Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
“În DEX, violenţa este indicată ca forţă, putere, ceva care ţine de o vitalitate
copleşitoare. Nu este o atitudine, ci o realitate fizică, prin excelenţă dinamică,
manifestată. Este un proces, un act de desfăşurare. Apoi, intervine umanizarea
definiţiei şi se vorbeşte despre furie, siluire, violare. Conceptul este moralizat, i se
caută temeiuri şi i se judecă urmările. Agresivitatea este un comportament social
învăţat, prin învăţare directă (prin recompensarea sau pedepsirea unor
comportamente) și prin observarea şi învăţarea unor modele de conduită ale
altora, mai ales ale adulţilor.
Copiii imită acţiunile părinţilor lor, ale altor adulți luați drept model, ale unor copii şi
ale eroilor din media, în special când acţiunea este recompensată. Copilul admiră şi
se identifică cu acel model. Cu cât un copil priveşte mai multă violenţă reală sau
televizată, cu atât acceptă ca valid un comportament agresivă”, explică Maria Dima,
consilier şcolar profesor psihopedagog.
4. Dacă fenomenul se repetă de mai multe ori, solicită conducerii școlii luarea unor
măsuri disciplinare împotriva copilului care generează violența la nivelul clasei/școlii.
6. Dacă nici sesizările tale făcute la Inspectorat nu au niciun efect, mergi la Poliție și
depune o plângere. Nu încerca să rezolvi problema prin violență!
Din păcate, există multe cazuri în care Poliția nu se implică. Iar pentru un părinte este
îngrozitor să vadă cum copilul său este agresat de altcineva. Însă rezolvarea unei
astfel de probleme tot prin violență nu reprezintă o soluție!