Sunteți pe pagina 1din 5

DREPT CIVIL_CURS 13

Regimul juridic al nulității absolute:


*Nulitatea absoluta poate fi invocata de orice persoana interesata, de instanța din oficiu, de procuror
și de alte organe prevăzute de lege. Persoana care poate invoca nulitatea absoluta poate fi parte in actul
respectiv sau terț.
*Interesul este avantajul practic concret pe care reclamantul îl obține in cazul admiterii cererii lui.
In cazul nulității absolute se încalcă un interes public, dar in același timp se încalcă in mod direct și un
interes privat al reclamantului.
*Instanța este obligata sa invoce din oficiu (propria voință) nulitatea absoluta. Instanța are aceasta
obligație numai daca exista un proces civil in curs de desfășurare referitor la executarea acelui act și in
care nulitatea absoluta nu a fost invocata de nicio parte / procuror.
Procurorul o poate invoca fie prin introducerea unei acțiuni in constatarea acesteia, numai când aceasta
este in interesul unei persoane incapabile sau unei persoane dispărute. Prin excepție, daca o asemenea
acțiune are caracter strict personal procurorul nu o poate introduce. Procurorul mai poate invoca
nulitatea absoluta pe cale de excepție in cazul unui proces aflat pe rol, când participa efectiv la
judecata. Exista unele cazuri expres prevăzute unde participarea procurorului este obligatorie sau
facultativa.
*Nulitatea absoluta poate fi invocata oricând, este imprescriptibila indiferent daca este invocata pe
calea acțiunii in justiție sau pe calea excepției. Prin excepție, legea 10/2001 stabilește un termen de un
an (prelungit ulterior cu 3 luni) in care poate fi invocata nulitatea contractelor de vânzare având ca
obiect locuințe dobândite de chiriaș cu privire la imobilele preluate abuziv de stat in per. 1945-‘89.
In principiu nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmare. Prin excepție, Art. 1010 da
posibilitatea moștenitorilor universali sau cu titlu universal ai dispunătorului de a confirma liberalitatea
făcută de autorul lor, înlăturând orice vicii ale acesteia, indiferent daca acestea sunt de fond/ forma.
Printr-o asemenea confirmare nu trebuie încălcate interesele terților de buna-credință.
Confirmarea nu se confunda cu refacerea actului nul când părțile încheie din nou acel act, dar respecta
condițiile stabilite de lege. Confirmarea se deosebește de situația in care ulterior încheierii actului
cauza de nulitate dispare. Regula este ca actul rămâne nul, iar excepția este înlăturarea nulității. (ex.
nulitatea persoanei juridice, relativa / absoluta, este înlăturată când pana la închiderea dezbaterilor in
fata primei instanțe cauza de nulitate încetează. Actul constitutiv trebuie încheiat in forma autentica.
PRINCIPIILE EFECTELOR NULITĂȚII
Consecințele juridice ale înlăturării totale / parțiale a efectelor unui act jur civil. “Ceea ce este nul nu
produce efecte juridice”. Însă, efectele nulității vor fi diferite de la un act la altul. Efectele nulității sunt
guvernate de 3 principii:
 Principiul retroactivității efectelor nulității.
 Principiul repunerii părților in situația anterioara încheierii actului.
 Principiul desființării actului subsecvent ca urmare a desființării actului inițial.
In concret, unui act juridic civil lovit de nulitate i se vor aplica toate principiile sau numai o parte din
acestea in funcție de stadiul executării lui.

1
DREPT CIVIL_CURS 13

A- Principiul retroactivității efectelor nulității


Regula de drept potrivit căreia nulitatea actului produce efecte nu numai pt viitor, ci și pentru trecut,
pana in momentul încheierii lui. Art. 1254 (1) – Actul se considera ca și cum nu ar fi încheiat.
Excepții:
Situația in care actul va produce efecte intre momentul încheierii lui și momentul in care nulitatea este
dispusa prin hot judecătorească / acordul părților.
1. Nulitatea persoanei juridice produce efecte doar pentru viitor, menținându-se toate actele încheiate
de acea persoana jur pana in momentul declarării nulității ei prin hotărâre judec definitiva.
2. Excepția cazului căsătoriei putative – Căsătoria lovita de nulitate in care unul dintre soți a fost de
buna-credință la momentul încheierii ei. Buna-credință – Acel soț nu a cunoscut cauza de nulitate.
Soțul de buna-credință păstrează calitatea de soț pana la data rămânerii definitive a hotărârii de
declarare a nulității acelei casatorii.
3. Excepția minorului de buna-credință la încheierea unei casatorii lovita de nulitate, minor care
păstrează capacitatea deplina de exercițiu pt totdeauna.
4. Excepția copiilor rezultați dintr-o căsătorie lovita de nulitate. Nulitatea căsătoriei nu produce efecte
retroactive, acei copii vor păstra numele de familie dobândit potrivit Art. 450 și vor rămâne copii din
căsătorie și după rămânerea definitiva a declarării hotărârii de nulitate a căsătoriei.
5. Ipoteza filiației unui copil din afara căsătoriei prin recunoaștere ulterior lovita de nulitate. Intr-o
asemenea situație nulitatea nu va produce efecte retroactive, in sensul ca un asemenea copil va păstra
pentru trecut numele de familie dobândit in urma recunoașterii.

B- Principiul repunerii părților in situația anterioara actului


Regula de drept potrivit căreia prestațiile executate pana la momentul declarării nulității actului prin
hotărâre judecătorească sau prin acordul părților vor fi restituite. (Art 1254 (3)).
Excepții:
1. Excepția cazului dobânditorului dintr-un act translativ / constitutiv de dr reale care va păstra
fructele produse de bunul in cauza pana in momentul declarării nulității actului cat timp a fost de buna-
credință. Intr-o asemenea situație se aplica principiul ocrotirii bunei-credințe.
2. Cazul persoanei incapabile care a încheiat un act cu încălcarea condițiilor prevăzute de lege
referitoare la capacitate. Incapabilul nu va trebui sa restituie toate prestațiile primite in baza actului
declarat nul, ci doar prestațiile in limita folosului realizat. (limita creșterii patrimoniului minorului).
Restituirea exista in aceasta situație numai in limita folosului realizat. Daca incapabilul a făcut
imposibila restituirea in natura a prestației primite cu intenție sau din neglijenta grava, va trebui sa
restituie întreaga prestație.
3. In cazul in care dobânditorului unui bun individual det. a devenit proprietarul unui bun prin
uzucapiune nu va trebui sa îl restituie in cazul declarării nulității actului de înstrăinare.

2
DREPT CIVIL_CURS 13

4. Situația in care s-a prescris acțiunea in restituirea prestațiilor. Aceasta excepție este discutabila
fiindcă obligația de restituire a prestației exista și după împlinirea termenului de prescripție extinctiva,
dar se transforma într-o obligație imperfecta.
C- Principiul desființării actului subsecvent ca urmare a desființării actului inițial
Regula de drept “Resoluto iure dantis resolvitr ius accipientis”, potrivit căreia desființarea actului
inițial atrage desființarea actului încheiat ulterior aflat in legătură cu primul act. Actul subsecvent este
unul principal pt ca are o exista de sine stătătoare, dar este in legătură cu un alt act. Legătura dintre
cele 2 acte este data de un drept care a format obiectul celor 2 acte, de regula același drept. Acest
principiu, ca și al doilea, este legat de primul principiu.
Excepții: Când actul subsecvent rămâne valabil.
1. Actele de înstrăinare succesive cu privire la un bun mobil prin natura lui individual determinat. Al
doilea act de înstrăinare se păstrează chiar daca se declara nulitatea primului act doar daca cel de al
doilea act este unul cu titlu oneros și dobânditorul lui a fost de buna-credință la momentul încheierii
actului. (Art. 937).
2. Actele de înstrăinare a unui bun imobil, acte succesive cu titlu oneros. Cel de-al doilea act se va
menține chiar daca primul este desființat, numai daca acțiunea in declararea nulității lui nu a fost
intentata in termen de 3 ani de la data depunerii cererii de înscriere in cartea funciara de către
subdobânditorul bunului. (Art. 909 (3)). Termenul de 3 ani este un termen de decădere, a cărui
împlinire duce la stingerea dreptului de a obține desființarea actului subsecvent și de a obține
rectificarea înscrierii in cartea funciara făcută in temeiul actului subsecvent
3. Cazul actelor succesive de înstrăinare a unui bun imobil din care primul act poate fi cu titlu
oneros / gratuit, dar actul subsecvent este unul cu titlu gratuit. Termenul este de 5 ani in acest caz.
4. Situația anularii unei hotărâri judecătorești declarative de moarte in care cel declarat mort nu va
obține restituirea in natura a unui bun propriu înstrăinat cu titlu oneros de moștenitorul sau unui
dobânditor de buna-credință. Buna-credință – dobânditorul nu a cunoscut și nici nu trebuia sa
cunoască faptul ca cel declarat mort este in viață la momentul dobândirii bunului. Excepția va fi
aplicabila numai daca dobânditorul cu titlu oneros al bunului a înscris dreptul sau de proprietate in
Cartea Funciara.
5. Cazul in care dobânditorul unui bun individual det. a devenit proprietar prin uzucapiune. Aceasta
excepție este discutabila in situația in care înstrăinatul din actul inițial solicita doar desființarea actului
subsecvent fără a solicita restituirea in natura a bunului înstrăinat, a.i. instanța nu va fi abilitata sa
examineze daca a intervenit uzucapiunea. Intr-o asemenea situație, reclamantul va avea un interes
practic in desființarea actului subsecvent, a.i. va fi aplicabil principiul menționat in lipsa unei norme
speciale care sa instituie o excepție de la acest principiu.
6. Actele subsecvente de conservare / administrare care se păstrează când actul inițial este
desființat. De regula, actul inițial este unul constitutiv / translativ de drepturi reale.
7. Contractele de locațiune încheiate ca acte subsecvente atunci când titlul locatorului este desființat.
Titlul locatorului - actul jur civil din care se naște dreptul locatorului de a folosi acel bun. Contractul
de locațiune va produce in continuare efecte pe durata stabilita, dar nu mai mult de 1 an.

3
DREPT CIVIL_CURS 13

8. Cazul actelor subsecvente cu executare succesiva / continua in care titlul înstrăinatului este
desființat. Și in acest caz contratul subsecvent se păstrează pe durata maxima de 1 an.

Modalități de restituire a prestațiilor executate in baza actelor juridice civile declarate nule
Legea prevede ca restituirea se face in natura. Trebuie restituita însăși prestația executata. Prin excepție
se va recurge la restituirea prin echivalent “daca restituirea in natura este imposibila, sau daca
restituirea privește prestarea unor servicii deja executate”. Astfel se va plăti o suma de bani egala din
momentul in care debitorul a primit-o.
Daca restituirea se refera la un bun individual det. și acesta a pierit in întregime din motive nefortuite
/ înstrăinat, valoarea sumei de bani ce se va plăti este diferita:
 Daca dobânditorul este de rea-credință (a cunoscut cauza de nulitate), sau daca restituirea se
datorează culpei sale, atunci suma de bani pe care o va plăti va fi suma mai mare dintre
valoarea bunului din mom. primirii lui de către debitor și valoarea bunului din mom. pieririi
/înstrăinării.
 Daca dobânditorul este de buna-credință va trebui sa plătească valoarea mai mica dintre cele 2
Daca pieirea totala este fortuita, atunci:
 Debitorul este exonerat de răspundere când a fost de buna-credință. Este exonerat de
răspundere numai daca dovedește ca bunul ar fi pierit și in mâinile creditorului daca ar fi fost
predat atunci când este debitor de rea-credință.
In cazul pieirii parțiale, debitorul îl va indemniza (plăti o suma de bani) pe creditor, cu excepția
cazurilor in care pieirea parțială se datorează unei folosințe normale a bunului / nu este imputabila
debitorului. In plus debitorul de rea-credință trebuie sa plătească creditorului o suma de bani egala cu
valoarea folosinței bunului de care a profitat. Debitorul de buna-credință va păstra fructele produse de
bunul ce trebuie restituit cat timp a fost de buna-credință.

Excepțiile de la principiul “ceea ce este nul nu produce efecte juridice” (de la efectele nulității):
1. Conversiunea actului juridic civil
2. Aplicarea regulii erorii comune și invincibile
3. Aplicarea principiului răspunderii civile delictuale
1. Conversiunea consta in interpretarea voinței părților unui act jur civil lovit de nulitate ca un alt act
juridic civil valabil (Art. 1260).
Condiții cumulative de aplicare a conversiunii:
 Un act juridic sa fie lovit de nulitate totala
 Nulitatea sa fie efectiva
 Intre actul juridic lovit de nulitate și cel valabil sa fi cel puțin ...(?)
 Condițiile de valabilitatea ale actului sa se regăsească in conținutul actului lovit de nulitate
 Din manifestarea expresa sau tacita de voință a părților sa nu rezulte inadmisibilitatea acțiunii

4
DREPT CIVIL_CURS 13

 Manifestarea tacita de voință in sensul nulității actului rezulta din scopurile urmărite de părți
lovite de nulitate.
 Este discutabila existenta condiției nulității absolute a actului. Însă, din interpretarea logica a
fortiori rezulta faptul ca e aplicabila conversiunea și in cazul actelor lovite de nulitate relativa.

Aplicații:
 Situația unui contract de vânzare lovit de nulitate care, in temeiul conversiunii, este interpretat
ca un antecontract de vânzare.

 Situațiile referitoare la actele de înstrăinare a unui bun care a format obiectul unui legat. Daca
actul de înstrăinare este lovit de nulitate, in temeiul conversiunii, va fi interpretat ca un act de
revocare a legatului daca sunt îndeplinite toate condițiile conversiunii. Revocarea poate fi
expresa sau tacita.

2. Principiul aplicării regulii erorii comune și invincibile este consacrată de Art. 17 (2), “cu toate
acestea daca o parte s-a aflat in eroare cu privire la o calitate a celeilalte părți, actul va produce efecte”.
Acest principiu este regula potrivit căreia daca o parte se afla într-o eroare comuna și invincibila cu
privire la o calitate a celeilalte părți sau la un alt aspect esențial in momentul încheierii actului, actul va
rămâne valabil.
Eroare comuna – eroarea in care s-ar afla orice persoana
Eroarea invincibila – eroarea nu putea fi descoperita in baza unor diligente normale, rezonabile ale
persoanei.
(3) – Principiul nu este aplicabil in cazul înscrierilor in CF sau când legea prevede un sistem de
publicitate in privința actelor încheiate

3. Principiul răspunderii civile delictuale, regula de drept potrivit căreia incapabilii care au încheiat
un act juridic civil cu nerespectarea condițiilor legale referitoare la capacitatea de exercițiu nu vor
suporta consecințele nulității relative, fiindcă actul este încheiat valabil. (Art. 45 (2) – “Daca
incapabilul creează aparenta ca este capabil prin manopere dolozive (frauduloase) actul e valabil”).