Sunteți pe pagina 1din 4

ELABORAREA METODICĂ № 3

TEMA: Proteza parțial mobilizabilă scheletată. Elementele speciale de


menținere, sprijin și stabilizare. Caracteristica.

1. Sistemele directe de menținere, sprijin și stabilizare.

Sistemele directe sunt croșetele și sistemele speciale.


Croșetele sunt elemente componente ale scheletului metalic care se fixează pe
dinții stâlpi. Se pot ancora rigid, semilabil sau labil, au construcție diversă și sunt
concepute pentru diferite situații clinice.
Sistemele speciale sunt dispozitive mecanice complexe alcătuite din două
componente: una fixată la dinții stâlpi, alta la proteza scheletată. Mișcarea
componentelor una față de alta poate fi limitată sau liberă. În dependență de aceasta
presiunile masticatoare pot fi repartizate pe câmpul protetic: dento-parodontal,
muco-osos sau mixt.
(vezi p. 5)

2. Legătura PPMS cu dinții stîlpi.

Legătura cu dinții stâlpi se efectuează prin intermediul elementelor de ancorare,


menținere și stabilizare care sunt cu acțiune directă (croșete sau sisteme speciale) sau
indirectă (mijloace antibasculante). Aceste elemente asigură stabilitatea ei statică și
dinamică pe câmpul protetic în cele trei planuri: vertical, transversal, sagital.
Legătura poate fi rigidă, semilabilă și labilă, în dependență de tipul conectorului
secundar/element speial utilizat. Astfel poate fi repartizată preluarea presunii
masticatorii între suportul dento-parodontal și cel muco-osos.

3. Dispozitivele intracoronare.

Sunt componentele fixe ale sistemelor speciale care se cimentează pe dintele stâlp.
Ele reprezintă matricea în formă de lăcaș în care culisează patricea solidarizată la
scheletul metalic. În secțiune transversală are un contur similar patricei. Pot fi în formă
de incrustație care se cimentează în cavitatea preparată în coroana dintelui natural sau
poate fi în formă de coroană artificială prevăzută cu lăcaș. De obicei lăcașul este
poziționat pe suprafața proximală sau orală a dintelui stâlp. Poate avea forma de litera
T, H, Y sau cilindrică, ovală, trapezoidă. Sunt confecționate industrial sau sunt
modelate în laborator prin picurare de ceară sau se adaptează elemente prefabricate,
apoi se toarnă.

4. Mijloacele extracoronare.
Sunt componentele fixe ale sistemelor speciale care se cimentează pe dintele stâlp.
Ele reprezintă patricea în formă de lăcaș care culisează în matricea solidarizată la
scheletul metalic. În secțiune transversală are un contur similar matricei. Poate fi o
componentă mică care se fixează prin cimentare la dintele stâlp pe suprafața
proximală sau turnată împreună cu coroana de înveliș care acoperă dintele stâlp.
Poate avea forma de litera T, H, Y sau cilindrică, ovală, trapezoidă. Sunt confecționate
industrial sau sunt modelate în laborator prin picurare de ceară sau se adaptează
elemente prefabricate, apoi se toarnă.

5. Sistemele speciale.Caracteristica.

Prezintă dispozitive mecanice complexe alcătuite din două componente: una fixată
la dinții stâlpi și alta fixată la scheletul metalic. Mai întâi se confecționează piesele
dentare fixe cu partea componentă specială apoi se realizează scheletul metalic. Sunt
mai multe tipuri de sisteme speciale (clasificarea mai jos).
 asigură sprijinul protezei (opune rezistență mișcării protezei spre țesuturile
câmpului protetic);
 mențin proteza pe câmpul protetic (opune rezistență mișcării de la câmpul
protetic);
 stabilizarea protezei (previne mișcările orizontale);
 fixarea protezei (previne mișcările dintelui stâlp de la proteză și mișcările
protezei de la dintele stâlp [!!!]);
 trebuie să fie pasive în statică (repaus) și active numai în dinamică (funcție)
pentru a se opune mobilizării;
 au dimensiuni reduse;
 sunt fizionomice;
 sunt bine tolerate de pacienți;
 dintele stâlp trebuie să aibă o înălțime de minim 6 mm.

Culise: sunt alcătuite din două părți: una realizată pe suprafața proximală sau orală
a microprotezei iar cealaltă inclusă în scheletul metalic; culisele fixate de piesa dentară
fixă pot fi în formă de litera T, H, Y sau cilindrică, ovală, trapezoidă; partea inclusă în
schelet pătrunde în interiorul culisei realizate în proteza fixă sau o cuprinde având
aceeași formă în secțiune transversală. Menținerea protezei se datorează fricțiunii
care se realizează între aceste două părți ce culisează cu o mare precizie una în alta.
Deplasarea acestora una față de alta poate fi limitată complet, parțial sau poate fi
liberă. În dependență de aceasta pot fi repartizate presiunile masticatoare pe câmpul
protetic (dento-parodontal, muco-osos sau mixt);
Avantaje: se opun deplasării protezelor, sunt invizibile (estetic) și sunt bine tolerate
de pacienți, îmbunătățesc funcția protezelor din toate punctele de vedere,
imobilizează dinții plasați în planuri diferite.
Telescoape: un sistem constituit din cape cilindrice sau cilindro-conice cementate
pe dinții stâlpi și coroane de înveliș care restabilesc forma anatomică a dintelui stâlp
fiind solidarizat în șaua protezei scheletate; Are o suprafață mare de fricțiune, ceea ce-
i conferă o menținere și stabilizare mai bună. Pot fi utilizate atât pentru sprijinul
dento-parodontal cât și mixt.
Capsele: sunt formate din două părți: matrice și patrice. Patricea poate avea forma
cilindrică sau sferică și se cimentează pe bontul radicular; matricea face parte din
scheletul metalic și se adaptează la patrice având aceeași formă.
Indicat pe dinții cu distrucții masive.
Bare cu călăreți: două componente: o bară care se fixează la coroanele sau la
dispozitivele radiculare ale dinților stâlpi; are dimensiune de 1,5-4 mm, formă
rotundă/ovoidală/dreptunghiulară, repetă forma curburii apofizei alveolare și este
distanțată de aceasta cu 1-2 mm; gutiera (călăreț) este o copie de formă și dimensiuni
externe ale barei, poate avea contact intim cu bara la polul ei superior (sistem rigid)
(suport dento-parodontal) sau poate fi situat la distanță (dependentă de reziliența
mucoasei), realizând suport mixt.
Indicate în edentații frontale, laterale și subtotale atunci când înălțimea câmpului
protetic permite plasarea barei, gutierei și dinților artificiali.
Au aspect fizionomic optim și sunt bine tolerate de pacienți.
Disjunctoare de forță: (sisteme articulare) sunt dispozitive care permit mișcarea
șeii protezei față de dinții ancoră (stâlpi); se împart în amortizori și balamale.
 Șaua poate fi separată de elementele de ancorare printr-o bandă mucozală;
 pe dintele stâlp poate fi fixată o bară care la vârf are un dispozitiv rotund iar în
șa sunt plăci lamelate transversal sau sagital;
 șaua poate fi unită de croșet prin intermediul unei balamale (clasa I, II Kennedy
la mandibulă).

6. Clasificarea sistemelor speciale.

După poziția pe dinții stâlpi:


 intracoronare
 extracoronare

După cum transmit presiunea masticatoare:


 rigide (suport dento-parodontal)
 semilabile (suport mixt)
 labile (suport muco-osos)

După metoda de confecționare:


 precise (confecționate industrial cu exactitate mare)
 semiprecise (machetele din material termoplastic se schimbă în aliaj în condiții
de laborator)
După particularitățile constructive: pot fi simple și complexe:
 culise
 telescoape
 capse
 bare cu călăreți
 disjunctori de forțe

7. Avantajele sistemelor speciale.

 au dimensiuni reduse;
 sunt fizionomice;
 sunt bine tolerate de pacienți;

8.Dezavantajele sistemelor speciale.


 sunt scumpe
 necesitatea preparării dinților stâlpi
 amortizoarele se uzează