Universitatea „Vasile Alecsandri din Bacău”

Cortizon

Prof. Îndrumator: Culea Cătălina

Masterand: Ciucu Alexandra
1. Noțiuni de anatomie
“Glandele endocrine controlează metabolismul, balanța energetică, homeostazia,
creșterea, compoziția sângelui, etc. Produsul secreției glandelor endocrine se numește hormon
și se eliberează direct în sânge sau în limfă, ajungând la organul căruia îi este destinat (organ
țintă) inhibându-i sau stimulându-i activitatea. Dacă un hormon și-a îndeplint rolul, atunci el
este inactivat de către celula țintă sau ajunge în ficat, unde este degradat. Noțiunea de hormon
a fost extinsă și la mediatorii chimici, dar și la alte substanțe rezultate din metabolismul
celular, cunoscute sub numele de hormoni locali, cum ar fi:

-serotonină

-histamină

-sistemul renină-angiotensină.

Glandele suprarenale sunt în număr de două și sunt situate la polul superior al

rinichilor. Fiecare dintre ele este alcătuit din două zone diferite ca origine, structură și funcție.

Corticosuprarenala reprezintă zona periferică a glandei și secretă trei categorii de

hormoni:

-mineralocorticoizi

-sexosteroizi

-glucocorticoizi

Glucocorticoizii au rol hiperglicemiant, hiperlipemiant, de stimulare a catabolismului

proteic și eliminare a excesului de apă.Reglarea secreției de hormoni glucocorticoizi este
realizată de sistemul hipotalamo-hipofizar, prin mecanism de feedback negativ.”( Biologie-
Clasa a XI-a pag 48-53).

„Cortizonul este eliberat ca răspuns la stres și la înregistrarea unui nivel scăzut de

glucocorticoizi în sânge. Rolul său principal este de a crește cantitatea de zahăr din sânge prin
intermediul gluconeogenezei, precum și a suprima răspunsul sistemului imunitar, de ajutor în
metabolismul grăsimilor, proteinelor și carbohidraților.

2. Efectele farmacodinamice produse de cortizon

Corticoizii au acțiune benefice în organism, dar în cantități crescute pot să creeze și o
serie de probleme neplăcute. În momentul de față sintezele și cercetările care săau făcut au
dus la fabricarea unor steroizi care au o putere foarte mare antiinflamatoare și care au mai
puține efecte adverse decât avea produsul mamă de la care s-a pornit.

Ca acțiune principală: din punct de vedere al bolilor reumatismale- este puterea

antiinflamatorie. Pentru foarte multe dintre acestea, administrarea de corticoizi înseamnă un
beneficiu foarte mare. Dar, în același timp corticoizii au și foarte multe efecte secundare.
Acestea încep de la cele digestive pentru că agresează mucoasa gastrică, apoi poate să apară
retenția de apă și săruri, în consecință crește tensiunea arterială . De asemenea, administrarea
de corticoizi poate avea și influență asupra normalității psihicului. De exemplu pot apărea
halucinații, consumul excesiv crescut de corticoizi pot produce osteoporoză. De asemenea
poate fi indus diabetul zaharat.

Acțiune antiinflamatoare marcată, superioară celei produse de antiinflamatoarele

nesteroidiene( AINS), ce interesează toate fazele procesului inflamator. Astfel:

-cortizonii stabilizează membranele biologice în general, pe cele capilare și celulare în

special.

-antagonizează acțiunea de permeabilizare membranară a histeinei și a kininelor

- mențin răspunsul vascular la catecolamine

-diminuă motilitatea leucocitelor și capacitatea lor fagocitară

-diminuă intensitatea fenomenelor din fazele congestivă și exudativă ale procesului

inflamator

Cortozonii produc însă: scăderea numărului de fibroblaști, diminuează formarea

colagenului și blocarea sulfatării mucopolizaharidelor, acțiuni ce fac ca procesele reparatorii,
de cicatrizare, din faza finală a inflamației să fie întârziate.

Acțiune antialergică și imunodepresivă marcată, urmare a împiedicării sintezei

interleukinei și linfokinilelor de către limfocitele T, urmare a săderii proliferării acestora.
Concomitent sunt diminuate consecințele inflamatorii ale reacției Ag-Ac. Glucocorticoizii au
de asemenea acțiune limfolitică materializată prin limfopenie trecătoare, iar la copil prin
diminuarea tranzitorie a umbrei timice. Limfocitele sensibilizate sunt însă rezistente la
acțiunea glucocorticoizilor. Acțiunea imunodepresivă determină scăderea rezistenței
organismului la infecții.

Crșterea secreției gastrice de HCI cu scăderea concomitentă de mucus protector și

întărzierea regenerării mucoasei gastrice ceea ce favorizează apariția ulcerului gastric

Stimularea SNC cu senzația de bine resimțită de bolnavi pe parcursul tratamentului,

dar și cu riscul declansșării unor episoade psihotice acute la bolnavii cu tulburări psihotice în
antecedente.

Efecte oculare constând în creșterea presiunii intraoculare. Administrarea îndelungată

provoacă, mai ales la tineri, cataractă subscapulară posterioare ireversibilă, cu pierderea
consecutivă a vederii .

În concluzie, glucocorticoizii utilizați ca medicament, deci în doze superioare celor

fiziologice, produc, urmare a exagerare a efectelor fiziologice consecințe metabolice
importante, având cel mai adesea semnificația unor reacții adverse severe.

Astfel: la nivelul metabolismului glucidic, cel mai intens influențat, glucocorticoizii

produc intensificarea gluconeogenezei hepatice pe seama aminoacizilor, creșterea depozitelor
hepatice de glicogen, scăderea utilizării celulare a glucozei și creșterea glicemiei.

La nivelul metabolismului protidic glucocorticoizii au acțiune catabolizantă: cresc

catabolismul proteic și implicit eliminările urinare de azot, este inhibată sinteza de proteine,
diminuă procesele de creștere, sunt întărziate procesele de cicatrizare și scade rezistența
organismului la infecții.

Asupra metabolismului lipidic, glucocorticoizii produc efecte de tip anabolizant cu

favorizarea eliberării acizilor grași cu lanț lung și redistribuirea specifică a țesutului adipos.

Glucocorticoizii influențează metabolismul hidromineral producând efecte de tip

mineralocorticoid- retenție hidrosalină, pierdere de K.”( Biblioteca on line- Medicină-
Glucocorticoizi).

3. Indicații terapeutice
-Pentru acțiunea antiinflamatoare- antireumatică, glucocorticoizii se utilizează în : artrite,
artroze, miozite, arsuri, encefalite, mielite, hepatite, polinevrite, afecțiuni oculare.

-Pentru acțiunea antitoxică-antișoc, glucocorticoizii se utilizează în: colaps circulator,

toxiemie de gestație, toxiinfecții alimentare.

-Pentru acțiunea antialergică, glucocorticoizii se utilizează în: eczemă, astm

 Unii glucocorticoizi sunt distruși de fermenții tubului digestiv și nu pot fi administrați
per os. În sânge, se leagă în proporție de 70%, 90% de o globulină plasmatică plasmatică-
transcortină.

Hidrocortizonul- există sub formă de hidrocortizon acetat fiole de 1ml su suspensie

apoasă 2,5% și hidrocortizon hemisuccinat pulbere 25mg. Datorită spectrului larg de acțiune,
de tip fiziologic, este de ales ca medicație de substituție în insuficiență suprarenală.
Administrat pe cale orală, se absoarbe bine din intestin: concentrația sanguină este maxim
după o oră și are un timp de înjumătățire de 80 min. Injectat intramuscular sub formă de
suspensie, se absoarbe treptat, efectul fiind lent și durabil. Se poate injecta și intramuscular,
evacuând în prealabil o cantitate de lichid egală cu cea de hidrocortizon care urmează să fie
introdusă.

Prednisonul este derivatul delta 1 al cortizonului și se folosește ca atare sau ca acetat.

Potența acțiunii inflamatorii, limfolitică și de stimulare a glicogenezei hepatice este de circa 5
ori mai mare decât pentru hidrocortizon. Metabolismul hidromineral este puțin influențat,
tendința de reținere de sare și apă fiind slabă. Legarea de proteinele plasmatice este
comparativ mică, aproximativ 70%-difuzarea în țesuturi fiind rlativ bună. Prednisonul este
transformat în ficat prin hidrogenare cu formarea unei grupări 1 1-hidroxi, în prednisolon,
formă activă bilogic.

Glucocorticoizii folosiți în dermatologie sunt utili datorită acțiunii lor

antiinflamatoare, antialergice, antiouriginoase și, în funcție de intensitatea acțiunii lor, pot fi
impărțite astfel:

- Cu acțiune slabă: hidrocortizon acetat 1%

- Cu acțiune medie: betametazon valerat 0,05%, clorbetazol butirat 0,05%, desonid
0,05% flucinolon acetonid 0,025%
- Cu acțiune intensă: betametazon dipropionat 0,05% clorbetazol propionat 0,05%
- Cu acțiune foarte intensă: betametazon dipropionat 0,05%, clorbetazol propionat
0,05%.

Se folosesc sub diverse forme farmaceutice: unguente, emulsii, loțiuni, spray-uri. În

oftalmologie se utilizează: hidrocortizon sau hidrocortizon acetat 1%, prednison acetat sau
fosfat de sodiu 0,1-1%, prednisolon 0,5%, triamiconolon acetonid 0,1%, betametazon 0,1%.
 În astmul bronșic sever se administrează glucocorticoizi oral, inhalator sau, în urgențe,
intravenos. Există preparate nazale( soluții, aerosoli) care se administrează în: rinite alergice,
rinite congestive. Unele preparate asociază antibiotice atiseptice, vasocontrictoare-
decongestionante.

4. Despre Anti-doping
Anti-doping ul reprezintă o formă de a contracara utilizarea interzisă de substanțe ce
pot îmbunătăți condiția sporitiva. De accea anti-doping ul promovează fair play ul și o viață
sănătoasă. Sportivii sau alte persoane vor fi responsabile să cunoască ceea ce constituie o
încălcare a reglementărilor anti-doping, precum și substanțele și metodele care au fost incluse
în lista interzisă.

În lista interzisă toți glucocorticoizii sunt interzişi în administrarea orală,

intravenoasă, intramusculară sau rectală. Includ dar nu se limitează la: betametazonă;
budesonid; cortizon; deflazacort; dexametazonă; fluticazonă; hidrocortizon; metilprednisolon;
prednisolon; prednison; triamcinolon.

Sunt considerate încălcări ale reglementărilor anti-doping:

-prezența unei substanțe interzise sau a metaboliâilor acesteia, ori a markerilor ei, în
proba sportivului: este de datoria sportivului să se asigure că nicio substanță interzisă nu
pătrunde în organismul său.

-exceptând substanțele pentru care este identificat în mod specific un prag cantitativ în
lista interzisă, prezența oricărei cantități aduce cu sine și încălcarea anti-doping.