Sunteți pe pagina 1din 5

Austria (în germană Österreich (ajutor·info), pronunțat în germană /ˈøːstɐˌʁaɪç/), oficial Republica

Austria (în germană Republik Österreich), este o țară fără ieșire la mare, populată de circa
8,47 milioane de locuitori[5] aflată în Europa Centrală. Ea se învecinează cu Cehia (362 km)
și Germania (784 km) la nord, Ungaria (366 km) și Slovacia(91 km) la est, Slovenia (330 km)
și Italia (430 km) la sud, și Elveția (164 km) și Liechtenstein (35 km) la vest. Teritoriul Austriei
acoperă 83.879 km² și are o climă temperată și alpină. Relieful Austriei este predominant muntos
datorită prezenței Alpilor; doar 32% din suprafața țării se află sub 500 m altitudine, iar cel mai înalt
punct al său se află la 3.798 m.[6] Majoritatea populației vorbește dialecte locale austro-bavareze
ale limbii germane, ca limbă maternă,[7] iar germana standard este limba oficială a țării.[8] Alte limbi
oficiale la nivel local sunt croata și maghiaraîn Burgenland și slovena în Carintia.[6]
Originile Austriei moderne datează din vremea dinastiei de Habsburg când marea majoritate a țării
făcea parte din Sfântul Imperiu Roman. În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, Austria a devenit una
din marile puteri ale Europei și, ca urmare a încoronării lui Napoleon I ca împărat al
francezilor, Imperiul Austriac a fost proclamat oficial în 1804. În 1867, Imperiul Austriac a
fost transformat în Austro-Ungaria.
După prăbușirea Imperiului Austro-Ungar în 1918 și sfârșitul Primului Război Mondial, Austria a
adoptat și a utilizat numele de Austria Germană („Deutschösterreich”, ulterior „Österreich”) într-o
tentativă de unire cu Germania, dar aceasta a fost interzisă prin Tratatul de la Saint-Germain-en-
Laye. Prima Republică Austriacă a fost instituită în 1919. În 1938, prin Anschluss, Austria a fost
ocupată și anexată de Germania Nazistă.[9] Această situație a durat până după sfârșitul celui de al
Doilea Război Mondial în 1945, după care Germania Nazistă a fost ocupată de Aliațiși fosta
constituție democratică a Austriei a fost restaurată. În 1955, Tratatul de Stat al Austriei a reînființat
Austria ca stat suveran, punând capăt ocupației. În același an, parlamentul Austriei a dat declarația
de neutralitate, prin care țara a primit statut de neutralitate permanentă.
Astăzi, Austria este o democrație reprezentativă parlamentară, formată din nouă landuri
federale.[6][10] Capitala și cel mai mare oraș, cu o populație de peste 1,7 milioane de locuitori,
este Viena.[6][11] Austria este una dintre cele mai bogate țări ale lumii, cu un PIB pe cap de locuitor de
48.350 de dolari (2011). Țara a dezvoltat un standard de viață ridicat și în 2011 s-a clasat pe locul
19 în lume după Indicele dezvoltării umane. Austria este membră a ONUdin 1955,[12] a aderat
la Uniunea Europeană în 1995,[6] și este membru fondator al OECD.[13] Austria a semnat în
1995 Acordul de la Schengen,[14] și a adoptat moneda unică europeană, Euro, în 1999.

Cuprins

 1Etimologie
 2Istorie
o 2.1Secolul al XX-lea
 3Politică
o 3.1Evenimente politice recente
o 3.2Relații externe
o 3.3Armata
 4Landuri
 5Geografie
o 5.1Clima
o 5.2Hidrografia
o 5.3Flora și fauna
 6Economie
o 6.1Moneda
o 6.2Energia
o 6.3Resurse naturale
 7Demografie
o 7.1Limba
o 7.2Grupuri etnice
o 7.3Religia
 8Cultură
o 8.1Muzica
o 8.2Arta și arhitectura
o 8.3Teatru și film
o 8.4Știință și filosofie
o 8.5Literatura
o 8.6Particularități culinare
o 8.7Sport
o 8.8Patrimoniul mondial
 9Vezi și
 10Note
 11Surse
 12Legături externe

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Prima apariție a cuvântului „ostarrichi” (încercuit cu roșu). Austria modernă prețuiește acest document, datând
din 996, ca act fondator al națiunii.

Numele german al Austriei, Österreich, înseamnă „marca de est”, și derivă din cuvântul Ostarrîchi,
care apare pentru prima oară în „documentul Ostarrîchi” din 996.[15] Acest cuvânt este probabil o
traducere din latina medievală a termenului Marchia orientalis într-un dialect local (bavarez). A fost
prefectură a Bavariei înființată în 976. Cuvântul „Austria” este o latinizare a numelui german și a fost
atestat pentru prima oară în secolul al XII-lea.
Friedrich Heer⁠(de), unul dintre cei mai importanți istorici austrieci ai secolului al XX-lea, scria în cartea
sa Der Kampf um die österreichische Identität (Lupta pentru identitatea austriacă),[16] că forma
germanică Ostarrîchi nu este o traducere a cuvântului latinesc, ci că ambele au rezultat dintr-un
termen mult mai vechi din limbile celtice vorbite în antichitate pe teritoriul actual al Austriei: acum
peste 2.500 de ani, mare parte din țară era denumită Norig de populația celtică (cultura Hallstatt);
conform lui Heer, no- sau nor- însemnau „est” sau „de est”, în vreme ce -rig este un cuvânt legat de
actualul termen german Reich, cu sensul de „domeniu”. Astfel, Norig ar
însemna Ostarrîchi și Österreich, și astfel, Austria. Numele celtic a fost în cele din urmă latinizat
în Noricum după cucerirea romană a zonei ce cuprinde Austria actuală, în preajma anului 15
î.e.n. Noricum a devenit ulterior provincie romană la jumătatea secolului I e.n.[17]
Istorie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Istoria Austriei.
Populată încă din antichitate,[10] regiunea central-europeană care este astăzi Austria a fost ocupată
în perioada pre-romană de diverse triburi celtice. Regatul celtic Noricum a fost ulterior cucerit
de Imperiul Roman și transformat în provincie. Situl Petronell-Carnuntum din estul Austriei actuale a
fost un important castru devenit capitală a provinciei Pannonia superioară. Carnuntum a fost populat
de circa cincizeci de mii de oameni timp de aproape 400 de ani.[18]

Stema împăratului Habsburg din 1605

După căderea Imperiului Roman, zona a fost invadată de slavi și avari.[19] Tribul slav al carantanilor
a migrat în Alpi și a înființat cnezatul Carantania, care acoperea mare parte din estul și centrul
teritoriului austriac. Carol cel Mare a cucerit acest teritoriu în 788, a încurajat colonizarea și a
introdus creștinismul.[19] Ca parte a Franciei Răsăritene, principalele regiuni ce cuprind astăzi Austria
au fost acordate casei de Babenberg. Zona a căpătat numele de marchia Orientalis și a fost dată
lui Leopold de Babenberg în 976.[20]
Prima atestare a numelui de Austria datează din 996 când a fost scris Ostarrîchi, cu referire la
teritoriul mărcii Babenberg.[20] În 1156, Privilegium Minus a ridicat Austria la rang de ducat. În 1192,
familia Babenberg a primit și ducatul Stiriei. Odată cu moartea lui Frederick al II-lea în 1246, linia de
succesiune a Babenbergilor s-a stins.[21]
Ca urmare, Ottokar al II-lea al Boemiei a preluat controlul asupra ducatelor Austriei, Stiriei
și Carintiei.[21] Domnia sa a luat sfârșit odată cu înfrângerea de la Dürnkrut în fata lui Rudolph I al
Germaniei în 1278.[22] De atunci și până la Primul Război Mondial, istoria Austriei a fost strâns legată
de cea a dinastiei sale conducătoare, Habsburgii.
În secolele al XIV-lea și al XV-lea, Habsburgii au început să acumuleze alte provincii din vecinătatea
ducatului Austriei. În 1438, ducele Albert al V-lea a fost ales succesor al socrului său, Sigismund de
Luxemburg. Deși Albert însuși a domnit doar un an, din acel moment toți împărații Sfântului Imperiu
Roman au fost Habsburgi, cu o singură excepție.

Bătălia de la Viena din 1683 a frânat înaintarea Imperiului Otoman în Europa.


Habsburgii au început să acumuleze și pământuri în zone îndepărtate față de cele ereditare. În
1477, arhiducele Maximilian, unicul fiul al împăratului Frederic al III-lea, s-a căsătorit cu Maria,
moștenitarea Burgundiei, căpătând mare parte din Țările de Jos de la familia ei.[23][24] Fiul său, Filip
cel Drept s-a căsătorit cu moștenitoarea coroanelor Castiliei și Aragonului, obținând
coroana Spaniei, împreună cu posesiunile sale din Italia, Africa și din Lumea Nouă.[23][24] În 1526,
după bătălia de la Mohács, Boemia și partea din Regatul Ungariei neocupate de otomani a căzut
sub dominație austriacă.[25] Expansiunea otomană în Ungaria a dus la dese conflicte între cele două
imperii, lucru devenit evident odată cu așa-numitul Război Lung dintre 1593 și 1606. Turcii au
efectuat incursiuni în Stiria de aproape douăzeci de ori;[26] arzând, jefuind, și luând mii de sclavi.[27]

Congresul de la Viena, pictură de Jean-Baptiste Isabey, 1819

În timpul îndelungatei domnii a lui Leopold I (1657–1705) și după victoria în apărarea Vienei în 1683
(sub comanda regelui Poloniei, Ioan al III-lea Sobieski),[28] o serie de campanii au adus întreaga
Ungarie sub control austriac, fapt consfințit prin tratatul de la Karlowitz din 1699.
Împăratul Carol al VI-lea a cedat multe din câștigurile realizate de imperiu în anii precedenți, în
principal din cauza temerilor de stingerea iminentă a casei de Habsburg. Carol era dispus să ofere
avantaje concrete în teritorii și autoritate în schimbul recunoașterii de către alte puteri a Pragmaticei
Sancțiuni prin care Maria Terezia a devenit moștenitoarea sa. Odată cu apariția Prusiei ca mare
putere, a început în Germania dualismul austro-prusac. Austria a participat, împreună cu Prusia și
cu Rusia, la prima și a treia împărțire a Poloniei (în 1772 și 1795).
Austria s-a implicat apoi într-un război cu Franța revoluționară, la început fără succes, cu înfrângeri
succesive în fața lui Napoleon, înfrângeri ce au dus la sfârșitul vechiului Sfânt Imperiu Roman în
1806. Cu doi ani în urmă,[29] în 1804, fusese fondat Imperiul Austriac. În 1814, Austria a făcut parte
din forțele aliate care au invadat Franța, punând capăt războaielor napoleoniene.

Arhiducele Franz Ferdinand (dreapta) cu familia sa

Astfel, după congresul de la Viena, Austria a devenit una dintre cele patru puteri dominante ale
contin