Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
COMERŢ INTERNAŢIONAL
F. Progresul tehnico-ştiinţific
Evoluţiile tehnologice au modificat determinanţii comerţului internaţional pe toate axele sale;
- s-a diversificat gama produselor şi serviciilor;
- s-a redus distanţa economică dintre agenţii economici;
- se creează noi oportunităţi de afaceri,
- creşte numărul de consumatori şi solvabilitatea acestora;
- se modernizează reţelele de distribuţie şi se produce internaţionalizarea acestora.
Tipologia serviciilor:
- de afaceri; - de sănătate;
- comunicare; - turistice;
- de construcţii , - culturale,
- de engineering (inginerie); - sportive şi de agrement;
- de distribuţie; - educaţionale;
- educaţionale; - de transport;
- financiare, - Alte tipuri de servicii.
- bancare şi de Asigurare,
Prin natura lor serviciile internaţionale implică atât operaţiuni comerciale cât şi plasamente
investiţionale. Factorii care determină această intercondiţionalitate sunt:
Elasticitatea mai ridicată a cererii de servicii în raport cu veniturile;
Bunurile încorporează tot mai multe active din sectorul terţiar oferite de furnizori specializaţi;
Condiţiile mai favorabile de producţie din ţările cu venituri mai ridicate.
Noua filozofie internaţională cu privire la aspectele specifice ale comerţului internaţional cu servicii
se bazează pe:
- Reguli şi concepte general aplicabile şi unitare în raport cu toate acţiunile care pot afecta
tranzacţiile;
- Reguli specifice în plan sectorial în raport cu particularităţile diferitelor categorii de servicii;
- Preocupări diferenţiate pe sectoare şi înscrise în programe concrete de liberalizare şi
dereglementare;
- Restricţii specifice în calea comerţului cu servicii
- Limitarea numărului de prestatori de servicii într-un anumit sector;
- Interzicerea accesului prestatorilor străini;
- Limitarea cifrei de afaceri, a obiectului de activitate şi a numărului de angajaţi;
- Impunerea structurii de proprietate şi a formei juridice a prestatorului de servicii;
- Plafonarea cotei de piaţă şi a capitalului investit;
Universitatea Româno-Americană Comerţ Internaţional
Căi de liberalizare
- Armonizarea legislaţiilor naţionale (integrarea profundă);
- Înlăturarea barierelor din calea fluxurilor de servicii (integrarea parţială).
În cadrul fluxurilor comerciale capătă o pondere tot mai mare: cercetarea-dezvoltarea, designul,
distribuţia, promovarea, garantarea calităţii, funcţionalitatea bunurilor, serviciile postvânzare.
Succesul pe pieţele externe depinde de capacitatea de a gestiona la nivel naţional şi internaţional pachete
de servicii specific traseului logistic pe care îl parcurg bunurile;
Cererea de servicii creşte continuu pentru că are o elasticitate mai mare în raport cu veniturile
Universitatea Româno-Americană Comerţ Internaţional
A. Teorii clasice
Mercantilismul;
Teoria avantajelor absolute (A. Smith);
Teoria costurilor comparative de producţie (D. Ricardo);
Teoria dotării naţiunilor cu factori de producţie (Modelul Hecksher-Ohlin)
Mercantilismul (a fost filozofia economică a secolului al XVI-lea)
- Exprima convingerea că avuţia unei naţiuni se exprimă prin cantitatea de metale preţioase de care
dispune o ţară;
- Principalul deziderat al autorităţilor era sporirea rezervelor de aur şi argint - Calea de atingere a
acestui deziderat era creşterea excedentului balanţei comerciale prin impulsionarea exporturilor
şi restricţionarea importurilor;
- CI era considerat un joc cu sumă nulă
- Din punct de vedere politic Mercantilismul a fost agreat de cercurile guvernamentale, de
grupurile industriale şi chiar de lucrători;
- Numeroase grupuri de interese au înregistrat efecte negative sub formă de impozite mai mari,
preţuri ridicate, menţinerea ineficienţei în economie, întârzierea restructurării pe baze sănătoase -
Putem vorbi despre perenitatea filozofiei M.
Teoria avantajului absolut
- A fost fondată de Adam Smith în lucrarea “An Inquiry into the Nature and Causes of Wealth of
Nations”,1776;
- Smith a contestat bazele teoretice ale mercantilismului demonstrând că această filosofie slăbeşte
bazele dezvoltării de succes pentru că împiedică actorii economici să elaboreze şi să practice
strategii pe termen lung centrate pe concurenţa liberă ceea ce va duce la alocarea ineficientă a
factorilor de producţie.
- Smith a susţinut că liberul schimb sporeşte bunăstarea naţiunilor şi a sustinut necesitatea
specializării acestora.
- Întrebarea: Ce bunuri şi servicii trebuie să producă şi să exporte eficient o ţară ?
- Răspunsul: Acele bunuri şi servicii la care deţine un avantaj absolut - adică le produce cu costuri
mai mici decât celelalte ţări.
Concluzii - Dacă se specializează ambele ţări vor avea de câştigat, Considera CI un “joc cu sumă
pozitivă”, Nu răspunde la întrebarea ce se întâmplă cu ţările care au avantaj absolut la toate produsele
sau nu au avantaj absolut la niciun produs
Teoria costurilor comparative de producţie (avantaj relativ)
- A fost elaborată de David Ricardo şi Robert Torrens;
- Pleacă de la premisa că teoria avantajului absolut are mai degrabă o dimensiune intuitivă decât
practică; Ia în considerare conceptul de cost de oportunitate;
- Spre deosebire de teoria avantajului absolut care se concentrează pe diferenţele absolute între
productivităţile naţionale aceasta se concentrează pe valorificarea diferenţelor relative între W;
Teoria înzestrării naţiunilor cu factori de producţie (Modelul H-O-S)
- Teoria avantajelor comparative nu dă răspunsul la o întrebare fundamentală: Ce factori determină
care produse se califică pentru a avea avantaje comparative în cazul fiecărei ţări?;
- Această teorie este elaborată de Eli Hecksher şi Bertin Ohlin si completata de Samuelson;
- Analiza se bazează pe următoarele observaţii:
o dotarea cu factori de producţie diferă de la o ţară la alta;
Universitatea Româno-Americană Comerţ Internaţional
- Acolo unde locaţiile le permit să obţină acumulările adecvate de active şi cunoştinţe specializate;
- unde primesc prompt şi sugestiv informaţii despre cerinţele pieţei;
- unde converg obiectivele vizate de acţionari, manageri şi salariaţi;
- unde climatul economic este dinamic şi provocativ;
- unde diamantul naţional este cel mai favorabil.
Determinanţii factoriali
- resurse umane; (privite ca număr, calificare şi costuri);
- resurse naturale - definite prin abundenţă, calitate, accesibilitate şi costuri de exploatare;
- resursele de cunoştinţe - în sensul de stoc al cunoştinţelor tehnice, ştiinţifice şi comerciale;
- resursele de capital - ca volum, disponibilitate şi formă;
- infrastructura.
- clima.
Determinanţii cererii
- Cererea oferind bazele economiei de scară, influenţează eficienţa proceselor productive şi
determină dinamica inovării;
- Cererea operează pe trei axe:
o compoziţia;
o dimensiunea şi deterninanţii creşterii acesteia;
o mecanismele prin care preferinţele cumpărătorilor dintr-o ţară se transmit în alte ţări.
Industriile din amonte, din aval şi integrate orizontal
- Avantajele competitive pe care o ţară le deţine într-un sector oferă potenţiale avantaje şi
sectoarelor cu care acesta este integrat pe verticală şi pe orizontală;
- Calea prin care sectoarele din amonte contribuie la reţeua de avantaje competitive este cea a
accesului rapid, prompt, eficient şi uneori preferenţial la cele mai avantajoase input-uri;
- Schimbul de DPI şi rezolvarea în comun a unor probleme ştiinţifice conduce la soluţii mai rapide
şi mai avantajoase;
- Proximitatea de comportament între manageri şi lucrători, paralel cu similitudinile culturale,
permit fluxuri de informaţii mai adecvate şi costuri de tranzacţie mai mici;
- Prezenţa unor adevărate reţele de firme integrate în anumite ţări conduce la apariţia altor sectoare
competitive;
Principiile S.C.I..
- Nediscriminarea este un pivot important din următoarele raţiuni:
o De natură economică; Oferă şanse egale ţărilor indiferent de mărime;
o De eficienţă; Reducerea costurilor şi duratei negocierilor.
- Reciprocitatea - reflectă dorinţa de a limita înclinaţia spre unilateralism;
o Se prezintă sub multe forme (poate fi difuză şi specifică);
o Apare şi în procesul de aderare de noi membri întrucât aceştia dobândesc pe cale
multilaterală toate facilităţile negociate deja;
O cale de înţelegere a rolului reciprocităţii este să se pornească de la premisa că sectoarele concurate
de importuri au o serie de avantaje competitive specifice ;
Universitatea Româno-Americană Comerţ Internaţional
Caracteristicile negocierilor
- Negocierile sunt schimburi multivalente de concesii;
- Negocierile sunt jocuri concurenţiale desfăşurate în mai multe etape;
- Negocierile sunt procese care implică mai mulţi actori;
- Negocierile necesită timp şi au caracter repetitiv;
- Guvernele participante nu sunt structuri monolitice;
- Numărul de alternative poate fi mic şi depinde de provocările cu care se confruntă negociatorii;
- Negociatorii pot căuta să ajungă la aranjamente simbolice;
- Echitatea este de multe ori mai important decât eficacitatea.
Universitatea Româno-Americană Comerţ Internaţional
Etapele negocierii
- Orice ţară sau teritoriu vamal autonom înaintează Directorului general al OMC o cerere de
aderare;
- Uneori se solicită şi se obţine statutul de observator;
- Consiliul General desemnează un grup de lucru, compus din reprezentanţii ţărilor interesate care
examinează candidatura;
- Guvernul ţării candidate înaintează acestui grup de lucru un Memorandum detaliat cu privire la
regimul său comercial;
- În baza Memorandumului, membrii grupului de negociere discută cu ţara candidată funcţionarea
regimului comercial, stabileşte compatibilitatea acestuia cu conduita multilaterală;
- De regulă se poartă negocieri bilaterale cu unele ţări interesate şi se stabilesc calendare
cuprinzând obligaţiile asumate de candidat în fiecare domeniu al negocierilor;
- Grupul de negociere elaborează un Raport privind schimbul de concesii şi progresele candidatului
pe care îl înaintează Consiliului General împreună cu un proiect de Decizie şi cu Protocolul de
aderare;
- Decizia de aderare se adoptă cu majoritate de 2/3 din numărul total de membri ;
Adoptarea deciziilor
- Unanimitate – amendarea principiilor de bază ale funcţionării sistemului
- Majoritatea de ¾ - interpretarea unor prevederi ale OMC şi acordarea unor derogări de la
principiile fundamentale
- Majoritatea de 2/3 – amendarea prevederilor OMC referitoare la alte aspecte decât principiile
generale şi aderarea de noi membri
- Consensul – acolo unde nu se aplică altă procedură
- Fiecare ţară dispune de un singur vot, iar majoritatea se raportează la numărul total al membrilor
OMC şi nu la numărul celor prezenţi.
Principalele motive pentru care aderarea la OMC este mai dificilă decât era la GATT
Universitatea Româno-Americană Comerţ Internaţional
Soluţionarea diferendelor
Etapele procesului de soluţionare:
- Consultări şi mediere – încercarea rezolvării pe cale bilaterală - 60 de zile
- Cererea de constituire a unui panel de experţi
- Activitatea propriu-zisă a panelului: examinarea cazului şi argumentelor, reuniuni de lucru cu cei
implicaţi sau cu terţe părţi, revizuirea interimară, elaborarea concluziilor şi recomandărilor,
înaintarea raportului către părţi şi Organismul de Soluţionare a Diferendelor (OSD)
- Adoptarea deciziei şi apelul . Panelul elaborează un raport în 60 de zile.
- Procedura apelului nu poate depăşi 60 de zile şi trebuie finalizată în 90 de zile. Raportul
Organismului de Apel este final şi va fi adoptat de OSD
- Implementarea – se poate face imediat sau după acordarea unei perioade rezonabile - În caz de
nerespectare a soluţiilor stabilite se pot solicita compensaţii echivalente sau chiar măsuri de
retorsiune
7. RUNDA URUGUAY
Obiectivele Rundei
- Extinderea liberalizării comerţului în avantajul tuturor ţărilor membre, prin reducerea
obstacolelor comerciale, din calea schimburilor reciproce
- Îmbunătăţirea funcţionării SCI prin supurea unei cat mai mari părţi din CI unor reguli eficiente,
convenite pe cale multilaterală
Universitatea Româno-Americană Comerţ Internaţional
- Sporirea capacităţii SCI de a se adapta la noile provocări apărute la nivelul economiei mondiale,
punându-se accent pe ajustările structurale şi pe întărirea cooperării dintre GATT şi alte
organisme internaţionale
- Creşterea interdependenţei dintre politicile comerciale şi celelalte politici economice, cu scopul
obţinerii unor rezultate mai bune d.p.d.v. economic, la nivel multilateral
Principiile negocierii Rundei Uruguay
- Transparenţa negocierilor
- Echilibrul concesiilor
- Lansarea negocierilor, derularea acestora şi finalizarea rundei vor fi privite ca şi componente ale
unei singure acţiuni
- Tratamentul diferenţiat şi mai favorabil, acordat ţărilor în curs de dezvoltare
- Angajamentul unic, conform căruia rezultatele rundei nu puteau fi asumate decât în integralitatea
lor
- În cadrul negocierilor, nu puteau fi solicitate şi nici oferite din partea ţărilor în dezvoltare,
concesii incompatibile cu nivelul lor de dezvoltare
Clauza STAND-STILL
- Pe parcursul negocierilor, ţările nu vor adopta masuri comerciale care să distorsioneze
schimburile comerciale reciproce
- Nu vor fi adoptate măsuri comerciale cu scopul îmbunătăţirii poziţiei de negociere
- În situaţii determinate, când se impune totuşi adoptarea unor masuri comerciale incompatibile
conduitei comerciale multilaterale, acestea nu vor depăşi nivelul necesar remedierii situaţiei
respective.
Clauza ROLL – BACK
- Toate măsurile incompatibile conduitei comerciale internaţionale trebuie retrase sau facute
compatibile cu aceasta, înainte de finalizarea rundei
- În schimbul eliminării acestor măsuri nu pot fi solicitate concesii
- Punerea în aplicare a prevederilor acestei clauze, se va face treptat şi prin consultarea tuturor
părţilor implicate
Domenii de negociere
- Taxe vamale, - Reglementarea diferendelor dintre
- Bariere netarifare, părţile contractante,
- Comerţul cu produse tropicale, - Subvenţiile si taxele compensatorii,
- Comerţul cu produse provenite din - Aspecte comerciale ale drepturilor de
resurse naturale, proprietate intelectuală,
- Comerţul cu textile şi confecţii, - Aspecte comerciale ale masurilor
- Comerţul cu produse agricole, investitionale,
- Revizuirea prevederilor GATT, - Comerţul cu servcii,
- Salvgardarea, - Funcţionarea SCI
- Completarea şi actualizarea acordurilor
încheiate la rundele anterioare,
Rezultatele Rundei Uruguay
- Actul final al rundei a fost semnat in 1994 la Marrakesch, de către 117 ţări (din cele 124 de ţări
participante)
- In domeniul tarifar, principala realizare a fost reducerea taxelor vamale de import, în medie, cu
40% (pentru produse industriale şi agricole)
Rezultate ale RU, în domeniul netarifar
- Acordul privind agricultura
- Obiectivul pe termen lung al procesului de reformă stabilit cu această ocazie era realizarea unui sistem
comercial pentru produse agricole, corect şi bazat pe principiile pieţei
Universitatea Româno-Americană Comerţ Internaţional
- În cadrul acestui domeniu, a avut loc o aşa numită operaţiune de tarificare. Tarificarea presupune
transformarea tuturor barierelor netarifare în taxe vamale echivalente, pentru creşterea transparenţei în
domeniu. După finalizarea operaţiunii de tarificare, taxele vamale, la această categorie de produse, urmau
să fie reduse, în conformitate cu angajamentele asumate - 36% în cazul ţărilor dezvoltate (în 6 ani) şi 24%
în cazul în dezvoltare (în 10 ani).
- Clauza de tratament special oferă posibilitatea menţinerii de restricţii cantitative în situaţii
determinate.
- Clauza de salvgardare specială permite ţărilor membre aplicarea de suprataxe vamale în situaţii
specifice – realizarea de importuri la preţuri inferioare anumitor niveluri de referinţă sau în cazul
unor creşteri bruşte şi semnificative ale importurilor de produse agricole
- Clauza de pace prevede faptul că nu puteau fi impuse măsuri de retorsiune în cazul în care ţările
exportatoare foloseau măsuri de sprijin din categoria verde (agricultura ecologică ...)
Subvenţiile din domeniul agriculturii care făceau obiectul unor angajamente de reducere sunt:
- Subvenţiile directe de export acordate în funcţie de performanţele realizate la export
- Vanzarea la export a unor stocuri necomerciale de produse agricole la preţuri situate sub nivelul
celor practicate pe piaţa internă
- Subvenţionarea transportului intern în cazul produselor agricole exportate
- Subvenţionarea input-urilor folosite pt realizarea produselor agro alimentare
- Prelevarea unor sume obţinute asupra întregii producţii şi repartizarea acestora doar asupra unei
părţi din producţie
- Subvenţiile acordate pt creşterea competitivităţii produselor agricole pe pieţele externe, prin
diminuarea costurilor
Codul antidumping
Un preţ se consideră a fi preţ de dumping dacă este mai mic decât:
- Costurile de producţie + o marjă rezonabilă de profit
- Preţul practicat de exportator pe propria piaţă
- Preţul practicat de exportator pe o piaţă terţă reprezentativă
S-a stabilit cu ocazia acestei runde că orice investigatie antidumping trebuie să înceteze dacă marja de
dumping este minimă (sub 2%) sau dacă volumul importurilor este neglijabilă (sub 3% din totalul
exporturilor straine pe acea piaţa, la produsul respectiv)
Totodată s-a stabilit că măsurile antidumping pot fi impuse pt perioadă de maxim 5 ani şi pot fi
prelungite cu înca 5 ani.
Acordul TRIPS
Principalele aspecte urmărite sunt:
- Modul în care trebuie aplicate principiile SCI şi ale acordurilor referitoare la respectarea
proprietăţii intelectuale
- Modul în care poate fi acordată o pretecţie eficientă acestei categorii de drepturi
- Modul în care trebuie să fie pusă în aplicare legislaţia privind DPI, de către ţările membre
Universitatea Româno-Americană Comerţ Internaţional
Acorduri plurilaterale
- Acordul privind achiziţiile guvernamentale
- Acordul privind produsele lactate
- Acordul privind carnea de vită,
- Acordul privind aeronavele civile
Obţinerea consensului nu a fost posibilă nici pentru alte aspecte precum: iniţiativa bumbacului
(ţcd au solicitat TD eliminarea subvenţiilor acordate productiei de bumbac şi oferirea de plăţi
compensatorii pentru pierderile economice cauzate de subvenţiile acordate); extinderea protecţiei
indicaţiilor geografice la alte produse decât vinuri şi băuturi spirtoase, reguli privind eco-etichetarea,
extinderea termenelor pentru ofertele circulare iniţiate in domeniul comertului cu servicii
Reacții post-Cancun
– Com pt comerţ al UE Pascal Lamy (actualul dir. gen . al OMC) şi comisarul pt agricultura au apreciat că
eşecul Conferinţei reprezintă o lovitură pt imaginea şi credibilitatea OMC şi o oportunitate irosită de
soluţionare a problemelor.
– Robert Zoellick, reprezentatul pt comerţ al SUA a declarat că “în cadrul unor negocieri în care
partenerii nu oferă nimic, ei nu vor primi nimic”. SUA este posibil să-şi reorienteze acţiunile sale de
politică comercială spre încheierea de acorduri bilaterale, care oferă mai multă previzibilitate şi în cadrul
cărora interesele SUA pot fi mai bine prezervate.
– În opinia ţ.c.d. acest moment nu este o revanşă a Sudului contra Nordului, ci o adaptare la noile
raporturi de forţe economice, politice şi diplomatice