SISTEMUL POLITIC

1. Aspecte de ordin general

2. Structura sistemului politic

1. Aspecte de ordin general

Sistemul politic se înscrie în sfera de cuprindere a politologiei - care este
considerată a fi ştiinţa despre politică.
Politica (gr. polis - cetate) - activitate de guvernare a societăţii prin decizii
prin care se asigură direcţionarea dezvoltării pentru atingerea unor obiective,
mobilizarea şi alocarea resurselor necesare, stabilitatea socială, reglarea
raporturilor unui stat cu mediul internaţional.
Ştiinţa politică - disciplină ştiinţifică consacrată studiului fenomenelor
politice, descrierii şi analizei sistemelor politice şi a comportamentului politic.
Sistem politic - ansamblul stabil de raporturi şi roluri sociale
instituţionalizate care asigură exercitarea puterii (autorităţii) asupra societăţii în
întregul ei.
Societatea nu este sinonimă cu sistemul social, ci este o totalitate
complexă ce ia naştere ca urmare a interacţiunii diferitelor sisteme sociale (mediu -
scenă).
Sistemul politic, în viziunea lui Jean William Lapierre - este "ansamblul
proceselor de decizie care vizează totalitatea unei societăţi globale" (în lucrarea
Analiza sistemelor politice) sau "un sistem politic produce decizii obligatorii pentru
orice societate globală."
Sistemele de activitate socială formează împreună condiţiile universale
de existenţă a societăţii umane.
Sistemele de activitate socială sunt considerate a fi:
- sistemul politic - ansamblul proceselor prin care se reglementează
raporturile sociale;
- sistemul economic - ansamblul proceselor prin care îşi produce şi
schimbă bunurile;
- sistemul ecologic - ansamblul proceselor prin care îşi amenajează spaţiul,
combinat cu alte specii vii;
- sistemul biosocial - ansamblul proceselor prin care o populaţie umană se
menţine în viaţă şi se reproduce;
- sistemul cultural - ansamblul proceselor prin care membrii societăţii
comunică unii cu alţii;
- sistemul social.
 2. Structura sistemului politic

2.1. Noţiuni introductive

Politologia a acordat o atenţie deosebită sistemului politic în care natura

sistemului politic, a raporturilor politice, evoluţia lor actuală, reprezintă teme de
interes pentru analiza politică.
Situaţia politică este - după şcoala politologică franceză - un ansamblu de
date ce condiţionează enunţul şi soluţia unei probleme. Ea este condiţionată de o
serie de factori şi împrejurări, cum ar fi:
- mediul luptei politice;
- gradul de politizare a unei situaţii de fapt;
- conştientizarea acestei realităţi;
- dinamica procesului de politizare etc.
Situaţia politică se distinge prin anumite componente specifice de
recunoaştere, cum ar fi:
- problema politică "la ordinea zilei";
- raportul de forţe care pune în cauză problema respectivă;
- metode tehnice (instrumente) ce fac posibilă rezolvarea problemei.
De reţinut că în descifrarea situaţiei politice un rol important revine
cunoaşterii structurii şi ierarhiei forţelor politice care se confruntă, a obiectivelor
urmărite în evaluarea corectă a doctrinelor şi ideologiilor pe care le animă.
Societatea, în ansamblul său - din perspectivă sistemică - poate fi
considerată ca un sistem macrosocial alcătuit dintr-un ansamblu de elemente
aflate în conexiune şi interacţiune reciprocă, având drept scop crearea bunurilor
materiale şi spirituale necesare existenţei şi dezvoltării.
În interiorul acestui sistem funcţionează o diversitate de subsisteme, care
luate în parte, acţionează de sine stătător.
Sistemul politic reprezintă un subsistem al sistemului social global şi
cuprinde concepţiile politice, instituţiile politice şi relaţiile politice prin care se asigură
organizarea şi conducerea de ansamblu a societăţii, funcţionalitatea ei. Ca parte a
sistemului social global, sistemul politic se află în strânsă inteacţiune cu celelalte
subsisteme, slujind atât sociatatea în ansamblul său, cât şi fiecare subsistem în
parte.
Instituţiile politice reprezintă o componentă de bază a sistemului politic,
care indică gradul de organizare politică a societăţii la un moment dat, şi cuprind:
- statul;
- partidele politice;
- grupurile de presiune.
 Relaţiile politice reprezintă acele raporturi care se stabilesc între diferite
categorii şi grupuri sociale prin care se coordonează şi asigură acţiuni ce vizează
satisfacerea intereselor în raport cu puterea politică. Exemplu: relaţii între grupuri
de indivizi, între partide şi organizaţii politice, între acestea şi puterea politică, între
naţiune şi naţionalităţi (interetnice) etc.
Performanţa socială a sistemului politic este dedusă din modul în care
instituţiile politice, prin deciziile lor, fac faţă cerinţelor ce vin din mediul intern,
intrasocietal (sistemul economic, demografic, cultural etc.) şi din partea mediului
extrasocietal, reprezentat de viaţa internaţională.
Funcţiile vitale ale sistemului politic:
- direcţionarea dezvoltării prin decizii ce privesc ansamblul vieţii sociale;
- asigurarea stabilităţii societăţii prin contracararea proceselor de
dezintegrare şi haos social;
- adaptarea dinamică la schimbările din interiorul şi din afara unei societăţi;
- deschiderea faţă de tendinţele de înnoire a structurilor care dau viabilitate
sistemului.
Trăsăturile (capacităţile) sistemului politic:
- reglementarea prin drept şi lege în vederea controlului asupra
comportamentelor indivizilor şi grupurilor sociale;
- mobilizarea efectivă a resurselor umane şi materiale;
- distribuţia-alocarea de bunuri, servicii, onoruri membrilor societăţii în
funcţie de criterii cât mai obiective;
- răspunsul raţional şi operativ la cererile şi presiunile ce se exercită asupra
sistemului.
Pentru a fi viabil, sistemul politic trebuie să fie:
- universal în destinaţia şi funcţiile sale, extinzându-se asupra tuturor
membrilor societăţii;
- coercitiv, fără discriminări, având controlul asupra respectării normelor şi
regulilor;
- legitim şi autoritar, având dreptul de a lua decizii obligatorii pentru toţi,
fiind emanaţia unei opţiuni democratice exprimate.
În funcţie de modul cum reprezintă voinţa şi interesele cetăţenilor,
regimurile politice sunt:
- democratice;
- autoritare.
În raport cu modul de exercitare a puterii, distingem:
- regimul parlamantar-republican sau monarhic - în care parlamentul deţine
un rol preponderent, şeful statului, având un rol nesemnificativ;
 - regimul prezidenţial, preşedintele fiind şi şef al guvernului, fiind aleşi, atât
parlamentul cât şi preşedintele, de către popor;
- regimul semiprezidenţial - o combinată între primele două, presupune un
preşedinte ales prin sufragiu universal, un prim-ministru şi un guvern care răspund
în faţa parlamentului;
- regimul militar - puterea politică este preluată şi exrecitată de către
cadrele militare. În funcţie de împrejurări, regimul poate fi dictatorial sau cu
caracter general democratic;
- regimul unanimitar - propriu sistemelor totalitare - votarea de liste.

2.2. Statul - ca element al sistemului politic

Statul este o instituţie vitală a sistemului politic care îşi exercită autoritatea
suverană asupra unui teritoriu şi a unei populaţii - fiind subiect de drept
internaţional.
Politologic, este considerat un ansamblu de organisme politice,
administrative şi judecătoreşti, prin care se exercită puterea politică în societate, în
cadrul unui anumit teritoriu.

Tipuri de state
După structură - raportul dintre organele sale centrale şi locale
se disting:
- state unitare;
- state federative;
- confederaţii de state.
Statul unitar constituie o comunitate în care puterea centrală dirijează şi
controlează activităţile organelor administrative locale (judeţe, regiuni).
Statul federal este o comunitate de state nesuverane care constituie un
stat central, cu personalitate şi competenţe distincte de cele ale statelor membre.
În statul federal se întâlnesc paralel organe ale puterii şi ordinii de drept federale şi
organe ale puterii de drept ale statelor membre cu delimitări ale competenţelor.
Confederaţiile de state suverane sunt compuse din state membre care îşi
păstrează independenţa în mod integral, competenţele statului federal referindu-se
la luarea unor decizii în comun în domeniul relaţiilor internaţionale.
Funcţiile statului:
- legislativă;
- organizatorică;
- economică;
- socială;
 - administrativă
- de apărare etc.
Statul de drept
Conceptul a fost invocat de Montesquieu în "Spiritul legilor", în care a formulat
celebra cerinţă ca nimeni să nu fie constrâns să facă lucrurile pe care legea nu-l
obligă şi să le facă pe cele pe care legea nu i le îngăduie.
Trăsăturile statului de drept:
- supremaţia legii;
- eligibilitatea organelor puterii de stat;
- pluralismul politic;
- separaţia puterilor în stat;
- delimitarea clară între stat şi partidele politice;
- respectarea drepturilor omului în concordanţă cu reglementările
internaţionale;
- circulaţia liberă a informaţiilor şi persoanelor;
- economie de piaţă funcţională;
- controlul societăţii civile asupra forţelor militare şi al politicii.
Societatea civilă este expresia formelor libere de asociere naţionale,
locale, profesionale ale cetăţenilor - ascoiere care să fie benevole, autentice,
democratice, tolerante şi, în nici un caz, controlate sau manipulate de către partide
sau de către stat.
Trăsături ale societăţii civile:
- varietatea structural-organizatorică a elementelor sale;
- autonomia autentică;
- comportamentul politicos, tolerant şi neviolent;
- simţul civic.
2.3. Partidele politice
Partidul desemnează o grupare relativ organizată şi stabilă care exprimă
sintetic interesele unui grup social, le reprezintă şi le promovează în forme
specifice, luptând pentru cucerirea sau menţinerea puterii politice.
Membrii unui partid trebuie să:
- împărtăşească aceeaşi concepţie ideologică;
- subscrie la un set comun de valori social-politice;
- acţioneze pentru cucerirea puterii şi aplicarea programului propriu de
guvernare.
Trăsăturile partidelor politice:
- caracterul conştient pronunţat (uneşte oameni cu acelaşi crez politic);
- caracterul de grupare socială (servesc interesele unei grupări sociale);
- caracterul istoric (evoluează odată cu societatea).
Funcţiile partidelor politice:
- conştientizarea intereselor unor grupuri de cetăţeni şi atragerea lor la
viaţa politică;
 - organizarea cetăţenilor pe temeiul unor principii şi reguli care concură la
atingerea scopului propus;
- formarea şi pregătirea cadrelor în vederea asigurării calificării pentru
aparatul de stat, pentru a asigura guvernarea;
- asigurarea guvernării prin elaborarea de programe de guvernare;
- menţinerea tonusului luptei politice şi concurenţei de oferte în cadrul
opoziţiei politice.

2.4. Grupurile de presiune

Există în toate sistemele politice, dar nu sunt recunoscute oficial sub
această titulatură decât în S.U.A. Sunt colective de cetăţeni care acţionează
organizat, unit, în vederea realizării unor scopuri comune, politice, economice,
culturale, religioase, morale etc.
Spre deosebire de partidele politice, ce caută explicit să cucerească puterea
politică şi să o exercite, grupurile de presiune nu participă (explicit şi "la lumina zilei")
la lupta pentru cucerirea puterii politice. Ele acţionează indirect asupra puterii,
căutând să influenţeze pe cei ce deţin puterea şi să nu-şi pună proprii oameni în
locul acestora.
Elementul definitoriu al grupului de presiune îl constituie presiunea ca
tactică sau mijloc specific de acţiune politică.
Tipuri de grupuri de presiune:
- sindicatele;
- asociaţiile patronale;
- organizaţiile corporatiste;
- asociaţiile de femei;
- mişcările de tineret;
- asociaţiile unor naţionalităţi;
- academii;
- universităţi;
- biserici;
- organe de presă;
- asociaţii ale intelectualilor etc.
Forme de acţiune:
- presiunea directă asupra organelor puterii;
- presiunea indirectă prin influenţarea şi manipularea opiniei publice, pentru
ca aceasta să acţioneze împotriva puterii politice:
- informarea puterii politice în sensul dorit;
- violenţa (mai rar).
 ANEXA NR. 1

SISTEMUL POLITIC

SISTEMUL POLITIC

CONCEPŢII INSTITUŢII RELAŢII

POLITICE POLITICE POLITICE

• SOCIAL-DEMOCRATE • STATUL • GRUPURI DE INDIVIZI

• NEOLIBERALE • PARTIDELE POLITICE • PARTIDE
• CREŞTINE DEMOCRATE • GRUPURILE DE • NAŢIUNE-NAŢIONALITĂŢI
• AUTORITARE PRESIUNE ETC.
 ANEXA NR. 2

STATUL - CA ELEMENT AL SISTEMULUI POLITIC

TIPURI DE STATE

STATE STATE CONFEDERAŢII

UNITARE FEDERALE DE STATE

• PUTEREA CENTRALĂ • COMUNITATE DE STATE • COMUNITATE DE STATE ÎN

DIRIJEAZĂ ŞI NESUVERANE ÎN CARE CARE STATELE MEMBRE
CONTROLEAZĂ STATUL CENTRAL ARE ÎŞI PĂSTREAZĂ
ORGANELE LOCALE COMPETENŢE DISTINCTE INDEPENDENŢA
FAŢĂ DE STATELE • UNELE DECIZII SE IAU ÎN
MEMBRE COMUN LA NIVEL
CENTRAL