CURS 3 - NUTRITIE 2

FANURILE, FURAJELE DESHIDRATATE SI GROSIERELE

A. FANURILE

PIERDERILE DIN TIMPUL USCARII PLANTELOR

 In timpul uscarii plantelor verzi, in vederea transformarii lor in fanuri, au loc pierderi de SN
datorate mai multor caze:

a. Pierderile chimice

 In timpul uscarii au loc evenimnete chimice care privesc, in special, hidratii de carbon solubili si
proteine.

 La inceputul procesului de uscare, au loc modificari ale hidratilor de carbon precum formarea
fructozei din hidroliza fructanilor.

 Pe masura avansarii procesului de uscare au loc pierderi considerabile de hexoze ca rezultat al

expiratiei plantelor cee ce conduce la cresterea concendratiei de CB.

b. Pierderile din timpul depozitarii

 Fanurile dupa producere contin intre 12-25% H2O.

 Cu cat continutul in apa este mai mare, cu atat se intensifica activitatea enzimelor si al
microorganismelor a caror actiune cinduce la reducerea VN-urilor.

c. Pierderi totale

 Pierderile totale de la cosirea plantelor pana la administrarea fanurilor la animale sunt

considerabile de ordinul a 20% pentru SU, 25% pentru SOD si pentru PBD.

TIPURI DE FANURI:

a) Fanul de lucerna

 Este cel mai folosit si cel mai valoros fan, datorita unor caracteristici proprii: productivitate
mare, valoare nutritiva ridicata.

 Se poate administra in hrana tuturor speciilor si categoriilor de animale, inclusiv la monogastrice.

 In conditii normale, nu poate lipsi in perioada de iarna din hrana tineretului erbivor, a
reproducatorilor masculi , a vacilor gestante sau in lactatie.

 Silozul de porumb este complementul ideal al fanului de lucerna.

 Momentul optim de recoltare al fanului de lucerna este inceputul infloririi, cand cca.25% din
plante au inflorit pentru ca , dupa aceea, VN scade.

 Fanuri provenite din alte leguminoase perene

 Au, in general, aceleasi insusiri ca fanul de lucerna.

 Inlocuiesc fanul de lucerna in zonele unde aceasta plante da rezultate mai slabe sub aspectul
productivitatii.

 Ex:

Fan trifoi rosu - regiuni umede, soluri acide

Fanul de sparceta - soluri calcaroase

Fanul de sulfina - soluri sarate si nisipoase

b) Fanurile de graminee perene

 Cele mai utilizate fanul de raigras italian si fanul de raigras englezesc.

 Vizavi de fanul de lucerna, fanurile de graminee perene au un continut mai ridicat in energie si
mai scazut in proteina.

c) Fanurile de leguminoase anuale

 Sunt produse la scara redusa, insa exista posibilitatea ca ele sa constituie surse de hrana pentru
animale.

 Ex: fanuri de soia - poate fi produs daca productia de boabe este compromisa. Poate fi produs si in
conditii normale, constituind un nutret valoros mai ales daca se recolteaza intre inflorire si inceputul
formarii boabelor.

d) Fanuri de graminee anuale

 Cel mai adesea ovazul este transformat in fan.

B. FURAJE DESHIDRATATE ARTIFICIAL

 Uscarea artificiala a plantelor verzi este o metoda care produce furae de calitate, insa este
scumpa. In nordul Europei, ierburile perene si amestecul dintre ierburile perene si trifoi sunt cele
mai cunoscute furaje deshidratate, in timp ce in America de Norm, lucerna este pe primul loc.
 Uscarea se realizeaza prin trecerea rapida a plantelor verzi printr un tambur rotativ unde intalnesc
gaze firbinti (app. 800 de grade celsius).

 Temperatura si timpul de uscare sunt foarte atent controlate pentru a nu afecta VN.

 Furajul nu este niciodata complet deshidratat.

 In final contine 5-10% H2O.

 Dupa uscare produsul este, in general, maciant si trecut printr-o presa pentru a forma brichete
sau branule.

 Ca tehnica de conservare, uscarea este extrem de eficienta.

 Pierderile de SU prin deshidratare si manipulare nu depasesc 10%.

 VN al produsului uscat este, prin urmare, apropiata de cea a plantelor verzi.

C. GROSIERELE

 Sunt produse agricole ale culturilor cerealiere si ale leguminoaselor anuale.

 Se caracterizeaza printr-un continut ridicat in CB si un continut ridicat in PB si printr-un grad redus

de consumabilitate.

 In regiunile tropicale cu climat arid, grosierele constituie o sursa importanta de hrana pentru
animalele erbivore.

 In zonele temperate, se folosesc , cel mai adesea, in situatii de urgenta, cum ar fi seceta.

 In vederea imbunatatirii VN, grosierele pot fi supuse unor tratamente chimice sau biologice.

1. Tratamente chimice

 Viseaza ruperea legaturilor dintre lignina si celuloza si fragmentarea celei din urma in vederea
imbunatatirii digestibilitatii.

 Cele mai frecvente tratamente chimice se fac cu ajutorul hidroxidului de sodiu, acidului clorhidric,
amoniacului sau ureei

2. Tartamente biologice

 Cu fungi sau cu enzime se fac in acelasi scop, de a rupe legaturile ligno-celulozice.

 Deoarece sunt prietenoase cu mediul, tratamentele biologice sunt din ce in ce mai folosite

Ex:

a. PAIELE DE ORZ SI DE OVAZ

 Continutul in proteina al acestora este scazut, cu valori ceva mai mari la cele obtinute in
regiunile mai reci si mai umede, unde paiele nu se maturizeaza complet.
 Principalul component al SU este CB.

 Digestibilitatea SO nu depaseste 50%.

 Au un grad redus de ingestibilitate.

 Imbunatatirea gradului de digestibilitate se poate obtine prin tratamente chimice sau biologice.

b. PAIELE DE GRAU SAU DE SECARA

 Paiele de grau si de secara au valori nutritive ceva mai scazute decat cele de orz si de ovaz. Ca si
in cazul paielor, valoarea nutritiva poate fi imbunatatita prin diferite tratamente.

c. PAIELE DE OREZ

 In Asia constituie principala sursa de hrana.

 Continutul in proteina si in energie este asemnator cu cel al paielor de orz si de ovaz. Au un

continut foarte ridicat in minerale.

 Au un continut ridicat in minerale ( + Si).

 Tijele paielor au un grad mai mare de digestibiliate.

d. COCENII DE PORUMB
 Planta ajunsa la maturitate (fara stiulete) are cea mai ridicata digestibilitate si cele mai mari valori
nutritive.

e. PAIELE DE LEGUMINOASE

 Paiele de mazare si de fasole au un VN mai ridicat fata de alte grosiere + Ca si Mg.

 DIn cauza tulpinilor groase, paiele de leguminoase se usuca mai greu si frecvent se pot infesta cu
mucegaiuri in timpul depozitarii.

RADACINILE, TUBERCULII SI SUBPRODUSELE LOR

A. Radacinile
 Principalele caracteristici ale radacinilor, sub aspectul compozitiei sunt: continutul ridicat de apa si
continutul scazut in PB si in CB. Substanta uscata a radacinilor este dominata de hidratii de carbon.
1. Sfecla ( Beta vulgaris )
 Este acceptat faptul ca toate varietatile de sfecla apartin speciei Beta vulgaris.
 Sfecla din soiurile traditionale are seminte multigerme, fapt ce presupune separarea plantelor
dupa rasarire.
 Prin aparitia soiurilor monogame si a mecanizarii aproape complete, cultivarea sfeclei a capatat o
importanta mai mare.
 Sunt mai multe varietati de sfecla, diferentiate in functie de continutul in substanta uscata, care
oscileaza intre 10-22%.
 In linii mari, cele cu un continut mai mic de substanta uscata apartin sfeclei furajere, iar cele cu un
continut mai ridicat in substanta uscata apartin sfeclei de zahar.
 Sfecla furajera est eun nutret folosit pe scara larga in hrana vacilor in lactatie.
 Insa, in exces poate provoca tulburari digestive ( asociate cu continutul ridicat in zaharuri ) si
hipocalcemie. De aceea, se recomanda sa se oscileze in ratii cu nutreturi fibroase ( fanuri, paie ).
 Digestibilitatea SO este foarte ridicata, circa 90% .
 Utilizarea sfeclei furajere in hrana porcilor a dat rezultate satisfacatoare. Se recomanda insa, ca la
porci, sa fie administrata cruda, deoarece daca se firbe poate provoca intoxicatii, prin transformarea
nitratilor in nitriti.
 Sfecla de zahar are ca denstinatie principala industria zaharului. Se foloseste insa si in hrana
animalelor, in special la vacile in lactatie. Din aceleasi motive, prezentate la sfecla furajera, sfecla de
zahar trebuie administrata restrictionat rumegatoarelor.
2. Morcovul ( Daucus carota )
 Se utilizeaza in hrana animalelor, de obicei, in stare proaspata, dar si deshidratati ( inclusiv pentru
animalele de companie ) sau insilozati ( cu paie si cereale macinate ).
 Continutul mare in apa, de circa 85-90%, circa 85% substanta nutritiva digestibila si circa 10%
proteina bruta ( PB ) in substanta uscata.
 Au valoare nutritiv energetica mare, circa 90% din cea a porumbului boabe, prin raportare la
substanta uscata. Au, de asemenea, un continut mare in beta-caroten.
 Datorita cantitatii limitate, se recomanda cu prioritate in ratiile de iarna ale erbivorelor in
convalescenta si ale reproducatorilor masculi apartinand erbivorilor.
3. Gulia ( Brassica rapa )
 Se poate folosi la fel de bine in alimentatia oamenilor ( varietatile cu radacini mici ) si in
alimentatia animalelor.
 Continutul de apa este ridicat, dar prin raportare la substanta uscata are o valoare nutritiv
energetica ridicata ( apropiata de a orzului boabe) si o buna valoare nutritiva proteica ( insa variabila ).
 Nu se recomanda a se administra vacilor in lactatie inaintea mulsului, deoarece poate afecta
calitatea laptelui.
B. Tuberculii
1. Cartoful ( Solonum tuberosum )
 Cartofii sunt cultivati pe suprafete mari in lume, in primul rand, pentru consumul uman, dar pot fi
folositi si in alimentatie a animalelor, in special la rumegatoarele si la porci.
 Printe nutreturile din grupul din care fac parte cartofii au un continut mai ridicat in substanta
uscata, 18-24%. In substanta uscata predomina amidonul ( 70-80% ) fata de glucoza si zaharoza in
radacini.
 Amidonul crud din cartofi este rezistent la secretiile digestive, mai ales la animalele monogastrice.
 Cartofii contin unii factori anti-nutritionali, solania, care poate produce gastroenterite la porci .
Riscul se reduce considerabil daca acestia sunt fierti pentru porci.
 Rumegatoarele sunt mai rezistente la actiunea solaninei, probabil datorita inactivarii ei in rumen ,
asa incat cartofii pentru ele pot fi administrati si cruzi.
2. Cartoful dulce ( Saponea batatas )
 Cartoful dulce este o planta crescuta pentru tuberculii in regiunile tropicale si subtropicale.
 Tuberculii cartofului dulce se folosesc, in primul rand, in hrana oamenilor si in alimentatia
animalelor.
 Se pot deshidrata si introduce in nutreturile combinate pentru toate speciile de animale.
3. Maniocul ( Manihat esculenta )
 Maniocul este o planta tropicala si subtropicala de la care se folosesc tuberculii. In regiunile
amintite reprezinta un aliment foarte important pentru oameni ( din manioc se prepara toapiaca ).
 Se poate folosi insa si in hrana animalelor, inclusiv a taurilor, a porcilor, chiar si a pasarilor. Pentru
animalele monogastrice, in forma deshidratata este un inlocuitor partial al cerealelor.
 In manioc domina hidratii de carbon, iar din acestia, circa 80% reprezinta amidonul.
4. Topinamburul ( Helianthus tuberrosus )
 Se poate folosi atat in hrana animalelor cat si in hrana oamenilor ( diabetici)
 Tominamburul nu stopeaza energie sub forma de amidon, ci sub sub forma de inulina ( un
polimer format din lanturi de fructoza ).
C. Subprodusele radacinilor si tuberculilor
1. Pulpa de sfecla de zahar
 In stare proaspata are un continut ridicat in apa ( 85-90%), ce ridica probleme de transport, de
depozitare si pastrare.
 Daca este presata, cantitatea de apa scade catre 75-80%. Cele mai bune solutii sunt insa
deshidratarea sau insilozarea.
 Insilozarea, alaturi de grosiere este foarte des intalnita. Insilozata sau deshidratata, poate fi
utilizata in hrana tuturor speciilor si categoriilor de animale.
2. Melasa
 Este un subprodus rezultat in urma extractiei zaharului din sucul de sfecla de zahar.
 Melasa este un nutret lichid vascos cu un continut in SU de 70-75%, peste jumatate din SU este
reprezentata de zaharuri solubile, in specia de zaharoza.
 Continutul in proteina este foarte scazut ( 3-4 % in SU ), cea mai mare parte din acestea fiind
structurate pe azot neproteic.
 Este singurul nutret de origine vegetala care nu contine CB. Cel mai abundent mineral este K, cel
care confera proprietati laxative si diuretice.
 Pentru animale, melasa are un grad ridicat de consumabilitate.
 Se asociaza, deseori, cu nutreturi care au gradul redus de consumabilitate precum paiele.
 De asemenea, se foloseste si ca liant in producerea nutreturilor combinate.
3. Pulpa de cartofi
 Este cunoscuta si sub numele de borhot de cartofi si este subprodusul obtinut in urma extragerii
amidonului.
 Este produsa in cantitati foarte mari la nivel mondial.
 Sub aspectul compozitiei produsii monomidon sunt predominati ca in frunte cu celuloza,
hemiceluloza si substante pectice.
 Are un continut foarte ridicat in apa ( 80-90% ). Asa incat, este folosita in hrana animalelor mai
putin sub aceasta forma ( in plus are si un gust fad, cu un grad redus de consumabilitate ).