Notiuni introductive

Dreptul concurentei a fost definit ca fiind ansamblu de reglementari, menite sa asigure in raporturile
de piata interne si internationale existenta si exercitiul normal al competitiei dintre agentii economici in lupta
pentru castigarea, extinderea si pastrarea clientelei.
In actuala reglementare, Legea concurentei pune accentul pe promovarea intereselor consumatorilor
care ar fi astfel, alaturi de intreprinderi, beneficiarii mentinerii unui mediu concurential normal
In ce priveste natura juridica, aceasta ramura de drept poate fi considerata ca facand parte din, in
principiu, din categoria dreptului public, deoarece cuprinde norme imperativ-prohibitive a caror respectare este
monitorizata in numeroase cazuri de organe specializate ale administratiei publice, cum ar fi Consiliul
Concurentei
Dreptul concurentei are ca obiect de reglementare relatiile sociale dintre agentii economici care
trebuie desfasurate in asa fel incat sa se asigure prevenirea practicilor anticoncurentiale din partea unor
intreprinderi sau asocieri de intreprinderi ce se pot concretiza in acorduri, decizii sau practici concertate,
restrictive de concurenta precum si in abuz de pozitie dominanta, comportamentul monopolist al concertarilor
economice pe piata concurentiala cat si faptele de concurenta neloiala care afecteaza agentii economici,
distorsionand mediul concurential.
Al doilea obiect important il constituie reglarea relatiilor dintre agentii economici, astfel incat sa se
asigure o reala protective a consumatorilor.
Potrivit art. 1 din Legea Concurentei nr. 21/1996, normele juridice specifice dreptului concurentei au
drept scop protectia, mentinerea si stimularea concurentei si a unui mediu concurential normal, in vederea
promovarii intereselor consumatorilor.
Izvoarele internationale ale dreptului concurentei sunt conventiile care au menirea de a asigura
existenta unui mediu concurential corect.
Izvoarele dreptului concurentei in cadrul Uniunii Europene, care se regasesc in documentele Uniunii,
asigura conditiile propice unei concurente loiala si reprezinta o premisa a functionarii a pietei unice Uniunii
Europene.
Tratatul privind Functionarea UE art 101 si art 102.
Izvoarele interne ale dreptului concurentei sunt :
 Constitutia Romaniei care stipuleaza in art. 135 alin. 1 ca economia Romaniei este economie de
piata bazata pe libera iniatiativa si concurenta
 Legea 21/1996 a concurentei, republicata cu modificarile si completarile ulterioarele
 Legea 145/5 iulie 2011, pentru aprobarea OUG nr. 75/2010 privind modificarea si completarea
Legii concurentei nr 21/1996
 Legea nr 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale(toate se gasesc pe site-ul Consiliului
Concurentei)
 Principii care guverneaza dreptul concurentei
Din continutul reglementarilor, la nivel national se desprind mai multe reguli cu caracter de principiu
- principiul liberei concurente consacrat prin art. 135 din Constitutia Romaniei si celelalte acte
normative din domeniu;
- principiul liberei stabiliri a preturilor care este prevazut in art. 4 alin 1 din legea 21/1996, consta in
aceea ca in principiu preturile produselor, tarifelor, serviciilor si lucrarilor se determina in mod liber prin
concurenta pe baza cererii si ofertei;
In cadrul unor activitati cu caracter de monopol natural sau al unor activitati economice stabilite prin
lege, preturile si tarifele se determina si se ajusteaza cu avizul Ministerului Finantelor Publice desigur cu
exceptia celor pentru care prin legi speciale sunt prevazute ale competente.
In sectoarele economice sau pe piete unde concurenta etse exclusa sau substantial restransa prin efectul
unei legi sau datorita existentei unei pozitii de monopol, Guvernul cu avizul Consiliului Concurentei poate prin
hotarare sa instituie forme corespunzatoare de control al preturilor pentru o perioada de cel mult 3 ani, care
poate fi prelungita succesiv pe durate de cel mult 1 an. De asemenea poate intervene si pentru situatii de criza
sau de imprejurari exceptionale.
- principiul interzicerilor practicilor anticoncurentiale si monopoliste- pot caruia legea interzice
intelegerile, deciziile sau practicile concertate ale intreprinderi sau asociatiilor de intreprinderi, abuzul de
pozitie dominant, ajutorul de stat (art 5, 6, 9);
- principiul eticii concurentiale- consta in obligatia comerciantilor de a isi exercita activitatea cu buna-
credinta potrivit uzantelor cinstite cu respectarea intereselor consumatorilor si a cerintelor concurentei loiale;
- principiul aplicarii obligatorii a normelor de drept al concurentei -Aceasta sarcina revine Consiliului
Concurentei ca autoritate administrativa nationala, in domeniul concurentei, autonoma si investita cu puteri
depline pentru realizarea scopului respective;
- principiul aplicarii directe in dreptul national al unor reglementari ale Uniunii Europene privind
concurenta, astfel consiliul concurentei aplica dispozitiile art. 101 si 102 din Tratatul privind functionarea
Uniunii Europene , potrivit Reglementului Consiliului CE nr 1/2002 al Consiliului din 16 decembrie 2002 in
cazurile in faptele intreprinderilor pot afecta comertul intre statele membre ale Uniunii Europene;
- principiul sanctionarii agentilor vinovati care consta in faptul ca nerespectarea normelor imperative
privind modul in care trebuie sa se realizeze concurenta intre intreprinderi sau asociatii de intreprinderi are ca
efect dispunerea masurilor de restabilire a legalitatii din partea Consiliului Concurentei precum si aplicarea
sanctiunilor specifice dreptului concurentei (contraventionale sau penale). De asemenea, cand un concurent a
fost pagubit prin actiunile ilicite ale altui concurent, acesta din urma poate fi obligat la plata de daune materiale
si morale.
 Raportul juridic de concurenta

Raportul juridic de concurenta consta in legatura ce se naste intre stat si intreprinderile sau asociatiile
de intreprinderi care opereaza pe piata in cadrul caruia statul pretinde o anumita conduita in ce priveste
respectarea normelor legale pentru a asigura o concurenta corecta, iar agentii economici le respecta de buna
voie (raport de conformare) sau le incalc prin realizarea de practici anticoncurentiale, situatie in care intervine
forta coercitiva a statului prin Consiliul Concurentei stabilindu-se raspunderea materiala, contraventionala sau
chiar penala a intreprinderilor vinovate (raport de conflict).
Subiectii raportului juridic de dreptul concurentei sunt intreprinderile si asociatiile de intreprinderi
care functioneaza pe piata, si statul, care le impune o anumita conduita.
Agentii economici formeaza subiectul pasiv, iar statul este subiectul activ.
Continutul raportului juridic de concurenta este format din totalitatea dr si oblig participantilor la
acest raport.
Obiectul raportului juridic de concurenta este format din anumite actiuni pe care titularul dreptului le
efectueaza sau le poate pretinde si pe care celalalt subiec este obligat sa le savarseasca sau sa se abtina de a le
savarsi.
Raportul de conformare- Momentul nasterii raportului, se naste din mom intrarii in vigoare a normei
juridice imperative in domeniul concurentei si se desfasoara prin impunerea cerintei de respectare a regulii de
conduita pe care o instituie, pana la data iesirii din vigoare a acestor norme juridice, iar rap jur de conflict se
naste prin sav unei fapte care incalca normele ce impun o anumita conduita concurentiala.
Stingerea raportului juridic de concurenta – raportul juridic de concurenta dureaza pana la abrogarea
normei, care impune o obligatie imperativa pt agentii economici, iar raportul juridic de conflict inceteaza prin
aplicarea sanctiunilor dispuse de lege si a celorlalte masuri, inclusiv restabilirea situatiei anterioare.

Consiliul concurentei

Urmareste concurenta mediului de aafcere, prin stimularea si mentinerea unui mediu concurential
normal, in vederea promovarii intereselor consumatorilor, conform prevederilor art 16-32 din Legea
concurentei nr 21/1996.
Autoritatea Nationala Administrativa avand menirea de asigura respectarea relementarilor in domeniu, iar
in cazurile de incalcare a normelor respective, va aplica sancitunile prevazute de lege si masurile necesare
pentru restabilirea concurentei oneste.
Conform art 17, plenul consiliului concurentei este un organ colegial format din 7 membri. Avem un
presedinte, 2 vice-presedinti a carei functie este asimilata celei de secretar de stat si 4 consilier de concurenta a
carei functie este asimilata de secretari de stat. Calitatea de membru CC este incompatibila cu exeritarea
oricarei activitati profesionale sau de consultanta.
 Membri CC nu pot fi desemnati de experti sau arbitrii, nici de catre parti sau instanta judecatoreasca sau
de catre o alta institutie. Membri CC si inspectorii de concurenta nu pot face parte din partied sau alte
formatiuni politice.
Art 27, Consiliul concurentei adopta regulamentele si instructiuni, emite ordine, ia decizii, formuleaza
avize, face recomandari si elaboreaza rapoarte carte UE.
Deciziile consiliului concurentei sunt acte cu caracter unilateral prin care se constata incalcarea
prevederilor legii si se aplica sanctiunile corespunzatoare, dispunandu-se totodata masurile necesare restabilirii
mediului concurential, se acorda accesul la informatii confidentiale, se solutioneaza plangerile formulate in
baza dispozitiilor prezentei legi, precum si cererile si notificarile privind concentrarile economice.

Protectia pietei de practici care afecteaza concurenta libera

Legea 21/1996 nu reglementeaza toate actele care pot aduce atingere concurentei si consumatorilor, ci
numai pe acelea care afecteaza piata in ansamblul ei.
Aceste acte sunt numite practici restrictive de concurenta sau fapte monopoliste la care se adauga si
actele autoritatilor care aduc atingere liberei concurente spre a le deosebi de practicile de concurenta neloiala,
reglementate prin legea nr 11/1991.
Ambele categorii de practici sunt contrare uzantelor comerciale corecte si afecteaza concurenta intre
agentii economici cat si interesele consumatorilor
Practicile restrictive de concurenta aduc atingere pietei in intregul ei, adica afecteaza un numar
nedeterminat de agenti economici si pe consumatori prin incalcarea normelor economice ale pietei libere iar
practicile de concurenta neloiala sunt indreptate impotriva unuia sau unor agenti economici determinati
urmarind sa elimine anumit rivali de pe piata prin acapararea ilicita a clientelei acestora.
Nu numai intreprinderile savarsesc practice anticoncurentiale. Pot face acest lucru si alte autoritati sau
institutii publice care acorda ajutoare operatorilor economici sau dispun alte masuri care afecteaza libera
concurenta.
-Intelegeri, decizii si practici concertate care afecteaza concurenta.
Art 5 alin (1) din legea concurentei reglementeaza urmatoarele fapte anticoncurentiale realizate de
intreprinderi, intelegeri, decizii si practici concertate care afecteaza concurenta.
Intelegerea reprezinta potrivit dreptului Uniunii Europene si national orice acord dip sau multilateral,
scris sau oral, public sau secret, indiferent de denumire intre mai multe intreprinderi sau operatori economici.
Ea este ilicita cand are ca scop denaturarea concurentei.
Deciziile de asociere reprezinta o manifestare de vointa preliminara prin care un operator economic
independent consimte sa realizeze o grupare impreuna cu alte entiati, cooperare anticoncurentiala devenind
operanta doar dupa ce este finalizata printr-un acord. Atunci cand are ca obiectiv afactarea concurentei loiale,
acordul este ilicit.
 Notiunea de practica concertata desemneaza sau presupune o stare de fapt ce rezulta din
comportamentul coordonant al intreprinderilor sau operatorilor economici care este ilicit cand se opereaza
pentru realizarea de practici anticoncurentiale constand in substituirea cu buna stiinta a riscurilor concurentei
normale cu o cooperare nefireasca.
*Cazuri in care intelegerile, deciziile si practicile concertate sunt interzise( practici
anticoncurentiale)
- Sunt interzise intelegerile, deciziile, practicile concertate ale intreprinderilor sau asociatilor de
intreprinderi atunci cand ca obiect sau ca efect impiedicarea, restrangerea sau denaturarea concurentei pe piata
romaneasca sau pe o parte a acesteia in special cele care stabilesc direct sau indirect preturi de cumparare sau
de vanzare sau orice alte conditii de tranzactionare;
- limiteaza sau controleaza productia, comercializarea, dezvoltarea tehnica sau investitiile;
- impart pietele sau sursele de aprovizionare;
- aplica in raporturile cu partenerii comerciali conditii inegale la prestatii echivalente provocand in acest
fel unora dintre ei un dezavantaj concurential;
- conditioneaza incheierea contractelor de accepare de catre parteneri a unor prestatii suplimentare care
prin natura lor sau in conformitate cu uzantele comerciale nu au legatura cu obiectul acestor contracte;
- convin sa participe in mod concertat cu oferte trucate la licitatii sau la orice alte forme de concurs de
oferte;
- elimina de piata alti concurenti;
- limiteaza sau impiedica accesul pe piata si libertatea exercitarii concurentei de catre alte intreprinderi
precum si intelegerile de a nu cumpara de la sau de a nu vinde catre anumite intreprinderi fara o justificare
rezonabila (art 5 alin 1 litera a-g din legea concurentei) (posibil subiect de examen).

Cazuri in care sunt permise practicile prezentate anterior prevazute la art.5 alin.1.
Se acorda exceptarea individuala de la practicile interzise aratate anterior, prevazute la art.5 alin.1, daca
ele indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
a-contribuie la imbunatatirea productiei si distributiei de marfuri sau la promovarea progresului tehnic
sau economic asigurand in acelasi timp consumatorilor un avantaj corespunzator celui realizat de partile la
respectiva intelegere, decizie sau practica concentrata.
b-impun intreprinderilor in cauza doar acele restrictii ce sunt indispensabile pt atingerea acestor
obiective.
c-nu ofera interprienderilor posibilitatea de a elimina concurenta de pe o partea substantiala a pietii
produselor in cauza.

Interdictiile prezentate prin art.5 alin.1 din Legea 21/1996 nu se aplica pt urmatoarele situatii in
care:
1-Intelegerile, deciziile si practicile concertrate sunt considerate licite sau permise. In cazul in care cota
de piata cumulata detinute de partile la o intelegere nu depaseste 10% pe niciuna dintre pietele relevante
afectate de aceste acorduri atunci cand aceasta este incheiata intre intreprinderi ce sunt concurenti existenti sau
potentiali pe una dintre aceste piete.
 2-In cazul in care cota de piata detinuta de fiecare dintre partile la o intelegere decizie sau practici
concertate, nu depaseste 15% pe niciuna dintre pietele relevante, afectate de intelegere atunci cand aceasta este
incheiata intre inteprinderi ce nu sunt concurente, concurenti, existenti sau potentiali pe niciuna dintre aceste
piete.
3-Iar in cazul in care este dificil sa se stabileasca daca este vorba de o intelegere, decizie sau practici
concertate, intre concurenti sau neconcurenti, se aplica pragul de 10%.
Cand pe o piata relevanta concurenta este restransa datorita efectului cumulativ al unor intelege sau
practici concentrate, decizii, vanzare de bunuri sau servicii incheiate cu diversi distribuitori cu producatori, daca
pragurile aratate se afla sub cota de 5% , atat pt acordurile incheiate intre concurenti cat si pt cele incheiate intre
neconcurenti, nu functioneaza interdictiile.
Se considera ca intelegerile, deciziile sau practicile concentrate nu restrang concurenta, fiind deci licite,
in cazul in care cotele de piata ale acestora cumulate depasesc pragurile de 10%, 15% respectiv 5% prezentate
anterior cu mai putin de 2 puncte procentuale inclusiv: in cursul a doi ani calendaristici succesivi.
Chiar daca sunt respectate masurile respective privind cotele de piata, in care se situeaza sub 15%, 10%
sau 5% conform art.8 Legea 21/1996, deciziile, acordurile sau practicile concentrate ale interprinderilor sau
asociatilor de interprinderi sunt totusi interzise intre concurentii:
1-daca au ca obiect fixarea preturilor de vanzare a produselor catre terti;
2-limitarea productiei sau a vanzarilor;
3-impartirea pietelor sau a clientilor.

In ceea ce priveste acordurile dintre neconcurenti, restricţiile care, în mod direct sau indirect, izolat ori
în combinaţie cu alţi factori aflaţi sub controlul părţilor au ca obiect:
1. restrângerea capacităţii cumpărătorului de a-şi stabili preţul de vânzare, fără a aduce atingere
posibilităţii furnizorului de a impune un preţ de vânzare maxim sau de a recomanda un preţ de vânzare, cu
condiţia ca acestea din urmă să nu fie echivalente cu un preţ de vânzare fix ori minim stabilit în urma
presiunilor exercitate de una dintre părţi sau a măsurilor de stimulare practicate de aceasta;
2. restrangeri teritoriale sau privind cilentii carora cumparatorul le poate vinde bunurile sau serviciile care
fac obiectul contractului, cu exceptia cazului in care este vorba de una dintre urmatoarele restrictii care nu sunt
grave: restrangerea vanzarilor active catre teritoriul exclusiv sau catre o clientela excusiv rezervata frunizorului
sau cedate de furnizor unui alt comparator.
3. restrangerea vanzarilor catre utilizatorii finali realizata de un cumparator care actioneaza pe piata in
calitate de comerciant cu ridicata.
4. restrangerea vanzarilor catre distribuitori neautorizati, realizate de membrii unui sitem de distributie
selectiv.
5. restrangerea capacitatii cuparatorului de a vinde component destinate incorporarii unor client care ar
putea sa le utilizeze pt fabricarea de produse asemanatoare celor produse de frunizor.
6. in cazul restrangerilor vanzarilor active sau pasive catre utilizatori finali, realizate de membrii unui
system de distributie selective, care actioneaz pe piata in calitate de vanzator cu amanuntul, fara a adduce
atingere posibilitatii de a interzice unui membru al sitemului sa isi desfasoare activitatile dintr-un sediu
secundar autorizat.
7. restrangerea livrarilor încrucişate între distribuitori în cadrul unui sistem de distribuţie selectivă,
inclusiv între distribuitori care acţionează la diferite niveluri ale comerţului.

Abuzul de pozitie dominanta

Regulamentul CC din 13 05 2004 privind aplicarea prevederilor art 5 si 6 din legea 21/1996 a definit
pozitia dominant ca fiind situatia in care o intreprindere este capabila intr-o masura apeciabila sa se comporte
independent fata de concurentii, inclusive concurentii potentiali si clientii sai de pe o piata relevant.
 Conceptul de pozitie dominanta a fost de CJUE ca fiind o pozitie de putere economica de care se
bucura o intreprindere si care ii permite sa afecteze concurenta pe opiate relevant prin capacitate a pe care o are
de a se comporta independent de concurentii si cumparatorii sai, ceea ce poate afecta consumatorii finali ai
produsului respectiv.
Practicile abuzive ale intreprinderilor care detin o pozitie dominanata enumerate la art 6 alin 1 din L
nr 21/1996:
-impunerea in mod direct sau indirect a unor preturi inechitabile de vanzare sau cumparare sau a altor
conditii inechitabile de tranzactionare si refuzul de a trata cu anumiti furnizori sau beneficiari;
- limitarea produselor comercializarii sau tehnologizarii produselor in dezavantajul consumatorilor;
-aplicarea unor conditii legale la prestatii echivalente provocand in acest fel unora dintre ei un dezavantaj
concurential;
- conditionarea incheierii contractelor de acceptarea de catre parteneri a unor prestatii suplimentare care
prin natura lor sau in conformitate cu uzantele comerciale nu au legatura cu obiectul contractelor;
-practicarea unor preturi excesive sau practicarea unor preturi de ruinare in scopul inlaturarii
concurentilor sau vanzarea la export sub costul de productie, cu acoperirea diferentelor prin impunerea unor
preturi majorate consumatorilor interni;
-explotarea starii de dependenta la care se gaseste o alta intreprindere sau intreprinderi si care nu dispune
de o solutie sau de o alternativa in conditii echivalente;
- ruperea relatiilor contractuale pt singurul motiv ca partenerul comercial refuza sa se supuna anumitor
conditii comerciale nejustificate;
CC constata si ia masuri impotriva abuzului de pozitie dominanta aplicand si prevederile art 102 din
tratatul privind functionarea UE ori de cate ori poate fi afectat comertul dintre statele membre.

Concertarea economica exclusiva

Notiune: spre deosebire de practicile anticoncurentiale, in cazul carora sanctiunile intervin post factum,
aici organele de supraveghere fac o analiza in lipsa savarsirii unei activitatii anticoncurentiale in scopul de a
preveni in viitor pozitia apartinand unei pozitii dominante care sa poata afecta pe piata relevanta, prevaland
astfel caracterul preventiv si nu cel sanctionator.
Legea nu instituie concertarile economice minore care nu sunt excessive (sunt instituite sau acceptate de
catre organele de supraveghere numai la momentul constituirii lor prezinta sau nu caracter excesiv).
La nivel national, sunt reglementate concertarile economice(cap.III art 10-15 din Lege), precizand
operatiunile care duc la constituirea Consiliului Concurentei, contractele Consiliului, obligatiile care decurg, ce
masuri se impun, ce obligatii avem. Consiliul a adoptat Ordonanta nr. 385 din 5 august 2010 pentru punerea in
aplicare a Regulamentului privind concertarile economice.
Pe plan european, (CE) 139/2004 din 20 ianuarie 2004 al Consiliului Uniunii privind controlul
concertarilor economice intre intrepinderi, nu defineste, insa ofera unele elemente potrivit carora, in situatia in
care un numar de intreprinderi detin o pondere a activitatii economice pe o piata exprimata prin totalul
vanzarilor activelor sau fortelor de munca utilizate.

Concertarea economica- operatiunea prin care doua sau mai multe intrepinderi independente anterior
sau parti ale unor intreprinderi fuzioneaza si prin dobandirea de către una sau mai multe persoane care
controlează deja cel puţin o întreprindere ori de către una sau mai multe întreprinderi, fie prin achiziţionarea de
valori mobiliare sau de active, fie prin contract ori prin orice alte mijloace, a controlului direct sau indirect
asupra uneia ori mai multor întreprinderi sau părţi ale acestora.
 Caracterul ilicit al concertarilor economice
Art 12 din Legea concurentei: sunt insitutite concertari economice: obstacole, efective pe piata
romaneasca sau pe o substituita acesteia, in special ca urmare a crearii sau consolidarii unei pozitii dominante
(doar cele excesive au efect, nu toate).
In multe cazuri, presupune o cooperare sau specializare intre intreprinderile concurente sau are rolul de a
eficientiza activitatea participantilor la concertare, ceea ce poate fi benefic atat pentru participanti, cat si pentru
consumatori.
Pentru a fi o concertare excesiva, trebuie indeplinite 2 cerinte cumulativ:
1. Crearea unei pozitii dominante, afecteaza sau poate afecta concureta, obstacole semnificative asa cum
legea spune pe piata romaneasca sau pe o piata substituita acesteia;
2. Cifra de afaceri cumulată a întreprinderilor implicate în operaţiune depăşeşte echivalentul în lei a
10.000.000 euro şi când cel puţin două dintre întreprinderile implicate au realizat pe teritoriul României,
fiecare în parte, o cifră de afaceri mai mare decât echivalentul în lei a 4.000.000 euro.
Echivalentul în lei se calculează la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României
valabil pentru ultima zi a exerciţiului financiar din anul anterior realizării operaţiunii.

Actiuni ale autoritatilor sau institutiilor publice care afecteaza concurenta

Limitarea comertului sau autonomiei intreprinderii exercitata cu respectarea reglementarilor legale sau
stabilirea de conditii discriminatorii pentru activitatea intreprinderilor : taxe, limitari, criterii, incalcarea mediului
anticoncurential.
Ajutoarele de Stat- prin sustinerea anumitor intreprinderi sau ramuri ale industriei prin acordarea de
ajutoare poate fi distorsionata concurenta( subventii, imprumuturii, reduceri de impozite sau exonerari fiscale).
OUG nr 117/2006 in domeniul ajutoarelor de stat( Legea nr 137/2007), aceste reglementari au rolul de a
transmite in dreptul intern( TFUE).
In functie de efectele pe care le produc, ajutoarele de stat sunt compatibile sau incompatibile.
Incompatibilitatea este atunci cand ajutoarele acordate de catre stat sau din resursele statului, favorizeaza
anumite intreprinderi sau sectoare de activitate, daca denatureaza sau ameninta sa denatureze concurenta,
afecteaza schimbul dintre statele membre.

*Sistemul sanctionator- analizand tipul faptelor prin care se incalca concurenta constatam ca exista 2
conceptii de politica legislative in functie de rolul pe care trebuie sa-l aiba statul intr-o politica de piata.
Potrivit conceptiei europene combaterea actelor care afecteaza concurenta trebuie sa fie preponderent
administrata prin sanctiuni contraventionale, iar in cazul faptelor mai grave, prin sanctiuni penale. Statul fiind
garant al libertatii comertului are obligatia de a intervene pentru depistarea, sanctionarea si prevenirea faptelor
de incalcarea a normelor care guverneaza concurenta, actiunile statului fiind supuse sub control judiciar.
 Potrivit conceptiei americane sanctiunile cele mai eficiente sunt cele civile, sub forma daunelor-
interese.
Legislatia romaneasca a concurentei se incadreaza in conceptia europeana, remarcandu-i-se mecanismul
de sanctionare contraventionala si chiar de declansare a raspunderii penale pentru faptele contrare dreptului
concurentei.
Deci, sunt 3 sisteme de sanctionare:
a. Sistemul sanctionator administrativ;
b. Sistemul sanctionator penal;
c. Sistemul sanctionator civil.

Sistemul de sanctionare administrativ

Contraventia- fapta savarsita cu vinovatie astfel ca o fapta de anticoncurenta, chiar sanctionata civil, nu
poate fi sanctionata si contraventional, daca nu se stabileste si culpa intreprinderii de catre Consiliul
Concurentei.
Ordonanta nr 2/2001prevede expres posibilitatea sanctionarii contraventionale a persoanelor juridice. Pot
fi sanctionate contraventional si intreprinderile care savarsesc fapte contraventionale prevazute de Legea
Concurentei.
Cauzele care inlatura raspunderea contraventionala sunt prevazute in art. 11 din Ordonanta Guvernului nr.
2/2001 si se considera ca acestea sunt similare cu cele care inlatura raspunderea penala.
Ordonanta nr. 2/2001 consacra principiul abaltiunii( contravenientul plateste jumatate din cuantumul
amenzii in termen de 48 de ore de la data actului de constatare si sanctionare a contraventiei).
Exista numeroase acte normative prin care legiuitorul deroga de la aplicarea acestui principiu, cum este si
cazul sanctiunilor contraventionale. Legea creaza posibilitatea reducerii cuantumului amenzii cand cel vinovat
recunoaste fapta si propune remedii care sa duca la inlaturarea incalcarii.

Procedura sanctionatorie contine 2 etape:

1. Investigare a faptelor anticoncurentiale;
2. Luarea de catre Consiliul Concurentei a unor masuri corective
Descoperirea si investigarea incalcarii Legii Concurentei, art. 101 si 102 din Tratatul de Functionare a
UE, incumba Consiliului Concurentei care actioneaza prin inspectorii de concurenta (art.33).

Procedura de investigare
Consiliul Concurentei declanseaza ancheta, din oficiu sau la plangerea unei persoane fizice sau juridice
lezate in mod real si direct de faptele care afecteaza concurenta, adica intelegeri, practici, folosirea in mod
abuziv a unei pozitii dominante, concentrarile economice, actiuni sau inactiuni ale autoritatilor si institutiilor
administratiei publice centrale sau locale sau ale entitatilor catre care acestea si-au delegat atributiile, prin
ajutoarele de stat.
Exemplu:
 - punerea in aplicare a unei operatiuni de concentrare economica inainte de a fi declarata compatibila cu
un regim concurential normal;
- restrangerea, denaturarea, impiedicarea concurentei prin actiuni sau inactiuni al autoritatilor sau
institutiilor administratiei publice central sau locale sau a altor entitati.
Potrivit art 40 , alin(1) din Legea Concurentei, la primirea unei plangeri privind o practica
anticoncurentiala, Consiliul Concurentei examineaza daca prezinta suficiente temeiuri de fapt si de drept pt a
justifica pornirea unei investigatii.
Daca nu se justifica plangerea, Consiliul Concurentei va respinge cererea comunicand autorului plangerii
decizia in scris cu precizarea in termen de 60 de zile de la data depunerii sau de la data comunicarii faptului ca
plangerea este completa.
Daca efectueaza o investigatie, Consiliul Concurentei poate sa ordone incetarea practicilor
anticoncurentiale constatate, sa dispuna masuri interimare, sa accepte angajamente, sa aplice intrepriderilor sau
asociatiilor de intreprinderi amenzi, sa formuleze recomandari sau sa impuna partilor conditii sau alte obligatii.
De asemnea, Consiliul Concurentei poate sa decida ca nu este cazul sa intervina, pe baza informatiilor
detinute, ca nu sunt incalcate prevederile legale.
In cazul concentrarilor economice excesive, la primirea notificarii unei asemenea operatiuni, CC va
raspunde in scris in termen de 30 de zile printr-o adresa daca va ajunge la concluzia ca operatiunea de
concertrare economica nu cade sub incidenta legii concurentei.
CC va emite o decizie de neobiectiune in termen de 45 de zile de la primirea notificarii complete, atunci
cand constata ca nu exista indoieli la compatibilitatea cu un mediu concurential licit sau cand intreprinderile
notifica CC ca urmeaza o concentrare economica si ca isi iau angajamente si cand indoielile cu privire la
compatibilitatea cu un mediu concurential licit au fost inlaturate prin angajamentele propuse de partile implicat
si acceptarea de catre Consiliul Concurentei.
Tot in termen de 45 de zile de la primirea notificarii complete CC poate decide pornirea unei investigatii
in cazul in care concentrarea economica cade sub incidenta legii concurentei, prezinta indoieli serioase cu
privire la compatibilitatea unui mediu concurential licit. Daca se constata ca o concentrare economica a fost
pusa in aplicare fara a fi notificata in prealabil, prin decizie CC poate sa solicite intrerpinderilor implicate sa
dizolve entitatea rezultata din concentrarea economica prin dizolvarea fuziunii sau prin cesionarea actiunilor
sau activelor dobandite, restabilindu-se situatia anterioara realizarii concentrarii economice sau sa dispuna orice
alta masura.
Prin decizia pe care o emite CC confera forta obligatorie angajamentelor propuse de intreprinderi, in
masura in care acestea ofera protectie consumatorilor. Deciziile CC vor fi comunicate imediat partii implicate si
in termen de 30 de zile de la comunicare pot fi contestate in contencios administrativ, instanta competenta
Curtea de Apel Bucuresti.
Daca se procedeaza la atacarea deciziei CC in contencios administrativ, instanta competenta poate cere
suspendarea executarii deciziei atacate la cererea partilor interesate. In cazul amenzilor suspendarea se poate
dispune numai cu plata unei cautiuni stabilite de catre instanta.
 Ordonanta prin care se stabilieste pornirea unei investigatii poate fi atacat numai odata cu decizia prin
care se finalizeaza investigatia.
Aplicarea sanctiunilor contraventionale- fie sub forma unor procente din cifra de afaceri, fie stabilita in
limita sau intre anumite limite valorice determinate in functie de gravitatea faptei, amenda de la 0,1 %- 1% din
cifra de afaceri totala din anul anterior, urmatoare fapte savarsite de intreprinderi sau asociatii de intreprinderi.
(ex: furnizarea de informatii incomplete pe parcursul investigatiei, frunizarea de informatii incomplete sau care
induc in eroare sau de documente incomplete sau nefrunizarea documentelor de catre intreprinderi in cazul
concentrarilor economice., furnizarea informatiilor inexacte si incomplete pt verificarea faptelor ce aduc
atingere concurentei, refuzul de a se supune investigatiilor , inspectiilor desfasurate la sediul inteprinderilor.
Se sanctioneaza cu amenda de la 1000 la 20000 faptele autoritatilor si institutiilor publice centrale si
locale constand in furnizarea cu intentie sau din neglijenta a unor informatii inexacte, incomplete sau care induc
in eroare sau frunizarea de documnete incomplte sau nefrunizarea documentelor si informatiilor cerute de CC.
In cazul in care nefurnizarea informatiilor persista dupa termenul stabilit de CC cu intentie sau neglijenta,
acesta poate aplica conducatorului institutie sau autoritatii administratiei publice centrale sau locale o amenda
de 5000 lei / zi intarziere.
Constituie contraventii si se sanctioneaza cu 0,5%- 10% din cifra de afaceri totala din anul anterior
investigatiei, urmatoarele fapte anticoncurentiale sava cu intentie sau din neglijenta de catre intreprinderi sau
asociatii de intreprinderi:
- incalcarea art 5 si 6 din Legea Concurentei;
- incalcarea prev art 101 si 102 din TFUE;
- nenotificarea concentrarilor economice inainte de punerea in aplicare a acesteia, cu exceptia a unei derogari,
(decizia de neobiectiune);
- prin punerea in practica a unei concentrari economice incompatibila cu legea;
- prin neindeplinirea unei masuri, obligatii impuse pirntr-o decizie a CC.
Inspectorii de concurenta decid procentul de sanctionare, de catre comisiile CC, sau de catre Plenul CC
atunci cand sunt fapte grave.
Cazuri de agravare sau atenuare a cuantumului amenzii, unele intrepinderi pot beneficia si de politica de
clementa. Daca nu respecta amenzile si nu platesc , CC poate obliga intreprinderile in cauza la plata unei
amenzi cominatorii in cuantum de 5% din cifra de afaceri zilnica medie din anul precedent sanctionarii pentru
fiecare zi de intraziere, mai poate fi aplicat si amenda cominatorie.
Pentru a le determina sa inceteze o incalcare a prevederilor art 5 si 6 din legea concurentei, sa respecte o
decizie prin care sau impus masuri interimare, sa respecte un angajament devenit obligatoriu printr-o decizie a
CC si sa frunizeze in mod complet si corect informatiile si documnetele cerute sau sa se suspuna inspectiei
prevazuta in art 36 din legea concurentei.
Deciziile cu privire la sanctionarea intrepinderilor in cazul pot fi atacate in contencios administrativ sau la
instanta competenta.