TEMA 5 Sistemul cheltuielilor publice

1. Continutul economic al cheltuielior publice

2. Clasificarea cheluielilor publice
3. Nivelul, structura si dinamica cheltuielilor
4. Tendinte în evolutia cheltuielilor publice în conditiile actuale
5. Cheltuielile publice – instrument de influentare a proceselor economice

1. Continutul economic al cheltuielior publice

În procesul îndeplinirii functiilor si sarcinilor sale, statul asigura acoperirea necesitatilor publice
generale. Pentru aceasta statul are nevoie de importante resurse banesti care se mobilizeaza prin intermediul
relatiilor financiare. Folosirea resurselor banesti astfel mobilizate are loc prin intermediul cheltuielilor
publice.
În opinia savantului român Iu. Vacarel, Cheltuielile publice exprima relatii economico-sociale în forma
baneasca, care se manifesta între stat, pe de o parte, si persoane fizice si juridice, pe de alta parte, cu ocazia
repartizarii si utilizarii resurselor financiare ale statului, în scopul îndeplinirii functiilor acestuia.
Peggy si Richard A. Musgrave privesc CP ca “utilizarea directionata a resurselor sectorului public
pentru satisfacerea necesitatilor în utilitati publice si realizarea masurilor de redistribuire justificate de pe
pozitiile echitatii sociale”
CP se materializeaza în plati, efectuate de catre stat din resursele mobilizate pe diferite cai, pentru
achizitii de bunuri sau prestari de servicii necesare pentru îndeplinirea diferitelor obiective ale politicii
statului, cum ar fi:
- servicii publice generale;
- actiuni social-culturale;
- întretinerea armatei si a întregii activitati desfasurate în domeniul militar;
- actiuni economice etc.
continutul economic al CP se afla în strânsa legatura cu destinatia lor. Astfel, unele cheltuieli exprima
un consum definitiv de PIB, reprezentând valoarea platilor pe care le efectueaza institutiile publice în formele
specifice ale cheltuielilor curente, iar alte CP exprima o avansare de PIB, reprezentând participarea statului la
finantarea formarii brute ce capital, atât în sfera productie materiale, cât si în sfera nemateriala.
În prezent CP sunt extrem de diversificate. Influenta economica a CP variaza în timp. Unele se
manifesta direct, prin finantarea de catre stat a institutiilor publice pentru a putea functiona. Altele
influenteaza indirect mediul economic si social si constituie astfel instrumente ale unei politici de
transformare a mediului respectiv pentru al ameliora (distribuirea veniturilor suplimentare, sporirea
comenzilor publice sau cresterea investitiilor).
Dupa R. Musgrave, problemele care sunt solutionate în domeniul cheltuirii mijloacelor publice pot fi
divizate în trei categorii:
- acordarea ajutorului social (îndeminizatii acordate invalizilor);
- asigurarea obligatorie (în caz de boala, somaj);
- productia si achizitia bunurilor materiale si a serviciilor pentru satisfacerea necesitatilor pentru care
statul îsi asuma responsabilitate.
Este necesar de facut distinctie între cheltuielile publice si cele bugetare.
Cheltuielile publice, în opinia savantului Iu. Vacarel, se refera la totalitatea cheltuielilor efectuate în
sectorul public prin intermediul institutiilor publice (aparat de stat, institutii social-culturale, armata,
întreprinderi autonome), care se acopera fie de la bugetul statului (central sau local), fie din bugetele proprii,
pe seama veniturilor obtinute.
În componenta cheltuielilor publice intra urmatoarele categorii principale:
 • cheltuieli bugetare;
• cheltuieli din bugetul asigurarilor sociale (Fondul social);
• cheltuieli din fonduri extrabugetare;
• cheltuieli din fonduri speciale.
Cheltuieli bugetare – sînt acoperite din bugetul administratiei centrale si bugetele unitatilor
administrativ-teritoriale.
Cheltuieli din bugetul asigurarilor sociale (Fondul social) – se suporta din fondul social.
Cheltuieli din fonduri extrabugetare – sînt acoperite din resursele financiare publice constituite în afara
bugetului de stat si bugetului asigurarilor sociale.
Cheltuieli din fonduri speciale – sînt acoperite din fonduri cu destinatie speciala gestionate de guvern
sau de un alt organ public.
Cheltuielile bugetare se refera numai la acele cheltuieli care se acopera de la bugetul administratiei de
stat, din bugetele locale sau din bugetul asigurarilor sociale de stat.
Deci, cheltuielile bugetare au o sfera mai restrânsa decât cheltuielile publice în cadrul carora sunt
cuprinse

Modul de efectuare a acestor cheltuieli:

CP – în baza fondurilor constituite în afara bugetului;
CB – conditionate de prevederea din buget si sunt determinate de îndeplinirea conditiilor legale, nu
numai de existenta fondurilor banesti;
Cheltuieli bugetare acoperite din resurse financiare publice constituite în:
- bugetul administratiilor centrale de stat;
- bugetul asigurarilor sociale;
- bugetele locale
Modul de aprobare:
CP – de catre ordonatorii de credite;
 CB – de catre Parlament sau consiliile locale.
Complexitatea functiilor statului contemporan a condus la diversificarea CP, perfectionarea metodelor
de optimizare si dimensionare pe obiective si beneficiari.

2. Clasificarea cheltuielilor publice

Importanta clasificarii cheltuielilor publice reiese din faptul ca fiecarei categorii de cheltuieli îi este
caracteristic un mod propriu de determinare si utilizare a resurselor financiare.
Clasificarea cheltuielilor publice se efectueaza în baza mai multor criterii. Cel mai frecvent se folosesc
urmatoarele tipuri de clasificari:
a) administrativa;
b) economica;
c) financiara;
d) clasificare folosita de organismele ONU.
a) Clasificarea administrativa cunoaste mai multe variante, ce difera una de alta datorita criteriului pus
la baza:
- institutional (structura cheltuielilor publice se va întocmi în dependenta de ministere);
- administrativ-teritorial (reprezinta distributia cheltuielilor publice între judete, orase, raioane).
Clasificarea administrativa are însemnatate operativa. Modificarea periodica a structurilor de dirijare
diminueaza importanta ei mai ales în cadrul analizei pe interval de lunga durata.
b) Clasificarea economica are în vedere influenta pe care o exercita asupra economiei diferite categorii
de cheltuieli publice. Aceasta clasificare cunoaste mai multe variante:
I varianta: împarte cheltuielile publice în:
- cheltuieli de capital (procurarea localurilor pentru scoli, spitale, cladiri etc.);
- cheltuieli curente (cuprind cheltuieli de personal: salarii, premii ...;
cheltuieli materiale pentru prestare de servicii si întretinere: manuale, medicamente, materiale pentru
reparatie ...; transferuri: subventii, pensii, îndemnizatii, burse etc.);
II varianta: împarte cheltuielile publice în:
- cheltuieli ale serviciilor publice (administrative);
- cheltuieli de transfer (de restribuire);
III varianta: mai contemporanta si frecvent utilizata a clasificarii economice divizeaza cheltuielile
publice în felul urmator:
- cheltuieli pentru salarii si late drepturi de personal;
- cheltuieli materiale pentru întretinere si functionare;
- cheltuieli de transfer (pentru persoane fizice si juridice);
- cheltuieli pentru investitii.

c) Clasificarea financiarca se efectueaza în dependenta de momentul si modul în care cheltuielile

publice afecteaza resursele financiare si le grupeaza în urmatoarele categorii:
1) cheltuieli definitive – finalizeaza distributia resurselor financiare publice si înglobeaza cheltuielile
atît cu caracter de investitii, cît si cu caracter de functionare;
2) cheltuieli temporare – de regula, se reflecta în operatiunile de trezorerie: acordarea de împrumuturi,
finantarea rambursarii împrumuturilor primite etc.
3) cheltuieli virtuale sau posibile – reprezinta cheltuieli pe care statul se angajeaza sa le efectueze în
anumite conditii: în cazul acordarii unor garantii pentru împrumuturi.
d) Clasificarea folosita de institutiile specializate ale ONU are la baza doua criteria principale:
 1) functional – grupeaza cheltuielile publice pe actiuni si obiective: servicii publice, generale; aparare;
educatie; sanatate; securitate sociala; actiuni economice; servicii comunale; alte cheltuieli;
2) economic – cuprinde urmatoarele grupe: cheltuieli care reprezinta consumul definitiv de venit
national; dobînzi aferente datoriei publice; formarea bruta a capitalului; transferuri de capital.
Clasificarea bugetara este gruparea, numerotarea si denumirea legala a veniturilor si cheltuielilor
bugetului statului, obligatorie pentru continutul acestui buget si pentru evidenta contabila bugetara de stat.
În cea mai generala forma clasificarea cheltuielilor publice dupa destinatia lor prevazuta în bugetul de
stat poate fi reprezentata astfel:
- cheltuieli pentru actiuni social-culturale;
- cheltuieli pentru actiuni si obiective economice;
- cheltuieli pentru servicii publice generale;
- cheltuieli pentru aparare.
În Republica Moldova, începînd cu 1997, se utilizeaza Noua Clasificatie Bugetara, conform careia
clasificatia cheltuielilor publice se face dupa urmatoarele criterii:
- clasificatia functionala a cheltuielilor bugetare;
- clasificatia organizationala a cheltuielilor bugetare;
- clasificatia economica a cheltuielilor bugetare.
3. Nivelul, structura si dinamica cheltuielilor
Parametri cantitativi ai cheltuielilor publice sînt:
- nivelul;
- structura;
- dinamica cheltuielilor publice.
Indicatorii care exprima nivelul cheltuielilor publice sînt:
- volumul anual al cheltuielilor publice;
- ponderea cheltuielilor publice în PIB;
- cheltuielilor publice medii pe un locuitor.
Volumul anual al cheltuielilor publice reprezinta marimea lor valorica exprimata în unitati monetare
nationale. Acest indicator poate fi nominal si real.