii vaporilor de apă între
interior şi exterior – decompresiune - şi realizează o separare între straturile de sub hidroizolaţie şi hidroizolaţie,
care este mai expusă acţiunii agenţilor de mediu, permiţând astfel compensarea mişcării acesteia faţă de suport
85
Redactarea 2

Stratul de difuzie de sub bariera contra vaporilor se prevede întotdeauna dacă
umiditatea relativă a aerului interior este >60% şi întotdeauna peste betoane de
pantă.
Acesta s-ar mai putea prevedea dacă structura termo-hidroizolantă se realizează în
anotimp ploios sau dacă se estimează că în următorul sezon rece clădirea nu va fi
încălzită, pentru eliminarea în exterior a umidităţii de construcţie.


reprezintă şi o barieră (suplimentară) împotriva rădăcinilor şi un strat de aerare în
acelaşi timp.
În cazul utilizării acestor produse din materiale plastice, de tip „cofraj de ouă” nu este
nevoie de prevederea de conducte de colectare a apei şi de conducere spre
dispozitivele de scurgere.
86
Redactarea 2
Optarea pentru un strat drenant din material granular este posibilă dar trebuie avută
în vedere provenienţa materialului granular, dat fiind că pietrişul de râu trebuie spălat
(seminţele purtate de vânt pot încolţi şi apare vegetaţie acolo unde nu este
recomandat) iar produsele pe bază de betoane sau calcare pot colmata scurgerile
pluviale.
87
Redactarea 2
Figura 5 - Acoperiş verde cu sistem termo-hidroizolant

cu termoizolaţia sub betonul de pantă
alcătuire posibilă în cazul plăcilor termoizolante compresibile sau
– nearmând stratul de beton de pantă –
în cazul plăcilor termoizolante rezistente de mari dimensiuni



reprezintă şi o barieră (suplimentară) împotriva rădăcinilor.
88
Redactarea 2
Figura 6 - Acoperiş verde cu sistem termo-hidroizolant cu alcătuire ventilată
alcătuire pentru acoperişuri verzi de tip extensiv, cu substrat cu grosime mică.
În acest caz se utilizează plăci cu rol drenant din materiale uşoare şi posibil cutii care
includ toate componentele alcătuirii verzi (vegetaţie, substrat, strat filtrant, strat
drenant, barieră contra rădăcinilor).
De altfel şi termoizolaţia trebuie să fie uşoară şi să nu necesite prevederea altor

straturi grele deasupra (şape diverse)
Se recomandă prevederea explicită a barierei contra rădăcinilor şi posibil şi a

stratului de aerare, dat fiind suportul (astereala) realizat din material putrescibil.
Funcţiunea de eliminare a eventualei umidităţi stagnante pe hidroizolaţie se poate
realiza şi dacă elementul de drenare are faţa inferioară riflată.
89
Redactarea 2
Figura 7 - Acoperiş verde cu sistem termo-hidroizolant pe structură din lemn.

Panta versantului este, în cazul de faţă, >150
Alcătuire pentru acoperişuri verzi de tip extensiv, cu substrat cu grosime mică.


drenant, barieră contra rădăcinilor)
De altfel şi termoizolaţia trebuie să fie uşoară şi să nu necesite prevederea altor

straturi grele deasupra (şape diverse)
Peste substrat se prevede o reţea anti-alunecare (antieroziune) cu rolul stabilizării

substratului pe versant pe perioada consolidării stratului de vegetaţie.
90
Redactarea 2
Figura 8 - Acoperiş verde cu sistem termo-hidroizolant pe structură metalică
Alcătuire pentru acoperişuri verzi de tip extensiv, cu substrat cu grosime mică.


drenant, barieră contra rădăcinilor)
91
Redactarea 2
B. racordare cu aticul
Figura 9 - Alcătuire termo-hidroizolantă pe suport din beton armat
Alcătuirea termo-hidroizolantă se realizează conform normativului corespunzător, cu

ridicarea straturilor de termoizolaţie, a celor de difuzie şi a hidroizolaţiei pe atic.
Stratul filtrant se ridică până la limita superioară a substratului.
Perimetral se prevede un strat din agregate minerale (32/64mm), de minimum 50cm,

din considerente de securitate la incendiu.
Între substrat şi elementul perimetral de pietriş există un opritor perforat, îmbrăcat de

asemenea cu material filtrant.
92
Redactarea 2
Perimetral se prevede un strat de pietriş spălat (32/64mm) sau dale prefabricate, de

minimum 50cm, din considerente de securitate la incendiu.

93
Redactarea 2
Există posibilitatea colectării apelor pluviale în zona din apropierea aticului, pentru a
nu întrerupe continuitatea suprafeţei de vegetaţie. Soluţia are dezavantajul că
necesită o manoperă foarte corectă, dată fiind nevoia de racordare a straturilor atât
la dispozitivele de scurgere a apelor pluviale cât şi la atic.
Perimetral se prevede un strat de pietriş (spălat) sau dale prefabricate, de minimum

50cm, din considerente de securitate la incendiu.

94
Redactarea 2
Figura 12 - Alcătuire termo-hidroizolantă pe suport metalic
Alcătuire pentru acoperişuri verzi de tip extensiv,
Cu cât dispozitivul de scurgere a apelor pluviale este mai departe de atic, rezolvarea
este (probabil) mai sigură, existând posibilitatea fizică de racordare a straturilor în
mod corect.
Dispozitivele de scurgere a apelor pluviale au dimensiunile corespunzătoare pentru

ca faţa capacului să ajungă la faţa stratului drenant.
Este obligatoriu ca toate accesoriile să fie achiziţionate de la aceeaşi firmă

producătoare de sisteme de acoperişuri verzi, pentru a nu exista incompatibilităţi
între componente.
95
Redactarea 2
C. racordarea cu un perete supraînălţat

ridicarea straturilor de termoizolaţie, a celor de difuzie şi a hidroizolaţiei pe perete (cu
minimum 30cm de la cota hidroizolaţiei sau cu minimum 10cm de la finit).
Perimetral se prevede un strat de pietriş (32/64mm) sau dale prefabricate montate

uscat, de minimum 50cm, din considerente de securitate la incendiu.

96
Redactarea 2

ridicarea straturilor de termoizolaţie, a celor de difuzie şi a hidroizolaţiei pe perete (cu
minimum 30cm de la cota hidroizolaţiei sau cu minimum 10cm de la finit).
Perimetral se prevede o suprafaţă de minimum 50cm, realizată cu dale prefabricate

montate uscat, din considerente de securitate la incendiu.
Între dalele prefabricate şi hidroizolaţie trebuie prevăzut un rost de mişcare de
minimum 20mm.
Hidroizolaţia care se ridică pe perete trebuie să fie rezistentă la acţiunea radiaţiilor
UV şi a IR, sau trebuie protejată corespunzător.
În loc de agrafa şi protecţia metalică se pot prevedea alte sisteme pentru protecţia
straturilor care se ridică pe perete (elemente prefabricate încastrate, reborduri
turnate ş.a.)

97
Redactarea 2
Figura 15 - Alcătuire termo-hidroizolantă pe suport din tablă cutată
Între structura metalică şi elementul prefabricat de faţadă există un rost de dilatare

care va fi tratat corespunzător, straturile de difuzie, termoizolaţia, hidroizolaţia,
bariera contra rădăcinilor, stratul filtrant ridicându-se corespunzător pe perete.
Bariera contra vaporilor preia rostul de dilatare.
98
Redactarea 2
Figura 16 - Alcătuire termo-hidroizolantă pe planşeu din lemn
Fiind o structură „uşoară” este necesar ca şi structura termo-hidroizolantă să fie

uşoară, adică termoizolaţia trebuie să fie eficientă (ca să nu fie nevoie de o grosime
mare pentru asigurarea performanţei termice corespunzătoare) şi uşoară.
Acelaşi lucru este valabil pentru straturile care constituie structura „verde”: stratul
drenant trebuie să fie uşor şi – preferabil – să includă şi alte funcţiuni: barieră contra
rădăcinilor, retenţie de apă, strat filtrant, suport pentru substrat. Tipul de acoperiş
verde pe care îl suportă rezonabil din punct de vedere tehnic şi economic planşeul
din lemn este acoperişul în sistem extensiv.
99
Redactarea 2
Figura 17 - Racordare cu un perete supraînălţat transversal pe pantă
Fiind structuri diferite – şarpanta de lemn şi peretele din zidărie sau beton (în detaliul
prezentat), este necesară asigurarea mişcării independente a celor două structuri şi
deci rezolvarea cu măsuri de compensare a mişcării în zona de racordare a celor
două sisteme constructive.
Hidroizolaţia şi bariera împotriva rădăcinilor se ridică peste limita stratului drenant cu

minimum 15cm.
Stratul drenant de pietriş spălat (32/64mm) din dreptul racordării, de minim 50cm,
este prevăzut ca măsură de asigurare împotriva incendiului. Pentru acoperişuri cu
panta ≤ 50 este suficient pietrişul de râu; pentru pante până la 200 se prevede pietriş
mărgăritar (pietriş spart)
Fiind un acoperiş cu panta >150 stabilizarea versantului plantat este asigurată prin
dispunerea unei reţele antieroziune peste substrat.
100
Redactarea 2
D. Racordări marginale
Figura 18 - Alcătuire termo-hidroizolantă pe suport din beton armat,

cu scurgere exterioară
În cazul alcătuirilor cu scurgere exterioară, se prevede marginal un profil perimetral

de scurgere a apei, cu perforaţii, pentru a asigura scurgerea apei curate în jgheab.
Dalele prefabricate (dacă există) se montează pe pietriş spălat, pentru a împiedica
înfundarea jgheabului cu nisip, sau pe balast dacă stratul filtrant se ridică până
imediat sub cota finitului pardoselii.
101
Redactarea 2
Figura 19 - Acoperiş verde la construcţie subterană
Straturile filtrant şi drenant sunt prevăzute atât pe orizontală cât şi pe verticală, ele
ridicându-se până la limita superioară a substratului
102
Redactarea 2
E. relaţia cu alte pardoseli exterioare ale învelitorii

(acoperişuri verzi semi-intensive sau intensive)
Figura 20 - Terasă grădină intensivă – relaţia cu aleile pietonale
Atât stratul drenant cât şi bariera contra rădăcinilor sunt continui pe toată suprafaţa,
indiferent de tipul de protecţie a hidroizolaţiei: dale sau grădină.
Racordarea între cele două zone se face prin intermediul unor elemente
prefabricate, eventual prevăzute în interior cu strat filtrant.
Elementele prefabricate depăşesc ca înălţime cu minimum 30mm suprafaţa
exterioară a substratului, împiedicând astfel ca în cazul unei ploi puternice sau
grindini să se împroaşte cu noroi dalajul.
103
Redactarea 2
Figura 21 - Terasă grădină – relaţia cu aleile pietonale
prefabricate, eventual prevăzute în interior cu strat filtrant.
104
Redactarea 2
Figura 22 - Terasă grădină – relaţia cu aleile pietonale
prefabricate. Dacă prefabricatul respectiv este realizat din beton armat sau alte
produse prin care nu pot trece firele de nisip sau pământul fin, nu mai este nevoie de
prevederea stratului filtrant

Pardoseala supraînălţată se prevede numai dacă pe terasa grădină respectivă este

avută în vedere o o circulaţie uşoară.
105
Redactarea 2
Figura 23 - Relaţia terasă grădină – loc de joacă pentru copii
Protecţia hidrofugă a termoizolaţiei se justifică numai în cazul termoizolaţiilor

compresibile, peste care se prevede şapă armată, ca măsură de împiedicare a
pătrunderii umidităţii din şapă în termoizolaţie.
Se asigură continuitatea straturilor definitorii ale alcătuirii „verzi”: barieră contra

rădăcinilor, strat drenant.
Stratul filtrant se prevede numai acolo unde este prevăzut substratul pentru
vegetaţie, fiind legat exclusiv de acesta.
106
Redactarea 2
E. relaţia cu receptorii pluviali (scurgeri interioare)
Figura 24 - Relaţia terasă grădină – receptori pluviali
În cazul receptorilor pluviali sunt trei aspecte de urmărit:

1. cota finită a substratului trebuie să coincidă cu cota grătarului receptorului
pluvial (cu alte cuvinte receptorii pluviali nu trebuie să depăşească finitul
alcătuirii verzi)
2. hidroizolaţia se racordează la receptorul pluvial conform prevederilor din
normativul de specialitate (NP 040-2002 Normativ privind proiectarea, execuţia
şi exploatarea hidroizolaţiilor la clădiri)
3. gâtul (care are înălţimea substratului) receptorului pluvial trebuie înfăşurat în
strat filtrant, pentru împiedicarea pătrunderii particulelor fine din substrat,
sau… (a se vedea detaliul următor)
Fiind vorba despre o alcătuire termo-hidroizolată inversă, evidenţiem prevederea

stratului de aerare peste termoizolaţie.
107
Redactarea 2

alcătuirii verzi)
normativul de specialitate (NP 040-2002 Normativ privind proiectarea,
execuţia şi exploatarea hidroizolaţiilor la clădiri)
3. relaţia între substrat şi gâtul receptorului pluvial (care are înălţimea
substratului) poate fi făcută ridicând stratul filtrant la limita substratului ţi
prevăzând de jur împrejurul gâtului un strat drenant din pietriş de râu spălat
sau pietriş mărgăritar (spart).
Stratul drenant este realizat din plăci care asigură şi retenţia apei
108
Redactarea 2

alcătuirii verzi)
6. relaţia între substrat şi gâtul receptorului pluvial (care are înălţimea
substratului) poate fi făcută ridicând stratul filtrant la limita substratului ţi
prevăzând de jur împrejurul gâtului un strat drenant din pietriş de râu spălat
sau pietriş mărgăritar (spart).
Stratul drenant este realizat din agregate minerale (nu rezultate din prelucrarea
betonului sau de natură calcaroasă)
109
Redactarea 2

alcătuirii verzi)
3. gâtul (care are înălţimea substratului) receptorului pluvial se recomandă să fie
înglobat într-un strat drenant din agregate spălate (pietriş de râu) sau sparte
(pietriş mărgăritar) iar substratul să fie separat de stratul drenant printr-un
filtru
110
Redactarea 2
Receptorul pluvial poate avea un capac parafrunzar la cota finită a terasei-

grădină şi filtrarea apei se poate face prin prevederea unui dren din agregate
minerale (nu beton sau minerale calcaroase)
Stratul filtrant se ridică pe verticală până la limita superioară a substratului.
111
Redactarea 2
Se pot prevedea receptori pluviali protejaţi cu grile parafrunzar şi la poala învelitorii,

zona dedicată jgheabului mascat de pazie fiind rezolvată prin racordarea pe verticală
a hidroizolaţiei şi barierei contra rădăcinilor (ridicată minimum 15cm peste nivelul
stratului drenant) şi prin prevederea protecţiei granulare (pietriş de râu spălat sau
pietriş mărgăritar)
Pentru acoperişuri cu panta ≤ 50 este suficient pietrişul de râu; pentru pante până la
200 se prevede pietriş mărgăritar (pietriş spart)
Detaliul poate fi valabil la pante mai mici de 200, la pante mai mari existând pericolul
alunecării pietrişului.
112
Redactarea 2
O rezolvare uşor diferită (din punct de vedere al rezolvării poziţiei dispozitivului

receptor de ape pluviale şi încadrare a sa în geometria poalei streşinii şi de relaţie cu
pazia) este cea în care apa se scurge din receptor pe un lanţ.
Între dezavantajele acestei rezolvări (cu lanţ) am putea menţiona faptul că în cazul
ploilor torenţiale lanţul probabil nu va face faţă debitului de apă.
Racordarea cu un burlan cu cot în unghi de 600 sau 450 sau cu racordare curbă ar
putea reprezenta o soluţie mai potrivită pentru România.
113
Redactarea 2
F. Străpungeri prin învelitorile verzi
Figura 31 - Străpungere prin structura din beton armat
Protecţia hidrofugă a termoizolaţiei se justifică numai în cazul termoizolaţiilor

compresibile, peste care se prevede şapă armată, ca măsură de împiedicare a
pătrunderii umidităţii din şapă în termoizolaţie.

minimum 15cm.
Stratul drenant de pietriş spălat (32/64mm), din dreptul racordării cu elementul care
străpunge învelitoarea, de minim 50cm, este prevăzut ca măsură de asigurare
împotriva incendiului. Stratul drenant din agregate spălate (pietriş de râu) sau sparte
(pietriş mărgăritar) iar substratul să fie separat de stratul drenant printr-un filtru
Stratul filtrant se ridică pe verticală până la limita substratului
114
Redactarea 2
Figura 32 - Străpungere prin structura din lemn

minimum 15cm.
Bariera împotriva vaporilor se ridică şi ea, pentru a împiedica apa rezultată din
eventuale condensuri să ajungă în termoizolaţie
115
Redactarea 2
Figura 33 - Străpungere prin structura metalică

minimum 15cm.
Bariera împotriva vaporilor se ridică şi ea, pentru a împiedica apa rezultată din
eventuale condensuri să ajungă în termoizolaţie
116
Redactarea 2
G. Rosturi în câmpul învelitorii verzi
Figura 34 – Rosturi de dilatare
Rosturile de dilatare / tasare între clădiri sau tronsoane ale clădirilor se rezolvă
conform reglementărilor în vigoare (compensatori)
Din punct de vedere al alcătuirii verzi, în zona rostului se prevede un suport rezistent
din punct de vedere mecanic pentru substrat (de exemplu plăci prefabricate
minerale), care sprijină pe elementul drenant şi de retenţie a apei. Aceste plăci sunt
acoperite cu stratul filtrant, peste care se aplică substratul.
117
Redactarea 2
din punct de vedere mecanic pentru substrat (de exemplu plăci din mase plastice
rezistente, perforate sau plăci metalice tratate anticoroziv), care sprijină pe elementul
drenant şi de retenţie a apei. Aceste plăci sunt acoperite cu stratul filtrant
118
Redactarea 2
Rosturile de dilatare / tasare între clădiri sau tronsoane ale clădirilor se rezolvă
conform reglementărilor în vigoare (compensatori).
Această variantă este mai avantajoasă decât cele precedente din punct de vedere al
îndepărtării apei din zona rostului.
din punct de vedere mecanic pentru substrat (în acest exemplu plăci prefabricate
minerale), care sprijină pe elementul drenant şi de retenţie a apei.
Aceste plăci sunt acoperite cu stratul filtrant, peste care se aplică substratul.
119
Redactarea 2
din punct de vedere mecanic pentru substrat (de exemplu plăci din mase plastice
rezistente, perforate sau plăci metalice tratate anticoroziv), care sprijină pe elementul
drenant şi de retenţie a apei. Aceste plăci sunt acoperite cu stratul filtrant.
Acoperirea rostului poate avea un capac parafrunzar la cota finită a terasei-grădină

şi filtrarea apei se poate face prin prevederea unui dren din agregate minerale (nu
beton sau minerale calcaroase)
Stratul filtrant se ridică pe verticală până la limita superioară a substratului.
120
Redactarea 2
Figura 38 – Rost între două clădiri cu structura din lemn
Suportul (planşeul din lemn) fiind elastic, este necesar ca sub bariera contra
vaporilor să se prevadă un strat flotant, de separare, care permite mişcarea
suportului (astereala) fără ca această mişcare să inducă tensiuni (întindere, rupere)
în bariera contra vaporilor.
Şarpanta din lemn fiind o alcătuire uşoară este necesar ca şi alcătuirea termo-
hidroizolantă să fie uşoară şi să răspundă cerinţelor de izolare termică şi de
asemenea ca alcătuirea „verde” să fie uşoară.
Astfel stratul drenant este realizat din plăci din materiale plastice care asigură
simultan şi funcţiunea de strat de retenţie a apei şi de barieră contra rădăcinilor.
Tipul de acoperiş verde recomandat pentru construcţiile cu şarpantă din lemn este
acoperişul de tip extensiv. La panta ≥ 200 prevederea unei reţele (grile) bidirecţionale
pentru stabilizarea versantului este esenţială. Se poate prevedea peste substrat şi o
reţea contra eroziunii substratului versantului.
De jur împrejurul rostului se realizează stratul drenant din pietriş spălat sau pietriş
mărgăritar (32/64mm), de minimum 50cm.
121
Redactarea 2
Figura 39 – Racordare între o structură metalică şi una din beton armat.
Din punct de vedere al rezolvării acoperişului verde nu există elemente de noutate

faţă de cele prezentate anterior.
122
Redactarea 2
H. Racord la luminator
Figura 40 – Racordare între un acoperiş verde şi un lu minator
Hidroizolaţia şi bariera împotriva rădăcinilor se racordează la luminator. Straturile de

difuzie se ridică, având bariera contra vaporilor ca strat de separare între ele, numai
dacă se aerisesc în dreptul racordării la luminator, ceea ce este puţin probabil, date
fiind problemele de etanşare împotriva apei care curge de pe luminator. Dacă se
aerisesc prin alte părţi sau prin deflectoare, straturile de difuziune şi bariera contra
vaporilor nu se ridică pe verticală.
De jur împrejurul luminatorului se prevede un strat de pietriş de râu spălat sau de

pietriş mărgăritar (32/64mm), cu lăţime de minimum 50cm.
Stratul filtrant se ridică pe verticală până la limita finitului substratului.
123
Redactarea 2
I. Racordare cu fereastră
Figura 41 – Rcordarea unui acoperiş verde cu o fereastră
124
Redactarea 2
J. Racordare cu ferestre de mansardă
Figura 42 – Rcordarea unui acoperiş verde

cu o fereastră de mansardă
125
Redactarea 2
K. Rezolvări la streaşină
Figura 43 –
Streaşină de timpan
Acolo unde nu sunt prevăzute cutii cu vegetaţie precultivată, poala este rezolvată cu
bordură din agregate minerale (32/64mm), cu opritor perforat pe care se ridică stratul
filtrant
126
Redactarea 2
Figura 44 – streaşină de poală
Acolo unde nu sunt prevăzute cutii cu vegetaţie precultivată, poala este rezolvată cu
bordură din agregate minerale (32/64mm), cu opritor perforat pe care se ridică stratul
filtrant
127
Redactarea 2
Figura 45 – streaşină de poală
Elementele de asigurare a stabilităţii versantului de tip grilă arată că panta învelitorii

este cuprinsă între 200 şi 300.
128
Redactarea 2
L. Coame
Figura 46 – rezolvări la coamă
Asigurarea preluării apelor pluviale se face prin jgheaburi / canale de scurgere şi

direcţionare către jgheabul de poală sau burlan, protejate împotriva colmatării prin
înfăşurare în strat filtrant.

129
Redactarea 2
Toate membranele se petrec peste coame, fie că este vorba despre bariera contra
vaporilor, hidroizolaţie sau bariera împotriva rădăcinilor.
Se va avea în vedere direcţia vântului dominant înainte de începerea montării

membranelor şi se va lucra ţinând cont de acest aspect.

130
Redactarea 2
Toate membranele se petrec peste coame, fie că este vorba despre bariera contra
vaporilor, hidroizolaţie sau bariera împotriva rădăcinilor.
La pante ≥ 300 se utilizează covoare vegetale precultivate, în cutii care asigură

drenaj, retenţie a apei şi barieră contra rădăcinilor
131
Redactarea 2
Figura 49 – Exemplu de rezolvare a unei alcătuiri verzi extensive la coamă,

în cazul unui acoperiş într-o singură apă
La coamă, ca şi la poală şi lateral, se prevede stratul de pietriş spălat în grosime de

50cm.
În funcţie de pantă se prevede stratul anti-alunecare.
132
Redactarea 2
Figura 50 – Exemplu de rezolvare a unei alcătuiri verzi extensive la coamă,

în cazul unui acoperiş într-o singură apă
La coamă, ca şi la poală şi lateral, se prevede stratul de pietriş spălat în grosime de

50cm.
În funcţie de pantă se prevede stratul anti-alunecare.
133
Redactarea 2
M. Dolii
Figura 51 – Rezolvări la dolii
La pante ≥ 150 se utilizează reţele din ţesături pentru împiedicarea alunecării

substratului pe pantă (anti-eroziune)
Pentru împiedicarea pătrunderii substratului în dolie, la limita substratului se prevăd

opritoare unidirecţionale acoperite de hidroizolaţie şi de bariera contra rădăcinilor
În dolie se prevăd conducte de preluare a apei pluviale, îmbrăcate în material filtrant

şi îngropate în dren din material granular (pietriş de râu spălat sau pietriş
mărgăritar).
134
Redactarea 2
Figura 52 – Rezolvări la dolii

drenaj, retenţie a apei şi barieră contra rădăcinilor.
La pante ≥ 200 se utilizează reţele uni sau bidirecţionale pentru împiedicarea
alunecării substratului pe pantă (anti-eroziune)
Pentru împiedicarea pătrunderii substratului în dolie, la limita substratului se prevăd

opritoare unidirecţionale acoperite de hidroizolaţie şi de bariera contra rădăcinilor
În dolie se prevăd conducte de preluare a apei pluviale, îmbrăcate în material filtrant

şi îngropate în dren din material granular (pietriş de râu spălat sau pietriş
mărgăritar).
135
Redactarea 2
ANEXA 8
INFORMATIVĂ
(comentarii)
C. VI.1.4 În USA standardul ASTM E2400 - 06 Standard Guide for Selection,

Installation, and Maintenance of Plants for Green Roof Systems oferă
principalele informaţii necesare pentru redactarea temei de proiectare
structurală.
Standarde ASTM de referinţă:
E2114 Terminology for Sustainability Relative to the Performance of
Buildings
E631 Terminology of Building Constructions
C VI. 3.1 În USA determinarea încărcărilor permanente şi utile pe acoperişurile

verzi se face conform standardelor ASTM E2397 - 05 Standard
Practice for Determination of Dead Loads and Live Loads associated
with Green Roof Systems şi ASTM E2399 - 05 Standard Test Method
for Maximum Media
C29/C29M Test Method for Bulk Density (Unit Weight) and Voids in
Aggregate
Buildings
E2396 Test Method for Saturated Water Permeability of Granular
Drainage Media [Falling-Head Method] for Green Roof Systems
E2398 Test Method for Water Capture and Media Retention of
Geocomposite Drain Layers for Green Roof Systems
E2399 Test Method for Maximum Media Density for Dead Load
Analysis of Green Roof Systems
C VI. 3.1.1 Determinarea mai exactă a acumulării de apă în straturile de cultură se

poate face conform standardelor USA: ASTM E2398 - 05 Standard
Test Method for Water Capture and Media Retention of Geocomposite
Drain Layers for Green Roof Systems şi ASTM E2396 - 05 Standard
Test Method for Saturated Water Permeability of Granular Drainage
Media [Falling-Head Method] for Green Roof Systems.
D698 Test Methods for Laboratory Compaction Characteristics of Soil
Using Standard Effort (12 400 ft-lbf/ft3 (600 kN-m/m3))
Buildings
F1647 Test Methods for Organic Matter Content of Putting Green and
Sports Turf Root Zone Mixes
C29/C29M Test Method for Bulk Density (Unit Weight) and Voids in
Aggregate
136
Redactarea 2
Buildings
C VI.3.2.2. Bill Retzlaff realizează încercări în tunelul aerodinamic şi publică

rezultatele acestora în Wind Uplift of Green Roof Systems Final
Report, March 12, 2009 Southern Illinois University Edwardsville
C VII.5 Datele la care se face referire sunt preluate din cercetările americane
cuprinse în cartea autorilor Connelly, M, Hodgson, M, în Sound
Transmission Loss on Green Roofs, Greening Rooftops for Sustainable
Communities, Baltimore 2008
C VIII.11 Informaţiile au fost preluate din Schunck, E, Oster, H J, Bartel, R,

Kiessl, K, Roof Construction Manual, Birkhauser Publishers, 2003
C VIII.12 Informaţiile au fost preluate din Schunck, E, Oster, H J, Bartel, R,

Kiessl, K, Roof Construction Manual, Birkhauser Publishers, 2003
C X. Consideraţii economice
Datele existente în literatura de specialitate (corespunzătoare
experienţei din Canada), conform Peck, Steven & Kuhn, Monica: "
Design Guidelines for Green Roofs ", Ontario Association of Architects.
Peck, Steven, Callaghan, Chris & Kuhn, Monica: " Greenbacks from
green roofs: forging a new industry in Canada " Canada Mortgage
and Housing Corporation, March 1999, arată următoarea structură a
costurilor pentru realizarea acoperişurilor verzi:
− Proiectare şi urmărirea execuţiei → 10%

− Costul membranei rezistente la pătrunderea rădăcinilor →40%
− Materialele acoperişului verde (stratul de drenare, straturile de
cultură, straturile de protecţie,etc.) → 20%
− Vegetaţia → 5%
− Manopera de execuţie→ 15%
− Sistemul de irigare → 10%
137

Proiectarea Şi Execuţia Acoperişurilor Verzi PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proiectarea Şi Execuţia Acoperişurilor Verzi PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM “ION MINCU”

PROIECTAREA ŞI EXECUŢIA ACOPERIŞURILOR VERZI

prof. dr. arh. Ana-Maria DABIJA

Contract 440/22.12.2009 (nr. UAUIM-CCPEC 24/2009)

DIRECŢIA GENERALĂ TEHNICĂ ÎN CONSTRUCŢII

PROIECTAREA ŞI EXECUŢIA ACOPERIŞURILOR VERZI

Preşedinte, Manager General: prof. dr. arh. Emil Barbu POPESCU

Şef de proiect: prof. dr. arh. Ana-Maria DABIJA

DIRECŢIA GENERALĂ TEHNICĂ ÎN CONSTRUCŢII A M.D.R.T.

Director general: ing. Cristian Paul STAMATIADE

Responsabil lucrare MDRT: ing. Carmen BĂLAN

prof. dr. arh. Ana-Maria Dabija

arh. Eugen Popescu (capitolul IV)

Consultant pentru cerinţa “Securitate la incendiu”:

CAPITOLUL I - DISPOZIŢII GENERALE .................................................................. 3

CAPITOLUL II - REFERINŢE NORMATIVE PRINCIPALE ....................................... 4

CAPITOLUL III - TERMINOLOGIE ............................................................................ 5

CAPITOLUL IV - ELEMENTE GENERALE DE PROIECTARE A

CAPITOLUL V - ANALIZA STRATURILOR SPECIFICE ALE ÎNVELITORILOR

CAPITOLUL VI - PROIECTAREA STRUCTURALĂ A CLĂDIRILOR CU

CAPITOLUL VII - PROIECTAREA ACOPERIŞURILOR VERZI DIN PUNCT DE

CAPITOLUL VIII - PREVEDERI SPECIFICE PENTRU ACOPERIŞURI ÎN PANTĂ 41

CAPITOLUL IX - PRECIZĂRI PRIVIND EXECUŢIA ACOPERIŞURILOR VERZI .. 44

CAPITOLUL X - CONSIDERAŢII ECONOMICE ..................................................... 45

CAPITOLUL XI - AMENAJAREA ACOPERIŞURILOR VERZI PE CLĂDIRI

ANEXA 1 - Vegetaţia României ..............................................................................49

ANEXA 2 - Lista plantelor recomandate .............................................................. 53

ANEXA 3 - Plante, substraturi, cerinţe ecologice ............................................... 62

ANEXA 4 - Exemple de reţete şi plante în funcţie de substraturi ...................... 71

ANEXA 5 - Dicţionar de termeni botanici .............................................................72

ANEXA 6 - Evaluare consumuri suplimentare de materiale pentru structura

ANEXA 7 - Detalii de alcătuire …………………………………………………………84

ANEXA 8 - Comentarii …………………………………………………………………136

CAPITOLUL I - DISPOZIŢII GENERALE

Obiect şi domeniu de aplicare

I.1. Prezentul ghid detaliază condiţiile şi măsurile specifice necesare pentru

I.2 Ghidul furnizează informaţii pentru proiectarea, execuţia şi întreţinerea

I.3 Prevederile prezentului ghid vor fi aplicate la proiectele noi de acoperişuri

I.4 Prevederile prezentului ghid se adresează:

I.5 La realizarea acoperişurilor verzi se vor respecta prevederile din

I.6 Prevederile prezentului ghid se referă la alcătuirile amplasate deasupra

I.7 Ghidul nu se aplică alcătuirilor specifice pentru terenuri sportive sau

I.8 Învelitorile cu plante amplasate în ghivece, jardiniere sau în alte recipiente

CAPITOLUL II - REFERINŢE NORMATIVE PRINCIPALE

- NP 040-2002 Normativ privind proiectarea, execuţia şi exploatarea

Posibile referinţe de corelare a alcătuirii termo-hidro-izolante

- GP 0001-1996 Protecţia la zgomot. Ghid de proiectare şi

CAPITOLUL III - TERMINOLOGIE

acoperiş Subansamblu care delimitează construcţia la

Învelitoare Element de protecţie împotriva apelor meteorice

acoperiş în pantă Tip particular de acoperiş cu versanţi cu panta

acoperiş verde Acoperiş pe care este prevăzută în mod

acoperiş verde Tip de acoperiş verde în care nu este necesară

acoperiş verde Tip de acoperiş verde în care plantele (ierburi,

acoperiş verde Tip de acoperiş verde, plat, în care plantele –

acoperiş brun tip specific de acoperiş verde extensiv în care se

compost tip de îngrăşământ organic rezultat prin

cultivar dwarf a se vedea habitus

habitus înfățișare, port, aspect exterior, general al unei

hidroizolaţie structura etanşă, continuă şi omogenă de

Acoperiş terasă Tip particular de acoperiş cu panta versanţilor

mulci (mulch) Prin mulci (engl. mulch) se înţelege un strat de

culoare neagră care împiedică răsărirea şi