Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
941/2008/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10-11-12 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
4. DATE CLINICE
Bărbaţi adulţi, inclusiv vârstnici: un comprimat (50 mg) o dată pe zi cu sau fără alimente.
Tratamentul cu bicalutamidă poate fi început fie cu 3 zile înainte, fie în acelaşi timp cu administrarea
concomitentă de analogi ai LHRH sau în acelaşi timp cu castrarea chirurgicală.
Copii şi adolescenţi: bicalutamida nu trebuie utilizată la această grupă de vârstă, deoarece nu există
date privind siguranţa şi eficacitatea administrării bicalutamidei la copii şi adolescenţi.
Insuficienţă renală: la pacienţii cu insuficienţă renală nu este necesară ajustarea dozei. Nu există
experienţă privind utilizarea bicalutamidei la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul
creatininei <30 ml/min).
Insuficienţă hepatică: la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară nu este necesară ajustarea dozei. La
pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată până la severă poate apare acumulare crescută a
medicamentului (vezi pct. 4.4).
1
4.3 Contraindicaţii
Bicalutamida este metabolizată în mare parte la nivel hepatic. Datele existente sugerează că eliminarea
poate fi mai lentă la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi acest fapt poate duce la acumularea
crescută de bicalutamidă.
Prin urmare, bicalutamida trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată
până la severă. Datorită posibilelor modificări hepatice, se recomandă efectuarea periodică a testelor
funcţiei hepatice. Majoritatea modificărilor apar în decursul primelor 6 luni de tratament cu
bicalutamidă. Rar, au fost observate modificări hepatice severe. Tratamentul cu bicalutamidă trebuie
întrerupt dacă modificările sunt severe (vezi pct. 4.8).
S-a demonstrat că bicalutamida inhibă izoenzima CYP 3A4 a citocromului P450, de aceea este
necesară precauţie atunci când se administrează concomitent cu medicamente metabolizate
predominant de către CYP 3A4 (vezi pct. 4.5).
Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
Nu există date privind orice tip de interacţiune farmacodinamică sau farmacocinetică între
bicalutamidă şi analogi ai LHRH.
În studiile in vitro s-a demonstrat că bicalutamida este un inhibitor al CYP 3A4, cu efecte inhibitorii
mai reduse asupra activităţii CYP 2C9, 2C19 şi 2D6.
Deşi, studiile clinice care utilizează antipirină ca marker al activităţii citocromului P450 (CYP) nu au
evidenţiat interacţiune potenţială cu bicalutamida, expunerea medie la midazolam (ASC) a crescut
până la 80% după administrarea concomitentă a bicalutamidei, pentru 28 zile.
Pentru medicamentele cu un index terapeutic mic, o astfel de creştere poate fi relevantă.
Prin urmare, trebuie acordată atenţie la administrarea concomitentă a bicalutamidei cu medicamente
cum sunt terfenadină, astemizol, cisapridă, ciclosporină şi blocantele canalelor de calciu.
În special, dacă apar reacţii adverse sau agravare a acestora pentru aceste medicamente, poate fi
necesară reducerea dozei. Pentru ciclosporină este recomandată monitorizarea strictă a concentraţiei
plasmatice şi a stării clinice a pacientului, la iniţierea şi întreruperea terapiei cu bicalutamidă.
Trebuie acordată atenţie la prescrierea bicalutamidei cu alte medicamente care pot inhiba oxidarea
medicamentului, de exemplu cimetidina şi ketoconazolul. Teoretic, acest lucru poate determina
creşterea concentraţiilor plasmatice de bicalutamidă, care teoretic poate conduce la accentuarea
reacţiilor adverse.
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Cu toate acestea, ocazional pot apare ameţeli şi somnolenţă. Pacienţii cu aceste simptome trebuie să
fie atenţi.
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: greaţă, diaree.
Rare: vărsături.
Tulburări hepatobiliare
Frecvente: modificări hepatice (creşterea valorilor serice ale transaminazelor, colestază şi icter)1.
Rare: insuficienţă hepatică2.
Tulburări cardiace
Foarte rare: insuficienţă cardiacă, angină pectorală, tulburări de conducere, inclusiv prelungirea
intervalului PR şi QT, aritmie şi modificări ECG nespecifice.
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: constipaţie.
Mai puţin frecvente: xerostomie, dispepsie, flatulenţă.
4.9 Supradozaj
Nu a fost raportat niciun caz de supradozaj. Nu există un antidot specific; tratamentul trebuie să fie
simptomatic. Dializa nu este utilă, deoarece bicalutamida se leagă în proporţie mare de proteinele
plasmatice şi nu se regăseşte nemodificată în urină. Se recomandă măsuri suportive generale, inclusiv
monitorizarea frecventă a semnelor vitale.
4
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
Bicalutamida este un antiandrogen nesteroidian, care nu prezintă alte activităţi endocrine. Acesta se
leagă de receptorii androgenici, fără a activa expresia genică şi, aşa, inhibă stimulii androgeni. Din
această inhibare rezultă regresia tumorilor de prostată. Clinic, întreruperea tratamentului cu
bicalutamidă poate determina, la unii dintre pacienţi, sindrom de întrerupere.
După administrarea orală, bicalutamida este bine absorbită. Nu există dovezi ale unui efect relevant
clinic al alimentelor asupra biodisponibilităţii.
Enantiomerul-S este epurat rapid comparativ cu enantiomerul-R, acesta din urmă având un timp de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare de aproximativ o săptămână.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
Nucleu:
Lactoză monohidrat
5
Amidonglicolat de sodiu tip A
Povidonă (E 1201)
Amidon de porumb
Stearat de magneziu (E 572)
Film:
Metilceluloză
Dioxid de titan (E 171)
Triacetină (E 1518)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
2 ani
Cutie cu blistere din PVC-Aclar/Al cu: 20, 28, 30, 50, 56, 60, 84, 90, 98 sau 100 comprimate filmate.
Cutie cu blistere perforate pentru eliberarea unei unităţi dozate cu: 50 sau 100 comprimate filmate.
941/2008/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10-11-12
Autorizare-August 2008
Septembrie 2009
6