Capit I Continuare de La Pg.58

58 ZALM OXIS DE LA HERODOT LA M IRC EA ELIADE
sint rostirile frumoase, logoi kaloi, si care fac sa se nasca in corp cumpatarea,
sophrosyne, prima apariîe a acestui concept in jurul caruia este construit
dialogul. lnvaîndu-1 acel descintec, medicul trac 1-ar fi avertizat pe Socrate sa
nu ingrijeasca capul inaintea sufletului pacientului §i sa nu separe cele doua
vindecari; iar Socrate i-ar fi jurat sa nu incalce aceasta regula, nici pentru
banii, nici pentru nobletea, nici pentru frumusetea cuiva. Prin urmare, Socrate
propune sa supuna mai intii sufletul lui Charmides descintecelor tracului,
inainte de а-i administra leacul, acest lucru implicind faptul sa nu posede deja,
in suflet, aceasta sophrosyne, cum pretinde de la bun inceput Critias : in acest caz,
n-ar mai fi nevoie de descintecele lui Zalmoxis sau de cele ale hiperboreanului
Abaris, iar Socrate ii va putea da imediat leacul pentru cap (158 BC).
Dupa aceasta introducere care functioneaza, desigur, ca un pretext - durerea
de cap a lui Charmides, descintecele atribuite medicului trac si, in fine, aparitia
conceptului de sophrosyne - , in tram in substanta dialogului: Socrate, ca un
medic, mai precis ca un medic al sufletului, il intreaba pe Charmides daca
poseda sophrosyne. In fata raspunsului retinut al tinarului, ii cere sa-i defineasca
aceasta virtute. Or, de trei ori la rind, incercarile lui Charmides sint respinse
de Socrate: sophrosyne nu e nici „starea de liniste” (hesychiotes tis, 159 B), nici
,,ru§inea” (aidos, 160 E), nici „faptul de a face ceea ce-1 priveste pe fiecare” (to
ta heautou prattein, 161 B). Cum ultima d efin ite ii apartine, de fapt, lui Critias
§i este slab susînuta de Charmides, tutorele sau intra in joc si modified, dupa
fiecare refutaîe a lui Socrate, d efin itia: sophrosyne este „actiunea care produce
binele” (he ton agathonpraxis, 163 E), „cunoasterea de sine insusi” (to gignoskein
heauton, 164 D) sau, in fine, are drept obiect propriu, in acelasi timp, pe ea
insasi si toate celelalte stiinte (166 С). О atmosfera stranie planeaza asupra acestui
dialog, care se sfirseste aparent intr-o aporie (aporia, 169 C ); Socrate se declara
chiar iritat ca descintecul invatat de la trac nu ar fi de nicio valoare practica
(175 D). Intrebindu-1 din nou pe Charmides daca poseda deja sophrosyne -
neavind deci nevoie de descintec -, tinarul i-1 cere totusi, iar Critias ii porun-
ce^te sa se supuna descintecului lui Socrate si sa-i urmeze invatatura.
Verbul folosit pentru а-i califica pe tracii carora Zalmoxis le este „rege si
zeu” este un supracompus, apathanatizein, tot in legatura cu nemurirea; el
dovede^te, indubitabil, originea herodoteana a povestirii, in pasajul despre
ge(;ii athanatizontes §i zeul lor Salmoxis1. Prefixul apo- al verbului (care apare
sub forma athanatizein la Herodot) indica incheierea acîunii, insistind, in
acelasi timp, asupra efectelor; prefixul serveste in plus la intarirea sensului,
care este tranzitiv §i implica un caracter activ2.
1. Platon reproduce in Resp. V III 566 С un oracol care apare la Herodot 1.55, autor din care
se inspirS pe larg in m itul A tla n tid ei; vezi acum P. Vidal-Naquet, L ’A tla n tid e . P e tite
h is to ire d ’u n m ythe p la to n ic ie n , Paris, 2005, pp. 23-43.
2. Despre acest verb, B. W itte, D ie W issenschaft vom G u ten u n d Bosen. In te rp re ta tio n e n zu
P la to n s „ C h a rm id e s " , Berlin, 1970, pp. 144-145 (tradus prin ,,sio machton unsterblich” ;
cf. §i Aristotel, E N 10.7,1177 b 33, cu verbul a th a n a tize in ). N. Van Dor Bon, The Charmides
o f P la to. P ro b lem s and. In te rp reta tion s , Amsterdam, 1985, pp. I l l t r n o n m roviBtfl tradu-
corilo: а) нопни! tranzitiv, „a face nemuritor” , la Croisot, Liiinh, Нргок'ио, Martens (ji la
LEG END A LU I ZALMOXIS IN SPATIUL LITE R AR GREC 59
Acest pasaj din Charmides despre Zalmoxis §i desdntecul atribuit medicului

trac va avea parte de о traditie destul de bogata, care se va dezvolta independent
do povestirea lui Herodot1, ca §i de о lunga istorie de interpretari din partea
modernilor, unii incintati, altii intrigati sd descopere acest straniu personaj la
I'laton2. Dupa cum am vazut deja, intr-un al doilea pasaj despre desdntecul
ti’acului, Zalmoxis §i Abaris apar impreuna ca posesori de descintece. Abaris,
idtfi figura din nord si intelept legendar venit de la hiperboreeni, este §i el
Itrezent la Herodot (4.36): un indiciu in plus ca atribuirea de descintece acestor
doua figuri ale Septentrionului nu este decit un exercitiu platonician, un
pretext pentru promovarea propriilor idei, pornind de la motive culese, in acest
cuz, din textul herodotean.
Dimpotriva, modernii vor da, cel mai adesea, crezare acestor mentiuni, cum
cHte cazul, in zilele noastre, cu teoria tenace despre о influenta samanica
vonita din nord, mai precis prin aceste doua figuri ale marginilor septentrionale,
Zidmoxis si Abaris. La fel de raspindita este interpretarea pasajului ca prima
ntestare a psihoterapiei (sufletul si trupul, impreuna in vindecare), intr-o
viziune care se raporteaza, in Occident, mai degraba la evolutiile contemporane
despre caracterul „stiintific” al medicinei pozitiviste. M ai mult, in Romania si
Midgaria, acest text a fost de mult apropriat de discursul nationalist care se
roclama de la descoperirile si renumele stramosilor3. Recent, Luc Brisson a
exegeti, precum Ficino ( im m o rta le m a ffe rre ) si Stallbaum ; b) sensul intranzitiv, „a crede
In nemurire” , pe care il prefera in mod eronat. Traduceri ale unor comentatori citafi mai
jos - M.-F. H azebroucq: ,,ils visen t т ёт е a ne ja m a is m o u r ir " ; L. B risson: „rendent meme
immortel” (el sugereaza chiar un joc de cuvinte, inversind modelul a p o th n e is k e in ); D.J.
M urphy: „who are also said to im m ortalize” sau „to render im m ortal from a state of
m ortality” ; L S J , s.v. a p a th a n a tiz o : „aim at im m ortality” .
1. Platon, C h a rm . 156 DE si 158 B.
2. Despre prezenta lui Zalmoxis in d ia log: B. W itte, D ie Wissenschaft vom G uten and Bosen...,
pp. 139-140; Eliade, Z G H , pp. 64-65; D.A. Hyland, Th e V irtu e o f P h ilo so p h y . A n In te rp re
tation o f P la to ’s Charmides, Athens (Ohio), 1981, pp. 40-42; N. Van Der Ben, The Charmides
o f P la to ..., pp. 11-14; A. Bernand, S o rcie rs grecs, Paris, 1991, pp. 117-121; F.P. Coolidge
Jr., „The Relation of Philosophy to S op h ro sy n e : Zalmoxian Medecine in Plato’s C h a rm id es ”,
A n c P h il, 13, 1993, pp. 23-36; L. Brisson, P la to n . Les m ots et les m yth es, Paris, 19942,
pp. 98-99; M.-F. Hazebroucq, L a fo lie h u m a in e et ses remedes. P la to n , Charmide ou De
la moderation, Paris, 1997, pp. 111-143; H. Schwabl, „Platonische Notizen iiber die Thraker”,
T h ra cia , 12, 1998 ( S tu d ia in h on orem C h ris to M . B a n o v ), pp. 84-86; W.Th. Schmid, P la t o ’s
Charm ides a n d the S o c r a tic Id e a l o f R a tio n a lit y , Albany (N ew York), 1998, pp. 14-19;
M. Baltes, „Der Platonismus und die W eisheit der Barbaren”, in J.J. C leary (ed.), T ra
d itio n s o f P la to n is m . Essays in H o n o u r o f J o h n D illo n , Aldershot, 1999, pp. 115-126;
L. Brisson, „L’incantation de Zalmoxis dans le C harm ide (156 D-157 C)”, in Th. M. Robinson,
L. Brisson (eds.), P la to . Euthydemus, Lysis, Charmides. P ro cee d in g s o f the V Symposium
Platonicum. Selected P a pers, Sankt Augustin, 2000, pp. 278-286; D.J. Murphy, „Doctors
o f Zalm oxis and im m o rta lity in the C h a r m id e s ” , in aceeasi culegere, pp. 287-295;
M .L. M cPheran, „Socrates and Zalmoxis on Drugs, Charms, and Purification” , A p e iro n ,
37, 2004, pp. 11-33.
II. C f E. Sandvoss, S o te ria . P h ilo s o p h is c h e G ru n d la g e n d e r p la to n is c h e n G esetzgebung,
Giittingen, 1971, p. 83; C. Joubaud, L e corps h u m a in dans la p h ilo s o p h ie p la to n icie n n e .
E tu d e й p a r t ir d u „ T im ie ”, Paris, 1991, p. 235.
60 ZALM OXIS DE L A HERODOT L A M IRCEA ELIADE
propus sa vedem a id existenta a doua mijloace terapeutice de mostenire

indo-europeana, in cadrul unei medicine tripartite1, teza care, in ceea ce priveste
referentul get, nu se bazeaza pe nicio informatie concreta, fiind de nesusînut.
Ipoteza sa pleaca de la tezele lui E. Benveniste si B. Sergent, presupunind
existenta unui mit al fcolii medicale in vechea Grecie (Pindar, Pyth. 3.47-53 :
descintece molcome, malakais epaodais ; leacuri, ph arm aka ; incizii, tom ais) ca
in Iranul avestic (Cuvint divin, planta, cutit) f i in India vedica (incantatii,
plante, chirurgi). Dupa Brisson, medicul trac se reclama de la „Scoala” lui
Zalmoxis, unic zeu al getilor si rege magician, care asigura, prin incantatii,
nemurirea in care credea poporul sau. Vazind aici о practica religioasa reala a
getilor (a ingriji trupul si a asigura nemurirea sufletului prin incantatii), teza
pe care nu о impartafesc defel, Brisson observa totufi tratamentul diferit
atribuit descintecelor de catre S ocrate: rostirile frumoase zamislesc in suflet
sophrosyne. Brisson crede ca este foarte probabil ca Socrate sa fi intilnit medici
traci care se reclamau de la Zalmoxis, data fiind proximitatea geografica a
Potideei, fara a lua insa in seama distanta considerabila fata de regiunea
getilor, care se afla tocmai la celalalt capat al Traciei.
In cele din urma, contrar lui M.-F. Hazebroucq, ultima comentatoare a
dialogului Charmides, f i atitor altora, care cred puternic intr-un fond real, mai
precis, f amanic, sau chiar initiatic, al mentiunii lui Zalmoxis (si a lui Abaris) -
discursul lui Zalmoxis oferind о dimensiune mistica fi implicind conceptia
salvarii individului - , eu prefer sa vad aici un artificiu literar, о fictiune pentru
a legitima sau a stimula un motiv care e pur platonician. Nu era vorba, cu
siguranta, de prima operatiune de acest gen, de vreme ce autorii creftini vor
utiliza chiar acest text pentru a ilustra teza dependentei lui Platon (f i a culturii
grecefti) fata de filozofia barbarilor. In mod similar, in platonismul epocii
imperiale fi, mai ales, in neoplatonismul Antichitaîi Tirzii, cind Platon va fi
strins legat de intelepciunile negrecesti, descintecele tracului Zalmoxis reapar -
de aceasta data insa, descintecul este atribuit zeului, §i nu medicului sau trac2,
indiciu al unor lecturi si intelegeri diferite.
Suprematia sufletului asupra trupului este, desigur, о tema platoniciana, la
fel ca §i „rostirile frumoase” . Caci regasim §i in alte locuri acelafi primat al
sufletului, in ceea ce priveste virtutea: sufletul, atunci cind este bun, da, prin
propria virtute, desavirsire trupului, f i nu invers3. О opozitie este stabilita de
catre Socrate intre pharmakon, leacul care trebuie sa asigure sanatatea (hygieia)
corpului, fi epoide, descintecul care trebuie sa dea naftere la sophrosyne,
1. L. Brisson, L ’incantation de Zalm oxis..., pp. 278-286; criticat de Z. Petre, Practica, p. 133.
Brisson accorda verbului athanatizein un sens intranzitiv la Herodot, „a crede in nemurire” ,
insS unul tran zitiv la Platon, „a face nemuritor” (p. 281).
2. Dependenta lui Platon : Clem ent din Alexandria, P ro tr. 6.70.1 f i Strom . 1.15.68.3. A lte
ecouri ale pasajului: [Apollonios din Tyana), Epp. A p oll. 23; Apuleius, A pol. 26; M axim
din Tir, Or. 28.4; Iulian, S a il. 244 A f i Caes. 309 С (Eustaflu, Ad. D ion. 304; Ps.-Eudocia,
Viol. 412); Hermias din Alexandria, Schol. Plat. Phaedr. 274 С (p. 253 Couvrour); Stobaios
4,37.23; Hosychios din Alexandria, s.v. Salm oxis (S 119).
3. Platon, Reep. I l l 403 D.
LEG ENDA LU I ZALM OXIS IN S P A flU L LITE R AR GREC 61
cumpatarea in sufletul uman1, Acest descintec este vindecator, de aceasta data,

pentru suflet, in calitate de discurs filozofic: caci filozofia functioneaza ca о
medicina a sufletului.
Tema abordata de Platon este cel pujdn intriganta. M ajoritatea comenta-
torilor au fost incurcaî de condamnarea pe care Platon о face, de-a lungul
mtregii sale opere, recurgerii la epoidai si la practicile care le sint asociate2,
eilci tot el le atribuie exercitiul lui Socrate, ca in Charmides, unde propune о
ccuaîe intre descintece si kaloi logoi, dind nastere la sophrosyne3. Foarte
recent, Jesper Svenbro a propus о noua maniera de a citi acest dialog: epoide
nr fi о „alegorie a lecturii”, care, la rindul ei, poate calauzi propria noastra
lectura a dialogului. El pleaca de la un pasaj in care Socrate, la intrebarea lui
( Iritias daca §tie vreun leac impotriva durerii de cap, to tes kephales pharmakon
(166 E), asigura:
,,I-am raspuns ca ar fi о planta anume (phyllon ti), leac (cu care trebuie
rostit) §i un descintec anume (epoide de tis epi toi pharm akoi eie), §i ca descin-
lecul adaugat leacului 1-ar face atoatevindecator; insa, fara descintec, planta
ti ar fi de niciun folos” .
Expresia „leac pentru cap” , pharmakon tes kephales, prezinta, cum arata
! Ivenbro, о analogie perfecta cu pharmakon tes mnemes, „leac pentru memorie”,
mi cu pharmakon tes lethes, „leac impotriva uitarii” , doua metafore ale cuvin-
lului scris menite sa „vindece” memoria de uitare4. Acest leac este un phyllon,
a „planta”, desemnind, dupa Svenbro, „foaia de papirus”, deci textul; lectura
nnlo, prin urmare, un „descintec” pronunât deasupra unei ,,foi de papirus” .
I Incft la inceput, vorbind despre leac, Socrate precizeaza ca descintecul trebuie
мП insoêasca, sa fie aplicat „odata cu” (hama kai) „foaia’Vleacul pentru vinde-
i urea capului, ulterior, cind pretinde ca repeta instructiunile tracului, aplicarea
ilciicintecelor ar da nastere la sophrosyne in suflet, permiînd folosirea leacului
impotriva durerii de cap. Svenbro concluzioneaza ca dialogul se refera la
i Hpncitatea cititorului de a avea sufletul treaz in cursul lecturii. Cuvintterapeutic,
I T.G. Tuckey, P la to ’s Charmides, Amsterdam, 1968; N. van der Ben, The Charmides o f
Plato..., p. 14; F.P. Coolidge Jr., The R elation o f Philosophy..., pp. 23-36; L. Brisson,
I’laton..., pp. 100-101.
Do oxemplu, Platon, Leg. 933 D.
I P. Graf, „Excluding the Charm ing: The Development o f the Greek Concept o f M agic”, in
M. Meyer, P. M irecki (eds.), A ncient M agic and R itu a l Power, Leyden-New York-Koln,
1996, p. 37; L. Brisson, Platon..., pp. 95-100; M. Carastro, La cite des Mages. Penser la
magie en Gr'ece ancienne, Paris, 2006, pp. 204-207; Idem , The N o tio n o f M a gic in Ancient
Greece, Diss., Baltimore, John Hopkins University, 2002. Descintecul nu este о supra-
vio(.uire a epocii p rim itive pentru care epopeea ar constitui ultim a m arturie (cf. Od.
19.455-458), ci facea parte din strategiile terapeutice folosite in Grecia Antica in medicina
I nidifionalft. tn Eutliyd. 289 E-290 A, Socrate compara m eftesugul descintecelor, adica
lormocarea (kelesis) anim alelor salbatice, cu me§te§ugul facatorilor de discursuri (hoi
logopoioi), care farmeca (kelesis) judecfttorii, membrii adunarii si alte m ulfimi. Dupa
Proclus, frecventarea lui Socrate de ciitre Alcibiade a fost un fel de descintec care deturna
rrtul (epoides tis alexikakou), frintnd rftutatoa sa multiforma (In Plat. A lcib. 86).
I Platon, Phaedr. 274 E; Euripido E 578 Nauck8.
descintecul se aplica la fel de bine unui trup bolnav sau unui text, in ocurenâ,
fix,
textul dialogului; astfel, sfatul lui Socrate se adreseaza oricarui cititor dornic
de vindecare. Or, Platon nu da deloc aceasta d efin ite intr-un mod facil sau
pentru a nu vedea eûind aceasta capacitate intr-o doxosophia, ,,o §tiin^S
parelnica”. Sintem deci foarte departe de „incantaîile” tracice ale lui Zalmoxis,
de samanii din nord sau de о viziune evoluîonista care face sa se succeadfi
magia primitive. sau „orientala”, psihoterapia si medicina stiinîfica.
Atunci, de ce Zalmoxis e definit de catre medicul trac, personaj cu siguranîi
fictiv, drept „rege §i zeu” ? Banuiesc ca aceasta expresie, care a facut sa curgS
multa cerneala, nu este decit о inventie a lui Platon, pentru a adauga un plus
de autoritate leacului si descintecului venite de departe. Dupa parerea mea,
cele doua pasaje despre descintecele lui Zalmoxis nu aduc о informatie nouft
nici despre religia, nici despre societatea getilor, nici despre practicile lor
terapeutice, a caror dimensiune reala о ignoram in continuare. De§i о mare
parte a istoricilor romani invoca acest pasaj cu scopul de a sustine existence
unei medicine getice celebre in lumea antica sau chiar prefigurind psihoterapia
moderna, adaugind la aceasta reputatie cele citeva zeci de nume de plante
dacice la Pedanios Dioscorides1, nimic nu rezista criticii: numele de plante
dacice prezente in De materia medica, precum si intr-o versiune latina a lui
Pseudo-Apuleius deriva dintr-o sursa de epoca imperiala, reflectind cunostinê
in acelaî timp precise §i contemporane (precum atribuirea lor dacilor, care nu
apar in surse decit incepind cu secolul I a.C.). Personajul medicului trac este,
desigur, imaginar, construit pentru scopurile dialogului, fara nicio informatie
concreta despre vreo medicina psihosomatica practicata de catre geti, conchide
recent §i Zoe Petre2.
Or, personaje insolite sint adesea mobilizate in opera lui Platon. Dupa cum
arata M. Carastro, una dintre ratiunile majore ale fortunei bicefale ale celor
numiti magoi dupa epoca lui Platon, in calitate de §arlatani, dar §i de maestri
de invatatura, este de reperat in diversele valori asumate de catre cimpul
semantic al termenului pharmakon. Ca la Herodot 1.132, unde magoi persani
recita о teogonie sub forma unui descintec (epaoide) in timpul sacrificiilor,
a-i
magoi sint prezentati in Papirusul Derveni ca speciali^ti ai descintecului (epoide),
din nou in legatura cu sacrificiul: „Descintecul magilor are puterea de
deturna pe acei daimones care stau in drum”3.
1. Eliade, Z G H , pp. 64-65 (terapia su fletu lu i); Crisan, S p iritu a lita te a , pp. 306-317; num«
de plante dacice: Detschew, pp. 541-565.
2. Z. Petre, P ra c tic a , p. 163, care emite ipoteza ca le a cu l §i d escin tecu l Strainului trac din
C h arm id es simbolizeaza initierea socratica intru nemurire, constituind semnificatia esen-
fialS a evocarii lui Zalmoxis in dialog, ca m etafora a in ifierii filozofice; Platon ar fi cunos-
cut о trad ifie „pozitiva” despre Zalmoxis, rege §i zeu, provenind din surse pitagoricieno
(P r a c tic a , pp. 127-170 = „«Zalmoxis, roi et dieu». Autour du C h a rm id e ” , D a c ia , NS, 51,
2007, pp. 47-72).
3. M. Carastro, L a сИё des M a g es..., pp. 189-214 (binomul ,,yUin(tt tniôltteiune” pentru n
vorbi despre m a g o i); P. D e rv e n i col. V IM ; W. Burkort, La tradition orientate dans la
c u ltu re gre cq u e , Paris, 2001, p. 128.
LEG END A LU I ZALM OXIS IN SPATIU L LITE R AR GREC 63
I )<î practici grece^ti ale terapiei tradiîonale, epoidai sint, de asemenea,

pii и- in legatura cu anumiî straini: considerate adesea ca venind de departe,
Hi и mtecele sint atribuite, rind pe rind, magilor, medicilor traci ai lui Zalmoxis
in lui Abaris Hiperboreanul... Ajungem astfel sa ne intrebam asupra locului
imil nl barbarilor in discursul lui Platon. Lasind deoparte Egiptul, a carui
imagine este ambivalenta, desi mai degraba idealizata, toate celelalte popoare
bin Imre, cu rare exceptii, sint vazute ca necivilizate. Exceptiile sint purine : in
Wi il>itide, §tiin(;a magilor (mageia) datorata lui Zoroastru, fiu al lui Oromazes,
и ' ulil'icata drept cult al zeilor (theon therapeia); in Respublica, scitul Anaharsis
«риге drept intelept (sophos aner) in compania lui Thales si printre inventatori;
lint dupa personajul scit, Platon aminteste invatamintul exceptional al lui
I'll ngora ?i al continuatorilor sai care urmeaza un mod de viata pitagorician1.
'I mil,or pasaje li se adauga, bineinêles, descintecele atribuite lui Zalmoxis si
MmriH in Charmides. Vorbind despre un descintec in Phaidon (78 A), Socrate
■ i ' livtrebat de Kebes unde ar putea gasi un asemenea cunoscator de descin-
11" n, inr raspunsul sau este in teresant: „Grecia e mare, Kebes - spuse el -, iar
mu de bine (agathoi andres) nu lipsesc din ea; multe sint §i neamurile
Ihii 1111 res” ; prin urmare, continua Socrate, cercetarea trebuie facuta asupra
i ni иi or, caci folosul va fi pe masura.
In ciuda acestor rare exemple, in numeroase alte pasaje, barbarii apar, cel
liuil iidosea, ca neciviliza 0 , precum tracii, scitii, per§ii, cartaginezii, celîi §i
Hu ni Platon considera ca tracii, de exemplu, isi folosesc sotiile pe post de
unliivo. intr-un pasaj foarte elenocentric, el atribuie violenta, to thymoeides,
■i( ilor, tracilor si, in general, popoarelor din nord; aviditatea de ci^tig, to
fthllovkrematon, fenicienilor si egiptenilor; in centru, intre extreme §i excese,
Mim ii poseda, in schimb, pasiunea §tiinêi, tophilom athes. Platon nu este deloc
Imil l nut, de „inêlepciunea barbarilor”, cu excepîa poate a egiptenilor; dar §i in
i" nl lor e de notat devalorizarea inventarii scrierii, atribuita lui Theuth in
I I ih ii Qosigur, pentru „povestile egiptene” , Platon i§i cunoa§te bine dosarul,
hIoh pe Herodot, dar el stie sa reia, sa imite, sa parodieze; Egiptul, ca si
\l liiiil ida, intervin ca un tinut de ficîune, servind propriilor discursuri ale lui
Pinion 'Ibate celelalte popoare sint vazute ca necultivate §i, chiar daca au dat
иi oxtraordinari, putem remarca mereu о distanâre critica sau о ironie2.
In iiclvimb, fascinatia pentru barbari si pentru intelepciunea lor venita de
nlliiiiilova, de cit mai departe, se na^te si se dezvolta in vechea Academie, ca si
m l 'ni ipatos. Ea continua de-a lungul epocii elenistice, cunoaste о noua voga in
pm и imperials, (cind т и Щ filozofi provin din regiunile orientale), pentru a
i Min i n1,0 doHpro educaîa copiilor de regi la p e rs i: A lc ib . I 122 A ; A n ah arsis: Resp. X 600
A , I'lU g o ra : R esp . X 600 B.
J fln(lilo tracilor : Leg. 637 DF, 805 DF. Caracteristici ale diferitelor neam uri : Resp. IV 435 E.
Him Inn i : M. Baltes, D e r P la to n is m u s ..., pp. 124-127. Egiptul lui P la to n : Fr. Hartog, „Les
1In ' " ('igyptologues” , A n n a les. E S C , 41, 1986, pp. 957; Id e m , M & m oire d ’Ulysse. R6cits
uir In fronti& re en Gr&ce a ncienne, Paris, 1996, pp. 63-67 ; J. McEnvoy, „Platon et la sagesse
ib riilgypto” , K ern os, 2, 1.989, pp. 245-275; L. Brisson, L e ctu re s de P la to n , Paris, 2000,
|ip 151 167.
64 ZALM OXIS DE LA HERODOT L A M IRCEA ELIADE
atinge apogeul concomitent in literatura patristica §i in scrierile Antichitaîi

Tirzii. E vremea in care Platon e celebrat, in mod unanim, ca discipol al
intelepciunilor barbare, in legatura cu toate marile figuri orientale, c&lator in
Egipt §i in Orient, de unde §i-ar deriva doctrina. Nu alta era, in aceeaî
perioada, imaginea lui Pitagora, prezentat §i el drept cunoscator al tuturor
invataturilor barbare.
Faptul de a-§i transpune propriile intenîi sub alte nume, sau chiar folosind
prestigiul altora, fie din $ari indepartate precum Tracia, Persia sau de la
hiperboreeni, fie din trecutul indepartat §i exotic, cel al preoîlor egipteni, este,
de fapt, о strategie platoniciana tipica. Strategie pe care о recunoa^tem in
exclamatia lui Fedru, dupa ce ascultase povestirea lui Socrate despre invenîile
zeului egiptean Theuth, in primul rind, cea a scrierii: „0, Socrate, cu cita
u§urinâ poî nascoci tu pove^ti egiptene sau de altundeva, dupa voia ta !” 1.
1.3. Dezvoltarea elenistica a legendei: ecouri si paradigme
Textul herodotean despre geîi athanatizontes §i, mai precis, povestioara despre
Zalmoxis, sclav al lui Pitagora, va cunoa^te curind alte ecouri, suferind nenu-
marate modificari de-a lungul timpului. Caci influenza lui Herodot a fost mereu
considerabila. Continuind sa fie citit de-a lungul epocii elenistice, el va ramine
mereu un istoric popular, in ciuda reputaîei sale de mythologos §i de povestitor
de istorii fermecatoare - sau poate tocmai de aceea; dupa cum putem socoti din
papiri, el ramine, impreuna cu Tucidide, istoricul cel mai citit in Egiptul
greco-roman. О inscripîe descoperita de curind la Halicarnas (de la sfirîtul
epocii elenistice), in care cetatea se lauda cu celebritaîle sale, il nume^te pe cel
mai ilustru fiu al ei, Herodot, nu mai putin decit „Homer in proza in domeniul
istoriei” , expresie pe care о regasim in literatura. Dubla sa imagine, de parinte
al istoriei si de mincinos, se menîne in fiecare epoca. Peste mai bine de un
mileniu, patriarhul Photios ii aprecia s tilu l: „S-а folosit de pove§ti §i de nume-
roase digresiuni, prin care curge dulceata gindirii sale”2.
Primul rezumat cunoscut al unei opere istorice este tocmai cel al Anchetelor/
Isto riilo r lui Herodot, autorul lui fiind Teopomp din Chios. Din a sa Epitom a a
lu i Herodot, care avea cel putin doua carî, nu cunoastem decit fragmente
1. Platon, Phaedr. 275 B.

2. O. Murray, „Herodotus and H ellenistic Culture”, CQ, 22, 1972, pp. 200-213. Inscripfie:
S. Isager, „The Pride o f Halikarnassos” , Z P E , 123, 1998, pp. 1-23; H. Lloyd-Jones, „The
Pride o f Halicarnassus” , Z P E , 124, 1999, pp. 1-14; aceeaî expresie la Dionysios din
Halicarnas, A d Pom p. 3; Ps.-Longinus, De subl. 13.3. Herodot b ifron s: A. Momigliano,
„The Place o f Herodotus in the History o f Historiography”, in Studies in H istoriography,
Londra, 1966, pp. 127-142; J.A.S. Evans, „Father o f History and Fathor o f Lies: The
Reputation o f Herodotus” , CJ, 64, 1968, pp. 11-17; Hartog, M iro ir, p. 45. Cf. Cicero, De
leg. 1.1.5, despre nenumftratele fabulae la Herodot, pfirintole istoriei, i.ii la Teopomp.
Aprocioro: Photios, B ib l., cod. 60, 19 b.
LEGENDA LUI ZALMOXIS iN SPATIUL LITE R AR GREC 65
inlniiNcule; totusi, fostul discipol al lui Isocrate trebuie sa fi povestit despre

/мIinoxis §i Pitagora, de vreme ce stim ca a folosit termenul kakobios, prezent
In llnrodot 4.95, referitor la traiul nevoia§ al tracilor. Acelasi retor-istoric se
•Hit In originea unui cliseu despre g e ti: in Istorii filipice (P h ilip p ik a ), Teopomp
inlnUiHO, in contextul asediului cetatii grecesti Odessos de catre Filip al II-lea
til Mncedoniei, ca preotii getilor ar fi ie§it in solie cintind din citere. Aceasta
111111g111e a preotilor geti indeplinind solii cintind din citere va deveni un ste-
inntlp persistent, trecind prin Dion Chrysostomul si Athenaios, apoi prin
■I ■Inn din Bizan^, pina la Eustatiu din Salonic1, caci acest episod a fost rapid
iiiiii'i’ut ca un obicei propriu in lista feluritelor utilizari ale instrumentelor
iiiir/icule la diferite neamuri, grecesti si barbare.
I’inft in epoca imperiala, din cauza starii extrem de fragmentare a bogatei
i*i *‘ * uturi elenistice - al carei naufragiu ireparabil e de plins -, fortuna pasa-
1111111 berodotean despre Zalmoxis e greu de estimat. Putem numi un singur
miiIor, geograful Mnaseas din Patara, discipol la Alexandria al lui Eratostene
ilin Cirene (cca 276-195), de situat deci inainte de 200 a.C. In compilatia sa
Mi'iigrnfica si mitologica, fruct al eruditiei alexandrine, el il identifica pe Zalmoxis
i и I Vonos, zeu grec cu identitate ambigua; in cele mai multe dintre lexicoanele
iln оросй bizantina care reiau aceasta ecuatie (cu exceptia enciclopediei Suda),
iiImoxis e identificat cu timpul (chronos), confuzie curenta in mediul literar
г i i i in ciuda unui acord aproape unanim al modernilor, care explica aceasta
иpiopiere printr-o aluzie la regatul mortilor patronat de Cronos (in Insulele
I**1ili’i(ilor) si la nemurirea promisa de Zalmoxis3, mi se pare evident ca identi-
IIi nroa se bazeaza, de fapt, ре о trasatura comuna cu totul diferita de cea
111111111НЙde comentatori. Aceasta este sacrificiul uman : anumite surse mentionind
I Teopomp, F G rH is t 115 F 2 (A n tia ttic . 104, 16 Bekker). Kakobios va deveni curind un

li'nnen etnografic: Teopomp, F G rH is t 115 F 39; Xenofon, Cyr. 7.5.67; Strabon 17.2.1;
I'lutarh, Caes. 23. Citere: Teopomp,F G rH is t 115 F 216 (= A th en aiosX IV 627 D E ; Epitom e
M henaei, p. 132 Peppink); Dion Chrysostomul, F G rH ist, 707 F 3 (= Iordanes, Get. X,
(15); $tefan din Bizan^, s.v. Getia (si Eustatiu, A d D ion. 304; Ps.-Eudocia, Viol. 412).
' Mnaseas din Patara, F 23 M u ller (F H G , I I I , 153) = F 28 C appelletto. C onfuzie: vezi
R. Luiselli, „Cratino, fr. 258,2 Kassel-Austin (= 240,1 Kock). Chronos o K r o n o s l”, Q U C C ,
NS, 36, 1990, pp. 98-99. Patria lui Mnaseas este, in surse, cind Patara din Licia, cind
I’atrui din Ahaia ; conform P. Оху. X III 1611, e vorba, mai degraba, de Patara.
I W, 'Ibmaschek, Die alten Thraker. Eine ethnologische Untersuchung, Viena, 1,1893, p. 192;
(I, Kazarow, „Zalmoxis” , K lio , 12, 1912, p. 357; G. Seure, „Les im ages thraces de Zeus
Kdraunos: Z B E L S O U R D O S , G E B E L E IZ IS , Z A M O L X IS ”, R E G , 26, 1913, pp. 258-260;
C. Clemen, „Zalmoxis” , Zalm oxis, 2, 1939, pp. 56-58; J. Coman, „Zalmoxis. Un grand
problbme gbte” , Zalm oxis, 2, 1939, p. 92; Russu, Religia, p. 97; Dodds, Irationalul, p. 147,
n. 60; J. Wiesner, Die Thraker, Stuttgart, 1963, p. 86; R. Pfister, „Zalmoxis”, in G. Mylonas,
I). Raymond (eds.), Studies Presented to D .M . Robinson on H is Seventieth B irthday,
Saint-Louis (Missouri), II, 1953, p. 1116; Eliade, Z G H , p. 53 (post-existenâ fericita);
recent, P. Cappelletto, I fram m enti di Mnasea. Introduzione, testo e commento, Milano,
2003, pp. 237-240 (comentariu la F 28, in linia lui Eliade). Dim potriva, S. Sanie leaga
acoaHtfi identificare dc men(iunea sacrificiilor umane, de§i, mai degraba, in virtutea inte-
rnMului нйи pentru divinitAîle „orientale” (D in istoria c u ltu rii §i religieigeto-dacice, Ia§i,
1900“, p. 175).
64 ZALM OXIS DE LA HERODOT LA M IRCEA ELIADE
atinge apogeul concomitent in literatura patristicd §i in scrierile Antichitaîi

Tirzii. E vremea in care Platon e celebrat, in mod unanim, ca discipol al
intelepciunilor barbare, in legatura cu toate marile figuri orientale, calator in
Egipt si in Orient, de unde §i-ar deriva doctrina. Nu alta era, in aceeaî
perioada, imaginea lui Pitagora, prezentat §i el drept cunoscator al tuturor
invataturilor barbare.
Faptul de a-§i transpune propriile intenîi sub alte nume, sau chiar folosind
prestigiul altora, fie din âri indepartate precum Tracia, Persia sau de la
hiperboreeni, fie din trecutul indepartat §i exotic, cel al preoîlor egipteni, este,
de fapt, о strategie platoniciana tipica. Strategie pe care о recunoa^tem in
exclamatia lui Fedru, dupa ce ascultase povestirea lui Socrate despre invenîile
zeului egiptean Theuth, in primul rind, cea a scrierii: „0, Socrate, cu cita
u§urinâ poti nascoci tu povesti egiptene sau de altundeva, dupa voia ta !” 1.
1.3. Dezvoltarea elenistica a legendei: ecouri si paradigme
Textul herodotean despre geîi athanatizontes §i, mai precis, povestioara despre
Zalmoxis, sclav al lui Pitagora, va cunoa^te curind alte ecouri, suferind nenu-
marate modificari de-a lungul timpului. Caci influenza lui Herodot a fost mereu
considerabila. Continuind sa fie citit de-a lungul epocii elenistice, el va ramine
mereu un istoric popular, in ciuda reputaîei sale de mythologos §i de povestitor
de istorii fermecatoare - sau poate tocmai de aceea; dupa cum putem socoti din
papiri, el ramine, impreuna cu Tucidide, istoricul cel mai citit in Egiptul
greco-roman. 0 inscripîe descoperita de curind la Halicarnas (de la sfir§itul
epocii elenistice), in care cetatea se lauda cu celebritaîle sale, il nume^te pe cel
mai ilustru fiu al ei, Herodot, nu mai putin decit „Homer in proza in domeniul
istoriei” , expresie pe care о regasim in literatura. Dubla sa imagine, de parinte
al istoriei si de mincinos, se menîne in fiecare epoca. Peste mai bine de un
mileniu, patriarhul Photios ii aprecia s tilu l: „S-а folosit de povesti §i de nume-
roase digresiuni, prin care curge dulceata gindirii sale”2.
Primul rezumat cunoscut al unei opere istorice este tocmai cel al Anchetelorl
Isto riilo r lui Herodot, autorul lui fund Teopomp din Chios. Din a sa Epitom a a
lu i Herodot, care avea cel putin doua carî, nu cunoastem decit fragmente
1. Platon, P h a e d r. 275 B.
2. 0. Murray, „Herodotus and H ellenistic Culture” , C Q , 22, 1972, pp. 200-213. Inscriptie:
S. Isager, „The Pride o f Halikarnassos” , Z P E , 123, 1998, pp. 1-23; H. Lloyd-Jones, „The
Pride o f H alicarnassus” , Z P E , 124, 1999, pp. 1-14; aceeaî expresie la Dionysios din
Halicarnas, A d P o m p . 3; Ps.-Longinus, D e subl. 13.3. Herodot b ifro n s : A. Momigliano,
„The Place o f Herodotus in the History o f Historiography” , in S tu d ies in H is to rio g ra p h y ,
Londra, 1966, pp. 127-142; J.A.S. Evans, „Father o f History and Father o f L ies: The
Reputation o f Herodotus” , C J , 64, 1968, pp. 11-17; Hartog, M ir o ir , p. 45. Cf. Cicero, Du
leg. 1.1.5, despre nenumaratele fa b u la e la Herodot, parintele istoriei, iji lu Teopomp.
Apreciere: Photios, B ib l., cod. 60, 19 b.
LE G E N D ALU I ZALMOXIS iN SPATIUL LITE R AR GREC 65
minuscule; totusi, fostul discipol al lui Isocrate trebuie sa fi povestit despre

nlmoxis si Pitagora, de vreme ce stim ca a folosit termenul kakobios, prezent
In Herodot 4.95, referitor la traiul nevoia§ al tracilor. Acelasi retor-istoric se
nl'lil la originea unui cliseu despre g e ti: in Istorii filipice (P h ilip p ik a ), Teopomp
K'lntase, in contextul asediului cetatii grecesti Odessos de catre Filip al II-lea
ill Macedoniei, ca preotii getilor ar fi ie§it in solie cintind din citere. Aceasta
Imagine a preotilor geti indeplinind solii cintind din citere va deveni un ste-
i m i l , ip persistent, trecind prin Dion Chrysostomul si Athenaios, apoi prin
l.llofan din Bizant, pina la Eustatiu din Salonic1, caci acest episod a fost rapid
11iMorat ca un obicei propriu in lista feluritelor utilizari ale instrumentelor
muzicale la diferite neamuri, grecesti si barbare.
Pina in epoca imperiala, din cauza starii extrem de fragmentare a bogatei
llloraturi elenistice - al carei naufragiu ireparabil e de plins -, fortuna pasa-
|nlui herodotean despre Zalmoxis e greu de estimat. Putem numi un singur
ииfor, geograful Mnaseas din Patara, discipol la Alexandria al lui Eratostene
•11о Cirene (cca 276-195), de situat deci inainte de 200 a.C. In compilaîa sa
gnografica §i mitologica, fruct al eruditiei alexandrine, el il identifica pe Zalmoxis
mi Cronos, zeu grec cu identitate am bigua; in cele mai multe dintre lexicoanele
do epoca bizantina care reiau aceasta ecuaîe (cu exceptia enciclopediei Suda),
/nlmoxis e identificat cu timpul (chronos), confuzie curenta in mediul literar
gioc3. In ciuda unui acord aproape unanim al modernilor, care explica aceasta
npropiere printr-o aluzie la regatul mortilor patronat de Cronos (in Insulele
I'Vriciîlor) §i la nemurirea promisa de Zalmoxis3, mi se pare evident ca identi-
1'li'nrea se bazeaza, de fapt, ре о trasatura comuna cu totul diferita de cea
propusa de comentatori. Aceasta este sacrificiul uman : anumite surse mentionind
I Teopomp, F G r H is t 115 F 2 (A n t ia t t ic . 104, 16 Bekker). K a k ob io s va deveni curind un

lormen etnografic: Teopomp, F G r H is t 115 F 39; Xenofon, Cyr. 7.5.67; Strabon 17.2.1;
I’lutarh, Caes. 23. Citere: Teopomp,F G r H is t 115 F 216 (= Athenaios X IV 627 DE \E p ito m e
A th en a ei, p. 132 Peppink); Dion Chrysostomul, F G r H is t, 707 F 3 (= Iordanes, Get. X,
65); §tefan din Bizant, s-v- G etia (si Eustatiu, A d D io n . 304; Ps.-Eudocia, V io l. 412).
", Mnaseas din Patara, F 23 M u ller (F H G , I I I , 153) = F 28 C appelletto. Confuzie: vezi
It. Luiselli, „Cratino, fr. 258,2 Kassel-Austin (= 240,1 Kock). C h ron o s о K ron o s ?” , Q U C C ,
NS, 36, 1990, pp. 98-99. Patria lui Mnaseas este, in surse, cind Patara din Licia, cind
Patrai din Ahaia ; conform P. Оху. X III 1611, e vorba, mai degraba, de Patara.
I W. Tomaschek, D ie a lten Thraker. E in e ethnologische U n te rs u c h u n g ,V iena, 1,1893, p. 192;
G. Kazarow, „Zalmoxis”, K lio , 12, 1912, p. 357; G. Seure, „Les images thraces de Zeus
Kdraunos: Z B E L S O U R D O S , G E B E L E I Z I S , Z A M O L X I S ” , R E G , 26, 1913, pp. 258-260;
C. Clemen, „Zalm oxis”, Z a lm o x is , 2, 1939, pp. 56-58; J. Coman, „Zalmoxis. Un grand
problhme gete”, Z a lm o x is , 2, 1939, p. 92; Russu, R e lig ia , p. 97; Dodds, Ira tio n a lu l, p. 147,
n. 60; J. Wiesner, Die. T h ra k e r, Stuttgart, 1963, p. 86; R. Pfister, „Zalmoxis” , in G. Mylonas,
I). Raymond (eds.), S tu d ie s Pre se n te d to D .M . R o b in s o n on H is S e v e n tie th B irth d a y ,
Saint-Louis (Missouri), II, 1953, p. 1116; Eliade, Z G H , p. 53 (post-existenta fericita);
recent, P. Cappelletto, I fra m m e n ti d i M nasea. In tro d u z io n e , testo e co m m en to, Milano,
2003, pp. 237-240 (comentariu la F 28, in linia lui Eliade). Dim potriva, S. Sanie leaga
ucoHHtft identificare do menfiunea sacrificiilor umane, desi, mai degraba, in virtutea inte-
niHului нйи pentru divin itfifile „orientale” (D in is to ria c u lt u r ii re lig ie i geto-d a cice, Iasi,
1906*, p. ,175).
ecuatia Zalmoxis/Cronos - provenind, cu siguranta, din Mnaseas, care nu e

insa citat - invoca, in mod expres, sacrificiile getilor in acelasi pasaj. Mai
precis, se spune ca getii ii jertfesc lui Zalmoxis precum lui Cronos. Ecuatia
operata de Mnaseas din Patara reflecta, prin urmare, mediul alexandrin de
eruditie livresca; pornind de la un detaliu din textul herodotean (sacrificiul
mesagerului), ea nu aduce nicio informatie noua despre cultul real al lui
Zalmoxis si nicio lamurire despre caracterul sau.
Aceasta notita obscura va constitui totusi baza unei alte traditii literare
despre Zalmoxis, in care e identificat cu Cronos ; ea a fost retinuta ca о varianta,
printre altele, in citeva manuale (precum cel folosit de Diogene Laertiu) si va
trece in traditia lexicografica bizantina1. De fapt, sacrificiul uman, legat atit de
frecvent de Cronos in gindirea greaca - iar in ceea ce-i priveste pe „barbari”,
legat indeosebi de Baal/Bel fenician si punic e mentionat de Herodot in cazul
getilor, sub forma trim iterii mesagerului la Salmoxis, о data la patru ani.
Imaginea lui Cronos este remarcabil de ambigua, contradictorie ch iar: pe de о
parte, este zeul unei epoci inumane si crude, fara norme etice, dar, pe de alta
parte, este regele Virstei de Aur a abundentei, fericirii si dreptaîi. In asocierea
Zalmoxis-Cronos, nu e vorba deci nici de virsta de aur, nici de tema nemuririi
(cu siguranta, mult mai obsedanta pentru moderni decit pentru antici), ci de о
practica transpusa de catre greci in cea mai indepartata Antichitate si, in
acelasi timp, in afara spatiului lor, atit geografic, cit si cultural, §i anume
sacrificiul uman2.
Abia la sfrrsitul epocii elenistice §i la inceputul epocii imperiale, cind dis-
punem din nou de alte surse, putem sesiza о noua imagine a lui Zalm oxis:
legislator inspirat de divinitate, ulterior divinizat de geti pentru rolul sau
civilizator, intr-o traditie interpretative euhemerista si stoica. E dificil de
identificat sursa (sau, mai degraba, sursele), dar e cu siguranta mult mai util
sa analizam aceasta imagine in contextele in care apare si sa-i estimam trans-
formarile ulterioare, atit in traditia antica, cit si in exegeza modernilor. In
1. Ecouri ale identificarii Zalmoxis-Cronos : sursa comuna a lui Diogene Laertiu 8.2 (citindu-1,
in mod gresit, pe Herodot) si Hesychios din M ilet, O n o m . 686. U ltim ul a fost u tilizat de
S ch ol. P la t. Resp. X 600 В ( P y th a g o ra s ): „...si sclavul Zamolxis, caruia getii ii jertfesc
precum lui Cronos” , si de S u d a s.v. P y th a g ora s ( P 3120): „...iar sclav i -а fost Zamolxis,
caruia getii ii jertfesc precum lui Cronos” . Cf. si Hesychios din Alexandria, s.w. „Zalm oxis:
...iar altii spun ca ar fi asemeni lui Cronos” (Z 45) si „Salm oxis: Cronos” (S 119); lexi-
coanele bizantine [Photios (L e x .), G e n u in u m , S u d a , M a g n u m 1, s.v. Z a m o lx is , citindu-1 pe
nume pe Mnaseas pentru identificare. In F H D (II, p. 391), V. Popescu traduce orientat
textul lui Hesychios: „A ltii sustin ca [Zalmoxis] era consacrat lui Cronos [nem uritor]” .
2. Herodot 4.94. M otivul sacrificiului um an: M. Pohlenz, s.v. K ron os, R E , X I2, 1922, col. 2001;
R. Laqueur, s.v. M n a s ea s (6 ), R E , X V 2, 1932, col. 2251. V ezi studiul in teresan t al lui
H.S. Versnel, „G reek M yth and R itu a l: The Case o f Kronos” , in J. Brem m er (ed.),
In te r p r e ta tio n s o f G reek M y th o lo g y , Londra-Sydney, 1987, pp. 121-152 („Cronos este о
figura la fel de ambigua in ritual ca si in m it”). „Acest Cronos... esto un porsonaj divin cu
totul ambiguu” (P. Vidal-Naquet, V in a to ru l n eg ru , trad, rom., Bucuroijti, 1985, p. 429).
Despre istoria acestei controverse, vezi D. Dana, „Zalmoxis yi Спиюн. Nomuriro sau sacri-
ficiu uman?” , S a rg e tia , 28-29, 1999-2000, pp. 149-162.
LEGENDA LU I ZALMOXIS IN SPATIUL LITE R AR GREC (17
hi Ire caz, filozoful stoic Poseidonios din Apamea Siriei pare sa fi jucat un rol
i м11 xirtant in aceasta insistenta asupra religiozitatii getilor (ca si a altor popoare
Imi chare), desi el nu facea decit sa participe la miscarea de inspiratie stoicii,
lin g impartasita in epoca sa, care raporta intelepciunile barbare la о unitate
pi Imordiala, insistind asupra preponderenêi inteleptilor in istoria umanitaîi.
Decent, Zoe Petre a relevat in istoriografia romaneasca, §i pe buna dreptate,
Importanta gindirii lui Poseidonios in operele lui Diodor §i Strabon (ca si la
I Hon Chrysostomul), analizind indeaproape tratamentul lor in ceea ce-1 pri-
vei.tlo pe Zalmoxis.
HiMioteca istorica a lui Diodor din Sicilia (cca 90-30) e traversata de conceptii
eclectice pe care le impartasesc multe dintre spiritele cultivate ale epocii sale,
in pcivinta miturilor care ocupa primele carti aleB ibliotecii, el e foarte sensibil
In 11 pul de explicatie euhem erist: multi zei i se par a fi fost oameni din vechime,
illvinizaî pentru virtutile sau pentru faptele lor de seama1. Intr-un pasaj
i eloliru despre legislatorii din Egipt, pe care modernii il cred preluat din
/\igyptiaka scrise de Hecateu din Abdera2, Diodor e de parere ca nomotetii
i iliitfttorii de legi) pretind ca §i-au primit legile de la zei, cu scopul de a se face
iimi lujor iirmati de catre multime: Menas, in Egipt, de la Herm es; Minos, in
('rota, de la Zeus; Licurg, la Sparta, de la Apollo. Din Egipt, trecind prin
<Icoda, Diodor ajunge la exemple „barbare” , dupa aceeaî schema (popor/profet/
•11 v i nitate inspiratoare), care se dovede§te a fi un subterfugiu pentru a putea
comanda mai b in e : „Astfel, la arieni, se povesteste ca Zathraustes pretinse ca
( loniul Bun» ii dadea le g ile ; la cei numiî geti, ca Zalmoxis isi avea (legile lui)
iIm In Hestia comuna (ten koinen H e stia n ); iar la iudei, Moise, de la zeul numit
do oi lao”3. Grafiile acestor nume sint r a r e : Zathraustes, un termen hapax in
micHole grece^ti, e о forma remarcabil de apropiata de cea iraniana, in timp ce
/mii constituie prima atestare conservata in greaca a numelui lui Yahweh.
Mni(,ionarea zeitei Hestia, asociata lui Zalmoxis (caci pentru toti ceilalti nomoteti
I M . Sartori, „Storia, «U topia» e mito nei primi libri della B ib lio th e c a h is to ric a di Diodoro
Nieulo” , A th e n a e u m , NS, 62, 1984, pp. 492-536; J. Lens Tuero, s.v. D io d o ro s de S ic ile
(I) 131), D P h A , II, 1994, pp. 786-795.
I locateu din Abdera (sfirsitul secolului al IV-lea a.C.), autor de m onografii despre Egipt
i.ii despre hiperboreeni; vezi J. Dillery, „Hecataeus o f Abdera : Hyperboreans, Egypt, and
the In te rp re ta tio G ra eca ", H is to ria , 47, 1998, pp. 255-275. Ca si Euhemeros din Messenia
(I 'G r llis t 63 F 2), el im partaiseste a c e e a fi distin ctie in tre z e ii d ivin i dintotdeauna
( I ta l’ouranon/ouranioi th e o i) §i zeii paminteni, epigeioi theoi, la inceput muritori, divinizati
pentru binefacerile lor.
I Diodor 1.94.1-2; J. Bidez, F. Cumont, Les M ages helMnises. Zo roa s tre , Ostanes et Hystaspe
d 'a p ris la tr a d itio n gre cq u e , II, Paris, 1938, В 19 A (si I, pp. 20-21); Poseidonios F 134
Thoiler; A. Burton, D io d o ru s S icu lu s. B ook I. A C om m en ta ry, Leyden, 1972, pp. 9-10, 273;
<1,0. Gager, Moses in G reco-R om a n P a ga n ism , Nashville-New York, 1972, p. 30; J. Assmann,
Moise I ’E gyptien . U n essai d ’h is to ire de la m dm oire, Paris, 2001, pp. 57-58; Id e m , „Sapienza
e mistero. L ’immagine groca della culture ogiziana” , in I G re ci, I I I 1, 2001, p. 426. Acest
pnsaj о adesea atribuit lui Hecateu din Abdera sau lui Poseidonios (dar vezi critica lui W. Aly,
S tra b o n is G eogra ph ica . S tra b o n s Googrnphikn in 17 B U chern, IV, Bonn, 1957, pp. 200-201,
207). $i Zoo Potro (P ra ctica , p. 293) derlvA acont pasaj din Poseidonios.
e vorba de divinitati), in trig a ; cum nu gasirn nicaieri vreo referinta la о Hestie

getica, e vorba, cel mai probabil, de Hestia scitica, prezentata de Herodot ca о
divinitate foarte importanta la sciti, implicate. in economia ju stitiei1. Am avea
deci de-a face cu un alt exemplu de atribuire eronata de obiceiuri si de divi
nitati. Daca luam insa in seama sensul de „vatra comuna”, atunci ar fi mai
degraba о aluzie la textul lui Herodot, in care Zalmoxis ii ospateaza pe primii
dintre concetateni2. In oricare dintre alternative, sursa lui Diodor nu detine,
nici ea, vreo informatie noua despre religia getilor3, in ambele cazuri fund vorba
de un ecou din textul lui Herodot, mai precis din cartea a IV-a. Inca un detaliu
se cuvine mentionat in analiza acestui p asaj: toate editiile critice (si, prin
urmare, traducerile) contin expresia para de tois onomazomenois Getais tois
a p a th a n a tiz o u s i, „la cei numiti geti care (se) fac nem uritori” ; de fapt, epitetul
getilor {cf. Herodot) nu e decit о interpolare tirzie, probabil о glosa bizantina,
de vreme ce e prezent doar intr-o ramura tardiva a traditiei manuscrise4. Prin
urmare, se impune suprimarea acestui termen din textul lui Diodor.
О imagine mult mai complexa a lui Zalmoxis ne e oferita abia de Strabon
din Amaseia (cca 60 a.C. - anii 20 p.C.). In Geografia sa, Zalmoxis apare de mai
multe ori ca pitagorician, profet si intelept divinizat, in contexte diferite care
necesita о noua examinare. Caci gindirea straboniana e impregnate de stoicism,
inclusiv in cadrul viziunii sale despre barbari5, si aceasta se verified cit se
poate de clar in cazul zeului get. Trebuie sa amintim de la inceput ca, in afara
acestei opere geografice, Strabon mai era autor de Comentarii istorice (F G rH ist
91) in 47 de carti, care continuau istoria lui Polibiu §i care au cunoscut, de
altfel, о circulatie mai importanta. Dimpotriva, Geograficele (Geographika) au
ramas aproape necunoscute pina in prima perioada bizantina. In istoriile sale,
e foarte posibil ca Strabon sa fi tratat si despre geti, pe linga alte popoa.ro
barbare. Asa se poate explica de ce, imediat inaintea digresiunii despre dominatia
regelui Burebista, Strabon scria: „las insa deoparte istoria din vechime a
getilor” , ton de Geton ta men palaia apheistho (7.3.11, C. 303).
1. Herodot 4.59 (Hestia/Tabiti, prima divinitate careia ii sint adresate r u g i); scitii jura pe
vetrele regale (4.68).
2. Vezi L. Gernet, A n th ro p o lo g ie de la Grece ancienne, Paris, 1968, pp. 382-402 (p. 400, n. 50:
pasajul lui Diodor despre Z alm oxis): simbolism comunitar, H estia ca sinonima a mesei in
comun.
3. In pofida insistentei istoricilor romani, care prefera sa vada aici atestarea unei zeite
getice a vetrei (de exemplu, Russu, R e lig ia , pp. 82-83; Crisan, S p iritu a lita te a , pp. 398-399).
In loc de „H estia comuna” , Zoe Petre propune sa vedem in K oin e о epicleza, ca in teoriile
lui Philolaos despre originile universului; n-ar fi atunci vorba de о divinitate getica, ci de о
in te rp re ta tio p y th a g o re ica a traditiei grecesti anterioare despre Zalmoxis (P ra c tic a , p. 169).
4. P. Bertrac (D io d o re de S ic ile . B ib lio th e q u e , I, Paris, 1993, p. 217, n. 1 la p. 172) exprima
dubii pentru autenticitatea expresiei tois a p a th a n a tiz o u s i, caci ea lipseste in alte pro-
totipuri ale textului lui Diodor (C V L ).
5. P. Thollard, B a rb a rie et c iv ilis a tio n chez S tra b on . E tu d e critiq u e des liv re s I I I et I V de la
Geographie, Paris, 1987; K. Clark, Between Geography and History. H ellenistic C onstructions
o f the R o m a n W orld , Oxford, 1999; D. Dueck, S tra b o o f A m aseia. Л Grech M a n o f Le tte rs
in A u g u s ta n R o m a , Londra-New York, 2000.
LEGENDA LUI ZALM OXIS iN SPATIU L LITE R A R GREC 69
Strabon ajunge sa vorbeasca despre geti in cartea a V II-а, a carei redactare

ii' mcheie pe la 17 p.C. Una dintre sursele principale, a id ca si in alte locuri,
ml,о stoicul Poseidonios din Apamea (cca 130-51 a.C.), poligraf pasionat de
Miibiocte multiple, intr-o viziune universala de obedienta stoica; Zoe Petre ii
ill i ibuie intreg pasajul strabonian despre religiozitatea getilor si rolul marilor
pi'eoî, insistind pe importanta sa in operele lui Strabon si Dion Chrysostomul1.
Nlrnbon il prezinta astfel: „Poseidonios, stoicul, cel mai invatat dintre toti
lilozofii din vremea noastra (ton hath’ hemas philosophon polymathestatos)”
i Hi.3.10, C. 753). Din Poseidonios, Strabon utilizase mai ales о lucrare cu
•.i meter geografic, etnografic si istoric, Despre Ocean (Peri Okeanou), dar §i
hiloriile. Strabon foloseste in plus alte surse, mai ales pentru evenimentele
iniii recente si pentru istoria politics. a regiunii, intr-o epoca in care extinderea
uliipinirii romane aducea о cunoastere innoita, chiar inedita, a anumitor regiuni,
nini ales in nordul Europei2.
Ajungind cu prezentarea sa la geti, considerati de catre greci ca fiind traci
(7 3.2, C. 295) si despre care zice ca sint stabiliti pe cele doua maluri ale
l il in lui, la fel ca si mysienii (M ysoi), si ei traci, Strabon noteaza ca acestia din
iinnft sint desemnati in timpul lui ca moesi (M oisoi). Mentionind stabilirea
iиmi ramuri a lor in Asia Mica, el aproba conjectura lui Poseidonios dupa care
I lumer i-ar fi amintit pe mysienii din Europa (in II. 13.4-5)3: „Tari si noroade
ni vuza, pe traci care-nstruna sirepii,/ Pe hipemolgii slaviti, bautorii de lapte,
I»' mizii/ Care de aproape se bat si pe abii cei plini de dreptate” (trad. G. Murnu).
Knlbrindu-se, direct sau nu, la autorii mai vechi, printre care nelipsitul Homer,
! 3 ra bon reconstituie о schema reprodusa de cea mai mare parte a modernilor
ili'npre originea comuna a moesilor si a mysienilor (ultimii, popor din nord-estul
V'uei Mici). De aceea, el vede in intregul pasaj homeric despre „hipemolgi/
imilgfttori de iepe” , „galactofagi/bautori de lapte” si ,/ibioi” (II. 13.5-6) primele
rrlorinê la scitii si la sarmatii „locuind in care” (ham axoikoi )4 si incepe о
polemics impotriva lui Poseidonios. Acesta propusese о teza originals despre
i•*' I i, mysieni si „virtuosii hipemolgi”, de-a lungul careia conjuga resursele
I Vozi M. Laffranque, P ose id on io s d A p a m ee . E ssa i de m ise au p o in t, Paris, 1964; K. Clark,

Hetween G eogra p h y a n d H is to ry ..., pp. 129-192; Z. Petre, P ra c tic a , pp. 208-248.
I(. Ilaladie socoteste Is to ria re g ilo r de Timagenes din Alexandria drept sursa pentru dacii
Ini Burebista (7.3.11), iar Poseidonios pentru mysieni (7.3.4-5, in afara ultim ei fraze)
\Strabon. G e o gra p h ie, IV (L ivre V II), Paris, 1989, pp. 20 si 38-39].
I I’, Debord, „Les M ysiens; du mythe a l’histoire” , in V. Fromentin, S. Gotteland (eds.),
O rig in e s G e n tiu m , Bordeaux, 2001, pp. 135-146. Cf. A.I. Ivantchik, A m Vorabend d e r
K olon is a tio n . D as n o rd lic h e S ch w a rzm eergeb iet u n d d ie S tep p en n om a d en des 8.-7. Jhs.
V. Clir. in d er klassischen L it e r a t u r t r a d it io n : m iin d lic h e U b e rlie fe ru n g , L ite r a tu r und
(iVfw hichte, Berlin-Moscova, 2005 (P o n tu s S e p te n trio n a lis 3), pp. 18-52. Importanta lui
I lomer la Strabon; C. Calame, M yth e et h is to ire dans V A n tiq u ite g re c q u e , Lausanne, 1996,
pp. 164-166.
I Ariiin pretinde ей Alexandru primiso о solie do la A b io i ai scifilor, citind versul homeric
iii m<m(ionind ей sint independent din cauza sflrflciei iji a dreptfifii lor (A n a b. 4.1.1); cf. §i
( lurtius Rufus 7.6.11. Pentru filoloi;ul de ероей augustanS Didymos, ei ar l'i un popor trac
(c/'. Ijitolan din Bissant s.v. A b io i).
criticii literare si mitologice, ale filozofiei, topografiei si etnologiei1. Raportind

anumite obiceiuri alimentare ale mysienilor (= moesilor) - e vorba, de altfel, de
unul dintre punctele de interes recurente ale sistemului sau de clasificare, de
exemplu, pentru gali Poseidonios afirma ca mysienii se abîneau sa consume
carnea vietuitoarelor, din cauza pietatii (empsychon apechesthai kat’eusebeian).
Hranindu-se doar cu miere, lapte §i brinza, viata lor linistita (zontas kath’
hesychian) le-a atras numele de „piosi” (theosebeis) si de ,,cei care pasesc in
fum” (kapnobatai). Poseidonios adauga о alta categorie, de data aceasta, printre
traci, traind fara femei si numiti „intemeietori” (ktistai); ei due о viata fara de
teama, onorati fiind de catre ceilalti, ca si cum ar avea un caracter sacru.
Cei trei termeni au provocat о dezbatere nesfirsita printre comentatorii
moderni, care au propus lecturi, emendatii si ipoteze dintre cele mai inge-
nioase2. Fara sa intru in prea multe detalii cu privire la aceasta controversa,
opinia mea este urm atoarea:
- „piosii” (theosebeis) trebuie sa fie similari acelor preoti ai getilor din regiunea
cetatii Odessos (estul viitoarei Moesii), numiti p ii la Iordanes (care-1 citeaza
pe Dion Chrysostomul); informatia provine, foarte probabil, de la Teopomp,
relatind asediul lui Filip al II-lea3;
- apelativul curios de „cei care pasesc in fum” (kapnobatai) a suscitat cele mai
multe speculatii. Cea mai mare parte a exegetilor, in special Eliade, prefera
sa vada in ei un grup practicind extazul si transa cu ajutorul fumului de
cinepa, sau chiar niste sam ani; pentru aceasta, modernii se gindesc la scitii
lui Herodot si la о notita a lui Pomponius Mela. Foarte recent, Bremmer a
vazut in acesti „smoke-walkers” tot niste utilizatori de canabis, citind, pe
linga pasajul din Pomponius Mela, un fragment din tragedia Thamyras de
Sofocle, unde era vorba despre kannabis4. Distantindu-ma de aceste asocieri
prea rapide, as fi tentat sa vad aici mai degraba niste practici de purificare
prin fumigatie - si nu e obligatoriu sa ne gindim doar la cinepa - , operate de
un anumit grup sacerdotal. De fapt, in intreaga dezbatere privind folosirea
1. Poseidonios F G r H is t 87 F 104 = F 45 Theiler = F 277 a Edelstein-Kidd (Strabon 7.3.3, C.

296).
2. J. Haussleiter, D ie Vegetarianism us in d e rA n tik e , Berlin, 1935, pp. 29-30,157 n. 1; Russu,
R e lig ia , pp. 123-124; A. Bodor, „Cu privire la « k a p n o b a ta i » si la «p o lis ta i » la daci” , S tu d ia
U B B . H is to ria , 1965 (1), pp. 7-18; Eliade, Z G H , pp. 70-72; U. Bianchi, „Dualistic Aspects
o f Thracian Religion” , H R , 10, 1973, pp. 228-233; D. Popov, „Apropos de quelques societ6s
religieuses en Thrace”, Pu lpu d eu a , 5, 1982, pp. 40-46; Crisan, S p iritu a lita te a , pp. 389-398.
Pornind mai ales de la aceste pasaje, Parvan era convins de „marea re lig io z ita ie a getilor”
(G e tica ). Interpretarea recenta a lui A. Oisteanu, foarte influentat de Eliade, care vede
in solomonari urmasii acestor ka p n ob a ta i, vorbind despre fum igatii cu canabis (O rd in e
si haos. M i t §i m a gie in c u ltu ra tra d itio n a la rom aneasca, Iasi, 2004, pp. 181-197, 379-383;
Id em , M ythos & logos. S tu d ii si eseuri de a n tropologie cu ltu ra la , Biicuresti, 19982, pp. 35-71),
ramine discutabila.
3. Teopomp, F G r H is t 115 F 216; Dion Chrysostomul, F G rH is t 707 F 3 (= Iordanes, Get. X, 65).
4. Pomponius M ela 2.2.21 (pasaj sim ilar la Ps.-Plutarh, D e flu v . 3.3, s.v. H e b r o s ) ; Sofocle,
T h a m y ra s , F 243 R a d t; J.N. Bremmer, The R ise a n d F a ll o f the A fte rlife ..., p. 32; inainte,
aceeaî interpretare §amanica la Eliade, Z G H , p. 51.
LEGENDA LU I ZALM OXIS IN S P A flU L LITE R AR GREC 71
rniepei la traci - care a devenit un adevarat topos al modernilor eu prefer

нй vad confuzii si neintelegeri. Astfel, Pomponius Mela foloseste, si inca
intr-un mod confuz, pasajul herodotean despre sciti, atribuind practicile lor
Iracilor, ca urmare a unei inversiuni de obiceiuri. La Sofocle, ignoram insa
totul despre context in cazul relatarii despre muzicianul tra c : „fragmentul”
но reduce exclusiv la cuvintul kannabis, in culegerea gramaticala Antiatticista;
ncest termen poate deriva foarte bine din cartea a IV-a a lui Herodot, unde
о vorba despre vesminte de cinepa la traci, exact in opozitie cu utilizarea
Hcitica a plantei (4.74);
in sfirsit, pentru a treia categorie (ktistai), lingvistul bulgar Decev le deriva
numele dintr-un cuvint tracic reconstituit, *skistai, care ar insemna „sepa-
raî de femei” . Din nou, prefer sa ma opresc la termenul grec („intemeie-
tori”), traducind, cel mai probabil, un nume indigen necunoscut, desigur
onorific. Cum se intimpla frecvent, prescriptiile rituale de tip alimentar
iintreneaza alte prescriptii, printre altele, abstinenta sexuala, temporara
наи definitiva1. Strabon se preocupa de asemenea distinctii, dupa cum reiese
din clasificarea contrastiva facuta de catre scriitorii greci filozofilor din
India, pe care о reia: brahmanii, care studiaza natura si astronomia, sint
l.otusi ridiculizati de catre un grup contestatar, Pram nai, care vad in ei
ni^te sarlatani si netoti (alazonas kai anoetous). Pram nai traiesc goi, res-
pectind felul lor de trai timp de 37 de a n i; desi femeile au legaturi cu ei, cele
nexuale sint excluse; din toate aceste motive, ei sint foarte onorati (Strabon
15.1.70, C. 719). La fel, conform prezentarii lui Megasthenes in Indika,
brahmanii sint vegetarieni si celibatari (Strabon 15.1.59, C. 712). Prin
urmare, si in cazul acelor „intemeietori” (ktistai) printre traci, prescriptiile
iiinintite opereaza mai intii ca niste marci de separare sociala si rituala.
I’oseidonios credea ca aceste categorii erau, de fapt, cei numiti de catre

I lomer „hipemolgi/mulgatori de iepe”, „galactofagi/baptori de lapte” si ,fi.bioi”,
oxplicind numele celor din urma ca ducind о viata fara femei si avind, prin
inшаге, о viata incompleta (a-bioi). El propunea, de asemenea, sa emendeze la
I lomer numele mysienilor in moesi (lectura genitivului plural Moison in loc de
My son). Strabon, in schimb, mentine neschimbat textul homeric, pe care-1
npreciaza in cel mai inalt grad, socotind ca numele mysienilor nu s-a schimbat
ilocit recent. In acelasi timp, el critica identificarile lui Poseidonios, desi uti-
lizeazfi. in fond aceeasi schema, in speta, identificarea in termenii homerici de
grupuri sau de popoare septentrionale contemporane lui. Caci pentru Strabon,
Abioi sint nomazii care ratacesc in carute - deci scitii si sarmatii din nordul
I ‘ontului. El respinge mai ales afirmatia conform careia tracii si, indeosebi, getii
nr putea trai fara femei. Facindu-se ecoul unei intregi traditii care asocia
I (If. Ph. Borgeaud, Aux origines de I ’histoire des religions, Paris, 2004, p. 76. Etim ologii:
I). Dofiov, Charakteristik der thrakischen Sprache, Sofia, 1952, p. 85; Detschew, p. 269,
h . v . ktistai.
ZALMOXIS DE LA ....... .. I,A MIIICEA ELIADE
poligamia cu tracii, el citeaza un pasiij din Moimndru in care un sclav get lauda
poligamia tracilor, in general, §i pe a getilor, in particular1. Ceea ce-i permite
lui Strabon sa conchida: „Insa а-i coniridni ii drept «pio§i» si «cei care pasesc in
fum» pe cei care traiesc fara femei se opune puternic p&rerilor admise indeobste” .
M ai mult, femeile ar fi cele care sint mai ntmint.e superstitiei (deisidaim onia) ,
continua Strabon, desfasurind inca о datrt viziimoa sa misogina. El crede, prin
urmare, ca este ilogic ca getii, care preûiau poligamia, sa-i considere piosi,
eusebeis, tocmai pe cei care traiau fard feme I, (3u toate acestea, il citeaza pe
Poseidonios: „In schimb, din cele spuse de Posoidonios din celelalte relatari,
e neindoielnic ca la acest neam rivna pentru cole divine (ten peri to theion
spouden) era puternica”2. Avem aici menîunea cea mai explicita a toposului
despre religiozitatea getilor, care traverseazii introaga literature greaca pina
la Eustatiu din Salonic3.
In urma acestei polemici, Strabon include о nottyit biografica despre Zalmoxis,
prima despre care avem cunostinta dupa Herodot f i care mai are avantajul de
a fi. destul de complexa si de coerenta. Pasajul, introdus prin ,,se spune” (legetai),
ar putea deriva din Poseidonios, desi atribuîa nu este doloc sigura. Sclav al lui
Pitagora, de la care deprinde „cite ceva despre lucrurile ceresti” (tina ton
ouranion), Zalmoxis ar detine alte cunostinê de la egipteni, la care, de ase
menea, calatorise. Revenit la geî, el dobinde^te un mare prestigiu in fata
conducatorilor si a poporului, caci putea sa prezica fenomenele ceresti (prolegonta
tas episemasias). Prin urmare, il convinge pe rege sa-1 asocieze la domnie, de
vreme ce „parea capabil sa reveleze vointa zeilor”. La inceput, e numit mare
preot al zeului celui mai onorat de catre geî, fund pe urma numit el insusi ,,zeu” .
Zalmoxis se instaleaza intr-un loc cavernos, inaccesibil (din cauza prezentei
sale) altora, neprimindu-i la el decit pe rege si pe cei apropiati regelui. „Cola-
bora cu regele, caci acesta vedea ca oamenii i se supun mult mai mult ca
inainte, ca si cum rinduirile sale erau conform vointei zeilor.” Termenul „rinduire/
porunca” (prostagma) joaca un rol esential la Strabon; vom mai avea prilejul
sa revenim asupra lui. Strabon crede ca aceasta traditie a continuat „pina in
1. Menandru, FF 794-795 Korte-Thierfelder. Vezi recent Z. Petre, „Polygam ie ou ascese?

A propos du fragment 794 (Korte-Thierfelder) de Mdnandre” , S tu d C la s, 37-39, 2001-2003,
pp. 65-74 (observind ca poligam ia getilor nu contrazice defel la Strabon pietatea lor tra-
ditionala); Z. Petre, P ra c tic a , pp. 192-207. Sclavul Getas este un personaj recurent la
M enandru; in S cu tu l, un Sclav lauda virilitatea tracilor si mai ales a getilor (Aspis 248-250).
2. Strabon 7.3.4 (C. 297); din textul editiilor trebuie elim inata glosa hos ka i em psychon
apechesthai d i' eusebeian, „incit se abtin, din cauza pietatii, sa consume carnea viefui-
toarelor” , introdusa in traditia manuscrisa de Plethon {M a rc. g r. 397, fol. 320 si de Korais
(ea e prezenta in 7.3.3, C. 296, unde este citat Poseidonios, ca f i in 7.3.5, C. 298); ea e
recent elim inata de ultim ul editor, Stefan Radt ( S tra b o n s G e o gra p h ik a , II, Gottingen,
2003, p. 256).
3. Pausanias mentioneaza vechea reputatie a tracilor ca fiind mai abili ca macedonenii fi
mai preocupati de cele religioase (9.29.3). Folosindu-1 pe Strabon, Eustafiu spune despre
gefi ей sint afem eiafi, dar f i „plini de zei pentru cele divine” , p h ilo g y n a io i fi p e r i to theion
spoudazontes (A d D io n . 304).
LEGENDA LU I ZALMOXIS IN S P A 'flU L LITE R AR GREC 73
vremea noastra”, kai eis hemas - indiciu ca a adaugat date noi la sursa sa, fie
ca Poseidonios sau alta caci se gasea intotdeauna cineva dispus sa joace
ncest r o l; in realitate, consilierul regelui era numit de geti „zeu” (para de tois
Getais onomazeto theos). Prin urmare, muntele a fost considerat sfint, si purta
ucest nume (to oros hypelephthe hieron), dar el se numeste Kogaionon, ca si
i iul care curge pe linga el1, Pentru cea mai mare parte a istoricilor romani,
muntele Kogaionon ar putea fi plasat in regiunea Sarmizegetusei, capitala
Daciei preromane, unde sapaturile arheologice au identificat in jur de zece
nunctuare monumentale. Aceasta inalta demnitate era ocupata de Dekinais in
l impul lui Burebista, contemporan al lui Cezar, care pregatea о expeditie
i mpotriva getilor, mai precizeaza Strabon. Excursul se incheie printr-o alta referire
la Zalmoxis: „Cit despre obiceiul pitagoreic al lui Zalmoxis de a se abtine de la
curnea vietuitoarelor, el dainuie pina in prezent”2. Dupa cum am vazut, Poseidonios
punea in legatura acest regim vegetarian cu anumite secte (sau, mai degraba,
categorii sacerdotale) din Moesia si Tracia; pe urmele sale, Strabon transpune
uceste practici si la geti, raportindu-le, in mod explicit, la invaâtura pita-
goriciana a lui Zalmoxis (to ton empsychon apechesthai Pythagoreion)3, caci
aceasta practica alimentara era considerate una dintre cele mai importante
mterdictii ale pitagoricienilor. Hartog subliniaza ca e vorba despre un text care
no adauga dosarului de lecturi explicit pitagoriciene ale salmoxismului: excluzind
m ice „ucidere” , regimul alimentar al getilor e vazut ca о reluare directa a
lavataturii lui Pitagora. Asa cum remarca Jan Bremmer, abtinerea combinata
ilo la vin si de la carne se intilne^te mai ales la grupurile marginale, precum
pifagoricienii, orficii, cinicii, terapeutii iudei, eremiîi crestini din Egipt sau
I Reluind о sugestie a lui W. Bessel, N. Gostar si V. Lica sustin ca numele muntelui sfint
Kogaionon ar fi corupt din katagaion, dar ca ar trebui plasat in Muntii Orastiei („K ogaionon-
-Strabon, V II, 3, 5 (C. 297-8)”, A//A-Ia§i, 17, 1980, pp. 623-627, criticindu-1, in mod justi-
ficat, pe Eliade si grotele sale rituale). Ideea unei coruptele ii pare posibila lui Russu (R e lig ia ,
pp. 93-94 n. 1). D.M. Pippidi respinsese ipoteza lui H enri G regoire despre о paralela
intre ocultarea lui Zalmoxis si legenda regelui Freyr in Y n g lin g a s a g a , dar si ipoteza unei
coruptele din k a ta g a ion [„Zalmoxis si Kogaionon. In m arginea unei ipoteze a lui Henri
Gregoire” , in „Note de lectura (45)” , S tu d C la s , 15, 1973, pp. 177-179 (= S tu d ii de is to rie
iji e p igra fie, Bucuresti, 1982, pp. 128-130)]. Plecind de la ecuatia lui S. Olteanu despre
prczenta lui kaga = sa cru m in doua dedicatii de la Tomis pentru Eroul Trac [”K A G A si
K O G A IO N O N . Datele problemei”, T D , 10,1989, pp. 215-217], D. Slusanschi isi desfasoara
eruditia de filolog clasic si de lingvist pentru a conchide ca kaga = sa cru m si k oga ionon =
соnsecratum , nume dat muntelui §i riului „consacrate” lui Zalmoxis [„K A G A si K O G A IO N O N .
Analiza filologica î lingvistica” , T D , 10, 1989, pp. 219-224]; ca in cazul altor ipoteze
otimologice, aceasta propunere mi se pare indoielnica. Sanctuare: Criân, S p iritu a lita te a ,
pp. 170-215.
Strabon 7.3.5 (C. 297-298); c f C h restom a thia e Strabone 7.12 ( G G M , II, 567-568); Eustatiu,
A d D io n . 304; extrase la Maximos Planudes, C ollecta n ea §i Plethon [M a rc . g r. 397, foil.
32"). Pasajul ar deriva, dupa unii, din Poseidonios (F 135 Theiler), atribuire respinsa insS
do alt comentator, I.G. Kidd, P o sid o n iu s . II . The C om m en ta ry (ii). F ra g m e n ts 150-293,
Cambridge, 1988, pp. 946-947.
3 Strabon 7.3.5 in f i n e ; II. Duoclc, S tra b o o f A rnaseia..., pp. 67-68. Regasim aceeaiji expresie
in 15.1.65 (C. 716), explicit raportatft la Pitagora.
74 ZALMOXIS DE LA 11LIU ) I)()'!' I ,A M IRC EA ELIADE
ereticii, cu scopul de a le intdri diforunâ §:i identitatea in raport cu restul

societaîi1.
A r fi util sa ne oprim un moment анирга menîonarii marelui preot al lui
Burebista, gratie unor documente recente care permit emendarea textului din
cartea a V II-а. Toti editorii ii redau numele sub forma Dekaineos, romanizata
in Deceneu si francizata apoi in Decenee, cum apare, de obicei, in literatura de
specialitate. Dar noi date impun ca acest nume s& fie altfel restituit in textul
lui Strabon; mai mult, ele sint sustinuto de tradiîa manuscrisa, destul de
complexa.
La inceputul anului 109 p.C., un soldat dac recrutat in urma cuceririi Daciei
de catre Traian (106), aflat la Persou (B ir Umm Fawakhir), praesidium din
Desertul Oriental din Egipt, trim ite о scrisoare scrisa pe un ostrakon lui
Kaikeisa (nume dacic tipic, scris alteori si Kaigiza), in legatura cu zvonul
conform caruia prefectul Egiptului (care era atunci Servius Sulpicius Similis) ar
fi ordonat ca „toti dacii”, pantes hoi Dakes, sa fie deta§a(î la Alexandria. Numele
expeditorului scrisorii este Dekinais2, iar asemanarca cu numele marelui preot
„Deceneu”3 mi s-a parut frapanta. Or, verificind forma numelui in traditia
manuscrisa straboniana, necesitatea de a corecta lectura numelui marelui
preot dac nu mai ridica nicio in doiala:
1. Hartog, M iroir, pp. 181-182; J. Bremmer, „Marginalia Manichaica”, Z P E , 39,1980, pp. 32-33.
Exem ple: sciîi sint prezentati de surse diferite ca bautori de apa, de vin neamestecat,
sau chiar vegetarieni (Ephoros, F G rH is t 70 F 42; Nikolaos din Damasc, F G rH is t 90 F
104); indienii ca bautori de apa si veg eta rien i; pitagoricienii ca bautori de apa (Clem ent
din Alexandria, Paed. 2.1.11; Diogene Laertiu 8.13; Iamblichos, D V P XXIV, 107) sau
vegetarieni (Aristophon FF 10, 13 K . ; A lexis FF 198, 220, 221, 378 K . ; pitagoricianul
Apollonios din Tyana, la Filostrat, VA 1.8.21). Pitagoricienii nu par sa fi prescris vege-
tarianism ul total decit dupa catastrofa sectei; inainte, era permisa consumarea carnii
animalelor sacrificate (Ch.H. Kahn, Pythagoras and the Pythagoreans, p. 9). Pentru imaginea
nomazilor, vezi B.D. Shaw, „«Eaters of Flesh, Drinkers o f M ilk »: The Ancient M editerranean
Ideology o f the Pastoral Nom ad” , AncSoc, 13-14, 1982-1983, pp. 5-31.
2. O. Krok. I 98. Vezi articolele mele „Les Daces dans les ostraca du desert Oriental de l’Egypte.
Morphologie des noms daces” , Z P E , 143, 2003, p. 175; „Dekinais et Avezina. Precisions
onomastiques sur deux noms historiques des Daces”, EphNap, 13, 2003, pp. 143-147; „Notes
onomastiques daco-mesiennes” , I I M a r N ero, 5, 2001-2003, pp. 78-80. Tin sa multumesc
dnei Helene Cuvigny (C N R S si IFAO ), care mi-a pus la dispozitie m aterialul scris gasit
recent in Desertul Oriental din Egipt, in cea mai mare parte inedit, privitor la numele
soldatilor de origine dacica din trupele auxiliare ale armatei romane.
3. J. Coman, „Decenee” , Zalmoxis, 3,1940-1942, pp. 103-160; Eliade, ZGAT, pp. 66-70 ;R . Vulpe,
S tud ia T hracologica, Bucuresti, 1976, pp. 62-68; Z. Petre, „А propos des sources de
Jordanes, Getica 39-41 et 67-72” , in L. Boia (ed.), Etudes d ’historiographie, Bucuresti,
1985, pp. 39-51; J.-M. Flam and, s.v. D icin eu s (D 100), D P h A , II, 1994, pp. 764-766;
V. Lica, S cripta Dacica, Braila, 1999, pp. 96-109 (Nugae Decaeneicae) si 156-167 (Vates
Decaeneus); S. Montero, s.v. Deceneo, in D iccion a rio de adivinos, m agosу astrologos de la
Antiguedad, M adrid, 1997, pp. 118-119; D. Popov, „Decenee” , in Al. Fol (ed.), Proceedings
o f the E ig h t In tern a tion a l Congress o f Thracology. Thrace and the Aegean. Sofia-Yambol,
25-29 September 2000, II, Sofia, 2002, pp. 739-745; Z. Petre, Practica, pp. 208-248. Pentru
nume: Detschew, p. 124 (paralele eronate); 1.1. Russu, L im ba traco-dacilor, Bucuresti,
1967й, p. 101.
LEG ENDA LU I ZALM OXIS IN SPATIU L LITE R AR GREC 75
in cartea a V II-а, numele apare sub forma Dekaineos : 7.3.5 (C. 298); 7.3.11
(C. 304);
in cartea a XVI-a insa (16.2.39, C. 762), toate manuscrisele pastreaza о
forma mai fid e la : Dekineos sau Dekinaios. Pe de alta parte, Epitome Vaticana
(E), un rezumat transmis de un manuscris din secolul al XTV-lea (Vatic, gr. 482),
conserva, pentru acelasi pasaj, forma Dekineos. E deci evident ca forma
initiala a numelui in textul strabonian era D E K IN E O S sau D E K IN A IO S ,
ultima parte a numelui fiind deja grecizata. Iordanes, rezumind la mijlocul
secolului al Vl-lea p.C. H istoria Gothorum de Casiodor, ofera о imagine
puternic idealizata a acestui personaj, prezent sub grafia latinizata Dicineus1;
ultima forma sprijina si ea variantele grafice din cartea a XVI-a a lui Strabon.
Or, numele Dekinais era destul de raspindit printre geti si daci, caci 11
lutilnim de mai multe ori in epoca rom ana: el e purtat de indigeni din Moesia
I nfcrior, de un libert mort in Italia, dar mai ales de soldati de conditie peregrina
riire servesc in trupele auxiliare. Impreuna cu numele marelui preot, totalizam
deja §ase ocurente ale acestui nume, majoritatea revelate in publicatii recente2.
Mute vorba de un nume daco-moesian tipic - prin onomastica daco-moesiana
( nume conventional) intelegind numele indigene din (viitoarele) provincii Dacia
hi Moesia Inferior, unde populatiile apar in surse ca geti, daci si moesi. Numele
Dekinais e format din:
и) primul element deki-, care se intilneste si in numele regelui Decebal (g r a fii:
Decibalus, Decebalus, Dicebalus, Dekibalos, Dekiballos, Dekebalos, Dikebalos,
Dikebalis) ;
10 id doilea element -nais, caracteristic pentru alte nume dacice, precumPama-
■nais/Dama-neus (numele dacic cel mai popular, cu exceptia lui Decibalus)
sau *Diurpa-nais (numele unui rege) (Dyrpa-nais/Diurpa-neus).
Prin urmare, voi utiliza de acum incolo, in locul formei grecizate Dekineos
din Strabon (corupta la о data necunoscuta in Dekaineos in cartea a VH-a,
probabil din cauza procedeelor de abreviere care incep in epoca transliterarii3),
i <!. Kramer, Strabonis Geographica, III, Berlin, 1852, pp. 306 (pentru 16.2.39, ap. crit.) si
l>. 448 (E pitom e Vaticana). Iordanes, Get. V, 39; XI, 67; XI, 69, 71 si 73 (folosind Getika
do Dion Chrysostomul, F G rH is t 707 F 4).
У, ( I ) Moesia Inferior (Straza, reg. Targoviste), dedicatie catre о divinitate loca la : Dikenais
I’iul lui D iourpos (IG B V 5281), D iourpos fiind un alt nume dacic (cf. Diurpagisa si regele
D iu rp a n e u s ); (2) patronim al unui soldat elib erat din coh. I l l B ritto n u m , in M oesia
Superior (diploma m ilitara din 20 ianuarie 151) (la d a tiv ): Siasi Decinaei f (ilio ) CaecomO
i v M oes(ia) (B. Pferdehirt, Rom ische M ilita rd ip lo m e und Entlassungsurkunden in der
Sninmlung des Romisch-Germanischen Zentralmuseums, I, Mainz, 2004, nr. 31); (3) Rapidum,
in Mauretania Caesariensis, ep itaf al veteranului Foluius (s ic !) F elix, pus de Decineus,
cai'o-iji spune fra ter (A E , 1951, 144); (4) Luceria (Apulia), cip funerar al libertului L.
Tri'.bius D icin a i (A E , 1983, 211); (5) Persou (E g ip t ): soldatul D ekinais, in 109 (O. Krok.
I 1)8),
I Mai mult, separarea (iji oventuala abreviere a prim elor doua silabe) au toate un sens in
greactt: de/kai/neos.
76 ZALMOXIS DE LA BKKODOT LA MIRCEA ELIADE
forma indigena Dekinais, pe deplin autontificata de documentele invocate mai

sus1. Aceasta forma genuina Dekinais ar trebui sa fie folosita de acum inainte
in locul celei curente („Deceneu”), dacd vrem s& profitam de pe urma desco-
peririlor recente.
Modelul relatarii despre Zalmoxis este, cu siguranta, euhemerist, in con-
textul epocii elenistice tirzii, cu о puternica nuanta stoica. Textul lui Herodot e
radical modificat, si Strabon adauga numeroase alte d etalii: in afara sclaviei la
Pitagora, Zalmoxis mai e creditat cu о calatorie in Egipt (tot dupa modelul lui
Pitagora), unde si-ar fi dobindit cunostintele astronomice2; motivului incaperii
subterane i se substituie cel al retragerii intr-un loc cavernos, pe un munte
inaccesibil. Explicatia euhemerista este intarita, la fel ca si finalitatea politica
a actiunilor s a le : Zalmoxis face preziceri, si regele il asociaza la putere cu
scopul de a guverna mai usor multimea, convinsa ca poruncile regelui sint
conforme vointei zeilo r; ocupind cea mai inalta demnitate sacerdotala, Zalmoxis
e ulterior divinizat si fondeaza о intreaga traditie de preoî/consilieri ai regilor,
divinizati inca din timpul vietii. Aceasta viziune este tipica pentru epoca ele-
nistica, in care zeii sint vazuti fie ca vechi binefacatori divinizati pentru meritele
lor in serviciul comunitatii, fie drept conducatori care si-au atribuit prerogative
divine pentru a-si intari puterea prin autoconsacrare3. О nuanta ironica nu
lipseste din aceasta schema (religia ca instrument politic), nuanta prezenta, de
asemenea, in textul lui Strabon. Intilnim un caz similar la Diodor din Sicilia,
despre al carui euhemerism am discutat mai sus: Ouranos, primul rege al
atlantilor, care introduce la ei viata civilizata (urbanism, agricultural, devine
,,un observator atent al astrelor [si] prezice multe dintre evenimentele ce urmau
sa se intimple in univers” . De aceea, multimea ignoranta „intelese ca cel care
invatase despre acestea participa la natura divin a; dupa moartea sa, (multimea)
ii atribui onoruri nemuritoare (athanatous timas) datorita binefacerilor si a
stiintei sale despre astre” , dind numele sau universului4.
1. A lte inform atii recente la Strabon, confirmate din alte surse: in Babilonia, filozofii locali
se numesc caldeeni si practica mai ales astronomia, precum Kidenas, Nabourianos si
Soudinos [16.1.6 (C. 739)]. K id in u , astronom si m atematician (secolul I I I sau II ) apare
pe doua tablite cuneiforme, dintre care una de epoca seleucida; NabU-rem anni e un astro
nom babilonian nedatat, numit pe о tablita de epoca arsacida; cf. H. Hunger, Bahylonische
und assyrische Kolophone, Neukirchen, 1968, nr. 170-171 §i 179; J.-J. Glassner, La tour
de Babylone. Que reste-t-il de la Mesopotamie ?, Paris, 2003, pp. 27-28.
2. Hartog, M iroir, pp. 166-167. Pentru imaginea Egiptului in spatiul grec, vezi Chr. Froidefond,
Le mirage egyptien dans la litterature grecque d’Homere aAristote, Paris, 1970; G. Fowden,
The Egyptian Hermes. A H istorica l Approach to the Late Pagan M in d , Cambridge, 1986,
pp. 14-15.
3. R. Goulet, s.v. Euhemere de Messine (E 187), D P h A , III, 2000, pp. 403-411.
4. Dionysios Skythobrachion, F G rH is t 32 F 7 (Diodor 3.56.3-5). A.D. Nock observa ca pre-
zentarea lui Strabon (autoritatea lui Burebista confirmata de credin(;a ca а ф о п а in con-
cordan(a cu rinduirile divine primite de Zalmoxis) dovede^te о teoretizare greacfi, similarli
lui Critias (81. В 25 D.-K.), dupii care credin(a in zei ar fi fost n&scocitfi do crttro oamenii
politici („The End o f Rhesus”, CU, 40, 1926, p. 185 n. 8).
LEGENDA LU I ZALMOXIS IN SPATIUL LITE R AR GREC 77
Abordind istoria recenta a geîlor (eis hemas), Strabon explica formarea

vastului lor imperiu sub regele Burebista1. Acest rege facu sa inceteze raz-
<■
1 (
boaiele nesfirfite dintre ei2, impunind disciplina si ascultarea fata de rin du iri;
crea un vast imperiu megale arche), nimicindu-i pe boi si pe taurisci (neamuri
celtice din Pannonia), jefuind apoi Iliria, Macedonia §i Tracia si devenind, in
cole din urma, de temut chiar si pentru romani. Inainte ca ultimii sa fi avut
limp sa-1 atace, Burebista cazu insa in urma unei revolte. Or, Strabon pre-
cizeaza ca regele isi datora realizarile ajutorului lui Dekinais, marele sau
I
preot: „Pentru a convinge pe deplin poporul, il avu drept partener pe sarlatanul
andra goeta) Dekineos, care strabatuse Egiptul si-si insusise cunoasterea
),
imumitor semne, in care citea vointa zeilor; si, in scurt timp, fu pus in rindul
miilor (kathistato theos asa cum am spus cind am tratat despre Zalmoxis” .
IVntru a ilustra autoritatea lui Dekinais, Strabon povesteste ca getii ,,s-au
Iil.Hnt convinsi sa taie vita-de-vie si sa traiasca fara vin (zen oinou choris)”, alta
imiHura tinind de pietate3 si care ar corespunde regimului vegetarian pe care il
rrodea instituit de catre pitagoricianul Zalmoxis. Prin aceasta noua precizare,
in so ofera cazul exceptional al barbarului sobru4.
Modelul biografic este, de data aceasta, cel al lui Zalm oxis: Dekinais cala-
Inro^te in Egipt si, gratie cunostintelor sale profetice, e asociat regelui, fiind
inni apoi considerat el insufi ca un zeu. Totusi, Strabon il prezinta inca si mai
iconic, caci il numestegoes, un termen polisemic, „incantator/vrajitor/sarlatan/
impostor” , la fel ca si cel degoeteia5. Goes e о figura compozita, in general rau
со/,ut&, combinind extazuri si lamentari rituale, rituri de vindecare si de
•11v inaîe. Goetes apar, de altfel, la Strabon ca niste aventurieri, detinind о
с 11nl,Л exotica si dispunind de un ascendent asupra spiritelor naive. Aristeas
I Numele sau apare in doua inscriptii contemporane din Dionysopolis (1GB I 2 13, dupa 48
ii.G.: Byrebistas, Byrabeistas) f i Mesambria (IG B I2 323: Byrebistas), doua orafe grecefti
do pe coasta vest-pontica; mai tirziu, la Iordanes, Get. XI, 67 (din Dion Chrysostomul,
BGrHist 707 F 4): Burvista. M onografia romaneasca a lui I.H. C rifa n (Burebista si epoca
in, liucurefti, 19772) este foarte ideologica, vazind in acest rege unificatorul poporului
мни fi prefigurarea unitatii nationale rom anesti; mai recent, Al. Suceveanu, „Protos kai
nirpistos (basileus) ton epi Thraikes basileon: IGB I 2, 13, Z. 22-23” , Tyche, 13, 1998,
pp. 229-247. '
I I ,n Strabon, razboaiele continue sint tipice pentru barbari (P. Thollard, Barbarie et c iv i
lisation..., p. 9).
i III rnbon 7.3.11 (C. 303-304); la Eustatiu, A d Dion. 304, Zalmoxis este cel numitgoes (с/, si
I’m. Mudocia, Viol. 412); in timp ce Plethon, care recopiaza textul strabonian, face din
I lokinais un sophistes (M arc. gr. 397, fol. 33r), alt termen cu conotatie peiorativa.
I I / .1,C. Bermejo Barrera, „La geopolitique de l’ivresse dans Strabon” , D H A , 13,1987, pp.
I lli 146 (p. 121 despre Dekinais). Pentru toposul betiei la traci, vezi deja Platon, Leg. I
n r/ A (colfi, iberi, traci, scifi). A. O ifteanu vede in aceasta prohibitie о m o tiv a te de ordin
icligios, im potriva „beîilor rituale” dionisiace, cultul lui Zalmoxis fiind, in schimb, о
i oligio orfico-pitagoreicfi, asceticS, androcrata f i elitista (Ordine si haos..., pp. 383-388).
Tot ncoet scenariu este mai m ult decit improbabil.
, W, lliu kort, „GOES. Zum griechischon «Scham anism us»” , R h M , 105, 1962, pp. 36-65;
I1' I Imf, La magic dans I’antiquitd grdco-romaine. Idiologie et pratique, Paris, 1994, p. 35;
M C n raitro, La c it i des Mages..., pp. 367-878.
din Prokonnesos e numit §i el aner goes, la fel cum, intr-o prezentare similara
celei a lui Dekinais, celebrul cintaret trac Orfeu e vazut tot ca un aner goes : ar
fi vorba de un sarlatan care recursese mai inainte la muzica, la divinatie la
initierea in riturile secrete pentru a amagi oam enii; el a stiut apoi sa-§i atraga
multimile si sa devina influent, inainte de a pieri in urma unei revolte1. In
acest ultim caz, asemanarea schemei biografice cu cea a cuplului Dekinais-
-Burebista este frapanta. Un secol mai tirziu, Criton, medic personal al lui
Traian si participant la razboaiele dacice, nota in Getika ca regii getilor se
foloseau de inselatorie [goeteia) si de mageia pentru a induce supusilor lor
teama superstitioasa fata de zei (deisidaimonia) §i concordia2. Regasim termeni
a caror folosire in legatura cu un neam barbar nu este deloc inocenta si care se
inscriu intr-un sistem explicativ menit cititorilor avizati.
Or, ceea ce istoriografia romana celebreaza ca fiind reforma lui „Deceneu”
sau chiar rolul major al religiei la geti tine mai degraba de о reelaborare
straboniana (de esenta stoica) a surselor anterioare, caci ea se aseamana prea
mult schemei sale explicative gen erale: Strabon vede in multe dintre figurile
trecutului sau chiar ale epocii mai recente ghicitori asociati puterii, unii dintre
ei deveniti regi, ulterior divinizati pentru binefacerile lor. La inceput ghicitori
si interpreti sacri, marii evergeti ai omenirii ar fi fost mai apoi proclamati regi,
precum Aiolos (citat din Polibiu), Danaos sau Atreas. Strabon insista, de
asemenea, pe funcjdile politice ale preotilor barbari (egipteni, caldeeni, m a g i):
„Cind se deosebesc de ceilaljp prin intelepciunea lor, se intimpla sa acceada la
putere si la onoruri, cel putin asa era cazul odinioara {para tois pro h em on ); la
fel, fiecare dintre zei este onorat pentru a fi descoperit ceva de folos” (1.2.15,
(C. 23-24). Toate aceste elemente se regasesc in portretul lui Dekinais, care e
construit dupa modelul inteleptului d ivin iza t: mai intii ghicitor, apoi asociat
puterii, datator de sfaturi bune, iar in cele din urma considerat zeu.
Putem insa sa mergem si mai departe in ceea ce priveste elaborarea digre-
siunii straboniene. Motivul povestirii despre recluziunea lui Zalmoxis, consultat
doar de rege si de apropiatii acestuia, se inspira, foarte probabil, in opinia mea,
dintr-un episod al biografiei pitagoriciene care apare intr-o sursa comuna lui
Porfir si Iamblichos (insa utilizata in mod independent) despre activitatea lui
Pitagora la Samos. Acesta, intors din calatoriile sale in Orient, fondeaza pe
insula doua locuri de invatamint, diferite, dar complementare3: a) о scoala,
numita pina tirziu „hemiciclul lui Pitagora”, unde samienii se intruneau pentru
a delibera despre afacerile publice; b) si о grota amenajata in afara orasului,
adaptata filozofiei sale, unde isi petrecea cea mai mare parte a zilelor si a
1. Aristeas, ,,un sarlatan ca nimeni altul” : Strabon 13.1.16 (C. 589); S. West prefera sa II
„traduca” prin „saman” , desi, ulterior, emite rezerve: H e rod otu s on A ris te a s..., pp. 58-59.
O rfeu : Strabon, cartea a V I I -а, F 18 (E p ito m e V a tica n a ); cf. si F 18 a, transmis de E u staflu ;
A. Bernand, S o rcie rs gre cs , Paris, 1991, pp. 204-209. A l t i goetes la Strabon: dactylii pe
muntele Ida (10.3.22, C. 433); Poseidonios vorbeste despre goetes (16.2.43, C. 764 = F G rH is t
87 F 70); despre ghicitori §i incantatori printre G a rm a n o i in India (15.1.60, O. 713-714).
2. Criton, G etik a , F G r H is t 200 F 7.
3. Porfir, V P 9; Iamblichos, D V P V, 26-27.
LEG END A LU I ZALM OXIS IN SPATIU L LITE R AR GREC 79
nopîlor cu citiva dintre adeptii sai, desfasurindu-si cercetarile despre stiinâ

i orpurilor cere§ti si despre matematica. M ai multe surse vorbesc chiar despre
nu itperi subterane {adyta) sau grote {antra) unde se retrasese Pitagora1. Deta-
Iin I important ca in caverna Pitagora era insotit de putini dintre tovarasii sai
i,•lynonta oligois ton hetairon) nu a fost conservat la Iamblichos, care propune,
in schimb - el sau sursa sa un paralelism cu Minos din Creta, care ar fi fost
i'iiilfidentul lui Zeus la fiecare noua ani2.
Uegasim in aceasta sursa comuna lui Porfir si Iamblichos cele doua motive
in rzente la Herodot si Strabon in legatura cu Zalmoxis : sala de banchete, unde
ir mtruneau concetatenii sai cei mai de seama, respectiv caverna de pe munte
unde doar regele si apropiatii lui erau autorizati sa intre. Strabon insista mai
di graba pe acest invatamint restrins, pus in legatura cu vointa zeilor, ceea ce
nmiinteste de paralelismul dezvoltat de Iamblichos referitor la consult&rile perio-
dire ale lui Minos. In prezentarea lui Strabon, modelul pitagorician este patent
ni liiografia lui Zalmoxis : calatoria in Egipt, tara a cunostintelor astronomice;
* nitigarea stimei concetaênilor; tema grotei inaccesibile; in sfirsit, regimul
I'U'etarian. Daca Herodot (de fapt, grecii din Pont) il prezentase pe Zalmoxis
• и pe un Pitagora in tara getilor, intr-o povestire foarte ironica atit fata de
ini agorism, cit si in privinâ neroziei tracilor, la Strabon modelul urmat e tot
' el id lui Pitagora, referindu-se de data aceasta la invatamintul sau la Samos.
I d insista mai mult pe episodul grotei, utilizind aceasta sursa, sau mai degraba
11'111 terpre tin d—о, intr-o viziune euhemerista. Zalmoxis este astfel plasat la
Hi lpinea unei serii de intelepti/preoti/legislatori inspiraî de divinitate, divi-
111 ii Vi inca din timpul vietii. Strabon include in aceasta schema informatii
и i iuite despre Dekinais, plasate insa pe exact aceeasi structura biografica:
i jllrttoria in Egipt, prezicerile, retragerea pe un munte sacru, divinizarea. Daca
иInioxis este, fara sa fim surprinsi, о umbra a lui Pitagora, el constituie, la
undid sau, modelul structurant pentru Dekinais3, ca si cum ar institui о
II ndi(ie proprie getilor. Aceasta schema biografica pitagoriciana comporta deci
in i lim pi: (1) calatorii (in special, in E gipt); (2) reintoarcere (la Samos/la
i ' l l ) ; (3) recunoasterea publica, dar si retragerea intr-o grota, unde semnele
hi lor nu sint comunicate decit unui numar restrins de apropiati. Cu alte
I Antonios Diogenes (la Porfir, V P 34); H ipolit din Roma, Ref. 1.2.18 (en adytois katageiois).
Iloinor, Od. 19.178-179; dupa Platon, Minos se intilnea о data la noua ani cu Zeus,
iMiid'ormlndu-se oracolelor lui pentru a stabili legile cretanilor {Leg. I 624 b).
1 Zidmoxis e dublul „barbar” al lui Pitagora, Dekinais fund dublul lui Zalmoxis (Z. Petre,
I'ruclica, p. 245; pp. 235-236, despre „vietile paralele” ale lui Zalmoxis si Dekinais). Dupa
oiiin aratS Z. Petre, Strabon (sau, mai degraba, Poseidonios) recompunein mod liber istoria
lui Zidmoxis, cunoscuta de traditia greaca anterioara, doar pentru a oferi un precedent
mii'Holor despre Burebista $i Dekinais. In plus, ea recunoaste doua tipuri diferite de com-
pnrtamont religios: a) Salmoxis misionar in anecdota ioniana; b) Zalmoxis anahoret î
I'lnrvftziitor In Strabon; prin urm are, cole doua tipu ri de personaje nu coincid deloc
I pp. 12 3 -124). Ea insists asupra viziunii stoico (rolul nom otefilor sacri la Poseidonios):
i;c'(.ii sint victimo ulo docSderii, dar сипонс, grafie reformei lui Dekinais, о ascensiune
imllticS.
cuvinte, exploatarea textului strabonian despre Burebista §i, mai ales, despre
Dekinais, si cu atit mai mult despre Zalmoxis, ca о relatare istorica fidela, este
un procedeu extrem de d elica t: e vorba despre un amestec variabil de episoade
contemporane, ecouri literare si constructs savante care se cer mai intii lamurite
(desi, de multe ori, mijloacele ne lipsesc) inainte de a fi folosite ca surse
istorice. Dupa cum vom vedea imediat, replasind aceste pasaje in interpre-
tarea generala a lui Strabon, ele capata un alt sens si ne invita la о si mai mare
prudenta in analiza lor.
Pentru a da numai un exemplu al acestor interpretari, 1-am ales, nu intim-
plator, pe Mircea E lia d e : comentind aceste pasaje, el vorbeste despre о noua
etapa in religia dacilor, in care am asista la о identificare intre zeul Zalmoxis
si marele sau preot, care sfirseste prin a fi divinizat sub acelasi num e; el
insista, in plus, pe aspectele ezoterice ale cultului: secte de solitari §i de
savanti, asceti si vegetarieni1. Numai ca, daca sintem atenî la concepi;ia
generala a lui Strabon, pare evident ca episodul despre Dekinais, desi se
bazeaza pe informatii recente, a suferit о transformare radicala. In cazul lui
Zalmoxis, Strabon reinterpreteaza pasajul herodotean, reintarind sau, mai
degraba, reactualizind tema pitagoriciana, in acord cu tezelo stoice §i cu ima-
ginea elenistica a filozofului din Samos. Mai mult, el reia aceeasi schema §i in
cazul lui Dekinais, in raport cu noile date despre regatul dacilor, care se
impusese brusc la mijlocul secolului I a.C. in sud-vestul Transilvaniei, inainte
de a deveni un subiect de actualitate in epoca, urmare a expediîilor de prada
pe spatii extrem de largi. A pune in legatura toate aceste date din Herodot,
Poseidonios si Strabon, cum au procedat Burkert si Eliade, inseamna a face
economie de orice context cronologic §i geografic, ca si de conceptia care anima
fiecare autor citat. Caci Herodot vorbeste, in secolul al V-lea a.C., despre getii
din nord-estul Bulgariei sau din Dobrogea, referindu-se la un episod istoric de
la sfirsitul secolului al V l-lea a.C .; Poseidonios menjioneaza doua categorii de
preoti ai moesilor (probabil, getii din nordul Bulgariei), pentru о perioada
necunoscuta (cel putin pentru о categorie, theosebeislpii, localizabili linga
Odessos, e vorba de secolul al IV-lea a.C.), ca si de о alta categorie prezenta la
traci, al carei context il ign oram ; in fine, Strabon vorbeste despre regele dac
Burebista si despre marele sau preot Dekinais, la mijlocul secolului I a.C.,
foarte probabil in sud-vestul Transilvaniei. Se impune precizarea ca, in literatura
istorica romana, termenul modern „geto-daci” sau „daco-geti” a servit pentru a
prefigura spatiul si unitatea „nationala” . S-a ajuns, prin urmare, ca cei doi
termeni, daci si geti, sa fie utilizati intr-un mod indistinct, astfel incit criteriile
cronologice sau legate de limba surselor au fost trecute cu vederea, confec-
£ionindu-se о imagine amalgamate a „stramosilor”. Or, religia celor numiti in
surse „daci” - etnic tardiv care nu apare in surse decit incepind cu secolul I a.C. -
1. Eliade, ZGH, pp. 66-75. El interpreta informaîile despre astro (cf Strabon) drept refo-
rin(e la sanctuarele doscoperite In zona capitalei dacilor iî coiiMldorato dropt tomplo
cnloudaro (speculatii ulterior infirninto).
LEG ENDA LU I ZALMOXIS iN SPA'J’IU L LITE R AR GREC 81
0 tnca §i mai putin cunoscuta decit cea a g e tilo r: niciuh zeu sau ritual de-al lor
nu este menîonat de catre sursele antice. Iar distanâ (cronologica $i spaîala)
Га^й de Zalmoxis al getilor din timpul lui Herodot e mult prea mare pentru a
presupune existence aceleiasi religii pe un teritoriu atit de intins si in epoci
Ibarte diferite1.
Zalmoxis si succesorul sau Dekinais mai sint amintiti inca о data in Geografie.
In cartea a XVI-a, intr-un excurs despre legislatorul iudeilor, Moise, Strabon
(1Л о lista de legiuitori care au primit fiecare din partea zeilor nationali legile
pentru popoarele respective; acest catalog e similar celui al lui Diodor (despre
cure am vorbit mai sus, in sec(;iunea despre legislatorii egipteni2). Concepîa
este clar stoica: Strabon crede ca exercitiul legilor este natural, fiind comun
11 tit grecilor, cit si barbarilor; in calitate de membri ai statului, ei traiesc
1onform unor rinduiri comune (16.2.38, C. 761), necesare pentru armonia
comunitatii. Aceste rinduiri (prostagmata) sint de doua feluri, divine si umane,
iiir cei din vechime, cel putin, pretuiau cel mai mult rinduirile divine. Livrindu-se
unui inventar comparatist al institutiilor care leaga puterea de divinaîe,
Strabon ofera о lista compozita: c on su lta n t de oracole la Dodona §i D e lfi;
Minos printre cretani (primind legile de la Zeus tot la noua a n i); spartanul Licurg
niHpirat de Apollo. Din aceasta cauza, profeîi erau consideraî demni de a fi
rngi, caci revelau rinduirile zeilor, crede Strabon. Lista continua in s a : Tiresias,
Amphiaraos, Trophonios, Orfeu, Musaios, „si la geî un zeu, odinioara Zamolxis,
im pitagoreu, iar in vremea noastra cel ce-i prooroce§te lui Burebista, Dekineos”
(bn ho para tois Getais theos, to men palaion Zamolxis, Pythagoreios tis, kath’ t
lit'inas de ho toi Byrebistai thespizon, Dekineos), Achaikaros la „bosporani” [de
Inpt, e vorba de inteleptul Ahiqar, iar etnicul este corupt, fiind poate vorba de
llorsippa, oras mesopotamian]3, gimnosofi^tii la indieni, magii §i necromantii
In pcrî, caldeenii la asirieni, tirenienii [= etruscii] cu horoscoapele lor la
i ninani. Lista se incheie cu Moise in Iudeea4. Mai multi savanti cred ca aceasta
11nl.ii provine de la Poseidonios, care plasa la originea societatilor, ca si a
limc[ionarii institutiilor si legislatiei, puterea exercitata de inteleptii din trecut.
I Vo/.i K. Strobel, „Dacii. Despre complexitatea m arim ilor etnice, politice si culturale ale
iHloriei spatiului Dunarii de Jos", S C IV A , 49, 1998, pp. 61-95 si 207-227; alta critica a
otnonimului artificial „daco-geti” : Z. Petre, P ra c tic a , pp. 276-289; recent, interogafiile
lui G. Florea, „0 religie sau religii dacice? R eflecfii metodologice” , in D a c ia F e lix . S tu d ia
M ich a e li B a rb u les cu o b la ta , Cluj, 2007, pp. 99-105.
Strabon 16.2.38-39 (C. 761-762); Poseidonios, F G r H is t 87 F 70 (Zam olxis §i Dekinais
olim inafi) = F 133 Theiler (Dekinais e lim in a t); E p ito m e Vaticana [Kram er, III, p. 448, cu
confuzii); W. Aly, S tra b o n is G e o g ra p h ica ..., pp. 201-203, 205-207; J.G. Gager, M o s es ...,
pp. 43-45. Cf. Diodor 1.94.1-2.
I J. J. Glassner, L a to u r de B a b y lon e ..., pp. 56-57 : Ahiqar este numele arameean al unui
lnvft(at asirian, Aba-Enlil-dari, la curtea regelui Asarhaddon.
I Strabon 16.2.38-39 (C. 761-762). Liste sim ilare la Cicero (D e diu. 1.88-89); Clem ent din
Aloxundria (S tro m . 1.26.170.2). Eliado (Z G H , pp. 43-47) se serve^te de acest pasaj pentru
n i,ii urgumenta teoria (Zalm oxis in prezon(a unor personaje renum ite prin prestigiul lor
iniiritic tyi taumuturgic iji prin oxperionfido lor oxtatice). '
82 ZALMOXIS DE LA HERODOT LA M IRCEA ELIADE
A ltii i-o atribuie insa lui Strabon, dat fiind faptul cd viziunea e mult prea
raspindita in epoca sa1, ceea ce mi se pare mai plauzibil.
Moise al lui Strabon e о figura inruditd cu modelul din care derivd figurile
lui Zalmoxis si, bineinteles, Dekinais : la inceput, e un preot egiptean; sose^te
apoi in Iudeea insotit de apropiatii sai, care aprobau respingerea zoolatriei §i
respectau aniconismul; adept al unei religii filozofice §i simple, el fondeaza о
comunitate de inêlepî retraî. Dupa primii sdi succesori la lerusalim (loc
considerat sacru, hieron, §i venerat), caracterizaî prin pietate, urraeazd о
epoca de degenerare spre tiranie, sub conducerea unor oameni superstiîofi;
aceasta deisidaimonia provoaca abandonarea restricîilor alimentare care con-
tinua inca in timpul sau - precizeaza Strabon dar §i a circumciziei §i exciziei.
Excursul teologico-politic din cartea a XVI-a e revelator pentru gindirea lui
Strabon: acest inventar e destinat sa situeze figura lui Moise §i a succesorilor
sai imediati intr-o serie clasica de intelep 1;i inspiraî fi de specialifti in pro-
ceduri divinatorii, dintre care unii cel puîn (precum haruspicii) apar ca vehi-
cule ale autoritaîi politice2.
Poseidonios considera ca, la inceputuri, in timpul Virstei de Aur, regalitatea
era detinuta de intelepî (sapientes). Acestui moment originar ii urraeazd о
perioada de degenerare, necesitind instaurarea legilor, date tot de inêlepî,
precum Solon, Licurg, Zaleukos fi Charondas. Despre ultimii doi, de exemplu,
Poseidonios susînea ca ifi pregatisera legile (date Siciliei, iar prin intermediul
Italiei Greciei) nu in piata publica sau printre ju rifti, ci in ascunzatoarea
tacuta si sacra a lui Pitagora3. Acest pasaj ne trimite cu gindul spre retragerile
lui Zalmoxis fi Dekinais in peftera sau pe muntele sacru, Poseidonios pare sd
fi transferat aceasta conducere a intelepîlor, situata cronologic in Virsta de
Aur, la marginile oicumenei fi in lumea barbard a timpului sau; in plus, acefti
consilieri regali constituie categorii sacerdotale: druizi, magi, brahmani, preoî
egipteni. Cu alte cuvinte, о situatie din vechime este recunoscuta (si deci
validate) printr-o reinterpretare a informa(;iilor mai vechi, la care sint adaugate
date recente. Starea din vechime ar fi deci incd in uz la barbari, neamurile lor
continuind astfel stravechiul model al consilierilor/preoîlor/legislatorilor divi-
nizati.
О alta apreciere a sa este frapanta: dupd Strabon, „Poseidonios spune cd
partii ar avea un senat dublu, unul compus din cei de (acelafi) neam, celalalt
din intelepî si m a g i; regii sint desemnati (kathistasin) din ambele” . Or, cele
1. A trib u ita lui Poseidonios: Reinach, Norden, Reinhardt, Heinemann, Jacoby; contra:
Laffran qu e; J.G. Gager {Moses..., p. 46, e vorba de termeni generali stoici); I.G. Kidd,
Posidonius. I II. The Translations o f the Fragments, Cambridge, 1999, p. 354. La Jacoby,
textul apare ca F 70 al lui Poseidonios, dar in caractere micsorate, detaliu foarte important,
eliminind pasajul despre Zalmoxis f i Dekinais.
2. Strabon 16.2.35-37 (C. 760-761); Ph. Borgeaud, A u x origines de I'histoire des religions,
Paris, 2004, pp. 139-143. Strabon zugravefte aceeafi imagine de degenerare in cazul
succesorilor lui Moise (16.2.39) f i ai lui Burebista care fi-au im p4rbt statul lui (7.3.11,
C. 304).
3. Poseidonios F 284 Edelstein-Kidd (Seneca, Ep. 90.5-6); Z. Potro, Tract ica, pp. 240-248.
LEGENDA LU I ZALMOXIS fN SPATIUL LITE R AR GREC 83
iloua categorii la parti si desemnarea regilor amintesc, in mod curios, de о infor-

mn(ie similara a lui Dion Chrysostomul (intr-un fragment transmis de Casiodor/
lordanes), care atribuie inteleptului Dicineus, consilier al regelui Burvista, о
Hchimbare a numelui din tarabosteseis in pilleati, categorie aristocratica din
r'indul careia sint desemnati (ordinabantur) regii §i preotii1. Daca este deci
rozonabil sa atribuim aceste consideratii din cartea a XVI-a lui Poseidonios, e
manifest in schimb ca Strabon a prelucrat lista de ghicitori asociaî puterii
politice2, adaugind informatii recente, precum prezenta lui Dekinais pe linga
burebista, insotita intotdeauna de mentiunea pretioasa „in vremea noastra”3,
I'i.N hemas (7.3.11, C. 303) sau kath’ hemas (16.2.39, C. 762). Expresia „in vremea
noastra” se aplica perioadei de activitate a lui Strabon si contemporanilor sai,
marcind adaugarea de catre Strabon a unei informatii recente si contemporane.
I vrioada avuta in vedere este cea care incepe odata cu reorganizarea Orientului
Иroc de catre Pompei, dupa infringerea lui Mitridate V I Eupator (63 a.C.).
Dupa Zoe Petre (urmind culegerea maximalista a lui Theiler), interpretarea
ilot,й lui Zalmoxis de catre Poseidonios ar constitui nucleul pasajelor lui Strabon
mi Diodor, poate si al lui Dion Chrysostomul (ale caror Getika pierdute ar fi
'limentat afirmaîile lui Casiodor si lordanes), inclusiv despre Dekinais. Din

motive cronologice, mi se pare imposibil insa ca Poseidonios (mort spre 51 a.C.,
In о virsta deja inaintata) sa fi putut scrie despre Dekinais, mare preot al
rogolui dac Burebista, al carui apogeu se situeaza exact la mijlocul secolului
I м.C. A tit la Strabon, cit si la lordanes, imaginea lui Dekinais - calchiata pe
i он a lui Zalmoxis pitagorician si nomotet - este centrala; ea presupune о
uiiumita perioada pentru formarea legendei grece§tVa lui Dekinais, in orice
i и/,, pu(;in inainte de Strabon (poate fi о sursa necunoscuta utilizata in Comen-
lurii istorice). Un indiciu important este oferit de precizarile lui Strabon: de
Iтенге data cind vorbeste despre Dekinais sau Burebista, el adauga „in vremea
imimtra” sau subliniaza diferenâ in raport cu evenimentele din trecut. Este
■\ident ca Poseidonios a rezervat un loc important religiozit&tii geîlor (topos
II to car mult anterior) in antropologia lumii barbare, la fel cum este foarte
imibabil ca ar fi vorbit si despre Zalmoxis, oferindu-i un model comod lui
Ml i abon. Poate ca daduse imaginea unui legislator divinizat pentru binefacerile
hilo (topos elenistic), imagine care ar fi putut constitui modelul pentru un
11 aI,ament similar in cazul lui Dekinais. Prezenta lui Zalmoxis in listele de
11t,iIn tori inspirati de divinitate (Diodor, Strabon, Iamblichos) mi se pare insa un
piimIiih al speculaîei elenistice, si nu al epocii clasice isi al traditiei pitagoriciene.
I Hl.rabon 11.9.3 (C. 515) (Poseidonios, F G r H is t 87 F 71 = F 282 Edelstein-Kidd). Putin

inninte, Strabon precizeaza ca vorbise indelung despre obiceiurile partilor in cartea a Vl-a
ii C o m e n ta r iilo r Is to ric e (F G r H is t 91 F 1) si ca nu va mai trata despre acest subiect.
I licinous: Dion Chrysostomul, G etika , F G r H is t 707 F 1 §i 4 (lordanes, Get. V, 40 si XI, 71).
1 Mmi(,ionind astfel ей, dupa Nearchos (F G r H is t 133 F 23), brahmanii erau oameni politici
i,il consilieri ai regilor (Strabon 15.1.66, C. 716).
I Vozi S. Pothocary, „'I’hc Expression «Our 'I’imes» in Strabo’s G e o gra p h y ", C P h , 92, 1997,
pp. 235-246; p. 242 despre Dokinuis (16.2.39, C. 762); p. 243, cu ede insemnind „шей” ,
ill unci cind 1анй cole din vochime pentru a aborda situa(ia „1псй in vremea noastr & ",eis
human Ш ( 7.3.11, С. 303). i
84 ZALM OXIS DE LA HERODOT L A M IR C E A ELIADE
„In feluritele sale ipostaze, personajul romanesc al lui Zalmoxis revine mereu
ca figura exemplara a discursului grec despre limitele propriei civilizaîi: figura
intermediind intre universul cetaîi §i hotarul misterios al oikumenei, simbol
al unei lumi trecatoare, susceptibile sa absoarba invaâturile Greciei, dar §i sa
readuca in lumea cetatilor о intelepciune primordiala, dovada a vocaîei universale
a filozofarii”, conchide, cu justeê, Zoe Petre1. Posteritatea acestei tradiîi
straboniene - §i, probabil, inclusiv a surselor din care se inspira - se verifica in
tratamentul similar la Dion Chrysostomul, care insista asupra rolului de consilier
inêlept jucat de Dekinais, asa cum apare, intr-o imagine extrem de idealizata,
la Casiodordordanes2. In schimb, la autorii bizantini, doar Zalmoxis va fi retinut ca
paradigm a a religiozitatii getilor, asa cum vom vedea curind la Eustaîu din Salonic
si la Maximos Planudes, ca si in alte ecouri. Pentru ei, paradigma inêlepciunii
getilor era constituita de personajul venerabil si foarte cunoscut al lui Zalmoxis;
nu m ai putea fi vorba de un exemplu concret provenind din istoria recenta, ca
in cazul lui Strabon, cind confruntarile cu dacii ajunsesera la ordinea zilei.
1.4. Zalmoxis in a Doua Sofistica
Dupa cum am mai amintit, popularitatea textului lui Herodot traverseaza secolele,
cu ecouri si deformari multiple. Putem surprinde un astfel de proces in
Chorographia lui Pomponius Mela, lucrare geografica redactata sub Claudiu:
este evident ca descrierile Africii §i ale Scitiei europene provin din Herodot,
prin mai multi interm ediari pe care nu-i putem decit presupune; t ::moasterea
textului herodotean este deci indirecta. Unul dintre editori3 observa cu justeê:
„Prezentind din Herodot о versiune seaca si abreviata, dar nu mai puîn
incarcata de trasaturi fabuloase, [lui Pomponius M ela] i se intimpla uneori ей
atribuie unui popor obiceiuri pe care Herodot le atribuie altuia ca si cum, in
acest spatiu barbar (in care nu se tine cont, de altfel, de schimbarile aduse de
migraîi incepind cu secolul al V-lea), aceste popoare erau interschimbabile, §i
ca doar imaginea generala a salbaticului sau a barbarului conta. Dar, §i aici,
M ela este in mod evident tot atit de dependent de sursele sale §i de о tradiîe,
pe cit este de preocupat sa placa publicului sau, zugravindu-i popoare indepartate
si obiceiurile lor ciudate” . Aceste consideratii se aplica perfect descrierii tra-
cilor, getilor si sciîlor la Pomponius Mela. In ceea ce prive^te obiceiurile
tracilor, materialul provine, fara indoiala, din Herodot, insa destul de transfor
mat, uneori obiceiurile sciîlor si ale tracilor fiind confundate. Printre traci, in
general, Mela nu ii mentioneaza pe nume decit pe geî, quidam feri etparatissim i
ad mortem, Getae utique, „unii sint salbatici si gata sa infrunte moartea, in
1. Z. Petre, P ra ctica , p. 170.

2. Vezi avertism entul lui Z. Petre pentru interpretarea nivelurilor auccoHivo ale acestei tra-
ditii (A propos des sources de Jordanes..., pp. 39-61).
3. A. Silberman, Pom ponius Mdla. Chorographie, Paris, 1988, ppi XXIII XXIV.
LEGENDA LU I ZALM OXIS IN SPATIUL LITE R A R GREC 85
H|H<cial genii’’, atribuindu-le pe nedrept obiceiurile care la Herodot sint, de fapt,

|Hnpi'ii trausilor (jeluiri la na^teri, funeralii vesele) sau tracilor care locuiesc
uml hus de crestonieni (sacrificarea soîei)1. Pasajul va fi reluat de Solinus
itlnpii mijlocul secolului al IV-lea) si de Martianus Capella (secolul al V-lea), in
I Imp ce acelaî obicei de a jertfi femeile la moartea soûlui va fi atribuit getilor,
■ii mguranâ in urma unei confuzii. de catre ^tefan din Bizant.
Kate numai un exemplu de reflectare a textului herodotean, ale carui posi-
liihtaî de utilizare erau deja nenumarate. Gratie numeroaselor scrieri pastrate
роса imperiala, in perioada de afirmare multiforma a curentului cultural
' mioHCut sub numele de a Doua Sofistica, avem ocazia cunoasterii unui esan-
llnu reprezentativ de utilizari ale motivului lui Zalmoxis.
Hub numele lui Apollonios din Tyana2, celebrul intelept ratacitor din primul
ul erei crestine, popularizat prin hagiografia care i-а fost consacrata de
■Il и' Filostrat si devenit, in Antichitatea Tirzie, un erou pagin opus lui lisus,
и и pft.strat un corpus de scrisori a caror autenticitate este insa disputata3. Una
ttlnl.ro scrisori, adresata „regelui scitilor”, priveste exemplul lui Zalmoxis,
■iilificat drept „ о т de bine §i filo zo f’, in calitatea sa de discipol (mathetes) al lui
I'll agora. Se spune aici ca, daca romanii ar fi fost pe vremea lui Zalmoxis la fel
•и m prezent (este vorba de epoca razboaielor cu dacii), acesta ar fi fost de
nvoie prietenul lor. Scrisoarea se incheie cu un motiv filozofic ban al: sfatul
tin о I'i filozof, „adica un о т liber”, daca se considera ca, pentru a dobindi
Ын il.atea, trebuie sa lupî §i sa suferi4. R.J. Penella considera scrisoarea ca
llliul apocrifa - plasmuita inainte de biografia lui Filostrat, care cuno^tea deja
i 1’iimponius M ela 2.18.20; Solinus 10.1-3; Martianus Capella 6.656; Stefan din Bizan|,
«,v. Getia. Z. Petre, Practica, p. 197, remarcS centralitatea livrescS, probabil artificials,
ii Knfilor la M ela. InsistentS pe nemurirea sufletului la gali §i vitejia lor: M ela 3.2.18; la
li<l, Iliodor 5.28.6 si 5.31.2; Strabon 4.4.4; Cezar, B G 6.14.
Vo’/.i M. D zielska, A pollonius o f Tyana in Legend and History, Roma, 1986; E.L. Bowie,
„Apollonius of ТУапа: Tradition and Reality”, ANEW , II.16.2,1978, pp. 1652-1699; P. Robiano,
mv. Apollonios de Tyane (A 284), D PhA , 1 ,1989, pp. 289-294; Ph. Hanus, „L’ombre du sage.
I In processus de mythisation a partir de la Vie d’A pollonios de Tyane”, in M.-L. Desclos (ed.),
Ihographie des hommes, biographies des dieux, Grenoble, 2000, pp. 215-258. intreaga
I I uilifie ii recunoaste puteri extraordinare, dar interpretate d ife rit: a) theios la F ilo stra t;
lil magos sau chiar goes (cf. Lucian, Alex. 5, sau detractorii sai cre^tini).
' I l f Ponella, The Letters o f A pollonius o f Tyana, Leyden, 1979. F. Lo Cascio sustine auten-
I ii il.atea in bloc a corpusului epistolar, ceea ce e foarte indoielnic (S u lla autenticita delle
t 'pistole d iA p ollon io Tianeo, Palermo, 1978; Idem ,A pollonio Tianeo. Epistole e fram m enti,
I'alnrmo, 1984). Filostrat cunostea deja jum atate din colectia actuala {cf. VA 1.2 si 7.35).
Kupft R.L. Bowie {Apollonius o f Tyana..., p. 1683), scrisorile au fost adunate sau ela-
lim'nto pe la 140 p.C., poate de atenianul Moiragenes.
i I Apollonios din Tyana], E pp.Apoll. 28. Comentariu: R. J. Penella, The Letters..., pp. 105-107;
II Lo Cascio considers scrisoarea autentica {Sulla autenticita..., p. 29 §i n. 26). Ea mai
i iiiiMtituie iji о acceptare implicitS a ordinii romane ca un factor pozitiv (J.J. Flinterman,
I 'nine/; Paideia & Pythagoreanism. Greek Identity, Conceptions o f the Relationship between
I ‘Ii UoHophers and Monarclis and Political Ideas in Philostratus’ Life of Apollonius, Amsterdam,
lUDfl, p. 118). M. Aloxianu considers importantS acoastS sursS despre Zalmoxis neinclusS
In roportoriul F i l l ) („Epistola XXVI I I atribuitS lui Apollonios din Tyana” , TD , 12, 1991,
P P 149-152), trocind cu voderoa cS о vorba do un simplu topos litorar §i filozofic.
86 ZALMOXIS DE LA HERODOT L A M IRC EA ELIADE
o mare parte a corpusului epistolar - sau, cel puîn, ca un exemplu de exercitiu

literar apartinindu-i lui Apollonios, sub forma fictiva a unei scrisori catre
regele scit1. Libertatea este morala sau spirituals, nu sociala sau legala (caci
Zalmoxis e sclav al lui Pitagora), si cu atit mai puîn politica: caci ea nu e, sau
nu mai e, amenintata de romani, nici de о alianâ cu ei. Exemplul lui Zalmoxis,
intelept originar din nord, pare potrivit pentru regele scit; mai mult, Zalmoxis
era uneori considerat ca fiind scit, asa cum apare, adesea, in epoca imperiala2.
Or, in aceasta epoca, scitii nu mai constituie de mult о realitate la nordul
Pontului Euxin, fiind inlocuiî intre timp de catre sarmati, in timp ce singurul
rege din regiune ale carui relaîi schimbatoare cu romanii erau bine cunoscute
era Decebal. Acesta este, probabil, „regele scit” anonim caruia ii este adresata
scrisoarea. Vedem inca о data cit de neschimbat ramine imaginarul grec despre
Septentrion, in care scitii constituie un rezervor inepuizabil de clisee si la care
sint adaugate date despre traci. Asa cum vom vedea la Lucian, folosirea acestor
nume „clasice” pentru popoarele din nord, precum cel de „scitp” , se integreaza
in noul ideal literar, retoric si filozofic al reintoarcerii la epoca clasica.
In scrisorile din corpusul lui Apollonios din Tyana, apare si mai vechea
noastra cunostinta, Anaharsis: „Anaharsis scitul era in telep t; desi era scit,
dar si pentru ca era scit” . Scitul prin excelenta, dar §i chintesenâ a traditiei
idealizate despre sciî, in calitate de cel mai renumit intelept al lor, Anaharsis
e dat ca exemplu in pofida originii sale barbare3. Zalmoxis, §i el barbar (si mai
precis „scit”), e la fel de potrivit in acest rol moralizator, ca elev al lui Pitagora.
Cel din urma era, in plus, insusi modelul asumat de catre filozoful din Tyana,
sau modelul care i -а fost atribuit de catre о intreaga tradiîe literara. in doua
scrisori adresate inamicului sau, stoicul Euphrates, care-1 numea „mag” pe
Apollonios si-i considera tot magi pe filozofii pitagoricieni si pe adeptii lui
Orfeu, filozoful din Tyana revendica tocmai acest apelativ de „magi” pentru cei
care se revendica de la Zeus, daca vor sa fie divini si drepti. О alta scrisoare
enumera beneficiile aduse de frecventarea unui pitagorician : stiinta legislato-
rului (nomothetike), geometria, astronomia, aritmetica, ^tiinta armoniei, stiinta
muzicii, medicina si intreaga mantica divina4. Toate aceste trasaturi trim it la
locuri comune despre doctrina lui Pitagora, regasindu-le tocmai de aceea in
imaginea lui Zalmoxis propagata in literatura greaca.
1. R.J. Penella, T h e L e tte rs ..., p. 25 n. 92. Filozoful ca om liber:'1[Apollonios din Tyana|,

E p p . A p o ll. 43; paradoxul stoic „doar inteleptul este liber” (Cicero, P a ra d . S to ic . 33-41;
Arian, E p ic t. D iss. 4.1; Diogene Laertiu 7.121).
2. Lucian, S cy th a 1 si 4; Celsus la Origen, C. C elsu m 2.55; mai tirziu, traditia lexicograficii
bizantina [Photios (L e x .), G e n u in u m , Suda, M a g n u m s.v. Z a m o lx is ] si Leon Diaconul,
H is t. 9.6. Cauza acestei confuzii provine din faptul ca povestirea herodoteana despro
Salmoxis facea parte din Zogosul scit.
3. [Apollonios din Tyana], E pp. A p o ll. 61; R.J. Penella, „Anacharsis in a Letter o f Apollonius
o f Tyana” , C Q , 38, 1998, pp. 570-572. A firm afia ca originea barbara a lui Anaharsis nu-1
excludea din rindul in teleptilor era de mult un loc comun: Menandru F 612 Korte-
-T h ierfeld er; E p p . A n a ch a rs . 2; Lucian, A n a ch . 17 ; Galenos, P r o tr . 13-14; Themistios,
O r. 27, 334 С ; Apuleius, A p o l. 24; S H A A u re l. 3.5.
4. [Apollonios din Tyana], E p p . A p o ll. 16 iji 1.7 (m agi); E p p . A p o ll. 62 (piliigoi'iciun).
LEGENDA LUI ZALMOXIS tN SPAÎU L LITE R AR GREC 87
I ’Idsmuitd sau autentica, dar in ambele cazuri un exercitiu literar, scrisoarea

hi I Apollonios din TVana despre Zalmoxis ne introduce cel mai bine intr-o epoca
in euro imaginile personajului get se diversified. La originea unei importante
i i rullîi despre Zalmoxis §i inêlepciunea getilor in Antichitatea Tirzie si mult
iliipft, deî numai in literatura de expresie latina, se plaseaza о lucrare pierduta
и i dtorului bitinian Dion Cocceianus din Prusa (ndscut spre 40/50), cunoscut in
Ini rutura greacd, incepind cu secolul al Ш -lea, drept Chrysostomos, „Gura de
Лиг", datoritd elocvenêi sale. Exilat in timpul lui Domitian - tema exilului si
liui rtocuîei va fi exploatata de Dion, dar §i de tradiîa sa biografica - , vizitator
»l 1 tlbiei din Pont (probabil in vara lui 96), el ajunge apoi in Moesia, unde afla
tlnttpre asasinarea imparatului la Viminacium, importanta baza militara romana
I" Oundre. Dion declarase in discursul XXXVI despre Olbia/Borysthenes
•itiirysthenitikos) ca ar fi vrut sa mearga la sciti si la geî1. Totusi, in pofida
mini tonace opinii comune a modernilor, e foarte probabil ca Dion nu a vizitat
hlrlodntd Dacia: sursele sale sint in primul rind livre^ti si nu deriva dintr-o
. 1111111 iijtere directd (vezi infra). Reintors in Bitinia dupa 96, devenit о figura de prim-plan
и npocii i=|i unui dintre intim ii lui Traian, el moare cindva intre 112-1202.
Mai multe surse ne fac cunoscute titlul §i citeva fragmente din aceasta
mgrafie pierdutd, care nu a fost conservata la un loc cu celelalte discursuri,
11 iimunise sub forma unui corpus. La inceputul secolului al Ill-lea p.C., Filostrat
ulli'mfl ca Dion ar fi scris, pe linga discursuri (nu mai putin de 80), о lucrare cu
i hi miter istoric, intitulata Getika3. Tocmai din cauza caracterului istoric, ea va
ii nl ribuitd, in lexiconul Suda, lui Cassius Dio, autor al unei Is to rii Romane in
nu lie c&rî, confundat cu retorul din cauza omonimiei. Deja la mijlocul secolului
ill VI-lea p.C., lordanes ii confunda sub acelaî nume, D io, desi recunostea ca
и! Ill/,n doud opere: historiae (= Getika apartinind retorului din Prusa) si annales
1 i lloriile lui Cassius Dio). Dion Chrysostomul era cunoscut, in principal, daca
mi in mod exclusiv, ca retor; iata de ce lucrarea sa istorica a fost atribuita
i "lnilult bitinian omonim, originar din Niceea (сса 150-235)4.
i Dion Chrysostomul, O r. 36.1 (= F G r H is t 707 T 4).

i ' 11 Jones, The R o m a n World o f D io Chrysostom, Cambridge (Mass.)-Londra, 1978, pp. 52-53
in 122-123; P. Desideri, s.v. D io n C occeianus de P ru se d it C h rysostom e (D 166), D P h A , II,
11)94, pp. 841-856.
i Filostrat (V S 1.7 = Dion Chrysostomul, F G r H is t 707 T 3); P. Desideri, D io n e d i Pru sa .
tin in tellettu a le greco n e ll’im pero rom ano, Messina-Florenta, 1978, pp. 240 n. 43, 335 n. 17;
A Hrancacci, R h e to rik e p h ilosop h ou sa . D io n e C risostom o n ella cu ltu ra a n tic a e biza n tin a ,
Nnpoli, 1986, pp. 104-105, 226-227, 261; S. Terrei, „I Getica di Dione Crisostomo”, A e vu m ,
74, 2000, pp. 177-186. Filostrat (V S 1.7) nu poate numi aceasta calatorie la geti exil.
I Sitt/a, s.v. D io n ho K assios (D 1239) (= F G r H is t 707 T 1). lordanes : D io s to ricu s , autor de
itrtie a (G et. IX, 58 = F G r H is t 707 T 3 a); D io , q u i h is to ria eoru m an na lesqu e G reco s tilo
voinposuit. (G e t. V, 40 = F G r H is t 707 T 3 b). Daca G etika au circulat sub numele lui Dion
Cocceianus, putem explica numele lui Cassius Dio la Photios, B ib l., cod. 71 (cf. A.M .
(lowing, „Dio’s N am e” , C P h , 85, 1990, pp. 49-54), cdci sursele bizantine xi atribuie un al
ilolloa cogn om en , Cocceianus. Numele complot al lui Cassius Dio, revelat de о inscripfie
11111 Macedonia i?i о diploma m ilitaril din 229, este insd Lucius Claudius Cassius Dio (A E ,
11)71, 430 yi H M D II 133); nu e vorba doci de nicio tnrudirq cu retorul.

88 ZALMOXIS DE LA HERODOT LA M IRC EA ELIADE
Monografla lui Dion din Prusa se inscrie intr-o serie de lucrari pierdute
despre daci §i geî, din care nu mai subzista decit fragmente insignifiante1. Extrase
din Getika sint conservate in latina de catre Iordanes, in lucrarea sa De origine
actibusque Getarum sau Getica (in 551), opera care rezuma istoria pierduta a
gotilor scrisa de Casiodor. Cum identificarea gejplor si a gotilor este totala,
Iordanes atribuie gotilor toate faptele getilor, ca §i cele ale tracilor si scitilor2. Doar
datorita acestei confuzii, fragmente prelucrate din Getika au ajuns pina la noi.
Vorbind despre peregrinarile gotilor in estul Europei, Iordanes scrie : „in al
doilea loc de sedere, adica pe pamintul Daciei, Traciei si Moesiei, 1-au avut [ca
rege] pe Zalm oxis; dupa cum marturisesc nenumarati scriitori de anale, acesta
era de о eruditie filozofica admirabila. Caci mai intii 1-au avut ca invatat pe
Zeuta, apoi pe Dicineus, iar in al treilea rind pe Zalmoxis, despre care am
vorbit mai sus; nu lipseau deci la ei cei care sa-i invete inêlepciunea. De
aceea, gotii s-au aratat mereu mai intelepî decit mai toî barbarii si aproape
asemenea grecilor, dupa cum relateaza Dio care a compus istoriile si analele
lor in maniera greaca”3. La Casiodor/Iordanes, asa cum vom vedea intr-o sec(iune
viitoare (subcapitolul III. 1), figura lui Dicineus (forma latinizata a numelui marelui
preot Dekinais) о eclipseaza de departe pe cea a lui Zalm oxis: el ar fi dat
go1)ilor/ge(;ilor о initiere filozofica; Iordanes precizeaza, reluind defmitia clasica
a stoicilor despre cele trei par(;i ale filozofiei, ca era vorba de etica, fizica si
logica. Din celelalte fragmente pastrate stim ca, in Getika, Dion Chrysostomul
mai scrisese despre:
- aristocraîa dacica, numiti mai intii tarabosteseis, apoipillea ti, purtatori de
caciuli (p rim u m Tarabosteseos, deinde vocatos Pilleatos)*, din care se recru-
tau regii §i preotii (F 1);
- regele mitic Telephos din Mysia, cu siguranâ, in legatura cu moesii de la
Dunare (F 2)5;
1. D a c ica ale im paratului Traian (F 1 Peter, H R R , II, 117); poem ulin greaca al lui Caninius
Rufus (cf. Pliniu cel Tinar, E p p . 8.4); G etika ale medicului Criton (F G r H is t 200) (vezi
mai jo s ); cartea a X X III-a a Is to rie i lui Apian, intitulata D a k ik e (cf. Photios, B ib l., cod.
57, 16 a). Aceste m onografii au constituit probabil baza cartilor L X V II-L X V III despre
razboaiele dacice la Cassius Dio, cunoscute in rezumatul calugarului bizantin Xiphilinos.
Vezi acum studiul m eu : „Les monographies et les histoires perdues sur les Getes et les
Daces”, in D a c o -g e tii. 80 de a n i de cerceta ri a rh eo lo g ice sistem a tice la ce ta tile d a cice d in
М и Щ и O ra § tiei, Deva, 2004, pp. 167-176.
2. Vezi Z. Petre, „А propos des sources de Jordanes, G e tica 39-41 et 67-72” , in L. Boia (ed.),
E tu d es d ’h is to rio g ra p h ie , Bucuresti, 1985, pp. 39-51; Z. Petre, P ra c tic a , pp. 304-361.
Pentru ralfiunile confuziei ge|i-go^.i, vezi subcapitolul I I I . l.
3. Dion Chrysostomul, F G r H is t 707 F 1 (Iordanes, G et. V, 39-40).
4. In O r. 72.3, Dio relateaza ca anumiî traci f i geti poarta caciuli (p i l o i ). Acelasi termen
la tin ,p ille a tu s , ii desemneaza pe daci la Paulinus din N ola ( C a rrn . 17.51), citat mai tirziu
de Isidor din S evilla (E ty m . 9.2.91). Vezi recent Z. Petre, „ P ilo p h o ro i et k o m e ta i : points
de vue sur les structures de la societe getique”, in O rb is a n tiq u u s . S tu d ia in honorem
lo a n n is P is o n is , Cluj, 2004, pp. 667-675 (= P ra c tic a , pp. 249-260).
5. Retorul din Prusa dftduse, de altfel, getilor numele do mysioni, invocfndu 1 pe Homer
(Or. 12.16), сееа со no-ar putoa trim ito la Posoidonios.
LEGENDA LU I ZALMOXIS IN S P A flU L L1TERAR GREC Hll
casatoria fiicei regelui Gudila, pe nume Medopa, cu Filip al II-lea, cum

renuntase la asediul ora§ului Odessos in urma intervenîei preoîlor go(,i
imbracaî in alb si cintind din citere (F 3)1;
domnia lui Burebista (B urvista) §i activitatea preotului-consilier Dicineus'*,
apoi succesiunea regilor dupa Dekinais, descriî in mod favorabil: Comosicus
(in acelaî timp, rege si mare preot) si Coryllus (= Scorylo) (F 4).
Or, toate aceste date, oricit de fragmentare ar fi ele, se acorda mult prea
bine cu viziunea generala a lui Dion, asa cum о regasim in discursurile sale
pitstrate, ca sa nu stirneasca indoieli in ce priveste viabilitatea monografiei
nale pentru istoria Daciei preromane. Pe la 102, intr-un discurs pronuntat
maintea Sfatului din Prusa, prin care refuza demnitatea de arhonte al cetaîi sale,
Dion aminteste seria de regi care au recrutat oameni cultivati (pepaideumenoi)
m calitate de consilieri pentru problemele cele mai importante, acceptindu-le
i induirile (prostagmata): Nestor pe linga Agamemnon, Aristotel pe linga Filip,
I ysis pe linga Epaminonda, Pericle, discipol al lui Anaxagoras, Numa, cunoscator
id filozofiei pitagoriciene, Pitagora la grecii din Italia. La fel, la neamurile
Imrbare, continua Dion, acest rol e jucat de magi la perî, de preoî la egipteni,
do brahmani la indieni, de druizi la celî3. Aceasta concepîe о aminteste
mdeaproape pe cea a lui Poseidonios, prezenta §i la Strabon, despre care am
nvut deja ocazia sa vorbim. lata de ce apare cu totul firesc ca Dion sa fi insistat
iHupra rolului preotilor la geî, privilegiind rolul lui Dekinais. Insistenâ asupra
ligurii lui Dekinais in detrimentul celei a lui Zalmoxis e, desigur, rezultatul
rolului acordat de Dion (si poate deja de sursa sau de sursele sale) consilierilor
in(,cleptji ai regilor (inclusiv barb ari); ea mai este insa $i rodul unei reelaborari
ulterioare, care i se datoreaza lui Casiodor, el insuî consilier al regelui got
Tboodoric (vezi subcapitolul III. 1).
Barbarii sint adesea idealizaî la Dion, mai ales din cauza amprentei sale
сmice. Avem astfel о menîune despre un elogiu (pierdut) al esenienilor, descriî
111 opt ,,o comunitate pe deplin fericita linga Marea Moarta, in interiorul Palestinei,
mi dcparte de Sodoma”. La retorul din Prusa, imaginea Indiei §i, mai ales, a
brahmanilor ca „filozofi” , care se consacra meditatiei §i practicilor ascetice,
mcapabili sa minta, trimite, de fapt, la о reelaborare a surselor anterioare,
ilnjn foarte idealizate, despre brahmani4. In lumina acestor exemple, e cu atit
I Acela§i episod la Athenaios X III 557 D, citindu-1 pe Satyros din C allatis (F 25 Schorn),
unde regele e numit Kothelas, iar fiica sa Meda.
". Acoeaî imagine idealizata a lui Dekinais la Strabon, 7.3.5, 7.3.11, 16.2.39. E vorba fie :
и) do aceea§i sursa; b) fie de Strabon ca sursa a lui Dion, cel mai probabil prin Com entarii
ht.orice (F G rH is t 91). Pe de alta parte, Strabon este citat de Iordanes (deci fusese folosit
do Casiodor).
I Dion Chrysostomul, Or. 49.3 §i 7-8.
I Enonieni: cf. Synesios din Cirene,D io 3.1. Indieni: Dio Chrysostomul, Or. 35.18-23; pentru
A. Zambrini, „brahmanii sint о disimulare a lui Dion, in term eni fabuloî §i incredibili,
ii funcfiei do orator intolept, de filozof, ginditft §i popularizatS de Dion” („L ’orazione 35 di
Diniie di I’ rusa”, A.S'/V/’ , 24, 1994, pp 77 78); nicent, A. Ganglol'C, „Peuples et pnijuges chez
Dion do PruHO et Lucion do Samimnte", R E G , 120, 2007, pp. 64-86 (Dion iji gofii, pp. 72-73).
90 ZALM OXIS DE LA HERODOT L A MIRCEA ELIADE
mai probabil ca tratamentul geîlor sa fi fost sim ilar: un indiciu preîos e

тегф и п еа dupa care Dion (F 1) ii considera pe geî („goî” la Casiodor/Iordanes)
ca fiind dintotdeauna superiori celor mai mulî dintre barbari sji aproape
asemenea grecilor (репе omnibus barbaris Gothi sapientiores semper extiterunt
Graecisque репе consimiles). In ajunul razboiului lui Traian cu dacii, el ii
caracteriza, de altfel, pe romani drept „barbari luptind pentru dom inate §i
putere impotriva celor [= dacii] care lupta pentru libertate §i patrie”1; tonul
retoric este evident, ilustrind un topos banal, al confruntarii dintre nesabuinâ
imperiului §i libertatea ca singurul bun al celor slabi.
Chiar daca Dion a transmis in lucrarea sa date importante de ordin politic
(succesiunea regilor sau chiar evenimente militare), dar mai ales de ordin
etnografic si religios (societate, obiceiuri, cult), remarcam ca documentaîa sa
principals nu deriva dintr-o observaîe directa, ci presupune mereu о mediere
a surselor literare (inclusiv mitologice, ca in cazul lui Telephos, §i putem fi
siguri ca si mysienii lui Homer fusesera invocaî cu acest p rilej): Getika nu
erau altceva, in fond, decit un alt exercitiu retoric, de data aceasta despre un
popor barbar si indepartat, dar cu obiceiuri laudabile. Ca peste tot in corpusul
sau retoric, tradiîa literara §i mitologica trebuie sa fi jucat un rol de seama,
mobilizata fiind din diverse ratiu n i: teme familiare cititorului, traducerea unor
realitaî diferite, parada de eruditie, reelaborari §i asocieri diverse, totul sub
forma evocarii unui popor remarcabil prin vechime (conform datelor literare §i
mitologice), dar §i prin interesul recent (confruntarile cu romanii). In loc sa fie
monografia unui rnartor ocular - ceea ce, de altfel, retorul nu pare s& fi fost
niciodata - , lucrarea lui Dion reflecta de fapt propria sa viziune despre о
comunitate barbara din afara imperiului, in pragul confruntarii cu acesta. Aâ
cum scrisese despre brahmani, a§a cum tratase despre esenieni - in ambele
cazuri, doua categorii extrem de idealizate in literatura greaca - , Dion nu se
servea decit de aparenta unui subiect de actualitate, in epoca razboaielor
dacice2, pentru a aborda, in realitate, teme pe care le urmarea §i le preûia in
intreaga sa op era: rolul politic al consilierilor si al filozofilor (in calitate de
conducatori spirituali), exemplul barbarilor (fie ei din trecut, din prezent, de la
marginile lumii sau de la marginea imperiului) §i, mai ales, toposul libertaîi
(la mai multe n ive lu ri: cetate, popor, dar, in primul rind, al omului liber prin
excelenta, filozoful). A r mai trebui insistat pe faptul ca tratamentul geîlor in
opera conservata a retorului nu e intotdeauna intr-un registru id ea lizan t:
bineinteles, Dion ii mentioneaza si pe geti, alaturi de ionieni, tesalieni, italioti,
indieni §i spartani, pentru placerile dragostei sau ale mincarii (Or. 68.2), sau
vorbe^te despre caciulile (p ilot) anumitor traci numiti geti (Or. 72.3); totusi,
cel puîn о data, ei apar ca dusmani blestemati (O r. 48.5), atunci cind vorbea in
1. Dion Chrysostomul, Or. 12.20. Zoe Petre propune recent о alta lectura a pasajului: roma
nii lupta pentru libertate f i patrie, in timp ce dacii pentru dominatie f i putere (Pra ctica ,
p. 313).
2. S. Terrei (7 G etica..., pp. 184-185) respinge ju stificat teza lui C.P. Jones (The. Rom an
World..., p. 123) dupa care Dion tratase in monografia sa despre cole douft rftzbonio ale
lui Traian.
LEGENDA LU I ZALM OXIS IN SPATIUL LITE R A R GREC 91
1Ца Adunarii din Prusa, dovada ca diferenâ dintre barbarii din literatura §i
eei reali, amenintind securitatea imperiului, era pe deplin constientizata.
M ult mai importanta pare sa fi fost, in schimb, о monografie omonima, la
rindul sau pierduta. Titus Statilius Criton, originar din Heraclea din Caria
(Salbake), medic personal al lui Traian si participant la razboaiele dacice, a
Mcris si el Getika, sursa probabila pentru Cassius Dio. Din aceasta lucrare,
Kidactata dupa 106 §i inainte de 113, data la care Criton era deja mort, nu
<unoa§tem decit 8 fragmente sigure (F G rH ist 200); alte fragmente despre
riizboaiele dacice, anonime in Suda, provin, cel mai probabil, tot din Criton,
dupa 1.1. Russu1. Originar tot din Asia Mica, epicentru al celei de-a Doua
Hofistici in secolul al II-lea p.C., Criton se insarcinase cu redactarea unei
ttionografii a razboaielor, transcriindu-si memoriile de participant si de martor
ocular2 si indeplinindu-si datoria de a celebra faptele de seama ale lui Optimus
I'rinceps. Lucrarea trebuie sa fi cuprins date foarte im portante: resturile
m lime de care dispunem sugereaza informaîi de natura militara, dar si apre-
ciori despre obiceiuri si religie. In fragmentul cel mai interesant din acest
liunct de vedere, ni se spune ca „regii geîlor, inspirind (supusilor lor) supersto
re $i concordie (deisidaimonian kai homonoian), prin inêlatorie si §arlatanie
(apatei kai goeteiai), aspirau deja la lucruri mari” . Aprecierea lui Criton, foarte
lronica in fond, vede in practicile religioase asociate puterii regilor barbari un
mijloc deliberat de a supune mulîmea ignoranta3, ceea ce ne trim ite la descrie-
rea lui Strabon in legatura cu rolul lui Dekinais pe linga Burebista. Din nou, in
pol'ida inform atiilor de natura recenta, ponderea cliêelor literare despre bar-
liarii de la marginile lumii pare precumpanitoare. In plus, pluralul „regi” indica
loptul ca, departe de a fi numai о relatare a celor doua razboaie, monografia lui
i Viton plonja in trecutul recent sau mai indepartat al geîlor/dacilor, incercind
nil surprinda continuitaî §i trasaturi proprii. Aici, el era din nou dependent de
I i ndicia literara anterioara, refiltrata §i exploatata pentru a zugravi un popor
voohi devenit un inamic redutabil. Vorbind despre trecutul lor, prezentat de
iiursele anterioare (grecesti) aproape exclusiv sub trasaturile unui popor reli-
i.ios, Criton putea sa foloseasca aceleasi date pentru a explica aparitia unor
ombiîi m ilitare printr-o evolutie care permite racordarea la actualitate.
Intr-un fragment laconic din Favorinus din Arelate (G allia Narbonensis),
iluilucit sofist si poligraf din prima jumatate a secolului al II-lea p.C., discipol
I I lui Dion Chrysostomul, citim esenta „legendei canonice” a zeului g e t: „Zamolxis
I I. Benedum, „Titos Statilios Kriton. Ein B eitrag zur medizinhistorischen Epigraphik der
Antike” , CM , 7, 1972, pp. 249-258; 1.1. Russu, „Getica lui Statilius Crito” , StudClas, 14,
1972, pp. 111-128 (fragm ente, pp. 118-128); J. Scarborough, „Criton, Physician to T ra ja n :
I listorian and Pharmacist”, in J. W. Eadie, J. Ober (eds.), The Craft o f the Ancient Historian.
Unsays in H onor o f Chester G. Starr, Lanham (M aryland), 1985, pp. 387-405; E. Samama,
I s's mddecfins dans le monde grec. Sources epigraphiques sur la naissance d ’un corps medical,
Geneva, 2003, nr. 205 î 246 (inscripîi); Z. Petre, P ractica, pp. 344-361.
" Kallimorphos, caro inso(isc oxpedi(ia parties a lui Marcus Aurelius §i Lucius Verus in
calitato do medic militar, scrisoso H istoria i P a rth ik a i ( F G rH ist 210).
;t Criton, Getika, F G rH ist 200 F 7.
era sclavul lui Pitagora, iar geîi i se prosternau” . A. Barigazzi atribuie acest
fragment lucrarii Ars amatoria Socratis - pe baza mentiunii lui Zalmoxis in
Charmides al lui Platon, unde este vorba de frumuseêa fizica ceea ce nu
este deloc plauzibil. In dialogul platonician, nu se vorbe^te deloc despre Zalmoxis
ca sclav al lui Pitagora §i nici in ecourile, destul de numeroase, ale acestui
pasaj. Putem atunci situa fragmentul intr-una din operele majore ale lui
Favorinus : in Istoria felurita (Pantodape historia), lucrare de eruditie in care
abunda anecdotele despre filo zo fi; in Memorabile (Apomnemoneumata), care
continea cel putin cinci carti (a treia fiind despre Platon si P ita g o ra ); sau chiar
intr-o lucrare retorica de circumstanta1.
Sa revenim insa la sursele conservate in intregime, pentru a observa, intr-un
mod mai concret, felul in care motivul lui Zalmoxis putea deveni interesant
pentru sofistii sau pentru cititorii epocii. Cea mai buna introducere este oferita
de productiile lui Lucian din Samosata. Prezenâ repetata a lui Zalmoxis, cind
ca get sau trac, cind ca scit (pe linga alte figuri precum Anaharsis sau Toxaris),
este usor de explicat: in opera lui Lucian, zeii olimpieni si barbari constituie
subiecte dintre cele mai potrivite pentru exerciîi retorice2.
Intr-o lista de sacrificii barbare, reluind о serie de clisee etnografice de la
Herodot (sciîi sacrifica spadei, frigienii lui Men, etiopienii zilei, egiptenii apei
etc.), tracii apar ca oferind sacrificii lui Zamolxis, un sclav fugar din Samos,
reintors la ei3. Contrar lui Herodot (§i altor surse), Zalmoxis nu mai este
eliberat, ci fugar, marca a ironiei lui Lucian. E numit din nou sclav, intr-un
context extrem de satiric : scitii (§i, printre ei, getii) ar conferi nemurirea dupa
bunul lor plac §i ar alege ca zei pe fitecine, ca in cazul lui Zamolxis, un sclav
0doulos) devenit zeu in mod fraudulos4. In Scitul, fantezie exotica plasata
intr-un cadru retoric (introducere la о conferinâ facuta in Macedonia), Lucian
remarca, mereu ironic, ca a imortaliza §i a trim ite soli la Zamolxis nu e un
obicei propriu doar scitilor, ou Skythais monon e p ic h o r io n on a p a th a n a tiz e in
kai p e m p e in para ton Zam olxin (termenii subliniati atesta о cunoastere directa
a textului lui Herodot), ci a fost practicat si la Atena, unde scitul Toxaris a fost
divinizat sub numele de „Medic Strain” . In aceeasi scriere, Anaharsis ii jura lui
Toxaris pe zeii stramosesti, Akinakes si Zamolxis. Daca Anaharsis ramine in
epoca celei de-a Doua Sofistici un personaj important, acest Toxaris, al carui
nume este evocator (caci face aluzie la sageti, armele scitice prin excelenta),
pare un personaj inventat de Lucian; erou vindecator, el ar fi beneficiat la
1. Favorinus F 99 Barigazzi (= Stobaios 4.19.43); vezi A. Barigazzi, Favorino di Arelate.

Opere, Florence, 1966, pp. 167 §i 526. Prim ul editor, M arres (F 63), se gindea §i el la
operele istorice. A. B arigazzi, „Favorino di A relate” , A N R W , 11.34.1, 1993, pp. 556-581;
S. Follet, s.v. Favorinus d’Arles (F 10), D P h A , III, 2000, pp. 418-422.
2. Z. Petre, P ractica, pp. 365-370. R eto rica : T. Long, Barbarians in Greek Comedy, Illinois,
1986, pp. 46-47; G. Anderson, „Lucian’s Classics: Some Short Cuts to Culture” , B IC S ,
23, 1976, pp. 59-68.
3. Lucian, Jupp. Trag. 42.
4. Lucian, Dear. Cone. 9. Atyi zei vizaî: coribanpu, Sabazios fji modul Mil,гм, care ignorft
limba groacii.
LEGENDA LU I ZALMOXIS IN SPATIU L LITE R AR GREC 93
Atena de un cult eroic, in urma izbavirii orasului de о epidemie. Mai mult,

Toxaris nu este nici de obirsie regala, nici aristocratica (termenul pilophoroi,
„purtatori de caciuli” , in voga dupa razboaiele dacice, este chiar cuvintul folosit
de Lucian), ci unul dintre ,,opt-picioare” (oktapodes), cei care poseda doi boi.
Acest scit de extractie modesta devine la Atena un erou, ceea ce permite
cnmparatia cu fostul sclav Zamolxis, numit si el scit1. Titlul acestui opuscul,
Sc.itul, trim ite inca si mai mult la exercitiul alteritaîi.
In fine, in Istorii Adevarate (parodie savuroasa de povestiri fabuloase si de
romane), Lucian plaseaza pe Insula Fericiîlor, printre oamenii ilu§tri confir-
maî ca legislatori, „dintre barbari, cei doi Cirus, scitul Anaharsis, tracul
Ziimolxis, italicul N u m a; chiar i=>i spartanul Licurg, atenienii Phokion si Tellos,
' cei §apte) intelepti in afara de Periandros”2. Pitagora joaca, in plus, un rol de
prim-plan printre figurile intelectuale parodiate de catre Lucian, in special in
Visul sau coco§ul. Toate aceste scrieri ale lui Lucian dateaza din perioada
160-165 si ne fac sa cunoa^tem utilizarile retorice dintre cele mai diverse pe
cure le imbraca personajul lui Zalmoxis, ca §i imaginea schimbatoare a geîlor
In Hofistul din Samosata: ei sint vazuî cind ca un popor cumpatat, cind ca un
piipor razboinic p rin excelenfa (cum este cazul in Icar. 16), ecou mai mult decit
I ninsparent al recentelor razboaie daco-romane.
Putem trece din nou la un autor pierdut, filozoful medioplatonician Celsus,
cure a compus, in a doua parte a secolului al Il-lea p.C. sau la inceputul
necolului urmator, о prima respingere generala a cre^tinismului. Largi extrase
ill 11 Discursul adevarat (Alethes Logos) sint pastrate in apologia lui Origen,
( 'ontra lui Celsus, redactata mult mai tirziu (la mijlocul secolului al III-lea). In
virulentul sau pamflet, Celsus ii ataca pe crestini, acuzindu-i de abandonarea
veehii traditii, singura adevarata; pentru el, acestia sint о secta noua, carac-
Icrizata prin impietate. Celsus critica indeosebi monoteismul si refuzul plura-
I manifestarilor divine, divinizarea unui sarlatan §i a unui magician (adica
IIhus ). Asistam astfel la о mobilizare a tuturor traditiilor (in care traditiile
religioase, ca si cele filozofice, ar deriva dintr-o straveche traditie originara)
impotriva inovatiilor crestine. De-a lungul fragmentelor sale, se contureaza
prol'ilul conservator al filozofului platonician, dornic de stabilitate, ierarhie si
continuitate. Mai mult decit un simplu conflict intre paginism si crestinism,
i iuy Stroumsa propune recent sa recunoa^tem in polemica Celsus-Origen trecerea
ilc la inêlegerea romana la cea cre^tina a religiei3.
I 1.11 dan, Scytha 1 §i 4. Anaharsis era cunoscut ca singurul barbar initiat in mistere, devenit
collifean atenian: (Ps. ?) Theoxenos, FG rH istC ont 1115 F 1 (= Lucian, Scytha 8); Himerios,
Or. 29, p. 131 Colonna. Vezi M.E. Gorrini, „Toxaris, ho xenosdatros”, Athenaeum , NS, 91,
2003, pp. 435-443; D. Braund, „Scythians in the C eram eicu s: Lu cian ’s Toxaris”, in
( I.J. Tuplin (ed.), Pontus and the Outside World..., pp. 17-24.
Lucian, V I I 2.17; A. Georgiadou, D.H.J. Larmour, L u cia n ’s Science F iction N ovel True
Histories, Loydon-Boston-Koln, 1998.
I H. Bonko, „Pagan Criticism o f Christianity During the F irst Two Centuries A D ” , A N R W ,
II 23.2, 1980, pp. 1101-1108; M. Frodo, „Celsus Philosophus Platonicus", A N R W , II.36.7,
1994, pp. 5183-6213; J. Whittaker, s.v. Celsus (C 70),D P h A , II, 1994, pp. 255-266. Polomicft:
La inceputul lucrarii, Celsus se folosise de ficîunea literara a unui evreu

acuzator al crestinilor; de altfel, prezenta iudaismului este esenîala pentru
inêlegerea gindirii lui Celsus, ca si a lui Origen. Ii regasim astfel pe geî intr-o
lista de popoare intelepte si vechi dintre care, dupa cum remarca Origen,
lipsesc doar e v re ii: ,,Ma minunez ca Celsus i-а socotit pe odrisi, pe cei din
Samothrace §i din Eleusis, si pe hiperboreeni printre neamurile cele mai vechi
si mai intelepte, insa pe iudei n-a crezut de cuviinta sa-i includa nici cu inteleptii,
nici cu Batrinii lor [...]. El mai zice : Galactofagii lu i Homer, d ru izii de la g a la ti
si getii sint popoare foarte intelepte si vechi, care au doctrine inrudite cu cele
iudaice. Despre ele, nu stiu sa existe scrieri; numai evreilor el le neaga, pe cit
poate, atit vechimea, cit si intelepciunea” 1. Origen il denunta pe Celsus care,
omiîndu-1 intotdeauna pe Moise, daduse о lista de intelepti din vechim e:
Linos, Musaios, Orfeu, Ferecide, Zoroastru si Pitagora. Catalogul citat este
interesant, de vreme ce include alte popoare in afara listei-standard de neamuri
intelepte (egiptenii, caldeenii, indienii), adica druizii si getii, dar §i galactofagii
hom erici; pentru aceste natiuni §i credinê, el recurge insa la exemple furnizate
de traditia literara2. Pentru Celsus, a existat dintotdeauna о doctrina adevarata,
straveche, un palaios logos care e pastrat la popoarele cele mai vechi si mai
pioase: doctrina care susîne unitatea fundamentals a divinului in toate reli-
giile, mai putin in cea a evreilor. Caci aceasta doctrina, deja corupta de catre
evrei, a ajuns de nerecunoscut la cre^tini, la care apare inca §i mai saracita §i
denaturata.
Celsus continua cu о lista de aventuri nemaipomenite atribuite eroilor:
„Apoi iudeul spune catre compatrioîi lui care credeau in Iisu s: Fie dar, sa va
acordam crezare, el a spus aceasta. D a r cifi a lfii au povestit asemenea basme
pentru a-§i convinge a u d itorii nerozi §i pentru a profita de pe urma unei
im posturi (planei) ! Astfel s-a intim plat, zice-se, la scifi cu Zamolxis, sclavul lui
Pitagora, cu Pitagora insu§i in Ita lia si cu Rhampsinitos in Egipt. Acesta «juca
M. Fedou, C hristianism e et religions paiennes dans le Contre Celse d ’Origene, Paris,

1988; L. Perrone (ed.), Discorsi di verita. Paganesimo, giudaismo e cristianesimo a confronto
nel Contro Celso di Origene, Roma, 1998 (S E A 61); G. Stroumsa, B arbarian Philosophy.
The Religious R evolution o f E arly C hristianity, Tubingen, 1999, pp. 44-52.
1. Origen, C. Celsum 1.16. Pasaje sim ilare pentru popoarele vechi: 1.14, 6.22, 6.80, 7.58
(brahmanii, samaneenii printre filozofii indieni, caldeenii). G etii ca un popor religios §i
v e c h i: Poseidonios, F G rH is t 87 F 104; Clement din Alexandria, Strom . 1.15.67.3. Flavius
Josephus ii compara pe esenieni si pe cei numiti „cei mai buni” (m ai degraba decit „cei
mai num erofi”), printre daci, Dakon toispleistois legomenois, in aceeasi traditie a neamu-
rilor idealizate (A J 18.22). D iferite propuneri de emendare a acestui locus desperatus la
G. Gaggero, „Thraces, Mesiens et Daces dans l’oeuvre de Flavius Josbphe” , Pulpudeva, 4,
1983, pp. 101-102: ktistais (Ortelius, trad. fr. Reinach, trad. engl. Feldm an); polistais
(Scaliger si numeroî alîi); *pleiskois, „purtatori de caciuli” (Lozovan ); Podistais, „budisti”
(K ru s e ); Saddoukaioi, ,,fii lui Saddok” = esenieni (D upont-Som m er); inventar al teoriilor
la L.H. Feldman, Josephus and Modern Scholarship, Berlin-New York, 1984, pp. 616-617.
Despre raportul dintre esenieni §i pitagoricieni, vezi J. Taylor (Pythagoreans and Essenes.
S tru ctu ra l Parallels, Paris-Louvain, 2004), care este totu/ji proa optimistA in privin(a
unei influente pitagoriciene asupra csenienilor.
2. M. Fredo, C e lsu s..., pp. 5194-5195; M. Baltes, D er P laton inmils , p p I 111 120.
LEGENDA LUI ZALMOXIS IN S P A flU L LITE R AR GREC 95
In zaruri cu Dem etra» in Hades §i reveni си «u n dar prim.it de la ea, un §tergar

a nrit» pe care-l aduse. La fel §i Orfeu la odri§i, Protesilaos in Tesalia, Heracle
la 'Fenaros si Tezeu. D a r ceea ce trebuie examinat e daca cineva intr-adevar
inort a reinviat vreodata cu p rop riu l trup”1. Menîunea Sciîei ca âra a lui
/iilmoxis §i povestea egipteanului Rhampsinitos arata fam iliaritatea sa cu
I oxtul herodotean; trebuie notat c& Herodot insu§i se indoise de aceste doua
vorsiuni transraise de greci. Lista ilustreazd insa $i о eru d ite retorica, alimen-
l.utft de exeraple celebre, raai ales mitologice2. Celsus tinde sa asimileze povestea
lui Iisus legendelor din tradiîa greaca, fie ea mitologica, eroica sau legata de
im personaj atit de problematic ca Pitagora, Iar obiecîa sa fundamentals
vlzoaza tocmai reinvierea, ca §i apartyiile, mult prea asemanatoare, in optica
mu, cu manifestfirile eroilor greci, atit de puîn credibile.
in aceasta privinâ, el preciza: „Cultul pentru acest prizonier [...] care a
murit este asemenea adoraîei geîlor pentru Zamolxis, a cilicienilor pentru
Mopsos, a acarnienilor pentru Amphilochos, a tebanilor pentru Amphiaraos §i
и color din Lebadeia pentru Trophonios” . De data asta, Zalmoxis e get, iar lista
privegte personaje oraculare (prin practica incubaîei), legate fiecare, cu excep-
(,lu notabila a lui Zalmoxis, de sanctuare particulare3. Toate aceste personaje,
din nou cu exceptia lui Zalmoxis, mai apar atunci cind Celsus recomanda
iTiujtinilor sa viziteze sanctuarele lui Trophonios, Amphiaraos §i Mopsos, unde
/oii se manifests in formS umanS, prin aparitii care nu sint nici mincinoase,
nlci fugare, precum cea care i-а inêlat pe cre^tini4. Inainte de a prezenta
11roastS listS, Celsus menîonase alte exemple de realizSri supraomene^ti,
primele provenind in mod precis din Herodot: Aristeas din Prokonnesos
ii'ltoazS cca 30 de linii din Herodot), Abaris hiperboreanul §i Hermotimos din
Kluzomenoi5. E un indiciu cS el folosea, pe lingS Herodot, manuale de retoricS
mm compilatii cu serii de argumente si, mai ales, de exemple bune de inserat
in funcfie de circumstante. Doctrina cre^tinS despre Iisus este pe ansamblu,
pi'Otru Celsus, minciunS, absurditate, pretence de nesusînut. Conduita cre^tinS
I Celsus, in Origen, C. C elsu m 2.55. Celsus m arturisefte ca ,,noi nici mficar n-am crezut”
In povestirile despre nasterile divine ale eroilor mitici (Origen, C. C elsu m 1.67). Pentru
noost tip de atitudine: P. Veyne, A u cre zu t g re c ii in m itu r ile lo r? , trad, rom., Bucuresti,
1096,
’ Herodot 2.122; catabaza lui Pitagora: Hermippos din Smirna, F G rH is tC o n t 1026 F 24
(IMogene Laerfiu 8.41).
i ( lolsus, in Origen, C. C elsu m 3.34; F. Mosetto, I m ira c o li v a n g e lici nel d ib a ttito tra Celso
n O rigene, Roma, 1986, p. 65.
I Coleus, in Origen, C. C elsu m 7.35. Liste sim ilare: Trophonios, Amphilochos in Cilicia
(hucian, D e o r. Cone. 12); Amphilochos la M allos (Lucian, P h ilo p s . 38); Amphilochos in
Cilicia iji la Mallos (Pausanias 1.34.3); Amphiaraos la Oropos, Amphilochos la Mallos,
Hurpedon in Troada, Trophonios in Beotia, Mopsos in Cilicia (Tertulian, D e a n im a 46.11).
h Aristeas (Celsus, in Origen, C. C elsu m 3.26); Abaris (3.34); Hermotimos din Klazomenoi
(3.32). Liste sim ilare: Plutarh, R o m . 28 (Aristeas, Kleom edes); Pliniu cel Batrin, N H
II Г/4-176 (Hermotimos, Aristoas, Epim onide); Clement din Alexandria, S tro m . 1.133.2
(Abaris, Aristoas, Epimonido); Proclus, In P la t. R em p. 2.113.23-25 (Aristeas, Hermodoros,
ICpimonido).
e plina de contradicîi: ei refuzS sS impSrtSêascS credinta greacS in eroi

divinizaî, sub pretextul cS au fost, la inceput, oameni, in ciuda multelor
binefaceri pe care le-au adus; dar afirmS, in schimb, ca Iisus a apSrut dupS
moarte celor care credeau in el - altfel spus, e doar aparitia unei umbre1.
Celsus e primul autor care apropie povestirea lui Herodot de reinvierea
cre^tina; e important insS sa notSm tonul ironic si polemic, prin care sint
vizate, de fapt, divinizSrile unor fosti muritori. In epoca moderns insa, aceastS
grilS de interpretare a textului herodotean a fost, con^tient sau nu, cea mai
rSspinditS (mai precis, pornind de la un fundal cre§tin)\ or, tocmai aceasta
interpretare anacronicS a determinat lectura in cheie crestinS a personajului
g e t : credinta in nemurire, dispari(ia §i reinvierea unui reformator. Eliade
credea cu ferm itate ca „toate aspectele religiei lui Zalmoxis - escatologie,
iniîere, pitagoreism, ascetism, eruditie de tip misteric (astrologie, terapeuticS,
teurgie etc.) - incurajau apropierea de c retin ism ”2; dupa cum voi incerca sa
arSt, о asemenea teorie §i paralelismul cu cre^tinismul nu au niciun fundament
real, nefiind alimentate decit de о viziune crestina (sau spirituals) a religiei, in
general, §i a religiilor de mistere, in particular. Toate trSsSturile invocate de
Eliade fac parte exclusiv din legenda greaca a lui Zalmoxis si nicidecum din
practicile religioase getice, care ne rSmin, in continuare., necunoscute.
A§a cum am vSzut intr-o sec(;iune precedents, imaginea barbarilor la Platon
era, cu rare exceptii (mai ales in cazul egiptenilor), etnocentricS; in putinele
cazuri in care invoca exemplul unor straini instruiti, ambiguitatea persists,
cum se intimplS cu descintecele lui Zalmoxis si Abaris. Ceea ce nu va impiedica
dezvoltarea in interiorul Academiei (acelasi lucru fiind valabil si pentru peri-
pateticieni) a unei adevarate fascinatii pentru inêlepciunile barbare. Or, in
multe dintre aceste texte, raportind platonismul la doctrinele barbarilor, pasa-
jul din Charmides despre incantatiile lui Zalmoxis va deveni rapid un loc
comun, desi mult mai putin citat decit referintele canonice la magii lui Zoroastru
sau la preotii egipteni. Medioplatonismul din epoca im perials e un teren pri-
vilegiat pentru aceste utilizSri. DupS ce fusese invocatS intr-o scrisoare din
corpusul atribuit lui Apollonios din Tyana (intr-o scrisoare adresatS lui Criton,
nimeni altul decit medicul lui Traian), distinctia trup-suflet atribuitS medicului
trac in Charmides si preponderenâ sufletului sint prezente la retorul §i filo-
zoful medioplatonician Maxim din Tir, in a doua jumState a secolului al II-lea p.C.
(cu о anumitS ironie pentru incantatia tracicS), iar douS secole mai tirziu, §i la
impSratul Iulian, de form ate neoplatonicianS. Ultimul invocS, in mod expres,
1. Celsus, in Origen, C. Celsum 3.22. Cultul pentru acest prizonier mort (Iisu s) seamana cu
cele derulate in locuri oraculare indepartate (3.24) sau, in Egipt, pentru favoritul lui
Hadrian (3.36-37 = Antinous).
2. Eliade, Z G H , p. 77. Sedus de teoriile nationali^tilor romani §i, mai ales, de viziunea lui
Parvan, el favoriza teza unei cre^tinari rapide si precoce a Daciei - chiar dacd nu e de
acord cu alte teorii inca §i m ai nationaliste, cum ar fi cea a lui Coman, pentru care „zalmo-
xianismul” era о praeparatio evangelica ; cultul lui Zalmoxis, credoa Eliade, ora predispus
la о cre^tinare aproape totala. Toate aceste ipoteze sint extrom do discutabile.
LEGENDA LU I ZALM OXIS IN S P A 'fW L LITE R AR GREC 97
ill inca de doua ori, numele lui Zalmoxis si descintecele sale1, in pasaje care
ilnrivS direct din dialogul platonician.
Totuî, utilizarea cea mai interesanta a acestei teme platoniciene le apartine
lui Apuleius si Clement din Alexandria, din motive care sint foarte diferite.
i liiginar din Madaura, ora§ din nordul Africii, Apuleius este о figura latina a
inndioplatonismului2, cunoscator de greaca si vizitator al Atenei. In urma unui
pi'oces din 158/159, in care e acuzat de magica maleficia si de crimen magiae,
' I publica, dupS. ciîva ani, discursul de aparare remaniat, sub numele de
Apologia sive de magia. Apuleius explica de la inceput ca isi considera pledoaria
mi ca ре о aparare privata, ci ca ре о aparare a filozofiei - indiciu limpede de
dlbctaîe literara. Acuzat de practicarea magiei, porneste de la insasi definitia
unui magician, amintind ca, in limba persilor, magus inseamna preot, sacerdos.
( i i aVie acestui pretext introductiv, poate fi invocata definitia data magiei de
i id re Platon, „acest om divin” (divinus vir), drept cult al zeilor. Apuleius ofera
i hiur un citat in greaca despre educaîa persana si despre Zoroastru, fiul lui
1 iromazes (Alcib. I 121 E), definind apoi magia drept: un me§tesug agreabil
moilor nemuritori (artem esse dis im mortalibus acceptam), cunoasterea cultului
/eilor §i a manierei de а-i adora, §tiin$a pioasa a lucrurilor divine, ilustra
mu/jtonire a lui Zoroastru §i Oromazes, fondatorii ei. Imediat dupa aceste
hir.umente, el atribuie acelaî me^tesug al „magiei” tracului Zalmoxis, men-
11111it11; de Platon, §i citeaza in greaca un pasaj din Charmides despre descintece
■u rostiri frumoase. M otiv deci de a invoca bona verba atribuite lui Zalmoxis
iг/ in greaca kaloi logoi) si sacerdotia proprii lui Zoroastru3. Acceptiunea
v ulgard a „m agiei” nu e admisa de Apuleius: „cel care, fiind in legatura cu zeii
nemuritori, are puterea de-a face tot ce vrea prin taria misterioasa a anumitor
iluMcintece” ; prin urmare, el combate prejudecata ignoranêi a caror victime au
I'uhI; atiîa filozofi, cum ar fi Anaxagoras, Leukippos, Democrit §i Epicur. El ii
lnvocft mai ales pe cei numiti magi in sensul comun al cuvintului - care se
11niLing prin faptul ca venereaza providenâ care guverneaza lumea §i ii ono-
H и/,it in mod pios pe zei - , precum Epimenide, Orfeu, Pitagora, Ostanes,
iieiiitind sa invoce suspiciunea legata de purificarea lui Empedocle, demonul
Iill Mocrate §i Binele lui Platon. lata de ce Apuleius se bucura, la sfirsitul
u|iiilogiei sale, de faptul de a fi intr-o „companie atit de numeroasa si ilustra”4.
Ilugur ecou latin despre Zalmoxis conservat din literatura imperiala si derivat
I |Apollonios din Tyana], Epp. A p oll. 23; M axim din Tir, Or, 28.4; Iulian, S a il. 244 A §i
( Ui.cs. 309. С ; J. Bouffartigue, L ’empereur Ju lien et la culture de son temps, Paris, 1992,
|i|i. 170-197 (platonism, Charm ides).
' Л, Itijmans, „Apuleius, Philosophus Platonicus” , A N R W , 11.36.1, 1987, pp. 395-475;
■I M. Flamand, s.v. Apulee de M adaura (A 94), D P h A , I, 1989, pp. 298-317; F. Graf, L a
m agie..., 1994, pp. 79-105. Apuleius era interesat, in mod exclusiv, de ecua(;ia dintre
magic iji filozofie (M. Carastro, La cite des Mages..., pp. 189-190).
I Apuleius, A pol. 26. G. Sandy, The Greek World o f Apuleius. Apuleius and the Second
Sophistic, Leydon-Now York-Kdln, 1997 (A p ologia, pp. 130-148); despre pasaj: F. Graf,
Excluding the C harm ing..., pp. 30-31.
I Apuleius, A pol. 27.
in mod firesc dintr-un text grec, textul lui Apuleius se va bucura insa de un
interes susînut in vremea Rena^terii, a§a cum vom avea ocazia sa vedem
intr-un capitol ulterior.
Departe de acest context judiciar, dar §i retoric, la Clement din Alexandria,
erudit crestin la pragul secolelor II-III, descintecele vindecatoare ale tracilor
sint mobilizate, intr-o lunga serie de alte referinte, cu scopul de a dovedi ca
intreaga filozofie a lui Platon e preluata, daca nu chiar furata, de la barbari; il
citeaza, in acest sens, chiar pe filozof pentru „aceste neamuri ale barbarilor
mai intelepte (decit grecii)” , fiind insa vorba de о interpretare a pasajului din
Phaidon 78 A. Acelasi text despre Zalmoxis din Charmides, intr-o citare aproape
literala, apare in Stromate, pentru a dovedi dependenta faâ de barbari a lui
Platon1. In acest ultim caz, tracii ar imortaliza sufletul, precizeaza Clement,
care intelege pasajul in felul sau; aceasta interpretare nu este exclusiv crestina,
caci ea va fi impartasita si de neoplatonicianul Iamblichos (vezi mai jos), indiciu
al unei viziuni devenite de pe atunci banala si care era deja transdoctrinala.
Toti acesti autori se inscriu in curentul numit „a Doua Sofistica”, fenomen
de reintoarcere la clasicism - expresia lingvistica a cultului pentru trecut este,
de altfel, aticismul caracterizat prin eclectism filozofie, prin importanta
retoricii §i prin abuzul de eru d itie; este, de asemenea, о epoca in care asistam
la о acumulare de date §i de notice, de sententiae, de placita, de doxografii.
Versiunea pur divulgatoare a acestei polymatheia se afirma in culegerile de
m irabilia, de rezumate, culegeri de chreiai sau in tipul de „istorie pestrita”
(historia poikile). Canoanele culturale, manualele §i compendia se gasesc acum
in centrul cimpului ocupat de paideia in epoca acestor Halbphilosophen. Aceeaî
situatie se reflecta in cazul lui Zalmoxis, prin intermediul locurilor comune
care sint intens difu zate: sclav al lui Pitagora, catabaza celebra sau inselatoare,
divinizare meritata sau deârta, intelept barbar si legislator. El este, in acelasi
timp, scit, trac si get, intr-o epoca in care nordul e vazut dupa canoanele clasice
§i in care totul se confunda in imaginea barbarilor, potriviti pentru exemple
ediflcatoare, ironii acide, exotism sau, pur si simplu, afectatie literara2. Lucian
§i contemporanii sai sint mult mai interesati de exemplele extrase din manua
lele unde se repeta aceleasi clisee clasice despre barbari, decit de realitatea
etnografica sau politica prezenta, in ciuda mutaîilor survenite la marginile
imperiului aflat acum la apogeul sau.
1. Clement din Alexandria, P ro tr. 6.70.1 si Strom . 1.15.66.3; D. Wyrwa, „Die christliche
Platoaneignung in den Strom ateis des Clemens von Alexandrien”, Berlin-New York, 1983,
pp. 88-100; H. Dorrie, M. Baltes,D er Platonismus in derAntike, II, Stuttgart-Bad Cannstatt,
1990, nr. 70.4; D. Ridings, The A ttic Moses. The Dependency Theme in Some Early Christian
Writers, Goteborg, 1995, pp. 50-51; M. Baltes, D er Platonism us..., p. 124.
2. G.W. Bowersock, Greek Sophists in the Rom an E m p ire, Oxford, 1969; C. Moreschini,
„Aspetti della cultura filosofica negli ambienti della Seconda Sofistica”, AN RW , II.36.7,1994,
pp. 5101-5133; D. Manetti, „Commento ed enciclopedia” , in / Greci, II,,, 1996, pp. 1217-1219.
D. M otta vede in acesta perioada о noua epoca de relativism cultural, ca in vremea lui
Ilerodot (Scythae iustissim i b a rb a ro ru m l..., pp. 329-330).
LEGENDA LU I ZALM OXIS IN SPATIU L LITE R AR GREC 99
I f). Sclavul-discipol din „Romanul lui Pitagora”
In ecu mai mare parte a biografiilor lui Pitagora, conservate integral sau de
imuiiera fragmentara, Zalmoxis e un personaj familiar, in calitatea sa de sclav
i mai ales, de discipol al Maestrului. Numarul acestor biografii1 creste in
ириса imperiala, in raport cu о reinnoire a interesului, mai ales literar, pentru
I ' l l ngorism. Din pacate, biografiile cele mai vechi, mai ales cele elenistice, s-au
ни r<1u t; nu mai dispunem decit de fragmente a caror coerenta este variabila:
м mtoxenos din Tarent, Dikaiarchos din Messenia, Timaios din Tauromenion,
! Imuithes din Cizic. De-a lungul acestor biografii speciale, dar si in mentiuni
i|i i ircumstanta presarate in restul literaturii greceîti, istoria §colii pitago-
■" iг no e ilustrata de naratiuni semiistorice si semiromanesti, in care figura

I Intorului, vaga si controversata in acelasi timp, se pierde in penumbra unei
li'Hiuide multiforme si schimbatoare, nu intotdeauna magulitoare, din care
м|■i пире fiecare element se vede contrazis altundeva in traditie sau in literatura2.
' 'uni, dupa secolul al IV-lea a.C., cel mai probabil, scoala pitagoriciana se stinge,
■I'.иi in plan literar se poate constata un interes, si acesta difuz, pentru pitagorism.
In ncoste biografii, de multe ori divergente (versiuni multiple despre origine,
i.itri, calatorii), Zalmoxis revine ca sclav §i discipol barbar al lui Pitagora,
i n ile citeva ori ca legislator venerat si divinizat. Daca detaliile au о geometrie
in litbilfi, imaginea generala care se desprinde e a unuia dintre cei mai vechi
mbri ai §colii pitagoriciene, implicat uneori chiar in vicisitudinile ei istorice.
<'oborirea lui Pitagora in Hades constituie, cu siguranâ, un loc comun al
I I h i Ii( iei biografice. Episodul cel mai elaborat e atribuit de surse lui Hermippos
'lie Minima (cca 200 a.C .); numerosi savanti au considerat ca frauda lui Pitagora,
urn iiiih mai mulî ani sub pamint pentru a-§i pune in scena о revenire teatrala,
i ilrbiata pe artificiul lui Zalmoxis relatat de Herodot. Teoria nu intruneste
in iii unanimitatea, aceasta dependenta fiind negata de anumiî critici. In ceea
■и iirmeaza, voi incerca sa demonstrez ca argumentele pentru apropiere §i depen-
ib ii(,ll (sau chiar pentru apartenenta la un model comun a celor doua catabaze -
Imjelfttorii) sint, de fapt, convingatoare. Indiferent de aceasta controversa
ni"ilern&, catabaza lui Zalmoxis apare ca una dintre secventele relatarii
In mdoteene care a incitat cel mai mult la о apropiere intre Zalmoxis si Pitagora
in ml roaga traditie ulterioara.
i I Л, Philip, „The Biographical Tradition-Pythagoras” , T A P h A , 90, 1959, pp. 185-194;

II Cuccioli M elloni, Ricerche sul pitagorism o. I. B iografia di P ita g o ra , Bologna, 1969
(Ziilmoxis, pp. 23-24). Chiar daca Iamblichos amplifica si redistribuie uneori m aterialul,
"I mi I’orfir urmeaza un model comun: de la na^tere pina la sosirea la C roton a; instalarea
In Crotona; m ira b ilia ; p a id e ia ; m oartea lui Pitagora (B. Centrone, Introd uzione a i
P i t n g o r i c i , pp. 12-21). D iferitele trdsSturi ale tradifiei antice sint responsabile de m ulti
p l e in ton imaginilor lui Pitagora: mi^care religioasa, secta sau confraternitate, partid politic,
'.н он IA filozoficA, §соа1й ijtiinfificii (m ai precis, matematica). Dupa cum observa Burkert,
l i o i ' i ’ , |>. 9: „Mutorialul pare ей se potrivoascfl in tiparul pe care fiecare cercetator il cauta”.
1 Cum nrntft C. Maoris, La P y th a g o rc tlc.n n d opla ton icien s, I, pp. 195-196.
Hermippos, mereu ironic fata de Pitagora, il prezinta ca pe un impostor care

abuzeaza de credulitatea grecilor din Italia. Ajuns intr-un oras nenumit din
sudul Italiei (cu siguranta, Crotona), Pitagora i§i construieste о mica incapere
subterana (katages oikiskon poiesai), termeni pe care ii regasim in naratiunea
lui Herodot. Mama lui Pitagora, complice a inêlatoriei, se msarcineaza cu notarea
pe tabliê, in ordine cronologica, a evenimentelor survenite in absenta lui;
Pitagora coboara apoi in ascunzatoare. Intr-o zi, cel crezut mort reapare, tras
la faâ §i asemenea unui schelet; patrunzind in Adunare, el апиЦ а ca revine
tocmai din Hades si citeste celor de fata lucrurile petrecute in timpul absenêi
sale. Profund emoîonaj;i, cei din Adunare izbucnesc in lacrimi, convinqi de
natura divina a lui Pitagora (episteuon einai ton Pythagoran theion tin a ) - alt
pasaj similar structurii povestioarei din Herodot. Pentru a incheia in acela§i
registru ironic, Hermippos precizeaza ca auditorii ii incredinteaza filozofului
sotiile lor in vederea educatiei, de aici provenind numele lor de pitagoriciene1.
intr-un alt fragment despre Pitagora, din pacate destul de confuz, Hermippos
considera ca, in fapte si spuse, el imita si-si insusea opiniile evreilor si tracilor
(tas Ioudaion kai Thraikon doxas)\ fata de acest fragment citat de Flavius
Iosephus, crestinul Origen reduce dependenta doar la e v r e i: ,,Se mai spune ca
Hermippos, in cartea intii din Despre legislatori, poveste^te ca Pitagora si-a
imprumutat filozofia de la iudei, pentru a о da grecilor”. De obicei, se presupune
aici о aluzie la Zalmoxis, relatia de dependenta fiind astfel in versata; dar e
mult mai probabil ca se face aluzie, de fapt, la Orfeu, tracul cel mai renumit
pentru intelepciunea sa. Lector asiduu §i compilator neobosit, Hermippos
apare, si prin aceste pasaje, ca unul dintre operatorii unei orientalizari sau
„barbarizari” a intelepciunii grecesti2, de§i observam din nou tratamentul
1. Hermippos din Smirna, F G r H is tC o n t 1026 F 24 = F 21 W. (Diogene Laerlpu 8.41). C om .:

P. Corssen, „Der A baris des H eraklides Ponticus. Ein B eitrag zu der Geschichte der
Pythagoraslegende” , R h M , 67, 1912, pp. 42-43 ; A. Delatte, Vie de P y th a g ore , pp. 154-159,
194, 245 ; I. Lbvy, L a legende de P y th a g ore de G rece en P a le stin e, <Paris, 1927, pp. 129-133 ;
A. Dieterich, N ek y a , S tu ttgart3, 1969, pp. 129-130; W. Burkert, „Das Proom ium dea
Parm enides und die Katabasis des Pythagoras”, P h ro n e s is , 14,1969, pp. 25-26; Burkert,
Lo re, pp. 155-156; Wehrli, D S A , Suppl. I, 1974, pp. 56-57; Eliade, Z G H , pp. 34-35; Hartog,
M ir o ir , pp. 186-187; J. Bollansee, F G rH is tC o n t IV A 3 , pp. 263-276. Acest biograf mai
scrisese despre Pitagora, magi si legislatori; vezi J.-P. Schneider, s.v. H e rm ip p e de Sm yrna
(H 86), D P h A , III, 2000, pp. 655-658.
2. Hermippos din Smirna, F G r H is tC o n t 1026 F 21 (Flavius Iosephus, C. A p . 1.165); Origen,
C. C elsu m 1.15; Burkert, L o re , p. 157 si n. 204; W ehrli, D S A , Suppl. I, 1974, p. 59;
Hartog, M ir o ir , pp. 186-187. Idealizarea e v re ilo r: Teofrast (Porfir, D e abst. 2.26: un popor
de filozofi); M egasthenes (Clem ent, S tro m . 1.15.72.5, filozofii din afara G reciei: brah-
manii in India, iudeii in S iria); Clearh din Soloi (Flavius Iosephus, C. A p . 1.176: Aristotol
conversind cu iudeii din Coele-Siria, care sint urmasii filozofilor din India). Incepind cu
Ion din Chios, de fapt, Pitagora era suspectat de a fi plagiat lucrftrile lui Orfeu (F 11(1
Leurini = D.-K. 36 В 2 a) (Diogene Laertiu 8.8). Dupa I. L evy (L a legende de P y th a g ore ,
pp. 129-133), Hermippos a inversat raportul stabilit de catre Herodot intre Pitagora,
maestru al lui Zalmoxis, discipolul sfiu, §i a fficut din Pitagora, in acelngi timp, plagia
torul sistemului filozofic al lui Zalmoxis §i imitatorul imjelfitorioi IbloHito in cazul tra cilor;
Fr. Hartog, Мё.m o ire d ’Ulysse, p. 121.
LEGENDA LU I ZALMOXIS IN SPATIUL LITE R AR GREC 101
natiiric de care are parte Pitagora, prezentat nu atit ca inspirat de catre barbari,
i i deja ca plagiator al lor.
Alte descrieri succinte ale catabazei lui Pitagora sint prezente la Hieronymos
■Iin Rodos, Tertulian si scoliastul lui Sofocle. Revenit din Hades, Pitagora
povesteste lucruri fabuloase despre suferintele indurate acolo de catre defunctii
i иге au dus pe pamint о existenta vinovata (de exemplu, pedepse pentru Hesiod
■.и Homer), despre metempsihoza si peregrinarile propriului suflet1. Wehrli
|iime in legatura aceasta poveste cu sursa comuna lui Porfir si Iamblichos
ilonpre caverna lui Pitagora din afara ora§ului Samos2 si considera evidenta
npropierea cu versiunea despre Zalmoxis. Dimpotriva, pentru Burkert, cobo-
i iioa lui Salmoxis sub pamint, asa cum apare la Herodot, este un „motiv grec”
|argument pe care il aprob, dar intr-o alta perspectiva), aducind drept dovada
' I'lutarea lui Strabon, dupa care marele preot al tracilor locuia nu intr-o caverna,
11 pe virful unui munte3. Aceasta argumentatie ignora insa distantele spatiale
lit l omporale intre cele doua surse: Herodot vorbeste de getii din Dobrogea §i
mird-estul Bulgariei, in secolele V I-V a.C., in timp ce Strabon descrie muntele
нити al dacilor din Transilvania, la mijlocul secolului I a.C .; Burkert vrea deci
ill puna de acord informatiile lui Strabon si ale traditiei elenistice (destul de
|iu(in cunoscuta, de altfel) despre educatia lui Zalmoxis pe linga Pitagora cu
iliilele precise si recente privind regatul regelui dac Burebista. In plus, dupa cum
mu viizut deja, apropierea si continuitatea explicita facute de catre Strabon sau de
i i l l r e sursa sa intre Zalmoxis si Dekinais tin de о constructie pur literara. Desi
llui'kert vrea sa vada peste tot ritualuri neintelese de catre greci - de exemplu,
mI i rede ca Hermippos rationalizase un ritual htonian al pitagoricienilor, о
■iil nbaza rituala legata de Demetra, care s-ar ascunde sub figura mamei erou-
lui1 , el respinge cealalta posibilitate, evidenta dupa mine : la Herodot, grecii
ilin Pont parodiaza doctrina pitagoriciana - utilizind poate ca punct de plecare
и relatare asemanatoare a unei inselatorii a lui Pitagora; in schimb, Strabon
•i'l li’ctft о alta traditie pitagoriciana, desi similara, despre pe^tera lui Pitagora
In *Inirios (vezi mai sus), si prezinta biografia „pitagoriciana” a lui Zalmoxis cu
и |irimunâta coloratura stoica.
I Ulimul comentator al fragmentului lui Hermippos, Bollansee, remarca pe
luma droptate ca versiunile vechi care vorbesc despre reincarnarile lui Pitagora
in lc usociaza cu coborirea sa in Hades. Desi accepta teoria lui Burkert, el nu
' iiimidera povestioara lui Hermippos ca о parodie a inselatoriei lui Zalmoxis §i,
ни n u sub influenta combinata a lui Dodds si a lui Burkert, il considera pe
I llliirimymos din Rodos F 42 W. (Diogene Laertiu 8.21); com. W ehrli, D S A , X, 1969, p . 41;
I'nrUilian, De anim a 28 (Pitagora sta acolo sapte ani); Schol. Soph. E l. 62. A lte texte
uni iro dorivfl din Hermippos [Lucian, G all. 18; Origen, C. Celsum 2.55; Suda, s.v. ede (Ё
(III)| i,ii nu adaugfi nimic la aceste informaîi.
| I'nrlir, VP 9; Iamblichos, D V P V, 27.
1 lliuiuirt, Lore, pp. 155-158.
i Amiuitft ipotezH, la r g accoptatii do ей I;re m odern i, m i se pare ей se b a ze a za m ai m u lt pe
I'i" i■111111i<i m odernft pentru a v a ta ru rile proHupuao ale a cestei pretin se fig u ri u n iversale,
/иЦц Muinft.
102 ZALM OXIS DE LA HERODOT L A M IR C E A ELIADE
Zalmoxis un saman trac, ale carui practici rituale au fost interpretate de catre
grecii din Pont in felul lor. Este о variants a teoriei care combina samanismul
din nord cu catabazele rituale care ar fi fost practicate, in mod real, de catre
traci (vedem aici influenta lui Eliade), teorie pe care nu о impartasesc defel, §i
care va fi discutata pe larg mai departe (subcapitolul VI. 1).
Asa cum am vazut cind am discutat despre receptia ateniana a lui Herodot,
citeva versuri din Electra lui Sofocle ar putea face aluzie la pasajul herodotean
despre Salmoxis (sau Aristeas din Prokonnesos), cum socotesc cei mai multi
dintre critic i: era vorba despre „intelepti care mor in vorbe”, pentru a fi ulterior,
cind se reintorc acasa, inca si mai onorati ca inainte. Daca scolia se refera la
Pitagora sau chiar la Ulise, Eustatiu din Salonic se gindeste la Pitagora si la
Zalmoxis (ca si comentatorii moderni), citind in mod expres versurile lui Sofocle.
Catabaza lui Zalmoxis revine, de altfel, ca un topos retoric la Celsus si la
Libanios (e kata ton Zam olxin hypo ges edieito)1, indiciu manifest al omni-
prezentei asocierii sale cu Pitagora, a carui imagine о reflecta fara incetare.
Dar biografiile lui Pitagora, strabatute de motive romanesti, au prilejuit si
creatii intr-un gen literar distinct. In acest sens, pierderea lucrarii lui Antonios
Diogenes e inestim abila: M in un ile de necrezut de dincolo de Thule {Та hyper
Thoulen apista) este unul dintre primele romane grecesti, scris la inceputul
secolului al II-lea p.C. (sau la sfirsitul secolului precedent). De о complexitate
deliberate, remarcabila prin tehnicile narative §i de autentificare, lucrarea
combina calatorii, pasiune erotica, magie §i aretalogie filozofica, ultima intr-o
proportie neegalata de vreun alt roman grec. Ignoram totul despre autor, de§i,
conform unei propuneri recente, e posibil sa fi apartinut familiei unui anume
Flavius Antonius Diogenes, fiu al lui Apollonios din Aphrodisias (опц microasia-
t ic ); acesta din urma fusese mare preot si istoric, autor, intre altele, al unei
carti despre Orfeu si despre mistere2. Cele citeva fragmente din Apista do
dincolo de Thule pot fi adaugate, iar uneori inserate, unui rezumat destul do
intins al lui Photios, care pare sa fi fost fascinat de aceasta povestire intru
totul neverosimila3. Dar numarul de marturii despre roman e destul de ridicat
1. Sofocle, E l. 59-64; S ch o l. S op h o cl. E l. 62 [si S u d a , s.v. ede ( Ё 88)]; Eustatiu, A d Odyss.

1701 (11.592) (coborirea lui Zalm oxis); A d Odyss. 1961 (24.264) (catabazele lui ZaleukoH
§i P ita g o ra ); Celsus (Origen, C. C elsu m 2.55, inainte de catabaza lui P ita g o ra ); Libanios,
Or. 64.93 (discurs compus in 361); vezi B. Schouler, L a tra d itio n h ellen iq u e chez L ib a n io s,
II, Lille-Paris, 1984, pp. 520-522.
2. Apollonios din Aphrodisias, F G r H is t 740 T 1; cf. C.P. Jones, R.R.R. Smith, „Two Inscribed
Monuments o f Aphrodisias” , A A , 109, 1994, pp. 461-468. R. Merkelbach (R o m a n und
M y s te riu m in d er A n tik e , Munchen, 1962, pp. 225-233) crede ca ar fi vorba de un roman
pitagorician, aventurile eroilor romanesti evocind, sub о forma simbolica, experienta mistieft
a initiatului chemat sa impartaseasca destinul divinitatii. Aceasta teza misterica mi не
pare insa mult prea speculative.
3. Fragm ente: Porfir, V P 10-14, 32-45, 54-55; Ioannes Lydos, D e mens. 3.5, 4.42; mai mul(i
papiri. Rezum at: Photios, B ib l., cod. 166, 109 a-112 a. Literatu re despre acest roman |
este deja im presionanta: K. Reyhl, A n to n io s D iogenes. U n te rsu ch u n ge n zu den R om a n I
-F ragm enten d er ,,W under jen seits von T h u le " und zu den „Wcthrun (UmclU c li t m ” des L u k ia n , I
Diss., Ttibingen, 1969; G.N. Sandy, „Antonius Diogenes. The Wonders Beyond Thule", in I
LEGENDA LUI ZALMOXIS IN SPATIU L LITE R AR GREC 103
iii arata ca Antonios Diogenes era cunoscut, daca nu direct, cel putin ca autor
nl celor mai incredibile povestiri: elementul comun al marturiilor este absoluta
neverosimilitate a acestor apista, povestiri de necrezut, dupa cum vedem din
uluzia lui Synesios din C iren e: „Auzim vorbindu-se despre regiunile de dincolo
ile Thule - oricare ar fi aceasta Thule, care permite celor care о depasesc sa
my ire povesti de neverificat si greu de contrazis”1. Dupa cum remarca unui
ilintre comentatorii moderni, „combinind paradoxografia cu fictiunea, Antonios
jongla deja cu ambiguitatea titlului sau. De fapt, ca si paradoxografii autentici,
и produs о opera a carei credibilitate era un pandant direct al incredibilitatii ei.
I ii fel, amplasarea centrala a insulei Thule marcheaza un fel de limita intre
голлlit ate si
j
fantezie”2.
In cele 24 de carti ale romanului (dupa modelul homeric), interfereaza mai
niulte naratiuni si cimpuri de actiune: calatoriile lui Dinias, calatoriile lui
I lorkyllis si Mantinias, povestirile lui Kymbas din Arcadia, cele ale lui Azoulis
etc. In cele din urma, aventurile vor fi asternute in scris, pe niste tablite, de
nitre Kymbas, care le depune intr-un cufar; ele vor fi apoi descoperite de un
noldat al lui Alexandru cel Mare in timpul asediului orasului fenician Tir3. Dar
aceasta „naratiune in naratiune in naratiune” nu se opreste a ic i; caci Diogenes
и Hcrie in acelasi timp unui anume Faustinus, care e pe cale sa compuna о
Iне,rare despre minunile de dincolo de Thule4, dedicata surorii acestuia, Isidora.
I nyelat de acest detaliu al asediului Tirului, Photios il dateaza pe autor, despre
cure nu ytia nimic, in vremea lui Alexandru cel Mare. Prin urmare, el il
cimsidera pe Antonios Diogenes, parintele genului romanesc, izvor si radacina
Ipiige kai rhiza) pentru Istoriile adevarate ale lui Lucian si pentru alte romane,
rnrora le-ar fi furnizat modelul: urmariri si peregrinari, iubiri, rapiri, pericole.
I’utriarhul apreciaza indeosebi tonul moralizator al romanelor: personajul
iicgativ, desi pare ca scapa de nenumarate ori, primeste in final pedeapsa
P.P. Reardon (ed.), Collected Ancient Greek Novels, Berkeley, 1989, pp. 775-782; M. Fusillo,
Antonio Diogene. Le incredibili avventure al di la di Tule, Palermo, 1990; Idem, „Letteratura
ili consumo e romanzesca”, in G. Cambiano, L. Canfora, D. Lanza (eds.), L o spazio letterario
della Grecia antica, 1Ш, Roma, 1992, pp. 269-271; R. Goulet, s.v. Diogene (Antonius) (D 137),
DPhA, II, 1994, pp. 797-800; S. Stephens, „Antonius Diogenes” , in G. Schmeling (ed.),
The N ovel in the A ncient World, Leiden, 1996, pp. 674-680.
I Fusebiu din Cezarea, C. H ier. 16 [cf. D. Dana, „Undiscussed Testimonium of Та hyper
Tlioulen apista (Eusebius, C. H ie r. 17)” , StudC las, 34-36, 1998-2000, pp. 141-143];
Epiphanios, Adv. Haer. 1.33.8; Servius, A d Verg. Georg. 1.30 (com. pentru tib i serviat
ultim a Thule)\ Synesios, Ep. 148; Olympiodoros, In Meteor. A rist. 1.13 {CAG, X II2, p. 108);
Achilles Tatios, Isag. exc. 35; Schol. Lucian. V H 2.12.
" J.R. Morgan, „On the Fringes o f the Canon: Work on the Fragments o f Ancient Greek
Fiction 1.936-1994” , A N R W , II.34.4, 1998, pp. 3314-3315.
I Photios, B ibl., cod. 166,112 a ;cf. si J. Schamp, Photios, historien des lettres. La Bibliotheque
г t ,чс,ч notices biographiques, Paris, .1987, pp. 222-224.
I Motivul nu era n ou : vezi G. Aujac, „L ’ile do Thuld, mythe ou гёаШ ё (Etude de gdographie
gi'ocquo)”, Athenaeum, NS, 66,1.988, pp. 329-343. Strabon relateaza calStoria aventuroasa
a lui Pythons din M arsilia (2.4.1), ovocind mnrea inghetatd yi regiunile unde nu mai о
niri prtmint, nici maro, nici nor, ci un амнатЫ и cornpus din accsto olomento.
m eritata; dimpotriva, mulî inocenî sint salvaî in extremis, cind orice

speranta pare pierduta1.
Protagonistii romanului sint Derkyllis Mantinias, sora si frate, originari
din T ir; ei vor fi, de-a lungul intregii naraîuni, urmariti de diabolicul preot
egiptean Paapis. Intilnim din nou stereotipul Egiptului ca tara a magiei, dupa
cum falsul intelept egiptean prin excelenâ este magicianul2. Urm arirea se
desfasoara in toata Mediterana sau, mai degraba, in diferite puncte semni-
ficative ale oicumenei: in Rodos, in Creta, la tirenieni (=. etrusci), la cimerieni
si chiar in Hades, la celti (,,un popor crud si stupid”), la aquitani, artabri si
asturi, in Sicilia si in sudul Italiei, in Tracia si la masageti [= geti] fri abia in
cele din urma pe insula Thule si chiar dincolo de ea, pina in vecinatatea lunii
(unde eroii vor ajunge abia in ultima carte, spre mirarea lui Photios), pentru a
se reintoarce in cele din urma la Tir, inchizind astfel cercul senzational al
peripetiilor si urmaririlor.
In pofida faptului ca romanul lui Antonios Diogenes era considerat inca din
Antichitate drept absolut de necrezut, povestirea lui Astraios despre viata lui
Pitagora a fost utilizata ca sursa biografica de catre neoplatonicianul Porfir3,
originar din Tir, ca §i eroii romanului. Porfir argumenta: „De vreme ce (Antonios)
Diogenes, in M in un ile de necrezut de dincolo de Thule, a povestit in mod exact
(akribos) cele legate de filozof (= Pitagora), am hotarit sa nu neglijez nicidecum
lucrarea sa”. Dupa Photios, Dinias ii poveste^te lui Kymbas ceea ce Derkyllis
,,1-a auzit pe Astraios povestind despre Pitagora §i Mnesarchos, ceea ce Astraios
insusi auzise de la Philotis”4. Ne confruntam deci, de fiecare data, cu о supra-
punere complexa de povestiri, strategie abila de vreme ce se constituie, in
acelasi timp, intr-un procedeu de autentificare, dar §i de stergere a urmelor.
Povestind calatoriile lui Pitagora - iar in cadrul lor contactele cu Anaximandru,
cu egiptenii, cu arabii, caldeenii §i evreii, dupa inarturia preîoasa pastrata la
Porfir -, romancierul ii prezenta apoi pe cei doi discipoli prefera(;i ai filozofului
din Samos, Astraios si Zalmoxis5. Astraios e descris ca un ,,om divin” inca de la
nastere : tirenianul Mnesarchos 1-ar fi gasit sub un plop, hranit printr-o mica
trestie de seva distilata de copac, in timp ce privea cerul fara sa clipeasca in
1. Photius, B ib l., cod. 166, 111 b-112 a.

2. P. Robiano, Les fig u re s du sage dans la litte ra tu re g re cq u e de fic tio n d u m ilie u d u T ' siecle
au m ilie u d u I I I е siecle apres J .-C ., Diss., Paris IV, 1990, p. 117 n. 3.
3. Porfir, VP 10.
4. Photios, B ib l., cod. 166,109 b. Patriarhul mai rezumase §i о Viatd anonima a lui Pitagora
(.cod. 249, 438 b-441 b).
5. Despre prezenta lui Zalmoxis in rom an: W. Fauth, „Astraios und Zalmoxis. U ber Spuren
pythagoreischer A retalogie im Thule-Roman des Antonius Diogenes” , H erm es, 106,1978,
pp. 220-241 (doua figu ri de „oameni divini”); D. Dana, „Zalmoxis in Antonius Diogenes’
M a r v e ls beyond T h u le ” , S tu d C la s , 34-36, 1998-2000, pp. 79-120; Z. Petre, P r a c t ic a ,
pp. 370-377 („0 poarta catre Ultim a Thule”) ; E a d em , „Les mondes imaginaires d’Antonius
Diogbne”, in Im a g in in d is to r ii (O m a g iu L u c ia n B o ia ), Bucureijti, 2006, pp. 37-47. Por-
nind tocmai de la acest roman, S. Chardon de la Rochette discutn dojn c o m rruii inare parto
a surselor despre Zalm oxis: „Extraits des romans grocs” , in M elanges <lc c ritiq u e et de
p liilo lo g ie , I, Paris, 1812, pp. 10-70.
LEG END A LU I ZALMOXIS IN S P A flU L LITE R A R GREC 105
Iii (.u Hoarelui (semn judecat ca divin). Mnesarchos se insarcineaza cu cresterea

mpilului la Samos si i-1 daruie^te lui Pitagora; acesta il examineaza ca un
M'/lonomist, pentru а-i cunoaste natura, caci „nu §i-ar fi facut din nimeni nici
pi ml,en, nici discipol fara ca mai inainte sa-1 fi analizat fizionomic, ca sa vada
in со fel este” ; abia pe urma Pitagora se ocupa de educatia sa1. Cit despre
nlmoxis, Porfir {V P 14) relateaza ca filozoful „avea si un alt tinerel, cumparat
i l l i i IVacia, al carui nume era Zamolxis, fiindca la nastere a fost invelit intr-o
I1I1111& de urs; caci tracii numesc pielea zalmos. Pitagora, care-1 indragea, il
) 11 vЛ citirea semnelor ceresti, ceremoniile sacre isi celelalte referitoare la
111 1lui zeilor”. Consideratiile care urmeaza in textul lui Porfir despre Zalmoxis
mi provin din romanul despre Thule, caci ele incep prin tines, iar Porfir il
1 llnaz&in plus pe Dionysophanes (in roman, citarile sint excluse). Aceste notice
Hint oxtrase probabil dintr-o lucrare de compilaîe; astfel, pentru Zalmoxis,
L 1 nliile sint unice in ansamblul traditiei literare. Ca §i la Strabon, invatatura
IиI Zalmoxis cuprinde astronomia si ceremoniile sacre, topos al biografiei
|iltugoriciene.
Dar sa revenim la con(;inutul romanului: cei doi fraî, regasindu-se intr-un
m in,) din Sicilia, unde era, din nefericire, prezent si vrajitorul Paapis, ii fura
Mi'oHtuia din urma desaga cu carti §i cutia cu plante de le a c ; ajunsi la Metapont,
nllii de la Astraios ca Paapis ii urmarea indeaproape. Ca sa scape de el, ,,ei tree
In fraci si la masageti2 cu Astraios, care mergea la tovarasul (hetairon) sau
iimolxis; (povestirea spune) tot ce au vazut in timpul calatoriei, cum Astraios
Им 11 1lne§te la geti pe Zamolxis, care era deja considerat zeu (ede theoi nomizomenoi),
1i toate cite 1-au rugat Derkyllis §i Mantinias pe Astraios sa spuna si sa ceara
|imitru ei. Dar si cum un oracol (chresmos) ii anunta acolo ca soarta le era sa
niinirgfi, in Thule, urmind sa-§i revada patria abia dupa aceea. Mai inainte insa
vnr uvea parte de nenorociri; drept pedeapsa pentru impietatea lor, totusi
luvoluntara, fata de parinti, existenta le va fi impartita intre viata §i moarte :
vor trfti noaptea, dar vor fi ca niste cadavre in fiecare zi. Dupa ce au primit
nroHte oracole, pleaca de acolo lasindu-1 cu Zamolxis pe Astraios, onorat de
1 ill re ge(;i”3.
Acest episod ne instruieste destul de satisfacator despre rolul lui Zalmoxis
In roman: sclav al lui Pitagora si codiscipol al lui Astraios (in povestirea lui
1 In Intis); reintors dupa moartea lui Pitagora in Tracia §i deja divinizat (pentru
1 imoijtin(;ele sale); autor (sau intermediar) al unui oracol pentru Derkyllis si
I I'orfir, V P 10 si 13. K. Reyhl vorbesc de 0 aretalogie a lui Astraios (A n to n io s D iogenes...,

|i|>. 90-94); pe linga Pitagora, alti doi „oameni divini” , Astraios f i Zalmoxis (pp. 102-106);
el distinge mai multe P y th a g o rik a in rom an : viata lui Pitagora, aretalogia lui Astraios,
oplsodul lui Zalmoxis (p. 120).
' In loc do g e ( i ; eroare a lui Antonios Diogenes sau a lui Photios? Confuzie geti-m asage(i:
I iiicun, Ph a rs. 2.50 (fi scolie); Filostrat, H er. 6.5; Synesios, D e regno 15.17; Evagrie Ponticul
,1,2; Augustin, C D 20.11 ; Isidor din Sevilla, Ш ут . 9.2.63.
i Photios, B ib l., cod. 166,110 a. Vozi R. Hercher, E r o tic i S crip to re s G ra e ci, I, Leipzig, 1858,
p, 235 ; E. Rohde, D e r griech is ch e R om a n and seine V orld ufer, Leipzig, 19002, pp. 285-286,
304 305; R. Roitzonfltoin, Iie lle n is tim ih e W undererztiJilungen, Leipzig, 1906, pp. 31-32.
Mantinias, implinit mai tirziu (in romane, oracolele sint foarte populare, ca de
altfel la epoca redactarii lor, mai ales in Asia M ica)1. In cele din urma, Astraios
ramine la tovarasul sau Zalmoxis §i este onorat ca un zeu de catre geî, care-i
admirau natura miraculoasa. In decursul peregrinarilor sale, Astraios mai
fusese onorat, de altfel, de catre aquitani: datorita ochilor sai, care se mareau
si se micsorau, anuntind cu exactitate fazele lunii, el puse capat disputei pentru
putere a celor doi regi ai aquitanilor, care se succedau in functie de cre^terea §i
descresterea lunii; „iata de ce poporul de acolo se bucura de prezenta lui
Astraios si a insotitorilor lui” . Putem presupune un episod similar la geti, care
au recunoscut §i ei natura divina a lui Astraios.
Personajul lui Zalmoxis era deci destul de bine conturat in acest rom an:
impreuna cu Astraios (care se bucura insa de un tratament preferential), cei
doi pitagoricieni si „oameni divini” erau sistematic opusi profetului egiptean
Paapis, prezentat ca rau intenîonat §i agens movens al urmaririlor de tot felul.
Antonios Diogenes trebuie sa fi insistat indelung asupra calitaîlor miraculoase
ale lui Astraios si Zalm oxis: nastere, invatatura, doctrina, fapte supranaturale,
toate insa legate de mediul si de modelul pitagorician; ei aduceau, bineinteles,
un plus de culoare romanului, prin exotism etnografic, filozofic si chiar religios.
Autorul trebuie sa fi folosit, in consecinta, о varietate de surse, indeosebi
pentru istoria pitagoricienilor (detalii exacte sau doar curioase reînute de
Porfir) §i pentru minunatiile din nord, similare calatoriei lui Pytheas sau altor
descrieri fabuloase despre insula T h u le: aceste episoade constituiau, de fapt,
originalitatea romanului, ale carui complexitate si, mai ales, nivel voit elevat
1-au facut sa fie, daca ar fi sa ne luam numai dupa autorii care-1 citeaza,
apreciat atit de amatorii literaturii de consum si de evaziune (drept dovada,
papirii din Egipt), cit §i de veritabili oameni cultivati (pepaideumenoi). Spatiul
acestui roman, in fond destul de stereotip, trimite, in general, la un fond
comun al culturii grecesti literare si picturale, dar si la mituri, adica la ima-
ginarul impartasit al grecilor2. Iata de ce pare putin probabil ca Antonios
Diogenes sa fi folosit surse de ordin istoric despre geti - numiti intr-un pasaj
masageti —, de care, de altfel, cititorii sai, fascinati de amestecul de fantastic
de exotic, nu ar fi fost la fel de interesati.
Sa trecem insa la biografiile propriu-zise ale lui Pitagora. In cea transmisii
de Diogene Laertiu (prima jumatate a secolului al III-lea), dupa mentionarea
1. Photios, B ibl., cod. 166, 110 b; S. Levin, „The Old Greek Oracles in Decline” , AN E W ,
I I .18.2,1989, pp. 1599-1649; S. Said, „Oracles et devins dans le roman grec”, in J.-G. Heintz
(ed.), Oracles et propheties dans I’A ntiqu ite, Paris, 1997, pp. 367-403. G.W. Bowersock
asociaza oracolul cu textul herodotean despre „invierea” lui Zalmoxis, care ar fi о „moarto
aparenta” , о Scheintod (F iction as History. Nero to Ju lia n , Berkeley-Los Angeles-Londra,
1994, pp. 99-119); viziunea sa este, cu siguranta, anacronica, cu atit mai mult cu cit, in
roman, aceasta Scheintod nu il prive^te nicidecum pe Zalmoxis, ci pe Derkyllis $i Mantinias.
2. Aqu itan i: Photios, B ib l., cod. 166, 109 b. Paapis: S.A. Stephens, J.J. Winkler, Ancient
Greek Novels. The Fragments, Princeton (N.J.), 1995, pp. 400-401. Vozi i?i K. Lbtoublon, Lea
lieux communs du roman. St6rtotypes grecs d’aventure et d ’amour, Loidon Now York-K6ln,
1993.
LEGENDA LU I ZALM OXIS tN SPATIUL LITE R AR GREC 107
originii filozofului, sint numiî cei doi frati ai sai, Eunomos si Tyrrhenios; lor
li se adauga sclavul sau Zalmoxis, „caruia geîi ii jertfesc, crezindu-1 Cronos,
ilupa cum spune Herodot”1. Or, pentru aceasta biografie a lui Pitagora, Diogene
baertiu recursese la aceeasi sursa ca §i Hesychios din M ilet mai tirziu - autor
in secolul al V l-lea al unui repertoriu onomastic al oamenilor de cultura din
Antichitate. Urme din aceasta lucrare, mai precis pentru biografia lui Pitagora,
mi regasesc in scoliile la Platon si in notita din Suda, unde schema biografica
ante aproape identica2. Citatul din Herodot, dupa care Zalmoxis era considerat
ile catre geî Cronos, e eronat si pare sa reflecte una dintre frecventele erori
prczente in com pilatii; Delatte presupune ca ea se gasea intr-un manual folosit
ile Diogene Laertiu (apropiat de cel folosit de Clement din Alexandria sau de
I’orfir din Tir), confuzia explicindu-se prin neintelegerea unui compilator. Este,
ile altfel, singura citare directa a lui Herodot despre Zalmoxis in sursele antice,
Imzardul facind sa fie gresita; in ceea ce priveste celelalte surse pastrate, el nu
vii mai fi citat decit in lexicoanele bizantine sau de catre comentatorul erudit
Kustatiu3.
О biografie condensate a lui Pitagora apare in Philosophoumena, lucrare
mlesea detasata de catre traditia manuscrisa de restul Refutatiei episcopului
llipolit din Roma, pentru a servi drept compendiu filozofic. In aceasta doxo-
Iti'iifie a filozofiei grecesti, incepind cu Thales si pina la stoici, Epicur si sceptici,
i ii capitole despre brahmani, druizi si Hesiod, autorul se straduieste sa arate
i rt originea ereziilor se ascunde atit in doctrinele scolilor filozofice din Grecia,
eit §i in invataturile barbarilor. Cit despre materialele biografice despre Pitagora,
• I*- sint, in general, cunoscute. Dar anecdota cea mai interesanta, dupa cum
Miibliniaza Ian Mueller, atestata doar de Hipolit, e cea privitoare la Zalm oxis:
iii-esta apare de doua ori ca sclav al lui Pitagora (detaliu banal), dar si ca
nnpravietuitor al incendiului din Crotona si, mai ales, ca propagator al filozofiei
liitagoriciene la druizii din Galia. Hipolit ii vede pe druizi drept continuatorii,
mi nu predecesorii lui Pitagora; scurta sa discutie tinde sa stabileasca tocmai
ili-pendenta lor fata de pitagoricieni. In sectiunea despre Pitagora, cu ocazia
Incendiului devastator din Crotona, Hipolit numeste trei discipoli care izbutesc
hi нсаре prin fuga: Lysis, Archippos si sclavul lui Pitagora, Zamolxis, despre
' иre se adauga detaliul ca i -а instruit pe druizii celtilor in filozofia pitagoriciana.
I и slirîtul opusculului, dupa sectiunea consacrata brahmanilor din India,
I Diogene Laertiu 8.2. In Vatic, g r. 96, din secolul al XH-lea (compilatie din Diogene Laertiu
i,ii din S u d a , fals atribuita lui Hesychios din M ilet), citim extrasul u rm ator: ,,ca Zamolxis,
crtruia geîi ii jertfesc ca lui Cronos, i -а fost sclav lui Pitagora” (II, p. 309 Marcovich).
11iI,agora e prezentat in tinerete ca iubitor de invatatura §i, odata plecat din patrie, initiat
in toate m isterele grecesti §i barbare (Diogene Laertiu 8.2).
" S ch ol. P la t. Resp. X 600 B, s.v. P y th a g o ra s (secolul IX ); S u d a , s.v. P y th a g o ra s (cca 1000).
Vc/.i 'P. Dorandi, s.v. H esychius „ Illu s tr iu s " de M ile t (H 113), D P h A , III, 2000, pp. 678-680.
I Л, Delatte, L a Vie de P y th a g ore , pp. 149-150; in manualul folosit de Diogene Laertiu,
citatul din Mnaseas (c/1 F 23 M iillor = F 28 Cappelletto) s-ar fi invecinat cu cel din Herodot.
( lltrtri din Herodot: Hesychios din Alexandria, я.у. Za lm o x is (Z 45); Photios (Lex.), Genu m u m ,
S ud a, M a g n u m , s.v. Z a m o lx is ', Еин1,а(1и, Ad. D io n . 304.
gasim о prezentare mai detaliata a druizilor din Galia, despre care se spune ca
erau fini cunoscatori ai filozofiei pitagoriciene; putem citi din nou ca, dupa
moartea stapinului sau, sclavul lui Pitagora, tracul Zamolxis, s-ar fi dus la ei
pentru а-i initia in filozofie1.
О mica digresiune se impune in acest caz, de vreme ce nu exista un acord
printre diversele traditii despre data complotului antipitagorician. Cunoastem
trei versiuni pentru moartea lui Pitagora, in funcîe de prezenta sa in timpul
revoltei antipitagoriciene: (1) prezent la Crotona, dupa Dikaiarchos si autorii
cei mai „rigurosi” ; (2) absent, caci se afla atunci fie la Delos, pentru a-si vizita
maestrul Ferecide din Syros (Neanthes din Cizic), fie la Metapont (Aristoxenos);
(3) deja plecat din Crotona, Pitagora isi va gasi sfirsitul la Metapont (Aristoxenos)2.
Cunoastem, de asemenea, trei tipuri de localizare §i de datare a conjuratiei,
atestind, cel mai probabil, mai multe evenimente, confundate si contopite in
traditia ulterioara: a) la Crotona, unde sint implicati pitagoricienii prezenti in
cetate ; b) tot la Crotona, unde sint intruniti pitagoricienii din toate orasele din
Grecia Mare, care pier intr-un incendiu provocat de partizanii lui Kylon (cro-
toniat respins de Pitagora din cauza caracterului sau tiranic); dintre adepti,
reusesc sa se salveze doar Archippos §i L ysis; c) in toate cetatile din Grecia
Mare, unde se pun la cale conjuratii impotriva pitagoricienilor care detineau
puterea3. Archippos 4 si Lysis sint numele transmise de traditia manuscrisa
pentru cei doi supraviei;uitori, deja in versiunea lui Aristoxenos5, in timp ce
Diogene Laertiu vorbeste de Archytas din Tarent6.
Porfir din Tir, discipol stralucit al neoplatonicianului Plotin, a compus in a
doua jumatate a secolului al IH-lea p.C. о Istorie a Filozofiei in patru carti,
despre gindirea greaca de la Homer la Platon. Singura biografie transmisa
aproape integral, pentru care Porfir citeaza numeroase surse, este Viata lui
P ita g ora 1. Sectiunea sa despre Zalmoxis, in care, dupa cum am vazut deja,
Porfir se folosise §i de romanul lui Antonios Diogenes, la care se adauga insa,
1. H ipolit din Roma, R e f. 1.2.17 si 1.25.1 (D G , pp. 558 si 574); A. Delatte, E s s a i s u r la

p o litiq u e p y th a g o r ic ie n n e , L ^ g e -P a ris , 1922, p. 230; I. M ueller, „Heterodoxy and Doxo-
graphy in H ippolytus’ «Refutation of A ll H eresies»”, A N R W , II.36.6, 1992, pp. 4309-4374;
J. Mansfeld, H eresiography in Context. H ip p o lytu s’Elenchos a s a Source fo r Greek P hilosophy,
L ey den -N ew York-Koln, 1992.
2. C rotona: Dikaiarchos F F 34-35 W. (Porfir, VP 56). Pitagora ar fi pierit in incendiu (Diogene
L aertiu 8.39; Plutarh, S to ic. R ep . 1051 С ; Hipolit din Roma, R e f. 1.2.16; Arnobius 1.40).
Delos: lamblichos,D V P XXXV, 252. Metapont: lamblichos, D V P XXXV, 249. Peripateticianul
Aristoxenos din Tarent (cca 375-315/305 a.C.) scrisese D espre P ita g o ra §i d is c ip o lii lu i
(F F 11-25 W .) si D espre m o d u l de v ia ta p ita g o ric ia n (F F 26-32 W .) ; ar putea fi vorba de
aceeasi lucrare, citata in mod diferit, in functie de sectiuni precise.
3. C ro to n a: Dikaiarchos, Timaios (Porfir, V P 56), Iustinus 20.4. Grecia M a r e : Aristoxenos
(lam blichos, D V P XXXV, 249-250). C o n ju ra fii: Polibiu 2.39.
4. lam blichos, D V P XXXV, 249-250; Neanthes la Porfir, V P 55; Diogene L aertiu 8.39.
5. Aristoxenos F 18 W. (lam blichos, D V P XXXV, 249).
6. Diogene Laerjdu 8.39; cf. D. M usti, ,,Le rivolte antipitagoriche e la concozione pitagorica
del tempo”, Q U C C , N S , 36, 1990, pp. 35-65.
7. D.J. O ’M eara, P yth a g o ra s R evived . M a th e m a tic s a n d P h ilo so p h y in hate A n tiq u ity , Oxford,
1989, pp. 25-29.
LEGENDA LUI ZALMOXIS IN SPATIUL LITE R AR GREC 109
n l mai probabil, un manual care oferea date dintre cele mai diverse1, cuprinde :
mvityatura sa pe linga Pitagora si etimologia legata de nasterea sa (provenind,
ml mai probabil, din romanul despre T h u le); identificarea cu Thales si adorarea
mi de catre barbari, ca pe H eracle; relatarea lui Dionysophanes, dupa care
/.nlmoxis era prezent in vremea conspiraîei antipitagoriciene; in fine, о a
iloua etimologie anonima: xenos aner, „strain”2. Contextul este cel al calatoriilor
lui Pitagora, al mae^trilor §i discipolilor sai. invatatura lui Pitagora prive^te
iiiil.ronomia (ca la Strabon) si lucrurile sacre : ambele constituie referinte canonice
In invaâmintul lui Pitagora. Porfir e interesat, in plus, de rolul lui Zalmoxis in
ruvolta antipitagoriciana, de identificari §i comparaîi (Thales, Heracle), dar,
ii mi ales, de etimologii. In ansamblu, datele sale, unice in tradiîile despre
nlmoxis si transm itind detalii intrigante, sint greu de explicat in afara
i niitextului lor, iremediabil pierdut; voi reveni asupra lor in capitolul II.
Daca istoria filozofilor de Diogene Laertiu e, practic, necunoscuta in secolele
in miitoare, posteritatea lui Porfir e mult mai bogata, in ciuda pierderii mono-
I'.r iiI'iei sale integrale. Fragmente din Istoria Filozofiei sint citate de Chiril din
\lnxandria si Teodoret din Cyrrhus si exista indicii clare ca lucrarea a fost
' mioHcuta pe larg in lumea araba. Cel putin primele carti au fost traduse in
niucd, apoi in araba3; dintr-o asemenea traducere provine versiunea araba
1'i iitru cea mai mare parte a Vietii lui Pitagora aflate la Ibn Abi Us‘aybi‘a,
i ii I,re mijlocul secolului al X III-lea4. Capitolele despre Astraios si Zalmoxis
llpnosc din aceasta versiune, probabil pentru ca ele nu ar fi spus nimic §i, mai
nloH, nu ar fi adus nimic nestorienilor sirieni sau eruditilor arabi, interesaî
0м-I usiv de inêlepciunea lui Pitagora.
I<a inceputul secolului al IV-lea, neoplatonicianul Iamblichos va compune
1h'upre gruparea pitagoriciana (Peri tes Pythagorikes haireseos), in 10 carti (dintre
•are doar patru sint pastrate). Prima carte, Despre modul de viata pitagorician
I Cnpitolele 14-15: H. Jager, D ie Q uellen d es P o rp h y rie s in se in e r P yth a g o ra s-B io g ra p h ie ,

I )ins., Zurich, 1919, pp. 33-34, 38-40; N . Sacerdoti, „А proposito delle fonti di un passo di
I’orfirio (Porph. V ita P y th . 14-17)”, in I n m em o ria m A c h illis B e ltra m i m iscella n ep h ilo lo g ica ,
(Ionova, 1954, pp. 213-215.
Porfir, V P 14-15 (reluat partial de C hiril din Alexandria, C. lu i., V I 208 A ubert [ P G , 76,
col. 820 B ]).
i In Hocolul al X-lea, Ibn a l-N ad im , K ita b a l-F ih rist, I, 253 Fliigel (Porfir, T 3 a Smith = F 194
u ); 1, 245 Fliigel (Porfir, F 194 b S m ith ); cf. §i B. Dodge, T h e Fihrist o f a l-N a d im . A T enth-
C entury S u r v e y o f M u s lim C u ltu re, N e w York-Londra, 1970, p. 590.
i In V iefile m edicilor. Text arab si trad. germ, la F. Rosenthal, „Arabischen Nachrichten
ilber Zenon den E leaten”, O rie n ta lia , 6, 1937, pp. 41-56 (= G reek P h ilo so p h y in the A ra b
World. A C ollection o f E ssa y s , Londra, 1990, pp. 21-67) (F 207 a Smith). M ai vezi A.-Ph.
Ilegends, „Los fragm ents de l ’histoire de la philosophie”, in E. Des Places, P orphyre. Vie
lie P ythagore. L e ttre a M a rcella , Paris, 1982, pp. 168-175; R. Walzer, „Porphyry and the
A r a b i c Tradition”, in E n tre tie n s H a r d t X II (P orphyre), Geneva, 1966, pp. 282-283. G rafie
I I 'l i i lu c o r i l o r arabo, ijtim ей Porfir scrisese despre A naharsis §i A baris (F 203 a Smith). In
и Il e toxto arabo aparo „Anaharsis scitul” sau chiar „Anaharsis slavul”, c f G. Strohmaier,
„Vdlker und Lflndornamen in dergriochiHch-arabischon Ubersetzungsliteratur”, P hilologus,
118, 1974, p. 267).
110 ZALMOXIS DE LA HERODOT L A M IRCEA ELIADE
{Peri tou Pythagorikou biou)1, privefte biografia lui Pitagora. Iamblichos nu

pare sa-1 fi folosit in mod direct pe Porfir, dar e probabil ca ambii autori au
copiat acelafi model. Cartea sa, adesea exploatata de comentatorii moderni
pentru о vinatoare de surse, trebuie citita mai degraba ca un document reve-
lind preocuparile f i modul de gindire al neoplatonismului sirian din secolul
al III-le a ; astfel, el prezinta hairesis pitagoriciana ca matrice fi sursa. a traditiei
platoniciene2. In orice caz, pentru Zalmoxis, sursele lui Porfir si Iamblichos
difera mult, la fel ca si tratamentul lor.
Iamblichos il include, intr-o prima etapa, pe Zalmoxis in catalogul celor mai
vechi (p a la iota toi) pitagoricieni3, adepti ai invatamintului prin simboluri:
„Astfel facura cei din scoala lui [Pitagora], indeosebi cei mai vechi, contem-
poranii lui si cei care, tineri fiind, au fost invatati de Pitagora deja batrin,
precum Philolaos, Eurytos, Charondas, Zaleukos, Bryson, Archytas cel Batrin,
Aristaios, Lysis, Empedocle, Zamolxis, Epimenide, Milon, Leukippos, Alkmaion,
Hippasos, Thymaridas si toti cei ce le-au fost discipoli, о multime de barbaî
remarcabili si iesiti din comun (plethos ellogimbn kai hyperphyon andron)”. In
linii generale, sint enumerati aici vechii pitagoricieni, in a caror companie
selecta apare fi Zalmoxis, singurul negrec.
Ceva mai departe, vorbind despre ju stice conform conceptiei lui Pitagora,
fi, mai precis, despre cel de-al treilea tip al ei, cel legislativ {to nomothetikon),
Iamblichos susîne ca discipolii sai au fost cei mai buni printre legislatori
{nomothetai panton aristoi), precum Charondas in Katane, Zaleukos fi Timaratos
la Locri, Theokles, Helikaon, Aristokrates fi Phytios la Rhegion. Iamblichos
subliniaza rolul normativ al justitiei legislative f i actiunea sa preventive.
Principiul normativ, cel care permite stabilirea justitiei, constitujpei f i legilor,
este, de fapt, suveranitatea zeilor {he ton theon arche). Pentru meritele lor
(gindire f i ftiin ta political, acefti legislatori au primit de la concetatenii lor
onoruri care nu sint acordate decit zeilor. In acest context, Iamblichos il dS
drept exemplu pe Zalmoxis, nomotet la geti4: „Caci Zamolxis, trac fiind, fost
1. J. Dillon, s.v. Ia m b lic h o s de C h a lcis (I 2), D P h A , III, 2000, pp. 824-836; D.J. O ’M eara,
P yth a g o ra s R e v iv e d . .., pp. 30-52; L. Brisson, A.Ph. Segonds, J a m b liq u e . Vie de P ythagore,
Paris, 1996, pp. X V II-L X X .
2. E. Des Places, P o rp h yre ..., pp. 11-12; vezi si P. Cox, B io g ra p h y in L a te A n tiq u ity . A Q uest
fo r the H oly M a n , B erkeley-Los Angeles-Londra, 1983; M.J. E dw ards, „TVo Im ages of
P y th ago ra s: Iamblichus and Porphyry”, in H.J. Blumenthal, E.G. C lark (eds.), T h e D ivine
Ia m b lic h u s. P h ilo so p h er a n d M a n o f G ods, Londra, 1993, pp. 159-172. Problem a su rse lo r:
W. Bertermann, De Ia m b lic h i Vitae P ythagoricae fo n tib u s, Diss., Strasbourg, 1913, pp. 17-18.
Insistenta pe contextualizarea lu crarii: C. M acris, L e P yth a g o re d es n eo p la to n ic ien s.
R ech e rch es et co m m e n ta ire s s u r Le mode de vie pythagoricien de J a m b liq u e , Diss., Paris,
E P H E , 2004.
3. Iamblichos, D V P X X III, 103. A. Delatte, E ssa i..., p. 28, il vede ca sursa pentru catalogul
nomote(ilor pe Aristoxenos din Tarent; dupa Z. Petre (P ra c tic a , pp. 166-167), tradi(;ia
despre Zalm oxis ca legislator inspirat de Pitagora ar deriva cel mai probabil din cercul
lui Philolaos.
4. Iamblichos, D V P XXX, 173 ; E. Rohde, K leine S c h rifte n , II, Tubingen Leipzig, 1.901, p. 158;
G. Staab, P y th a g o ra s in d e r S p d ta n tik e . S tu d ie n z u Do vita Pylhagorica des Ia m b lich o s
von C h a lk is, M tinchen-Leipzig, 2002, p. 348; Z. Petre, P ractica , pp. 165<166.
LEGENDA LU I ZALMOXIS IN SPATIU L LITE R AR GREC 111
и Iиv ill lui Pitagora si auditor al discursurilor acestuia, se duse, dupa ce a fost
lllinmt, la geti, carora le dadu legile, dupa cum am spus la inceput, si-§i
liiilonma concetatenii (politas) sa dea dovada de vitejie (andreian), convingmdu-i
i inIIetui este nemuritor. Inca si azi, toti galatii, trallii §i cei mai multi dintre
Imi Ihi ri i§i conving fiii cum ca sufletul nu piere, ci dainuie §i dupa moarte, §i ca
mi I rebuie sa le fie teama de moarte, ci sa infrunte barbateste primejdiile.
liivftl'indu-i acestea pe geti si scriindu-le legile, [Zamolxis] este cel mai impor-
i ii иI zou al lor” . Acest text este interesant din mai multe puncte de vedere -
tlii|iii legenda-standard (sclav al lui Pitagora, discipol, eliberat si reintors la
*t* til, imaginea de legislator este intens subliniata: Zalmoxis da legi getilor,
jHvH[indu-i despre nemurirea sufletului, asociata, la rindul sau, notiunii de
*ii1 Pentru serviciile sale, e divinizat si devine zeul cel mai de seam a; in acest
« h i m , nsemanarea cu textul lui Strabon - sau, mai degraba, al sursei sale - e
*i *11inntil. Iamblichos ofera о alta „dovada”, amintind ca barbarii (precum celtii

* i * ;ilHi2) isi datoreaza vitejia credintei lor in nemurirea sufletului; e vorba,
inn I degraba, de un loc comun, referitor, cel mai adesea, la credintele celtilor.
mi., oful neoplatonician foloseste, in plus, termeni care nu au sens decit intr-un
ffHilnxt, grec, cum ar fi „cetateni” ,p olita i, pentru geti, si faptul ca legile lor erau
Mliih La aceasta epoca deja, doctrina lui Zalmoxis e legata explicit de nemu-
*in ii mifletului, concept transdoctrinal pentru neoplatonicieni §i crestini3.
Anulizind traditiile biografice despre Pitagora si discutind §i acest pasaj,
l M Morrison crede ca Iamblichos folosise aceeasi sursa ca si Herodot. A r fi
* *it vorba de о povestire ioniana despre nemurire, Pitagora si andreon, natura
i. ilri” a cultului getic fiind iniîatica; in plus, ea ar fi dat alte detalii despre
(ii Iи[i .si tralli (o citare directa din document), sursa lui Herodot fiind con-
i§iii|iorunul sau Damastes din Sigeion, in Despre poeti §i sofi§ti. Aceasta teorie
* . и nguranta, fara niciun fundament. Pasajul din Iamblichos reflecta, foarte
in iil hi hi 1, о sursa elenistica, dupa cum reiese din insistenta sa pe divinizarea
1 i n liiciUorilor si pe scopurile politice; in acest sens, apropierea de textul lui
inilioii e surprinzatoare. Tonul pasajului este cum nu se poate mai mora-
li иIor, iar imaginea nomotetului exclude §i ea epoca herodoteana. Cit despre
loin galaîlor, primele surse grecesti utilizeaza exclusiv forma Keltoi, cea
ill ( iiilatai facindu-§i aparitia, cel mai devreme, abia pe la sfxrsitul secolului
и! IV leu а .С Л
IT ncum roafirm a Im paratul Iu lian (C aes. 327 C D ) ceva mai tirz iu ; el era un adm irator al
lui Iamblichos.
Лгнн1, popor este prezentat de surse fie ca ilir (§tefan din Bizanf, s.vv. B egis si T r a llia ),
IIn i n trac (Hesychios, s.v. T ra lle is ). Vezi E. Polaschek, s.v. T ra lle is (1), R E , V I A 2, 1937,
mil 2091-2093.
Vi . i 1,1 i Clement din Alexandria, S tro m . 1.15.68.3 („a im ortaliza sufletele”), sau tradifia
liiKloogrnficH bizantinii, s.v. Zam .olxis.
i I in in uni,он din Sigeion (F G r H is t 5); J.S. Morrison, „Pythagoras of Sam os”, C Q , 49, 1956,
|i|i 129 M l ; I’h.M. Freem an, „The E arliest Greek Sources on the C elts”, E C , 32, 1996,
он 11 48. Iamblichos inverseazrt rola(iu do dopenden^S: Pitagora este cel care ii imita pe
шЦ1 i,il pe iberi (D V P X X V III, 151).
112 ZALM OXIS DE LA HERODOT L A M IRC EA ELIADE
In loc de a cauta peste tot surse primare, cit mai timpurii sau cit mai ;
„autentice” , ar fi mult mai util de inêles aceste pasaje in contextul epocii lor,
reflectind in primul rind intenîile celor care le transmit. Neoplatonicienii sint, I
de altfel, responsabili de a fi instituit imaginea unui raport efectiv intre Orfeu,
Pitagora §i Platon, ca §i a unui acord al teologiei lui Platon cu toate celelalto |
teologii, ceea ce va deveni о dogma pentru bizantini §i pentru platonicienii din
Renastere, determinind astfel о schema comoda de gindire pentru erudiîi
moderni1. In mod similar, modernii vor cauta sa gaseasca, cel mai adesea, un
acord cit mai coerent cu putin^d intre Zalmoxis $i figurile cu care a fost asocial,
in primul rind cu Pitagora, dar §i cu alte figuri istorice, mitologice sau divine, I
Constatind insa cit de iluzorie se dovede^te о asemenea metoda, mi se pari'
mult mai prudent sa ne restringem la analiza unor imagini fragmentaro,
semnalind coerenê parîale desigur, dar cu m otivate care se cer desluîte;
dincolo de aparentul interes pentru Zalmoxis, dincolo chiar de interesul mai 9
pronunât pentru Pitagora ca figura fondatoare, se profileaza contururile unci
epoci in cautarea unui model ideal. Acesta poate fi proiectat intr-o departarc f
cronologica §i/sau spaîala (precum barbarii), dar §i in figuri din trecutul
indepartat sau din prezentul dominat de noile §coli filozofice, figuri subsumatn
conceptului de „ о т divin” .
1.6. „Bunul b arb ar” si „omul divin”
Personaj de biografii, Zalmoxis apare §i in alte tipuri de producîi literare, in

cadrul carora se detaseaza grupul consistent al literaturii apologetice §i patristico,
care il privilegiaza indeosebi in calitatea sa de inêlept barbar2. El va fi
introdus cu ui-iurinâ in multe dintre temele apologeîlor cre^tini: prioritatea
barbarilor si d ep en d e n t culturala a grecilor prin religie, filozofie, arte i)i
^tiinte, sau discutiile despre conceptul de „filozofie/intelepciune a barbarilor”,
intr-o accepîune extrem de pozitiva3. Nu trebuie sa uitam insa nici criticn
acerba a manifestarilor pagine incompatibile cu doctrina crestina, cum ar I'i
venerarea unor fiinte umane (= idolatrie), sacrificiile, in general, si cele umano,
in particular, sanctuarele si oracolele.
1. L. Brisson, „Orphee, Pythagore et Platon. Le mythe qui etablit cette lignbe”, in Th. Kobusdi,
M. E rler (eds.), M e ta p h y sik u n d R elig io n . Z u r S ig n a tu r d es s p a ta n tik e n D en ken s. A kten
des In te rn a tio n a le n K ongresses vom 13.-17. M d r z 2001 in W u rzb u rg , Miinchen-Leipzii;,
2002, pp. 415-427.
2. О prima schiâ in studiul meu „Zalmoxis in Christian Context”, E p h N a p , 9-10, 1999-2000,
pp. 275-305; Z. Petre ( P ra ctica , 377-382) critica §i ea lectura de p o s td a te moderna despre
cultul lui Zalm oxis, ca precursor al cre^tinismului.
3. A.J. Drodge, H o m er or M oses ? E a rly C h ristia n In te rp re ta tio n s o f the H isto ry a n d C u ltu re ,
Tubingen, 1989; J.H. Waszink, „Some Observations on the Appreciation of «The Philosophy
of the B arb a ria n s» in E arly C hristian L iterature”, in M ela n g es offer In Л M adem o iselle
C h ristin e M o h r m a n n , Utrecht, 1963, pp. 41-56.
I
LEGENDA LU I ZALMOXIS I n SPAÎU L LITE R AR GREC 113
( Ion polimorf, apologetica cre^tina trece de la piedoarie, realA sau fictiva, la

Hilnoare, dialog, discurs, tratat sau doxografie. Conceptia pozitiva despre
m(i'lopciunea barbarilor”, care apare explicit, pentru prima data, in literatura
MHilina in O ratio a lui Tatian, tradeaza influenza curentului greco-roman de
liliuilizare a barbarilor1. In teoria plagiatului sau a furtului grecilor (care s-ar
Il imipirat din doctrinele barbare), ea continua apologetica iudaica traditionala,
|c i nre insa о depase§te: daca apologetii evrei vizau recunoasterea unui statut
ми! do inêlepciune barbara, in cazul cre^tinismului о anumita dezaprobare
In oi.ito concomitent mostenirea iudaica si concurentul elen. M ai mult, spre
tlmimibire de iudaismul elenistic, aceasta noua literatura apologetica este explicit
mi Inntat& catre convertire2. Bineinteles, atunci cind apologetii crestini au clamat
*i|t prlmele expresii ale culturii grecesti se trag din surse biblice, ei nu faceau о
с Miiulicare radicala. Autorii greci devenisera din ce in ce mai interesati de
inplopciunea barbara” , incepind mai ales cu epoca elenistica; cei crestini au
11 мм doci о concluzie logica pe baze deja pregatite. Pe de alta parte, auto-
|imirnpîa cre^tinilor ca membri ai unei „filozofii barbare” reflecta perceptia lor
In i litre filozofii greci ca о scoala de gindire extrem de fragila3. In limitele
Mini cadru discursiv, in(;eleptul Zalmoxis, Sclav si discipol al lui Pitagora
иii, uneori, impostor divinizat, apare in mod repetat. Dincolo de о simpla
и т ого in revista а осигеЦе 1 ог personajului get in literatura apologetica cres-
lluft ocurenê care sint mult mai numeroase decit se crede indeob^te -, este
•ии11 mai interesant sa vizam motivele prezenêi $i raîunile utilizarilor sale in
i mli nl acestui fenomen literar specific.
Kruditul Clement din Alexandria prelucrase surse dintre cele mai variate
in iiporele sale, cu precadere in Stromate, redactate la pragul secolelor II-III,
inii un gen compus din cit&ri §i orientat mai ales spre filozofie. Herodot, des
inliiMit, apare mai degraba prin exempla, m irabilia §i oracolele pe care le-a pus
in circulate decit prin textul s&u. lata de ce putem considera ca sursa pentru
i Inmont cealalta familie a posteritaîi lui Herodot, indirecta, prezenta la compi-
Ulurl ca Alexandros Polyhistor sau Favorinus, Stromatele aparîn genului
•iiIImIiIc de „amestecuri variate”, cultivat de soP^ti §i de scriitorii epocii, in
nl 11 ii I nofctyelor (hypomnemata), prin recursul la florilegii §i tratate doxografice4.
In niioste fesa tu ri, ,,in(;elepciunea barbarilor” e incorporata intr-un sistem
iMiuront, cu scopul de a constitui, in acelaî timp, о critica a pretinsei supe-
Itati a filozofiei grecesti §i de a pregati calea spre adevarul cre?tin5. In
I (I Uorival, „La forme littdraire du C on tre C else” , in L. Perrone (ed.), D iscorsi. d i verita ...,
|i, 29.
I'll. Horgeaud, A u x o rig in e s de I ’h is to ire des re lig io n s , Paris, 2004, pp. 186-187.
I (I, Htroumsa, B a r b a r ia n P h ilo s o p h y . T h e R e lig io u s R e v o lu tio n o f E a r ly C h ris tia n ity ,
'I'Obingen, 1999, p. 47.
I A MAh at, E tu d e s u r les „S tro m a te s " de C U m e n t d ’A le x a n d rie , Paris, 1966; A. Le Boulluec,
ii,v. C ld m en t d ’A le x a n d rie (C 154), D P h A , II, 1994, pp. 426-431. Pentru metoda sa, vezi
I ) I htwHon, A lle g o ric a l Readers and C u ltu ra l R evision in A n cie n t A le x a n d ria , Berkeley-Los
AiiKoloH-Oxford, 1992, pp. 183-234.
i ,111. Waa/.ink, S om e O b serva tion s..., p. 53.
1X4 ZALM OXIS DE LA HERODOT LA M IRC EA ELIADE
prima carte, Clement da astfel о lista de vechi neamuri Inêlepte, fiecare fiind В
simbolizat de cite un inêlept din vechime. El mai scrie: „Caci e evident ol I
barbarii au onorat in mod deosebit pe legiuitorii §i pe invaâtorii lor, numindu I
«zei» [...] Cum mi se pare, dat fiind ca au simît marea binefacere care le venoii |
de la inteleptii lor, toî brahmanii, odrisii, getii si neamul egiptenilor au veneriH I
acesti barbati, au facut din filozofie о chestiune de interes public, au studiat cU В
acribie scrierile lor ca texte sacre. La fel caldeenii, arabii cei din Arabia Felix, 1
toti cei care locuiesc in Palestina, о mare parte din neamul persilor si mii do
alte neamuri de-ale barbarilor” 1. Se ascund aici, sub numele odrisilor, arta и I
intelepciunea lui Orfeu si, sub cel al getilor, legile si invatatura lui Zalmoxis, 1
De altfel, Clement folosise pe larg motivul „furtului” grecilor, punind sisto 1
inatic in evidenta anterioritatea si primatul cultural al barbarilor, mai ales in I
cazul evreilor; de doua ori, il prezinta pe Platon ca insusindu-fi descintecelo !
vindecatoare ale tracilor. Capitolul 15 din prima carte descrie filiatia filozofie!
grecesti, considerate un dar divin dat grecilor; de§i incomplete, ea poato 11
constitui о pregetire pentru adeverul crestin. Invocind surse numeroase, Clemen!
se straduie^te sa demonstreze cd toî filozofii greci sint cu mult posteriori
epocii lui Moise §i ca aproape toî sint de origine barbara sau, cel putin, form al
de catre barbari. El opereaza о distincîe radicald in cadrul surselor, alegind |
doar versiunile favorabile tezei sa le: Pitagora e tirenian (deci etrusc) sau din i
Tir, Orfeu e odris sau trac, Homer e considerat egiptean, iar Thales fenician,
Trei filozofi de prim-plan, Pitagora, Platon §i Democrit, §i-ar datora doctrinele
cdldtoriilor lor in Egipt sau in Orient. Clement citeazd, in mod expres, un pasaj
d in Phaidon, estimind ca Platon nu neaga ca ar fi preluat de la barbari cele mai i
bune conceplîi filozofice §i са se inspira din „neamurile de filozofi barbari”. In 1
cazul tracilor, Clement ofera doua citate din Platon, prima data din Charmiden, |
in P ro tre p tic : ,,Iî cunosc mae^trii, de§i ai vrea sa-i ascunzi: ai invatat geomo- |
tria de la egipteni, astronomia de la babilonieni, descintecele cele vindecatoare I
le-ai luat de la traci, multe te-au invatat si asirienii; pentru legi insa, cele
adevarate, si pentru cele legate de Dumnezeu, te-ai folosit de evreii insiî” ; I
apoi, in Stromate, scriind са „(Platon) mai arata in Charmides са stie ni§td |
traci despre care se spune са fac sufletul nemuritor”. Citatul din Platon esto I
modificat, de vreme ce Clement intelege pasajul §i il transcrie ca raportindu-se
la nemurirea sufletului2. in capitolul 16, aproape toate inventiile civilizatoare |
sint atribuite barbarilor. La aceasta epoca, dependenta de barbari a filozofiei
lui Platon sau a altor ginditori greci e un topos omniprezent; iata de ce e
favorizata mai ales teza dupa care Platon ar fi fost fascinat de Orient §i do I
inêlepciunile barbare. Asa cum am vazut deja, e vorba de о lectura si de о
interpretare posterioare care deformeaza radical gindirea platoniciana, ce pastraso 1
intotdeauna о distanâ condescendenta, daca nu hotarit etnocentrica, faâ do I
negreci.
1. Clement din Alexandria, S trom . 1.15.67.3-68.2.

2. „Furt” : G. Stroumsa,B a rba ria n Philosophy..., pp. 70-71; Clement din Alexandria, P rotr.
6.70.1 (citat din Platon, Charm . 156 D §i referin (a la Phaedo 7H A) Strom . 1.15.68.3,
LEGENDA LUI ZALMOXIS IN S P A flU L LITE R A R GREC 116
I’ rintre ace^ti invaâcei ai barbarilor, Pitagora constituie exemplul cel mai

|tt t'Mtigios, prin calatoriile sale in Egipt, la caldeeni §i la magi. Conform unui
• m i lor citat de Clement, poligraful Alexandros Polyhistor (secolul I a.C.), in
flhnboluri Pitagoriciene, Pitagora ar fi fost discipolul lui Zoroastru (Zaratas

•I lirianul), dar si al galilor §i al brahmanilor1. La fel cum Legea ii pregatise pe
nvroi, filozofia ar fi jucat acelasi rol pentru greci, fiind vazuta ca о cale condu-
iiinl la Cristos, considers. Clement, care vrea sa trezeasca interesul pentru
11 Mitinism printre cei educati si interesati de speculatiile filozofice. „Astfel deci
lllozofia, acest bun mult folositor, a fost pretuita in vechime de barbari, ajun-
г iml abia mai tirziu la greci”, mae^trii sai fiind profeîi in Egipt, caldeenii in
Aiiiria, druizii in Galia, samaneenii in Bactriana, filozofii la celti, magii in
I'ni Hia, gimnosofistii in India, Sarmanoi si adoratorii lui Buda (Boutta). Aceasta
11id.ft de intelepî barbari se termina cu trei exemple situate toate in nordul
l umpei : scitul Anaharsis, considerat superior multor filozofi greci; hiper-
litn'oenii care locuiesc dincolo de munîi Ripei, drepti §i hranindu-se doar cu
li'iictele oferite de natura; in fine, „femeile sacre” la germani2. Dar scopul lui
1'lenient nu este acela de a revaloriza inêlepciunea barbara per se, ci de a
■lovodi, in ultima instanâ, ca, in acest grup de intelepciuni originare, poporul
uvrou este cel mai vechi, filozofia sa fiind cu mult anterioara celei grece§ti3.
I n cartea a patra a Strom atelor, intr-o sectiune dedicata martiriului §i
linrfocîunii gnostice (capitolul 8), Clement face elogiul universalitaîi marti-
1111 lui cre^tin: femei §i barbari, sclavi §i oameni liberi sint acceptaî, cftci doar
\Irtutea conteaza. Pentru aceasta, el invoca exemplul filozofilor sau al oamenilor
Himpli care au rezistat torturilor, pastrindu-§i libertatea spirituala. Exemplul
Hiiîlor este paradoxal4 : „Geîi, neam barbar deprins cu filozofia, aleg in fiecare
ни un sol (presbeutes) trimis la eroul Zalmoxis (pros Zalm oxin heroa). Acest
/.nlinoxis era unul dintre discipolii lui Pitagora. Caci este injunghiat cel socotit
•cl mai vrednic dintre cei care se indeletnicesc cu filozofia, spre disperarea
t nlorlalî care nu au fost aleî, ca §i cum nu ar fi fost socotiî demni de о
inini une aducatoare de fericire” . Cum e manifest, textul herodotean despre
rificiul mesagerului este radical modificat: solia e anuala, kat’ etos (la
I lorodot avea loc la patru a n i); vocabularul face aluzie, in mod precis, la injun-
r 11iorea victimei (aposphattetai), inca о diferenta fata de relatarea herodo-
l ininft; alesul nu e tras la sorti, ci e vorba de cel socotit a fi cel mai de seama
ilIntro cei care au practicat filo zo fia; cei care nu au fost aleî se simt exclusi ca
nndumm de о asemenea misiune aducatoare de fericire. Dupa aceasta neobi^nuita
I Aloxandros Polyhistor, F G rH is t 273 P 94.

' (Moment din Alexandria, Strom. 1.15.71.3-72.5 (citindu-1 pentru hiperboreeni pe Hellanikos,
FGrHist 4 F 187). Pasaj citat ulterior de Teodoret din Cyrrhus, Graec. affect, cur. 1.25 §i
do Chiril din Alexandria, C. lu i. IV 133 Aubert (PG , 76, col. 705 B).
I Clement din Alexandria, Strom . 1.15.72.4.
I Olomont din Alexandria, Strom . 4.8.57.2-58.1. Pasajul e precedat de purtarea eroicft sub
torturft a filozofilor (Strom. 4.8.56), de exemplu, in 4.8.57.3: oricine adopta maniera cre.'ptina
m o poartft asemenea unui filozof, fie el noinviiât, barbar sau grec, sclav sau batrin, copil
май fomoie.
ZALM OXIS DE LA HERODOT LA MIROBA ELIADE
valorizare a mortii, Clement aminte^te ca Biserica e plind de femei §i de barbari

puri, contemplind moartea care ii ridica spre Cristos. Aici rezida motivaîa
interpretarii pozitive date unui ritual atit de criticat de catre crestini, sacrificiul
uman.
Sa revenim la un autor deja mentionat, Hipolit, episcop al Romei, sub
numele caruia a fost transmisa prima carte din refutatia sa Im potriva tuturor
ereziilor (cunoscuta si sub numele de Philosophoumena), compusa dupa 235.
Zalmoxis apare de doua ori, iar datele despre el sint unice in literatura greaca
conservata: sclav al lui Pitagora, el apare ca al treilea supravietuitor al incen-
diului din Crotona (impreuna cu Lysis §i Archippos), dar §i ca propagator al
filozofiei pitagoriciene la druizii din Galia, dupa moartea maestrului1. In ambele
exemple, pitagoricianul get este pus in legatura cu druizii, pe care ii invaâ
filozofia stapinului sau ; scopul este de a arata continuitatea filozofiei pita
goriciene, fie la greci (cu Lysis si Archippos), fie la barbari (getii din Tracia sau
druizii galilor). Intentia lui Hipolit in aceasta lucrare doxografica era de a
dezvalui interdependent^ filozofilor greci si barbari, cum ar fi druizii §i brah-
manii, care ar fi dat nastere sectelor eretice; din nou, plagiatul grecilor este
puternic incriminat.
Catre 249, Origen din Alexandria si-a compus tratatul polemic indreptat
impotriva pamfletului acuzator Discursul adevarat al platonicianului Celsus2,
intr-un autentic dialog al surzilor. Celsus il citase de doua ori pe Zalmoxis in
listele sale de eroi, sau chiar de impostori, care pretindeau ca ar fi coborit in
Hades §i ar fi revenit; el persifla, astfel, reinvierea, pe care о considera о
poveste miraculoasa, in care nu pot crede decit femeile, copiii i-d cei saraci cu
duhul. Origen reia, punct cu punct, fiecare acuzaîe a lui Celsus, intr-o dubla
intense paralela, aceea de a respinge $i aceea de a demonstra3. Spirit conservator,
Celsus susînea p reem in en t tradiîilor etnice (patriot nom oi) asupra c red in ti,
in timp ce pentru Origen cea care primeaza este convingerea personala. Celsus
nega orice autenticitate §i adevar doctrinelor evreie^ti - prin urmare i=d ale
cre^tinilor, care ar fi tradat §i abandonat pind §i pseudotradiîa iudaic&. Pentru
Origen, in schimb, cre^tinii sint consideralfi cei mai buni dintre evrei, sau chiar
filozofii lor, precum brahmanii printre indieni; ne amintim de textele unde
evreii erau vazuî ca filozofi ai sirienilor, in aceasta optica, filozofia evreiascif
ar fi mai profunda si mai veche decit toate celelalte4, scrie Origen in conformitate
cu tradiîa apologetica cre§tind, mo^tenitoare, la rindul ei, a unei bogate lite-
raturi apologetice iudaice de expresie greacd.
Prima acuzaîe a lui Celsus viza, ne amintim, catabazele legendare ale lui
Zamolxis, Pitagora, Rhampsinitos, Orfeu, Protesilaos, Heracle §i Tezeu, cu
1. Hipolit din Roma, R ef. 1.2.17 fi 1.25. Despre H ipolit: D.A. Bertrand, s.v. H ip p o ly te de
R o m a (H 154), D P h A , III, 2000, pp. 791-799.
2. Vezi H. Chadwick, O rigen. C o n tra C elsu m , Cam bridge, 19652; A. Colonna, C ontro Ce
d i O rigene, Torino, 1971; „Introduction gen6rale”, in M . Borret, O rigene. C en tre C else, V
(S C 227), Paris, 1976, pp. 7-246; G. Stroumsa, B a r b a r ia n P h ilo so p h y ..., pp. 44-56.
3. M. Borret, Orig&ne..., p. 201.
4. G. Stroumsa, B a rb a ria n P h ilo so p h y ..., pp. 51-56.
LEGENDA LU I ZALMOXIS IN SPAr{’IU L LITE R A R GREC 117
i' hi*(i asemana episodul reinvierii lui Cristos1. Respingind aceasta alaturare,
1 1 1 igen reia exact acelasi procedeu retoric: „De vreme ce acela care spune acestea
■ ili iudeu, sa-i raspundem ca unui iudeu pentru a -1 apara pe Iisus al nostru,
i n ind acelasi lucru cu privire la M oise: citi altii au povestit asemenea minuni,
pit'cum Moise, pentru a convinge auditorii sai naivi, profitind de aceasta
impostura? Evocarea lui Zamolxis, a lui Pitagora §i a povestilor miraculoase
dmipre ei ar conveni mai bine unuia care nu crede in Moise decit unui iudeu,
i**i’ii putin interesat de povestile grecilor (tas Hellenon historias)”2. El denunta
ill Ii11 fictdunea literara a personajului iudeu al lui Celsus, atit de bun cunos-
■ Hor al culturii grecesti: caci legenda lui Zamolxis, necunoscuta poporului lui
MuiHe, nu este decit о poveste greaca,, intr-un ecou la ironiile lui Herodot.
In al doilea caz, in urma reprosului lui Celsus, dupa care religia cre^tina
i ne udresa unei populatii necioplite, femeilor, adolescentilor §i sclavilor (cate-
i hi ii a p rio ri inculte), Origen invoca numele filozofilor care ssi-au indemnat
mil» vii catre virtute, „cum facu Pitagora pentru Zamolxis, Zenon pentru Persaios
il, iori sau alaltaieri, cei care 1-au condus pe Epictet la filozofare”3. In conti-
iiiпн е, Origen se intreaba de ce grecilor le este permis sa ii deprinda cu filozofia
11*' mlolescenti, pe sclavi si pe netoti, in timp ce crestinilor nu, tocmai ei care
Und la intelegerea cu Dumnezeu, creatorul lumii. De data aceasta, Origen este
"d care utilizeaza, intr-o maniera pozitiva, exemplul lui Zalmoxis ca slav
Irl uos. E inca un indiciu al extraordinarei a d a p ta b ility a sclavului barbar al
lui Pitagora la tot felul de operaîi retorice §i apologetice.
Toma dependenêi culturii grecesti este reluata §i de Teodoret din Cyrrhus
in Lccuirea b olilor elene, virulenta polemica cre§tina compusa inainte de 423,
|iiiniind, in mare parte, de la opera lui Clement. Inventatori ai tuturor artelor,
liiu’barii au dat §i numero§i intelepti afirmati printre greci, precum Thales si
I ilugora. Inteleptii nu lipsesc insa nici printre barbari, chiar daca nu se servesc
dr lnnba greaca. Or, exclama Teodoret, acesti intelepti din afara sint admirati
iIh grecii in§i§i pentru inêlepciunea lor (epi sophiai thaumazete), dindu-i ca
■Hinnple pe tracul Zamolxis, pe scitul Anaharsis §i pe brahmanii din India4.
I «и patriarhul alexandrin Chiril, ambele menîuni despre Zamolxis sint in
rngiHtru pozitiv. in Contra lu lian u m , considerata ultima lucrare apologetica,
din care ne-au parvenit doar primele 1 0 carti, el respinge, in mod detaliat,
i I .a Origen, C. C elsum 2.55. Pasaj reluat mai tirziu in P. Cair. 88747, p. 123 Scherer 11. 5-6
( p. 52 din codex), la inceputul secolului al V H -le a ; vezi J. Scherer, E x tr a its des livres I et
II d u C o n tre Celse d ’O rigene, d ’a p re s le P a p y ru s n. 8 8 7 4 7 d u M u see de C aire, Cairo,
1066.
11 Origen, C. C elsu m 2.55 in fin e .
i <h'igon, C. C elsu m 3.54. P asaju l va fi reluat de F ilocalia lu i O rigen 18.24, florilegiu redac-
tut in Capadocia intre 364 §i 378; capitolul 18 cuprindea extrase din cardie I §i II din C ontra
lui C e ls u s ; vezi M. H arl, Origkne, P hilocalie, 1-20. S u r les E c ritu re s, Paris, 1983 (S C 302).
I Teodoret din Cyrrhus, Graec. affect, cu r. 1.25; „Indieni aceia, iar& nu greci 1” ; P. Canivet,
11M oire d ’une entreprise a p o lo g itiq u e a u V’ siitcle, Paris, 1958; E. M alaspina, „Mitizzazione
о domitizzazione dei sapienti indiuni nel mondo greco-romano”, R o m B a rb , 6, 1981-1982,
l>. 2 10. Rogftsim о listH similar!! de intelepti barbari tnvSînd despre nem urirea sufletului,
crttre 470, la Claudianus Mnmortua, Du sta tu a n im a e 2.8 (Zoroastru, brahmani, Anaharsis).
118 ZALM OXIS DE LA HERODOT L A M IRC EA ELIADE
tratatul imparatului elenist Iulian Apostatul, Contra Galilaeos („galileeni” =

crestini), compus in 362, cu 70 de ani inainte de raspunsul lui Chiril (in jur de
430). Ca si predecesorii sai, Chiril se strdduiefte sa demonstreze ca cref-
tinismul este mai vechi decit elenismul - gralfie exemplului privilegiat al lui
Moise - si singurul adevarat. Cunoasterea clasicilor de catre Chiril e remar-
cabila, la fel ca si utilizarea primelor surse creatine, de exemplu Protrepticul si
Stromatele lui Clement. In doua rinduri, Zalmoxis va fi invocat in sprijinul
tezelor aparate. Primul motiv provine din Clement din Alexandria, poate cu
adaugiri din Teodoret. Chiril reia tema preferata a apologetilor crestini, pentru
care intelepciunea greaca e preeedata de cea a lui Moise, intelepciunea bar-
barilor fiind mai veche si aflata la insesi originile culturii grecesti. Nu toti
barbarii sint salbatici si n a iv i: Chiril il citeaza, in acest sens, pe Alexandros
Polyhistor despre Zoroastru (Zara) maestru al lui Pitagora, pentru a infira apoi о
lunga lista de popoare si de intelepti barbari care au filozofat (ephilosophesan),
in care Zalmoxis e inclus chiar inainte de Anaharsis. Cit despre al doilea motiv,
e vorba de un citat explicit din Porfir1, extras din prima carte a Istoriei Filozofiei,
din care ne-a parvenit doar biografia lui Pitagora. M ai multe fragmente ale
monografiei porfiriene sint citate de Teodoret f i de Chiril, pentru motive extrem
de diferite si desigur fara nicio legatura cu intentiile lui P o r fir: scopul lor era
de a arata, printr-o abila alegere de texte, convergentele intre ceea ce este mai
bun in filozofia greaca si teologia crestina2. Fata de vechea si principala acu-
zatie de simplitate (in special doctrinala) la adresa crestinilor, Chiril raspunde :
„Dar [Iulian] spune ca filozofia nu ar fi accesibila sclavilor si ia in ris daca ei ar
spune ca sint chemati catre adevar. Desigur, tracul Zamolxis a fost sclavul lui
Pitagora si fu un lucru de mirare ca a aprofundat stiinta in treaga: f i Porfir il
evoca, zicin d: «avea si un a lt tinerel, cumparat din Tracia, al carui Пите era
Za m olxis; Pitagora, care-l indragea, il invata citirea semnelor cere§ti»”. Chiril
nu invoca acest pasaj decit pentru a putea conchide ca sclavii si femeile pot
accede si ei la adevarul crestin, prin virtute si credinta, ceea ce aminteste de
argumentatia similara a lui Clement sau Origen.
La sfirsitul secolului al V-lea, sofistul platonician crestin Enea din Gaza
discuta in dialogul sau Theophrastos, scris pentru a combate ideile neopla-
toniciene despre preexistenta, tema nemuririi si a reinvierii corpurilor. Unul
dintre personajele dialogului, Euxitheos, denunta divinizarea binefacatorilor
carora le sint oferite sacrificii, precum se intimpla la greci (Menelau, Elena,
Alexandru, Dionysos, Heracle), la traci (Zalmoxis), la egipteni (Proteu) fi la
italici (regii). El spune: „G etii locuiesc in Tracia, pe linga Istru, ei care-1
1. Chiril din Alexandria, C. lu i. IV 133 A ubert (P G , 76, col. 705 B ), combinind Clem ent din
A lexandria, S tro m . 1.15.67-68 (lista de popoare barbare intelepte) fi 1.15.71.1 (citat din
Alexandros Polyhistor); C. lu i. V I 208 Aubert (PG, 76, col. 820 A B ), extras din Porfir, V P 1/1,
Despre autor: W.J. Malley, H e lle n is m a n d C h ris tia n ity . Th e C o n flic t between H e lle n ic
a n d C h ris tia n W isd om in the Contra Galilaeos o f J u lia n the A posta te a n d the Contra
Julianum o f S t. C y r il o f A le x a n d ria , Roma, 1978; A. Meredith, „Porphyry and Julian
against the C hristian s”, A N R W , II .23.2, 1980, pp. 1119-1149.
2. A .-Ph. Segonds, Les fra g m e n ts de T h is to ire de la p h ilo s o p h ic , p. 107.
LEGENDA LU I ZALMOXIS IN SPAÎU L LITE R AR GREC 119
iniidcra drept unic zeu pe slujitorul lui Pitagora, §i anume Zalmoxis, un

in кnr, care a raspindit filozofia stapinului sau ; injunghiindu-i pentru Zalmoxis
с i'oi mai frumoî §i mai valoroî, [geîi] ii fac nemuritori, dupa cum iî
im lilpuie”. Getul Zalmoxis, sclav al lui Pitagora, nu mai este prezentat ca
lilii'mt, ci apare, de data aceasta, ca „exilat/fugar” (p h y g a d a g e n o m e n o n ) , dar
hhiI iiles ca propagator al filozofiei stapinului sau; aceste detalii ar putea
Hut ini о similaritate cu relatarea lui Hipolit din Roma, in care Zalmoxis, dupa
tiiuiirtea lui Pitagora si dispersarea pitagoricienilor cauzata de incendiul din
i 'ml,она, ajunge la druizi, cu scopul de а-i deprinde cu filozofia pitagoriciana.
и ilespre sacrificiu, textul herodotean reiese destul de transformat, cu toate
• Knoa retine detaliul ca getii il considera pe Zalmoxis „zeul unic” , m o n o n
I h f i u i n g o u s i (este prima lectura monoteista a pasajului!): injunghiindu-i pe
11 niiii buni dintre ei, getii ii fac nemuritori ( a t h a n a t i z o u s i ) ; aceasta inter-
|in i m e pozitiva a sacrificiului uman este in acelaî ton cu tratamentul lui
' lament din Alexandria1.
I in r ar fi о eroare daca am lua in seama numai utilizarile in registru p o z i t i v
lb ii nioreu in beneficiul doctrinei crestine), lasind la о parte о intreaga serie
i' inlbrinê despre geti si Zalmoxis, unde descoperim locurile comune ale
Нмitu fiilo r crestine impotriva zeilor din mitologie, greci si barbari laolalta.
Л 11 "I, autorii crestini nu se sfiesc sa utilizeze motivul lui Zalmoxis pentru a
n(a idolatria pagina (fie ea greaca sau barbara), insistind pe necesitatea
(In и a depa§i prin adevar, singurul adevar, cel crestin. Abordarea euhemerista
1*1 n |ie deplin impartaîta de Parintii B isericii: zeii nu sint altceva decit oameni
и нi i d u p a . moarte, carora И se ofera in van sacrificii, si al caror cult se
I crizeaza prin imoralitate2. Pentru aceasta, ei se servesc, dupa bunul-plac,
Ii 11mil,o atacurile intelectualilor greci impotriva im oralitatii zeilor sau eroilor
lin mitologie, apelind la diferitele explicatii euhemeriste sau stoice despre
i m i iii'oa zeilor, presupusi a fi fost oameni exceptionali din vechime, sau chiar
imi|ili iiripostori, insa, in orice caz, muritori.
I1 >ii-ni(l in E l o g i u l l u i C o n s t a n t i n (366 p.C.) un tablou al religiei pagine si al
к M111 ( i<«i sale (politeism, sacrificii umane, idolatrie), Eusebiu din Cezarea
IiimIhI/I usupra divinizarii animalelor si, mai ales, a oamenilor, toti acesti zei
imill la origine decit muritori ( t h n e t o u s ... a n d r a s ). El insista asupra criticii
ipnle a crestinilor, dupa care grecii si barbarii pagini nu il adora pe
ci creaturile acestuia. Lista pe care о da este interesanta prin
•ii. urea propusa: M elqart §i Ousoros la fenicieni, Dousares si Obodos la
•и иla, Zamolxis la geî, Mopsos la cilicieni, Amphiaraos la tebani. Daca primele
Emm ilia Gaza, Theophr. pp. 33 §i 34 Colonna (M .E . Colonna, En ea d i Gaza, Teofrasto,

I liipnll, 1968; com .: pp. 1.24-125); c f H ipolit din Roma, R e f. 1.2.17 si 1.25.1; Clement din
,I idriu, S tro m . 4.8.57.2-58.1. Despre autor: A. Segonds, s .v .A in e a s de Gaza (A 64),
1 Ч Ы , I, 1989, pp. 82-87.
II I'll I liaison, „The Christian Attitude to P agan Religions up to the Time of Constantine
11m i I iinut",/fiV7W, II.23.2, 1980, pp, 910-973 (euhemerism, pp. 932-936); C.A. Contreras,
I'h iU tlu n ViowH of Pagan ism ”, A N ltW , 11.23,2, 1980, pp. 974-1022.
120 ZALM OXIS DE LA HERODOT LA M IR C E A ELIADE
patru nume se refera la divinitaî inca populare, adorate chiar in regiunea de 1

activitate a episcopului, ultimele trei provin din surse literare, in care asocieroil I
lor era aproape canonica, dupa cum putem vedea in cazul prezentei acelornifl |j
figuri la Celsus (care ataca insa cultul cre^tin); ar putea fi vorba, de fapt, do n j]
preluare si о dezvoltare a pasajului similar din Origen. In plus, Eusebiu irml 1
relatase §i despre sacrificiile umane la greci, traci §i sciti, vazute ca marci ale
idolatriei extreme. E log iu l lu i Constantin, lucrare de circumstanta, in douft В
parî (elogiul era urmat de apologia cre^tinismului), se inspira pe larg dintr-un
tratat anterior (333), Theophania, aproape in intregime pierdut, din care ни I
cunosc doar citeva fragmente in greaca. Din fericire, о versiune siriacfi it I
tratatului a fost descoperita la inceputul secolului al XlX-lea in minastircm I
copta Deir es Suryan din desertul N itria din Egipt, fiind vorba de cel mai vechl I
manuscris siriac conservat. In el se precizeaza ca traducerea siriaca a foul I
terminate. de Ja’kob din Urhai/Edessa (azi Urfa, Turcia), oras din Mesopotamia, I
in februarie 411 (deci destul de devreme). Putem citi aici о alta versiune н I
aceluiaî pasaj despre divinizarea muritorilor, insa in urma traducerii, go(il 1
sint deja confundati cu goîi1, popor care devenise de mult о а т е ш Ц а ге in i
regiunea balcanica. Sintagma care ne intereseaza este redata a s tfe l: w-hnwn I
Gwtyn l-Zlmkwsyn, „fiii gotilor [= getilor] (il numesc zeu) pe Zalmoxis” .
La Grigore din Nazianz, episcop capadocian, un zeu nu este dat niciodatfi c| I
exemplu pozitiv. Judecata sa asupra mitologiei este in intregime negativa §i ol I
duce о batalie pur literara impotriva paginismului. Nu este, de altfel, un car
izolat, de vreme ce majoritatea criticilor creatine se adreseazd unor personajo
evident mitologice, fiind vorba, intr-o mai mica m&sura, despre culte reab
contemporane. In poemul apologetic adresat lui Nemesios - inalt demnitar din 1
Capadocia pe care voia sa-1 converteasca pe la 384 -, retorul cre^tin da о listA jj
de rituri orgiastice si de sacrificii absurde, derivind din topoi literari: Hecato, I
Cibele, Mithras, scitii din Taurida etc. In ea este inserat î getul (Getikos I 1
Zalmoxis care sageteaza prin intermediul mulîmii; avem de-a face, in mod
manifest, cu un ecou al ritualului getilor descris de catre Herodot, amenin(;ind
cerul (adica pe Zeus) in timpul furtunilor (4.94). In cele din urma, zeii pagini ijl I
oracolele lor trebuie sa-§i accepte infringerea in fata lui Cristos, recunoscindu-yl I
imoralitatea2. La fel ca in discursurile episcopului din Nazianz, remarcftm
1. Eusebiu din Cezarea, L a u s Const. 13.5; sacrificii (L a u s Const. 13.7). Vezi H .A . Drake, In
P ra is e o f C on sta n tin e. A H is to ric a l S tu d y a n d N e w T ra n s la tio n o f E u s e b iu s ’ T rice n n in l
O ra tio n , Berkeley-Los Angeles-Londra, 1976; P. M araval, L a th e o lo g ie p o litiq u e de Tem pin'
ch retien . Lo u a n g es de C o n s ta n tin (T r ia k o n ta e tir ik o s ), Paris, 2001. M anuscrisul sirim ,
B r it. Lib r. A d d . 12150, a fost adus in A n glia in 1839; c f H.J.W. Drijvers, „The School ol'
E dessa: Greek L earn ing and Local C ulture”, in H .J.W . Drijvers, A.A. M acdonald (edH.),
C entres o f L e a rn in g . L e a rn in g a n d L o c a tio n in P re -M o d e rn E u ro p e and the N e a r East,
L eyden -N ew York-Koln, 1995, pp. 57-58. Pasajul citat: T h eo p h a n ia S y ria ce 2.12; rezultd
ей textul grec avea h o i G o tth o i ton Z a lm o x in ; cf. §i H. Gressm ann, S tu d ie n zu Eusebs
T h eo p h a n ie, Leipzig, 1903, p. 69. О traducere italianfl a pasajului mi-a fost trimisfl do
Ilaria Ramelli.
2. Grigore din N azianz, C a rm . 2.2.7 v. 274 (P G , 37, col. 1572 A ); com. I1'. Lofhorz, S tu d ien
zu G regor von N a zian z. M yth ologie, tjberlieferung, Schollaste/i, DliutMoon, 1958, pp. 52-55.
LEGENDA LU I ZALM OXIS IN S P A flU L LITE R AR GREC 121
Ir IhhIkui retorica a exemplelor biblice, mitologice fi istorice; criticismul lui

(it Igoro se indreaptS, preponderent, impotriva mitologiei homerice fi literare,
id de aceea ca un criticism anacronic, dar f i impotriva misterelor fi
к logiei. Aluziile mitologice ale celui care a fost mult admirat fi im itat de
ttlrn bizantini (fiind supranumit „Demostene crestin’’) au facut obiectul a
Mlimm'oase scolii f i comentarii, inclusiv despre Zalmoxis, confundat de aceasta
(f«ill(lo oxegetica cu hiperboreanul Abaris, din cauza menîonarii sagetarii1.
I Li alt exemplu, inca fi mai relevant, ne este oferit de loan Gura de Aur, in
H|inlngia sa Discurs despre Babylas (pe la 378/379). Scriitorul capadocian se
in i inuneaza impotriva celor care resping miracolele lui Iisus ca pe n ifte
Hi(liiiii fi ii acuza pe apostoli de minciuna. In acest scop, el folosefte un
*tMoment oferit, dupa spusele sale, chiar de catre p a gin i: „Dar ia spune-mi de
*>«•, pit acel Zoroastru si pe Zamolxis, cei mai multi nu-i ftiu nici macar dupa
lilt inn, in afara de unii? Pentru ca tot ce se spune despre ei nu sint decit
pln«muiri (plasm ata). § i totufi, fi ei, fi cei care au scris despre ei au fost
i >t|hi Iii Ii, zice-se, unii sa nascoceasca о imposturd igoeteian) fi s-o indeplineasca,
n i!iil(i s& disimuleze о minciuna dindu-i aparenta unui discurs”2. Numele
Ihi doi intelepti barbari nu erau deci cunoscute decit unei elite in struite; ne
|ttilnm gindi ca impostura (goeteia, termen interesant) la care face aluzie loan
i Ini it do Aur este infelatoria lui Zalmoxis uncaperea subterana), in timp ce, in
n( nl lui Zoroastru, se face probabil aluzie la diversele tratate apocrife care
■lii'ulnu sub numele profetului persan.
Hub lustinian, Agathias din Myrina (cca 530-580) reia in prefaâ Isto riilo r
kIi urgumentele lui Diodor despre istoria care imortalizeaza virtuîle marilor
iiiiiiiuni (tas aretas tes historias apathanatizouses)3. Gloria eterna e conferita
I' i /tl.ro istorie, singurul mod prin care destinele oamenilor pot scapa de uitare
yl devoni eterne, fi nicidecum de faima defarta a concursurilor. Or, utilizind
■i Inil gSsit la Diodor, „a im ortaliza”, Agathias se gindefte imediat la geîi
nthimutizontes din Herodot. Totufi, acest ecou herodotean se inscrie in logica
I ( Inman a dat о interpretare nationalists fi ortodoxista, vorbind de о „teologie zalmoxiana”

I'ltttnnd de la un simplu vers (pentru el, a r il vorba de un exemplu pozitiv, ceea ce e abuziv);
nl I i nduce, in mod pSrtinitor, vorbind despre divinizarea adoratorilor lui Zalmoxis, cfici
hi vlziunea sa dogma fundam entals a religiei getice era nem urirea sau divinizarea dupS
nmarto („GrSgoire de N azianze et NSmSsius. Rapports du christianisme et du paganisme
(limn un р оё т е littSraire du IV-e siecle de notre ere”, in S tu d ia in h o n o re m A ca d . D. Decev,
: Infill, 1968, pp. 707-726). Lefherz (p. 205 n. 41) numefte articolul lui Coman „patriotisch”,
imm'coptindu-i, pe bunS dreptate, propunerile de lecturS fi traducerea.
I Vti/.i K. Demoen, P a g a n a n d B ib lic a l E xem pla in G regory N a zia n zen , A S tu d y in R h e to ric
o m l H e rm en eu tics, Turnhout, 1996 (Zalm oxis, pp. 356, 433); C. Crim i, „Aspetti della
Ini tuna di Gregorio Nazianzeno nel mondo bizantino tra V I e IX secolo”, in C. Moreschini,
II Monostrina (eds.), G re g o rio N a zia n zen o teologo e scrittore, Bologna, 1992, pp. 199-216.
* 11 hin GurS de Aur, D e S. B a byla 10. Vezi M .A. Schatkin, J e a n C hrysostom e, D iscou rs sur
Babylas, Paris, 1990 (S C 362).
( Diodor 1.2.5; despre nem urirea care asigura gloria, cf. 1.1.5. Pentru motivul istoriei acor-
ihnil glorie n om uritoare in fS p tu irilo r ofnmoro ale oam enilor, dupS m odelul epopeei,
i/ l<’r. llartog, L 'h is to ire , d ’H om dru Л A u g u ste , Paris, 1999, p. 144.
122 ZALM OXIS DE LA HERODOT LA M IR C E A ELIADE
proprie lui Agathias: doar istoria imortalizeaza, §i nicidecum riturile lui Zamolxis
$i sminteala getica {he Getike paraphrosyne)1. Daca Herodot prezentase acest
ritual pe un ton neutru (de§i era vorba de un sacrificiu uman), Agathias il
respinge ca fiind un act iraîonal si far a nicio utilitate.
Pentru autorii „pagini” ai Antichitaîi Tirzii, Zalmoxis e, de asemenea, о
figura semnificativa, desi ecourile care ne-au parvenit nu sint foarte nume-
roase. in dialogul satiric Im p a ra tii (sau Ospaful, pe la 362/363) al imparatului
Iulian, campion al elenismului si supranumit, in consecinta, „Apostatul”, belicosul
Traian e pus sa afirm e: „Am nimicit neamul getilor, cei mai razboinici de pe
lume, nu numai din cauza curajului fizic, dar §i a convingerilor induse de
Zamolxis, cinstit de catre ei. Crezind ca nu mor, ci ca doar isi schimba locul de
sedere, sint mai dispuî sa infrunte moartea decit alîi sa calatoreasca” . Curajul
e pus in legatura cu nemurirea, ca la Herodot si Iamblichos, dar, de data
aceasta, in mod explicit. Se cuvine sa mai remarcam ca, desi fraza de mai sus
(asa cum apare in F H D ) este uneori citata in istoriografia romana ca provenind
din comentariile pierdute ale lui Traian (Dacica), aceasta utilizare este abuziva :
este vorba de un discurs fictiv atribuit lui Traian de catre Iulian, in cadrul unui
banchet la fel de fictiv, la care sint convocati predecesorii sai pe tronul imperial.
De altfel, in acest dialog, modelul lui Iulian nu este razboinicul Traian, ci
Marcus Aurelius, imparatul filozof2. In plus, invocarea lui Zalmoxis, pus in
legatura cu vitejia razboinicilor geti, nu este un citat din Traian, ci un ecou
transparent din filozoful neoplatonician Iamblichos (vezi supra), atit de admirat
de Iulian.
О mentiune semnificativa a lui Zalmoxis ca theios aner, ,,om divin” - conceptul
federator al filozofiei tardo-antice -, ne este transmisa in secolul al V-lea dc
neoplatonicianul Hermias din Alexandria, in comentariul sau la dialogul plato-
nician Fedru, bazat, in realitate, pe notele luate la cursul maestrului sau
Syrianos, sef al scolii de la Atena in 431/432. Pentru acesta din urma, filozofia
pitagoriciana era legata de vechii „teologi” : Homer, Orfeu, oracolele caldeene3.
In aceasta epoca deja, conceptul de ,,om divin” include о intreaga serie do
1. Agathias din M yrina, H ist., P rooim . 3. A gathias este singurul care-1 da pe Zalmoxis drept
exemplu de nebunie a getilor; cf. A. Cameron, „Herodotus and Thucydides in A gath ias”,
B Z , 5V, 1964, p. 52; Id e m , A g a th ia s , Oxford, 1970, pp. 118-119. Interpretarea recentfi a
lui A. Kaldellis, care vede in acest pasaj о critica a unui A gath ias anticrestin impotrivu
crestinilor si impotriva nemuririi sufletului, trebuie respinsa („The Historical and Religious
Views of A gathias: A Reinterpretation”, B y za n tio n , 69, 1999, pp. 226-236). Aelius Aristide
menfionase fi el nebunia gefilor (p a ra n o m ia G eto n ) ca provocind razboaie (Or. 26.70).
2. Iulian, Caes. 327 D. Citat m ai tirziu de Eustafiu, A d D ion. 304 (si de Ps.-Eudocia, Viol.
412). Iulian prezinta adesea intelepti barbari, precum Zalmoxis, A baris sau Anaharsis,
sau legislatori; cf. J. Bouffartigue, L ’e m p ereu r J u lie n et la c u ltu re de son te m p s, Paris,
1992, pp. 438-439; Id e m , s.v. lu lia n u s (I 46), D P h A , III, 2000, pp. 961-978; B. B aldwin,
„The C aesares of Ju lian ”, K lio , 60, 1978, pp. 449-466. Zoe Petre atrage atenfia asuprn
lecturii de postdictie moderna despre relafia cauzala dintre vitejia gofilor fi credin(;a lor
in nem urire (P ractica, pp. 81-82).
3. R. Goulet, s.v. H e rm eia s d ’A le x a n d rie (H 78), D P h A , III, 2000, pp. 639-64 1; П..I. O ’Moarn,
P yth a g o ra s R e v iv e d ..., pp. 119-141.
LEGENDA LU I ZALMOXIS ! n SPATIU L LITE R AR GREC 123
|liu«imalitaî charismatice, incepind cu intelepti, sofifti inspiraî, taumaturgi,

MU'illci, pentru a sfirsi cu farlatani, ghicitori, preoî ai diferitelor secte religioase1.
e aprobat pentru а-i fi numit zei pe „oamenii divini” in Sofistul, „caci
lid«lop$ii f i oamenii divini sint ca niste zei pentru oameni. Si, adesea, el avea
h | i | i nlul de a-si atribui operele oamenilor divini, precum in F ed ru al lui Pitagora,
III« 'Imrmides al lui Zamolxis, un intelept (sophoi tin i), sau in Timeu, povestea
tli'Hpre Atlantida egiptenilor”2. Socrate este una dintre figurile majore in interpre-
tmi mi lui Hermias, care-1 leaga de practicile pitagoriciene. Mentiune rara si cu
Hill mai preîoasa a lui Zalmoxis ca „ о т divin”, acest pasaj din Hermias are
НМЧiI t11 de a ne introduce in „bucataria” scolii neoplatoniciene: vedem felul in care
•hkl«'In fondatoare ale lui Platon sint citite, intelese fi, mai ales, interpretate.
hi incheiem cu un alt tip de transmitere a tradiîei literare antice: printre
imiltde alese in Antologia lui Stobaios, la inceputul secolului al V-lea, enorma
iih'Kore care foloseste florilegii tematice f i repertorii alfabetice, gasim un
li"i;iiumt al lui Favorinus despre Zalmoxis, sclav al lui Pitagora (in sectiunea
i)hm|ii (! sclavi si stapini), dar si pasajul lui Platon despre Zalmoxis (in sectiunea
ili'itpro sanatate), in care insa „medicii” (iatron) traci ai lui Zalmoxis sint
МшжГогта(а in „cetateni” (politon)3. Copieri, recopieri, deformari si reutilizari de
"и и' ne dau о idee despre fenomene pe care le putem altfel doar presupune si
•(••иpi‘i- care avem о imagine mai concludenta abia in epoca bizantina propriu-zisa,
tin i pi ud cu perioada de turnura a transliterarii, cind о noua selectie de texte
i i Ii (lecisiva pentru starea documentaîei de care dispunem in prezent.
I 7 Traditii si ecouri bizantine
In проса bizantina, datele despre Zalmoxis deriva din lucrarile antice, care au
"iMi il.nt ecouri diverse; istoria lor, putin cunoscuta, poate inca rezerva surprize.
I lin и о liresc sa intilnim personajul get la marii eruditi ai Bizantului, precum
IImiI Iон, Eustatiu din Salonic, Maximos Planudes sau Plethon, care au lasat о
iipi'ni considerabila, Zalmoxis apare insa si intr-o larga varietate de scrieri cu
i h i n i ' l . o r instrumental4. Legenda bizantina a lui Zalmoxis poate fi urmarita in
"Im l celor trei mari categorii ale acestei literaturi: a) epitome, scolii fi
I V«t/,i I,. Bieler, T H E IO S A N E R . D as B ild d es „ G ottlichen M e n sch en " in S p a ta n tik e u n d

l' i llh c h riste n tu m , I-II, Viena, 1935-1936; M. Dzielska, „II «theios an e r»”, in I G reci, II3,
11198, pp. 1261-1280.
I lliii Miias din A lexandria, S chol. P lat. P h a e d r. 274 С (p. 253 Couvreur), cf. Platon, C h a rm .
IMI 1)113; nicio referire insa la Pitagora in F ed ru . Vezi D.J. O ’M eara, P y th a g o ra s R e v iv e d ...,
I•I' 124-128 (n atu ra revelata fi soteriologica a filozofiei); H. B ern ard , H e rm e ia s von
\h ’\u n d r ie n . K o m m e n ta r z u P la to n s „ P h a id ro s”, Tubingen, 1997.
i IlnliiiloH 4.19.43 fi 4.37.23; R. Goulet, s.v. J e a n Stobde {J 2),D P h A , III, 2000, pp. 1012-1017.
I Vn/,1 A. Garzya, „Tosti letterari d’uso strumontale”, J O B , 31,1981, pp. 263-287; in general,
vi'/,I II Hunger, D ie h o ch sp ra c h lic h e p ro fa n e L ite r a tu r d er B y z a n tin e r , I-II, Miinchen,
III7H.
124 ZALMOXIS DE LA HERODOT LA M IRC EA ELIADE
comentarii; b) lexicoane si gramatici; c) extrase diverse, exerciîi literare I

§colare. Este, de altfel, о perioada decisiva, responsabila de transmiterea 1
literaturii antice, ceea ce presupune selectarea, pierderea, deformarea textelor 1
copiate timp de secole. О con^tientizare a aspectelor care insotesc acest proces I
nu poate decit sa ne faca mai atenti la fenomene precum receptarea si folosirea 1
tradi|,iei clasice, dar mai ales la utilizarea de catre istorici a acestor pasaje. In
cele ce urmeaza, о parte a textelor despre care va fi vorba sint puîn cunoscuto
sau chiar inedite, insa о discuîe pe marginea lor nu poate decit sa clarified i
transmiterea §i ecourile textelor antice.
Principalele menîuni antice despre Zalmoxis (Herodot, Platon, Mnaseas,
Strabon, Diogene Laerîu) se regasesc sub diverse forme in spaîul literal'
bizantin, continuind pluralitatea tradiîilor sale, uneori prin utilizari insolito,
Procesul de transliterare din majuscule in minuscule antreneaza о renasterc
culturala in secolul al IX-lea, al carei martor privilegiat este patriarhul Photios, i
admirator, bun cunoscator §i, intr~o mare masura, salvator al culturii antice,
Pe de alta parte, acest proces a determinat, in cazul precis al lui Zalmoxis, 1
confuzii si uniformizari ale traditiei manuscrise : grafia Zam olxis e privilegiatlt 1
si incepe sa inlocuiasca aproape peste tot grafia mai veche Zalm oxis, dupa cum
alte nume sau texte ies total deformate din acest proces.
Cele mai numeroase menîuni despre zeul get apar in categoria formata din I
rezumate, scolii §i comentarii la operele antice. In lucrarea saintitulata Biblioteca,
Photios, responsabil de rena^terea interesului pentru literatura clasica, insistit !
in rezumatul destul de lung pe care-1 face romanului lui Antonios Diogenes po
episodul referitor la Zalmoxis, care trebuie sa fi jucat un rol important, in
calitate de discipol pitagorician alaturi de tovaraûl sau Astraios1. Photios ,yi
cercul sau sint adesea consideraî la originea intreprinderii de sistematizaro
§i, mai ales, de elaborare de scolii, rezumate §i lexicoane care inflore^te in |
acelaî secol.
Textul lui Herodot ramine destul de cunoscut, dupa cum о demonstreaza In
sfirsitul secolului al X-lea Leon Diaconul, relatind luptele dintre rusii lui Sviatosla v !
§i bizantini, pe Dunare, in 972. Numindu-i pe ru§i „sciî” (nume arhaizant §i do
factura clasica) §i descriind sacrificiile lor (inclusiv umane), Leon scrie: „CSci
se spune ca ei ar fi dedaî ceremoniilor eline [= pagine], savirînd sacrificii §1 |
libafjii in maniera elina [= pagina], fiind ini(;iaj;i in acestea fie de Anaharsis 91
Zamolxis, filozofii lor, fie de tovaraîi lui Ah ile” . Ritualurile pomenite sinl.
descrise de Herodot in cartea a IV-a, fie cele ale sciîlor, fie cele legate de cultul
Cibelei §i imprumutate de Anaharsis in urma sejurului sau la Cizic (4.76). A^n I
cum vom vedea imediat, in tradiîa lexicografica bizantina, Zalmoxis eat
considerat, de cele mai multe ori, de origine scitica §i raportat explicit la carton I
a IV-a a lui Herodot (aâ-numitul logos scitic). Mai tirziu, Eustaîu, eruditvil
arhiepiscop al Salonicului, va folosi in mod direct textul lui Herodot in
1. Photios, B ib l., cod. 166, 110 a. Vezi L. Canfora, „La tradition indirecto: le cas do li t
B ib lio th b q u e de Photius”, in L. Giard-Chr. Jacob (eds.), Den Alnxnndriiw I. D u liu rc < 1 1 1
texte, Paris, 2001, pp. 367-368.
LEGENDA LUI ZALMOXIS iN S P A flU L LITE R AR GREC 125
i iHiiontariul sau la Dionysios Periegetul (inainte de 1175), atunci cind trateaza

ili'upre geti: ei sint ,,cei mai viteji si cei mai drepti dintre traci”, iar Herodot ii
niimo^te „cei care (se) fac nemuritori” (apathanatizontas) din cauza spuselor
и lutanului {goes) Zamolxis, despre care se poveste^te ca a fost sclavul lui
I'llngora (inform atii derivind din Strabon). Herodot mai este citat pe nume in
Miiijoritatea lexicoanelor bizantine unde exista un articol consacrat lui Zalmoxis1.
Ti aditia lui Mnaseas din Patara despre identificarea lui Zalmoxis cu Cronos
и Ini k prezenta in lexicoanele bizantine, dar si in scoliile lui Platon (datind din
>1 nlul al IX-lea, probabil in cercul patriarhului Photios) sau, in fine, intr-un
minis din secolul al Х П -lea din Diogene Laerîu. in ultimele doua cazuri,
ln((rttura sa cu Pitagora e privilegiata2, iar transmiterea acestei inform atii se
Ihi ", de fapt, impreuna cu biografia consacrata filozofului.
Abia in epoca bizantina textul lui Strabon a cunoscut о circu late consi-
ь nibila3, fiind salvat de la uitare. In cadrul acestei tra d ed bogate, putem
In* lude numeroase ecouri ale pasajelor despre geti si Zalmoxis. Conform Cresto-
nui(iilor din Strabon, colecîe compusa in a doua jumatate a secolului al IX-lea
i"hiI<i chiar de acelasi Photios), Zamolxis ii convinge pe geti, despre care se
i"m" ca ar fi predispusi spre filozofie, sa traiasca dupa felul de via(;a al
fill MKoricienilor. Comentariul lui Eustatiu din Salonic despre poemul lui Dionysios
ri'i'logetul rezuma destul de fidel textul lui Strabon: Zamolxis ii frecventeaza
|ih I'il,agora si pe egipteni, face preziceri, este asociat la putere de catre rege §i
•llnjnfte prin a fi numit zeu. Eustatiu il califica chiar, citindu-1 pe Herodot,
ill up!, an ârlatan (goes), termen peiorativ folosit de Strabon pentru Dekinais.
IHinpotrivd, textul strabonian este reprodus intr-un mod destul de confuz in
и niimita Epitom e Vaticana, pastrata intr-un manuscris de la inceputul
it i alnlui al XIV-lea4. In fine, il regasim pe Zalmoxis in extrasele renumitului
Mining Maximos Planudes (sfirîtul secolului al Х Ш -lea) - este vorba de al
|H|il"loa extras din Strabon - , dar §i ale neoplatoniciaimlui Georgios Gemistos
I I limychios din Alexandria, s.v. Z a lm o x is ( Z 4 5 ) ; Leon Diaconul, H ist. 9.6 ; lexicoane bizan-
i inn \G e n u in u m , Photios (Lex.), S u d a , M a g n u m ], s.v. Z a m o lx is ; Eustatiu, A d D io n . 304,
i"hint de Ps.-Eudocia Augusta, Viol. 412. A. Kazhdan, „L’ereditk antica a Bisanzio”, SC O ,
■III, 1988, p. 151, observa ей. Leon tinde зй-fi asimileze eroii eroilor din mitologia greaca
y! illn istoria clasicft; cf. §i Kindstrand, A n a c h a r s is , p. 11.
1 11 l"i itlficare cu C ronos: Hesychios din Alexandria, s. vv. Z a m o lxis (Z 45) f i S a lm o x is (S 119);
limlcoane bizantine, s.v. Z a m o lx is (citindu-1 pe M n aseas); S ch o l. P la t. R e sp . X 600 В
i I'nlomndu-l pe Hesychios din Milet, O nom . 686, notiâ prezenta fi in S u d a , s.v. P y th a g o ra s) ;
M agnum E x c e rp tu m e D iogene L a e rtio , II, p. 309 Marcovich.
'I i : llmrdone, „Excerpta ed epitomi della G eografia di Strabone” , in A tti dello V III Congresso
In te rn a tio n a le d i S tu d i B iz a n tin i, P a lerm o 3-10 a p rile 1951, Roma, 1953, pp. 202-206;
' I 111lor, T he T extu a l T ra d itio n o f S tr a b o ’s Geography. W ith A p p e n d ix : T h e M a n u sc rip ts
"/ K u sta th iu s’ Com m entary on Dionysius Perigetes, Am sterdam , 1975.
( i 4iivH tom athia e S tra b o n e 7..12 fStrabon 7.3.2-3 fi 7.3.5] (G G M , II, 567-568; G. Kramer,
' Itruhim is G eographica, III, p. 500); Eustatiu, A d D io n . 304 ( = Strabon 7.3.11); E p ito m e
Vaticana [Strabon 7.3.3 fi 16.2.39] (G. Kram er, S tr a b o n is G eographica, II, pp. 588-589;
III, p. 448).
Plethon din Mistra, spre mijlocul secolului al XV-lea1. Ambele lucrari citato
sint inca inedite, fiind insa folosite in cele mai recente ediîi critice din Strabon
pentru stabilirea textului Geografiei.
Totuî, raportul dintre Zalmoxis §i Pitagora nu fusese intotdeauna atit do
evident ca pentru ace^ti fini cunoscatori ai tradifiei antice: de exemplu, in
comentariile la poemele lui Grigore din Nazianz compilate de Cosmas din
Ierusalim (in prima jumatate a secolului al VIH-lea), Zalmoxis este confundnl
cu Abaris hiperboreanul2, fara a fi pus in legatura cu P itagora; Cosmas relun,
de fapt, о scolie din Ps.-Nonnos (secolul al Vl-lea, comentarii la Grigore din
Nazianz), dupa care Abaris venea din nord si calatorise in Grecia, unde daduno
oracole. Intr-un alt comentariu, anonim, la aceleasi poeme (Scholia Clarkiana,
cel mai tirziu din secolul al X-lea), derivind din scoliile precedente, identificaron
lui Zalmoxis cu hiperboreanul calator in Grecia este deja totala3.
О a doua categorie cuprinde lexicoanele de epoca bizantina: in multe dintro
ele, notice de origini diverse se refera la Zalmoxis, de§i nu putem identific#
intotdeauna nici sursele, nici lanful transm iterii4. In secolul al Vl-lea, in
imensul sau lexicon (in care rezumase lexicul lui Diogenianos din Heracleoit
Pontica, gramatic din epoca lui Hadrian), Hesychios din Alexandria il citeazd
in mod expres pe Herodot, mai precis povestea grecilor din Pont despre Zalmoxl*
§i Pitagora, oferind о versiune aproape literala, dar destul de redusa5. Intr-o
1. M axim os Planudes, C o llecta n ea , in ms. arhetip L a u r e n t p lu t . 59.30 (s firfitu l secolului

al X H I-lea, inceputul secolului al X lV -lea), fol. 4y; Plethon, M arc. g r. 379, fol. 30V-MI*
[Strabon 7.3.3], 31v-32r [7.3.4], 32rv [7.3.5], 33rv [7.3.11]. 'fin sA-i multumesc lui Stolwn
Radt (G roningen), care m i-a trimis in modul cel mai generos fotocopiile paginilor dll)
m anuscrisul au to graf al lui Plethon (din 1445) despre gefi.
2. Cosmas din Ierusalim, C om m . Greg. N a z. C a rm ., P G , 38, col. 509 (pentru C arm . 2.2.7.2741
fi col. 677; Ps.-Nonnos, Schol. m ythol. 73.7. Vezi F. Lefherz, S tu d ie n zu Gregor von N a zia n z. ,J
pp. 52-55; G. M enestrina, „Note al commento di Cosma di Gerusalem m e ai C a rm in e ill
Gregorio Nazianzeno”, in C. Moreschini, G. M enestrina (eds.), Gregorio N a zia n ze n o teoloM
e scrittore, Bologna, 1992, pp. 217-226. Grigore din N azianz men|ionase de m ai multo ufj
sageata lui A b aris (PG, 37, coll. 24 fi 684).
3. S c h o lia C la rk ia n a Greg. N a z. C a rm . 2.2.7.274 (in ms. O xon. B odl. C la rk . 12, fol. 172r, illit
secolul X). Vezi F. Trisoglio, „Mentalita ed atteggiamenti degli scoliasti di fronte agli scrltll
di S. Gregorio N azianzeno”, in J. M ossay (ed.), II. S y m p o s iu m N a z ia n z e n u m . Louvain
-la-N euve, 25 -2 8 aoUt 1981, Padeborn-M iinchen-Viena-Zurich, 1982, pp. 187-251.
4. Din traditia lexicografica despre Zalmoxis trebuie eliminat Herodian (secolul al II-lea p,( 11,
deoarece in reconstituirea operei sale K a th o lik e p ro so id ia A. Lentz prezentase, porinml
de la lexicoane existente, dar fa r a nicio tr a d ifie m a n u sc risa pentru H erodian, поУЦ
urm ato are: „Zam olxis: se mai spune fi Zalmoxis fi Salmoxis” (H ero d ia n i Technici reliqulnH
II, Leipzig, 1868, p. 514, 25). Intreaga ediîe a lui Lentz a fost reconstruita pe baza uuiir
epitome tirzii fi ale unor gramatici care 1-au folosit pe Herodian (cf. A.R. Dyck, „Aolllll
H erodianus: Recent Studies and Prospects for Future Research”, A N R W , 11.34.1, КИШ,
pp. 776-782).
5. Hesychios din A lexandria, s.v. Z a m o lx is (Z 4 5 ) ; el mai include identificarea cu Cromil,
prezentft fi in s.v. S a lm o x is (S 119). In aceasta ultima noti(a, mai adaugA orchesis k a i o n /I,
„dans f i cintec”, in care, incepind cu K. Latte (De s a lta tio n ib u s G raecorum c a p ita q u in q u *,
Giesse, 1913, p. 88), s-a vAzut о referire la practicile extntioo nto gofilor, Do fapt, e voilm
de un ecou confuz din Platon (C h a rm . 156 D-157 C ) dtmpra douctntoco (epoidai).
LEGENDA LUI ZALMOXIS IN S P A flU L LITE R A R GREC 127
■ulogere pierduta, compusa in a doua jumatate a aceluiaî secol, Repertoriu de

m im e sau catalog al oamenilor celebri in cim pul culturii, Hesychios Illustrios
■Im Milet il mentiona in notice biografica despre Pitagora pe sclavul sau Zalmoxis;
nursa sa trebuie sa fi fost identica cu cea folosita de Diogene Laerîu, dat fiind
rrt include aceeasi echivalare a lui Zalmoxis cu Cronos1.
Datorita interesului pentru prezenta lui Zalmoxis in lexicoanele bizantine, am
иjuns sa ma interesez treptat de cele inca inedite: a^teptarile mele, destul de
ncptice la inceput, au fost cu mult depasite de rezultate2. Am plecat de la о nota
nmrginala a editoarei culegerii Suda, Ada Adler, dupa care vocea Zam olxis ar
liroveni din Synagoge lexeon chresimon (Culegere de cuvinte utile), о compilatie
I•>xicografica de la sfirsitul secolului al VIH -lea - inceputul secolului al IX-lea,
il"|K!ndenta de asa-numitul Lexicon al lu i C hiril. Notita in discuîe are о
4i uctura scoliastica, unde amesteca diverse materiale, de§i citeaza doar numele
и l i'oi autori: Herodot, Mnaseas §i Hellanikos. О regasim aproape identica, intrucit
illl'crenêle sint minore, in Lexiconul lui Photios (mijlocul secolului al IX-lea),
in Elymologicum Genuinum (inca inedit, vezi infra) §i in succesorul sauEtymo-
hif'icum Magnum , in uriaâ compilatie Suda §i in comentariile homerice ale lui
Kustatiu din Salonic, care folose^te destul de des aceste Etymologika3.
Verificind insa versiunile conservate din Synagoge, am constatat ca articolul
ilcnpre Zalmoxis lipsea, la fel ca §i in presupusa sursa principala, Lexiconul lui
' liiril (§i el aproape in intregime inedit)4. Dar continuarea anchetei la Institut
•In Recherche et d’Histoire des Textes (IRHT, Paris), din aproape in aproape, a
mluh rezultate nesperate. Ancheta mea s-a gasit astfel proiectata in mijlocul
imor manuscrise bizantine in a caror tradiîe complexa a trebuit sa identific
nniii'ta mentiunilor consacrate zeului get.
boxiconul pe care -1 consider cel mai interesant in aceasta discuîe este
b lvmologicum Genuinum, compilat in secolul al IX-lea, care constituie sursa
in Imarft a mai multor lexicoane bizantine si a lui Eusta(;iu; el nu ne-a parvenit in
l"i ma sa integrala, ci intr-o versiune deja redusa, conservata in doua manuscrise5.
I I limychios din M ilet, O nom . 686, articol copiat in mod diferit de S ch o l. P la t. R esp . X 600
II (P ythag oras) §i de S u d a , s.v. P y th a g o ra s (P 3120).
I innpre lexicografxa greaca §i bizantina: R. Reitzenstein, G eschichte d erg riech isch en E tym o-
logica. E in B e itra g z u r G esch ich te d er P h ilo lo g ie in A le x a n d r ia u n d B y z a n z , Leipzig,
I m!)7 ; Id e m , s.v. E tym o lo g ik a , R E , V Ij, 1907, coll. 807-817; J. Tolkiehn, s.v. L exiko g ra p h ie,
HIt, X IIa, 1925, coll. 2471-2478; H. H unger,D ie ho chsprachliche..., II, pp. 33-50; E. D egani,
„LtiHsicografia”, in eds. G. Cam biano et a lii, L o sp a zio le ttera rio d e lla G recia a n tic a , II
ll.ii ricezio n ee I’a ttu a lizza zio n e d el testo), Roma, 1992, pp. 505-527 [= Id em , „Lessicografi”,
m К della Corte (ed.), D izio n a rio d egli scritto ri greci e la tin i, Milano, 1987, pp. 1169-1189].
| I'lmtios, Lex. s.v. Z a m o lx is ( Z 11); E ty m . G e n u in u m [inedit], s.v. Z a m o lx is (Z 9 ); S u d a ,
« , v. Z a m o lx is (Z 17); E ty m . M a g n u m , s.v. Z a m o lx is (407, 45 G aisfo rd ); E usta(iu , A d
( hlyss, 1615 (9.65) f?i 1701 (11.592).
i I 1’ Ounnigham, Synagoge. Syn a g o g e lexeon chresim o n , B erlin -N ew York, 2003 ( S G L G 10).
li Vatic, gr. 1818 ( = A ) \L a u r e n t. S . M arci 304 ( = B ) , de la sfirsitul secolului al X-lea. Vezi
К Alpors, „Eine byzantinische Enzyklopddie des 9. Jahrh underts. Zu H intergrun d,
KnlHtohung und Geschichte des griochischon Etymologikons in Konstantinopel und im
lliilngriechiichen Boreich”, in ods. G. Gnvallo et a lii, S c rittu re , lib r i e te s ti n elle aree
p ro v in cia li d i B isa n zio , Spoloto, 1991, pp. 235-269.
Pentru acest lexicon, dispunem doar de ediîi parîale; §tim insa ca nume
mari, precum Reitzenstein si Adler, pregSteau publicarea sa. Conform ipotezei
lui Reitzenstein, originea sa trebuie c&utatS in cercul patriarhului Photios,
ale carui preocupari lexicografice sint bine-cunoscute. Botezat Genuinum de
Reitzenstein, el e numit mai recent Etym ologicum M agnum Genuinum de
catre editorii Lasserre §i de Livadaras, inifpatorii unei editii sinoptice, din care
au aparut doar doua volume1; de fapt, Etym ologicum M agnum (devenit, prin
urmare, M agnum A uctum ), pentru care constituie sursa principals, il numei-ste
to mega Etymologikon. Dupa Klaus Alpers, Genuinum e redactat intre 858 §i
872, poate chiar inainte de aceasta perioada; in schimb, lexiconul lui Photios,
Suda si Genuinum ar deriva din Lexikon rhetorikon, о varianta mult extinsS
din Synagoge2.
In Genuinum, deci inainte de lexiconul patriarhului Photios si de Suda,
vocea despre Zalmoxis cu citatele din Herodot, Mnaseas §i Hellanikos este deja
prezen ta; ea provine cu siguranâ din Rhetorikon, deci, in ultima instanjja, din
Synagoge3. Exista deja un anumit numar de e ro ri; astfel, copistul lui В pare sS
fi utilizat un model mai puîn bun. Copistul lui A comite si el mai multe erori :
de exemplu, lemma prezinta gratia Zamorxis ; acuzativul este о data Zamolxon
(ab revia t; regasim aceeaî forma la Photios sau in Magnum, ceea ce tradeazfl
un model comun); la sfirît, succesiunea numelor terizilor si crobizilor esto
inversata. Confuzia Kronos-chronos (zeul Cronos-substantivul „timp”) este dejn
din plin instalata, ca in celelalte surse lexicografice, iar numele lucrarii lui
Hellanikos din Lesbos e fluctuant in cele doua manuscrise: en tois Barbarikoiu
Nomimois/Nomois.
Aceasta notiâ destul de consistent^ despre Zalmoxis va fi ulterior copiatft
de catre Etym ologicum M agnum , in prima jumatate a secolului al Х П -lea. Em
provine insa cu siguranjja din lexiconul pierdut Rhetorikon (citat adesea in
Genuinum ), dupa cum ne sugereaza un siglum de la sfirîtul vocii Zamolxhi
pfistrat, din fericire, in Etym ologicum M agnum , care utilizase о versiune mai
completa decit arhetipul A B al lui Genuinum. Dou& teorii se confruntS. in zilolo
1. E. M iller a realizat о colatie a lui В cu E ty m o lo g ic u m M a g n u m (crezind ей e vorba (I*

aceeasi lucrare), in M ela n g e s de litte ra tu re grecque co n te n a n t u n g r a n d n o m b re de textun
in id its, Paris, 1867, pp. 1-318; F. Lasserre, N. Livadaras, E tym ologicum M a g n u m G enuinum ,
S y m e o n is E ty m o lo g ic u m u n a cu m M a g n a G ra m m a tic a , E ty m o lo g ic u m M a g n u m a u ctu m ,
I (Roma, 1967), II (A tena, 1992).
2. K. Alpers, E in e b y z a n tin is tis c h e E n zy k lo p a d ie ..., pp. 235-269; Id e m , „M arginalien zu
U berlieferung der griechischen E ty m o lo g ik a " , in D. Harflinger, G. Prato (eds.), Paleogra/iu
e codicologia greca, A lessan dria, 1991, pp. 523-541. Dupfi el, G e n u in u m n -ar араг^ми
cercului lui Photios, arhetipul shu apartinind cercului im paratului Leon Filozoful qi nl
§colii din M agnau ra.
3. Am consultat microfilmele celor doua mss. la IR H T : V atic.gr. 1818, fol. 161'l ;L a u r. S . M m rl
304, foil. 121rv. A lte referinte pentru acest articol din G enuinum '. E. Miller, M dlangcn . . , ,
p. 139; M.P. Funaioli, „Etym . Gen. z”, M C r, 18, 1983, pp. 305 (doar lem m a ) iji 309 (eoiM
fuzia c h ro n o s-K ro n o s ; despre ea, vezi M . Pohlenz, s.v. Kronoe, I t E, X la, 1922, col. 198ll)|
Chr. Theodoridis, in noua edible a lexiconului lui Photios, folnxoyte iji variantelo din
G e n u in u m A B ( P h o tii P a tria rc h a e L exico n , I, Berlin Now York, 1982, pp. 240-24 I ).
LEGENDA LUI ZALMOXIS IN SPAÎUL LITE R AR GREC 129
noiistre despre acest R h etorik on : dupa Theodoridis, editorul recent al

I' viconului lui Photios, Rhetorikon-ul ar fi identic lucrarii patriarhului (iar
"~ш1п ar fi folosit lexiconul lui Photios); altii, indeosebi Alpers, vad in el un
I'H'decesor comun pentru Photios si Genuinum, si anume о versiune inrudita
' и Synagoge (folosita de Photios si de Suda, dar intr-o versiune mai complete,
'b i it cea de care dispunem azi)1.
Prin urmare, putem reconstitui astfel lanûl transm iterii: exista, la inceput,
и not& scoliasticaZamolxis, prezenta deja in versiunea mai larga, dar pierduta,
'I iи Synagoge ; ea este copiata de Rhetorikon, lexicon pierdut, din care se inspira
' Im uinum (puîn dupa mijlocul secolului al IX-lea), folosit intr-o versiune mai
iniiipleta de Etym ologicum M agnum . Pentru lexiconul sau, Photios (pe la
intjlacul secolului al IX-lea), iar mai tirziu Suda (in ju r de 1000) folosesc, cel
miiiI probabil, notiâ din Synagoge. Din pacate insa, sursa primara a vocii
iimolxis in Synagoge, cu citatele si rezumatele adesea confuze, ramine inca
imrunoscuta: nu stim nici cine a alaturat aceste texte si nici in ce scop. Aceasta
iiiilieta arata cit de complexa poate fi transmiterea unor texte considerate
ini dive, texte care erau date ca exemplu in epoca, in principal, din ratiuni
Hi iimaticale. Am avut astfel ocazia sa arat cit de delicata este utilizarea acestui
•111 do notite, cu atit mai pre(;ioase cu cit ne transmit fragmente semnificative
din llellanikos din Lesbos sau Mnaseas din Patara.
i lenuinum nu este singurul lexicon inedit care permite о mai buna clari-
lli uni a tradiîei lexicografice bizantine despre Zalmoxis. О mare parte a
i limclor din Lexicon Ambrosianum, inedit (secolul al IX-lea), se regasesc la
iln«,vohios din Alexandria, de unde rezulta ca e vorba de о versiune redusa §i
inlnrpolata a lexiconului lui Diogenianos din Heracleea Pontica. Jumatate din
hIiimoIo lui Am brosianum sint prezente in marea enciclopedie Suda 2 si in
Unlronul lui Pseudo-Zonaras, in acesta din urma fiind derivate direct sau
Indirect (prin Suda). E vorba adesea de clarificarea flexiunii, ca in cazul lui
•111иdxis. Ambrosianum e reprezentat de mai multe versiuni3, in care am
iniliil identifica о notita gramaticala despre Z a m o lxis : ele ii dau forma la
(l ull Iv, Zamolxidos, precizind ca e vorba de un „nume propriu” (kyrion). E sigur
" imi, dupa manuscrisul Laurentianus 59.16, ca articolul despre Zalmoxis in
ь ilronul lui Zonaras” {Zamolxis/Z a lm o x is : kyrion), datind de la inceputul
i i In Thoodoridis, P h o t ii P a tria rc h a e L e x ico n , I, pp. X X X V -LX ; Id e m , „Das Lexikon des

I*nI i iиrehen Photios und das Rhetorikon des Etymologicum Genuinum ”, J O B , 42, 1992,
|i|i llli M l ; K. Alpers, „Das Lexikon des Photios und das Lexikon Rhetoricum des Etymo-
Inideuin G enuinum ”, J O B , 38, 1988, pp. 171-191.
I \ Aillor, Suida e L e xicon , I, Leipzig, 1928, pp. X Y II-X V III; E'adem, s.v. Suida s, R E , IV A v
I" 11, coll. 682, 693-695. E d i(ia pregatita de K. B arr nu a fost niciodata terminata.
I 1. Alpors, ,Z o n a ra e ” lexicon , R E , X A, 1972, col. 746. V ersiuni: (1) cea mai autentica:
I h i u n i t . 59.16, fol. 157r-235'' (sec. X II), ms. consultat la IR H T ; (2 )A m b ro s . 83 (sau В 12
*inI' , Hocolele X -X I), ms. consultat la IR H T ; (3 ) A th e n . 1065 (secolul al X lV -lea), mai
■и n i t ; din plicate, foil. 48v-49'', cu noti(ole intre care se afla §i cea despre Zamolxis, lipsesc
I Iи111 гitin (ie Nicola Pace); (4) celebrul Za u ord en sis 95 (secolele X III-X IV ), ms. gftsit in
1111)11/11)60 do L, Politis in miniistiron Zuvorda din Macedonia, care ne-a revelat un lexicon
щи! cumplot id lui Pliotios (locturA comunlcuttt do Nicola Pace).
secolului al Х Ш -lea, provine si el din acelaî Lexicon Ambrosianum, printre

ale carui surse este identificat de Klaus Alpers. In acest manuscris florentin,
deasupra numelui lui Zalmoxis se gase§te о linie orizontala care semnaleazS
un nume propriu1. Mai interesant inca, lexiconul inedit Ambrosianum pare S&
rezolve о alta problema, care a stirnit о serie de confuzii in istoria inter-
pretarilor lui Zalmoxis. M ai multi comentatori au sustinut ca о notita din Suda
ar atesta о zeita asociata sau omonima, Z a m o lx is : este cazul celei de-a doua
notice consacrate personajului getic, prezenta imediat dupa cea scoliastica.
Totusi, conform informatiei mentionate din Ambrosianum, e vorba, mai curind,
de о notita gramaticala, banala intr-o asemenea lucrare, dar neinteleasa de
compilatorul lexiconului Suda : inselat de forma genitivului, in -idos, acesta a
facut din Zam olxis un „nume de zeita” (onoma theas)2. Folosirea a doua notice
provenind din doua surse diferite (Synagoge si Am brosianum ) face ca in Suda
sa existe, de altfel, doua voci Zamolxis.
Symeonis Etymologicum, lexicon si el cvasiinedit, isi datoreaza numele compi-
latoruluisau din prima jumatate a secolului al ХП-lea, gramaticul Symeon. Intr-o
forma mai scurta, el apare in doua manuscrise din secolul al XlV-lea, Vindob.
gr. 131 §i Farm . 2139, purtind titlul de etymologikon Symeon tou megalou
gram m atikou ; catre sfirsitul secolului al Х П -lea, el va fi insa amplificat intr-o
versiune care este conservata de alte doua manuscrise, Laur. S. M arci 303 si Voss,
gr. Q 20, ambele din secolul al XIH-lea, sub numele de „marea gramatica”, megalc
grammatike. Cele doua versiuni prezinta fiecare, pentru lemma despre zeul getic,
aceeaî declinare la genitiv - Z a m o lxis: klinetai Zamolxidos3. Symeon retinuse
din Genuinum doar numele personal, indicind declinarea pe care о considera
corecta. De fapt, declinarea in -idos este cea mai utilizata pentru Zalmoxis in
literatura de expresie greaca, numele discipolului lui Pitagora fiind declinat ca
al unui substantiv in -is de a treia clasa (care sint, mai ales, de gen feminin)'1.
1. Ps.-Zonaras, s.v. Zam olxis/Zalm oxis (Z 12); ca sursa, A m brosianum (dar in versiunea lui
Laurent. 59.16). Aici, forma numelui, asa cum am putut verifica in citeva dintre mss.
mai vechi (in tota l sint cca 150), este Z a lm oxis (ed. lui Tittm ann, 1808; C oislin . gr.
346, secolul al X H I-lea ), dar, cel mai adesea, Zam olxis {Vatic, gr. 11, fol. 50r, sec. X I I I ;
Paris, g r. 2408, fol. 107v, a. 1270; Coislin. g r. 393, fol. U 0 r, secolul al XH I-lea).
2. Suda, s.v. Zam olxis ( Z 18); ca sursa, Am brosianum (versiunea lui Ambros. В 12). Printro
primii, R. Reineccius, H istoria J u lia , II, Helm staedt, 1595, p. 172, care pune in legaturrt
mentiunea H estiei la Diodor cu zeita Zamolxis din Suda ; apoi, intre a lt ii: W. Tomaschok,
D ie alten Thraker, II, Viena, 1894, p. 67; G. Kazarow, Zalm oxis, p. 363 n. 2; J. Coman,
Zalm oxis, pp. 94-95; Eliade, Z G H , p. 51, care-1 citeaza pe Coman fara a mai verifica
sursa, scrie ca, dupa Suda, H era ar fi varianta greaca a lui Zalm oxis; Crisan, S p iri
tualitatea, p. 367 („M area-Zeita” ...). Vezi acum D. Dana, „La «d6esse Zalm oxis»?: uno
notice Strange de la Souda”, Orm a, 1, 2004, pp. 76-83.
3. Etym. Symeonis/Magna Gram m atica [inedit], s.v. Zam olxis (Z 8).
4. Platon, Charm. 156 D f i 158 В (ecou latin la Apuleius, Apol. 26); Lucian, Scytha 4 ; Iiipolil
din Roma, Ref. 1.25.1; Iulian Imparatul, S ail. 244 A si Caes. 309 С (ecouri din Platon,
Charm . 156 D ); Stobaios 4.37.23 (= Platon, Charm . 156 D ); Agathias din M yrina, H ist .
Prooim . 3; Lexicon Ambrosianum [inedit], s.v. Z a m olxis; Leon Diaconul, Hist. 9.6; Eusta(iu,
A d Odyss. 1615 (9.65); tradi(,ia lexicografica a lui Planudes (vozi mai jos); Ps.-Eudocia, Viol.
412. M ai trebuie adaugat dativul, mereu in -idi, atcstind gonitivul in idos : Lucian, Jupp.
Trag. 42; Hormias din Alexandria, Schol. Plat. Phae.dr. 274 0 ; РИоМои, !НЫ,, cod. 166, 110 a.
LEG ENDA LU I ZALMOXIS tN S P A f IU L LITE R AR GREC 131
Kxista insa §i alte exemple de declinare, ilustrind о anumita incertitudine (dat

Hind ca era un nume barbar), insa §i traditii diferite, in -ios, in -eds, chiar in
in/, care ar justifica deci aceasta notita gramaticala1. Gramaticul Choiroboskos
Imwolele VIII-IX), comentind canoanele flexionale ale lui Theodosios din Alexandria
Im o c o Iu I al V-lea), da astfel mai multe reguli pentru al VH-lea canon (Ho Paris
inи Paridos)2, reguli la care se va referi, printre alîi, Planudes.
Maximos Planudes (cca 1255-1305) este cel mai de seama reprezentant al
Mlltma§terii” Paleologilor. Printre intensele sale activitati filologice si, mai ales,
61 ■11 natic ale (autor al unui dialog despre gramatica, al unor lucrari despre
ulntuxa, verbe si aticisme), trebuie mentionata si redactarea unui lexicon,
minus inca inedit3. Este vorba de opera unui erudit care avea о profunda
i iiiioaijtere a clasicilor; adnotarile pentru lemmata dispun notite sintactico-
I•<нicale, conform traditiei bizantine - technologiai sau epimerismoi. Lexicul
liindit al lui Planudes, ca si considerabila sa traditie, conserva о notita condensata
ili itpre Zalmoxis, interesanta prin prezentarea pe care о ofera: sclav al lui
I'llngora §i iniîat in iftiinta acestuia, reintors la el acasa (deci la geti) §i
i ni unoscut drept nomotet, pentru a fi, dupa moarte, venerat ca un zeu4. Planudes
риге sd se fi inspirat din textul lui Strabon (7.3.5); cit despre notita grama-
111 о IЛ privitoare la flexiunea numelui, ea reflecta traditia lui Choiroboskos. Sa
tinl.ftm fi un fenomen care ne sugereaza transformarile la care este supus
Imuifi numele zeului get in decursul transmiterii manuscrise: unui dintre
' upli.itii lexiconului ezitase pentru forma numelui - Zalmoxis sau Zamolxis. Or,
onu til insistat asupra diferitelor forme sub care se regaseste zeul get in
•i nh(,iile manuscrise: el e numit Salmoxis la Herodot5; apoi Zalmoxis incepind
i ii I'laton f i continuind cel putin pina in epoca imperiala, iar uneori si dupa
hi HiiMtfi perioada; forma cea mai frecventa era insa in textele bizantine, unde
in r.imoralizeaza, Zamolxis.
I M ) in -os, declinare ion ian a: Strabon (7.3.5 in fine)', cod. H din Lucian (V H 2.17); Plethon
(ext,rase din Strabon 7.3.5 in fine f i 7.3.11); (2) in -eds, afa-zisa „declinare atica” : Strabon
1 7,3,11); Eustafiu (A d D ion. 414, care se inspira din Strabon); (3) f i chiar in -ou : Cosmas
illn Iorusalim, Comm. Greg. Naz. Carm ., PG , 38, col. 677. Vezi f i W. Dindorf, T h G rL , IV,
imiI, 6, s.v. Zalm oxis, idos, ios, eos.
' \ llilgard, G ram m atici Graeci, IV p Leipzig, 1894, pp. 191-198: a) cea a lui Herodian:
|h nl ru nume proprii -is, -id o s ; pentru substantive comune, -is, -os (pp. 194-195 H ilg a rd );
III pu riftii Oros fi Arkadios: pentru nume proprii -is, -os (p. 196 H ilga rd ); c) conform
illnloctului ionian: pentru nume proprii -is, -os (p. 197 H ilgard).
i Им iiingur ms. era cunoscut, din Ferrara (Biblioteca Comunale A riostea I I 155), copiat in
1.136 1337. A l doilea ms., din Florenta, Laurent. 57.47 (inceputul secolului al X lV -lea), a
i"iii identificat de Б. Mioni, „Un lessico inedito di Massimo Planude” , J O B , 32 (4), 1982,
i t 129-138. M ai exista insa fi un al treilea ms., pe care 1-am identificat la Biblioteca
I ln(ionalfi a Franêi (R ichelieu): m P a ris . gr. 2650 (a. 1427), foil. 69r-106v, este transmis
un lexicon considerat „anonim” (cf. H. Omont, Inventaire som m aire des manuscrits grecs
./. In Hibliothiique N ationale, III, Paris, 1888, p. 18: „Anonymi lexicon, initio mutilum
i l l ' l l " ; e s t o vorba despre un alt exem plar al lexiconului lui Planudes.
i Mm lm os Planudes, Lex. [inedit], s.v. Zam olxis (Z 4).

ii Ai eoiifi grafio la Hesychios din Alexandria, s.v. Salm oxis (S 119), sau in Schol. Clark.
i In'll. Naz. Carm. (inainte de socolul al X-loa), in ms. Oxon. Bodl. C lark. 12 (secolul al
s lea), Ibl, 173r, in margino.
132 ZALMOXIS DE L A HERODOT L A M IRCEA ELIADE
Soarta acestui lexic ignorat al lui Planudes este infinit mai complexa, caci
unele dintre lucrarile care 1-au folosit, inclusiv pentru lemma Zamolxis, au fost
editate. Pe la 1300, lexiconul planudian a fost integral alfabetizat si imbogaît
de discipolul sau, Manuel Moschopoulos, autor §i el a numeroase opuscule
gramaticale, in Sylloge vocum A ttica ru m 1. Aceeasi notita despre zeul get se
regaseste, ulterior, intr-un extras de natura lexicografica transcris intr-un
codex miscellaneus din Darmstadt (de la sfir§itul secolului al X IV-lea)2. Dar
lantul transmiterii nu se termina aici. Umanistul Varinus Phavorinus Camers,
benedictin italian numit in 1512 director (praefectus) al bibliotecii familiei
florentine de Medici, editeaza la Roma marele sau lexicon M agnum ac perutile
D ictionarium (1523)3. Pentru articolul despre Zamolxis, Phavorinus va copia
trei n o tite: cea din Sylloge (Z 1), cea din Suda (Z 18) si cea din Hesychios din
Alexandria (Z 45). in 1543, celebrul copist Konstantinos Paleokappa plasmuieste,
pe baza unor editii, mai ales Suda, о compilatie pe care о atribuie imparatesei
bizantine Eudokia Makrembolitissa, sub numele de Violarium (/onm)4. Aici, in
paragraful Despre Zam olxis, acest falsificator amesteca mai multe informatii
provenind din comentariile lui Eustatiu (Ad Dion. 304) - unde Zalmoxis aparea
drept un „sarlatan get”- , dar §i din Phavorinus/Planudes.
Acelasi Planudes este autorul unei culegeri de extrase diverse (Collectanea),
care incep cu Strabon5. Al §aptelea extras copiaza, cu diferenê minore, textul
strabonian despre Zalmoxis, discipol al lui Pitagora, calator in Egipt $i asociat
la putere de catre rege (7.3.5). Planudes corectase, conform uzajului bizantin,
numele in Zamolxis ; cu toate acestea, modelul de care dispunea pentru textul
lui Strabon, Paris, gr. 1393 (C), prezenta forma mai veche Zalm oxis. Probabil
tocmai datorita bunei sale cunoa^teri a textului strabonian se explica prezenta
unei notice consacrate lui Zalmoxis in lexiconul sau inca inedit, despre care am
vorbit mai sus.
Un alt extras strabonian, la mijlocul secolului al XV-lea, ii apartine lui
Georgios Gemistos Plethon (cca 1355/1360-1452), erudit neoplatonician din
M istra (in Peloponez). in manuscrisul sau autograf M arcianus gr. 379, au fost
rejpnute mai multe pasaje despre geti, indeosebi despre Zalm oxis; Dekinais
1. Manuel Moschopoulos, S y llo g e v ocu m a ttic a ru m , s.v. Z a m o lx is (Z 1).

2. In 1818, F.W. Sturz publica, dupa redactia lui Werfer, extrase din el, ca apendice la E ty m o lo
g icu m Graecae L in g u a e G u d ia n u m , Leipzig, 1818, coll. 631-642. I n lem m a pentru Zamolxis,
compilatorul folosise S y llo g e a lui Moschopoulos: D a rm s ta d t m iscell. g r . 2773, fol. 116r •
E ty m o lo g ic u m G raecae L in g u a e G u d ia n u m , col. 636.
3. Lexiconul: Varinus Phavorinus Camers, M a g n u m ac p e ru tile D ic tio n a riu m , 1523, Roma ;
15382, B asel; versiune augmentata, 1712, Venecia. D rept surse, el utiliza edifiile princepa
pentru Hesychios (1514, aldina, Musurus), M a g n u m (1499, Calliergi), S u d a (princepM,
1499, M ilan o; sau 1515, aldina), ca f i mss. pentru G u d ia n u m , Etym . Sym eonis, Ps.-Zonarmi
§i о pletora de alte lucrari gramaticale, inclusiv Sylloge vocum a ttica ru m a lui Moschopouloa.
4. Ps.-Eudocia, V io l. 412 ( P e r i Z a m o lx id o s ) ; ed. I. Flach, E u d o cia e A u gu s ta e V io la r iu m ,
Leipzig, 1880, p. 304. Vezi J.F. Kindstrand, s.v. E u d o c ia et P s e u d o -E u d o c ia (E 96), D P h A ,
III, 2000, pp. 289-290.
5. E. Piccolomini, „Intorno ai C ollecta n ea di Massimo Planudo” , H E I C , 2, 1874, pp. 101-117 ;
Л. Diller, „Codices Plnnudei” , B y zZ , 37, 1937, pp. 206-301
LEG END A LU I ZALMOXIS IN SPAr(MUL LITE R AR GREC 133
mil,o in fa ^ a t drept aner sophistes, in loc de goes, intr-un sens la fel de ironic.
I’lothon corecteaza adesea textul lui Strabon, mai ales pentru nume proprii, §i
iimoreaza chiar о glosa despre vegetarianismul getilor. Acelasi erudit, intr-o
uinîe funebra compusa in 1450 pentru mama ultimului imparat al Bizantului,
шпфпеа ca doctrina nemuririi sufletului era comuna iberilor, celtilor, hyrca-
ulimilor, tracilor, grecilor, romanilor, egiptenilor, mezilor, indienilor; in cazul
I rncilor, trebuie sa fie vorba de о aluzie la Zalmoxis. §tim, de altfel, ca Zoroastru
i magii sint figurile de predilectie ale lui Plethon, care se intereseaza de
„umcolele caldeene” . Interesul sau pentru toate doctrinele, fie ele antice, barbare
ни contemporane, este coerent: daca pentru Kedrenos, Mahomet este un profet
icinos (pseudoprophetes), pentru Plethon este un legiuitor (nomothetes)1.
Trebuie reamintit ca toate aceste surse bizantine inedite, de diverse facturi
i Inxicoane, culegeri gramaticale, extrase), nu aduc, in fond, nicio alta informaîe
i ll,orica” despre Zalmoxis. In schimb, si este important sa insistam asupra
и i nt.ui punct, ele ne ajuta sa inêlegem mai bine inlantuirea de traditii literare
i п т il privesc, ca si motivatiile utilizarilor pe care le suscita. Zalmoxis apare
in hi iji in citeva exercitii literare, care se explica prin utilizarea unor modele si
hi no antice. Un astfel de exemplu este discursul Contra lu i Bagoas, dupa
I IliV, compus de Nikephoros Basilakes, profesor §i orator, teolog si panegirist,
I isi gramatic. In aceasta declamatie judiciara, putem observa admiratia sa
I» i i I i i i Lucian din Samosata, intr-o epoca in care se vorbeste chiar despre о
iinmijtere a lui Lucian” . Intr-un pasaj sarcastic, Zamolxis si Akinakes apar
ilinpt, divinitati, ca un ecou sigur din dialogul S citu l2. Tot in secolul al Xll-lea,
mil о parodie inspirata din Lucian, dupa cum о arata pina si titlul, Anaharsis (sau
\nnnias), redactata poate de Niketas Eugenianos, e vorba de tenebrele cartilor
Ih i Zoroastru si Zamolxis, intr-o succesiune care mai cuprinde neamul infam al
г Ipi,on ilor, misterele astronomiei, cavernele si labirinturile lui Trophonios3.
I и Eimtaîu din Salonic, in operele datind de dinainte de 1175 (cind devine
iiplMcnp), religiozitatea getilor §i exemplul lui Zalmoxis, legat adesea de Pitagora,
iipm do mai multe ori in comentariile la Homer §i la poemul geografic al lui
i MmiyHios Periegetul, ilustrind о eruditie si un gust pentru detalii impresionante4.
| IMol,lion, M a r c .g r . 379, foil. 30v-31r [Strabon 7.3.3], 31v-32r [7.3.4], 32 " [7.3.5], 33" [7.3.11];
I iiiu/atio fu n . H elenae P a la e o l., P G , 60, 958 AB. In general, vezi C.M. Woodhouse, George
ipOrfou).
i Irmistos Pleth on . The La st o f the H ellenes , Oxford, 1986 (p. 66, se gindise la tracii Eumolpos
Nlltnphoros Basilakes, Ado. B a go a m 17 (ecou din Lucian, S cy th a 4); A. Garzya, „Un lettre
In milieu du XII" в1ёс1е: Nicephore Basilakes” , R E S E E , 8, 1970, pp. 611-621.
| INllioLiiH Eugenianos], A n a ch a rs is pp. 220-221 Christidis.
| I им1,|фи, A d II. 479 (4.330), citat din Herodot 4.95 despre Pitagora, „intelept care nu-i
,11illm cei mai pu(;in infelepti dintre greci” ; A d I I . 916 (13.2), vegetarianism ul celor numiî
pioijl" ip ul „color ce paêsc in fum” (cf. Strabon 7.3.3, C. 296); A d Odyss. 1615 (9.65),
Mn[ll мпсгШсй iji benchetuiesc lafuneralii, ca î cum mortul s-ar reintoarce, dupa invatatura
lui Znmolxis, anterior lui Pitagora (noti(a deriva probabil d in E ty m . M a g n u m )', A d Odyss.
I /II 1(11,592), catabazele lui Zamolxis §i Pitagora (folosind acela§i lexicon si citindu-1 pe
inliiiile, E l. 59-60). In comontariul la Dionysios, Eustafiu combing mai multe extrase din
I li i iidol, (4.93-96), Strabon (carton a VII a), ^tofan din B izan( (s.v. G e tia ) §i chiar din
ini|irtrnlul lulinn (Coes. 327 CD),
Daca reluam periodizarea literaturii bizantine propusa de Alexander Kazhdan1,

ne dam seama ca utilizarile lui Zalmoxis in cadrul acestor tradiîi se inscriu in
acelaî sens:
a) epoca antica tirzie (secolul al IV-lea - mijlocul secolului al VTI-lea), cind
educatia de tip clasic continua. In aceasta perioada, numarul surselor pentru
Zalmoxis ramine extrem de ridicat, desi acest fenomen îne mai degraba de
о reutilizare a unor tradiîi anterioare;
b) a§a-numita „epoca obscura” (mijlocul secolului al VH-lea - mijlocul secolului
al IX-lea), caracterizata printr-o restringere drastica a creativitatii inte-
lectuale in toate sectoarele2. in mod similar, cunoa§tem acum foarte putine
surse pentru Zalmoxis, iar confuziile comentatorilor poemelor lui Grigore
din Nazianz, care-1 identified pe Zalmoxis cu Abaris, sint cum nu se poate
mai sugestive in aceasta p rivin ta;
c) dupa aceasta „Dark A ge” (secolele V II-V III) si criza iconoclasta, asistam la
о concentrare a puterii, elitelor si mijloacelor culturale la Constantinopol,
care explica Renasterea bizantina sau, dupa Paul Lemerle, epoca enciclo-
pedismului (mijlocul secolului al IX-lea - inceputul secolului al Xl-lea). Ea
se caracterizeaza prin te n d in g de a ordona totul, determinind publicarea
de diverse tratate, transliterarea textelor, acumularea in toate domeniile,
organizarea traditiilor culturale proprii si redactarea unor lucrari de siste-
matizare (fenomen perceptibil in cazul patriarhului Photios si al lucrarii
lexicografice Suda). in aceasta epoca, nu e surprinzator ca numaram men-
îunile cele mai numeroase ale lui Zalmoxis intr-o varietate de surse, mai
ales lexicografice si gram aticale;
d) о alta perioada creativa, in secolele X I-XII, cind simpla acumuld’f e face loc
aproprierii mimetice si comentariului. Cazul lui Eustajdu este elocvent: in
intinsa sa opera, Zalmoxis apare de nenumarate ori, de fiecare data pornind
de la texte antice, care sint destul de diferit in terpretate; intr-un spirit
similar se inscriu povestirile parodice ale lui Nikephoros Basilakes si Niketas
Eugenianos, creatii libere pornind de la textul lui Lucian. Dupa aceastil
epoca, urmeaza ultimele secole de inflorire a literaturii bizantine, cind so
inscriu extrasele si lucrarile cu caracter gramatical, in cadrul scolii lui
Maximos Planudes si a discipolului sau Moschopoulos sau, mai tirziu, ecou-
rile transmise de eruditul Plethon, ultimul mare carturar bizantin.
1. A. Kazhdan, L ’eredita antica a Bisanzio, pp. 145-147; cf. §i G. Cavallo, „«Foglie che fremomi
sui rami». Bisanzio e i testi classici”, in I Greci, III^, 2001, pp. 693-628.
2. Cf. B. Hemmerdinger, „La culture grecque classique du VII" mi IX" nioclo", Hyzantion, .44,
1964, pp. 125-133.
Capitolul II
Un nume, mai multe imagini
Пира о trecere in revista a surselor si, mai ales, a traditiilor literare care
vmbosc despre Zalmoxis, atit de diferite in fond, voi intreprinde о prezentare
11 imiticS. a imaginilor care compun figura sa legendara, intr-o perspective
11 imiiversala a motivelor care о anima. De-a lungul acestui parcurs, legenda lui
nlmoxis va fi comparata, in mod constant, cu alte exemple de inêlepti barbari
11ili' I'iguri prestigioase ale tradiîei grecesti, punctind atit similaritaîle, cit §i
ilH'nrunfele, uneori semnificative. Ce loc ocupa, in realitate, Zalmoxis in cadrul
11 mliîei grecesti despre intelepîi barbari? Care este interesul real pentru
sa de-a lungul Antichitaîi si in mostenirea bizantina?
III. Invatatura si calatoriile unui pitagorician barbar
Imi tic. iuea canonica a lui Zalmoxis, care revine constant in sursele literare, e
i mi do sclav (doulos, uneori oiketes) si, mai rar, de „slujitor” (therapon), dar §i
'I' 'liHcipol ( mathetes, gnorim os) al lui Pitagora1. Dupa ce deprinde doctrina
i 111111 uIui sau, el se reintoarce la geti - sursele fac uneori aluzie la eliberarea
>1 miole chiar la о fuga - , pentru a le transmite doctrina pitagoriciana. Cum
••i n do u^teptat, caracterul xnvataturii pe care о profeseaza se schimba de la о
i piii'il la alta, in functie de interesele autorilor care-1 mentioneaza: la Herodot
' * i*i lui de doctrina nemuririi, dezvaluita in timpul ospetelor cu concetatenii de
и ;i mi epoca elenistica, in calitate de legislator §i profet, Zalmoxis e asociat
I i l l Hcluv: d ou los, d ou leu ein (Herodot 4.95-96; Strabon 7.3.5; Lucian, Deor. Cone. 9; Celsus
In <)ri|;on, C. C elsu m 2.55 [si P. Cair. 88747 p. 123 S ch erer]; Diogene Laer|iu 8.2; H ipolit
illn Itoma, R e f. 1.25.1; Dionysophanes, F G r H is t 856 F 1, la Porfir, V P 15; Iamblichos,
/>V P XXX, 173; Hesychios din M ilet, O n o m . 686; Hesychios din Alexandria, s.v. Z a lm o x is
i lb); Schol. P lat. Resp . X 600 В ; E tym ologika bizantine, s.v. Z a m o lx is ; S uda, s.v. P y th a g ora s ;
КинЦфи, A d D io n . 304); (2) sclav, oiketes (Favorinus F 99 Barigazzi, la Stobaios 4.19.43;
111pulit din Roma, R ef. 1.2.17; Chiril din Alexandria, C. l u i. V I 208 A u bert); (3) servitor,
die т р о п (Knoa din Gaza, T h e o p h r., p. 34 Colonna); (4) sclav fugar, drapetes (Lucian,
Jnpp, 'lYag. 42); (5) sclav nfiscut in ensft, o ik o trip s (Origen, C. C elsu m 3.54; P h ilo c a lia
Ih ig tm is 18.24). D iscipol: m athetes (lApollonios din Tyanal> E pp. A p o ll. 28; H ipolit din
Itniim, Ref. 1,2.17); gnorimoa (O lom onl din Alexandria, S tro m . 4.8.57.2).

Capit I Continuare de La Pg.58

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capit I Continuare de La Pg.58

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

58 ZALM OXIS DE LA HERODOT LA M IRC EA ELIADE

Acest pasaj din Charmides despre Zalmoxis §i desdntecul atribuit medicului

propus sa vedem a id existenta a doua mijloace terapeutice de mostenire

cumpatarea in sufletul uman1, Acest descintec este vindecator, de aceasta data,

I )<^i practici grece^ti ale terapiei tradi^ionale, epoidai sint, de asemenea,

atinge apogeul concomitent in literatura patristica §i in scrierile Antichita^ii

1.3. Dezvoltarea elenistica a legendei: ecouri si paradigme

1. Platon, Phaedr. 275 B.

inlniiNcule; totusi, fostul discipol al lui Isocrate trebuie sa fi povestit despre

I Teopomp, F G rH is t 115 F 2 (A n tia ttic . 104, 16 Bekker). Kakobios va deveni curind un

atinge apogeul concomitent in literatura patristicd §i in scrierile Antichita^ii

1.3. Dezvoltarea elenistica a legendei: ecouri si paradigme

minuscule; totusi, fostul discipol al lui Isocrate trebuie sa fi povestit despre

I Teopomp, F G r H is t 115 F 2 (A n t ia t t ic . 104, 16 Bekker). K a k ob io s va deveni curind un

ecuatia Zalmoxis/Cronos - provenind, cu siguranta, din Mnaseas, care nu e

e vorba de divinitati), in trig a ; cum nu gasirn nicaieri vreo referinta la о Hestie

Strabon ajunge sa vorbeasca despre geti in cartea a V II-а, a carei redactare

I Vozi M. Laffranque, P ose id on io s d A p a m ee . E ssa i de m ise au p o in t, Paris, 1964; K. Clark,

criticii literare si mitologice, ale filozofiei, topografiei si etnologiei1. Raportind

1. Poseidonios F G r H is t 87 F 104 = F 45 Theiler = F 277 a Edelstein-Kidd (Strabon 7.3.3, C.

rniepei la traci - care a devenit un adevarat topos al modernilor eu prefer

I’oseidonios credea ca aceste categorii erau, de fapt, cei numiti de catre

1. Menandru, FF 794-795 Korte-Thierfelder. Vezi recent Z. Petre, „Polygam ie ou ascese?

ereticii, cu scopul de a le intdri diforun^a §:i identitatea in raport cu restul

forma indigena Dekinais, pe deplin autontificata de documentele invocate mai

Abordind istoria recenta a ge^ilor (eis hemas), Strabon explica formarea

nop^ilor cu citiva dintre adeptii sai, desfasurindu-si cercetarile despre stiin^a

iloua categorii la parti si desemnarea regilor amintesc, in mod curios, de о infor-

'limentat afirma^iile lui Casiodor si lordanes), inclusiv despre Dekinais. Din

I Hl.rabon 11.9.3 (C. 515) (Poseidonios, F G r H is t 87 F 71 = F 282 Edelstein-Kidd). Putin

1.4. Zalmoxis in a Doua Sofistica

1. Z. Petre, P ra ctica , p. 170.

H|H<cial genii’’, atribuindu-le pe nedrept obiceiurile care la Herodot sint, de fapt,

o mare parte a corpusului epistolar - sau, cel pu^in, ca un exemplu de exercitiu

1. R.J. Penella, T h e L e tte rs ..., p. 25 n. 92. Filozoful ca om liber:'1[Apollonios din Tyana|,

I ’Idsmuitd sau autentica, dar in ambele cazuri un exercitiu literar, scrisoarea

i Dion Chrysostomul, O r. 36.1 (= F G r H is t 707 T 4).

11)71, 430 yi H M D II 133); nu e vorba doci de nicio tnrudirq cu retorul.

casatoria fiicei regelui Gudila, pe nume Medopa, cu Filip al II-lea, cum

mai probabil ca tratamentul ge^ilor sa fi fost sim ilar: un indiciu pre^ios e

1. Favorinus F 99 Barigazzi (= Stobaios 4.19.43); vezi A. Barigazzi, Favorino di Arelate.

Atena de un cult eroic, in urma izbavirii orasului de о epidemie. Mai mult,

La inceputul lucrarii, Celsus se folosise de fic^iunea literara a unui evreu

M. Fedou, C hristianism e et religions paiennes dans le Contre Celse d ’Origene, Paris,

In zaruri cu Dem etra» in Hades §i reveni си «u n dar prim.it de la ea, un §tergar

e plina de contradic^ii: ei refuzS sS impSrtS^eascS credinta greacS in eroi

I f). Sclavul-discipol din „Romanul lui Pitagora”

■" iг no e ilustrata de naratiuni semiistorice si semiromanesti, in care figura

i I Л, Philip, „The Biographical Tradition-Pythagoras” , T A P h A , 90, 1959, pp. 185-194;

Hermippos, mereu ironic fata de Pitagora, il prezinta ca pe un impostor care

1. Hermippos din Smirna, F G r H is tC o n t 1026 F 24 = F 21 W. (Diogene Laerlpu 8.41). C om .:

1. Sofocle, E l. 59-64; S ch o l. S op h o cl. E l. 62 [si S u d a , s.v. ede ( Ё 88)]; Eustatiu, A d Odyss.

m eritata; dimpotriva, mulî inocenî sint salvaî in extremis, cind orice

1. Photius, B ib l., cod. 166, 111 b-112 a.

Iii (.u Hoarelui (semn judecat ca divin). Mnesarchos se insarcineaza cu cresterea

I I'orfir, V P 10 si 13. K. Reyhl vorbesc de 0 aretalogie a lui Astraios (A n to n io s D iogenes...,

1. H ipolit din Roma, R e f. 1.2.17 si 1.25.1 (D G , pp. 558 si 574); A. Delatte, E s s a i s u r la

I Cnpitolele 14-15: H. Jager, D ie Q uellen d es P o rp h y rie s in se in e r P yth a g o ra s-B io g ra p h ie ,

{Peri tou Pythagorikou biou)1, privefte biografia lui Pitagora. Iamblichos nu

*i *11inntil. Iamblichos ofera о alta „dovada”, amintind ca barbarii (precum celtii

1.6. „Bunul b arb ar” si „omul divin”

Personaj de biografii, Zalmoxis apare §i in alte tipuri de produc^ii literare, in

LEGENDA LU I ZALMOXIS I n SPA^IU L LITE R AR GREC 113

( Ion polimorf, apologetica cre^tina trece de la piedoarie, realA sau fictiva, la

i 11inntil. Iamblichos ofera о alta „dovada”, amintind ca barbarii (precum celtii