CONSIDERAŢII TEORETICE
FEROFLUIDELE, UTILIZAREA LOR LA
MĂSURAREA CURENȚILOR CONTINUI INTENȘI
Ferofluidele sau lichidele magneti-
ce sunt dispersii de particule magnetice
subdomenice într-un lichid de bază. Ob-
ţinute pentru prima dată de cercetătorii
de la NASA în perioada anilor 60, feroflu-
idele, câştigă tot mai mult teren având
numeroase aplicaţii practice.
Comportarea ferofluidelor din punct
de vedere:
- mecanic şi chimic: se comportă ca
lichidul de bază;
- electric: păstrează proprietăţile li-
chidului de bază;
- magnetic: sunt materiale magnetice
moi având o comportare supermagneti-
că, răspund aproape instantaneu la apli-
carea unui câmp magnetic, prin curgere.
În general, metodelele de prepara-
rea ferofluidelor sunt legate de meto-
dele de obţinere a particulelor magneti-
ce subdomenice care trebuie dispersate
într-un lichid de bază şi totodată stabili-
zate, adică învelite într-un strat de sta-
bilizant. Principalele metode utilizate la
producerea ferofluidelor: metoda meca-
nică (măcinare coloidală), metoda elec-
trocondensării, metoda descompune-
rii termice, metoda precipitării chimice.
Din punct de vedere al magnetizării,
materialele pot fi împărţite în funcţie de
susceptibilitatea şi permeabilitatea lor
magnetică, în trei categorii:
Substanţe diamagnetice, care se ca-
racterizează printr-o susceptibilitate
magnetică negativă a cărei valoare ab-
solută este foarte mică. Vectorii şi
au aceeaşi direcţie dar de sens opus. In-
troduse într-un câmp magnetic, aceste
substanţe, sunt slab respinse de acesta.
Din această grupă fac parte: Ag, Au, Hg,
Si, Ge, Pb, B, Be, Cu, As, Sb, Bi, S, apa, al-
cool şi altele.
Substanţe paramagnetice, se carac-
terizează printr-o susceptibilitate mag-
netică pozitivă a cărei valoare variază
cu temperatura după legea lui Curie. In-
troduse într-un câmp magnetic, aces-
te substanţe, sunt slab atrase de aces-
26
ta, vectorii şi au acelaşi sens. Din
această grupă fac parte: Al, Ba, Na, Mg,
Ca, Ti, Yr, V, Nb, Ta, W, C, oxigen, aer şi al-
tele.
Substanţe feromagnetice, se caracte-
rizează printr-o susceptibilitate magne-
tică foarte mare, funcție neliniară de
şi care variază puternic cu temperatura.
Apariţia feromagnetismului este condi-
ţionată de existenţa electronilor cu spini
necompensaţi. Fe, Ni, Co precum şi alia-
je ale acestora sunt feromagnetice. Fe-
romagnetismul, care se bucură de cel
mai mare număr de aplicaţii, se mani-
festă într-un domeniu limitat de tempe-
raturi, până la punctul deasupra căruia
materialele feromagnetice devin para-
magnetice.
Se știe, cu certitudine, că dispersi-
ile de particule foarte mici prezintă o
comportare superparamagnetică în
prezența unui câmp magnetic exterior.
Magnetizația Mi a unei particule izotro-
pe și izolate de volumul vi, într-un câmp
magnetic aplicat , poate fi exprimată
prin ecuația lui Langevin:
unde:
k = constanta lui Bolzmann,
T = temperatura absolută,
Ms = magnetizația de saturație.
Relația poate fi extinsă și la calcu-
lul proprietăților magnetice ale unui
volum de ferofluid, V0, în care sunt sus-
pendate particule de diferite dimensi-
uni. Dacă particulele nu interacționează
atunci magnetizația parțială Mi, datorată
celor ni particule de volum vi, este ega-
lă cu suma momentelor individuale ale
particulelor împărțită la întreg volumul.
Pentru magnetizarea ferofluidului, MF se
obține expresia:
Ferofluidele pe lângă comportarea
lor magnetică, manifestă și proprietățile
lichidelor de bază. Astfel vâscozitatea
unui ferofluid este ca și vâscozitatea
unei soluții coloidale magnetice dar se
mai adaugă influența mărimii și direcției
unui câmp magnetic aplicat din exterior.
Vâscozitatea ferofluidelor depinde de
următorii parametrii:
-Vâscozitatea solventului, ηo
-Inducția ferică a unei particule mo-
nodomenice, µ0Ms
-Diametrul particulei, d
-Concentrația numerică a particule-
lor, n
-Gradientul de viteză, γ
-Intensitatea câmpului magnetic
aplicat, H
-Temperatura absolută, T.
Între mărimile enumerate poate să
existe o legătură de forma
η = f(ηo, µ0Ms, n, d, k,
Metode de măsurare a curenților
continui intenși.
Experiența de fiecare zi evidențiază
faptul că măsurări exacte nu pot fi efec-
tuate. Întotdeauna ele sunt însoțite de un
anumit grad de imprecizie, în funcție de
condițiile în care se execută măsurători-
le, grad de imprecizie care uneori poate
masca unele fenomene conducându-ne
la informații greșite, iar alteori poate avea
doar o influență neglijabilă asupra nivelu-
lui de cunoaștere. De-a lungul anilor isto-
ria științelor confirmă concluzia că odată
cu perfecționarea mijloacelor de măsu-
rare ne apropiem tot mai mult de ade-
văr fără a-l putea cuprinde. Măsurarea
Fig. 1. Ampermetru magnetoelectric cu șunt multiplu
curenților continui de mare intensitate
prezintă anumite particularități deoarece
în curent continuu nu se pot utiliza trans-
formatoarele de măsurare.
Măsurare a curenților continui
intenși folosind ampermetrul cu șunt
multiplu
Pentru mărirea domeniului de mă-
surare se folosește șuntul multiplu, cum
este reprezentat în fig. 1.
Șuntul are patru borne: a’, b’ – pentru
tensiune și a, b – pentru curent.
Dacă cursorul se află pe poziția k,
aplicând legile lui Kirchhoff, rezultă:
Pe lângă avantajul măririi domeniu-
lui de măsurare metoda prezintă deza-
vantaje: număr mare de calcule, se fac
unele simplificări care afectează rezul-
tatele măsurătorilor, rezistența internă a
ampermetrului se modifică cu tempera-
tura, tensiunea Uab, devine din ce în ce
mai mare odată cu creșterea domeniu-
lui de măsurare consecința directă fiind
apariția unor pierderi importante.
Măsurarea curenților continui
intenși cu ajutorul transformatoare-
lor de curent continuu
Transformatoarele de curent con-
tinuu folosite la măsurarea curenților
mari, sunt de fapt, amplificatoare mag-
netice. Se construiesc pentru curenți de
la 500A până la 100kA, clasa de precizie
1; 0,5; 0,2.
Această metodă are avantajele mă-
surării unor game mari de valori ale