Release by Medtorrents.

com

SEMIOLOGIA MEMORIEI
Memoria este capacitatea materiei vii de a percepe şi de a reda informaţia -
primară.
Cu ajutorul acestei funcţii noi putem folosi tot ce am acumulat în decursul vieţi
noastre:
experienţa,
interesele,
obiceiurile,
necesităţile ş.a.

Memoria poate fi considerată un proces:

de informare,
acumulare şi utilizare a experienţei cognitive,
şi este un proces, care asigură continuitatea şi coerenţa vieţii psihice.

Deosebim trei aspecte principale ale memoriei:

 procesul de memorizare (fixare),
 de păstrare (retenţie),
 şi de reproducere (reactualizare).

Memorizarea este posibilitatea de a recepţiona noi percepţii, experienţe,

cunoştinţe.
Deosebim:
 memorizarea activă (voluntară),
 şi pasivă (involuntară).
Memorizarea activă are loc atunci când:
 este implicată intenţia persoanei,
  când persoana face un efort de voinţă,
 atunci când îşi concentrează atenţia pentru a în suşi ceva,
 când materialul care trebuie memorizat prezintă pentru el un interes.
Memorizarea involuntară are loc atunci:
 când evenimentele care se petrec se fixează fără ca persoana să depună
un efort de voinţă.
Perioada memorizării este un proces acti v şi are loc:
 selectarea informaţiei, determinată de însuşirile informaţionale,
 de posibilitatea să sati sfacă sau nu anumite necesităţi ale persoanei,
atunci când informaţia prezintă un interes oarecare.

Retenţia este procesul de reţinere în memorie:

 a faptelor,
 a cunoştinţelor,
 a datelor şi evenimentelor.
 persoana posedă o memorie bună atunci când posedă capacitatea de a
reţine un volum mare de informaţii,
 mai ales atunci când dispune de potente intelectuale mari.
Retenţia este:
 un proces activ şi dinamic,
 în timpul ei informaţiile recepţionate se reorganizează,
 se adâncesc,
 se sistematizează.

În funcţie de durata procesului de păstrare, deosebim:

 memoria de scurtă durată,
 şi memoria de lungă durată.

2
Memoria de scurtă durată asigură:
 stocarea pe o durată foar te scurtă (de 30 - 60 sec),
 timp necesar pentru diferenţierea datelor la momentul dat.

Datorită memoriei de scurtă durată are loc:

 selecţia informaţiei principale,
 şi posibilitatea de a hotărî necesitatea trecerii acestei informaţii în
memoria de lungă durată,
 în caz contrar memoria ar fi supraîncărcată cu o mulţime de informaţii
percepute din mediul înconjurător.
Numai trecerea informaţiei prin etapa memoriei de scurtă durată ne ajută la
selectarea informaţiilor necesare şi transpunerea lor în viaţă. Aceasta este necesar
pentru a stabili o legătură mai strânsă dintre mediul ambiant şi individ.

Reproducerea (reactualizarea).
Deosebim reproducerea voluntară şi cea involuntară.
Reproducerea voluntară reprezintă:
 un proces acti v,
 care are un scop oarecare,
 şi se efectuează prin extragerea din memorie a materialului necesar la
momentul dat.

Reproducerea voluntară este un proces:

 bine dirijat,
 are un caracter selectiv,
 şi se distinge printr-un scop bine defi nit.

Reproducerea involuntară are loc atunci:

3
  când în memorie apare informaţia singură,
 de la sine,
 de care nu avem nevoie în momentul de faţă.

In procesul funcţionalităţii sale concrete memoria îşi formează şi o serie de

calităţi. Cele mai importante sunt:
 volumul memoriei,
 canti tatea de informaţie cu care putem opera.

Deosebim mai multe forme de memorie:

memoria logică - ea impune o oarecare prelucrare a informaţiei.
 ea formează legătură logică între diferitele ei părţi,
 înti părirea materialului are loc pe baza înţele gerii sensului materialului
respectiv.

memoria mecanică în procesul căreia:

 înti părirea are loc fără sprijinul înţelegerii,
 ci predomină doar prin simpla repetare.
 mai des apelăm la memoria mecanică când trebuie să reţi nem nişte date,
numere, o poezie etc.
memoria motorie constă în reproducerea mişcărilor şi comportamentului.
Ea ne dă posibilitatea:
 de a forma anumite deprinderi,
 de a învăţa mişcări care cu timpul se automatizează (îmbrăcarea şi
dezbrăcarea hainei, schimbarea vitezelor la automobil).

Tulburările memoriei pot avea un caracter global sau pot fi evidente în

unele aspecte sau operaţiuni ale proceselor mnezice.

4
 Tulburările de memorie se numesc dismnezii.
Clinic se clasifică în:
 dismnezii cantitative,
 şi dismnezii calitative.

Dismneziile cantitative sunt:

 amnezia,
 hipomnezia,
 şi hipermnezia.

Amnezia - este pierderea totală a memoriei, când experienţele trăite nu mai apar în
câmpul conşti inţei.
Amnezia poate fi :
 de o durată scurtă (de la 2 - 3 ore până la 2 - 3 zile),
 cu o durată mai îndelungată.

În funcţie de debutul bolii, deosebim:

 Amnezia retrogradă este dispariţia din memorie a evenimentelor nemijlocit
premergătoare apariţiei stării de boală.
În această tulburare nu este posibilă reproducerea faptelor, a evenimentelor, a
împrejurărilor de viaţă care au avut loc înaintea pierderii conşti inţei sau la
începutul bolii.
 Amnezia anterogradă este pierderea amintirilor despre evenimentele care au
urmat nemijlocit după sfârşitul stării de inconşti enţă sau a unei alte
tulburări a psihicului.
 Amnezia anteroretrogradă este combinaţia ambelor forme de amnezie.

5
 Din memorie se exclud evenimentele premergătoare perioadei debutului bolii,
precum şi cele care urmează după ea.

Hipomnezia este scăderea de diferite grade a capacităţii memoriei.

Hipomneziile se întâlnesc:
 în stări de surmenaj,
 stări nevrotice,
 la oameni cu atenţia diminuată,
 în stare de depresie,
 la bolnavi cu oligofrenie,
 în stări de involuţie.

Hipermneziile se caracterizează prin creşterea exagerată a evocărilor care nu

au legătură cu tema principală.

Amnezia progredientă se manifestă prin:

 scăderea treptată a memoriei, care se dezvolta după o anumită
consecutivitate.
 Pierderea materialului din memorie - în ordi nea inversă a acumulării lui,
de la nou spre vechi, (legea lui Ribot).
 în primul rând dispar cele percepute de curând,
 a asociaţiilor formate recent,
 se uită evenimentele ultimilor ani din viaţă.
 un timp mai îndelungat se păstrează primele perioade ale vieţii.
 bolnavii îşi amintesc destul de bine evenimentele din copilărie, tinereţe şi anii
de maturitate.

Dismneziile calitative sau paramneziile sunt:

6
  amintiri deformate,
 amintiri false,
 neconcordante cu realitatea.
 dintre ele mai importante sunt pseudoreminiscenţele şi confabulaţiile.

Pseudoreminiscenţele constau:
 în reproducerea unor evenimente reale din trecutul bolnavului,
 pe care acesta le retrăieşte ca evenimente prezente.
Confabulaţiile sau halucinaţiile de memorie constau:
 în reproducerea unor evenimente imaginare (care nu au exis tat).
 ele au un caracter fantasti c sau sunt identi ce cu sce ne din vis,
 însă bolnavii cred în realitatea lor,
 fenomenele confabulatorii se evidenţiază mai des în ti mpul convorbirii cu
bolnavii,
 unii bolnavi internaţi mult ti mp în spital povestesc ca ieri au fost acasă,
 s-au întâlnit cu soţia,
 au fost la piaţă,
 au cumpărat produse,
 seara au privit televizorul.
 în confabulaţiile fantastice imaginaţiile sunt mai bogate şi absurde.

Ecmnezia prezintă o tulburare globală a memoriei, când bolnavii confundă trecutul

cu prezentul.
 bolnavii trăiesc în prezent episoade din trecut,
 afi rmă că sunt tineri şi vreau sa se căsătorească,
 tocmai a fost în oraş şi au cumpărat cele necesare pentru nuntă,
 şi că mâine va avea loc ceremonia de cununie.

7
 Sindromul Korsakov a fost descris de savantul rus (S. Korsakov în 1887).
Caracteristic pentru acest sindrom este:
 amnezia de fixare.
 bolnavul nu poate reţine în memorie nici o percepţie,
 toate impresiile noi se şterg imediat.
 ne putem saluta cu bolnavul de multe ori pe zi şi peste câteva clipe el
neagă că s-a salutat,
 în acelaşi ti mp poate avea loc o amnezie atât anterogradă, cât şi
retrogradă.
 bolnavii sunt dezorientaţi în timp şi spaţiu,
 uită unde le este salonul,
 aşezarea patului.
Au loc confabulaţii bogate, destul de polimorfe:
 cu conţinut fantastic,
 asociate uneori cu iluzii ale memoriei, fenomen numit confuzie
confabulatorie.
 evenimentele din trecutul îndepărtat sunt bine păstrate şi redate destul de
amănunţit şi corect.
 de cele mai multe ori sindromul Korsakov are un debut acut cu tulburări de
conşti inţă (comă, sopor, amenţie, mai rar cu delir).
Fiziopatologia proceselor mnezice
 în urma procesului de percepţie în creier se formează diferite amprente, care
stau la baza memoriei de lungă durată,
 asigurând păstrarea informaţiei în decursul vieţii.
 unul din mecanismele principale care stă la baza memoriei este reflexul
condiţionat (importanţa căruia a fost subliniată de fi ziologul rus I. Sece nov).

OLIGOFRENIILE

8
 Oligofreniile reprezintă o grupă de anomalii psihice ca re se manifestă prin
nedezvoltarea intelectului.
Ele sunt cauzate de:
 afectarea creierului de factori nocivi care au acţionat prenatal, intranatal
sau perinatal (în primii, ani de viaţă),
 clinic aceste anomalii psihice se manifestă prin deficitul cognitiv înnăscut.
 Oligofrenie - înseamnă minte puţină.
Pentru oligofreni sunt caracteristi ce două trăsături:
 predominarea deficitului (nedezvoltării) intelectual;
 lipsa înclinării spre înrăutăţirea stării psihice.
Spre deosebire de demenţă, în care deficitul este dobândit, posibilităţile
intelectuale la bolnavul cu oligofrenie de obicei nu scad, sau chiar poate avea loc o
oarecare creştere a lor.
Bolnavul oligofren rămâne un veşnic sărac cu una şi aceeaşi avere
intelectuală, pe care de-a lungul vieţii o poate înmulţi puţin.
Cel cu demenţă este, spre deosebire de oligofren, un bogătaş intelectual care
continuu se ruinează pentru a săraci complet în cele din urmă.
După etiologic oligofreniîle se împart în trei grupe mari:
 oligofrenii de natură endogenă (în legătură cu pato logia ereditară);
 oligofrenii cauzate de factorii nocivi care acţionează în vremea dezvoltării
intrauterine;
 oligofrenii cauzate de afectarea sistemului nervos central în ti mpul naşterii
şi a primelor luni şi ani de viaţă ai copilului.

Din prima grupă fac parte:

 boala Down,
 microcefalia adevărată,
 formele enzimopate din cadrul diferitelor tulburări de metabolism.

9
 Din grupa a doua fac parte:
 oligofrenii cauzate de rujeolă,
 gripă,
 hepatită,
 toxoplasmoză,
 sifilis congenital,
 dereglări de circulaţie sanguină dintre placentă şi făt,
 hypoxia embrionului şi a fătului,
 diferite maladii ale gravidei,
 toxicozele timpurii şi tardive ale gravidităţii,
 diferite boli infecţioase ale gravidei,
 primirea de către gravidă a diferitelor preparate cu scop curativ (antibiotice,
sulfanilamide, barbiturice),
 incompatibilitatea serologică a sângelui mamei şi fătului (Rhesus-conflict
ş.a.),
 boala hemolitică a hou-născuţilor.
Din grupa a treia fac parte:
 trauma cerebrală şi asfi xia la naştere,
 trauma cerebrală şi infecţiile (meningoencefalitele, meningitele) suferite
în primii trei ani de viaţă.

Deficitul-intelectual în cadrul oligofreniilor are un caracter total.

Semne de nedezvoltare se constată nu numai:
 în sfera intelectuală,
 ci şi în particularităţile vorbirii,
 motricităţii şi ale mimicii,
 suferită memoria şi atenţia.
10
Cel mai pronunţat se evidenţiază:
 particularităţile gândirii,
 mai ales ale celei abstracte.

Slăbiciunea gândirii abstracte se evidenţiază:

 la copiii oligofreni în procesul gândirii,
 aceşti copii cu greu deprind şi însuşesc număratul abstract,
 cu greu rezolvă probleme matemati ce,
 nu sunt în stare să însuşească regulile gramati cale,
 sarcinile puse în faţa lor le înţeleg cu greu,
 mecanic,
 standard,
 ei cu greu percep sensul povesti rilor şi poveşti lor,
 sunt de obicei distraţi,
 atenţia lor fi ind fi xată cu greu la cele ne cesare,
 memoria copilului cu oligofrenie este insuficientă,
 el poate însuşi necesarul numai după repetări multiple,
 nedezvoltată este şi vorbirea.
 ea apare cu întârziere,
 iar la bolnavii sever afectaţi lipseşte,
 unii nu numai că nu vorbesc, dar nici nu înţeleg sensul cuvintelor celor
din jur,
 contactează prin semne şi sunete dezarti culate,
 la cei cu forme mai uşoare cuvântul nu întotdeauna refl ectă semnificaţia
acestuia,
 rezerva de cuvinte este săracă,
 vorbirea puţin expresivă,
11
 frazele simple, scurte, agramaticale.
 prezente sunt defectele de pronunţare,
 ei deseori se bâlbâie.
Un loc important în tabloul clinic îl ocupă şi tulburările emoţionale.
 emoţiile bolnavilor sunt inerte,
 sărace,
 puţin diferenţiate,
 având un caracter stereotipic,
 sunt lipsiţi de posibilitatea de a prognoza,
 ei reacţionează numai la evenimentele ce au loc nemijlocit,
 nefiind în stare a trăi bucuria sau tristeţea,
 ei reacţionează primiti v sau nu reacţio nează la evenimentele majore ale
vieţii,
 pe când la cele neînsemnate pot avea o reacţie emoţională pronunţată.
Sfera volitivă, de asemenea, este afectată:
 în acţiuni predomină impulsivitatea,
 lipseşte chibzuirea,
 şi prognozarea faptelor,
 precum şi lupta moti velor.
 sunt scăzute şi posibilităţile bolnavului de a munci,
 dacă cei cu grad uşor păstrează posibilitatea îndeplinirii mun cii fi zice,
 apoi cei cu grad pronunţat sunt cu totul lipsiţi de această posibilitate,
 frecvent au loc oscilaţii nemoti vate ale dispoziţiei cu agitaţie
psihomotorie stereoti pă,
 bolnavii cu greu îndeplinesc mişcări fine şi precise,
 e caracteristică hipotonia musculară,
 scăderea mişcărilor,
 suferă expresivitatea mimicii şi a gesturilor.
12
Alături de nedezvoltarea intelectuală la bolnavi se constată defecte ale altor
sisteme ale organismului:
 micro- sau macrocefalie,
 craniu în formă de turn,
 anomalii ale dezvoltării pavilioanelor urechilor,
 defecte ale organelor de simţ,
 disproporţii ale corpului şi ale membrelor,
 cifoza,
 scolioza,
 pareze,
 defecte ale dezvoltării organelor interne şi altele.
În aprecierea scării de nedezvoltare intelectuală (gra dului de oligofrenie) de
obicei se iau în consideraţie următoarele criterii:
 gradul de dezvoltare a vorbirii,
 şt bogăţia limbajului;
 gradul de dezvoltare a gândirii,
 îndeosebi cea abstractă;
 lipseşte posibilitatea de a îndeplini-munci fizice şi intelectuale.

După profunzimea nedezvoltării intelectuale deosebim trei forme clinice de

oligofrenie:
 idioţia,
 imbecilitatea,
 şi debilitatea.

Idioţia este gradul cel mai pronunţat de nedezvoltare psihică.

 în cazurile avansate lipseşte atât vorbirea,
 gândirea şi posibilitatea de a munci.
13
 aceşti bolnavi de obicei trăiesc în lumea reflexelor necondiţionate,
 vremea şi-o petrec în pat,
 dormind,
 legănându-se sau sărind,
 deseori râd fără sens sau vorbesc ceva neclar,
 frecvente sunt agitaţiile psihomotorii cu agresivitate faţă de cei din
jur sau faţă de sine,
 atenţia lor rar poate fi fixată la cele ce se întâmplă în jur,
 bolnavii nu deosebesc fierbintele de rece,
 amarul de dulce,
 hrana comestibilă de cea necomestibilă,
 adeseori luând în gură murdărie,
 diferite obiecte,
 pietre,
 hârtii,
 cârpe pe care le mestecă neîntrerupt,
 încercarea de a le forma unele deprinderi simple de autodeservire nu
se încununează de succes,
 de aceea ei necesită supraveghere şi îngrijire,
 ei nu se pot îmbrăca singuri,
 nu ştiu să se folosească de lingură,
 hrana apucând-o cu mâna sau sorbind-o din vas ca anima lul,
 necesităţile fiziologice şi le satisfac în pat,
 nu sunt incomodaţi de patul ud şi murdar,
 din instincte sunt păstrate numai cel sexual şi cel alimentar,
 sati sfacţia acestor insti ncte are un caracter primitiv (masturbaţia,
bulimia) ,
 v orbirea la bolnavi lipseşte sau e limitată la pronunţarea unor sunete
14
 dezarticulate,
 reacţiile emoţionale fie că lipsesc,
 fie că se manifestă prin explozii afecti ve frecvente,
 la alţii ele se întâlneşte o indiferenţă faţă de tot ce se petrece în jur,
 în majoritatea cazurilor bolnavii se mişcă târându-se,
 unii din ei, învăţându-se târziu a merge, rămân cu mersul neîndemânatic pe
tot parcursul vieţii.
Alături de nedezvoltarea psihică se observă:
 diferite displazii ale corpului,
 nedezvoltarea organelor interne,
 de obicei bolnavii îşi petrec viaţa în spitale sau case pentru handicapaţi,
deoarece necesită îngrijire,
 de cele mal multe ori bolnavii mor timpuriu datorită insuficienţei
sistemului imun.

Imbecilitatea este o treaptă mai puţin pronunţată a oligofreniei.

La imbecili într-o oarecare măsură:
 este dezvoltat limbajul,
 ei pot îndeplini o muncă fizică elementară sub supravegherea şi la
indicaţiile celor din jur;
 pot avea elemente de gândire,
 posibilităţile de cunoaştere sunt limitate la sfera imaginaţiei,
 aceşti bolnavi pot fi deprinşi să se deservească şi să îndeplinească
procese simple de muncă,
 unii dintre ei au un interes viu pentru îndeplinirea muncii fizice şi
lucrează cu multă sârguinţă,
 munca lor de obicei are un caracter stereotipic - ei nu-şi pot schimba
activitatea în dependenţă de necesităţile survenite, de schimbarea

15
 situaţiei,
 bolnavii lucrează după un anumit stereoti p şi încercarea de a le
schimba activitatea de muncă duce la insatisfacţie, încăpăţânare,
 mimica bolnavului este slab diferenţiată,
 bagajul de cuvinte e sărac,
 vorbirea puţin modulată sau cu defecte profunde de pronunţare,
 frazele pronunţate de ei au un caracter standard,
 conţinutul lor este puţin inteligibil,
 memoria mecanică la unii din ei poate fi bine dezvoltată,
 lor le lipseşte posibilitatea abstracţiei,
 gândirea având un caracter concret,
 procesele logice sunt efectuate de bolnavi la un nivel foarte scăzut,
 din povesti rea ascultată ei pot reda numai unele episoade şi numai
după întrebările puse,
 pe când ideea principală n-o pot reda,
 cunoştinţele acumulate sunt reduse,
 judecata lor e săracă,
 destul de diferite sunt particularităţile emoţionale ale acestor bolnavi,
 unii din ei sunt apatici, monotoni,
 la alţii predomină aspectul euforic al dispoziţiei,
 poate avea loc schimbarea frecventă a dispoziţiei de la apatie la euforie,
 la unii bolnavi aspectul dispoziţiei poate fi disforic cu înclinaţie către
erupţii afective,
 la bolnavi se manifestă adesea o sugesti bilitate ridica tă,
 lipseşte posibilitatea de a aprecia conştient faptele sale,
 ei sunt des jertf ă a subiecţilor criminali,
 ei necesită permanentă supraveghere.

16
 Debilitatea mintală este gradul cel mai uşor de oligofrenie.
 limbajul la ei este dezvoltat relati v bine,
 gândirea este rutinară,
 şablonară,
 nevoliti vă,
 şi lipsită de posibilitatea de abstracti zare,
 unii din ei se orientează într-o oarecare măsură în situaţii complicate,
 şi sunt în stare să trăiască de sine stătător,
 aceşti bolnavi văd puţin când priveşte şi aude puţin când ascultă,
 aceşti bolnavi au un comportament standard şi concepţii stereotipa
care nu sunt adaptate la necesităţile concrete ale vieţii,
 sunt o simplă copiere a comportamentului şi concepţiilor celor din jur.
 fiind limitaţi în posibilităţile de a gândi abstract, bolnavii nu pot aprecia
situaţia ca un tot,
 ei nu sunt în stare a analiza şi a trage concluzii,
 nu pot elabora o clasificare a obiectelor după menirea lor,
 nu înţeleg sensul metaforelor, zicalelor, proverbelor,
 la ei suferă funcţia de bază a intelectului - gândirea,
 de aceea totalitatea cunoştinţelor lor este de obicei săracă,
 bolnavii cu debilitate de obicei sunt lipsiţi de iniţiativă,
 ei îndeplinesc voinţa celor din jur,
 bolnavii sunt capabili de a studia programe de studii speciale întocmite pe
baza unei metodici de învăţământ concret,
 ritmul de studii fiind mai lent,
 învăţământul se înfăptuieşte în şcoli auxiliare.

DIFERENŢIEREA:
17
 De oligofrenii, îndeosebi de treapta lor uşoară, trebuie diferenţiate formele de retard
temporar în dezvoltarea intelectuală.
Aceste întârzieri în dezvoltarea psihică pot fi cauzate de:
 stări astenice de lungă durată,
 de defecte de vorbire,
 de defecte ale auzului,
 ale văzului,
 ale scrisului sau ale cititului.
Ele pot fi cauzate şi de:
 lipsa de infl uenţă pedagogică,
 sau a deficitului de informaţie în fragedă copilărie.
Spre deosebire de oligofrenii, aceste tulburări
 la aplicarea condiţiilor speciale de învăţământ au tendinţa de a dispare cu
vârsta,
 uneori chiar până la atingerea nivelului normal de dezvoltare intelectuală,
 pe când în oligofrenii defectul psihic are un caracter total şi stabil,
 iar principalul în manifestarea lor este limitarea posibilităţilor gândirii
abstracte.

PROFILAXIA ŞI TRATAMENTUL OLIGOFRENIILOR

Pentru profilaxia oligofreniilor o mare însemnătate o are:
 lupta cu factorii nocivi ce pot acţiona asupra celulelor germinale ale embrionului,
fătului sau copilului în primii 3 ani de viaţă.
 în acest sens o mare însemnătate o are lupta cu infecţiile la femeia gravidă (gripă,
sifilis, tuberculoză, toxoplasmoză),
 lupta cu intoxicaţiile la mama care alăptează copilul (alcoolism, toxico- sau
drogomaniile),
 lupta cu bolile de ficat, rinichi care pot aduce la schimbarea metabolismului,

18
  o mare însemnătate o are alimentaţia copilului în primii ani de viaţă pentru
evitarea avitaminozei, insuficienţei de săruri şi etc,
 o mare însemnătate se atribuie profilaxiei traumelor cerebrale, îndeosebi în
timpul naşterii şi în primii ani de viaţă.

Tratamentul oligofreniilor include alături de administrarea medicamentelor şi

măsuri medico-pedagogice. Acestea, în cazul oligofreniei:
 ocupă deseori un loc mai important decât administrarea medicamentelor,
 există programe speciale de învăţământ pentru bolnavii aflaţi în creşe, grădiniţe,
şcoli auxiliare,
 pe lângă şcoli există ateliere de instruire prin muncă,
 în care bolnavilor li se formează deprinderi de meşteşugărie,
 pe lângă spitalele de psihiatrie sunt organizate ateliere de muncă şi tratament,
 aici bolnavii desfăşoară o anumită activitate practică,
 tot aici sunt supravegheaţi de medici şi personalul sanitar mediu,
 în cazurile severe de oligofrenie se cere protejare socială şi îngrijire permanentă.
Tratamentul medicamentos în cadrul oligofreniilor are:
 mai mult un caracter simptomatic,
 vizând înlăturarea excitabilităţii şi a altor dereglări psihice,
 ridicarea tonusului afectiv şi îmbunătăţirea schimbului de substanţe.
 Pe scară largă sunt întrebuinţate:
 vitaminele din grupele B, C, PP;
 acidul glutaminic şi sărurile sale paria la 8 - 10 g pe zi;
 nootropil sau piracetam până la 600 - 800 mg pe zi,
 se recomandă cure de cerebrolizină câte 1,0 intra muscular până la 15-20 injecţii
de 2-3 ori pe an,
 Tulburările de comportament pot fi cupate prin administrarea:
 sonapaxului sau neuleptilului,
19
 Ţinând cont că oligofreniile sunt în mare măsură consecinţe ale aferţiunilor
organice ale creierului, se recomandă:
 periodic cure de terapie resorbtivă,
 în acest scop se administrează aloe 1,0 i/m până la 20-30 injecţii;
 lidază prin ionoforez sau intramuscular;
 biiohinol. În cazuri de excitaţie psihomotorie - doze adecvate de tranchilizante sau
psihotrope.

20