Sunteți pe pagina 1din 27

ADN

De Dennis Kelly
Traducerea Ruxandra Bălașu
Un grup de adolescenți fac o faptă îngrozitoare, după care se panichează. În cele din urmă
mușamalizarea acestui lucru îi unește și aduce armonie în viețile lor destul de incoerente. Care
să fie stimulul care îi face să acționeze cinstit? ADN este o poveste ironică și uneori
amuzantă, dar gravă ca mesaj. O piesă contemporană pentru tineri. (n.a)

Personajele
LEAH și PHIL,
JOHN TATE și DANNY,
RICHARD,
CATHY și BRIAN, și un BĂIAT
Acțiunea se petrece pe o stradă, un câmp/ maidan și o într-o pădure. Numele și genurile
personajelor sunt orientative și pot fi schimbate în funcție de actori.
1.
***
Un cîmp (maidan). LEAH și PHIL mănâncă înghețată.
Leah: La ce te gandești?
Niciun răspuns.
Nu, nu-mi spune. Scuze, a fost așa o tâmpenie din partea mea să...

1
Dar mie poți să-mi spui, știi. Cu mine poți să vorbești. Eu nu o să te judec, orice-ar fi. Adică,
tot ce vrei tu să, știi... eu nu o să, nu...
E vina mea? Nu că aș fi... Adică să știi că nu ar conta neapărat dacă tu nu ai fi, sau nu erai
chiar așa de...
Te gândeai la mine?
Niciun răspuns.
Ceva de bine..? Phil? Sau...
Ce-i? Gen, vorbesc prea mult? Asta e? Că eu vorbesc prea mult și tu stai acolo tăcut și te
gândești, gen „ Leah vorbește prea mult. Aș vrea să mai tacă și ea din gură din când în când”.
Asta e? La asta te gandeai? Că nu știi, nu judeca, pentru că, știi... da... așa e. Uite, recunosc,
recunosc: vorbesc prea mult. Împușcă-mă, Phil! Vorbesc prea mult! Omoară-mă, Phil!
Cheamă poliția, închide-mă, smulge-mi dinții din gură cu un clește ruginit! Vai, vorbesc prea
mult, ce crimă, ce păcat, ce catastrofă absolută, ce idioată, malefică și penibilă. Nici tu nu ești
perfect, Phil! Bine? Na, că am spus-o, nu ești nici tu...
Ești cam... Ești...
Pauză. Ea se așează.
Te dezgust? Nu, te dezgust. Nu, lasă, e în regulă, e ok. Acum nu o să... știi... sau, mă rog, nu e
chiar prăbușirea vieții, sau așa... Aș putea să plec de aici, am și eu prieteni, am prieteni. Adică
prieteni... nu prea am, nu chiar prieteni, dar, dacă aș vrea, aș avea. Dacă... știi tu...
împrejurările potrivite, mă rog, perfecte... Așa că lasă, că nici tu nu ai... nu ești chiar ... Mr.
Popularitate, adică... gen... nu ești.... nu, că ești, dar nu chiar, nu ești, știi... dar nu despre asta
e vorba, nu?
Gen... să nu spui că tu nu ai mai, ca ai..., dar acum e diferit. Pe bune, altfel ar fi jenant pentru
amândoi , pentru că pentru mine e diferit, e diferit, iar că ție ți se rupe. Ba da. Stai așa, acolo,
așa, tot... tu... tot...
Ție nu ți-e frică. Nu te sperie nimic. Gata, am spus-o: mi-e frică. Frică, Phil, frică! Am spus-o
și nu mi-e rușine. Adică îmi e rușine, dar nu de rușinea pe care o simt, Phil, măcar atâta
încredere să ai. Măcar atât, mulțumesc.
Tutror le e frică, nu numai mie.
Pauză.
Dar ne avem unul pe altul. Avem nevoie unul de altul. Așa că nu arunca totul.... Și tu ai tot
atâta nevoie de mine... Nu arunca totul...
La ce te gândești?
Intră Cathy. Pauză.

2
Cathy: Trebuie să vorbim cu voi.
Leah: Rahat.
***
O pădure. JOHN TATE și DANNY
Danny: E groasă.
John Tate: Nu e chiar așa.
Danny: Suntem futuți.
John Tate: Hai ca nu suntem... nu e chiar așa...
Danny: Ba da!
John Tate: Nu, uite ce e... ascultă... chiar trebuie să mă asculți de data asta și trebuie să mă și
crezi. Totul e... totul e în regulă.
Danny: În regulă?!
John Tate: Nu, nu în regulă...Nu chiar în regulă. Mă rog, lucrurile sunt praf, totul e cam...
Bine, da, nu încerc să ascund, e cam dificil...
Danny: Dificil?
John Tate: Da, situația. Dar nici chiar așa. Ce spui tu de fapt, e ceva foarte negativist, iar asta
e... Hei, n-am aranjat eu lucrurile ca lumea, până acum?
Danny: Acum e altceva.
John Tate: Danny, de cine îți e ție frică din școala asta?
Danny: De tine?
John Tate: În afară de mine.
Danny: De nimeni.
John Tate: Păi vezi?
Danny: De Richard, poate.
John Tate: Exact asta zic și eu. De Richard? Îți e frică de Richard, nu? Deci, poți să mergi
pe orice coridor din școală– nu numai pe al lui Richard - orice coridor, știi... și dacă vrei
ceva, e al tău, nu te deranjează nimeni, toți te respectă și tuturor le e frică de tine... Și cine a
reușit toate astea? Nu că mă laud, dar cine a făcut asta?
Danny: Tu.
John Tate: Mulţumesc frumos. Deci, cât de rău poate să fie?...
Danny: Rău. Nu pot să mă amestec în asta. Acum e altceva, John. Cu totul altceva. Acum
lucrurile sunt pe bune.
John Tate: Bine, da. Oarecum.

3
Danny: O să fiu dentist. Dentiștii nu se amestecă în chestii de-astea. Mi-am făcut niște
planuri, John, și asta nu era parte din ele.
John Tate: Da, e puțin mai serioasă treaba, dar hai să nu... pe bune, hai să nu ne inflamăm
prea tare.
Danny: E mort!
John Tate: Da, ok, cinstit, dar..
Danny: Asta nu era parte din plan. Facultatea de Stomatologie, da, dar asta nu! Notele de 10
erau parte din plan, oamenii morți nu. Asta nu e facultatea de stomato. E mort, John.
John Tate: Bine, nu neg! Am zis eu că nu e? Nu, eu...
Danny: E mort.
John Tate: Dar nu tre’s-o tot repeți acum.
Danny: Asta e opusul facultății de stomatologie. E mort.
John Tate: Hopa, iară? Iar o spui? Tocmai te-am rugat...
Danny: Păi dacă e mort, John? E mort, mort, așa că trebuie să o spun, fix cuvântul ăla...
John Tate: Ok, noua regulă: cuvântul ăla e interzis.
Danny: Care, mort?
John Tate: Da.
Danny: Interzis?
John Tate: Da, interzis. Asta e.
Danny: Cum poți să interzici un cuvânt?
John Tate: Ia zi-l. Pauză. Zi-1 să vedem ce se întâmplă. Tăcere. Uite ce e, trebuie să fim
uniți. Trebuie să ne bazăm și să credem în celălalt. Încerc să ajut, încerc să țin lucururile să n-
o ia razna.
Intră RICHARD, împreună cu CATHY, BRIAN. Cathy rânjește, Brian plânge.
Richard: E mort.
John Tate: Ok, asta e... pe bune, deja mă enervez, nu mai folosi cuvântul ăsta.
Richard: Care?
John Tate: Nimeni nu mai pronunță cuvântul ăsta, bine? Nimeni!
Richard: care cuvânt?
Cathy: Asta e o nebunie.
John Tate: Deci știți.
Cathy: Apropos de nebunie. Adică, e și palpitant totuși, nu?
Richard: Care, „ mort”?
John Tate: Nu-l mai spune, Richard, că te...

4
Cathy: Mult mai tare decât viața de zi cu zi.
Richard: Mă ce?
John Tate: o să te...
Richard: Ce?
John Tate: O să te... o să-ți ard una.
Richard: O să-mi arzi una?
John Tate: Da.
Richard: Mie?
John Tate: Da, dacă folosești cuvântul ăla.
Cathy: Adică, nu zic că e o chestie bună, dar într-un fel este.
Danny: Mai taci, Cathy.
Cathy: Tu să taci!
John Tate: Încerc să țin grupul unit. De când am venit la școala asta, tot încerc să țin grupul
unit. Nu e mai bine așa pentru noi? Toți vor să fie ca noi, să vină aici în pădure. Trebuie să ne
ținem pe poziții, nu?
Nimeni nu spune nimic. Richard face un pas în față, ezitând.
Richard: N-ar trebui să mă ameninți pe mine, John.
John Tate: Mă scuzați?
Richard: Doar zic, doar zic. Abia am aterizat, am fost cu ăștia doi. Am venit tocmai de la
școală cu ăsta care se smiorcăie și cu asta care se comportă ca o ciudată, nici nu ajung bine
aici și tu mă ameninți. N-ar trebui să faci asta, John, n-ar trebui.
Pauză.
John Tate: Sau ce?
Richard: Adică?
John Tate: Nu, serios. Sau ce faci? Chiar mă interesează.
Danny: Zicea și el, John.
John Tate: Ce-i, Danny? Ești de partea lui?
Danny: Nu, am zis doar că zicea și el.
Cathy: Taci, Danny.
Danny: Dar taci tu.
John Tate: Nu-i spune lui Cathy să tacă, nu e frumos...
Danny: Dar nu i-am...
Cathy: Ăsta e în tabăra lui Richard.
Danny: Nu-i adevărat!

5
John Tate: Așa e, Danny? Ești în tabăra lui Richard?
Danny: Nu –
Cathy: Ba e.
Richard: Cum adică e în tabăra mea, nu există...
John Tate: Ce, ai și tu o tabără acum?
Richard: Nu, nu, nu am nicio...
John Tate: Că ar fi puțin cam... Hm, ai așa ceva?
Danny: John, eu nu sunt...
John Tate: Că dacă ai o tabără, înseamnă că nu ești de partea mea și dacă nu ești de partea
mea, înseamnă că te poziționezi împotriva mea și eu credeam că am trecut de prostiile astea.
Richard: Am trecut, am trecut.
John Tate: Credeam că acum suntem tovarăși.
Richard: Păi suntem, suntem tovarăși acum.
John Tate: Așa... și dacă eu și Richard suntem acum tovarăși, Danny, înseamnă că tu ești
doar în tabăra ta, ceea ce, ca să fiu sincer, e foarte cretin și periculos.
Danny: Dar ai înțeles greșit, nu așa...
John Tate: Ești de partea mea?
Danny: Da, sunt de partea ta!
John Tate: Ceea ce înseamnă că vrei să...?
Danny: Vreau să stau calm, vreau să îmi țin gura, exact ca tine. Ai dreptate, John. Ai dreptate.
John Tate: Așa că tu, despre ce căcat vorbești acolo, Cathy?
Cathy: Ziceam că...
John Tate: Tu ești de partea mea? Cu Richard și Danny? Ești de partea noastră, Cathy?
Cathy: Da.
John Tate: Bun. Danny?
Danny: Da.
John Tate: Tu ești de partea noastră, Danny?
Danny: Da, John. Sunt.
John Tate: Ești convins?
Danny: Da, John.
John Tate: Ai mai rămas tu, Brian, rahat mic și smiorcăit.
Brian se oprește din plâns. Se uită în sus.
Brian: Eu cred că ar trebui să spunem cuiva.
John se indreaptă către Brian. Intră LEAH și PHIL. Phil bea o Cola.

6
John se oprește în loc. Se întoarce de unde a venit.
John Tate: Toata treaba asta mi se pare super stresantă, știti? E un mare stres pe mine, n-ar
trebui să puneți toată presiunea asta pe mine.
LEAH vine în față.
Leah: John, trebuie să spun că noi nu am făcut nimic. Asta în primul rând, John. Dar dacă am
fi făcut ceva, ceea ce nu am făcut, atunci am fi făcut împreună. Orice-am fi făcut, am făcut
noi, și eu și Phil, nu a fost numai Phil, dacă la asta te gândeai. Dacă te gândeai că a fost numai
el, singur, fără mine... ei bine nu e așa, suntem complet... și eu sunt la fel de responsabilă ca și
Phil, dar nu s-a întâmplat nimic, pentru că...
John Tate îi pune un deget pe buze. Ea tace.
John Tate: Le-ai spus?
Richard: Nu.
John Tate: Grozav! Mai e ceva ce trebuie să fac tot eu?
Cathy: Deci vrei să le spunem noi, atunci?
John Tate: Da, vă rog.
Ia degetul de pe buzele lui Leah.
Richard: E vorba despre Adam. E... Deci, doar ne distram și noi, nu-i așa? Eram toți un pic,
știți... Îl știți pe Adam cum e, deci eram ceva, gen... făceam mișto de el, ceva de genul. Știți
cum e, cu el care tot vrea să se bage în seamă...
Cathy: Să facă și el parte...
Richard: Da, să facă și el parte din... da, da. Deci, eram pe glumă, râdeam...
Cathy: Cu el
Richard: Da, cu el... adică noi râdem, râde și el și să vedem până unde merge... L-am făcut să
mănânce niște fruze.
Cathy: Unele enorme, frunze murdare de pe jos, le-a înghițit pur și simplu
Richard: da, uite-așa! Eram toți pe jos
Cathy: ... de râs
Richard: Da, ne-am rupt de râs, nu?
Cathy: Și Adam la fel, și el era...
Richard: Oh, da, Adam râdea mai tare decât toți.
Cathy: Era nebun.
Richard: Nebun, nebun.
Cathy: Avea un mănunchi de frunze, John.
Richard: Se rupea de râs. John.

7
Cathy: Și-a dat foc la șosete!
Richard: Da, da, chiar! El și le-a ars.
Cathy: Ar fi făcut orice ca să mai râdem
Richard: I-am dat să bage niște vodcă.
Cathy: Dar se vedea că-i e frică.
Richard: Ah, da, își luase teroare, clar, dar se ținea tare, după cum știți... Se dădea că mai
făcuse asta de nu știu câte ori înainte, că e mare și tare, că el e
Cathy: Mă rog, știți cum e, e...
Richard: Facea orice. Și te gândești „ăsta chiar o să facă orice îi zic? E ceva ce nu ar face?”
Cathy: Și hai să-i ardem una. În față.
Richard: El râdea.
Cathy: La început.
Richard: da, la început. Adică și noi am cam împins-o, juma’ de ora, patruj’ de minute.
Cathy: Dar, dar ziceai că el glumește tot timpul, dar...
Richard: Nu îți dădeai seama de...
Cathy: Frică
Richard: Nu vrei să recunoști, știi cum e, Phil...
Cathy: Am sins țigări pe el.
Richard: În glumă...
Cathy: Pe brațe, mâini, față
Richard: Ne distram, serios, și el râdea
Cathy: Râdea cu lacrimi sau plângea, sau puțin din amândouă, gen... L-am făcut să alerge pe
autostradă
Richard: Și te gândești ce o să mai facă dementul ăsta mai departe... și mai e și vodca aia care
te face să te simți un pic... știi... toți râdem de ne rupem și ce face nebunul mai departe? Ce să
îl punem noi să facă, putem să îl punem să facă orice –
Cathy: Eu atunci am plecat acasă
Richard: ... orice. Da, pentru că erai obligată.
Cathy: Eu nu am fost acolo când –
Richard: Numai pentru că erai obligată, altfel rămâneai, doar ai fost la toată...
L-am suit pe grilaj. Știți, unde e puțul ăla, sus pe deal. E pur și simplu o groapă imensă
acoperită cu un grilaj peste. Am mers acolo doar așa să vedem dacă sare gardul ăla, pe bune,
și l-a sărit și ne-am gândit, știți, că dacă a sărit gardul, deși nu credeam că o va face, să și
meargă pe grilaj. Și a mers Adam. Clătinându-se, dar a mers. El merge, noi râdem dar el e

8
terminat, terorizat... că dacă aluneci... gen, are doar vreo patru metri deschidere sau ceva de
genul, dar aluneci... dedesubt sunt zeci de metri, habar n-am, e beznă acolo, dar el a făcut
chestia asta, a mers pe grilaj.
Și cineva aruncă o piatră în el. Nu ca să-l lovească, doar așa ca să mai râdem. Dacă-i vedeați
fața! Era căcat pe el, era... nu puteai să nu râzi, ce față avea! Așa că mai aruncăm toți câte o
piatră, mai râdem. Fața lui te făcea să te spargi de râs, n-aveai cum te opri; și pietrele vin, vin,
vin și una îl lovește în cap. Când și-a luat șocul avea o față... Toți eram pur și simplu... eram...
tot azvârleam pietrele alea spre el, cu putere și râdeam și el alunecă și cade. În... ăăă.. În ...
Deci acum e.... e.... e....
John Tate: Mort. E mort. Cathy zice că tu ești deștept. Deci, ce facem?
Pauză. Toți se uită spre Leah și Phil. Leah încearcă să spună ceva, dar nu reușește să scoată
niciun sunet.
Tăcere.
Mai multă tăcere.
Phil pune cutia de Cola cu grijă pe jos.
Phil: Cathy, Danny! Voi mergeți acasă la Adam, așteptați până pleacă maică-sa și intrați
Danny: Ce?
Phil: ... pe o ferestră de la etaj care e mai ferită, aveți grijă să nu vă vadă nimeni. Intrați,
mergeți în camera lui, găsiți o pereche de pantofi și ceva haine – un pulover sau ceva. Nu
atingeți puloverul! Asta e extrem de important – nu atingeți puloverul! Trebuie să îl băgaţi in
pungă fără să puneţi mâna pe el.
Cathy: Ce pungă?
Phil: O să luați pe drum niște saci de gunoi. Nu folosiți primul strat, nici al doilea. Îl folosiți
pe al treilea sau al patrulea. Nu fiți tentați să luați un sul de pe acasă că ala va fi un dezastru în
ceea ce privește ADN-ul.
Richard, tu mergi cu Brian la director, îi spui că l-ai găsit bocind la toaletă, l-ai intrebat ce s-a
întâmplat și când ți-a spus, l-ai adus aici.
Richard: Eu? Dar eu îl urăsc!
Phil: Brian, tu plângi.
Richard: Eu cu Brian?
Phil: ... și le spui că un nenea ți-a arătat cocoșelul în pădure.
Brian: Ce?... ce??!!
Phil: Lângă pod, săptămâna trecută. Un bărbat alb, cam 1,85, cu început de chelie și uniformă
de poștaș, privire tristă, vorbă moale.

9
Danny: Cine-i ăsta?
Phil: Omul care i-a arătat lui Brian cocoșelul în pădure, te rog să fii atent, inventez din mers.
Danny: Și dinții cum îi avea?
Phil: Stricați, foarte stricați.
Danny: Mă gândeam eu...
Phil: Brian, după asta te întorci la Danny fără să te vadă nimeni. Nu discuți, nu te oprești la
absolut nimeni. Danny și Brian, voi luați pantofii. Danny, te încalți cu ei și intri în pădure prin
intrarea din sud.
Cathy: Care e sudul?
Richard: Înspre Asda.
Phil: După asta ieșiți. Danny, tu îl iei pe Brian în spinare ca sa intrați dinspre est.
Danny: Ăsta face mișto?
Phil: Greutatea voastră împreună ar trebui să fie cam ca aceea a unui poștaș gras cu dinții
stricați. Ați intrat în pădure și nu îl lași jos decât pe beton sau butuc, niciodată pe pământ. Vă
mișcați puțin pe-acolo și ieșiți pe la sud.
Richard: Pe lângă Asda.
Phil: Cathy și Richard, voi vă întâlniți cu ei acolo, dar pe drum găsiți o stradă liniștită, pândiți
să fiți doar voi și un bărbat. Mergeți în fața lui și când sunteți bine înainte scăpați puloverul.
Bărbatul îl ridică, aleargă după voi, ADN-ul lui e peste tot deja, și vă dă puloverul înapoi.
Aveți grijă să îl arunce direct în pungă, îi spuneți că îl donați la un centru social. Mergeți la
intrarea de sud, rupeți puloverul puțin, îl aruncați intr-un tufiș, apoi plecați acasă cu toții și
așteptați o zi – două, până ce Adam este declarat dispărut. John Tate iese și spune că el crede
că l-a văzut pe Adam pe la Asda, cu un om gras, îmbrăcat în uniformă, dar nu știe sigur. Se va
crede că a fost răpit, vor fi cerecetări, poliție, slujbe și dacă toată lumea își ține gura ar trebui
să fim în regulă.
Are cineva de pus întrebări?
Toți râmân uluiți. Phil se apleacă, își ia cutia de Cola și începe să o bea.
***
Un câmp/maidan. Leah și Phil stau.
Pauză.
Leah: Se pare că maimuțele bonobos sunt rudele noastre cele mai apropiate. Ani de zile s-a
crezut că ar fi cimpanzeii, dar nu, sunt complet diferiți. Cimpanzeii sunt răi. Se omoară între
ei, știai? Se omoară sau se torturează ca să obțină un statut social mai bun. Dacă un
cimpanzeu se găsește în afara unui grup, înainte să se dumirească, e hărțuit până la moarte.

10
Bonobo sunt exact invers. Când se apropie un bonobo străin de o haită, ceilalți îl întâmpină
toți. „ Hei, prietene! Ce faci pe aici? Vino să cunoști și restul familiei, mâncăm ceva furnici”.
Și dacă un bonobo își rupe mâna... De exemplu, cimpanzeii l-ar alunga sau i-ar reteza mâna
cu dinții. Bonobos nu, ei ar veni și l-ar îngriji și ar fi triști pentru că unul de-al lor trece printr-
o durere. Am văzut intr-o emisiune. Atîta tristețe în ochii ăia inteligenți. Empatie. Bonobos au
empatie. Uimitor, serios. Deci sunt fix ca cimpanzeii, numai că are e mică diferență în ADN-
ul lor... Tipa spunea că dacă i-am fi descoperit pe bonobos întâi, și nu pe cimpanzei, felul în
care ne înțelegem pe noi înșine ar fi foarte diferit.
Pauză. Phil scoate o pungă de sărățele.
Nu-ți pasă, nu? Aș putea să vorbesc și în chineză din partea ta. Cum reușești? Ești uimitor. Nu
ești real. Uneori mă gândesc că tu nu ești om. Mă întreb ce ai face dacă m-aș sinucide chiar
aici, în fața ta. Ce ai face? Ce ai face, Phil?
Nu răspunde.
Phil, ce ai face? Phil?
Tot nu raspunde. Brusc, ea se apucă de gât.
Să știi că o fac.
Se strânge.
Vorbesc serios! O fac...
Niciun răspuns. Ea se auto-strangulează, se înroșește la față. Cade în genunchi de efort. Phil
privește ca un spectator. Ea are dureri evidente. Strânge din dinți și continuă mai tare. Se
strangulează până cade lată pe jos. (printre suspine)
Phil! Asta a fost...
Zace acolo, gâfâind. Phil deschide punga de sărățele și incepe să mănânce. Leah se ridică, se
așează lângă el. Phil mănâncă mai departe.
Sigur, și-o și trag destul. Bonobos. Mereu. Disperați după sex. Sex, sex, sex, sex, sex,
încontinuu, excitați. în lumea bonobos a ți-o trage e ca și cum ai spune „ce pantofi drăguți ai”.
Schimb de parteneri, bărbați cu femei, femei cu bărbați, femei cu femei, bărbați cu bărbați,
tați, mame, copii, sex oral, masturbare în grup, sado-maso, inter-rasial, bestalism, toată gama.
E ca o orgie când se pornesc bonobos. Era destul de scârbos, de fapt.
Pauză.
Dar astea sunt tâmpenii pentru tine.
Pauză.
Am dat de naiba acum. Am dat de naiba, Phil. Habar n-am cum se va sfârși. E ca naiba!

11
Doi
O stradă. Cathy și Danny. Pauză.
Danny: ce?
Cathy: nu vine.
Danny: Cum adică nu vine?
Cathy: Nu vine.
Danny: Nu vine.
Cathy: Da.
Danny: Așa a spus?
Cathy: Da.
Danny: A spus el că nu vine?
Cathy: da, a spus că nu. Nu...
Danny: Nu ce?
Cathy: Vine.
Danny: A luat-o pe câmpii?
Cathy: Știu.
Danny: E nebun?
Cathy: Știu.
Danny: Glumește?
Cathy: Știu, știu.
Danny: Nu, asta era o întrebare.
Cathy: Nu glumește, nu vine. A spus că nu vine. I-am spus că trebuie să vină și a spus că nu
vine. „ Nu vin’, așa mi-a spus.
Danny: Deci asta a spus?
Cathy: Asta a spus. Am spus că asta a spus.
Danny: Fuck.
Cathy: Exact.
Danny: Și ce facem?
***
Un câmp/maidan. Phil și Leah. Phil mânâncă încet un pachet de caramele. Leah are o sticlă
Tupperware în poală.
Leah: Ești fericit? Nu, nu răspunde! Doamne, îmi pare rău. Ce naiba e cu mine... scuze!
Dar ești?
Phil nu răspunde.Între timp, Phil mai mănâncă o caramea.

12
Eu mi-l amintesc pe al meu. Eu știu cel mai fericit moment al meu. Marțea trecută. Apusul
acela. Îți amintești acel asfințit? Da? Nu ți-l amintești, nu-i așa? Dumnezeule, nu. Privește
cerul! Ai mai văzut un asemenea cer? Eu una n-am mai văzut așa ceva. În ce vremuri ciudate
ne-am mai născut și noi. Niciodată n-a mai fost așa. (pauză) Crezi că e posibil să schimbăm
lucrurile?
Phil? Phil? Phil?
Phil?
Phil?
Phil?
PHIIILLL!!!
Phil se întoarce încet către ea.
Dacă schimbi un singur lucru poți schimba lumea. Crezi asta?
Phil: Nu.
Leah: Eu da, eu cred. Phil? Phil?
El nu spune nimic. Ea deschide sticla Tupperware. I-o arată lui Phil.
E Jerry. L-am omorat. L-am scos din cușcă, am pus o șurubelniță la cap și am dat cu un
ciocan. De ce crezi că am făcut asta?
Phil dă din umeri.
Nici eu.
Ea inchide capacul.
Totul e mult mai bine acum, oricum. Pe bune, așa e. Toți sunt mai uniți acum, mai fericiți.
Mai știi luna trecută, când Danny a amenințat că o omoară pe Cathy? Ei, ieri am văzut că îi
arăta telefonul lui, ca și cum erau prieteni. Săptămâna trecută Richard l-a invitat pe Brian la
petrecerea lui: „adu și un prieten, dacă vrei”. Dacă-ți vine să crezi: Richard și Brian. Da, toată
lumea e mai fericită acum. Durerea care e la școală, durerea îi face fericiți.
Dar cică John Tate a cam luat-o razna totuși, nici nu mai iese din camera lui. Cam ciudat.
Poate că asta-i face pe oameni mai fericiți. poate dacă ai un scop, ceva de îndreptat...
Împreună. Crezi că asta e? Suntem așa de simpli?
Oare unde va duce asta? Doar patru zile și totul s-a schimbat.
Pauză.
Părinții lui Adam au fost la teve aseară.
Phil se uită la ea.
Da. Un alt apel la proces.
Cu poștașul cu dinții stricați.

13
Ce am făcut, Phil?
Intră Danny.
Danny: Trebuie să vorbim.
***
O pădure. Phil,Leah și Danny. Phil are o brioșă.
Pauză.
Leah: Ce?
Danny: L-au găsit... L-au... L-au găsit pe...Pe ăla.
Leah: L-au găsit pe omul ăla?
Danny: Da.
Leah: L-au găsit?
Danny: Da!
Leah: Dumnezeule!
Danny: Exact!
Leah: Oh, Doamne! Sunteți siguri? Siguri, siguri?!
Danny: Absolut. E reținut acum, e la interogatoriu.
Leah: Dar cum... cum... cine... cine e ăsta, oricum?
Danny: Habar n-am. Cel care l-a răpit pe Adam.
Leah: Da. Nu!
Danny: Ba da.
Leah: Ba nu, nu. Pentru că nu... nu vreau să fiu Gică contra, dar omul ăla, omul ăla, de fapt,
nu există. Nu există, așa e?
Danny: Așa e, dar l-au prins. Am auzit că are dinții oribili.
Leah: Da, știi... el nu... el nu e... Phil? Ceva... ceva idei? Niște vorbe, niște comentarii, orice...
o idee, o chestie? Orice! Va să zică, asta e... asta e... Asta a fost! Căcat! CĂCAT!
Danny: Corespunde descrierii. Un poștaș gras, cu părul rar și dinții nasoi, se pare.
Leah: Da, dar asta e pur și simplu... Phil, noi am... l-am...
Danny: Și acum ce facem? Suntem terminați.
Leah: Nu, nu, nu, scuze. Nu suntem. Phil, nu-i așa că suntem în regulă, suntem bine?
Danny: Acum îl caută pe Brian.
Leah: De ce?
Danny: Pentru că el îl poate identifica.
Leah: Cum să poată?
Danny: L-a văzut în pădure.

14
Leah: Ba nu!
Danny: L-a văzut.
Leah: Ba nu, pentru că ăsta nu e omul din pădure, pentru că nu a existat niciun om din
pădure. Unde e Brian?
Danny: Se ascunde. Cathy și Richard s-au dus după el. Se cacă pe el acum.
Leah: Deci, cum? L-au găsit pe tipul ăsta, s-au uitat la el și au zis „tu arăți dubios, ești un
criminal deoarece ai o uniformă de poștaș”?
Danny: Păi, ar mai fi și dinții.
Leah: Nu merge nimeni la pușcărie pentru că are dinți nasoi.
Danny: Dar dacă el o să meargă?
Leah: Nu o să meargă.
Danny: Dar tocmai ai spus...
Leah: Nu o să-l înhațe cu asta, pentru că n-a făcut-o ....
Danny: Chestiile de genul ăsta sunt cam de căcat, știi...
Leah: Hei, uite ce e! Hai să ne calmăm cu toții. Ar fi cel mai bine, așa e, Phil? Phil, nu-i așa
că totul e mult mai, mă rog, mai bine și că toți suntem mai însuflețiți? ... așa că hai să...
Danny: Cum o să mai obțin recomandări? Suntem terminați.
Leah: Nu suntem...
Danny: Am nevoie de trei recomandări pentru colegiul stomatologilor. Cum naiba le mai
obțin?
Richard intră cu Cathy.
Richard: Venim direct de la secția de poliție. E plin de reporteri.
Cathy: A fost super.
Richard: A fost de căcat. Ai auzit, Phil?
Leah: Da, a auzit.
Cathy: Au vrut să-mi ia interviu.
Richard: Știți? Ați auzit?
Cathy: N-am avut timp acum, dar o să mă întorc.
Richard: Deci știți că l-au prins?
Cathy:... ca să apar la teve.
Leah: Cum să prindă pe cineva care nu există?
Richard: Nu știu, Leah.
Leah: Asta e imposibil.

15
Richard: Păi de ce nu le spui? Du-te la secția de poliție și zi-le „ mă scuzați, dar acel poștaș
umflat cu dinții varză nu există, de fapt, deci ce-ar fi să-i dați drumul?”
Leah: Sarcasmul e cel mai josnic lucru.
Cathy: ... ar putea chiar să mă și plătească. Oare ar trebui să le cer bani?
Danny: O să meargă la închisoare.
Leah: Danny, n-o să-l trimită nimeni la inchisoare doar pentru că se potrivește unei descrieri.
E nevoie de mult mai mult: materiale, probe, dovezi.
Richard: Dovezi ADN.
Leah: Exact, au nevoie de ADN.
Richard: Păi, au dovada ADN.
Leah: Ce?!
Richard: Am vorbit cu un reporter. Au potrivit proba ADN pe care au găsit-o pe pulover cu
una din baza de date a poliției și l-au găsit pe ăsta, care se potrivește mănușă descrierii.
Leah: Nu, n-are cum, pentru că noi am inventat descrierea aia, iar Adn-ul ăla l-au găsit la
întâmplare... (Se oprește brusc, se întoarce spre Cathy).Cathy?!
Pauză. Se uită cu toții fix la Cathy.
Cathy: Ne-ați spus să facem rost de probe ADN. Am făcut rost de probe ADN. Am făcut ce
ni s-a spus.
Leah: Mda... ok. Stai așa. De unde ați luat probele ADN?
Cathy: De la un bărbat, cum ai zis. (către Phil) Unul de la biroul de triere.
Leah: Cum?!
Cathy: Păi, ne-am gândit că, gen... dacă tot ai dat o descriere... am zis să dăm și noi dovadă
de inițiativă și să... gen, căutăm un poștaș gras, cu început de chelie și dinții nașpa. Nu erau
prea mulți.
Danny: Oh, Doamne!
Cathy: Ce?!
Danny: Doamne, Dumnezeule!
Cathy: Ce?! Am luat inițiativa, noi am...
Leah: Și cine v-a rugat să faceți asta?
Danny: Doamne, Iisuse!
Cathy: Ce e?
Leah: Ce e??!! Un om intră acum în inchisoare din cauza unei crime care nu există, pe baza
unei descrieri a lui Brian.

16
Danny: Dumnezeule!
Cathy: Dar parcă asta...
Leah: Nu, Cathy, nu asta am vrut.
Richard: Trebuia numai să mușamalizăm ce s-a întâmplat, nu să înscenăm asta altcuiva.
Danny: Suntem terminați.
Leah: Da, chiar s-ar putea să fim... E un coșmar.
Danny: Nu putem să lăsăm impresia că ăla e de vină. Serios, eu chiar nu pot să apar implicat
în așa ceva, n-ar fi corect. Dacă o să meargă la inchisoare?
Richard: Dar dacă mergem noi la închisoare?
Leah: Da, acum chiar putem să spunem că suntem teminați.
intră Brian. Brian plânge.
Brian: Eu nu intru acolo. Nu mai pot. A fost destul de groaznic să vorbesc cu ei și prima dată,
să le zic ce le-am zis. Nu mai pot încă o dată.
Cathy: Îl caută peste tot ca să-l identifice pe omul ăla.
Danny: Asta e groaznic.
Brian: Nu mai fac față. Se uită la mine ca și cum mint și îmi vine să plâng. Nu pot să suport
felul în care se uită la mine. Și după aia, pentru că am plâns au impresia că spun adevărul, dar
eu plâng pentru că mint și mă simt ca un căcat.
Danny: Trebuie să le spunem.
Leah: Dar dacă nu am mai face nimic?
Danny: Nu putem să nu facem nimic, îl vor pe Brian.
Brian: Eu nu mă mai duc acolo.
Leah: Phil?
Nu răspunde. Phil? (pauză. Phil merge lângă Brian și îi pune mâna pe umăr)
Phil: E situație nasoală. Nu am vrut-o, dar o avem. N-ar fi trebuit să fie așa, dar este. O să te
duci.
Brian: Nu.
Phil: Ba da.
Brian: Ba nu, Phil.
Phil: Ba da, ba da. Șșșșșș. Îmi pare rău. Trebuie să mergi. Dacă nu, te ducem pe grilaj. Și te
aruncăm.
Richard: Oooo, Phil.
Danny: Vorbește serios?
Leah: Întotdeauna vorbește serios.

17
Phil: Acum o să te ducem la grilaj. Te luăm de mâini și de picoare. Te legănăm deasupra
grilajului. Vom arunca pietre în tine până cazi înăuntru. Și o să cazi. O să cazi acolo unde e
frig. O să aterizezi pe cadavrul lui Adam și o să putreziți împreună.
Acum am dat de greu și avem nevoie de ajutorul tău. Dacă tu nu ne ajuți, te vom omorî. Vrei
să ne ajuți? (Brain dă din cap că da) Ok, Richard te duce acolo. La poliție. Te uiți la omul ăla
și spui că el a fost. Spui că el e omul din pădure. Asta ai de făcut. Bine? (Brian încuviințează)
Ceilalți, râmîneți calmi! țineți- vă gura, nu suflați nimic nimănui, că altfel înfundăm
închisoarea cu toții. Și mergem înainte.
Începe să-și mănânce brioșa. Ceilalți se uită lung la el.
***
Un câmp/maidan. Phil stă cu o pungă din care scoate o farfurie de hârtie. Pune pe ea o
gaufre. Scoate un pachet de unt și un borcan de gem. Scoate un cuțit. Apare Leah. Are o
valiză. El o privește lung.
Leah: Plec. Plec de-aici. Gata, asta a fost. Fug, Phil. (Phil nu spune nimic)
Unde mă duc? Habar n-am. Unde decide universul că trebuie să fiu. Lumea asta e mai mare
de-atât, Phil, mult mai mare decât tine sau decât mine,mult mai mare decât toate astea la un
loc, decât oamenii ăștia care stau pe-aici, mult, mult mai mare.
Pauză. Phil începe să ungă gaufra cu unt.
Nu, fără vorbe. N-are rost, așa că... Ce rost are? „De ce pleci? E din vina mea, a noastră? Din
cauza a ceea ce am făcut, a ceea ce devenim? De ce, Phil, de ce? E vina mea sau a neputinței
tale de a te exprima mai exact?” N-are rost, Phil, așa că nici să nu încerci. Am plecat de-aici.
Sunt deja isotrie, sunt într-un super-sonic, mă mișc, descopăr, sunt... am... Eu... sayonara,
Phil! Adio, Phil și bun-găsit experiențe și nu, nu încerca să mă oprești, pentru că... pentru că
Phil părăsește scena fix acum. Chiar acum.
Phil se oprește din uns. Deschide gemul. Pune un strat subțire peste gaufre.
Chiar acum. Acum, Phil. Chiar în momentul ăsta de rahat! Vorbesc serios!!! Pe bune, pe
bune!!!...
Pauză. Phil continuă cu dulcele.
Nici nu-ți trece prin gând să mă oprești, nu-i așa? Nici măcar nu te gândești la asta. Nu te
gândești nici măcar să te gândești să mă oprești. N-ai în cap decât gofra aia. Tot creierul tău e
o gofră în momentul ăsta. O mare gofră cu puțin gem, nu știu cum reușești. Te admir atât de
mult.
Phil decide că gofra necesită mai mult gem. Phil oftează greu. Lasă valiza jos și se așează.

18
Ai vazut-o pe Cathy la comemorarea lui Adam? Șiroaie de lacrimi. A fost minunat, toți s-au
simțit super. Eu m-am simtit ca naiba, bineînțeles, dar toata lumea s-a simtit grozav.
Schimbarea e incredibilă. Tu faci minuni. Toată lumea e fericită, stii? Ai observat? Cathy a
aparut la televizor. Au dat clipul ala pe toate canalele. E o celebritate acum, bobocii vin la ea
sa-i ceara autograf. Brusc, Adam era cel mai bun prieten al tuturor. Richard si-a botezat
cainele Adam. Ciudat e ca se poarta toti mult mai bine. Am vazut-o pe Cathy ajutandu-l pe
un boboc sa gaseasca sala de sport. Pentru Dumnezeu, Richard s-a apucat sa faca voluntriat de
caritate. Daca sunt priviti ca niste eroi, cred ca incep sa se si poarte ca atare.
Phil evalueaza gofra. Are nevoie de mai mult gem.
Da, toți sunt fericiti. Dar nu e totul numai lapte și miere, să stii. Brian e pe medicamente.
Știai? Phil? Știai că Brian a fost pus pe medicamente? (nu răspunde) Mda, Brian e cam praf...
John Tate nu a mai fost văzut de saptamani, iar poștașul își va petrece restul zilelor la
închisoare, dar, mă rog, atâta timp cât ai o gofră, ce-ți pasă? Tu cum te simți?
Phil se întoarce spre ea. Se gandeste mult timp. Deschide gura să spună ceva. Se oprește. Dă
din umeri și revine la gofra lui.
Te admir așa de mult.
Gofra s-a terminat. Phil pare multumit. Intră Cathy & Danny.
Cathy: Ar fi bine să veniți cu noi.
Richard: Ar fi foarte bine să veniți cu noi.
Leah: Ce s-a întâmplat?
Cathy: Chiar ar trebui să veniți cu noi.
Leah merge cu Cathy și Richard. Phil se uită la gofră, apoi se uită după ei și din nou la
gofră. O pune deoparte cu grijă,dar iritat.
***
O pădure. Brian, Phil, Leah, Richard, Danny și Cathy.
Stau în jurul unui Băiat care arată ca un vagabond. Are hainele rupte și murdare, iar părul e
năclăit de sînge inchegat de la o rană de pe frunte, care nu a fost curățată. Are niște zvâcniri
ca niște ticuri, se holbează la ceilalți de parcă ar fi extratereștri și pare pregătit s-o ia la fugă
în orice clipă.
Phil: Bună, Adam.
Adam: Bine.
Pauză.
Cathy: L-am găsit aici sus, pe deal.
Brian: Eu l-am găsit.

19
Cathy: Trăia în boscheți.
Brian: Într-un boschet. Eu l-am găsit, eu l-am găsit. Eu l-am găsit pe Adam locuind într-un
boschet. L-am găsit.
Cathy: A făcut un fel de complex din boscheții ăia, trebuie să te târăști ca sa ajungi să intri.
Brian: Eu m-am târât. Mie îmi place să mă târăsc. Îmi place să mă târăsc, Leah.
Cathy: ceva gen furnicar, așa. A tras niște bucăți de placaj și niște cîrpe ca să fie mai ok, să
nu intre apă.
Brian: Era adorabil, Leah, ca o ascuzătoare.
Cathy: Și el trăia acolo.
Brian: Trăia. Ea țipa la mine să mă ridic de pe jos, dar mie îmi place pe jos, îmi place pe
pământ. Ție îți place?
Cathy: El se ascundea undeva în spate.
Brian: Vouă nu vi se pare uneori că ne urmăresc copacii?
Cathy: Era îngrozit.
Adam: Nu eram.
Brian: Nu-ți vine uneori, pur și simplu, să te freci cu fața de pământ?
Cathy: Nu.
Brian: Nu voia să vorbească cu noi. Cred că nici nu mai știe cum îl cheamă.
Adam: Adam, așa mă cheamă. Am un nume, numele meu...
Cathy: Cred că e cu capul.
Richard: Cine, Brian sau Adam?
Brian: Parcă pe undeva se și mânca pământ. Să mâncăm și noi pământ? Oare ce gust o avea?
Credeți că are un gust pământiu, sau...
Se apleacă să bage în gură o mână de pământ.
Cathy: Cred că stă aici de câteva săptămâni. Se ascunde. Cred că nu-i e prea bine.
Brian: (scuipă pământul) Scârbos!
Începe să chicotească deodată, în timp de se șterge de pământ la gură.
Cathy: Habar n-am cum a supraviețuit, ce a mancat!
Brian (ca și cum ar fi foarte amuzant): Probabil a mâncat pământ! (izbucnește în râs)
Cathy: Mi-a luat juma’ de oră numai să-l conving să iasă de acolo.
Brian: Voi simțiți cît de minunată e ziua asta?
Cathy: L-am amenițat că-i scot un ochi.
Brian: Și avea de gând s-o facă. Acum adoră violența. Simțiți cum ziua ne linge pielea?
Cathy: Ăsta e praf.

20
Richard: Care dintre ei?
Brian: Poate ar trebui să ne ținem de mâini? Haideți, să ne ținem, să ne ținem de mâini. Să ne
ținem de mâini, haideți, haideți, să ne ținem...
(brusc, Cathy îi arde o palmă. Pentru o secundă, Brian pare că va incepe să plângă, dar în
schimb chicotește)
Leah: Ok, bine, în regulă. Adam?
Adam: Hm?
Leah: Buna. Adam. Cum te simți?
Adam:....
Leah: Mda... Grozav. Phil? (Phil nu răspunde.)Asta e cam... puțin cam... nu? Serios, chiar e
ca din senin. Rahat! Nu, nu, nu, nu rahat. Adică e în regulă...
Danny: În regulă?
Leah: da, este.
Cathy: Cum adică e în regulă?
Leah: Păi, este, este... Adam... l-am găsit, asta vreau să spun... lucrurile sunt puțin mai...
Danny: Mai ca dracu’?
Leah: Să nu ne panicăm.
Richard: Nu ne panicăm.
Leah: Bine, pentru că asta e singurul lucru care ... Deci, Adam! Cum... cum... merge?
Adam: Știu cum mă cheamă.
Leah: Da, știi.
Adam: Adam, numele meu e Adam.
Leah: Bun, asta e... (Brian începe să rîdă) Nu, nu, nu, Brian, asta nu o să ajute, așa că taci. Te
rog.
Cathy: Deci, ce facm?
Leah: Phil? Ce facem? Phil? Phil? Spune ceva!
Pauză. Phil nu spune nimic.
Leah: Ce s-a întâmplat? (Adam nu răspunde, Leah se indreaptă spre el). Ce s-a intamplat?
Adam: Eu... eu eram in... era intuneric... mergeam, mă târam prin chestia asta intunecoasă.
Când te miști, mâini și picioare se târâie în beznă, nu mai știu unde era... o chestie ... am căzut
în ea... trezit, trezește cu lichid pe cap, frunze moarte... țin minte frunze putrede și beznă poate
o lumină sus, sus, sus, sus... deasupra. Și am băut lichidul, era sânge, al meu, așa că nu e
nimic rău, era al meu. Tuneluri, frică. Am crezut că întunericul era groaznic, știți? Eram în el
ca într-o pătură moale.

21
După aia am ieșit. Am văzut asta, lumina, lumina ziua, am văzut lumina asta și am mers pe-
acolo spre ea. Am zis că am murit că așa... oamenii... spre lumină, știți. Și mă durea așa tare ...
am crezut că lumina o să ajute, dar nu, pentru că lumina era... asta. (pauză) Eram tulburat.
(pauză) Afară. Eram trist, strivit. Ieșisem afară. Nu-mi aduceam aminte chestii. Nu-mi
aminteam nimic. Eram nou. Un eu nou, nou- nou. Și mă simțeam fericit. Durea dacă râdeam,
dar râdeam. (pauză) După aia a venit noaptea și iar m-am speriat, că... iar întuneric. Am fugit,
m-am zgâriat, erau multe ... mi-am zdrelit pielea și mi-am găsit locul ăsta unde să locuiesc și
unde locuiesc și acum. Acolo locuiesc. Și stiu cum mă cheamă așa că gura!Puteți să... Eu
locuiesc acolo, e al meu, eu acolo .... locuiesc. Adam. Nu vin înapoi. Adam mă cheamă.
Leah: Cum ai trăit?
Adam: În ascunzătoare.
Leah: Nu, cum? Ce ai mâncat?
Adam: Se poate mânca orice. Eu mănânc chestii. Nu mortăciuni, nu. Insecte, iarbă, frunze,
sunt bune, dar nimic... am prins un iepure o dată și l-am mâncat, blana moale, caldă, dar nu...
Am găsit o pasăre moartă și am mancat ceva din aia, dar mi-a fost rău așa că nu mortăciuni,
nimic mort. Nimic. Asta e regula: nimic mort. Cum?
Cathy: Dumnezeule.
Richard: E cu capul.
Cathy: A luat-o razna.
Leah: Ok, acum chiar că a devenit ciudat. Totul a devenit foarte, foarte ciudat, Phil. Adam, cu
tot respectul, tu parcă erai mort.
Adam: Mort?
Leah: Adică, s-a ținut o slujbă, au fost petiții, s-a jelit... Laboratorul de științe a fost numit
după tine, ce naiba!
Adam: Am... murit ?
Brian incepe să râdă.
Cathy: Taci.
Adam: Am murit?
Leah: cum chiar că... nu știu cum o să mai ieșim din asta, că e chiar...
Adam: Așa am crezut, că am murit.
Leah: Nu ai murit.
Danny: Ce facem?
Richard: Da, ce facem?
Leah: Păi, păi, facem... Ce facem?

22
Phil: Adam?
Adam: Da?
Phil. Vrei să vii inapoi?
Adam: Ce?
Phil: Cu noi?
Adam: Eu...
Phil: Sau vrei să rămâi? Ești fericit aici?
Leah: Phil !!!
Phil: Taci! Vrei să rămâi?
(Pauză. Adam se gândește. Se uită la Phil. Phil îi zâmbește blând. Face semn din cap că a
înțeles.) Brian? Du-l pe Adam la culcușul lui, după aceea vii inapoi.
Brian: Ce tare!
Brian îl ia pe Adam. Toți se holbează la Phil.
Leah: Ce-i asta?
Phil (către Richard și Cathy): Mergeți înapoi acasă și nicio vorbă despre asta. Nimănui!
Leah: Phil...?
Danny: O să avem probleme?
Phil: Dacă plecați acum și nu suflați nimic nimănui, nu avem probleme.
Danny se gandeste. Încuviințează din cap către Richard. Dă să plece, nesigur.
Danny: Cum rămâne cu... Cathy?
Phil se duce la ea, îi pune o mână pe umăr, zâmbește, cald, încurajator.
Phil: Totul va fi bine. (Danny pleacă după Richard)
Leah: Phil, ce faci? Ce faci? El e... Phil, nu e în toate minţile, a trăit cu frunze şi insecte
săptămâni întregi; e nebun, Phil, are nevoie de ajutor.
Phil: E fericit.
Leah: Nu e fericit, e bolnav!
Phil: Nu mai vrea să se întoarcă.
Leah: Pentru că e bolnav! Nu putem să-l lăsăm aici. Tu vorbeşti serios? Asta e pe bune? Phil,
asta e nebunie curată. Oricum, eu niciodată nu ți-am... dar asta e chiar nebunie. Nu putem să-l
lăsăm aici pur și simplu.
Phil: Eu conduc. Toată lumea e mai fericită așa. Cine contează mai mult: un singur om sau
toată lumea?
Leah (se uită la el năucită): E vorba despre Adam, Phil! Adam! Am fost la zilele lui de
naștere, mâncam înghețată de doi bani și râdeam încontinuu, știi?

23
Phil: Dacă el vine înapoi, viețile noastre, ale tuturor, sunt distruse. Nu poate să vină inapoi,
Cathy.
Leah: Bine că acum vorbești cu Cathy, ca și cum eu nu exist... pentru că nu îți place ce auzi și
acum îi dai zor cu Cathy! Stai lemn și nu zici nimic o sută de ani și acum trăncănești cu
Cathy.
Phil: Cathy?
Leah: Nu, haide! Pe bune, nu va fi așa dezastru, putem explica. Putem vorbi, putem să
trecem prin asta și să îi facem să înțeleagă.
Phil (lui Cathy): Tu înțelegi?
Leah: CE să înțeleagă?
Cathy: Da, ințeleg.
Leah: Oh, super! Acum aveți așa o comunicare... (Brian vine înapoi, hlizindu-se. Leah
arătând spre el) Mai bine vorbesc cu el, că tot aia ar fi. Phil, noi putem să trecem prin asta.
Cum ar fi dacă ar apărea săptămâna viitoate, la anul sau poate peste zece ani?
Phil: Ia-l pe Brian.
Cathy: Ok.
Brian: Mergem undeva?
Leah: Nu, nu, nu! Stai! Nu poți, asta e prea... Cathy??!!
Phil: Să fie așa, ca un joc.
Brian: Facem un joc?
Phil: Tu şi Cathy o să jucaţi un joc cu Adam.
Brian: Genial!
Cathy: Cum?
Phil: Brian! Vino încoace.
Brian merge la Phil.
Phil: Voi face un experiment cu punga asta de plastic. Vreau să stai nemișcat cât timp fac eu
experimentul.
Brian: Ador experimentele. O să faci și foc?
Phil (golind punga): Nu. Fără foc. Nu te mișca. (Phil pune punga pe capul lui Brian)
Brian: S-a făcut intuneric.
Phil trage mânerele în jurul gâtului lui Brian, iar punga devine strânsă. Brian chicotește
înăuntru, se vede prin pungă cum respiră.) Cam sufocant aici. (Phil se uită la Cathy. Ea dă
din cap) Ce tare!
Leah: Phil... Phil?

24
Phil scoate punga de pe capul lui Brian.
Brian: Asta a fost tare.
Phil: Faci doar ce spune Cathy.
Brian: Eu sunt tare la făcut ce spun alții.
Leah: Nu, stai! oprește-te! Nu, nu! Phil, ce faci? Ce faci?
Phil: Toată lumea crede că e mort. Ce mai contează?
Leah: Dar nu e mort. E viu.
Cathy: Haide, Brian.
Brian: Asta e genial.
Leah: Nu, Cathy! Nu face asta! Stai, Cathy! (Cathy pleacă împreună cu Brian. Leah se
întoarce la Phil.) Phil? Phil? Te rog! Te rog, Phil!
Phil pleacă.
***
Un cîmp/maidan. Phil și Leah stau. Tăcere. Phil scoate un pachet de caramele, îl deschide, ia
una. Mestecă. Se gândește. Îi oferă una și lui Leah. Ea o ia. Ea începe să plângă în tăcere.
Plângând, bagă carameaua în gură și începe să mestece. Phil o ia în brațe. Ea se oprește
brusc din mestecat și scuipă carameaua afară. Se ridică, se uită la Phil. Fuge cât o țin
picioarele.
Phil: Leah? Leah?

Patru
O stradă. Danny și Richard.
Richard: A plecat?
Danny: Da.
Richard: A plecat?
Danny: Da.
Richard: Cum, de tot?
Danny: Da.
Pauză.
Richard: Când?
Danny: Săptămâna trecută.
Richard: Unde?
Danny: Nu știu. Nimeni nu știe.
Richard: Nimeni nu știe?

25
Danny: Mă rog, nu că nimeni. Cineva tot o ști, dar nimeni pe care să-l știu eu.
Richard: Mă gândesc că undeva tot s-o fi dus.
Danny: A schimbat școala. Așa se vorbește.
Richard: A schimbat școala.
Danny: Da.
Richard: Așa, pur și simplu?
Danny: Pur și simplu
Richard: Fără să spună nimic?
Danny: Fără să spună nimic.
Pauză.
Richard: Aha.
Danny: Mda.
Richard: Hm.
Danny: Da.
Richard: Hm, hm.
Danny: Știu.
Richard. Phil știe?
***
Un câmp/ maidan. Richard stă cu Phil. Phil nu mânâncă. Se uită lung în departare. Tăcere.
Deodată, Richard se ridică.
Richard: Phil, Phil! Ia fi atent! Phil, uită-te la mine! Hei, Phil! (Richard merge în mâini)
vezi? Ia uite ce fac! Phil! (se prăbușește. Phil nu aruncă nici măcar o privire. Richard se
ridică, se scutură și se așează lângă Phil) Când ai de gând să te întorci? (Phil dă din umeri)
Haide , Phil. Vino acolo cu noi. Ce-ți trebuie să stai aici singur, pe maidanul ăsta? Nu te-ai
plictisit? Nu te saturi să stai aici în fiecare zi fără să faci nimic? (niciun răspuns) Toți întreabă
de tine, știi? Toți: „unde e Phil? Ce mai face Phil? Când mai coboară și el de acolo? Ce tare
era când era Phil șef de gașcă!” Cum ți se pare? Nu vezi că toți întreabă de tine? (nu
răspunde) Nu te mai interesează ce se întâmplă? (nu răspunde) John Tate l-a găsit pe
Dumnezeu. Da, da, știu. S-a înrolat în armata lui Iisus. Merge prin mall-uri, cântă și împarte
broșuri creștine. Danny face practică la un dentist, dar nu-i place. Nu suportă cariile; zice că
atunci când ăia deschid gurile are impresia că o să cadă înăuntru. (pauză) Brian e acum pe
niște pastile șimai puternice. L-au găsit holbîndu-se la un perete și salivând, săptămâna
trecută. Tot vorbește despre pământ. Cred că o să-l bage la cuțit. Pe Cathy o doare la bascheți,
ea conduce tot felul de găști. Nu-ți vine să crezi ce s-au schimbat lucrurile, Phil. E nebună. I-a

26
tăiat degetul unui boboc, sau așa se spune, oricum. Nu te deranjează asta de loc? Nici măcar
puțin? (nu răspunde) Danny e prietenul ei cel mai bun acum. Cam periculos jocul ăsta. Îmi
pare rău de Danny. Eu mai fur din magazine, la asta mă pricep. Fac rost de orice vrei.
Phil? Phil! (îl zgâlțâie de umeri. Phil se întoarce încet spre el) Nu poți să stai aici mereu.
Când ai de gînd să vii jos? (Phil nu răspunde. Richard îi dă drumul. Phil continuă să se
holbeze în gol)
E drăguț aici. Pe drum încoace, vântul purta niște pufi, care zburau prin aer. Știi, ca păpădiile,
dar mai mici și tone! Ca niște pufi de vată, era chiar ciudat. Așa, ca de nicăieri o mare adiere
cu pufi. O clipă am zis că sunt pe un nor, Phil. Pe bune. Pe moment, m-am simțit ca un
extraterestru într-un nor. Dar chiar pe bune! Atunci mi-am dat seama, Phil, că există viață și
pe alte planete. Nu că m-am gândit eu, sau că am simțit: am știut, ca și cum Universul s-ar fi
rotit și m-ar fi lăsat și pe mine să trag cu ochiul o fracțiune de secundă, dar fără să văd exact
cine cum trăiește.
Cum crezi că se trăiește pe acolo, Phil? Cum crezi? Sunt mai multe stele în univers decat fire
de nisip pe plajă. (pauză) Vino inapoi, Phil. Phil? (niciun răspuns. Cei doi stau in tăcere)

27