Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Terapeuticabolilorspirituale Jean Cloudelarchetdindoc 120703030320 Phpapp02 PDF
Terapeuticabolilorspirituale Jean Cloudelarchetdindoc 120703030320 Phpapp02 PDF
TERAPEUTICA
BOLILOR SPIRITUALE
Coperta: Mona Curcă
615.852
JEAN-CLAUDE LARCHET
TERAPEUTICA
BOLILOR SPIRITUALE
Bucureşti. 2001
O nouă psihoterapie biblico-patristică
foarte necesară în vremea noastră
Cu arhiereşti binecuvântări,
GALACTION
Episcopul Alexandrici şi Teleormanului
La Hramul
Zămislirii Sfântului Ioan Botezătorul
23 septembrie 2001
Introducere
De pildă: Sf. Irineu, Contra ereziilor, V. Prefaţă. Sf. Atanasie cel Mare, Trei cuvinte
împotriva arienilor, I, 54. Sf. Grigorie de Nazianz, Poeme dogmatice, X. 5-9, Sf.
Vasile cel Mare, citat de Sf. Grigorie de Nazianz. Cuvântări. XLIII. 48. Sf. Grigorie de
Nyssa, Marele cuvânt catehetic, XXV. Sf. Chiril al Alexandria, Unul este Hristos, SC
97. p. 328.
Traducerea acestei lucrări se sprijină pe ostenelile admirabililor traducători ai
Sfinţilor
1
Părinţi, fără de care ea nici nu s-ar fi putut realiza.
Una dintre temele majore ale operei Sf. Maxim Mărturisitorul. A se vedea studiul
nostru: La Divinisation de l'homme selon saint Maxime le Confesseur, Paris. 1996. p.
83-123. Cu privire la această temă, asa cum apare ea la predecesorii săi, a se vedea
ibidem, p. 20-59.
După chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, Paris. 1967, p. 95-108 <trad. rom.,
Bucureşti. 1998. p.91-104).
7
Terapeutica bolilor spirituale
Hristos. Astfel, în Evanghelie, avem chipul Păstorului celui bun, care este o ima-
gine „bucolică" a lucrării Lui; cel tare, legal de Cel mai puternic decât el, care-i
răpeşte armele şi-i nimiceşte stăpânirea - este o imagine războinică ce revine
adesea la Părinţi şi în liturghie: Hristos biruind pe Satana, sfărâmând porţile iadu-
lui şi făcând din cruce stindardul biruinţei Sale. Aflăm, de asemenea, o imagine
medicală, cea a firii omeneşti bolnave şi slăbănogite, tămăduită prin doctoria
mântuirii; o alta, ca să zicem aşa, „diplomatică" - a iscusinţei dumnezeieşti care
vădeşte şi pierde viclenia diavolului etc."4. Într-adevăr, „ imaginea folosită cel mai
des, scoasă de Sfântul Pavel din Vechiul Testament, este împrumutată din
domeniul relaţiilor juridice", dar, „luată în acest sens particular, răscumpărarea ca
imagine juridică a lucrării lui Hristos nu este decât una dintre alte multe imagini
posibile"; şi „folosind cuvântul răscumpărare... ca termen generic pentru a
desemna lucrarea mântuitoare a lui Hristos, să nu uităm că această expresie
juridică are un caracter figurat: Hristos este Răscumpărătorul, tot aşa cum este şi
războinicul biruitor al morţii, şi aducător desăvârşit al jertfei etc.".5 Folosirea
exclusivă a acestei imagini juridice şi înţelegerea ei în sensul strict îşi vădeşte de
îndată limitele şi duce chiar, după cum a arătat mai ales Sfântul Grigorie de
Nazianz,6 la inconsecvenţe de ordin teologic.
Unul dintre ţelurile acestei cărţi este să dezvăluie locul esenţial pe care Tradiţia
ortodoxă l-a atribuit imaginii numită de Lossky „medicală". Ea apare, într-adevăr,
adeseori în învăţătura Sfinţilor Părinţi; o regăsim în aproape toate textele liturgice
ale Bisericii Ortodoxe, ca şi în slujbele Sfintelor Taine; sfintele sinoade au
cuprins-o în canoanele lor şi, în fine, a fost primită de întreaga Tradiţie. Iar aceasta
pentru că aşa cum ne vom strădui să arătăm, ea este o imagine cu totul potrivită
pentru a reprezenta modul în care s-a lucrat mântuirea noastră, având o valoare cel
puţin egală cu cea oferită de imaginea răscumpărării.
De altfel, ea are un solid temei scripturistic. Răscumpărătorul nostru este
totodată şi Mântuitorul nostru; am fost, e drept, răscumpăraţi, dar am fost şi
mântuiţi. Adeseori se uită că verbul σω£ω (a salva), folosit în mod frecvent în
Noul Testament, înseamnă nu numai „a elibera" sau „a scăpa dintr-o primejdie", ci
şi „a vindeca", iar cuvântul σωtεpiα (mântuire) desemnează nu numai eliberarea,
ci şi vindecarea.7 Chiar numele lui Iisus înseamnă „Yahve mântuieşte'" (cf. Mt. 1.
21; Fapte4, 12), adică, altfel spus, „vindecă'". Iisus însusi Se arată pe Sine ca
doctor (cf. Mt. 8, 16-17; 9, 12. Mc. 2, 17. Lc. 4, 18, 23). In acest fel, adesea, este
vestit de prooroci (cf. Is. 53, 5; Ps. 102, 3), tot aşa Îl numesc Evangheliştii (cf. Mt.
8, 16-17); pilda Samarineaiuilui
Dumnezeu, toate virtuţile. Sfântul Grigorie de Nyssa scrie: „Faptul că omul poartă în el
chipul Celui care stăpâneşte peste toate făpturile nu vrea să însemne altceva decât că, de
la început, firea omului a fost destinată să se împărtăşească de tot binele. (...) Se află
deci în noi tot binele, toată virtutea, toată înţelepciunea şi tot ceea ce se poate gândi ca
bun foarte”6. Sfântul Dorotei de Gaza ne învaţă, în acest sens, că: ,,La început, când a
făcut Dumnezeu pe om (...) l-a împodobit cu toată virtutea".7 Şi, de asemenea. Sfântul
Ioan Damaschinul spune că: „Dumnezeu la creat pe om împodobit cu toată virtutea şi
plin de tot binele".8 lar Sfântul Maxim, la fel, scrie că „virtuţile sunt sădite în suflet de la
creaţie”9.
Deci, prin însăşi natura sa, omul este virtuos: „Prin fire avem virtuţile, care ne-au
fost dăruite de Dumnezeu, căci, făcându-l pe om, le-a sădit în el". „O dată cu firea,
Dumnezeu ne-a dat şi virtuţile", spune Sfântul Dorotei de Gaza.10 „Virtutea este în suflet
în chip firesc".11 „Virtuţile sum fireşti pentru om", scrie, de asemenea, Sfântul loan
Damaschinul.12
Sfinţii Părinţi, subliniind în mod special faptul că virtuţile sunt sădite în însăşi firea
omului, nefiind calităţi care să-i fi fost, într-un fel sau altul, adăugate, au totuşi în ceea
ce priveşte acest subiect o concepţie dinamică: virtuţile nu i-au fost date omului într-un
chip deplin; ele aparţin naturii sale numai întrucăt menirea acesteia este de a le pune în
practică şi numai întrucât ele constituie împlinirea şi desăvârşirea acestei naturi. Dar
realizarea lor presupune participarea activă a omului la planul lui Dumnezeu,
colaborarea lui - cu toate facultăţile sale - cu voinţa divină, libera deschidere a întregii
sale fiinţe la harul lui Dumnezeu. Omul a fost creat cu posibilitatea de a realiza aceste
virtuţi şi a început chiar să le pună în practică. El avea virtuţile în germene.13 Dar lui ii
revenea sarcina de a le face să sporească până la desăvârşire. Astfel înţeleg Sfinţii Părinţi
porunca divină dată primilor oameni: „Creşteţi şi vă înmulţiţi" (Fac. I, 28). Şi de aceea ei
zic că, în rai, „omul era asemenea unui prunc şi trebuia, sporind în cele bune, să ajungă
la starea bărbatului desăvârşit",14
6 Despre facerea omului, IV. PG 44. 136 CD. Cf. ibidem.. 184 B.
7 Invăţături duhovniceşti, I. 1.
8 Dogmatica.II. 12.
9 Disputa cu Pyrrhus. PG 91. 309 C. Cf. Capete despre dragoste. III. 27. A se vedea, de
asemenea, Sf. Antonie cel Mare, Scrisori. I. 1. Sf. Simeon Noul Teolog, Cele 225 de
capete teologice. gnostice şi practice III. 90.
1
° Învăţăturii de suflet folositoare, XII. 134. ,
11
Cuvinte despre nevoinţă. 83.
12 Dogmatica, III. 14.
13 A se vedea, de pildă, Sf. Grigorie de Nazianz. Cuvântări II, 17. Evagrie. Capete
gnostice. I. 39.
14 Cf Sf. Irineu, Demonstraţia propovăduirii apostolice. 12; Contra ereziilor, IV. 38.
1-2. Teofil al Antiohiei. Către Autolic, II. 25. Parafraza în 150 de capete a Sfântului
Simeon Metafrastul la cele 50 de Cuvinte ale Sfântului Macarie Egipteannl. 50. Sf.
Maxim Mărturisitorul. Răspunsuri către Talasie, Prolog, PG 90. 257D.
16
Sănătatea primordială a omului
Pentru a face vădit caracterul dinamic al dobândirii virtuţilor şi al îndumnezeirii,
majoritatea Sfinţilor Părinţi, spre deosebire de Sfântul Grigorie de Nyssa, fac
distincţia între chip şi asemănare. Potrivit acestei distincţii, chipul lui Dumnezeu
în om defineşte ansamblul posibilităţilor de realizare a asemănării, potenţialitatea
asemănării, în timp ce asemănarea, la care se ajunge prin împlinirea chipului,
constă în deplinătatea chipului, potrivii firii sale în întregimea ei, şi ajungerea la
desăvârşire. Astfel, în timp ce chipul este actual, asemănarea este virtuală; rămâne
ca omul să o realizeze prin libera sa participate la harul îndumnezeitor. Sfântul
Vasile cel Mare, tâlcuind cuvintele; „Să facem om după chipul şi după asemănarea
Noastră", spune: „Pe cel dintâi, chipul, îl avem prin creaţie, iar pe cea de-a doua,
asemănarea, o dobândim prin voia noastră. Ni s-a dăruit să ne naştem având
chipul lui Dumnezeu; prin voia noastră liberă noi devenim făptură asemenea lui
Dumnezeu. Ceea ce ţine de voinţă, există deja în natura noastră, ca potenţă, dar se
dobândeşte numai prin lucrare. Dacă, atunci când ne-a creat, Dumnezeu n-ar fi zis:
„Să facem" şi „după asemănare", dacă nu ne-ar fi dăruit puterea de a ne face
asemenea Lui, atunci n-am fi dobândit prin propria noastră putere asemănarea cu
Dumnezeu. Dar iată că El ne-a făcut capabili de a-I semăna lui Dumnezeu. Şi
dându-ne puterea de a-I semăna, ne-a făcut lucrători acestei asemănări, pentru ca
să ne dea şi răsplata lucrării noastre; şi să nu fim ca acele tablouri ieşite din măna
unui pictor, lipsite de viaţă; şi pentru ca făptuirea asemănării să nu conducă la
lauda altcuiva decât noi. Căci. într-adevăr, atunci când vedem că un chip pictat
este cu totul aidoma modelului, nu lăudăm portretul, ci-l admirăm pe pictorul care
l-a făcut. Astfel deci, pentru ca eu, şi nu altul, să fiu cel lăudat, mi-a lăsat grija de a
deveni asemenea lui Dumnezeu, într-adevăr, după chip am fire cugetătoare, dar
ajung la asemănare devenind creştin”15
Sfântul Grigorie de Nazianz explică de o manieră asemănătoare necesitatea
participării omului la dobândirea darului pe care Dumnezeu i l-a făcut; astfel, scrie
el, „sufletul dobândeşte obiectul doririi sale ca răsplata" a virtuţii, când mintea şi
raţiunea noastră se vor fi unit cu Acela cu care sunt înrudite din natură şi când
chipul va fi ajuns la asemănarea cu modelul lui, de a cărui fierbinte dorinţă este
stăpânit acum. Fiindcă şi faptul însuşi de a fi ele aduse la existenţă este culme a
bunătăţii Dumnezeirii şi nu simplu ca dar al lui Dumnezeu. În aceasta constă
desăvârşita Sa bunătate, că ne-a făcut stăpânitori ai binelui. Un bine care nu este
numai o sămânţă încredinţată naturii, ci şi cultivării lui, care stă în puterea voinţei
noastre".16
Părinţii, care disting între chip şi asemănare, pun virtuţile în legătură cu
asemănarea,17 voind astfel să arate că acestea se fac vădite şi se dezvoltă în
mia întrupării..., I, 13. Avva Dorotei, Învăţături de sufiet folositoare, XII, 134. SI. Nichita
Stithatul. Cele 300 de capete despre făptluire, despre fire,. despre cunoştinţă, III. 8. 11.
l8
Cf. Sf. Grigorie dc Nyssa. Tâlcuire la Cântarea Cântărilor, XV,
19
Cf. V. Lossky. Theologie mystique de l'Eglise d'Orient, Paris, 1944. p. 96-97.
M.Lot-Borodine, La deification de l`homme, Paris. 1970. p. 188-191.
20
Cf. Sf. Ioan Damaschin. Dogmatica II, 12.
18
Sănătatea primordială a omului
du-L neîncetat pe Creatorul său,21 potrivit voii Acestuia.22 Având sădite în suflet
cugetele cele dumnezeieşti şi hrănindu-se cu accstea,23 el petrecea pururea în
contemplarea lui Dumnezeu.24 Cunoscând prezenţa energiilor dumnezeieşti în cele
create, el se ridica prin făpturi la Creatorul lor25 şi le ridica şi pe ele la Dumnezeu prin el,
care fusese făcut să le stăpânească, făcându-se astfel mijlocitor „între Dumnezeu şi
materie26 şi împlinind slujirea care-i fusese încredinţată de Dumnezeu, de a uni lumea
sensibilă cu cea inteligibilă, „unind pe cele create cu cele necreate şi arătându-le în
unitatea şi identitatea lor",27 Vâzându-L pururea pe Dumnezeu în orice fiinţă, el Îl vedea,
de asemenea, în sine însuşi, căci curăţia inimii sale îi îngăduia să-L contemple în ea, ca
într-o oglindă.28 El se putea bucura chiar de vederea lui Dumnezeu faţă către faţă.29
„Nefiind împiedicat de nimic în cunoaşterea lui Dumnezeu, scrie Sfântul Atanasie cel
Mare, el contempla pururea, prin curăţia sa, chipul Tatălui, pe Dumnezeu Cuvântul".30 În
această stare, pentru Adam „Dumnezeu, Care locuia în el, era casa lui".31 Astfel, toţi
Părinţii ni-l arată pe primul om având relaţii de familiaritate cu Dumnezeu (nappnaia, iar
cartea Facerii ni-l arată, de altfel, vorbind în fiecare zi cu Acesta, în rai, cu toată
libertatea. înveşmântat în harul dumnezeiesc, 32 el vieţuia într-o permanentă şi deplină
bucurie duhovnicească, Părinţii vorbind în mod constant de dulceaţa, desfătarea,
bucuria, veselia şi fericirea de care se împărtăşea prin contemplarea lui Dumnezeu33, rod
al alipirii lui de Dumnezeu, care-l făcea părtaş al însăşi prea fericitei vieţi dumnezeieşti,
Omul, spune Sfântul Atanasie, trăia în rai „viaţa cea adevărată,”34 adică cea pentru care
fusese creat, cea care este scopul firesc al adevăratei sale naturi.
Adam fund unificat în sine şi aducând în el la unire toate celelalte făpturi, prin
permanenta contemplare în toate lucrurile a lui Dumnezeu Cel Unul, nu
21 Cf. Avva Dorotei, Învăţături de suflet folositoare, I, I. Sf. loan Damaschin, loc. cit.
.1/.. 11; 30.
22 Sf. Ioan Damachin. loc. cit., I.1.
23 Cf. Ibidem, 30.
24
Cf. Sf. Atanasie eel Mare. Cuvânt împotriva elinilor, 2.
25 Cf. Sf. loan Damaschin. Dogmatica, II. 30.
26 Sf loan Damaschin. Dogmatica. 11. 30. Cf. 12. Sf. Grigorie de Nazianz. Cuvântări.
XXXVIII, l|;XLV,7.
27 Sf. Maxim Mărturisitorul, Ambigua, 41.
28 Sf. Atanasie cel Mare. Cuvânt împotriva elinilor. 2.
29 Cf. Sf. Grigorie de Nyssa, Marele cuvânt catehetic, 6. Despre vederea lui Dumnezeu
de către Adam. a se vedea, de asemenea, Sf. Macarie Egipteanul, Omilii duhovniceşti
(Col.ll), XLV. 1.
30 Cuvânt împotriva elinilor, 2.
31 Sf, loan Damaschin. Dogmatica, II. 11.
32. Ibidem,
33 Cf. Ibidem, 30. Sf. Atanasie cel Mare. Tratat despre întruparea Cuvântului, 3;
Cuvânl împotriva elinilor, 2. Avva Dorotei, Învăţături de suflet folositoare, I. 1.
34 Tratat despre întruparea Cuvântului, 3.
19
Premise antropologice
exista atunci dezbinare, nici în omul însuşi, nici între om şi semenii săi,35 nici între om şi
celelalte făpturi, nici între făpturi. Pacea domnea în toţi şi în toate. Omul ducea în rai o
viaţă „neîntristată, nedureroasă şi fără griji”,36 „având harul Celui ce i l-a dat şi având şi
puterea proprie a Cuvântului... trăind viaţa fericită şi lipsită de grijă"37, ”neavând a se
teme înlăuntrul lui de nici o boală: căci era sănătos la trup, iar inima îi era pe deplin
liniştită”, 38 , „aprindere sau o mişcare sau vreo nebunie şi poftă iraţională a pântecelui
nu erau încă în el nicidecum, ci în el era o viaţă nerăzvrătită şi o vieţuire lipsită de întri-
stare".39
În rai omul avea „simţurile tefere şi nemişcate din starea lor firească”40 şi câtă vreme
el stăruia în starea în care fusese creat, de neîncetată legătură cu Dumnezeu, el avea
simţurile nevătămate.41 |,,Omul se afla odinioară, spune Sfântul Grigorie de Nyssa, în
stare de sănătate, mişcările sufletului aflându-se amestecate în noi ca nişte elemente,
într-un chip cumpănit prin raţiunea virtuţii"42
Starea paradisiacă, în care omul trăia potrivit naturii sale primordiale, ne apare astfel
ca o stare de sănătate, în care omul nu cunoştea vreo formă de boală, nici a trupului, nici
a sufletului, şi în care ducea o viaţă cu totul normală pentru că se conforma adevăratei
lui naturi şi adevăratei lui meniri.
Prin păcatul originar, Adam a părăsit calea pe care îl aşezase Dumnezeu la crearea
lui. Şi astfel. omul s-a abătut de la ţelul care-i era hărăzit prin însăşi natura sa. Încetând
să mai tindă cu toată fiinţa lui spre Dumnezeu şi să se mai deschidă cu toate puterile sale
harului necreat, şi-a întunecat oglinda sufletului, care a încetat să-L mai oglindească pe
Creatorul lui. Şi pentru că Adam nu s-a mai împărtăşit din Izvorul a toată desăvârşirea,
virtuţile i-au slăbit şi a pierdut asemănarea cu Dumnezeu, pe care începuse s-o
înfăptuiască din chiar momentul creării sale. Chipul lui Dumnezeu, de neşters, exista în
continuare în omul căzut," dar nu mai este scos la iveală şi luminat prin legătura omului
cu Dumnezeu şi, neajungând la desăvârşire prin dobândirea asemănării, care este
menirea lui cea adevărată, s-a desfigurat44 şi s-a întune-
35
Eva era, în acelaşi timp, şi soţie a l ui Adam, şi aproapele lui.
36
Sf. Atanasie cel Mare. Tratat despre întruparea Cuvântului, 3;
37
Idem, Cuvânt împotriva elinilor, 2.
38
Fericitul Augustin. Despre cetatea lui Dumnezeu. XIV. 26.
39
Sf Simeon Noul Teolog. Cateheze, XXV. 92-94.
40
Isaia Pustnicul, Asceticonul, I I . 2. (Despre păzirea minţii)
41
Cf. Avva Dorotei. Învăţături de suflet folositoare, 1 , 1 .
42
Despre Rugăciunea domnească, IV.
43
A se vedea, de pildă, Origen, Omilii la Cartea Facerii. XIII. 4, St. Macarie Egipteanul,
Omilii duhovniceşti (Col. III). XXVI. 5. I. Sf. Grigorie de Nazianz. Cuvântări XXVI. 10.
Sf. Ioan Damaschin, Cuvânt minunat şi de suflet folositor. Sf. Simeon Nonl Teolog,
Cateheze, V, 395-445. Sf. Grigorie Palama, 150 de capete despre cunoştinţa naturală,
despre cunoaşterea lui Dumnezeu, despre viaţa morală şi despre făptiure, 39.
44
Sf. Grigorie de Nazianz, Cuvântări. XXVI. 10.
20
Sănătatea primordială a omului
cat.45 În vreme ce înaintarea omului spre desăvârşire făcea strălucitor acest chip
luminat de Duhul, păcatul l-a întunecat dintr-o dată. Astfel, omul a uitat care este
adevărata sa natură, nu-şi mai cunoaşte adevăratul său destin, nu mai ştie care este
viaţa sa cea adevărată şi nu mai ştie aproape nimic despre sănătatea sa cea dintâi.
Chiar dacă ulterior omenirea a reuşit, datorită glasurilor inspirate ale pro-
orocilor, să regăsească într-o oarecare măsură simţirea lui Dumnezeu, ea n-a ajuns
decât la „umbra bunurilor viitoare", iar nu la „însuşi chipul lucrurilor" (Evr.10, 1.)
Numai prin venirea lui Hristos omenirea a fost deplin restaurată în natura sa
originară, iar omul şi-a redobândit capacitatea de a ajunge la desăvârşirea pentru
care fusese creat. Hristos, devenit om, fără a înceta să fie Dumnezeu, redă naturii
umane, prin unirea acesteia în persoana Sa cu natura Sa divină, întreaga sa
perfecţiune originară, dusă la desăvârşire. Atunci, prin iubirea lui Dumnezeu
însuşi, în persoana Fiului Său, s-a împlinit şi s-a descoperit tuturor destinul final al
omenirii, desăvârşirea naturii umane unită în chip intim şi total cu Dumnezeu.
Adam n-a fost decât ..chip al Celui ce avea să vină" (Rom. 5, 14), căci el nu şi-a
împlinit acest destin; Hristos arată împlinirea făgăduinţei, ducând-o la suprema
desăvârşire, ..Mântuitorul a fost cel dintâi dintre toţi şi singurul care ne-a arătat în
fiinţa Sa un chip de om adevărat şi fără scăderi", scrie Sfântul Nicolae Cabasila. 46
Chip al lui Dumnezeu cel nevăzut (Col. 1, 15). „strălucirea slavei şi chipul fiinţei
Sale" (Evr. 1, 3) în care locuieşte trupeşte plinătatea Dumnezeirii (Col. 2, 9), El
descoperă sensul profund al creării omului după chipul şi asemănarea lui
Dumnezeu: în natura Sa umană se manifestă natura dumnezeiască unită cu ea în
mod nedespărţit şi neamestecat. În El s-a realizat omul cel nou (Efes. 2. 5), în El
omenirea căzută este chemată la înnoire şi la imitarea Lui (Rom. 8. 29) până la
dobândirea asemănării.47 Prin dubla Sa natură de Dumnezeu-om, El a afătat că
omul este destinat să fie om-dumnezeu; „Dumnezeu Se face om pentru ca omul să
poată deveni dumnezeu", spun Sfinţii Părinţi. 48 În Hristos, Dumnezeu însuşi Se
arată omului ca normă a desăvârşirii şi a menirii sale, arătându-i în chip limpede că
natura sa este teantropică. Îi face vădit că nu este om desăvârşit decât cel unit cu
Dumnezeu - pentru că, în persoana lui Hristos, natura omenească s-a desăvârşit
prin unirea cu natura dumnezeiască - şi că numai prin asemănarea cu Hristos omul
poale realiza în el însuşi desăvârşirea teantropică. Omul nu este cu adevărat om
decât fiind dumnezeu, in Hristos.
45
Cf. Sf. Macarie Egipteanul. Omilii duhovniceşti (Col. 111). XXVI. 4. 4; 5,1.
46
47
Despre viaţa în Hristos, VI. 94.
48
Cf. Marcu Ascetul, Epistola către Nicolae Monahul. 9.
Cf. Sf. Irineu, Contra ereziilor, V. Sf. Atanasie cel Mare, Tratat despre întruparea
Cuvântului, 54. Sf. Grigorie de Nazianz, Poieme dogmatice, X. 5-9. Sf. Grigorie de
Nyssa, Marele cuvânt catehetic, 25. 27. Sf. Simeon Noul Teolog. Discursuri etice, V,
56-58. Sf. Nicolae Cabasila, Despre viaţa în Hristos. VI. 64.
21
Sănătatea primordială a omului
rii dumnezeieşti cu firea omenească în persoana lui Hristos, spune; „Aceasta este
ţinta fericită (sfârşitul) pentru care s-au întemeiat toate. Acesta este scopul
dumnezeiesc, gândit mai înainte de începutul lucrurilor (...)- Spre această ţintă
finală privind, Dumnezeu a adus la existenţă fiinţele lucrurilor. Acesta este cu
adevărat sfârşitul providenţei şi al celor providenţiale, când se vor readuna în
Dumnezeu cele făcute de El. (...) iar vestitor (înger) al ei s-a făcut însuşi Cuvântul
fiinţial al lui Dumnezeu, devenit om. Căci Acesta a dezvăluit... însuşi adâncul cel
mai dinlăuntru al bunătăţii părinteşti şi a arătat în Sine sfârşitul pentru care au
primit făpturile începutul existenţei. Fiindcă pentru Hristos sau pentru taina lui
Hristos au primit toate veacurile şi cele aflătoare înlâuntrul veacurilor începutul
existenţei şi sfârşitul lor".55 În ceea ce priveşte omul, aceste cuvinte sunt în duhul
învăţăturii Apostolului Pavel care spune că Tatăl „ne-a şi ales, înainte de
întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără de prihană înaintea Lui, mai înainte
rânduindu-ne, în a Sa iubire, să ne înfieze, prin Iisus Hristos" (Efes. 1,4-5), iar „pe
cei pe care i-a cunoscut mai înainte, mai înainte i-a şi hotărât să fie asemenea
chipului Fiului Său, ca El să fie întâi născut între mulţi fraţi" (Rom. 8, 29); astfel
ca Hristos să fie „toate şi întru toţi" (CoL 3, II).
În persoana lui Hristos se manifestă în mod deplin începutul şi ţelul fiinţei
omeneşti, vădindu-se firea ei cea adevărată şi adevărata ei menire. Chipul lui
Dumnezeu din om, întunecat prin păcatul lui Adam, răsare din nou în Cel care este
fără de păcat, cu o strălucire pe care n-o avusese în Adam, înainte de cădere, căci
în Hristos chipul lui Dumnezeu se descoperă în suprema lui desăvârşire, cu lotul
actualizat prin împlinirea asemănării omului cu Dumnezeu, care s-a lucrat în
Persoana Lui prin unirea naturii dumnezeieşti cu cea omenească. Chipul şi
asemănarea cu Dumnezeu în om au fost descoperite de însăşi Ziditorul lui -
Logosul lui Dumnezeu întrupat, El însuşi chip desăvârşit al Tatălui -, şi anume aşa
cum le-a voit El dintru început şi fiind duse deplin si pentru totdeauna la
desăvârşire. În Adam, se vedea numai chipul modelului; în Hristos, Se arată
Modelul însuşi; în Persoana lui Hristos Modelul se uneşte cu chipul - nici
confundându-se cu el, nici despărţindu-se, restaurându-1 şi ducându-l la
desăvârşire prin însăşi această unire. Referindu-se la această arătare strălucitoare a
chipului şi asemănării, la descoperirea omului-dumnezeu în Dumnezeu-omul,
Sfântul Irineu spune: „Adevărul acestora s-a arătat atunci când Cuvântul lui
Dumnezeu S-a întrupat, făcându-Se asemenea omului şi făcându-l pe om
asemenea Lui, pentru ca, prin asemănarea cu Fiul, omul să ajungă Să fie iubit de
Tatăl. E drept ca odinioară s-a spus că omul a fost făcut după chipul lui
Dumnezeu, dar lucrul acesta nu era vădit, căci încă nu era văzut Cuvântul, Cel
după al cărui chip fusese el făcut; şi din această pricină asemănarea a fost cu
uşurinţă pierdută. Dar când S-a întrupat Cuvântul, El le-a arătat şi pe unul, şi pe
cealaltă. Şi a făcut arătat chipul în tot adevărul său devenind El însuşi cela ce era
chipul Său; şi a restabilit
55
Răspunsuri către Talasie, 60. PO 90.621 AB.
23
Sănătatea primordială a omului
rii dumnezeieşti cu firea omenească în persoana lui Hristos, spune; „Aceasta este
ţinta fericită (sfârşitul) pentru care s-au întemeiat toate. Acesta este scopul
dumnezeiesc, gândit mai înainte de începutul lucrurilor (...)- Spre această ţintă
finală privind, Dumnezeu a adus la existenţă fiinţele lucrurilor. Acesta este cu
adevărat sfârşitul providenţei şi al celor providenţiale, când se vor readuna în
Dumnezeu cele făcute de El. (...) iar vestitor (înger) al ei s-a făcut însuşi Cuvântul
fiinţial al lui Dumnezeu, devenit om. Căci Acesta a dezvăluit... însuşi adâncul cel
mai dinlăuntru al bunătăţii părinteşti şi a arătat în Sine sfârşitul pentru care au
primit făpturile începutul existenţei. Fiindcă pentru Hristos sau pentru taina lui
Hristos au primit toate veacurile şi cele aflătoare înlâuntrul veacurilor începutul
existenţei şi sfârşitul lor".55 În ceea ce priveşte omul, aceste cuvinte sunt în duhul
învăţăturii Apostolului Pavel care spune că Tatăl „ne-a şi ales, înainte de
întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără de prihană înaintea Lui, mai înainte
rânduindu-ne, în a Sa iubire, să ne înfieze, prin Iisus Hristos" (Efes. 1,4-5), iar „pe
cei pe care i-a cunoscut mai înainte, mai înainte i-a şi hotărât să fie asemenea
chipului Fiului Său, ca El să fie întâi născut între mulţi fraţi" (Rom. 8, 29); astfel
ca Hristos să fie „toate şi întru toţi" (CoL 3, II).
În persoana lui Hristos se manifestă în mod deplin începutul şi ţelul fiinţei
omeneşti, vădindu-se firea ei cea adevărată şi adevărata ei menire. Chipul lui
Dumnezeu din om, întunecat prin păcatul lui Adam, răsare din nou în Cel care este
fără de păcat, cu o strălucire pe care n-o avusese în Adam, înainte de cădere, căci
în Hristos chipul lui Dumnezeu se descoperă în suprema lui desăvârşire, cu lotul
actualizat prin împlinirea asemănării omului cu Dumnezeu, care s-a lucrat în
Persoana Lui prin unirea naturii dumnezeieşti cu cea omenească. Chipul şi
asemănarea cu Dumnezeu în om au fost descoperite de însăşi Ziditorul lui -
Logosul lui Dumnezeu întrupat, El însuşi chip desăvârşit al Tatălui -, şi anume aşa
cum le-a voit El dintru început şi fiind duse deplin si pentru totdeauna la
desăvârşire. În Adam, se vedea numai chipul modelului; în Hristos, Se arată
Modelul însuşi; în Persoana lui Hristos Modelul se uneşte cu chipul - nici
confundându-se cu el, nici despărţindu-se, restaurându-1 şi ducându-l la
desăvârşire prin însăşi această unire. Referindu-se la această arătare strălucitoare a
chipului şi asemănării, la descoperirea omului-dumnezeu în Dumnezeu-omul,
Sfântul Irineu spune: „Adevărul acestora s-a arătat atunci când Cuvântul lui
Dumnezeu S-a întrupat, făcându-Se asemenea omului şi făcându-l pe om asemenea
Lui, pentru ca, prin asemănarea cu Fiul, omul să ajungă Să fie iubit de Tatăl. E
drept ca odinioară s-a spus că omul a fost făcut după chipul lui Dumnezeu, dar
lucrul acesta nu era vădit, căci încă nu era văzut Cuvântul, Cel după al cărui chip
fusese el făcut; şi din această pricină asemănarea a fost cu uşurinţă pierdută. Dar
când S-a întrupat Cuvântul, El le-a arătat şi pe unul, şi pe cealaltă. Şi a făcut arătat
chipul în tot adevărul său devenind El însuşi cela ce era chipul Său; şi a restabilit
55
Răspunsuri către Talasie, 60. PO 90.621 AB.
23
Premise antropologice
virtuţile, care constitute chipul lui Dumnezeu din el; dar ele nu i-au fost date decât în
germene, iar al lui este a le face sa crească până când vor ajunge la deptina lor
desăvârşire, în aceasta constând realizarea asemănării cu Dumnezeu. În Hristos ni se
descoperă arhetipul virtuţii. El fiind începătorul şi plinitorul oricărei virtuţi. Vedem astfel
că virtuţile sădite în natura omului la facere şi dezvoltate prin împărtăşirea de harul
îndumnezeitor îşi iau fiinţa din virtuţile lui Hristos, după cum învaţă Sfântul Maxim
Mărturisitorul: „Astfel, nu încape îndoială ca fiinţa virtuţii din fiecare este Cuvântul
(Raţiunea) cel unul al lui Dumnezeu. Căci fiinţa tuturor virtuţilor este însuşi Domnul
nostru Iisus Hristos. Fiindcă s-a scris: «Care ni s-a făcut nouă de la Dumnezeu înţe-
lepciune, dreptate, sfinţire şi mântuire» (1 Cor. I, 30). Şi e vădit că acestea se spun
despre El în înţelesul absolut, ca fiind prin Sine însuşi înţelepciunea, dreptatea şi
sfinţenia (...). Dar dacă-i aşa, orice om care se împărtăşeşte de virtute printr-o
deprindere neclintită se împărtăşeşte neîndoielnic de Dumnezeu, fiinţa virtuţilor, ca
unul care a cultivat sincer, prin liberă hotărâre, sămânţa naturală a binelui şi a arătat
sfârşitul ca fiind una cu obârşia, iar obârşia una cu sfârşitul, mai bine zis obârşia şi
sfârşitul ca unul şi acelaşi lucru, fiind prin aceasta un vestitor nepervertit al lui
Dumnezeu, dacă scopul oricărui lucru se socoteşte că este obârşia şi sfârşitul lui;
obârşia, întrucât de acolo a primit pe lângă existenţă şi binele prin fire după
participare, iar scopul, întrucât recunoscându-şi cauza sa, străbate prin dispoziţie şi
hotărâre liberă cu toată sârguinţa drumul de laudă ce-l duce spre ea. Iar străbătând
acest drum devine dumnezeu, primind de la Dumnezeu puterea de a fi dumnezeu, ca
unul ce a adăugat prin liberă alegere la binele natural al chipului asemănarea prin
virtuţi, datorită urcuşului firesc spre cauza proprie şi intrării în intimitatea ei.59
Fiul lui Dumnezeu are în crearea şi îndumnezeirea omului un rol central şi specific.
Planul lui Dumnezeu cu privire la om se descoperă şi se împlineşte în lume ca „taină a
lui Hristos" (Efes. 3, 4; Col. 1, 27; 2, 2; 4, 3; I Tim. 3, 16), Dar în taina lui Hristos se
descoperă şi se împlineşte taina iconomiei trinitare. Crearea omului şi îndumnezeirea
lui se arată a fi lucrarea comună a Prea Sfintei şi de-viaţă-făcătoarei Treimi, din buna
voire a Tatălui (Efes. I, 5, 9; Mat. 11. 26; Apoc. 4, 11) pe care o împlineşte în chip
ipostatic şi propriu (avcoxxxxx)70; Fiul (Evr. 10, 7; Ioan I, 3.4, 34; 5, 30). cu împreună-
lucrarea Sfântului Duh Care dă viaţă, sfinţeşte şi conduce la desăvârşire (Fac. 1,2; Lc.
I, 35; Fapte 2, 4-38; 2 Cor. 13, 13; Efes. I, 3-14; Tit 3, 4-6; I Cor. 6. 11; 12. 3-13; 2 Cor.
3-6). Astfel, fiecare dintre Persoanele Prea Sfintei Treimi contribuie într-un anume fel
la împlinirea iconomiei dumnezeieşti, lucrând potrivit ipostasului ei specific, însă
lucrarea fiecăreia este totdeauna legată de a celorlalte în împlinirea voinţei comune.
Crearea omului (ca şi a lumii) le apare Sfinţilor Părinţi ca avându-şi originea în Sfatul
veşnic al Prea Sfintei şi Celei de o fiinţă Treimi. Părinţii şi întreaga Tradiţie a Bisericii
văd
26
Sănătatea primordială a omului
în pluralul formulei „Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră" (Fac. 1, 26)
o expresie a caracterului trinitar al creării omului. Tot acest Sfat este cel care a
binevoit ca omul să fie făcut părtaş la viaţa veşnică şi preafericită a Sfintei Treimi,
De asemenea Sfinţii Părinţi spun că omul este creat după chipul Fiului lui
Dumnezeu - căci, zice Sfântul Chiril al Alexandriei, „pentru că trebuie să ne
numim fii ai lui Dumnezeu, ne este cu atât mai mult de trebuinţă să ne facem după
chipul Fiului, pentru ca să ni se potrivească pecetea înfierii"71 -, dar, în El, a fost de
fapt creat după chipul Sfintei Treimi. „Dacă omul a fost creat după chipul Fiului",
scrie în continuare Sfântul Chiril, „atunci el este după chipul lui Dumnezeu, căci
în El strălucesc însuşirile Celei de o fiinţă Treimi, Dumnezeirea fiind una după
fiinţă, în Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh".72 Hristos este „chipul lui Dumnezeu celui
nevăzut" (Col. 1, 15), strălucire a slavei şi chip al fiinţei Tatălui (Evr. 1, 3). Fiul,
prin întrupare, îl face cunoscut pe Tatăl (Mt. I1, 27; In 8. 19; 14, 6-7, 9). Şi în
Hristos, omul a fost chemat să ajungă la chipul desăvârşit al Tatălui: „Fiţi
desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este" (Mt. 5, 48); „Fiţi
milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv" (Lc. 6. 36). Tot darul, toată desă-
vârşirea şi toată virtutea pe care le primeşte omul prin participarea la Hristos îşi au
izvorul în Tatăl: „Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este,
pogorându-se de la Părintele luminilor" (Iac. 1, 17). Astfel, în El, Hristos ne uneşte
cu Tatăl. Dar El ne uneşte de asemenea cu Sfântul Duh, căci Iisus, chemându-ne să
fim „părtaşi dumnezeieştii firi" (2 Pt. 1, 4), vrea să ne introducă în însăşi viaţa Prea
Sfintei Treimi. Iar virtuţile (numite şi desăvârşiri, haruri, lucrări) prin care se
dobândeşte această părtăşie sunt slava, lumina, harul, energiile, desăvârşirile,
virtuţi comune Persoanelor Sfintei Treimi (cf. 2 Cor. 13, 13). De aceea Părinţii le
atribuie acestea când Tatălui, ca izvor al lor, când Fiului, Cel care le face văzute în
chip ipostatic şi la care îi face părtaşi pe oamenii care cred în El, când Sfântului
Duh, vistierul şi dătătorul lor. Şi astfel Părinţii le numesc când lumină sau slavă a
Tatălui, când har, lumină sau slavă a Fiului, când harul Sfântului Duh, Acestuia, ca
vistier şi dătător al acestor daruri, virtuţi sau energii necreate. I se dă adesea chiar
numele lor, fiind numit: Duhul milostivirii, Duhul înţelepciunii, Duhul puterii,
Duhul slavei, Duhul cunoştinţei, al temerii de Dumnezeu. Duhul adevărului (Is.,
42, 1-4; 61, l ; M t . 12, 18; In 14. 17; 15,26; Efes. 1, 17; Evr. 2, 4; Gal. 5, 22; 2
Tim. I, 7; I Pt. 4, 14 etc.). Proorocul Isaia şi Apocalipsa vorbesc despre Duhul la
plural: „cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu" (Is. 11, 1-3; Apoc. 1,4; 3, I; 5, 6),
care, după Sfinţii Părinţi, arată energiile sau darurile Sfântului Duh.73 De aceea
putem spune, ca Sfântul Macarie Egipteanul. că omul a fost creat „după chipul
Duhului".74 afirmaţie în care se regăseşte
71
Explication des dogmes. ed. Pusey, t. V. p. 558.
72
Ibidem.
73
Sf Grigorie de Nazianz. Cuvântări, XLI. 3. Sf Grigorie Palama, Despre unire şi
deosebire,
74
33.
Omilii duhovniceşti (Col. III). XLVI. 5-6. Cf. Omilii duhovniceşti (Col. II). XLVI. 5-6.
27
Premise antropologice
învăţătura Sfântului Irineu75 şi a Părinţilor din vechime, care văd pe Duhul cel Sfânt în
suflarea de viaţă dată omului la crearea lui (Fac. 2, 7).
Atribuirea virtuţilor sădite în om şi lui Hristos, şi Sfântului Duh ne arată că ele sunt
energii comune celor Trei Persoane ale dumnezeieştii Treimi şi, mai mult, că, în crearea
şi îndumnezeirea omului, Fiul şi Duhul Sfânt conlucrează în ducerea la împlinire a
voinţei Tatălui, care este şi voinţa Lor. Sfântul Irineu spune că Fiul şi Duhul sunt
„mâinileTatălui",76 Astfel, omul şi toate lucrurile au fost create prin Fiul (In 1, 3), în
Duhul: „Tatăl creează toate prin Cuvântul în Duhul, spune Sfantul Atanasie cel Mare,
fiindcă unde este Cuvântul, acolo este şi Duhul. Şi cele create (de Tatăl) prin Cuvântul
au tăria existenţei lor de la Cuvântul în Duhul".77 Potrivit voinţei Tatălui, lucrarea Fiului
este de a da făpturilor existenţa, iar a Duhului, să le desâvârşească.78 Astfel oricare
virtute a omului se naşte de la Fiul, dar este însufleţită, sfinţită şi desăvârşită de Duhul
Sfânt în numele Tatălui. Astfel chipul şi asemănarea cu Dumnezeu din om au fost voite
de Tatăl, săvârşite de Fiul, în Duhul, şi desăvârşite de Duhul. Lucrarea mântuitoare a lui
Hristos s-a săvârşit cu împreună-lucrarea Duhului.79 Hristos îl face pe omul care se
întoarce spre El în stare să primească pe Duhul Sfânt, iar Duhul îl uneşte pe om cu
Hristos, şi prin El cu Tatăl. Duhul împărtăşeşte fiecărui membru al Trupului lui Hristos
plenitudinea Dumnezeirii. Prin El omul ajunge în Hristos la asemănarea cu Dumnezeu80
căci prin El se dau şi se lucrează toate darurile (1 Cor. 12, 11) şi toate virtuţile. El este,
după cum spune Sfântul Vasile cel Mare, izvorul sfinţeniei".81 El este Cel care îi arată
celui ce crede „chipul Celui nevăzut" şi, „în fericita contemplare a chipului... frumuseţea
negrăită a Arhetipului".82 Prin El, „cei ce sunt pe calea virtuţii se desăvârşesc",83 El este
Cel care îl îndumnezeieşte pe om84, făcându-l asemenea cu Hristos şi, prin El, cu Tatăl,
„El este sfinţenia noastră", spune Sfântul Grigorie de Nazianz. 85
Numai în Duhul Sfânt omul poate realiza Arhetipul naturii sale, adică să ajungă la
asemănarea cu Hristos. Pentru ca Hristos să trăiască în el, trebuie să trăiască
75
Dumnezeu, spune el, „a pus în inima omului cerinţele virtuţii, judecata, ştiinţa. raţiunea,
credinţa, iubirea şi toate celelalte daruri, care sunt chipuri ale Duhului" Contra ereziilor, V.
6.1)
76
Ibidem.
77
Epistola către Serapion. III. 5.
78
Sf. Vasile cel Mare Despre Sfântul Duh, XVI (col. 136): „Domnul porunceşte, Cu-
vântul creează şi Duhul întăreşte. Iar „întărire", ce altceva ar putea să însemne dacă nu
„desăvârşirea în sfinţenie".
79
Ibidem, XVI (col. 140).
80
Ibidem. IX (col. 109).
81
Ibidem. XVI (col. 136).
82
Ibidem. IX (col. 109). Sf. Vasile spune, de asemenea: „Mintea noastră luminată de
Duhul Sfânt priveşte spre Fiul şi contemplează pe Tatăl, ca şi cum L-ar vedea într-o
oglindă" Epistole, 226. III)
83
Despre Sfântul Duh. IX (col. 109).
84
Cuvântări. XXXI. 29. PG 36. 159 BC. Sf. Chiril al Alexandriei. Despre Sfânta
Treime VII.
85
Loc.cit.
28
Sănătatea primordială a omului
86
Stromate II. IX. 42. I.
87
Contra ereziilor, V, 6.1.
88
Ibidem, 8, 2.
29
Premise antropologice
om duhovnicesc".89 „Trei sunt cele din care cste alcătuit omul desăvârşit: trupul,
sufletul şi duhul. 90 „Cei care se tem de Dumnezeu şi aşteaptă venirea Fiului Său şi
care, prin credinţă, fac din inimile lor sălaş Duhului lui Dumnezeu, aceia vor fi
«curaţi», «duhovniceşti» şi «vii pentru Dumnezeu», pentru că ei au Duhul Tatălui,
Care îl curăţeşte pe om şi-l ridică la viaţa lui Dumnezeu".91 „Şi prin acestea două
este om şi viu: viu prin împărtăşirea de Duhul, om prin substanţa trupului".92
”Deci, fără Duhul lui Dumnezeu, trupul este mort, lipsit de viaţă, iar unul ca acesta
nu poate să moştenească împărăţia lui Dumnezeu (...). Dar acolo unde este Duhul
Tatălui, acolo omul este viu; trupul pe care a pus stăpânire Duhul uită ce este,
pentru a dobândi calităţile Duhului şi a deveni după chipul Cuvântului lui
Dumnezeu",93
După cum Sfântul Grigorie Palama spunea că sănătatea şi desăvârşirea
sufletului o constituie asemănarea cu Hristos,94 tot astfel şi Sfântul Simeon Noul
Teolog spune, dintr-un alt punct de vedere, dar în acelaşi sens, că sănătatea
sufletului este venirea şi prezenţa în el a Sfântului Duh: „Venind Acela, fiindcă
alungă toată boala şi toată neputinţa sufletească, Se numeşte sănătate, ca Unul care
ne dăruieşte sănătatea sufletului".95
89
Ibidem.
90
Ibidem.I.
91
92
Ibidem., 9, 2.
93
Ibidem.
94
Ibidem..9,3.
95
Triade. II. I, 42.
96
Discursuri etice,VII.
97
Apologetica, XVII. 6.
98
Despre suflet, 35.
99
Scrisori. V. 4.
Apologeticul. XVII, 5.
30
Sănătatea primordială a omului
firii şi a vieţii omeneşti, şi Sfântul Antonie cel Mare scrie cu privire la aceasta:
„Iubirea ce v-o port mă face să-L rog pe Dumnezeu să vă facă să priviţi cele
nevăzute ca moştenire a voastră. Cu adevărat, fiii mei, acestea nu sunt mai presus
de firea noastră, ci încununarea ei cea firească".100 Starea firească a omului este să
fie în întregime unit cu Dumnezeu. Aşa a fost Adam la crearea lui, iar Hristos a
venit ca să-i aducă aminte omului rătăcit de cea dintâi poruncă şi cea mai mare:
„Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din
tot cugetul tău şi din toată puterea ta" (Mc. 12, 30; Mt 11. 37; cf. Deut. 6, 5 ) , pe
care urmând-o îşi va regăsi adevărata sa fire.
Este vădit că numai îndreptând spre Dumnezeu toate capacităţile sale, pentru a
ajunge să se unească cu El prin mijlocirea lor, omul se foloseşte de ele aşa cum se
cuvine, potrivit naturii lor. Şi aceasta constituie virtuţile sale, după cum scrie
Sfântul Vasile cel Mare: „Dumnezeu ne-a înzestrat cu puterile necesare ca să
împlinim toate poruncile pe care ni le-a dat (...) cu aceste puteri, lucrând corect şi
după cuviinţă, facem viaţa noastră virtuoasă prin sfinţenie (...) Iar definiţia virtuţii
cerule de Dumnezeu este folosirea acestor daruri ale lui Dumnezeu cu bună-ştiin-
ţă, potrivit poruncii Lui".101 Altfel spus, a duce o viaţă virtuoasă nu înseamnă
pentru om altceva decât a trăi în conformitate cu propria sa natură, adică a-şi folosi
toate capacităţile în scopul pentru care au fast create: să se îndrepte spre
Dumnezeu şi să ajungă la asemănarea cu El. Identitatea dintre starea firească -
starea lui Adam în rai şi a omului restaurat în Hristos - şi cea virtuoasă este în mod
constant subliniată de Sfinţii Părinţi: „Oricât de numeroase ar fi virtuţile pe care le
practicăm, ele sunt toate practicate potrivit firii", scrie Evagrie.102 „Dacă rămânem
în starea naturală, suntem în virtute", spune Sfântul Ioan Damaschin.103 Iar Sfântul
Isaac Sirul spune şi el explicit că virtutea este starea firească a sufletului.104 Avva
Dorotei arată tot aşa că prin virtuţi „se învredniceşte omul a se regăsi pe sine şi a
reveni la ceea ce e după fire, prin curăţire, cu ajutorul poruncilor lui Hristos",105 iar
Ioan din Singurătate spune că atunci când omul îşi curăţeşte sufletul prin lucrarea
virtuţilor „se aţine în rânduiala firii sale".106
Tot astfel Părinţii spun că adevărata sănătate a omului este această stare de
virtute. Virtutea este sănătatea sufletului cea după fire, scrie Avva Dorotei107 ca şi
Sfântul Vasile cel Mare,108 Evagrie109 şi Sfântul Maxim Mărturisitorul, care spune:
„Precum se raportează sănătatea... la trup, aşa se raportează
100
101
Loc. cit.
102
Regulile mari,2.
Marea scrisoare către Melania cea Bătrână,II.
103
Dogmatica,II,30.
104
Cuvinte despre nevoinţă, 83.
105
Învăţături de suflet folositoare, I, 10.
106
Dialog, ed. Hausherr, p. 64.
1 07
Învăţături de suflet folositoare, XI. 10: „Răul este boală a sufletului care s-a lipsit
de sănătarea lui cea după fire, care este virtutea".
108
Omilii la Hexaemeron, IX. 4: „Virtutea este sănătatea sufletului".
109
Capete gnostice, I. 41. Vezi, de asemenea. Marea scrisoare către Melania cea
bătrână, II.
31
Premise antropologice
virtutea... la suflet".110 Tot la fel spune şi Sfântul Isaac Sirul: „Virtutea este în mod
firesc sănătatea sufletului".111 Am putea spune chiar că virtutea este mult mai
folositoare sufletului decât este sănătatea pentru trup, căci, spune Sfântul Vasile
cel Mare, „virtuţile sunt mai proprii sufletului decât trupului sănătatea".112
Numai prin practicarea virtuţilor, şi în special a celei care este încununarea lor,
adică a iubirii de aproapele, omul ajunge la cunoaştere, la contemplarea cea
duhovnicească în care nu numai spiritul său, ci şi toate celelalte facultăţi ale sale113
lucrează potrivit scopului naturii sale. Căci omul, spune Stântul Simeon Noul
Teolog, „a fost zidit ca văzător al zidirii văzute şi pentru a fi introdus în cea
cunoscută cu mintea”114 Clement al Alexandriei spune despre om că este „cu
adevărat sad ceresc",115 şi că „a fost făcut pentru contemplarea cerului".116 Şi
numai într-o asemenca lucrare, care îi este cu totul potrivită, mintea omului şi, prin
ea, sufletul lui în întregime îşi dobândesc sănătatea deplină. „Precum se
raportează sănătatea... la trup (...) tot aşa se raportează cunoştinţa... la minte", scrie
Sfântul Maxim Mărturisitorul.117 „Atunci când firea cugetătoare va ajunge la
contemplare, care este lucrarea ei, atunci toate puterile vor fi sănătoase", spune
Evagrie, 118 care, la fel, consideră cunoaşterea duhovnicească drept „sănătatea
sufletului".119 Sfântul Talasie, de asemenea, spune că „sănătatea sufletului este
cunoştinţa”.l20
Pe prima ei treaptă, această contemplare este cea a raţiunilor (XXXXX) du-
hovniceşti ale făpturilor, pe care Părinţii o numesc „contemplaţie naturală"
(xxxxxxxx xxxxxxx). Chiar dacă ea dă omului o adevărată cunoaştere a făpturilor
şi, mai ales, îl ridică prin ea la Făcătorul lor, ea nu este decât o cunoaştere
indirectă a lui Dumnezeu.
Numai prin cunoaşterea/contemplare a lui Dumnezeu însuşi, care este un dar al
lui Dumnezeu şi care se săvârşeşte prin harul Sfântului Duh, ajunge omul la
gradul înalt de desăvârşire la care este chemat prin natura sa, pentru că prin
această cunoaştere sau, mai bine zis, prin această „vedere" a lui Dumnezeu în
lumina harului necreat el este deplin îndumnezeit.
110
Capete despre dragoste, IV, 46.
111
Cuvânt despre nevoinţă, 83.
112
Loc. cit.
113
Cf. Sf. Grigorie Palama, Triade, I, 3. 15.
114
Cele 225 de capete teologice şi practice. II. 3.
115
Cuvânt de îndemn către elini (Prorepticul), X. 100. 3.
116
Ibidem.
117
Capete despre dragoste, IV, 46.
118
Capete gnostice , II, 15.
119
Ibidem.
120
Despre dragoste, înfrânare şi petrecerea cea după minte, II. 2.
32
2
Asemănarea cu Dumnezeu, deşi deja dată în chip, rămânea să fie realizată prin
voia liberă a lui Adam care primise ca dreptar porunca dumnezeiască. Dar prin
chiar libertatea sa, Adam putea să urmeze o altă cale, „să părăsească binele şi să
meargă spre rău, separându-se de Dumnezeu prin libera lui alegere".1 Şarpele a
fost cel care i-a descoperit această cale diferită. ceea ce a constituit o ispită
permanentă pentru primul om. Această ispită avea rolul de a-i pune mereu la
încercare voinţa, alegerea lui Dumnezeu de către om dobândind astfel forţă şi
valoare. Fără putinţa de a înfăptui răul, Adam n-ar fi fost cu adevărat şi cu totul
liber, îndumnezeirea apărând ca singura cale posibilă, şi deci ca necesară şi impusă
prin însăşi natura lui. Dumnezeu voind ca omul să fie desăvârşit, atunci când l-a
creat după chipul Său, l-a înzestrat cu o libertate absolută, care-i permitea să
participe la propria îndumnezeire2 şi să dobândească în Dumnezeu asemănarea cu
E1.3 Dacă realizarea asemănării i-ar fi fost dată spre lucrare omului fără
posibilitatea unei alte alegeri, el n-ar fi fost în mod real virtuos, fiindcă, după cum
spune Sfântul Ioan Damaschin, „nu este virtute ceea ce se face silit".4 Existenţa
unei libertăţi absolute pentru om şi voia lui Dumnezeu ca omului „să-i revină
răsplata pentru strădania sa"5 şi „să nu fie altul lăudat pentru roada asemănării"16
implică necesitatea ispitirii omului. „Trebuia deci, spune Sfântul Ioan Damaschin,
ca omul să fie mai întâi ispitit; fără să fie ispitit şi încercat, omul n-ar fi avut nici
un merit".7 „O dată încercat, scrie Sfântul Grigorie de Nazianz, surfletul dobăn-
deşte cele nădăjduite ca plată a strădaniilor sale virtuoase, şi nu doar ca dar al lui
Dumnezeu".8
1
Sf. Ioan Damaschin. Dogmatica. II. 12.
2
Cf. Sf. Vasile cel Mare, Omilii despre facerea omului. I. 16.
3
4
Ibidem.
IOC. cit. Sf. Grigorie de Nyssa scrie, în acelaşi sens: „Cel care a fost zidit întru totul
asemenea lui Dumnezeu, trebuia să fie din fire liber şi stăpân pe voinţa proprie, pentru
ca apoi participarea la bunurile dumnezeieşti să fie răsplata unor strădanii virtuoase"
(Marele
5
cuvânt catehetic. V).
6
Sf. Vasile cel Mare, loc. cit.
7
Ibidem.
8
Loc. cit.
Cuvântări, II. 17. Cf. Poeme I. II. 9.
33
Premise antropologice
Toţi Părinţii insistă asupra faptului că Adam a fost creat de Dumnezeu cu totul
bun. În rai, în starea sa firească, omul trăia în întregime întru Bine: 9 nu numai că
nu făcea nimic rău, dar nici nu cunoştea răul, ispita dându-i nu cunoaşterea răului
în sine, ci numai a posibilităţii lui; cunoaşterea însăşi a răului apare ca urmare a
păcatului (Fac. 3, 22), iar nu ca principiu al lui. În rai, răul nu exista decât în şarpe,
încarnare a lui Satan, iar acesta nu se putea în nici un fel atinge de creaţie, atâta
vreme cât Adam rămânea stăpânitorul ei (cf. Fac. I, 28-30);'° tot aşa el nu avea nici
o putere asupra primului om, neputând face altceva decât să-l ispitească, ispitirea
lui rămânând fără nici o urmare atâta vreme cât omul refuza să i se supună. 11
Diavolul le-a spus lui primilor oameni: „veţi fi ca Dumnezeu" (Cf. Fac 3, 5), şi
în aceasta constă ispita.12 Căci Adam fusese într-adevăr destinat să devină
dumnezeu, dar prin participare la Dumnezeu însuşi, în El şi prin El. Şarpele le-a
propus oameni lor să devină „ca Dumnezeu" ((xxxxx), adică alţi dumnezei,
independent de Dumnezeu; să fie dumnezei fără Dumnezeu. Adam, cedând
amăgirilor Celui Rău, a consimţit astfel să devină dumnezeu prin el însuşi, să se
autoîndumnezeiască, şi în aceasta constă păcatul său.13 Afirmarea absolutei sale
autonomii şi a voinţei de a se lipsi de Dumnezeu şi de a-I lua locul, sau de a se
înălţa înaintea Lui ca un alt dumnezeu constituia negarea, respingerea lui
Dumnezeu. Participarea lui Adam la viaţa dumnezeiască presupunea, aşa cum am
arătat, conlucrarea voinţei lui libere; îndepărtându-se de Dumnezeu, s-a lipsit de
harl4, care era pentru el adevărata viaţă a naturii sale. Dumnezeu le spusese lui
Adam şi Evei: „din rodul pomului celui din mijlocul raiului să nu mâncaţi din el,
nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi" (Fac. 3, 3); şarpele, dimpotrivă, le-a spus:
„nu, nu veţi muri !" (Fac. 3, 4). Urmările nefaste ale păcatului vădesc minciuna şi
înşelătoria diavolului: despărţindu-se de Izvorul a tot ce înseamnă viaţă, omul se
prăbuşeşte în moarte: moartea trupului său - care fusese creat ca putând fi nestrică-
cios -, care avea să survină ulterior, şi moartea de îndată a sufletului său.15 „Prin
păcat, scrie Sfântul Ioan Damaschin, a intrat moartea în lume, ca o fiară sălbatică
şi neîmblânzită, distrugând viaţa omenească".16 lar la Sfântul Grigorie Palama
citim: „După acea greşeală dintâi săvârşită în raiul lui
9
Cf., de pildă, Sf. Grigorie de Nyssa. Despre feciorie, XII. 2. Sf. Ioan Damaschin,
Dogmatica, IV. 20.
10
Cf. Sf. Macarie Egipteanul. Omilii duhovniceşti (Col. II). XI. 5.
11
Cf. Marcu Ascetul, Despre Botez. 22.
12
Cf. Sf. Macarie Egipteanul, Omilii duhovniceşti (Col. III). I. 3. 4
13
Cf. Sf. Ioan Gură de Aur. Omilii la statui. XI, 2, Sf. Simeon Noul Teolog. Discur-
suri etice, XIII. 60. Sf. Ioan Damaschin. Dogmatica. II. 30: Sf. Irineu, Contra erezii-
lor,
14
V. 3, 1. Parafrază în 150 de capete la.., Sf. Macarie Egipteanul, 86.
Cf. Parafrază în 150 de capete la.., Sf. Macarie Egipteanul, 37; Omilii duhovniceşti
(Col.
15
II). XII.
Cf. Sf. Simeon Noul Teolog. Discursuri etice. II. 7.90. Sf. Grigorie Palama,
Omilii,
16
11: 16; 32. Capete fizice, teologice, etice şi practice. 36; 51.
Op.cit., III. 1.
34
Cauza cea dintâi a bolilor
Dumnezeu, prin călcarea poruncii... s-a ivit păcatul, iar noi am fost supuşi, înainte
de moartea trupească, morţii celei sufleteşti, care este despărţirea sufletului de
Dumnezeu".17
Depărtându-se de Principiul fiinţei sale şi a tot ce fiinţează, omul cade în
nefiinţă: „golindu-se de gândul la Dumnezeu şi întorcându-se spre cele ce nu sunt
- căci cele rele sunt cele ce nu sunt, iar cele bune sunt cele ce sunt -, o dată ce s-au
despărţit Dumnezeu, Care este, oamenii s-au golit şi de existenţă” spune Sfântul
Atanasie cel Mare.18
Iar din această despărţire i-au venit omului toate relele: căci s-a lipsit astfel de
bunurile dumnezeieşti de care se împărtăşise şi pe care prin fire le avea în chip
desăvârşit. Într-adevăr, „toate câte a făcut Dumnezeu, aşa cum s-au făcut, sunt
bune foarte. Dacă rămân aşa cum au fost zidite, sunt cu adevărat bune foarte. Dar
dacă se îndepărtează, în chip voluntar, de la starea conformă naturii şi dacă vin la
o stare contra naturii, ajung în rău", scrie Sfântul Ioan Damaschin. 19 Depărându-
se de Dumnezeu, negându-L şi nerecunoscându-L, omul se depărtează de natura
sa autentică şi de adevărata sa menire, care este asemănarea cu Dumnezeu prin
Duhul Sfânt, şi-si perverteşte astfel toate facultăţile, în chip firesc îndreptate spre
Dumnezeu, abătând de la adevărata lor ţintă năzuinţele cele bune sădite în firea
sa.20 Iar apoi, întreaga sa fiinţă, care a încetat să se îndrepte spre scopul ei firesc,
sufletul, ca şi trupul său, care nu şi-au mai respectat condiţia firească de alipire la
Dumnezeu, au căzut în cea mai rea neorânduială, Sfântul Maxim Mărturisitorul
arată astfel în ce constă căderea omului: „Cel ce, cu toate că e parte a lui
Dumnezeu pentru raţiunea virtuţii aflătoare în el, în baza cauzei sale, părăseşte
obârşia sa şi se lasă dus în chip nesocotit (neraţional - xxxxxxxxx) spre nimic, cu
drept cuvânt se zice că a căzut de sus, întrucât mi s-a mişcat spre obârşia şi cauza
proprie, după care, spre care şi pentru care a fost făcut. El se află într-un
vagabondaj nestatornic şi într-o neorânduială cumplită a sufletului şi a trupului, ca
unul ce s-a despărţit pe sine de cauza sa ce rămâne totdeauna nerătăcită şi con-
stantă, prin povârnirea de bunăvoie spre rău. Şi se spune în înţelesul propriu că s-a
rostogolit în rău, fiindcă, aflându-se în el capacitatea prin care putea să-şi ducă în
chip neabătut paşii spre Dumnezeu, a ales de bunăvoie ceea ce e rău şi nu există,
în locul a ceea ce bun şi există.
Răul şi păcatul sunt întotdeauna definite de Sfinţii Părinţi prin raportare
la natura firească a omului, la datoria sa de a fi teantropic. Rău şi păcat este
orice îl îndepărtează pe om de Dumnezeu şi de devenirea sa dumnezeiască -
îndumezeirea la care este chemat prin natura sa - sau, altfel spus, orice abatere a
facultăţilor sale de la scopul lor firesc. „Răul, scrie Dionisie Areopagitul,
17
Omilii, I. 1. Cf. 16; Capete fizice, teologice,etice şi practice, 36; 51.
18
Tratat despre întruparea Cuvântului, 4.
19
Op. cit..IV, 20.
20
Cf. Sf. Nicolae Cabasila, Despre viaţa în Hristos, VI. 97,
21
Ambigua, 7. PG 91. 1084D-I085A.
35
Premise antropologice
Astfel, a spune că prin păcat omul ajunge într-o stare contrară firii este totuna
cu a spune că, depărtându-se de Dumnezeu, el se depărtează de sine însuşi, trăieşte
în afara a ceea ce el este în mod fundamental, nu trăieşte viaţa pentru care este
făcut, gândeşte şi acţionează cu totul dimpotrivă, într-un fel străin de adevărata sa
condiţie. Altfel spus, omul trăieşte într-o stare de înstrăinare. „Căci, fiind noi ai lui
Dumnezeu prin fire", scrie Sfântul Irineu, lepădarea de El „ne-a făcut potrivnici
firii" (alienavit nos contra naturam).27 Sfântul Macarie Egipteanul vorbeşte tot
despre înstrăinare, chiar dacă se exprimă în alt fel: „De când a călcat Adam
porunca (...) este pe lângă sufletul propriu-zis ca un al doilea suflet".28 Iar Sfântul
Atanasie arată că sufletul omenesc, căzut în păcat, uitând că este după chipul lui
Dumnezeu şi nemaivăzând Cuvântul cu care se cuvenea să se asemene, „ajunge în
afară de sine".29
Tot astfel, îndepărtându-se de Dumnezeu, omul se lipseşte de starea
dumnezeiască care-i fusese hărăzită şi, după cum spune Sfântul Clement al
Alexandriei, se prăbuşeşte în starea omenească.30 De fapt, cade chiar într-o stare
22
23
Despre Numirile dumnezeişti, IV, 32.
24
Capete despre dragoste, IV, 14.
25
Răspunsuri către Talasie, Prolog, PG 90. 253B.
26
Dogmatica, IV. 20.
Ibidem, Cf. II. 30. Avva Dorotei, la fel, scrie: „(Omul) a căzut din starea cea după
fire şi a ajuns în cea contrară firii, adică în păcat" (Învăţături de suflet folositoare, I.
1).
27
Vezi, de asemenea. Sf. Atanasie cel Mare, Cuvânt împotriva elinilor, 4.
28
Contra ereziilor, V. I. 1.
29
Omilii duhovniceşti (Col. II). XV, 35.
30
Cuvânt împotriva elinilor, 8.
Cuvânt de îndemn către elini, IX, 83. 2.
36
Cauza cea dintâi a bolilor
subumană, căci, aşa cum am văzut, umanul autentic nu există decât în divino-
uman; omul nu poate fi cu adevărat om decât în Dumnezeu, fiind om-dumnezeu în
Duhul, asemenea lui Hristos. De aceea Sfinţii Părinţi compară adesea starea
omului căzut cu cea a animalelor. 31 Sfântul Grigorie de Nyssa, de pildă, spune:
„După ce a lepădat omul chipul dumnezeiesc, s-a sălbăticit, după asemănarea firii
necuvântătoare, făcându-se, prin îndeletnicirile cele rele, leu şi pardos".32 Şi, la fel,
Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că omul „«s-a asemănat dobitoacelor celor
fără de minte» (Ps. 48, 13), lucrând, căutând şi voind aceleaşi ca şi ele în tot
chipul; ba le-a şi întrecut în iraţionalitate, mutând raţiunea cea după fire în ceea ce
e contrar firii".33
Întorcându-şi duhul de la Dumnezeu, acesta a fost lipsit de viaţa dumnezeiască,
s-a chircit" şi a intrat într-o stare de toropeală (Is. 29, 10; Rom. 11, 8), s-a
întunecat35 şi s-a făcut ca mort. Astfel omul ajunge să-şi uite cu total rostul său
duhovnicesc. Iar fără acesta, adică lipsit de dimensiunea esenţială a fiinţei sale,
prin care toate facultăţile lui erau luminate şi însufleţite, căpătau sens şi coeziune,
şi prin creşterea în Dumnezeu, omul se trezeşte dintr-o dată redus la o parte infimă
din ceea ce fusese, folosindu-şi numai o parte dintre posibilităţile sale. Din om
întreg cum fusese – duhovnicesc, firesc şi trupesc -, a rămas numai om firesc (1
Cor. 2, 14; luda 19) şi trupesc. Au fost afectate astfel însăşi structura fiinţei sale şi
buna rânduială a facultăţilor sale, care-l făceau om întreg, el rămânând doar o
sutime sau o miime om - ceea ce este o simplă figură de stil, căci, în realitate,
îmbrăcând condiţia omului căzut, omul a pierdut infinitul. Oricum, el a devenit om
nedeplin. Sfântul Irineu spune: „Când sufletului îi lipseşte Duhul Sfânt, omul,
rămânând cu adevărat doar firesc şi trupesc, este nedesăvârşit".36 De acum înainte,
omul va trăi într-o lume mărginită, strâmtă şi, aparent, închisă, având o existenţă
restrânsă la dimensiunea fiinţei sale căzute. Sufletul şi trupul lui, nemaiprimind
adevărata lor viaţa - cea dumnezeiască, pe care le-o împărtăşea Duhul Sfânt -, mor
spiritual. Sfântul Irineu spune, în această privinţă: „Omul desăvârşit este compus
din acestea trei: trupul, sufletul şi Duhul. Unul mântuieşte şi dă chip, adică Duhul
(...) Cei care nu-L au pe Acesta, Care mântuieşte şi zideşte spre viaţă, aceştia pe
drept cuvânt vor fi numiţi „trup şi sânge", căci n-au Duhul lui Dumnezeu în ei.
Pentru aceasta Domnul îi numeşte „morţi": „Lasă morţii
31
Vezi, spre pildă, Sf. Simeon Noul Teolog, Discursuri etice, XIII. 67-68. Cateheze.
XXVIII, 418-419. Sf. Ioan Damaschin. Dogmatica II. 10. Sf. Grigorie de Nyssa. De-
spre feciorie, IV. 5. Sf. Maxim Mărturisitorul, Capete despre iubire, II. 52. Sf. Nichita
Stithatul, Despre suflet,34. A se vedea, de asemenea, Ps. 48, 13, 21: „Alăturatu-s-a
dobitoacelor fără de minte şi s-a asemănat lor". Sf. Macarie Egipteanul, Omilii
duhovniceşti (Col. III), VIII, 3, 1-5.
32
Tâlcuire la Cântarea cântărilor, Omilia a VIII-a.
33
Răspunsuri câtre Talasie, Prolog. PG 90, 253CD.
34
Cf. Ibidem.
35
Cf. Sf. Macarie Egipteanul. Omilii duhovniceşti (Col. II), XLV, 1, Parafrază
la...Sf. Macarie Egipteanul, 37.
36
Contra ereziilor, V. 6. I.
37
Premise tmlropulogice
să-şi îngroape morţii lor" (Lc 9, 60), căci nu-L au pe Duhul de viaţă data-tor*'." Sfântul
Grigorie Palama ajunge la aceeaşi concluzie Fn ceea co priveş-te urmurile pâcatului:
„După cum păn'isirea trupului de către suflet şi despăr-ţiiea sa de el este moartea
trupului, tot aşa părăsirea sufletului de către Dumnezeu şt despărţirea S:i de el cste
moarte a sufleîului".-"' Astfel. omul cSzut, orezând că trăieşte şi adeseori chiar gândind
cS trăieşte din plin, în realilate este un cadavru viu. La fel descrie Sfântul Simeon Noul
Tcolog condiţia omului câzut. asa cum o vede eel ce are discernământ duhovnicesc, dar
ne-cunoscută de cei ce-o ptftimesc: „Morţii nu se pot nici vedea între ei, nici nu se pot
plânge unul pe aliul. Numai cei cu adevfirai vii, vă?.ându-i astfel, gem si îi plâng. Căci
ei văd strain lucru şi vrednic de mirare: oameni peste care s-a abiitut moartea, care cred
că trăiesc $i chiar se mişcă. orbi cărora li se pare c;i văd şi surzi cu adevarat care cred câ
aud; trăiesc, vfld şi aud ca ani-malele; cugetă ca nişte nebuni lipsiţi de eunoşiinţa şi due
o viaţft de cadavre; cfci esie cu putinţă să traiesli fără să ai vk$| în tine, sil priveşti fără
să vezi şi să asculţi fară sS auzi cu adevăraf .w
Prin păcat, omul a câzut în toate relele, nenorocirile si necazurile,40 străine dc natura
sa şi care, atâta vreme cât vieţuia în conformitatc cu această natură. nu-l puteau atinge;
ele au apărut ca urmare a păcatului şi sunt pedepse ale lui. în principal. aceastâ pedeapsfi
consta în pierderea centrului spiritual al fiinţei sale, în zdnincinarea suflendui,41
pierderea puterilor primite la început,4' în mlburarea, rătacima şi stricarea tuturor
facultăţilor sale. într-un cuvânt, în starea de boală şi de suferinţă pe care au creat-o toatc
acestea, Pedeapsa n-a fost daiă de Dumne-zeu. ea decurge în mod firesc şi necesar din
cădere.*0 Atunci când Dumnezeu le-a aratat primilor oameni relele care vox veni din
călcarea poruncii (Fac. 3, 16-19), El nu face decâl s3 le spună dinaime care vor fi ele, şî
nu EI este Cei care le aduce asupra lor. După cum spune Psalmisnd, omul „groapa a
săpat şi a adâncit-o şi va cădea in groapa pe care a Ricut-o" (Ps. 7, l S). „Firea, spune
Sfân-lul Maxim Mârmrisiiorul, îi pedepseşte pe cei care i se impotrivesc, vietuind în
chip contrar ei; aceştia nu mai au ta îndemână toatc puterile fireşti, asa le-au fost
1
Ihidvm, 9, I.
* Om'tlii. 16. Despre mourtcii duhovnicească înţclciisiî Cfl unnar© a păcalului. u se ve-
dea, de asemenea. Sf. Macaric Egipteanul, Oirrilii litthorwceşii (Col. 111). XVIII. I. ."î
"/mne. 44, 214-231.
4
" Cf. Sf Irineu, Demonsiixtfia aropOvââMitU a/fos/olice, 17. Teofil ul Anliohici. Cătr*
Autolii. II. 25. Sf. Simeon Noul Tcolog, Diseumiri elfce, 1. 2: XIII, 39-73. 41 Cf. Xf,
Mncurie Egipteanul. Onrilii duhmmicesti (Col. 111). XXIV, 3. '' Ihulrnu
'' Sf Irineu prccizeaz.1: ..Pc cei care sc despart de El, Dumnezeu i\ lnsâ în dcspărţirea pe
care ei însişi au ides-o. Or, despftrţirea dc Dumnezcu înseamnâ inoarte; dcspilrţirea dc
LuininH. îiiiiineric. Despiuliiea dc Dumnezeii înseamnă pîcnlcrea luturor bunurilor care
nc via de la El. Cei care. deci. s-au lepfida! de Dumnezeu. an pierdul toaie accsiea şi au
cflzut ei înşişi sub pedeapsâ; căci nu Dumnezeu esle Ccl care a hotfrfll dînainte sâ-i
pedepseascâ, ci pedeapsa umiează din aceea ci s-au lipsit dc toi btnele'" [Cpntnt
greziibr, V. 27. 2). Cf. Clement Alexaiuliimil. Magopsu!. I. VIII. 69- 1.
^8
Cauzfi ceil dintâi a bolilor
date; iată-i micşoraţi din înlregi cum erau, şi iistfel pedepsiţj".*'1 Prin pâcal, natura
nmana, spune acelaşi Sfân» Părinte, „poartâ un râzboi nemilos cu ea însăşi"4*, ceea ce
înseamnă pentru om curate simicidere.*6
lar faptul ca omul îşi vatămă alât de grav firea,4'' lucrând împolriva a tot ce-i este în
chip fundamental foiosilor,4* ajungând păna la a-şi amputa fiinţa. cufundându-se cu totul
şi tot mai adiinc în suferinţă. nefiintâ* şi moarte, înde-pârtandu-se de plinătatea vieţii şi
de fericirea cea desăvârşită cu care fusese înzestrat la început, este cu adevărat nebunie,
spun Sfintii Părinţi. în acest sens. Awa Dorotei spune: „De unde am venit la toate
necazurile acestea? De ce am căzut în loată starea aceasta vrednica de plans? Nu din
pricina nebuniei noastre (Anovoia) ? (...) Şi pentru ce toate acestea ? Nu a fost zidil omul
întru toată desfatarea, întni toatâ buctiria, întru toată odihna, întru toată slava ? Nu era în
rai ? I s-a poruncit: Sa nu faci aceasta ! Şi a făcut (...) Dc aceea, Dumnezeu... zice:
„Acesta e nebun, acesta nu ştie să se bucure".4'
Sfinţii Părinţi privesc păcatul ca pe o faptS nebunească, iar starea pă-câtoasă în care
trăieşte omenirea cazută, ca pe o stare de nebunie.50 Ei urmează astfel Sfintei Scripturi
(cf. Pilde 5, 23; 9. 4,6, 13-18; 12. 23. Eccl. 10, 1-3) şi mai ales Sfântului Pavel, care
spune despre cei care ră-mân departe de Dumnezeu; „S-au rutăcil în gândurîle tor şi
inima lor cea
I. Patologiu cunoaşterii
1
I, Cuviînl de.spic cei ce sc linişiesc CII evluvie; al Ueilcia dintre celc din iirrmt. Despre
sfanta lutiiină. 17. Tiiiuli' fj, 3. 17. Vorbcsc. de iisemenca. de.spie „cugelarca bolnavu":
Sf. Isaac Siml. Ctfvinte despre rwvoinţâ, 30. Isihie Sinaitul, Capeie desprv tre&ie, 26.
:
Rmpunsuri căire Talasie. Prolog. Cf. ihiik'nu 52: .fiTBTB bolnavi de necunoşiinţ.i.
Iiicm ncctivcnil".
' Capete th'Sf/rtf dragoste, VI. 46
1
('npeteffWsHoe, II. 8.
' Talusie. Capete dcspre dmgoste, înfriinare ft pţttrecerea cea dupâ mmte, II, 2. Cf.
Evagrie, Cnpele gnostice, II, 8.
" Cf. Sf. Mnxiin MSrtiirisitorul. Reispunsuri cât/v 1'ahsii: 59. l'G 90. dlMli; ( W/.Wr- ,/,■-
sprr tiragoste. IV. 15; 44, Sf. Isaac Siml. Ctivintt dexpr? nevohifă, 84. Nichita Siiiha-
(ul, CeltS00 dt ct'petr ilespre Jtiptuire, Jirc şi ciinoşlinfii. III, 12-
7
Evagrie, Capeta gnostic?, II. 15.
* Capete ties/we dmgoste, IU, 3. Cf. Sf. lo;m Daniiischin. < 'imini minimal xi tie .xuflrt folositor.
41
Prr/ruy? tuilrofwlvgice
strife râdâcinilor. Toate ccle ascunse şi ccle aratate le-am cunoscui, fiindcă
Inţelepciunea, lucrătoarea tuturor. mi-a dal invatarunT (înţ. Sol. 7, 17-21).
La acest nivel, pentru Adam şi penlru cei care s-au făcut urmatori ai lui. păcatul
şi râul consiau în a nu-L cunoaşte pe Dumnezeu şi a privi făpiurile independent de
El; in a nu mai sesiza în chip spiritual realitatea lor intcligibi' la d.iiorală energiilor
dumnezeieşti care se reveleazfl prin ele, ci în chip ini-pesc, în simpla lor aparenţa
sensibilă.14 Pomul cunoştinţei binelui şi răului. despre care vorbeşte cartea Facer ii
(2, 9), de care, sub nmeninţarea cu moar-tea, Dumnezeu l-a oprit pe Adam să se
atinga (3, 3). reprezintă. spune Sfiin-tul Maxim, creaţia vâzUtâ. „Contemplate
duhovniceşte, ea oferă cunoştinţa biiielui, iar luatâ mtpeşte, ofcră cunoştinţa
răului. Căci celor ce se împărtă-şesc de ea trupeşte Ii se face dascal în ale
patimilor, făefmdu-i s;1 uite de cele diimnezeieşti".1'' Oprindu-I să mîinânce din
rodul acestui pom, Dumnezeu voia să-l fereasca" pe om de primejdia care-l
păndea, aceea de a ajunge inain-te de vreme Ifl această a doua forma de
cunoaştere, neîncercata de el pânâ aiunci; trebuia ca mai întâi %H sporească în
cunoaşterea Creatorului său, şi iiiimai după aceea s-ar fi pUtUl bucura, fără nici un
neajuns, de creaţia văzu-tâ. Dai Adam s-agrăbil si, din pricina stării sale
copiklreşti. n-a fost în stare sft-şi asume în mod spiritual accastâ formă de
cunoaştere, căzând în păcat.
Prin păcar. ochii spirituali ai lu i Adam se închid. şi în locul lor se deschid
ochii trupeşli. fntr-adevăr, cum spune Origen, „există doua feluri de ochi: unii, cei
care s-au deschis prin pacat; ceilalţi, de care se slujeau Adam şi Eva ca să va-dă.
înainte de cadere"/* Despre aceşti ocht trupeşf i, aclică despre acest fel trupesc de
a vedea realitatea, vorbeşte Sfânta Scriptură cănd zice c;1 „Ii s-au deschis ochii la
amâudoi" (Fac, 3, 7). Adam si Eva au văzut atunci că erau goi, se spune în
continuare, iar Sfântul Atanasie comenteazâ astfel: „S-au cunoscul pe ei goi nu
atfll de haine. ci cfl s-au facul goi de vederea telor dumnezeieşti şi şi-au mutat
cugefarea spre cele conrrare".1'' La fcl, Sfântul Simeon Noul Tcolog vorbeşte de-
spre schimbiirea şi decatlerea suferile de cunoaşterea primordială a omului: „în
locul cunoaşterii dumnezeieşti şi spirituale, (omul) a primit cunoaşterea tmpeas-
c<l. Orbindu-i ochii sufletului şi cSzând din viaţa cea nepieritoare. a începul să
vadâ cu ochti cei rrupeşti"-20
Să remarcâm că nu deschiderea ochilor trupeşti a produs închiderea ochi-lor
spirituali, ci invers; prin ignorarea lui Dumnezeu încetând să mai existe
cunoaşterea cea după Dumnezeu, acesteia îi ia locul cunoaşterea dupâ (rup.
..Kfnil. Bpune Sfântul Maxim, stă In necunoaşterea Cauzei celei bune a lu-
crurilor. Accasta orbind mintea omenească, dar deschiziind larg simţirea, l-a
14
Cf. Sf. Alanasie eel Mare. Cuvânt tmpotriva efinifor, VIII.
'• h><: cit.
'• Ibidem.
r
Ci Idem, ibidem.
" Origen, Omilii hi cartea Numerii, XVII.
" Cuvâru tmpotriva atmilor, III
'; CtXtehng, XV. 14-15. Cf. Disnimiri eiice. XIII, 54-56.
43
Premise tmtropologice
înstrăinat pe om cu totul de cunoştinţa lui Dumnezeu şi l-a umplul de cunoş-tinţa
pătimaşa" a lucrurilor ce cad sub simţuri"."1 Sfântul Simeon Noul Teolog spune. la
fel: „în locul cunoştînţei dumnezeieşti şi duhovniceşti a primit cu-noştinţa
trupească"." Accasta s-ar putea explica prin faptul că rnintea, înce-tând de a-L mai
cunoaşle pe Dumnezeu şi, in general, realuflţile spirituale sau inleligibile. totuşi
linde să cunoască ceva, ciici. polrivit nalurii sale, nu înceteazâ de. a se misca;-'''
atunci ea se întoarce spre realit<tţile sensibile - mai precis spre făpturi, privite
numai în aparenţa lor sensibilă -. care de acum rămân pentru ea singurele pe care
le poate percepe, de vreme ce le-a negat, le-a refuzat ori le-a uilai pe celelalte,
după cum arată Sr'âmul Maxim; „Toată mintea omeneaseft, rîităcind şi abătfmdu-
se de la mişcarea cea după fire, se mişca spre patimi si simţuri si spre celc supuse
simţurilor. neavând unde sft se mişte in alia pane, o data ce s-a abătut de la
mişcarea care o duce in chip firesc către Dumnezeu".24
în timp ce, in starea lor originară, facultăţile cognitive ale omului erau lu-
minate de Sfântul Duh şi astfel cunoşteau lapturile potrivit naturii lor f'ireşti şi
potrivit naturii acelora. departându-se de Dumnezeu, ele s-au prcdat sirnţu-rilor,
primind prin ele toate cunoştinţele. Devenit călcător de poruncfi şi uitând de
Dumnezeu - spune Sfantul Simeon Noul Teolog -, omul şi-a amestecal toată
puterea înţelegatoare cu simţirea." De atunci, ctigetul omului a tost cu totul robil
de această lume.26
Mintea nu s-a lăsal condusă numai de simtire, ci şi de toale poftele pati-maşe
care se ivesc in suflel ca urmare a neştiinţei, care este, cum spune Mar-cu AscetuL
„pricina tuturor relelor'V7 alfituri de uitarea lui Dumnezeu şi irandavie.3" Aceste
trei atitudini negative, care nu pot fi desparţîte una de alia şi care se sprijină
reciproc,2'' sunt socotite de St'autul Marcu Ascetul (iar apoi de Sfântul loan
Damaschinso) „cei trei uriaşi puternici ai diavolului"," „palimile cele mai adânci şi
mai lăuntrice",12 prin care toate celelalie patimi lucrează, vieţuiesc şi prind puterc
in sufletele oamenilor."
:|
UK clt,
" Cf. Cateh+ze. XV, 22-24.
' Cf. Nichiiu Stithatul, Despre stifles, 42; 48; 55. Sf. Aiunasie ecl Mii»e. Cuvmii
tmpottivQ eltnUor, IV. !*Ambigua. I I . P G 9 I . I I I 2 A . -1 < uieheze, XV. 22-24.
'-* Cf Sf. Mticaric Egipleunul. Omilii tUmovmcesii (Col. 111). XXV, 5. 4. Omitti dubov-
nicesti (Col. II). XXIV. I. * Eptstold cut re Nieolne Momibul. 3; 10. :"Cf ibidem.
10. " IbuJtm, 13.
'" Cuvdnt mimmtit şi de suflet Jofosi/or.
i'.irisuiUi vat re Nieolne Monahul, 13. '-
Ibidem. 10. "Ibidem. 13.
44
Ptltologia oniii/ui cdzut
Cf. Sf. Atminsie eel Mare. Cuvânt tmpotriva e/itiilor, S. Sf. loan Damaschin, Oog-
iimina. II. 10. Sf. Maxim Mărturisitorul, Rthputmiri cătrr Tti/ayie. Prolog. H Sf. Isaac
Sirul. Cttvintv de.spiv nvvoinftl. 85. 16 Cf. Marcu Asceeul, Epislolii călre Nicolar
Monnliul. 3; J0. '7 Ibidem. JO. Cf. Isihie Sinuiiul, C'npeie despretre&ie ftVt/tutt,57,
Sf Isaat Sirul. Cin'iniedcipr? iwtrinţâ, 26. ' Cf. .Sffmml Autonie cel Mure. Scrisofi, V,
I. Sf. losui Gură de Aur. Omilii ta Bfit30d, XIII, I. Miircu Ascclul. Epislolâ cătrtr
Nicofa<> MonahuL 10; 12. Gîîsini ade-sea iri Sfanln Sciipiunl arlniiaţui câ, piin pflcat,
omul se aflîî în întuneric: Is. 9. I; Mi 4, 16: Lc I. 79; 11. 34-36; In J. 5; 3, 19; 8. 12; 12.
35. 46; Fapte 26. 18; Rom. I. 21: 2. 19; 13. 12. Efcs. 4. 18; 5. 8. 11: Col. I. 13; I Tcs. 5.
4; I Pt. 2. 9.
40
Cf. Sf. Grigorie de Nyssn, Dcsprr JMoiie. IV. 5; XI. 2. 2; Mtitele vuvâui catehetic,
8. Sf. Isaac Sirul- Cu\'inlr dvsprtf nevmnţd, 26. Evagrie. C/tvâiit t/fspw n/grfciuritr, 50.
Origen. Omilii hi loan, II. VII. 57. Sf. Maxim Măitiuisitortil. Ctipete despre dmgoste.
III. 56. Sf. loan Casian. Cotworhiri duhovniveşli. IX. 5. 6.
Jl
Cf. Sf. loan Gurfi dc Aur. Omilii In loan, V, 4. Sf. Isaac Sirul. ("itvintr drxprr nova-
inlii, 26. Calist şf Ignalic Xanthopol. <>/<- KHl de < ap&te, 41.
■*■' Cf Sf. Maxim MaiturjjutoruJ. Capo* desprt dragaste. 111. 20; IV. 65. Sf. loan
Scărarul. Scam, XV. 83. Avva Porotei, lîpîsio//', 2. Sf. loan Guril dc Aur, Omi/ii In
Golmnte. 3; Omitte la fisalmul 142. 3; Qmtfit In I Corinleni, XI. 4; Omilii h Kfcseni,
XIII. I; Omilii la hum. V, 4- Sf. Nicolae Cubasiln, Despn- i-ia(a m Hritfos, VII. 46. 0
Oinilie ta I'salnmt 142. 3.
41
Cuv/iUf despre nevoinfd. 69.
'' lmne. IV, 68-70.
" Ciivinif ilespre rwvoinfti, 19,
45
Premise antrupoUigice
înstrăinarea minţii în simţire este treapia cea mai de jos pe care ajungc spiritul
uman căzut din cunoaşterea lui Dumnezeu şi din contemplarea natu-rala.
Exercitarea ei în activitatea raţională devenită autonomă este o etapă
intermediara/0 care însă este şi ea tot o formă de tostrămare ;i minţii omului/1
Omul căzut, eel mai adesea, crede că lucraiea minţii estc exclusiv raţio-nalâ.
ajungând să considere cunoaşterea raţională drept singnnil mod autcn-nc de
cunoaştere sau chiar singurul posibil, Predai laţiunii, omul cade, cum spun Sfinţii
Părinţi, în „robia cugelelor", care merge de la formele de gândire cele mai
empirice şi cele mai puţin organizate până la constructive ingenios elaborate ale
cugetării celci mai abstracte.
Fie c;i activează sub imperiul senzaţiei, fie in latura raţiunii care emite reflect»
autonome cu caracter abstract, mintea se află întoarsă spre cele din alară. Astfel,
ea îl desparte pe om mi numai de Dumnezeu, ci şi de sine. Este ceea ce Părinlii
numesc desparţirea mint» de inim;Y In starea ei firească, mintea era iinitâ cu
inima, care, ui limbajul scripturistic şi pnirislic. desem-neaza „omul lâuntric".
centnil ontologic al omului şi izvorul tuturor putenlor siile. Atunci cand activitalea
sa este de naturâ contemplativâ, potrivit naturii sale, mintea are o mişcare
circulară;" ea râmâne înlăuntrul inimii si nu se
41
Pffdagogul, I. XUI. 101. 3 - 102. I. K
Oespre mflel, "H.
w
Cf St Maxim Murturisitoml, Râspurmtri călţ* Talaue, Prolog. PG 90. 253C. "' Cf.
Ilie Ecdicul. Capelc despre nmostinţă. 110-111: ..Mintea se află uneori in (ma
inţelesurilor. alteori In cea u gândiuilor şi alleoii in ecu n simţirii": ,.Neaflundu-«
mintea in înţelesuii. se iiflă cu sigursinta in gâmluri. Iar aflâiulu-se
il
în giinduri. nu se
:ifl;i in inţelesuri. Dnr aflfindu-sc în simtire. esle cu toale". Cf. IbUIenu 4; 7.
:
Cf. Dionisic AreopagHul, Despiv. Niimirile dunmrxeiesli. 1V.9. St Grigorie Palama,
Triad*, 1.2. 5. Sf. Nicodim Aghioritul. Enchiridion, 10.
46
Patohgia oinuUii căzw
răspândeşte în afară," „se întoarce acasă şi se ridică prin puterile sale ca să cugele
la cele dumnezeieşti'V4 Părăsind lucrarea contemplative şi nemai-având o rnişcare
circulară, ci una în linie dreaptă", mintea iese din inimă, decj din central spiritual
al omului, şi se răspândeşte în afară, într-o activitale discursivă în care se risipeşte
şi se divizeazăSf\ scoţându-l pe om din sine însuşi şi în afara lui Dumnezeu,s7
Astfel, mintea se află înlr-o permanentă răspândire,** rătăcind încolo şi
încoace într-o continuă agitaiie/'" opusă stării de linişte (ricruxio;) care ca_
racterizeaza activitatea ei con tempi at ivjS. Gândurile, altădata concentrate şi
unificate, acum multe, felurite şi dezbinate, se revarsâ şi curg într-un flux ne-
incetat, devin confuze şi nesiatornice,''1 dezbinate''' şi împrăştiate'"1 şi risipite în
toate laturilefl\ târând în această dezordine şi dezbinare întreaga fîinţă a omului. Pe
drept cuvânt Sfântul .Maxim vorbeşte despre „rătâcirea sufletului printre formele
văzute ale celor sensibile","* căci sufletul devine cumva mul-liplu, după chipul
multiplicităţii sensibile pe care e! însuşi a creat-o şi care nu e, de fapl. decât o
iluzie zămisliră din ncputinţa lui de a percepe unitatea obiecliva ii făpturilor,
pentru că ignoră prezenţa în ele a energiilor lui Dumnezeu Cel Unul.
Separarea minţii de inimă. adevărată schizofrenie spirituals, în sensul eti-
mologic al cuvântuluj, căci ea divide (axlC«î mintea ($pf\v) oinuloi, duce la
divizarea întregului suflet. Urmând minţii, r.lspandită şi împărţită de mulţi-mea
gândurilor pe care ea însăşi le naste şi de senzaţiile pe care le primeşle, mate
celelalte facultăţi ale omului, hfirţuite şi zăpftcite pe deasupra de mulţi-mea
patimiior, sunt mânate, in mod contradictor»!, în toate djrecţiile, făcând din om o
fiinta divizată la toate nivelurile.
>
Vedem asttel cum necunoaşterea lui Dumnezeu a produs în om o mulritudine
de efecle patologice, pe atăt de ncfaste pe cat de henefică îi era cunoaşterea Lui.
De aceea Marcu Ascetul o numeşte „maica şi doica tiituroi* relelor".^ Sfântul
Nichita Stithatul rezumă aslfel efectele ei: „Cumplit lucru esle neştiinţa si mai
"Ibidem.
;
* Sf. Vasilc ccl Mans, Scrisoii, II. 2. Sf. Grigorie Palama. Triade, 1. 2. 5.
B
Cf, Ibidem-
"' Cf. Sf. Vasile eel Mure. tor, cit,; Cali&l şi lgnatie Xanlhopol, Cele o siild tie rapeie, 23.
" Cf. Sf. Nicodim Aghioriml, Enchiridion. 10.
* A se vecfoa. îirtre ulţii. S£ Macarie Egipteanul. Omilii dutunmrtsti (Col. III). XXV. 5, 4.
*' Cf. Sf. Macaiie Egipteanul. Oimtii duhovnkeşti (Col. II), IV, 4. Sf. Isaac Sinil.
Cuvinle de.spre nevowfă, 68.
a
Cf. Calisi s't Ignatie Xanlhopol. Cele a suit! de capete* 19, 2?. 24. 25.
w
Sf. Macurie Egipteanul, Omilii dnlu>vnic«$H (Col. II). XXXI. 6.
Cf. Sf. Nichiia Stithatul, (We .iOO de cupete. Ill, 19. "
Cf. Ibidem, 2; 6.
",:ţ Sf. MacariC Egipteanul. Omilii dtdwvnicesti (Col. U). VI. 3.
Mysiagogia, XXIII. PG 91. 697C. " Epistohl cthre
Nicotae Mmmluit, 10. Cf. 12.
47
Premise iml mpologtcr
presus de loale cele cumplile, fund un întuneric de sn-l pipăi cu mAna (cf. leş. 10, 2\).
Ea face suflctele in care intră întunecate; ea dezbină puterea cugetatoare m multe şi
desparte sufletul din unirea cu Dumnezeu. Tot ce adunâ ea este lipsit de raţiune. Căci ne
face in întregime neraţionali şi nesiinţitori. precum neştiinţa în-groşată se face sufleiuliii
covArsit de ea adânc pnlpăstios de iad, în care e adunată toatil osânda, durerea,
înlristarea şi suspinur.
Cel*30Qdecapet*t 19.
* Sf, Atamisie eel Mare, Ctaânl tmpotriva e!inilort 7. Cf* Sf. Vasile eel Mare, Omiln la
Ihwat'itwron* II. 4. Dionisie Areopagitul, Despre Ntmtititv dtOWt&eitfti* IV. 21, n Cf
Sf. loan Darnaschin. DogtrtOtica* IV, 20. Dionisie Aieopagilul. Desire Nmmrilr
dutnttczfliestL IV, 23,
' Ihidem*
1
Cf Sf, loan Diimaschin, Dogmafica. II, 30. Sf. Maxim Mailurisitorul. RâspurtsuH
căff* Talasie, Prolog, PG 90, 253B.
:
Amistil formula esle aplicatâ şi diavolului de Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire fa
Cânttmta cântăHhr, IV, PG 44,48IB: Oespn dcsâvăişlt*, PG 46. 28IB IJ Detpm fi'riorie.
XII, 2. Omul esle nuinii „n&cocitor al rclclor" in IV, 5. A se vedea. de sisemenea: Omilii
la Ecrhtsiivst, VIII, 3; Tâtcuire la Cwitawa Cfmtarifar* II, PG 44, 796D. n Cf. Sf- Vasile eel
Mare, Omilii la Hexaettmw* I I , 4.
48
Patohgiti tmmliiî rdziii
actualizarea acestei posibilitftţi, săvârşirea lui efectivă. Dimpotrivâ, aşa cum vom
arâta în conlinuare, săvârşirea râului nu putea duce decât la căderea oinului din
desăvârşirea sa iniţială.
Nu numai că răul esie o născocire, ci, mai mull, el este o fantasmagorie, „Cele
rele... au fost plăsmuite prin gândurile omeneşti", scrie Sffmtul Atana-sie.^ Sfinţii
Părinţi spun că răul nu are subslanţă, el este pur şi simplu non-existenţă.76 Aceasta
nu înseamnă că el nu există într-un anume fel; el există ca negaţic. El este non-
existenţă întrucât este necunoaştere, negare, respingere. uitare de Dumnezeu care
esle Fiinţa prin excelenţă, izvor a tol ce există şi adevărata existenţă a tuturor celor
ce sunt. „Golindu-se de găndul la Dumnezeu, spune Sfântul Atanasie, s-au golil şi
de existenţă".77 Lepădând eunoaşierea de Dumnezeu, omul ajunge la o cunoaştere
care, necorespun-zfmd firii sale auientice, poate fi privitfl ca ficţiune, un produs al
imaginaţiei sale, o fantasml „Oamenii. spune îh coniinuare Sfilnt.u1 Atanasie,
respingând gândul binelui, au început sa gândească şi să-şi nascocească cele ce nu
sow".7* Dumnezeu singur fiind fiinţă cu adevăral şi în mod absoluţ, după cum El
însuşi i-a descoperit lui Moise: „Eu sum Cel ce sunî" (leş. 3, 14). Omul care
(rîîieşle în afara Lui nu poate cunoaşte deciit neantul. ..Strâmbân-du-se astfel şi
uitând cît este dupâ chipul lui Dumnezeu ccl bun, nu a mai vâzut prin puterea din
el pe Dumnezeu-Cuvâniul, după care a lost facut, Şi ajungând in afară de sine,
născoceşte cele ce nu sunl şi le dă chip lor." ' Ne-maivăzând chipul lui Dumnezeu
din el, temci al fiinţei sale, nici „raţiunile" spirituale ale celor create, omul rămâne
în faţa unei realităţi goliie de orice semnificaţie. Cunoscându-se pe sine şi făpturilc
în afara lui Dumnezeu, el ajunge sa cunoasca* neantul, Privind creaţia ca lipsita de
Dumnezeu, în timp ce. in realitate. Kl „pretutindenea este şi toate le plineşte".
omul ajunge să de-lireze, făcflndu-şi vădită nebunia: „Zis-acel nebun in inima sa:
Nu este Dumnezeu !", spune Psalmistul (Ps. 13, 1). Şi, deşi „cele nevazute ale Lui
se văd de la facereu lumii, înţelegându-se din făpturi, adică veşnica Lui putere şi
diimnezeire" (Rom. I, 20), omul, având ochii sufletului închişi, ajunge să nu mai
cunoască nirnic, chiar atunci când crede că şlie ceva, luand neantul pe care-1
scruiează* cu mintea lui întunecata drept realitate. „Căci piecum atunci efmd
apare soarele şi lot pămantul e luminai de lumina lui. cineva. închizând ochii. îşi
naluceşte întunericul fărS să fie întuneric şi umblă rităcind în întu-neric, căzând de
multe ori şi rostogolindu-se în gropi şi socotind c3 nu e lu-
s
7
Cuvânl imfHiiriva el/ni/or, 4. Cf. /mum, 7; 8; TrtUiu desprt întntptuva dminluliii. 4; 5.
* Cf. Sf. Ataitiisie cel Mure. Cuvânl tmpolriva elxnihr. 7: ..mi exista vreo substanţa B
lâiilni"; Sf. Maxim MOrlurisitonil. R&ptwsuH retire Tahsie, Prolog. PG 90, 253AB.
Sf. Vasile ccl Mure. Omilii ia llcMiemeron. II. 4-5: „Râul nu arc o exislenţa vie însu-
fleţiitV'; Sf. Grigorie cle Nyssa. DtSpre feciorie, XH, 2. Dionisiy Areopagitul. Despnr
Nnmiiile dumnezeieşti, IV. 19-35.
n
" i'raiot aUprt) înlruparefi Ciivânluliii, 3, XI. *
Cuvâni irnpntrivii f/inihr. 7, Ibidem, &
4*>
Premise imlrofmlogice
mină, ci întuneric, căci părându-i-se că vede nu vede nîcidecum, tot aşa şi sufletul
oamenilor, închizându-şi ochii prin care poate vedea pe Dumnezeu. şi-a născocit
cele rele, în care se inişcă, şi nu şlie câ nu face nimic, deşi i se pare că face ceva.
Căci dă un chip celor ce nu sum şi ceea ce s-a săvârşit nu răinâne cum S-a săvârşit,
ci, precum s-a stricat. aşa şi apare. Pentni că sufle-lul a fost făcul ca să vadă pe
Dumnezeu şi să fîe luminat de El. Dar în locul lui Dumnezeu, el a căutatcele
stricacioase şi mtunericul".*0
Acest fel de cunoaştere delirantă a omului păcâtos se manifests şi într-un all fel.
Depărtăndu-se de Dumnezeu, omul priveşte crealurile ca indepcndeii-te de
Crealorul lor, căci el crede cfi universul existii prin sine. Or, acesl mod de
cunoaşlere nu este decât pură imaginaţie, iluzie,*1 delir, de vreme ce tot ce există
prin Dumnezeu şi pentru Dumnezeu există; toate fîinţele îşi au sensul. valoarea şi
realitatea de la Dumnezeu, începutul şi sfârşitul, alfa şi omega oricârei fiîpturi.
Orice fiinţă este prin natura ei legată de Dumnezeu, şi a o privi in afara aceslei
legături ontologice înseamnă a n-o cunoaşte în mod real, ci a o cunoaşte aşa cum
nu este. Această lume pe care omul o priveşte ca existând în afara lui Dumnezeu
nu este decăt o fantasmd, o iluzie produsă de o minte care aiureazâ. Dc aceea
Sfântul Atanasie eel Mare, vorbind de-spre oamenii care privesc cele create fără a-
şi înălţa mintea la Creatorul lor, spune: „Aceştia sunt tare nebuni şi orbi. C?ici cum
ar fi cunoscut clădireii. sau corabia, sau lira, dacă n-ar fi lucrat un ineşter de
corâbii, dacâ n-ar fi clădit un arhitect şi dacă n-ar fi armonizat-o un muzician ?
Precum, deci. eel ce găndeşte aşa e nebun şi dincolo de orice nebunie, la fel nu mi
se par sănătoşi la minte cei ce nu recunosc pe Dumnezeu şi nu cred in Cuvăntul
(Raţiunea) Lui, Mânluitorul tuturor, Domnul nostru lisus Hristos, prin care Tatăl
orânduieşte şi susţine şi poartă de grijă de toate".82
Pierzând înţelegerea legăturii fiinţelor cu Dumnezeu, şi deci a caracterului lor
relativ, omul, inevitabil, |e priveşte ca pe ceva absolut, ele ajungând s«1 uzurpe în
mintea lui locul cuvenit lui Dumnezeu, pe Care-L neagă. Cultul creaturilor
înlocuieşte, pentru omul cflzut, adoraţia cuvenită Creatomlui. Avem de-a face cu
idolatrie nu numai în cazul formelor religioase orga-nizate, în care crenturile sunt
explicit definite ca zei, ci şi de fiecare data când omul acordă unei fiinţe o
finalitate, o valoare şi un sens în sine, in loc ca acestea sa-i fie recunoscute ca
venind de la Dumnezeu, Găsiin idolatrie, de asemenea, în orice activitate, în orice
efort dedicate unei fiinţe luatâ în sine, iar nu lui Dumnezeu, prin mijlocirea ei.
Avem de-a face cu o atitudine
" Ibidem, 7. Gâsim o compuralie asemănătoare In Grigoiie lie Nyssa. Dejpre feciorit',
XII. 2.
1
Cf. Sf. Grigorie de Nyssu, Viafti tui Moise (U, 203). Sf. Mnciiric Egipteanul spune ciî
„cle la ciilcarea poruncii de câtre Adam, mintea stâ $i se umftgeşte în lume" Ktmilii dii-
hovniccftl.CoLB.XXtV,
:
I).
Cuvânl împotriva elinihr, 47. Cf. Sf. Antonie eel Mure: ..Din pricimi nebnnici lor.
ei
B
nu-L cunosc pe Dumnezeu si mi-I nduc laudu ca FacîUorului lor" {Scnsoarea V, 3).
Cf. Sf. Maxim Mârturisîtorul. RdspWUttrt către 'falmie, Prolog, PG 90. 257B.
50
PaiologUt omului ctîztit
M
Tratat despre tMni/xirea Cuvântnttd, 11. Cf. 15. u
Cuvi'tiu tmpotriva eiinitor, 8.
"'' Ibiditn, 47. Clement Alexandrinul scric şi el: „Niniic mi mi se pare că a umplut mai mull
ile nebunie (ucciAct) viuţa omenească precum îndclctnicirea cti atăta râvnă de cele mate-
rial e" iC'uvi'mi de indeitm vâtre clem, X, 99. I). Cf. Sf. loan Gtirâ dc Aur: .PârSsindu-L pe
Dumnezeu. s-au închin.it cenilui, din pricuia prostiei şi nebumei lor" (Despre diavol, I, 6).
In mod curent fonmele de idolatiie ale pilgfinismiilui au tost privite de Sfinţii Pâiinti ca for-
me de nebunie. A se vedea, pe lăngă allele: Crrrtslitnfiile apustolice. V. 15, 3. Clement
Alexandrinul. Cmvbtf de mdemn cat re elem (Pmtrcpticul). X, 96, 4. Istoiia cdiugârHor din
EfiijH, Via)» lui Simeon eel Bătran, 2. Per. Teodoret al Cirului. Vu-fite sjiiifilor pusttuci dhi
Sfito, I. 4; VI, 4; Cuvânt despre Pnnidenţd, II. 580A.
51
Premise antropoUtgice
EpistotĂl i
CtUnNîcofffe Af/inahtif, 10. '" Cf. Arhim. Sofronie. Sfarcfn/Situatt, Paris,
1973, p. ) ). Epislemologia c on tempo™-nă reciinouşte, cle ullfel. câ şrirnţa nu
cunoaştc realitaitea aşa aim cste.
Din panel clc v^deie filosofic, concepţia „idealistS" cu privire la cunouşiere e$te ce:i
jiilfvâiairi. ca tin a care descrie modal de cunoaşterc a omiiliii c;lzui, deşi nu face aceas-
i.i în mod conşiîenl. Niimai în Daninezcu omul poale dobântli o cunoaşiere perfect
iidecvată ohir, mini cunoscin. "'TntuieA. 1,6. " ('iti'iiur desjire nevtniiţă, 63.
53
/'remise uturopolojrice
Toate acestea îi pot oferi omului iluzia unei verilabile cunoaşteri şi, apa-rent, îi pot
umple golul pe care îl resimte, însă ele nu-i sunt de nici un folos temeinic, pentru că nu-
şi poate împlini prin ele adevăratul său destin, care este îndumnezeirea lui. Cunoaşterea
irupească, spune Sfântul Isaac Sirul, „se numeşte cunoştinţă deşarta, întrucât este goală
de orice grijă de Dumnezeu şi aduce o neputinţfl raţională în cugetare, punând-o sub
stăpflnirea trupului. Grija ei este cu totul in lumea aceasta".100 Nespunând niitiic despre
Dumnezeu, ca nu spune nimic esenţial nici despre om, nici despre creaturile de care
acesta este răspunzător din punct de vedcre spiritual. „Această cunoaştere, spune Sfântul
Simeon Noul Teolog, este cu adevărut o neconoaştere a orică-mi lucru bun".101
"H; Ibidem.
"' Caieheze. XV. 20-21.
:
Este de remarcat, in cadnil dcinonslraUei noasti'e. cu miijorilalea Sfinţiloi PărinU grecî nu
folosesc fcnnentil femth^iia nunwi pentni dorinţcle siinţuale, ci şi pentru a desemnu clorirea
lui Dumnezeu (in afarS de Sfântul Maxim Miuiuiisitoml. prinrce alţii, a se vedea Fer.
Teodorri al Cirului, Tntiamenftil boUior eUtiesti, V. 77). Tot iistfel. ci mi ezitâ sa foloseascfi
cuvilntitl ipcoc; când e vorba de iubirea oniutui fata" de Dumnezeu (cf. Dionisic Aieopugilul.
Qesprtf Numitilc dtimitezeiesti, IV, 12). Ei folosesc. de asemeneu, cuvnnlul tfic'fi) pentni ;t
desemna afât placcrea dc ordin spiritual, cut si pe cea u simţurilor. cum e cazul la Sf.
Maxim Marturisitorul (vezi. între allele; Cele 15 ca/tete, 14; fidspwisioi caitv iolasie, I;
55; 58). De asemenca; SI". Isaac Sirul, Cuviiiie despre newtinfa, 23: Nichita Siiiliatul, < 'tit
SOOdectSHtiA,., I. 68. Evugrie. Tniiatnl pnuiic, 24.
1
Cf. wihifl Sinailul. Citpele despre irezvie, 126. Dionisic Areopagitul, Despre Nu/tiirile
diiimiezeieşlî, IV. 16. Sf. Maxim Murturisilorul, Rospumuri nitre Talosle, Prolog; 49.
Isaia Pustnicul. Cuvinte <mefice, II. 5, Nichita SliUiatul, Cele MKt de ceipele.... I. 16.
" Nichita Stilhatul, Cele M)decapeie..., I, 15. IM
Despre viaţa hi Hrislos. II. 90. "" Caieheze, XX.
24-26.
54
I'atologia onuihu câzui
Unirea cu El este pentru om, potrivit scopului naturii sale înseşi. lot ce poate fi mai
vrednic <lc dorit: „încununarea tuturor celor clorite, spune Sfântul Vasile eel Mare, este
îndumnezeirea".107
De orice dorinţa este legatâ o plăcere; din îndreptarea fircaseă a dorinţei sale spre
Dumnezeu, omul primeşte o bucurie duhovniceasca" de nespus.108 „Zidind Urea
omenească, învaţă Sfâiitul Maxim Marturisitorul, Dumnezeu a dat minţii ei o unumită
capacitate dc plăcerc, prin care să se poată bucura în chip tainic de El".10'' „Această
plăcerc (u5ovn.) dumnezeiască şi preaferici-lă""c este pentru om suprema bucurie, căci
prin îrnpărtăşirea din viaţa lui Dumnezeu Cel nemărginit, omul primeşte o placere
nemărginitâ - numitâ do Hristos „bucurie deplină" (In 15, 11)111 -, pe care n-ar putea-o
dobândi în alt fel, pentru că orice este în afara lui Dumnezeu, fiind mărginit, nu poate
produce decât o plăcere neîndcstulătoare şi mărginită."2 Tot aşa, Sfântul Maxim spune
c;i nu există decât o singurâ bucurie, „unirea sufletului cu ("n\ ,'HI tul","1 şi o unică
plăcere, „dobândireacelordumnezeieşti".114
Adam în starea sa originară, care, o spunem încă o datâ, era starea fîreus-că a întregii
umanităţi, nu dorea nimic ahceva decâl pe Dumnezeu, îndrep-lându-şi spre El „toatfl
puterea lui de iubire""* şi de la El avându-şi desfă-tarea, bucuria, fericirea. Singur
Dumnezeu era pentru om izvorul plâcerilor: „Numai in El tşi afla omul desfâtarea",
spune Sfântul Grigoric de Nyssa; in Rai, omul nu cunoştea plăcerile „amestecate",
spune tot el In alta parte, ci „binefacerea cea una a omului era bucuria de Binele eel
desâvârşit"."7 Altfel
!,î
Despre Sfăniul Dull, IX. 29.
* Cf. Sf. Alanusie ecl Mare. Cuvânr hupoiriva e-/inilor, 2. Sf. Maxim Mfliturisitoml,
lidspumurt către Talasie. 55. Psalmist ul spune: „Desfăteazîl-ie in Domnul" (Ps. 36. 4).
Sf. Origorie de Nyssn aratfi cfi Eden înseamnă „placere curatfl" (Dexpre facerea onut-
lui. XIX. PG44, 196D).
IW
kăspwsurt călre Talasie. 61 (p. 336-337). Vorbind despre venirea Ciivânrului lui
Dumnezeu in (rap penlni ii lestaina nulimi umanfl. Sf. Macaiie Egipleanul scrie c5 i»u-
uuii us a puteii ..sufletu! sit vicze şi să subzisle în dumnezeitea Lui şi sa ajiingă" la viaţa
nemiiritoaie si să se dcsfitlcze de o placere nestricacioasa' şi de o shivă negrăitu".
il'.itiifnm'i in ISO de capete.... 67).
110
Sf. Grigorie de Nyssa, Despre feciorie, V. Sf. Maxim Marturisitorul. la fel, numeste
6cui] „plăcerea snfletuhii după virtute" {Râspuwuti câlre. Talasie, 58, scolia 22).
11
Cf. Sf. Nicolae Cabasila. Despre viaja m Hristos, II, 92.
Cf. Sf. Isaac Sirul, ('while despre nevomfd, 38.
1
' T.d.uue la Total nosiru, PG 90, 849D.
"'' Ibidem, 901 A. A se vedea, de asemenea, Evagrie. Capete %uosiice, 111, 64; IV, 49;
I'nuaitil pnuiic, 32. Clement Alexandrinul, Stromate, VI. 9, 75, I. Pantfrazd în 150
de capete,.., 106.
115
Sf. Maxim Maituiisitorul. Arnbigua, 120, PG 91, 1353C.
1,8
Despre feciorie, XII, 4,8. Vezi şi: Marele nivimt caicheiic, 8; Despre facerea
omului, XIX. PG 44. 197B; XX. PG 44. 200C.
117
Despre facerea omului, XIX. PG 44. I97B.
55
I'ri-iiiise aiitropoloRtce
crealurile, vrfiad s;1 se bucure de ele in sine şi numui pentru sine, In mod egoist. adică
în afara lui Dumnezeu; sau, cum zice Sfântul Maxim, „încercând să dobândească, cum
nu trebuia, cele ale lui Dumnezeu, fără Dumnezeu şi ina-iiue de Dumnezeu, şi nu dupa"
Dumnezeu".126 Asrfe! el a înlocuit dorinţa şi place rea de ordin duhovnicesc, conforme
firii sale, cu o dorin'a şi o plăcere impesti. potrivnice firii13' „Plăcerea pe care a ajuns
omul s-o cunoască prin inşt-'lâeiunea diavolului i s-a fâcul pricinu căderii". spune
Sfântul Grigorie de Nyssa.1'" lar Sfiintul Chiril de Scythopolis spune şi el: ,jn locul
frumuseţii imeligibile, Adam a ales ceea ce a părut desfătator pentru ochii săi tru-
peşti".1" Explicând acest proces, Sfântul Maxim arată că „lipindu-se de cele
stricăcioase, întorcând spre materie dorinlu lui cea după fire", prin dulceaţa plăcerilor
trupeşti, şi-a îndepărtat miniea de la înţelegerea dumiiezeiască a Celor inlcligibile, care
îi era proprie dupa fire.no
Incetând de a-L mai dofi şi iubi pe Dumnezeu, omul a început să se iubeascâ pe sine
- iubire pe care Sfînţii Pflriiiţi. şi mai ales Sfântul Maxim Mâi'Hirisitonil, o numesc
filautic (OiActvrta) - şi realitatea sensibila, scoţând de aici îiuiinte din sine şi din
aceasta, în principal prin mijlocirea simţurilor, deci a trupului, place rile şi desfatarea.111
„Oamenii, spune Sfântul Alanasie eel Mare, nesocotind cele bune şi lenevindu-se cu
înţelegerea, au căuial mai VftrtGS cele mai apropiate de ei. lar mai aproape le-au fost
Irupul $i simţurilc ucestuia. De aceea şi-au dcspărţit minlea lor de cele inteligibile şi au
începur să se priveasca pe ei însişi. lar privindu-se pe ei inşişi şi cunoscându-şi trupul si
celelalie lucruri sensibile şi lăsăndu-se amăgiti de ele, au cazut în poflele lor, alegând
cele ale lor în locul contemplării lui Dumnezeu".113
Aceaslă abatere a doririi lui Dumnezeu, sadita" în firea omeneiisca, aceaslă deviere
a puierii poftitoare a omului, care-l îndepârteaza de Dumnezeu, spre
'*7W<fem,42, M56C.
'•': Cf. Sf. Maxim Mărtiirisitonil. Has/wmuii c/tfre Tatasiâ, 61-
!* /)fSf>rt'Ji'iwrir, XII, 4.
i vita sjwiiithâ Sava, 3. 1" lâtruirc lo
Tolăl noslm, PG 90. 888C.
1
Trebuie să lemiircăm, o tluul cu Sf. loim Danuischi», că plăcerca siniuirilor sau i
cilrnii nu este ruunai Inipească: ..Dînrre plitceri. unelc sunl suHeteşti. allege (nipeşli.
Snfleieşti sum acelca c;ue apiirţin sufleiiilui în sine {...) Trupeşti sunl acelea la care
particîp» $i suflelnl ţa' trtipal, Pentru aceasta se mmiesc triipeşti toale cele care sc
lapoiicaza la hranil. la legiiiuii sexuale şi cclc asemeneu. Dnr nimeni nu va găsi pliiceri
proprii nurniii rnipiilui" (DoRiniitivri, II. 13). Sf, Maxim Mâmirisitoriil explicâ* plucerea
de onlin siinuial şi relatia ei cu ilorinţa dc acelaşi fel, spunând: J'lacerea pcniru cek
Opnte se nuşte (lînlr-o pa.smiu1 faţâ de ceva sensibil, prin niijlocirea Iucrarti sîmţurilor.
Fitndca plâcerea nu cs(e altceva decfil o forma" a senzaţiei modelaie în organul simlu-
lui prin vreun lucrii sensibil. sau un mod ai lncriirii simţuriloi dclcrniinat de o poftâ
neinţională. Căci pofta adângaliî la senzah'c sc transforms in plitcere. iitipriinaiul sen-
ZAţiei o fonaa. şi senzaţia mişcadî cle poftă aajflO plăcerea când atinge hicml sensibil"
ţAftfblgUO, 12. PG91 M12C).
57
I'remhf antropologir?
care era in chip firesc îndreptatâ, ducându-l, contrar firii sau raţiunii,131 spre o
realitaie sensibilă luata în sine constitute o pervert ire, o denaturare,114 o îm-
bolnăvire a acestei facultăţi, care afeciează, după cum vom vedea, întreaga natură
omenească. într-adevar, spune Sfantul Maxim, „răul esie abaterea lucrării puterilor
(facult^ţ.ilor) sădite în fire de la scopul lor, şi nimic altceva. Sau, iarăşi, răul este
mişcarea nesocotită a puterilor naUirale spre altceva de-cat scopul lor, în urma
unei judecaţi greşite. lar scop numesc Cauza celor ce sum, după care se doresc în
chip firesc toate".11' Corelativ, plăcerea după simţuri apare ca „lucrarea sufletului
contrarâ firii", care „nu poate avea alt în-ceput al naşlerii ei decât abaterea
sufletului de la cele conforme firii sale".156 De aceea Părinţii vorbcsc deseori
despre „boala poftei" şi consider?! iubirea tie plăcere ((JaAnjobyta) ca pe cea
dintâi şi cea mai mare boală sufletească a omului căzut.137
Ajunşi aici, ne ptitem întreba care este, în fond, cauza căderii omului: faptul că
omul şi-a fndreptal dorinţa spre realitatea sensibila l-a înstrfiinat de l^umneztţu sau
îndepărtarea de Dumnezeu l-a mânat spre aceasta ? Sfinţii Părinţi socotesc că cea
dintâi, arătând că. din pricina stftrii de copilarie pe care o avea la începui în Rai,
omul a ascultal indemnul Celui Rflu de a-şi însuşi „bunuri" mai uşor de dobândit
si mai la îndemâna lui, cum am văzuţ, puţin mai sus, ca spune Sfântul Atanasie.
Sfăntul Maxim Marturisitorul adopiă şi el o pozitfe asemănătoare: „Viclcanul.
acoperindu-şj de cele mai multe ori pizma sub chipul bunSvoinţei şi înduplecând
cu viclenie pe om să-şi mişte dorinţa spre altceva din cele ce sunt, şi nu spre cauza,
a sfldit in el necunoştinţa cauzef'.1 M
Dar ne putem opri şi asupra celuilalt punct de vedere, Există, într-adevâr, o
interacţiune a acestor doua cauze, o dialectics pe care o indica Sfântul Maxim în
alt pasaj, 111 care descrie procesul căderii omiilui şi unde se vede cum dorirea
celor sensibile si a placerii adusă de ele, pe de o parte, şi uitarea Ue Dumnezeu. pe
de alta, dar şi iubirea egoistă de sine, se sporesc una pe alia, se condiţionează şi se
întăresc in mod reciproc: „Cu cat se îngrijea omul mai mult de cunostinţa celor
văzute prin simţire, cu atăt îşi strângea în junil său mai lare neştiinţa de
Dumnezeu. Şi cu cât îşi strfingea mai mult legâturile ne-stiinţei, cu alât se lipea
mai mult de experienţa gustiirii prin simţire a bunuri-lor mfttoriale cunoscute. Dar
cu cât se umplea mai mult de aceaslă experien-
(a, cu atât se uprindea mai mult patima iubirii trupeşti de sine, care se năştea din
ea. Şi cu cat se îngrijea mai mult de patima iubirii trupeşti de sine (filau-ti;i). cu
atât născocea mai multe moduri de producere a plăcerii, care este rodul şi ţinta
iubirii trupeşti de sine".119
Multiplele forme ale dorinţei prin care omul căzut caută diferite moduri de
obţinere a desfătării simturilor, căreia îşi dedică de acum înuinte existenţa, dar şi
mijloacele prin care încearcă, psihologic şi fizic, sfi îndepărleze dure-rea care,
cum vom vedea. urmează plăceriî. constituie patimile, care apar ast-fel ca
mlscociri ale omului în scopul împlinirii noilor sale nevoi. Dorind ca „iubirea
trupeascfi de sine sa aibă unită cu ea numai plăcerea, rămânând nein-ceieatâ de
durere..., asa s-a strecural marea şi nenumărata mulţimc a patimi-lor stricScioase
în viaţa oamenilor", scrie Sfântul Maxim,1"" adăugând mai depaile: „Căutând
plăcerea din pricina iubirii trupeşti de noi înşine şi strfl-duindu-ne să fugim de
durere din aceeaşi pricină, nSscocim surse neînchipui-te de patimi făcătoare de
stricăciune (...); iubirea fata" de partea lni văzută, adică faţă de imp, îl sileşle ca pe
un rob, prin pofta de plăcere şi frica de durere, să născocească multe forme ale
patimilor, dupa cum se nimeresc timpu-rile şi Incrurile şi dupS cum îl îndeamnă
modul lui de a fi".'*11
b) Iconomia dorinţei
■' ..Bunâtâţile ncestei vieţi. cure nu sum decfti un joe dc cuvinlc mincinoase. nici una
nu aducc in suflct dragostea şi bucuriu. Pentni cu puntf şi ceeu ce ne-ar pfueu bun nu-i
ilecut un mincinos idol al adevHraUihii Bine", scrie Sf. Nicolae Cabasila {Despre viafti
in llrislos, II. p. 87).
'" O gâsini mai ales la Sf. Grigorie de Nyssa (Berne feriorie, V; VI. 2: IX. I; XI. \ XVHI.
3) si la Sf. Maxim Miuliirisilonil. Capet* despre dmgofte, 111. 71: Kdspinisuri văirv
Takteie, 49: Tâlctdre la 7'aiâtnostm, PG 90. 896C :' imbigua, 10. PG9I, H44B.
I4
" OntiUi la {'tuitarea etinturilor, II. I.
' Oouăzeci si nouti de euviiUe asveiice, II. 1. '** OpjiT). care
poate fi ttadus ?i prin „impuls" sau ..doiinta".
})espre feeiohe, IX, I. M lhidein.2. ,s'
Ibidem. XI. 3. ": Omilii la loan, II, 5. v'
('iivintr despre nwoinfă, 4. Cf. 44.
60
PatoUigiei omulni timtl
puterii noastre iubitoare, spune limpede Sffmtul Grigorie de Nyssa, să slu-jsascfl
în acelaşi limp desfttărilor trupeşti şi unirii spirituale'V'4 „Căci, expli-că el mai
departe. ochiul rttJ poate vedea deodatâ douâ luciuri, ci numai dacă It' prîveşte pe
rând pe fieeare dinire ele; rtici limba nu ar pulea să slujească unor graiuri diferite,
rostind in aceeaşi clipă ctivinte evreieşti şi cuvinte gre-ceşti; nici urechea nu poate
asculia în acelaşi timp istorisirea unor întâmplâri oarecare şi cuvântul celui care dă
învăţătură".1" Să aminlim aici şi cele spuse de Apostolul Pavel: „Trupul pofteşte
împofriva duhutui, iar duhul, împotriva impuliii; căci acestea se împotrivesc unul
altuia, ca să nu faceţi cele ce aţi voi" (Gal. 5, 17). San cum a spus fnsuşi Hristos:
„Nimeni nu poate sa slu-jească la doi domni. căci sau pe unul ÎI va uri şi pc
celâlalt ÎI va iubi, sau de utuil se va lipi si pe celâlalt îl va dispreţui" (Ml 6. 24; Lc
16, 13).
Astfel. îndrepiăndu-şi dorinţa spre ceva. prin chiar acest fap( omul o în-
dcpartează de altceva. „Grija de una duce neapărat la lepâdarea celeiiallo". spune
Sfâiitul Grigorie de Nyssa.156 De aici reiese ca, cu cat omul doreşte şi iubeşte mai
mult cele ale lumii, cii atât mai puţin II doreşte şi [| iubeşte pe Dumnezeu. „De
asta dragostea noastră de Hristos este mai slabă, pentru c.1 ne irosim toatfl puterea
dragostei noastre în dragostea de cele lume-ştî".'" Cel care nu-şi îndreapta* toata*
dorinţa sa spre Dumnezeu, in chip necesar va dori fapturile şi va iubi lumea:'58 „La
eel care nu ştie s;1 umble pe calca duhovni-ceascfl (...) CoatS preocuparea lui se
mişcă numai in jurul trupului", scrie Sfam.ul Maxim Marturisitoml.11' lur Sfăntul
Grigorie Palama constata că omul care nu-L iubeşte pe Dumnezeu din tot sufletul
sâu şi din toattf inima sa „aleargâ încoace şi încolo prin lume, irosindu-şi de
dragul ei cca mai mare. pane a iubirii sau chiar toata iubirea de care este in stare
inima lui".1W) Si [overs, eel care îşi îndreapta" toată dorinţa spre iubirea sinceră a
lui Dumnezeu. nu poate dori vreun lucru omenesc şi nu cunoaşte dorinţe pătimaşe,
căci şi-a îndreptat spre El şi spre reaJităţile spiriluale toată puterea iubirii sale. „în
Duhul să umblaţi şi să nu împliniţi pofta tnipului" (Gal. 5, 16), învaţâ" Apostolul
Pavel, iar Sttintul Diadoh al Foticeei se întreabâ: „Ce pof'tâ va mai avea de
bunătăţile lumii cel ce e hrănit de dragostea dumnezeiască?",1"1 „La cei cai'e şi-au
înâlţat mintea la Dumnezeu şi sufletul l-au aprins cu iubirea Lui, iiupul nu mai
pofteşte cele ce se împotrivesc duluilui", spune, în acelaşi sens, Sfânlul Grigorie
Palama.102 La rAndul sfiu, Sfflntul Simeon Noul Tcolog
1M
lh'.si>r« feciorie, XX, 3.
'''"'Ibidem.
" Omilii h Mfiei. IV. 9,
IVI
Folosim uici cuvfintul „luine" în accepţia sa duliovniceascfi traditional», in care el
deseinnează tnipiil şi patimile.
IW
Cuftelf despre i/ntgosle, IV, 65.
1
'lritid,; II.I. 18.
1,
('iivâi/t ascetic m 100 de ca/wir. 90. '"-
* Triade, I. 2. 9.
61
Premise antropologi'e
scrie: „Sufletul unit prin iubire cu Dumnezeu nu poate să tie târât spre poftele şi
dorinţele tnipului şi nici spre alte pofte ale lucrurilor şi patimilor văzute sau
nevăzute. Fiindcă pornirea inimii lui sau mai tlegrabă toatfl înclinarea vo-inţei lui
e legată de dulcea iubire a lui Dumnezeu. Deci aceasta fund legata. precum
spuneam, de Făciltonil ei. cum, spune-mi, se va putea aprinde tropul sau în general
sâ-şi împlinească poftele ei ? Nicidecum",1"1
Faptul că dorinţa. deviate* de la unul dintre cele doua domenii - spirilual sau
sensibil/trupesc - spre care s-ar fi îndrepial, se mişcă în mod necesar spredomeniul
opus, se explică prin caraclerul mobil al sufletului, prin faptul că omul nu
înceteaza sa dorească ceva şi, deci, dacă îşi retrage dorinţa de la un lucru spre care
o îndrepta pân;1 aliinci, el simte imedlat nevoia de a găsi un altul spre care să şi-o
îndrepte.1*4 Sfântul Nichiia Stilhatul spune: „Fîindcă sufletul este schimbător din
fire, el este supus schimbării; dacă el păriiseşte sârguinţa spre cele dumnezeieşti.
cade în grija de cele pâmânleşii'V'* Acelaşi argument i| foloseşte şi Sfânlul
Atanasie atunci cănd vorbeşle despre căderea omului în Rah „Căci flrea, fiind uşor
mişcătoare, nu încetează de a se mişca, chiar dacS se intoarce de la cele bune. Dar
ea nu se mai mişcă pe calea virtu-ţii, nici ca sâ vada pe Dumnezeu, ci, găndind la
cele ce nu sunt. preface ceea ce este în puterea ei, folosindu-se riui de aceasta
pentru poftele ce le-a născo-ctt. dat fiind că a fost creată şi cu voie liberal. Căct,
precum poate înclina spre cele bune, aşa poate să se şi întoarcâ de la cele bune. lar
intorcandu-se de la bine, se gfindcşte numaidecât la cele potrivnice. Căci nu poate
să mi se mişte deloc, fiind prin fire uşormişcătoare".""
Atunci când vom studia, in capitolul urmfltor, diferitele patimi, vom vedea că
există o iconomie a dorinţei nu numai in acest plan vertical pe care l-am evocat
aici - in care dorinţa se mişcă fie spre realităţile spirituale, fie spre cele sensibile.
trebuind să se îndepărteze de unele atunci când se îndreaptă spre cele opuse -, ci şi
unul orizontal, in care dorinţa omului se misca" printre diferitele obiecte ale
patimilor şi unde, la fel. Ifisându-se pradă unora, le părfiseşte pe altele.
lului că e de trebuinţă* pentru susţinerea trupului"."7 Atunci omul îşi face din
icaliluţile sensîbile o mulţimc de false zeitâţi, idoli, care sum din aceeaşi plă-madă
cu dohnţcle lui pervertite şi pe măsura lor.
In relatiile Side cu creaturile, omul nu-L mai are în vedere pe Dumnezeu, ci
propria sa plăcere, iar singiira lui normă- sunt propriile pofte, El nu mai pri-veşte
creaturile în funcţie de hgoi lor - „raţiunile duhovniceşti" -, ci le considers ca
importance sau valoroase numai în măsura în care le doreşte şi în funcţie de
intensitatea placerii pe care ele i-o oferă, Aslfel luniea devine pen-Iru om proiecţia
fantasmatică a dorinţelor sale, iar creaturile. simple mijloace de satisfacere a
patimilor lui. instrumente de desfătare a simţurilor. Relaţiile omului cu celelalte
făpturi şi cu semenii sunt cu totul strâmbate. pentru că aceştia, pierzându-şi pentru
el valoarea spirituals, ajung simple obiecte de care se foloseşte pentru a-şi satisface
nenumaratele patimi, Raporturile dintre fiinţele omeneşti devin, in fond, raporturi
între obiecte supuse predate capri-ciilor. dorinţelor şi plflceritor simţurilor.
Mânat de dorinţa lui pervertită, omul cautit înlotdeauna într-o direcţic gre-şiul
binele propriu, şi binele în general, şi defineştc cu constants în mod greşit binele.
Iubindu-L pe Dumnezeu, omul iubea adevăralul Bine şi pe toa-te le judeca numai
în funcţte de El. Necunoscându-L decât pe Dumnezeu si nedorindu-L decât pe El,
omul respingea răul. Prin păcat, el gustă din rodul pomului cunoştinţei binelui şi a
răului; dorind desfătarea cu cele sensibile, el părăseşte Binete absolut şi unic,
experiază răul şi inaugureaza* un mod de existenţă în care, pentru el, binele şi râul
ajung sfi se confunde. „Mâneând din pomul neascultfirii. (omul) încerca în simţire
cunoştinţa binelui şi răului amestecate în el", spune Sfântul Maxim.17*1 în
conştiinţa omului căzut, râul nu mai este privit ca rău, ci foarte adesea este socotir
bine. în starea de pacă-toşenie, plăcerea devine criteriul binelui; cunoaştcrea
binelui şi răului pe care au dobândit-o oamenii prin pacat nu mai este cu adevarat
cunoaşterea şi discernâmântul pe care le aveau atunci când cunoşteau adevăralul
Bine şi respingeau răul, ci mai curănd. după cum remarca* Sffiniul Grigorie de
Nyssa, ,jnclinarea... spre ceva ce-ţi stă la inimă".n" Omul poate astfel numi şi căuta
ca bun ceea ce este plăcut, pentru sîmplul motîv că-i place, chiar dacă, în mod
obiectiv, acesta este perjtru el dăunător; şi, tot asa, el poate s3 fugă, ca de ceva rău,
de ceea cc este, în chip obiectiv, bun, pentru că îi produce, în planul sensibilităţii,
neplăcere. Binele şi răul sum astfel definite în mod su-biectiv. pornind de la
dorinţt-'le sensibile şi în funcţie de plăcerea urmârită, creându-se o confuzie
permanentă între ceea ce omului îi apare, potrivit do-rinţei sale pervertite, a fi bine,
şi binele real şi autentic. Astfel, Sfântul Grigorie Palama scrie: „Cel cuceril §i
purtat de poftele cele rele pofteşte cele ce i se par lui bune, dar arată prin fapte că
nu cunoaşte ceea ce este cu adevărat
m
Cm-am împotriva elimlor. 8, ""
Rmpimsuri
1n
ctilre Talosic. Prolog.
Sf. Simeon Noul Tcolog. Disctrsuri elite. XIII. 101-107. "
Râspiinsnri ctilre TaUxsie, Prolog. m
' Ihule,,,.
'';' Amhigtui, 10. PG9I, II56C.
Epi.sloiă ct'itre Niculoe Moiuilml, 7.
m
Martle cm-âm catelieîic, 16.
linspwisuii ctilre Totasie, Prolog.
" Ihidem, 16 (CCSG 7. p. 105).
66
Premise antTopologicr
celt* de faţă şi la slava lor, a socotit că nu mai există niinic .iliceva afară de cele
vâzute şi că numai cele vremelnice şi cele irupeşti sunl bune"."'" Această restrân-
gere a realitalii la o parte a ei şi viziunea deformată care rezultă de aicî apar şi ele
ca o stare de delir, instiniită de dorinţa pervertită, cu atăt mai mull cu cat omul.
dorind creaturDe după aparenţele lor şi in afara lui Dumnezeu şi socotind că se
bucură de ele, doreşte şi se bucura de o fantasma, se alipeşte de ceva care, asa cum
am arâtat deju, nici nu exislă Tn realilale.
Pervertirea facuttaţii poflitoare mai are, pentru oameni, şi alte urmari. deosebit
de grave. „Aşa a devenit viaţa noastr«i plinS de suspine".""' Ei încep să divinizeze
înseşi „palimile cele ruşinoase, pe care Dumnezeu i-a oprit nici măcar a le gaudi",
„cinstind, cum spune Sfântul Maxim, pricinile care pierd (viaţa) şi nfiscocind şi
cultivând prilcjurilc coruperii sale, datorila ne-ştiinţei"'''; Prin dorinţele sale
conlrare fiiii, omul căzut ajunge s3 se autodis-trugfl. „Asa s-a tăiat firea cea unică
în nenumărate pârlicele. si noi, cei ce suntem de aceeaşi fire, ne mancăm unii pe
alţii ca reptilele si fiarele"."2 Prin plăcerea sensibila, omul îşi învenincază sufletul,
scrie e| în alta parte.1 „Su-fletul este mistuit de focul plScerilor trupeşii". spune
Marcu Ascetul.194
Sfântul Grigorie de Nyssa, în ceea ce-1 priveşte, afirmă că „ceea ce pune
slapânire pe voinţa noastra şi o Irage de la bine la rau e într-adevăr o neputin-ţii, o
slăbiciune',M o boala a firii noaslre. într-adevăr, întorcându-şi dorinţa de la
Dumnezeu şi predându-se simţirii. omul nu şi-a pervertit numai puterea poftitoare,
ci şi-a tulburat întreaga fiinţa, toate facultâţile sale manifestân-du-se anapoda şi
ffiră nici o randuială, cu tolul la înlămplare. îngrijindu-se numai de cele nevrednice
de dorii, omul, remarcă Sfântul Maxim, ,.îşi pre-schimbă dispoziţia suflctului
deodatâ cu cele ce se împrăştie, ca pe una ce se rostogoleşte împreunâ cu cele ce
curg şi nu înţelege că se pierde, din pricina totalei orbiri a sufletului faţă de
adevăr".196
Una dinire cele mai grave lulbunVi pe care o are omul de îndurat este dez-
ordinea facultăţilor sale. Sfântul Maxim spune că viţelul de aur, care sim-bolizează
realitatea sensibilâ ridicată la rangul de idol, reprcziiitîi in ace las i timp
..amestecarea şi confuzia puterilor naturale înlreolalta"; sau mai curîind, spune el,
„împreunarea lor pătimaşă şi nesocotită, care dă naştere lucrilrii nesocotile a
patimilor contra firu".197
Efectele schimbării sensului dorinţei le resimte în primul rând minlea omului.
Despre patologia ei am vorbit în capilolul precedent. Să semnnlfim
1
( uvimi fmpotriva eUnitor, 8.
19
Rdrmiruuri cătrv Talmie, Prolog. "" Sf. Simeon Noul
Teolog. Discursuri etiee, XIII, 101-107.
1
Kâsfnuisuri ctitrc Ţaittsie, Prolog.
"■ tbidatu inAmingua. 10.PG9I.
II56C.
* lifristolă catrt' Nirolae Monahitl, 7.
m
Marete cuvSnt t-atehetic. 16.
itth'f/iinsnri vi'itrv Tiiltisif, Prolog.
m
Ibidem, 16 (CCSG 7, p. 105).
fif»
I'tiift/ogitt oimilui ct'tztK
aici numai faplui că, orbită de plăcere1''* şi înşelatâ de ea,lvl ea nu-şi mai CxercitS
funcţia sa naturală, de cunoastere. de contemplare şi de discernă-tnfint, nici pe
cea, de asemenea nalurală, de conducere a puterii poftiloare: dimpotrivă, lasându-
se înrobilâ de aceasta,'01 se pune In slujba ei,:c' făcând din căutarea şi punerea in
Incrare a mijloacelor care să-i permitii împlinirea pof'lelor, una dinlre principalele
ci activităţi.
L'n all efect patologic fundamental al pervertirii puterii poftiloare este di-
vizarea tutnror facultâţilor oinului, în primul rând a dorinţei. In Adam, do-rinţa
omului avându-L ca unică ţinlă pe Dumnezeu şi tinzand fai'ă incetare şi cu totul
spre El, era desavârşit unificată; omul nil dorea nimic alteeva decât pe Dumnezeu
şi nu avea alia dorinţă decât cea legată de Dumnezeu. Abătan-du-se de la
Dumnezeu, dorinţa îsi pierde unilatea, iar îndreplându-se spre lumen sensibila,
privită" ca de sine stătăloare, în afara lui Dumnezeu. ajunge sâ se răspândeasca,
risipindu-se în multiplele forme sub care vede lumea minica decăzuta a omului. Ea
devine asttel multiform;"!. se divizeazfi într-o mullitu-dine de dorinţe elerogene şi
adesea contradictorii. „DespSrţiiuhi-se de cuge-larcn la acel Until şi cu adevărai
exislent, adică la Dumnezeu, şi de dorirea Lui, au câzut in pofte felurite şi
mărginite ale mipului", spune Sfâiitul Ata-nasie eel Mare. Legal de aceasta, omul
pierde unica şi adevărata bucurie. irainica şi slatornică, şt se risipeşte în mulţimea
plăcerilor sensibile: „lubind plâcerea, sufletul a început s-o caute pe felurite câi",
adauga Sfflntiil Aianasie."
Atras din toale părţilc de multele sale dorinţe, sufletul se risipeşle şi se
divizează. Minlea se răspândeşte în iienumârate direcţii, risipindu-se şi revâr-
sându-se în llecare cltpa spre ceea ce place simţurilor."* „Mintea pălimaşa, spune
Eviigrie, riităceşte în toale părţile. iarcând al'la prilejuri de împlinire a poftelor
sale nu poate fi in nici un chip oprită de la împlinirea b»". Prinsă in vârtejul
perpeluu al poftelor. minlea îşi pierde stabililatea şi pacea pe care le avea alunci
când îşi implinea lucrarca sa firească, de contemplare a celor diiinnczcieşti, este
târâlă de curgerea neincelatelor schimbari şi se află într-o neconienîtă frămănlare,
Suflelul esle divizat nu numai de mulţimea dorinţelor care-l bântuie, dar şi de
dualitatea de care este marcat prin cunoaşterea binelui şi a rilului pe care a
dobăndil-o prin păcat. „Căci cum se grabeşte să înfeleaga binele, no-
1
' ( uvâm ascetic Tn l(X) de capete, 88.
M
Ttiade, I. 2, 9. Cf. Sf. Maxim Mfinurialtapl. Ambigm 10. PG 91. 1112 C:
..Suflcliil ini'.L firuln se. piin niîjlociicu Inipiilui, contiai firii, spre celc sensibik'.
imbraciio forma pâmânteasca".
fuixpuiisnri vălre Tulnsie, Prolog. :iuCf. Sf. Maxim Mfii'turistroml. Râspunsuri
ctiire
1
Talasi?, 61. Cf. Ibidem, scolin I I.
;|
Ctij/ete (lespre CUnoţtitlţQ dr Ihitimezeu şi îroiiomîa hitniptirii, III. 18.
- Cl". Sf. Nichita Slithatul. Cele JOOde rope/e.,..
2,4
I. 15. '" Cf. Sf. Grigorie
de Nyssa. Despre viaţa IttiMoise, II. 302. ibidem.
:is
Idem. BespreftcioHe, IV, 5.
lfl
* Cf. Sf. Maxim Măj<iu isitorul, Hăxpumuri câire Tahsir, 61.
m
Cf. Sf. Maxim Marlurisiiarul. Râsptmsuri către Talasie. 58; 61. Sf. Nichiia Siifhiiml,
('tie MH)de captfe*., I. 23. 68. Sf, Maicu Ascclul, Desprr legeti Julunnir.uiMti, 42.
" Răspunsuri t'ătre Tcdasie, Prolog.
Paiologia omului ctitttl
gflnden Domnul cftnd spunea ferneii samarinence: „Oricine va bea din aceas-tă
apă va înseia din nou; eel ce va bea însă din apa pe care Eu îi voi da-o, acela nu va
mai înseta in veac" (In 4, 13-14)
DezamSgit de fiecare data dupa" împlinirea dorinţelor sale, simţind mereu iin
gol în adâncul fiinţei sale, suferind din pricina nepotrivirii di litre ceea ce aflâ şi
năzuinţele sale profiinde (pe care continuă sa le aibă fără să le mai cu-noascâ*
adevăratul sens), rămas într-o lume de obiecte, omul cutreieră printre ele, trecând
de la until la allul, străbate una dup5 alia sferele acestei lumi, rTiră a ajunge
vreodală la capatul cautării sale. „Oricare at 11 bunătăţile cu care suntem încârcaţi,
fie şi chiar toate buiiătăţile lumii, noi privim mai departs şi căuiăm ceva ce
nicicând nu vom gâsi în această lume, a celor văzute. sau, mai pe scurt, nimic nu
poale satura aceasră dorinfâ si nici o putere din su-fleml nostril nu e in stare să
sature aceastâ sete după fericire"."
Omul căzut traieşte astfel într-o stare de permanent^ frustrare, într-o per-peniă
insatisfacţie fîinţială. Chiar dacă, uneori, împlinirea vreunei dorinţc îi 'l;i. pentru o
clipă, iluzia câ a aflat ceea ce căuta, întotdeauna obieclul dorinţei sale, pe care
pentru 0 clipfl l-a socotil absolut, sfărşeşte prin a se dovedi măr-ginit şi relativ; iar
atunci. omul descoperâ abisul care-l desparte de adevăratul absolut. Atunci
tristeţea inimii sale, chip al neliniştii în faţa acestui vid, rod al profundei sale
fnistrări, sporeşte. larcl încearca în van s-o lecuiasca prin ceea ce a nâscut-o; în loc
să admits că golul acesta chinuitor este absenţa lui Durnnezeu din sufletul său şi că
numai El îl poate umple (cf. In 4. 14), se încăpâţânează să vadă în el o chemare la
posedarea şi desfatarea cu alte şi alte noi obiecte care, continua el să creadă, într-
un sfârşh îi vor aduce fericirea mult rfivnită. Pentru a evita durerea care urmeazâ
oricarei ptâceri şi pentru ca nevoia sa nemărginita' dc fericirc să-şi afle împlinirea,
omul căzut îşi continuă alergarea nebuneasca* în căutarea de noi plăceri, pe care le
adnna şi le înmulţcşte, încercând să refaca* totalitatea, continuilatea şi absolutul
dupa care tânjeştc, crezând în chip desert că poate afla infinitul în acest abis în care
se scufunda tot mai mult,
Arătând cum în simţirea omiilui căzut plăcerea este legata de durere, Sfântnl
Maxim spune; „Şi fîindcă orice plăcere rea picre împreuna cu mo-dalităţile care o
produc. omul, afhlnd prin însaşi experienţa sa, că orice place-re are ca urmaşâ în
mod sigur durerea, îşi avea toată pornirea spre plâcere şi loată fuga dinspre durere,
Pentru cea dintâi lupia cu roata puterea, pe cea dc-a doua o combătea cu toată
sarguinţa, închipuimlu-şi ca* printr-o astfel de dibăcie va putea să le despartă pe
acestea una de alta şi iubirea irupeascâ de sine (c^iXainla) va avea unitâ cu ea
numai plăcerea, rămânând neîncercată de durere- Sub puterea patimii, el nu ştia,
precum se vede, ea* plăcerea nu poate fi niciodalii fara de durere. Căci în plăcere
e amestecal chinul durerii,
m
Ibidem, II.
"" thidem.Vn.
70
I'alologiti omiihti reizul
chiar dacă pare ascuos celor ce o gustifc, prin faptul c5 este mai puternică pati-m;i
plăcerii".227 Străduindu-se să ocolească durerea prin înnoirea şi înmulţi-rea
plăcerilor, omul nu lace decât să-şi sporească suferinţa; „Vrând să scă-păm de
simţirea chinuitoare a durerii, ne aflăm retugiul în plăcere, încercănd să ne
mângăiem firea torturată de chinurile durerii. Dar grâbindu-ne să tocim
împunsălurile durerii prin plâcere. înlărirn şi maî mult zapisul aceleia împo-triva
noastră, ncpulând ajunge la o plăcere eliberali* oV durere şi de osteneir."*
Altfel spus. în mod paradoxal, oinul pornit în câularea placerii, într-un sfârşît
nu aflâ altceva decât durerea, sub roate formele ei. Sfântul Maxim spune adeseori
că omul care alcargâ după plăcere nu-şi alinge niciodata ţelul. nepuu'mdu-se
bucura „nici de rodul simţirii, precum voia"." fncercarea oinului de a-şi afla
fericirea în afara lui Duinnezeu a fost diniru începul în mod necesar sorritfi
eşecului, pentru că era, în fapt. cum arata* limpede Sfân-nil Maxim Marturisitorul,
cu neputiiîţâ* de împlinil; omul a încercat „să do-bândească, cum nu Irebuia. cele
ale |ui Dumnezeu, i'ăra Dumiiezcu şi înainte de Dumnezeu, şi nu după Dumnezeu.
Iar aceasla nu se putea".330
Ne întrcbăm atunci: cum de-au pulul Adam şi cei care i-au urmat lui să dea
fericirea dumnezeiască spre care îi mâna însaşi firea lor în schimbul unor plilceri
de rând şi slricăcioase, culese din materie, care aveau urmâri atât de nenorocite?
Comparand bunurile pământeşti cu cele duhovniceşti, Sfântul loan Gura de Aur
socoteşte ca a le alege pe cele dintâi nu este allceva decăt curala nebunie: „Da,
plăcerea e scurlă şi trecăloare, scrie el. Aşa sunt toaie cele omeneşli. toate celc
trupeşii; nici n-au apucal sa vină, câ şi zboară. Aşa e desfatarea şi celclalte (...) Nu
au nimic trainic, nimic statornic, nimic nemiş-cat. Tree mai repede ca apa râurilor
şi lasâ* puslii ş\ goi pe cei îndriigostiţi de ele, Cele duhovniceşti însâ nu sunt aşa;
sunt train ice. stalornice, neschim-bătoare. întinse cât toată veşnicia, Nu este, oare,
o mare nebunie stf schimbi pe cele statornice cu cele nestatornice, pe cele veşnice
cu cele vremelnice, pe cele ce rămân neconlenit cu cele ce zboară, pe cele ce lie
aduc în veacul ce va sil Tie multă desfalare cu cele care ne pricinuiesc acolo mare
osândâ 7".'11
3. Patologia agresivităţii
Cf. Evagric, Capete despre th-osebirea palimihr şi a găiidurtlor, 16. Sf. Diudoh ul
Fotîceei, Cuvâni ascetic tn tOO de capete. 62. Isihie Sinuitul. Capete despre trez\'îe ,"
vinule. 31.
"■iMC.rK.
w
Ibidem,
"' ('npeie despre Ire&'ir şi viiiute^ 31.
''* Ibidem, 126.
'" Despre feciorie. XVIII. 3.
"' Despre'mflel, 57. Cf. 33.
-'" TratatuipraclLc, 24.
"™ Idem. Ad Eulugium monachwn. 10.
72
Puloiof-ia ormittii căzm
potcrc a sufletului prin care se nimicesc gandurile rele", spune tot el în alia parte.-
"
îndepârtând cu ajutorul acestei puteri a sufletului, folosită conform naturii sale
originare, toate opreliştile, omul poare să inainteze. fctră nici o abatere, spre unirea
cu Dumnezeu. Sufletul, spune Sfantul Maxim, „preface mania in vigoarea
nesfârşita" a dorului ce se bucură de cele dumnezeieşti":-4: de aceea el sfaîuiesle:
„să ne mişte ratiunea noastră spre căutarca iui Dumnezeu (...), iar iuţimea să lupte
pentru păstrafea Lui".243
îndeosebi datorită lucrării puterii irascibile omul poate să-şi menţinff dorinţa
indreptata mereu spre Dumnezeu, impiediciind-o să se întoarcă spre realităţile
sensibile către care îl mână ispita. Aslfel, Sfântul Macarie spune; „Când se trezesc
patimile, cei înţelepţi nu ascultâ de elc, ci mai degrabă se mânie pe poftele cele
rele şi se fac duşmanii lor".24"1 Aceasta se cuvine sâ fie atiiudinea obişnuită a
omului duhovnicesc, spune Sfântul Diadoh ai Fotice-ei,-'" care arată că mânia.
folosită în chip firesc, este de mare folos sufletului/4" Sfântul loan Casian dezvoltă
o aceeaşi învăţâ'turâ.1'7
Datorită războiului pe care omul duhovnicesc ÎI duce cu ajutorul acestei puteri,
el se poate pfistra curat de pacat: „E proprie minţii mania polrivitfi fi-rii. Câci fâră
mănie nu e nici curiUie in om. Mania aceasta lupta* impotriva se-minţelor
semănaie ca placeri uiselStoare de vrăjmaşul, în trup".:"
Mania se dovedeşie maj ales folositoare In rug.lciune atunci cAnd, pentru .1
ajunge la vederea curată, omul trebuie să respingă toate gândurile care în-cearcă
să-1 întoarcă de fa Dumnezeu. Evagrie scrie, in această privinţă: „Când aşti ispitit,
sa nu te rogi înainte de a spune câteva vorbe, cu mănie, impotriva celui care te
tulbură. Dacâ spui (gândurilpr) ceva cu mfmie, încurci şi faci sădispară
inchipuirile iseate dc vrăjmaşi".îw
Respingfind. prin mania bine folosită, ispitele care-l asalteazn din toate pârţile,
omul dovedeşte cat de mult şi de adev;Va! îl iubeşte pe Dumnezeu. „E proprie
minţii ura cea contrara nlului... şi fănl ura impotriva duşmăniei nu se descoperii
cinste in suflet", scrie Avva lsaia.?so
1
Pseiido-stiptiineitt, 9. ed. Friinkenberg. p. 431.
' Rtfapiuisuri cat re Tti/asie, 55. M Tâkuin
Ui Total nosiru, PG 90. 896C. '" Omilit
duhovnicejti (Col. II), XV, 51.
' ('Want iiwtîc in 100 de copefe. 43. '- Ibidem,
62. ;''; Cf AferamifUttlemânâstirtfii, VII, 3. 3; VIII.
7-8.
* Doiuizt'ti şi noud de rminte, II, 2. M* Tintoiul practic, 42. m DotuUeti v» noud
de awtttie, II. 8. ~" Cf. Sf. Maxim Mfirturisitonil. Hospunsuri cdtre Talmie, 39. Cf.
Ibidem, scolia I.
73
Premise antiVpofogfcg
trivit cuvintelor Măntuitorului: , jmpărăţia cerurilor se ia prin siăruînţă şi cei ce se
silesc pun mâna pe ea" (Mt. 11, 12); Jmpărăţia lui Dumnezeu se bine-vesteşte şi
fiecare se sileşte spre ea" (Lc 16, 16). Ea il ajutâ, dcci, pe om in lot ceea ce face
pentru a-şi împlini datoria, adicil să sporea-scfl duhovniceşte şi să ajungă la
asemânarea cu Dumnezeu. Astfel, Evagrie scrie: „Sufletul rational lucreazîi firesc
atunei când partea lui iute se luptă pentru virtute".-,: Tot ea îi permite omului să-şi
îndrepte şi să-şi înalţe toate cclelnlte puteri spre Dumnezeu. Mai întâi, mintea.
Astfel. Sfântul Maxim sfâtuieşte: „Mintea ClKâţ) sâ se înlinda întreaga spre
Dumnezeu, trasă de iuţime ca de un odgon".:?ţ De asemenea, ea îi permite omului
sa-şi îudrepte spre Dumnezeu întreaga dorinţa, căcj ea „întăreşte pofta1*,354
„îmboldind mişcarea poflei spre dorirea lui Dumnezeu"/" îi permite, în sfârşit, să
lupte penini dobândirea buctiriei duhovnicesti dupiî care tânjeşte. Evagrie afirmâ*
că „din fire, partea pătimaşfi luptă... în vederea unei plficeri*\Mfi A lupta pentru
placere înseamnă a lupta pentru a ajunge la ea, dar şi pentru a o pastra. Cea de-a
doua funcţie a iiH'imii apare aici strâns legatâ de cea dintâi. De aceea, adaugS
Evagrie, ..îngerii ne insuflă plăcerea duhovniceaacă şi starea de fericire creată de
ea, peiuru a ne îndemna să ne întoarcem partea pătimaşă (itiţîrnea) impoiriva
dcmonilor".358
Atunci când această putere a sufletului este astfel exerciiaia\ capâtă forma iniei
mânii virtuoase, înţeleaptă şi sfântă, cea despre care vorbeşte Psalmis-tul, cftnd
zice: „Măniaţi-vă, dar nu grcşiţi" (Ps. 4, 4). Când omul se foloseşte astfel de
aceastâ putere a sufletului, potrivit naturii şi scopului ei firesc, el este înţelept210 şi
,.sc miscă în chip sănatos",260
Prin păcat, omul şi-a perveitil şi aceastS putere, nemaifolosind-o aşa cum se
cuvenca, ci într-un mod ncfîresc**' şi lipsit de ruthine,"'1 ea devenind bolnava:
„mânia {Q^ia;) necuvenită se iscă în sufletul eel bolnav", scrie Evagrie.263
In loc să se rfizboiascfl pentru adobândi şi a pastra bunurile duhovniceşti. ea
lupţă acum pentru bunurile materiale cele deşarte. spre care îl împing pc om
mintea sa pervertită şi pofta,264 Ea se pune în slujba dorinţelor patimaşe
toate cele neînţelepte si nefolositoare";""1 „şi ura noastră s-a schimbat în por-nire
împotriva firii, spre a uri pe aproapele şi a ne scârbi de el".7" Sfântul Isihie
Sinaitul, la fel. vorbeşte despre „mânia pornită spre oameni împotriva firii". 2 7 '
Sfântul Nichita Stilhatul, spunând că, „dacă omul îşi într-armează mânia împotriva
şarpelui celni vechi, atiinci ea se mişcâ polrivit firii",277 ara-t& de asemenea
caractenil nefiresc al noii direcţii pe care pacatul a dat-o acestei mişcări a
sufletului şi caractenil ei iraţional; „Daca (omul) îşi într-ar-mează mania împotriva
semenilor (...), atunci ea se mişcă într-un mod lipsil de raţiune (ob XoyiKaJ^), iar
el vieţuieşte conlrar raţiunii (oAtywQ)",27* adicâ în mod nebunesc.
Mai nebunească încă este folosirea ei împotriva lui Dumnezeu. Astfel, de la
rostul ei firesc, de a se lupta împotriva a tot ce-1 putea înstrâina pe om de
Dumnezeu, prin pSoat agresivitatea ajunge să fie fojosită in sens cu totul contrar.
adică împotriva a tot ce l-ar putea apropia de Dumnezeu. mergând pânâ la a se
întoarce împotriva lui Dumnezeu însuşi. Astfel, Staniul Varsa-nufie spline: „In loc
de ura cea de la Dumnezeu, prin care se urasc cele rele, a aruncat in noi ura rea,
prin care urâm cele bune şi pe Dumnezeu rnsuşi1'.27*
In fapt, In ceea ce priveşte direcţia pe care o ia, puterea agresivâ este legată de
orientarea pe care omul o dă celorlake două puteri ale sufletului sâu: raţiunea şi
dorinţa, ea fiind folosită tocmai la împlinirea scopurilor acestora. Acest lucru ni-l
arata Sfântul Nichita Stithatul: .Juţîmea este la hotarul dintre pofta şi puterea ra-
ţională a sufletului, fiind fiecăreia dintre acestea ca un fel de armă în mişcarea lor
contrara firii, sau conformă firii. Pofta şi raţiunea, mişcându-se porrivii cu firea
m
tJvuâzed si notui de cwinte, II, 2,
:i
; Ibidem, 8.
i7
° Cttvânl desprv irezyie si viilule., 34. *"
Desprvsuflel. 33.
m
Ibidem, 34.
' Sriisori iluhovmceşii, 97. m:HI
Despre „Feritiri", II. p. 345.
I 'mUitut pntciic, 24.
76
I'atalogia oimiliti câztil
spre cele dumnezeieşti, iuţimea este fiecăreia dinrre ele o armâ* a dreptăţii, îm-
potriva şarpelui care le şopteşte şi le înfăţişeaza' numai împărtăşirea de placerile
tnipnkii şi bucuria de slava de la oameni. Dar abătându-se acestea de la mişcarea
potrivită firii şi mutându-se de la îndelelnicirea cu lucnirile dumnezeieşti spre cele
omeneşti. iuţimea li se face arnia nedreptăţii, spre pftcat. Acestea se vor lupta in
acesi caz si se vor nfipusli prin iuţime împotriva celor ce le înfrâneaza* pomirile şi
poftele lor".""
Vom vedea câ, la omul căzut, pulerea agresiva" bolnavă se vădeşie mai ales
prin mânie (în sensul larg pe care Sfinţii Părinţi îl dau acestui cuvânt). De aceea
ne vom îndrepla atenţia spre nenumaratele efecte patologice ale acestei stări.
4. Patologia lîbertăţii
Omul a fost creal liber, adicâ stăpân pe voinţa proprie şi având puterea de a voi
în felul în care doreşte, nefiind supus nici unei nccesităţi.^1 Libertatea (eXeneepta)
este una dintre însuşirile firii dumnczeicşti şi, creându-l pe om dupâ chipul S;1u,
Dumnezeu a pus in el aceasta" însuşire.-'" Sfântul Grigorie de ^jyssa aratfi ca:
„dacA sila (necesitatea) ar fi aceea care ne-ar dirigui viaţa, atunci de buna" seamă
ca chipul din om n-ar mai fi until dumnezeiesc, ti lals. înstrainai si t'ârâ asemanare
cu originalul. Şi cum sâ mai vorbeşti de un chip al naiurii absolute, cand acesta e
sugrurnat şi robit de silă? Căci eel care a fost zidil intru totul asemenea lui
Dumnezeu trebuia să fie din fire liber şi stăpân pe vointa proprie".aM
Conferind naturii umane libertatea, Dumnezeu a voit s-o facă astfel pârta-şfl
propriei Sale desâvârşiri.3*6 „Libertatea, spune Sfantul Grigorie de Nyssa, il arata
pe om făcut după chipul lui Dumnezeu, căci a nu depinde de nimic şi a avea loate
de la Sine este propriu preafericitei Dtimnezein"."h' „Prin liber-fate. omul este
asemenea cu Dumnezeu (\cr6usoq)", afirmă etH( Acesie ultima afirmaţii aratS c;î,
în mod esenţial, prin libertatea sa omul se aratfi ca fiitid
m
Ctle3Q0decapct*...,l 16.
-'"' Cf. Sf. Grigorie de Nyssa, Despre facerea onutlm. XVI. PG 44. I84B. Mamie
vuvimi catrheiir, 5; 30. .Sf. Vasile eel Mare. Omitla: Că Dumnezeu nn este aulotvt
rrlctur. Sf loan Damaschin, Dogmatlca, II. 12. 2S. Sf. Maxim Mfutnrisitonil, Di.vputa
ru Pyrhu.v. I'G 9 1. 3241) Tala.sic. < 'apeie despre tinigosttt, înj'râiutre \i petrevrrea vt'a
dupâ rmnle, II. 16. Sf. Macarie Egipieanul, Omifii (Col. II). XV. 23; 25: 40. Sf. Irineti.
Contra ereztUor, IV, 37. 1:4.
1
Sf. Chiril al Alexandria. GUifire la Faeere. PG 96. 24C Sf. loan Damaschin,
Qognwtica, III. 14. m Maivlr cuvâni cateh&ic, 5.
■'*- a Sf. Maxim Muiturisitonil. Dispute ru /'.vr/w.v. PG 91. 304C. Sf. Grigorie Je
Nv&sa. I)esj>re (m eren umnliti, XVI. PG 44, I84B. '"' ('uvânt dtsprt mount*, PG
46. 524A.
"■ Ibidem.
11
Premise. tmtWpOiOgk *
făcui dupâ chipul lui Dumnezeu; ele nu se află in contradicţie en conceptia
Iradiţională. poirivit careia omul este chip al lui Dumnezeu prin sufletul său
rational, peniru că libeitatea este o însuşire a acestui suflet rational. Voinţa
(ufekrpic,), remarcâ Sfântul Maxim, este „voinţa sufleiului rational";2'1' miş-oarea
Hberâ caracterizeaza „cele naturale ale celor înţelegfitoare",?" Iar Sfân-lul
Grigorie de Nyssa remarea. în acelaşi sens, câ „vrerea noastră liberă (rtpo-
alpECTiţ) (este) acel ceva nesupus nimămri si liber pe deslinul sau, ale cărui
temelii stau în independenţacugetului nostru".2*1
Creându-l liber. Dumnezeu voia ca binele dobândit de omul unil cu El prin
împlinirea asemanarii, să fie cu adevărat binele lui propriu. Dumnezeu, învaţă
Sfântul Grigorie de Nazianz, „1-a cinstil pe om dAndu-i libertatea peniru ca binele
să-i aparţină cu adevărat celui care 1-a ales, nu mai puţin decfil Cehii care a pus
inceputul binelui In firea lui".:'Ji Obişnuitei obiecţii, că Dumnezeu n-ar fi trebuit
sit-1 fncu pe om liber, pentru ca, aslfel. sa nu po.ua cădea în păcat. Sfânlul Irineu îi
răspunde; „Dacâ ar ti fost aşa «...), comu-niunea cu Dumnezeu ar fi fosl lipsită de
oricc valonre şi n-ar fi fost vrednic de doril. binele pe care 1-ar fi dobândit ITiră să
se mişte liber spre el şi iără mci o grijă şi lucrare din panea lui, ci de la sine şi fărâ
nici un efort"; având „binele de la sine, şi nu prin liberă alegere (...), omul n-ar fi
înţeles mareţia accstui bine şi nici nu s-ar fi pului bucura de el"."1 Sfantul Macaiie
spune şi el; „Cand zici că omul eel bun este lipsit de libertate, îl lipseşti de laudă.
Cel ce este, din fire, bun, chiar dacă doreşte aceasta. nu este vrednic de laudă. pL-
niru că nu este vrednic de laudă (...) daca nu îmbrăţişează binele in chip liber".:'j;
lar Sfântul Grigorie dc Nyssa scrie: „Cel care a fost zidit întru lolul asemenea lui
Dumnezeu, trebuia sa fie din fire liber şi stâpân pe vointa proprie, pentru ca apoi
participarea la bunurile dumnezeieşti să fie rasplata unor strâdanii virtuoase".3"
Omul n-ar fi putut cu adevărat să devină dumnezeu dacă i-ar fi lipsit mm dintre
însuşirile firii celei dimmezeieşti, libeitatea; iar, pe de altă pane, el n-ar fi fost cu
adevara! virtuos, virtuţile fiindu-i cum-va impuse, dacă nu le-ar fi câştigat prin
deschiderea liberă a voinţei sale la harul sfinţitor al lui Dumnezeu. „Nu este virtute
ceea ce se face silit",:'J spune Sffmtul loan Damaschin.
în starea firească de la început, libeitatea (feXe\)G£pla) consta pentru om in a
decide de until singur, ceea ce înseamnă a acţiona poirivit naturii sale. „Libertatea
este asemănarea cu acea neatârnare şi aiitodeterminare, care ne-a
' Scneii despre refe e/ouă viiinfe hi Hh.\ios (Opuscule teolt>\>ice si polttttiCH), 1. PCi
91. 2ID. Cf Dispute cu Pyrfau, PG 91. 293B. " ' Dkptaa cw Py/fm. PG 91. 301AB.
■ ' Marclecuv&tl calehelic, XXX.
' Cuvântarea XLV, PG 36, 632C. -'*'
Ctmtra ereziitor. IV, 37. 6. ;" Omitii
duHovrUeeffti (Col. II). XXVII.: 21. **
Marele ciiviml raU'heiic, 5. '"'
Oogmaiivtt. II. 12.
7S
Ptnologia omittni <<mt\
libertate: cea a sfinţilor şi a celor care asculta de legea dumnezeiască". ' Căci aşa a
învăţat lisus Hristos: „Dacă veţi rfunâne in cuvâniul Meu... veţi cunoaşte
adevăYul, iar adevărul vâ va face liberi" (In 8, 31).
„Libenatea... se arata în voirea sufletului rational care este gata să se miş-te
spre orice ar vrea". spune Sfftntul Diadoh al Foticeei.502 Aceasta este liber-îatea pe
care a avut-o Adam în Rai. Voinţa sa îşi realiza ţelul firese, aceea de a rinde spre
bine,'"' mişcându-se în chip netulbural, de la sine, spre bine.304 Cunoscând
adevăralul bine şi numai pe el voind să-l cunoască. omul se în-drepta spre el fară
nici o şovflială; el nu punea în cumpanâ binele şi râul. su-puncrea şi împotrivirea,
ceea ce este cu totul bun şi ceea ce este mai puţin bun, Ştiind imde se aflâ binele
adevărat şi respingând cu totul raul, el nu ale-gea între ele, în sensul propriu, nu
examina mai multe posibililăţi, nu delibe-ra; se îndrepta de la sine spre bine, şi
folosind libenatea aşa cum se cuvine, se făcea asemănător Arhetipuluî sftii
dinvmezeiesc, căci. aşa cum spune Sfân-dil loan Damaschin. ,.cu privire la
Dumnezeu vorbim despre voinţă, dar nu vorbim despre preferinţn în sensul
propriu al cuvăntului, câci Dumnezeu nu delibereazâ. A deliberu înseamnă a nil
avea cunoşiinţa de cev;i (...) Dumnezeu, peniru că cunoaşte toaie, nu
deliberează".10' Lni Adam î» starea de nevi-novâţie i se potriveau cuvintele
proorocului Isaia (7, 15-16), adică ştia „să" arunce răul şi sa aleagă binele".
Adam a fosr creat de Dumnezeu în stare de înaintare spre îndumnezeire şi
tinzând de la sine spre bine. El stăruia pe această cale în chip liber, căci, în afară de
putinţa „de a rămâne şi a progresa in bine, ajutat fiind de darul dum-iii'zeiesc", o
avea şi pe aceea de a se „îmoarce de la bine şi să ajungă la rău (...), pentm molivul
că omul era înzestrat cu liberul arbitral",306 el „putea şi sa* cedeze atacurilor
diavolului. şi să nu cedeze, şi avea puterea să o fac<Y'.DU? Dumnezeu i-a dat, o
data cu libertatea, şi cunoştinţa bunei ci folosiri şi a funcţiei ei normale. Prin
porunca de a nu mânca din pomul cunoşiinţei răulm şi a binelui (Fac. 2, 17), i-a
arăial mijlocul de a o exercita fn chip desăvârşit. „Ştiind, spune Sfântul Atanasie
eel Mare, că libertatea de alegere a oameni-lor poate înclina în amandonS părţile, a
voit să le asigure de mai înainle hand dat lor, prin lege. Căci aşezându-i in raiul
San, le-a dat lor lege".30*
Totusi, omul era în mod constant ispitit de diavol să-şi folosească libena-[Qa
altfel decât îi arătase Dumnezeu, Care voia ca el să fie cu adevflral liber $i
în ciuda tuturor bunuritor pe care Dumnezeu i le-a pus înainte, omul a cedat în
faţa ispitei diavolului. El şi-a folosit tibertatea de voinţă pentru a se îndepărta de
Dumnezeu şi a se face părtaş păcalului, spre care îl îndcmna Cel Viclean, lasându-
1 sfl p;1trund3 in e) şi în creaţie.
Toţi Sfinţii Parinţi insist 3 asupra faptului că răul, în om, dar şi în lume, este un
rezultat al relei folosinţe a libcrtâţii, cfl el a fost conceput, imaginai, inventat,
Great, apoi pus în lucrare de alegerea greşitâ pe care a fâcut-o prin liberul său
arbitru, prin voinţa sa personală sau, potrivit terminologiei folosi-te de Sfănrul
Maxim, prin voinţa sa „gnomică".310 „Ritul sta în alegerea gre-şitfl", spune Sfantul
Grigorie de Nyssa;3" „nimic rau nu existâ, dacă nu iese din voinţă";113 „puterea
voii noastre libere..., când e îndreptata spre păcat. provoacâ cel mai mare rău",
adaugă el;1" „pricina relelor... (este) prostia noastnl de a alege răul în locul
binelui".314 SfAntul Antonie cel Mare, vorbind despre relele care au venit asupra
omului. spune şi el ca: „tot ceea ce era astfel în afara firii noaslre, venea din
libertatea voinţei noastre".l|,i
înstrăinându-se de Dumnezeu, Adam înceteazâ de a mai avca o libertate
asemănătoare cu cea a Arhetipului său dunmezeiesc. El nu mai este liber po-irivit
asemănării cu Dumnezeu. Se împlineşte astfel vicleana făgăduinţă a Şarpelui: el
este ca Dumnezeu; el dobândeşte într-adevăr o forma de libertate care îi permite să
se determine într-un mod independent, raportându-se nu-mai la sine şi care-i dă
impresia că este absolul autonom, că îşi este suficient sieşi şi se poate defini după
o măsură proprie. Prin această libertate, el face din sine însuşi un dumnezeu, care
se vrea cu totul independent de adevaiatul Dumnezeu. Dar el nu face decât să se
amflgească în mod profund. Căci liber-
Despnficiorie, XII, 2. Cf. Mawt* cuvâm cawhetic, 7. Marele cuvtuil catehetic, 7. '"
Onulii la llcclesiast. VIII, 3. Cf. Sf. Vasile cel Mare. Oinilia: Cd Dumnezeu nu este
auloml relelor.
m
.Sfilnlul Grigorie de Nyssa, Marele cuviint ratelwtiv, 5.
"' Scri.iori. 5 bis.
8]
Premise antrojtohgive
tatea care apare dupa cătJere şi prin care stăruie în cădere este o libertate care-1
ducc la pierzanie,*1" iar nu, aşa cum crede el, la suprcma împlinire. Prin aceasta
libertate decăzutâ, el este ca Dumnezeu. dar nu esle dumnezeu, in limp ce
libertatea pe care o avea la început, care-l mana spre Dumnezeu. il facea.
dimpotrivă, să devină într-adevăr dumnezeu prin har. Omul căzut in pâcat îşi
foloseşte libertatea care-i fusese data peniru a se îndrepta liber spre Dumnezeu,
intr-un mod patologic, spline Sfanlul Aumasie eel Mare. El „nu înţelege c5 n-a fast
făcut numai pentru a se mişca, ci ca să se mişte către cele spre care trebuie. De
aceea şi glasul Apostolului ne atrage luarea-aminte: «Toate îmi sunt slobode, dar
nu toate îmi sunt de folos» (I Cor. 6, 12)".M
Sfâniul Maxim aratăcă prin păcat omul introduce separare şi dezbinare in
liberul său arbitru, adica disociază „voinţa gnomică" de voinţa natural*, iar prin
aceasla se înslrainează de natura lui,,lH se îndepărtează cu toate puterile fiinţei sale
de viaţa conformă cu firea luit ajungând să duc;1 o viaţă contra firii; se
depărteaza* de Bine, căzând în păcat, şi astfel se distruge pe sine în-suşi. „La
început, înşelătorul diavol l-a înşelat pe om... îmbhndu-i momeala plăcerii
înfăţişată ca iubire de sine. Iar prin aceasta l-a desparţit pe om de Dumnezeu şi pe
noi înlreolallă, făcându-ne prin alegerea socotinţci să părâ-sim cugetul drept şi să
împărţim in modul acesia firea, tăind-o în multe opinii şi închipuiri. Căci a facut ca
lege a trupului uneltirea şi nâscocirea de orice (el de păcat, folosindu-se peniru
aceasla de puterile noastre şi im pun And, ca sprijin al stăruinţei răului în roţi. lipsa
de acord a socolinţei lor. Prin aceasta a convins pe om să se abatâ de la mişcarea
cea după tire".3" Odată angajal. prin libenil sau arbitru pervertit, pe calea răului,
omul este din acel moment lârâf de rău, cum arată Sfânlul Grigorie de Nyssa:
„Sensul schimbării e pro-gresiv, dacă urmeazS legile firii; dacă însâ se abate de pe
drumul eel drept, sensul e regresiv. Pornit o data pe acest povârniş..., după ce a
părăsit binele. omul s-a aftindat în rele lot mai adânc". "(
Atunci când, în starea dintăi, Adam nu voia sâ cunoască nimic altceva decât pe
Dumnezeu şi nu voia să trâiască decât pentru a-l ft cu totul aseme-nea, liberul său
arbitru, cum am văzut, era in deplin acord cu voinia sa fireas-că, nu se îndepărta de
la norma sau lo$os-\\\ firii sale si se îndrepia de la sine spre Bine. Dobândind prin
pâcai cuno^linţa binelui şi a răului, omul nu-şi mai exercită in chip simplu liberul
său arbitru, el experiază acum nehotărarea şi nesiguran^a, se pierde în dualitatea
confuză a binelui şi răului, întunecai de patimi şi amâgit de gânduri, omul nu mai
recunoaşte imediat binele; confun-dand binele .şi răiil, luând eel mai adesea răul
drept bine, iar binele drept rău.
m
'Cf. SI'. Mucarie EgipteiUiul, Omitit <hihovmc,^ti (Col. II), XV. 23.
( uv,int hnpoiriva eUmfor, 4, "x Cf. Titlatire h Total
9
tmstni, PG 90, 880A: 893B;
905A. Kf7.ynai.wri 'dire Tahsie. 42; EpLstvk, 2. " Epijjok, 2. p. 30. "° Murele want
cmehriU\ VIII-
82
I'atologia omului câzul
el este supus in mod constant, hi alegerile pe care le face, risen lui de a se înşela."1
Libertatea care stă în deliberare este o formâ alterntă a libertăţii pe care o avea la
inceput, când se afla în legfltiiră cu Dumnezeu. Este chiar negarea li-burtâţii, de vreme
ce omul căzut, separând-o de voinţa lui natural;!, care tin-dea spre bine, o foloseşle
pentru a face răul, făcând-o astfel, în mod parado-xal. să slujească la propria lui
înrobire. Depărtăndu-se de propria fire, omul nu se mai mişcâ cu voia sa, în chip
cuvenil, ci ajunge să fie mânat de ceea ce-i este strain; el este dus contra firii, adică la
rău.
Prin reaua folosire a Hbertâţii sale, omul devine rob al păcatului (cf, In 8. 34; 2 Pt.
2, 19; Rom. 6, 20; Is. 61, 1; Rom. 6, 6, |7; 8, 21; Gal. 5, I), subju-gat de poftele şi
desffitările simţurilor spre care s-a plecat (Tit 3. 3; Rom. 6, 19), slujitor al dumnezeilor
pe care şi i-a fiicut din creaturi ("Gal. 4, 3, 8-9). Sfinţii Părinţi subliniază mereu faplul
ca, atunci când se credea mai liber. omul era, de fapt, cu totul înrobit. „Sfârşitul
neaşteptat al acestei libertăţi ne-lavreme este robia", spune Sfântiil Isaac Sirul.1" Omul
căzut, care se crede liber, trăieşle de fapt (intuit de trap/13 stăpânit de- legea acestuia1"4
şi supus simţuriloi\':Werâ tirania poftelor.^6 este sclavul căutarii plâcerii si al teme-rii
de suferinţâ,':? slujitor al raulăţii,"K pe scurt, este robul patimilor.1"' Aces-tea exercitâ
asupra omului o adevăratâ tiranie, care-i înrobeşte sutletul/':,> în această stare, omul nu
mai esle el însuşi. El esle parazitat de palimile pe care păcatul le-a adus in sine, MAnat
de aceste porniri slraine de natura sa origina-râ, omul ajunge cu totul înstrăinat. Propriu
vorbind, nu mai este el eel care acţionează, ci legea pacatului care locuieşte în el (Rom.
7, 17, 20, 23).
Dar omul nu este numai robul palimilor sale, ci şi al diavolului şi al de-monilor
acestuia. El nu mai este doar ispitit, ci stăpânil şi zdrobit de tirania Cehii Ra*u.Vi|
Sfantul Isaac Sirul aratâ că „eel care nu şi-a supus voia sa lui Dumnezeu, va fi supus
potrivnicuIui".m Sfântul Macarie descrie astfel
5. Patologia memoriei
Memoria i-a fost data omului la creaţie pentru ca prin ea să-şi poală aduce
aminte întotdeauna de Dumnezeu şi să fie astfel mereu unit cu El, prin min-tea şi
inima sa. „De aceea ni s-a dai aducerea-aminte, pentru a-L purta (pe Hrisios) in
noi". scrie Sfântul Nicolae Cabasila^" Aducerea-aminte de Dumnezeu apare astfel
ca lege pentru om. Aşa spune şi Sfîuitul Macarie Egip-ieanul; „Creşrinul este dator
catordeauna sa-şi aminteasca de Dumnezeu".11' lar Sfantul Grigorie de Nazianz;
„Se cuvine sa ne aducem aminte de Dumnezeu mai des chiar decât rcspirăm; şi, ca
să spunem aşa, în afară de aceasla noi nu trebuie să facem nimic altceva''.337
Aducerea-aminte de Dumnezeu implică, la tin prim nivel, aducerea-aminte de
ponincile prin care omul se alipeşte de El, împluiindu-l voia; a pomncii date de
Dumnezeu m Rai, lui Adam şi Evei;33' a poruncilor date de Hristos omului re-
staurat prin Logosul mtrupat.11' Ea implică, de aceea, „aducerea-aminte de vir-
tuţi". care nu lasă loc pentm patimi.340
După cum ne arată acest ultim punct, „aducerea-aminte de Dumnezeu (u-vfKiri
Qcou)" mai înseamnă aducerea-aminte de binefacerile lui Dumne-
zeu,14, penl.ru care fi aducem slavă şi mulţumită. Sfânlul Marcu Ascetul in-sista în
special asupra acesteia. „Aşadar, fiufe, începutul purtarii tale plâcute IMI
Dumnezeu trebuie să-l faci pornind de la aceasta: să te gândesti statornic şi
pururea, tntr-o meditaţie neîntreruptă, la toale binefacerile de care ţi-a fă-cut parte
iubitorul de oameni Dumnezeu, spre mântuirea sufletului tău; şi să nu încelezi a-ţi
aminti de multele şi marile Lui binefaceri, acoperindu-Ie cu ukarea pâcatului sau
trândăviei şi prin aceasta lăsând să treaca vremea cea-faftă farâ folos şi fară să
aduci mulţumire. Căci aceste amintiri neîncetate, impungând inima ca un ac, o
mişca totdeauna spre mărturisire, spre smere-nie. spre mulţurnjre adusă cu suflet
zdrobit şi spre toată sârguinţa bună. Ele ne îndeamnă să-I răsplătim lui Dumnezeu
cu purtările noastre bune şi cu toafă viitutea"; „cel ce se gândeşte totdeauna la
aceasta şi nu utta binefacerile lui Dumnezeu... se nevoieşte spre toată virtutea buna
si spre toatâ lucrarea dreptăţii, gata întotdeauna să facâ cu răvnă voia lui
Dumnezeu".343
Aceasta forma de aducere-aminte de Dumnezeu duce Fn chip firesc la
principala ei forma de manifestare, cea a rugăciunii neîncetate, cum o nu-mesc
Sfinţii Părinţi343 Ea, aşa cum subliniazâ Sfantui Diadoh al Foticeei. este a minţii,
care „cere o ocupaţie care să dea de lucru harniciei ei", singura îndeletnicire .,prin
care îşi poate alinge deplin scopul". Rugaciunea neînce-tatâ este în acelaşi timp
„lucrarea proprie minţl?', singura potrivită cu natu-ra ei. „Rugăciunea face mintea
sa-şi împlinească propria lucrare", spune Evagrie,346 care adaugâ: „Rugăciunea
este lucrarea demna de vrednicia mint» sau înirebuinţarea cea mai bună si mai
curată a ei".347 fn Rah Adam vieţuia „în rugăciune",348 având neîncetata aducere-
aminte de Dumnezeu.349 Tot ast-fel. sfinţii, care se întorc, în Hristos, la starea
dintai a lui Adam „şi se apropie de desăvârşire, au neîntrerupfă în inimd pomenirea
Domnului".350
Prin aceastfl continuă aducere-aminte de Dumnezeu omul poate într-ade-văr,
potrivit menirii sale, să se uneasca cu El. „Unirea duhovnicească este amintirea
nepecetluită, care arde în inimă cu un dor înfocat", spune Sfantui Isaac Sirul."1
,4
' Vezi. de aseinenea. Sf. Vasile eel Marc, Regulile xuici. 294.
142
EptstoM câire Niccfae MonahuL 2.
,4>
A se vedea, cu privire la acesr -subiect, I. HauslieiT. Noms du Christ et votes d'onii-
son. KOTIIC, I960. p. 156 sq, H. £ Sieben, „Mneme Theou", Dirfiounoire de spirifn.i
tile. 10. 1980. col. 1407-1414.
" f'uviint aseetic in too de capete, 59. "*
lludem,
146
61.
w
CuVâfU de.spre wgăcitme. S3.
m
Ibidem. 84.
Avva Dorotei. hivdftiiuri de suflet fataxitejare, I, I. Cf. Sf. loan Damaschin. Dog-
matics. II, 11.
-M° Cf Sf. Diadoh al Foticeei. Cm-â'tt ascetic in 100 de capete, 56. Sf. Grigorie
Sinaitul. Capete. 60-61.
™ Sf. Diadoh al Foticeei. Ciivânt ascetic in 100 de etipete, 88.
Cin'inte despre nex'Oi'ifti, 1.
85
Pranixe antropohgice
">: Cf. Sf. Isaac Siml. < 'uviiiit' despre newtnfS, XXXUl. ,v Cf. Sf.
Macurie Egipteanul. < mân/dri (Col. I). XXXII. 3.
154
Cf. St Isaac Sirul. Cuvtote despre nevolnfd, 85. Sf. Diiuloh nl Foticeci. Cmom ascetic I" 100
de capete, 32. Sf. Grigorie Palama. Triad*. II, 2, 19 * Cf. Sf. Simeon Noul Teolog, Capete
leohgice, gnoxlice .y/ prm tire. 1. 93.
'; Ibidem, 6.
m
Cttvinte despre nevointd, I. Acesl punct va fi cxaniinat în moil detaliat in parlea a
Vl-n.cap. 3.5.
,,s
Capete despre nigihiiine. 3.
IS
' Cf. Sf. Isaac Siml. Oivhite despre nevoinfâ, 33.
m
Ibidem. 65.
m
Cf. Sf. Grigorie Palauiu, Tr&tde, I. 2. 23.
,;
" BpistOle, 2. 4.
S(>
paiologia omuhâ căzut
* Cf, Hie Ecdicul, CutegetV <lin sentiitfele bitefepfitor, 12. Sf Diadoh al Foliccei,
('uvâni ascetic in 1(H) de capete, 60. " (:;ilist i'.mi.iiMMi Capetedespre rvgâciune,
3.
w
Cf. Sf. Diadoh al Foliccei. Cuvânt ascetic in 100 de capete, 56. Sf. Vasile ecl Mare.
ReguUlf
,fi
niuri, 6.
Cf. .Sf. Isaac Sirtil. Cuvww despre nevoitiţti.
I?
8 $i 10. Sf. Murcn Ascx-ml, Despre c«i
,,',•irii<■<> se ttutreptemâ dinfttpte, 37. " Cuvifttt despre nevoinfă. 85.
" (t Sf. Gugorie Sinailul, Capett, 60-61.
< onvorbiri duliwmicasti, XXIV.
,î:
6. n;Cf, St.
Grigorio Sinaiiul. Captrtf, 61. Cf. Sf, Isaac Sim].
Cuvinte despre nevobtfă* 8.
•' Sf. Maxim Mainirisitorul. (iipvte despn amoftinfa de Ihmmezeu si leonomui hum-
iHtrii, II. 82. Cf. Sf. Simeon Noul Tcolog, Capete ttttfogice, gnostic*sipractice. III. 32.
m
"■ Cf SI". Macarie Egipleaniil. Omilit duhovnicesti (Col. II). LIU. 16.
Cf Sf. Diadoh al Foliccei, CuvOnt ascetic in 100 de COpCte, 5; 97.
87
Premise antropofogice
Dacă memoria folosită potrivit firii sale este o memorie sănătoasa, prin păcat ea
funcţioneazâ contrar firii şi devine boinavl'" Boala constă, ca şi în cazul celorlalte
puteri ale sufletului pe care le-am sludiat. în pervertirea ei, mai precis într-o
inversare a activităţii sale: în timp ce în starea de nonnalitale a fîrii ome-neşti ea
slujeşle exclusiv aducerii-aminre de Dumnezeu şi dc bine, uitând prin aceasta de
realitatea sensibilă şi de rfiu, prin păcat ca devine, dimpotrivâ, uitare de Dumnezeu
şi a binelui, şi aducere-arninte de rău şi de lume,,8°
Aceastâ boală a memoriei afectează, desigur, mintea, care este organul ei;
mintea care-L uită pe Dumnezeu se înstrăineazâ înlr-o activilate care nu-i este
proprie, se stifocă şt, din punct de vedere duhovnicesc, esle cu adevărat moartă.
„Ceea ce i sc întâmplă pestelui iesit din upa\ aceea se îmiimpJa şi minţii care a
ieşit din pomenirea lui Dumnezeu şi s-a împrăştiat in ammtirile lumii". spune
Sfâniul Isaac Siral,"1 Toale celelalie puteri ale sufletului care depind de ea în mod
direct vor suferi aceleaşi efecte patologice. Sfântul Maxim Mărturisitorul arată că
uiiarea lui Dumnezeu şi a binelui este, alături de ncştiinl/t, principala patimă-boală
u părţii rationale a sufletului.'"7
Uitarea de Dumnezeu, alături de necunoaşterea Lui au un rol central Fn
căderea omului. Astfel, Sfântul Grigorie Palama vede în parăsirea „pomenirii şi
vederii lui Dumnezeu" esenţa păcatului slramosesc.3"3 lar la Sfântul Marcu
Ascetul aflăm scris: „Scriptura zice că: «iadul şi adâncul (pierzfirii) sunt cu-
noscute Domnului» (Pilde 15, I I ) . Acestea le zice dcspre neştiinţa şi uitarea
inimii. Căci iad este neştiinţa..., şi pierzare este uîtarea",SM şi amândouâ due la
moartea duhovnicească.3M Sfântui Marcu Ascetul, iar apoi Sfântul loan
Damaschin, afirmă, aşa cum am vflzut deja, că Uitarea (XiiOnJ. alături de ne-
ştiinţă (dyyoia) şi nepăsarea trândavă (pxx8\^ila), este unul dintre cei trei „uriaşi ai
Celui Rau", de la care vin toate patimile şi toate relele de care sufe-tii omul
cazut.3B<" A flam la Sfăntul Marcu Ascetul descrierea acestor trei boli
m
,?!
Ibidem, 3.
ibidem, 33.
' '"llmiem. 81.
"'" Sf. Isihic Sihaitul. Cuvuni despre trezvie si virtute. 32. si Sf. Grigorie Simiitul
K.'npete. 61). vorbesc in mod explicit despre boalu memoriei.
" Despre accastiî dubla" polaiitatc a memoriei. exercitalu" „polrivit firii" sau „contiar
fii îi" voibeşlc explicit Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre rwvainfă, 65.
"" Cuvinte etegpre nevoinfâ, 43.
2
Cf, Capete despre dmgosie, I, 68. Cf., de usemenea. Hdynatsuii câtre Tahsie. Prolog:
..Riiuiafea este o faptit a sufletului înţelegâtor. şi tinume uitarea bunăriîţii celor cltipă fire".
150 de capete desprf eunoşlinfa ttalundd, despre nmotiştereti lui Otimnezeu,
despre vuifn mornkl şi despreJapiuire,m 46. Cf. 50.
Ih'spre legen didwvwceasctt 61-62.
ibidem. 62.
m
Cf. Sf. Marcu Ascetul. Epistolu vutre Nitolae MoiahuK 10-13. Sf. loan Damas-
chin, CuvAnt de sujlel folosilor.
XX
PatoUigui omului câzul
spirituaie fund amen tale strâns legate una de alca, relaţiile dintre eie şi efectele
lor: „Cei trei uriaşi ai Celui R8u, care sunt socotiţi ca cei mai tari, sunt cele trei
reie amintite mai înainte: neştiinţa, maica tuluror reletor; uitarea, sora împreună-
lucrăloare şi slujitoare a ei; şi nepăsarea trandavă. care ţese veş-mântul şi
acoperământu! norului negru aşezat peste suflet şi care le sprijină pe amândouă, le
întăreşte, le susţine şi sădeşte in sufletul eel fără grijă raul înrădâcinat şi statornic.
Prin nepasarea trândavă, prin uitare şi prin neştiinţă se întăresc şi se măresc
proptelele celorlalte patimi. Câci ajutându-se întreo-laltâ si neputând să fiinţeze
fărâ să se susţină una pe alta, ele se dovedesc puteri lari ale Vrăjmaşului şi
capetenii pufernice ale Celui Rău. Prin ele se în-tăreşte şi pe ele se reazemă toată
oastea duhurilor iTiuiăţii, ca sâ-şi poată duce la îndeplinire planurile".**7
Am văzut deja că este greu de arfltat daca atracţia plăcerii simţurilor duce omul
la necunoaşterea şi uitarea de Dumnezeu, ori, dimpotriva, nestiinţa şi uitaresi de
Dumnezeu îl fac sâ se întoarcă spre realitatea văzută. Exista o dia-lectică a acestor
doua atitudini, aşa cum am văzut, care ne îndreptăţeşte să o socotim cauzăcând pe
una, când pe cealaltă\ Astfel, Sfântul Diadoh al Fori-ceei o pune înainte pe prima:
ispitiţi de plăcerea simţurilor, Adam şi Eva au început să uite de Dumnezeu. „Că
vederea, gustul şi celelalte simţuri slăbesc linerea de minte a inimii, când ne
folosim de ele pesie măsură. ne-o spune cea dintâi, Eva. Câci pană ce n-a privir la
pomul oprit cu plăcere, îşi amintea cu grijă de porunca dumnezeiască. De aceea
era acoperită de aripile dragostei duninezeicşti... Darcând a privil la pom cu
plăcere şi s-a atins de el cu multa1 pofta" şi. în sfârşit, a gustat din rodul lui cu o
volupiate pulernică... toatfi pofla ei şi-a întors-o spre gusiarea lucrurilor de aici,
amestecand, din pricina fruc-lului placut la vedere. în greşeala ei, şi greşeala lui
Adam. De atunci, cu ane-voie îşi mai poate aduce aminte omul de Dumnezeu sau
de poruncile lui".3Wl Alţi l'ii mţi privesc procesul câderii in sens invers. O
apoftegmă spune: „Zi-ceau BiUrânii ell trei sunt puterile Vrăjmaşului din care
vine ioată greşeala: uiiarea, negrija şi pofta. Cu adevărat, de îndalâ ce vine uitarea,
ea naşte negrija, iar negrija naşte pofta, iar pofta îl duce pe om la c&Jere"."1"
Sfântul Isihie Sinaitul zice, în acelaşi sens: „de la uitare ajungem la negrijă, iar de
la negrija,., la pofte necuviincioase".3" Iar Sfăntul Macarie: „Mintea care alun-ga"
de la ea am in tire a lui Dumnezeu cade fie hi mânie, fie fn pofta trupeas-c*i".v"
Cele mai multe referinţe le g3sim la Sfăntul Marcu Ascetul, care spu-ne apriat:
„tot eel ce uită de Dumnezeu caută placerea (desfranataT' '"-'
Uitând de Dumnezeu, memoria se fragmentează" şi se risipeşle, intrând sub
stăpânirea mulţimii gândurilor legate de lucrurile din lumea vflzută spre care s-a
întors omul. „începutul şi pricina gândurilor, scrie Sfântul Grigorie
Siruiiiul, este împărţirea, prin neascullare, a amintirii simple şi unilare. Prin aceastfl a
picrdut şi amintirea de Dumnezeu. CTici fâcăndu-sc din simplft, compusă, iar din
unitară, felurită, şi-a pierdiil unitatea împreună cu puterile ei". Această îmbolnavire a
memoriei are, evident, repercusiuni asupra tu-turor puterilor sufletului. Mintea, în care
înainte mi exista decâ! singur găn-diil la Dumnezeu, este acum bântuitâ de rnulţimea
feluritelor amintiri lu-meşti, al căror număr sporeşte tot mercu.
Memoria devine pentrti om, alături de imaginaţie. principal cale de acces pent™
gândurile strâine, care pătrund în sufletul său si-i prcocupă mintea; ea este UHB dintre
principalele surse ale „gândurilor care ne râpesc'*.594 De la ea primeşte omul cea mai
mare pane a reprezentarilor, care constituie pentm el tot atâtea sugestii ispilitoarc. Mai
ales ea este cea care aduce in minte „gân-durile simple", de care apoi se alipeşte în chip
pătimaş.5''* Sfântul Maxim spune: „prin acestea trei primeşte mintea înţelesuri pătimaşe:
prin simţire. prin schimbâri în slarea organica* şi prin amîntire".^' Dar adesea memoria
produce ea însăşi in mod direct gânduri paiimaşe,1''' lucni pe care-l subli-niaza Slăntul
Talasie Libianul, care vede în aceastâ facilitate a minţii princi-pala lor sursă, şi cea mai
periculoasii: „trei sunt cflile prin care primeşti găn-duri: simţirea (lucrarea simţurilor),
amintirea si starea mustului (amcsteca-rea) din Imp. Dar cele mai stăruitoare sum ccle
din amintire".'"* Memoria produce astfel de gânduri penlru că ea păstreuză aminlirea
greşdilor trecutc şi urmcle patimilor care ni s-au făcut obişmiinţă""' şi mai ales a placerii
legate de elc,4" ceea ce da" reprezentarilor o mare putere de ademenire.*" Aslfel,
memoria este adesea trezita şi aţâţată de demoni, care încearea* să o împingă mai ales
spre asemenea amintiri.401
Pent™ toaie aceste motive, memoria devine la omul căzut una dintre principalele
cauze ale trezirii şi stflruirii patimilor.4" De aceea Sfăntul Isaac Siml spune
4H
ca ea csle lacaş al paiimilor, locul In care le poţi afla pe loate.'"'
,
"-' < ape'e fotirte jolosiumre..., 60.
v
" Cf. sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoinfti. 33.
'* Cf. Sf. Maxim Mflrlurisitonil. Capete despre dragoste, I. 8-4; III. 42.
'' Capet* despre dmgosle. I I , 74.
m
CtU>idan, II. 84.
< 'apetedespre dragoste, tnfrânaresipetrecerea i ca dupâ minte, I. 46.
'' Cf. Sf. Uaac Sirul. Cuviiue despre fievalnţâ, 33. Iiir Evagrie remarcâ: ,.Dacă avem
iiniintiii pâtimaşe. aceasta se dsitorenza' faptului c:l de la bun incepm am primit himui-
Ic in noi cu pntiiinl; si invers: despre lucrurile pe cine le-am piimii in noi cu palimfi.
voni avea amintiri piUimaţe" (Tnifaintprtwtic. 34).
" Cf. Sf. Diadoh al Foticeei. Cuvditt ascetic in tOO de capete, 93. Sf. Maxim MaYlu-
lisiiorul. Capete despre dragost*. H, 19. m Cf. Sf. Maicu Ascetul. Eptstold cdtre Nindae
MfitiaJtuI, 10.
'-' Cf. Sf- Isaac Sirul, Cuvinte despre neioirifd. 33. Sf. Marcu Ascetul. Eplstolă către
Nicofae Monahid, 10. Evagrie. Cuvântdespre rugiiiitme, 10; 44-46.
' Cf. Sf. Talasie Libiiinul. Capete despre dragoste. infrtlnare.... III. 32; IV. 16. Cf. Sf.
Maxim Mărtmisiiorul. Capete despre dragoste. H. 85. Sf. Isaac Sirul. Cuvinte despre
nevoinfti. 33.
Cf. Cuvinte despre nevoinfd. 8.
00
Paiologia omului câliif
Astfel că „aducerea aminte de rău (p:i/f]p;n tov> tcaKou)" ajunge să fie la omul
căzut odeprindere (ft^iţ).40* Aminlirea râului înlocuieşte, în grade dife-rite. aminlirea
binelui, singura care, la început, stăpânea în memorie; pentru ca aminrirea binelui nu
poate fi ştearsă şi înlocuita cu totnl, acesteia ii rămâne de acum înainte un loc mai mult
sau mai puţin redus în memorie.
Ca urmare, are loc o nouă divizare a memoriei, care nu exista la începui. Ea esle
scindatâ în două părţi, cum spune Sfânful Diadoh al Foticeei: „De cand minlea noastră
s-a rostogolit la chipul trtdoit al cunoştinţei, e silită, ehiar dacfl mi vrea, sa poarre în
aceeaşi clipă şi gânduri biine, şi gânduri rele (...). Căci cum se grabeşte să înţelcagă
binele. îndatâ îşi aminteşte şi de r;lu. FiindcS de la neascultaren lui Adam ţinerea de
minte a omului s-a sfaşiat în
dour.-"*
Amintirea binelui şi aminlirea răului nu ajuns doar să se invccineze, ci se
întrcpfltrund şi se amestecă, sporind confu/ia creată de multele şi fcluritele gi'tnduri care
stăpânesc memoria şi cugetarea omului.40'
Chiar dacă omul căzut se află, după cum spune Sfântul Isihie Sinaitul, „acoperit de
vălmaşeala adrmcuhii uitării"40*, a-şi aminti de Dumnezeu şi de bine nu este cu
neputinţă peninj el, dar aceasta se face cu mai multă greutate. ,X)e alunci. cu anevoie îşi
mai poaie aduce aminte omul de Dumnezeu şi dc ponmcile Lui", spune SfAntul Diadoh
al Foticeei.401' „Neascultarea. unealla păcalului, nu a stricat numai amintirea simplfi a
sufletului faţa de bine, ci şi toate puterile lui, întunecând dorinţa fireasca care tindea
spre viituie".""0 înrr-adevâr, după cum am VăzUt, rnintea omului este stăpânita de
mulţimea amintirilor lumeşri şi a gândurilor, carc, chiardacâ nu sunl pătimftşe, sunt to-
CU$i străine de Dumnezeu. Aceste amintiri pătrund în minte din pricina iubirii dfl
lume. dar şi prin lucrnrea duhurilor rele care încearcâ mai ales prin acest mijloc să ţiiul
miniea departe de Dumnezeu."1" In ambele situaţii, amintirile
MS
Cf. Sf. Diudoh ul Foliceei, ('uvâril tiscefu m 100 de mpeie, 3; 5: 83: ('uvâ/it hi
flHilfore. (>.
1
" ' 'nvânf ascetic in loo de eapete, 88.
1,07
Cu privirc hi siarea de confuzje a memoriei. a se vedea Sf. Isaac Sinil. Citvinie
despre nrvoinţâ. 85,
" Capett despre Irezyie $ virttite. 116.
4a
" ('uvâni ascetic hi 1(H) tie capelc, 56. '
' ('iipeie fotirie jotmitotire..., 61 ■
1
Lucrare.i lor i sc arntS în chip I impede omului cat* înccarciî prin rugae tune să regă-
SeoACJl ailucerea-atniiile de Puiiinczeu, ilupi) cum .spune Evagrie: „Caml diavoful eel
pieaviclesm, făcând miilte. nu poate împicdica rugilciunea drepmlui... îl atfiţă hi
plut.eren păliimişil prin aducerca-aminte de liicrin i" (Cnvthit despre rugdeim*, 46. Cf.
44; 45; 68). în altă pane, el explica" pe larg: ..Ciuid le viUI dracii riWnind cu adevilrai la
mgâciune. îţj strccoaril gfuidurile unor hicnni iişa-zisc trebuincioase; şi. dupii pinin.'i
vreme. îţi fnră iunintirca lor, ca mişcflndu-ţi-se minlea $pie căutarca lor şi neaflfm-du-
)c. sil se tlescmajeze >i su" sc inliisrcze foaite, Apoi. cânil revine iarăşi la mgâciiine. ii
aduce aminte cele cilulate şi cclc atnintilc mai inaifHc, cu rnintea. c&utând siî le ia la
cunoşlintĂ sS piardă rugâciunea care aduce roaile" {Ihii/em, 10).
91
Premise anlropologice
447
Cf. Sf. Nichitii Stirhatul, Celr 300 tie capete* fi\ 62.
448
IU
Cf. Sf. Maxim Mărturisitorul, Capete despre dmgOSte, II, 56.
Notum aici detlni(ia Sf. loan Scărarul: „Nalucirea esic ieşirea minţii'' (Scam. HI.
37). 430 loan mdin Singuriilate. Ctmvtnbire. cd. flauslicrr. p. 38. 4,1 CeU 100 tie
capete, 64. Ibidem.
"' Scrisori ttuhavnicesti, 193. •"Ambixua. 120(45. PG
91. I353C). *"C\ Apoftexme, II. 22. Evugrie,
Tra/tttutpraclic, 34.
%
Patologia omulni remit
06
Cf. Sf. Iwac Siml. Cnvinte despre mvtnnfă. 8.
rT
ri Ibidem.
** Capete despre dmgox/e. II. 68: 69: 85.
•'" Mezdmintele mânăstlr&ti, VI. I I .
4
'* Cf, Sf. Grigoric de Nyssa. Itesptv faeerea amnluu XIII. PG 44. I72D.
*" Cf. ilwtem. I73C.
Sf. Giigorie de Nyssn, Prsprrprerea omului, XIII.
4
PO 44. I72D. '
Capete teofogice, gnostic* ft practice, III.62. * Cele 300«to
capete, II. 60. '"' Capete despre dmgoste, II. 69.
97
Premise untropohgice
prin irufie şi mândrie, işi închipuie răpiri maripate în aer, şederi ş'i domnii pe
tronuri înalte, păşiri înaintea poporului în fruntea unor care de luplâ*,\4W M.miiiI
Nichita Stithatul arată înca şi mai precis legătura dintre vise şi diferi-tele patimi:
„Dacă cineva are sufletul iubitor de cele materiale şi de plăceri. îşi naluceşte
câştiguri de lucruri şi de bani sau chîpurî de femei şi împreunări pătimaşe, din care
vine îmbrăcămintea pătată şi întinăciunea trupului. lar dacă are sufletut lacom şi
iubitor de argint, vede totdeauna aur şi pe acesta îl dorcşte, se lăcomeşle după
dobânzi şi le aşază în vistierii, dar se vede şi osândit ca un om fară milă. Dacă are
un suflet înclinat spre mânie şi duşmă-nie, esle urmăril de fiare şi de şerpi veninoşi
şi e năpădit de lemeri şi spaiine. iaf dacă are sufletul îngâmfat de slavă deşarta, îşi
năluceşte laude şi primiri din partea mulţimii, scaune de stăpânire si de conducere
şi le socoteşte. chiar când e Ireaz, pe cele ce încă nu le are, ca şi cand le are sail le
va avea cu sigu-ranţă. Dacâ e cu suflelnl plin de mândrie şi de Irufie. se vede pe
sine purtat in trăsuri sirilluciioare şi uneori zburand în vSzdah şi pe toţi îi vede
tremurând de covârşîrea puterii lui."467 Astfel, prin prezenţa şi formele pe care le
iau, visele ne descoperă care şi cât de puternice sunt patimile noasire care le ză-
mislesc,46" arâtând în chip vădit faptul că sufletul este bolnav şi chiar de ce boala
suferă şi care parte a sa este vătămată în special, aşa cum scrie Evagrie: „Atunci
când, în închipuirile soninului, demonii atacând partea poftitoare u sufletului ne
arată (iar noi dăm buzna spre ele( înlmniri ale cunoscuiilor şi ospeţe ale
rubedeniilor. coruri de fernei şi câte şi mai citte (imagini) de felul acesta,
aţâţătoare la plăceri, înseamnă că partea cu pricina e bolnavă şi pati-ma teribil de
puteniicfi, Alunci când, dimpotrivă, ne lulbură partea pătimaşă a iuţimii, silindu-
ne să umblăm pe drumuri prăpăstioase, scoţându-nc în cale oameni înarmaţi.
precuin şi flare veninoase şi carnivore, iar noi, îngroziţi de aceste drumuri şi
hăituiţi de fiarele şi oamenti cu pricina, scăpâm cu fuga, (înseamna ca trebuie) să
ne îngrijim de partea pătimaşă a iuţimii".469
omului, în soinn, ca şi In starea de veghc, imagini cu totul noi penlru el. care nu sum
legate nici de vreo percepţie din prezent sail din trecut,47* aici create de el însuşi, şi pe
care înlr-un anume fcl cugetul esle silit să le primească.474 Scopul acestora este să-1
îrnpingâ pe om în greşeli noi sau să-l pună pe calea unor noi rautăţi, pe care nu umblase
încă. în toate aceste cazuri însă. duhurile cele rele vor sft-1 rătăcească pe om şi să-l ţină
depane de Dumnezeu.
Nalucirile imaginaţiei apar ca principal» forma pe care o iau momelilc şi
indemnurile diavoleşti spre pâcat:475 dacă în lextele ascetice gândurile (ko-ViCTjlot)
sum asociate deseori cu inchipuirile, aceasta se întâmplă tocmai penlru că eel mai
adesea gândurile stint, de fapt, simple închipuiri sau îşi au izvorul in ele. De aceea,
îmaginaţia este penlru ispite principala poartă de in-trare în suflel. „Sfinţii de mai
înainte au socotit-o... ca pe un pod al demoni-lor", arată Sfinţii Calist si Ignatie
Xanthopol.476 lar Sfântul Isihie Sinaitul scrie aşa: „Diavolii ne due punirea spre
păcătuire prin nălucire şi minciu-nii";"177 „neavând fantasia la dispoziţie, Satana nu
poate fauri gânduri minci-noase. penlru a le înfăţişa minţii spre amăgire
mincinoasă".47*
lmaginaţia este principalul instrument al lucrârii diavoleşu împotriva sufle-tuliii, lie
in stnrea de veghe, fie in somn; prin ea diavolii îl hfirţuiesc pe om,47 căutând nu mimai
să-1 împînga* in păcat sau să-i trezească şi să-i aţâţe patimi-le. ci şi să-l umpe de
tulburare în felurite chipuri,""1" trezind în el mai ales tris-teţe, nelinişie şi îngrijorarc,4*1
amăgindu-l4"2 şi lTicându-1 să rătâcească din pricina mullimii nSlucirilor,4*3 ajungând
chiar sâ-l înrobească cu totul.*"1 Sfănlul Isihie Sinaitul spunc chiar câ imaginaţia a
pricinuit în principal căde-rea omului: „Şi aşa l-a despârţit pe Adam de Dumnezeu,
dându-i nălucirea demnitătii duinnezeiesti. Şi la fel obişnuieşte să-i amageascâ
vrăjmaşul min-cinos .şi viclean pe toţi cei ce p;ic;Uuiesc".4't,
471
Vedem accasla într-o istorisiie din Apoflegtiw, N 171: „Se spune despre un Bătifin
câ a venil ta Schîl având cu el pe tliil său. prune, care nil stia ce este femeia. Cfinil a
crexcut, diavolii i-au aiiilat chipiiri de fentei. iar cl i-a spus iai;'ihii său. care s-u miral
fotirte. Odata. ducandu-se in Egipi cu tatiil siin şi vitzfmd femei, i-a spus acestuia:
«Pîirinie. aceslea sum ecle care vin nonptca la mine In Schil (.,.>». lar Bfitrânul s-a
inmunat de viclcnia demonilor. care in pnstia aceea îi arăiau chip de femeie".
r
* Sfinţli Părinţi spun ciî. adesea, aslfel poate fi explicaln creaţia artistică.
475
A se vedea, dc cxeniplu. Evagrie, Tmta/ul practiv, 67. '■"'■ < <-lr
IQOcUcap&cGA,
'' Copete despre trczvie, 118.
m
Ibidem> 14.
t7
" Cf Sf Vttrsaniifie şi loan. Soisori dahovniccşti. 118.
m
Cf. ibidem, 10; 70. Ajwfiegnie. II. 22. Sf. Macarie Egipieanul, OtnUii thhovniceşti
(Col. II). LI. 3. *"' Cf. Sf. Varsanufie şi loan, Scrisori duhovnicrsii, I 18.
12
Cf. Undent, 78. Sf. Isihie Sinaitul. Capeie despre firi-rn- si virtafe, 6: 14.
"' Cf. Sf. Diadoh al Foliccei. Cuvdnt ascetic in 100 de cttpete, 38. m
Cf. Sf. lustin Martinil si Filosoful. Apologia ititâi, 14. "' ('itjirtr despre
trezxie şi virttue. II, 17.
99
Premisf anlrvfitiUtgur
Adam încă de la crearea sa a tost ispitit de Cel Rau. cunoscand deci ispili-rilc
aduse de acesta prin mijlocirea imaginaţiei. înainte de căderea în păcat însă, el nu
le dădea nici o atenţîe, nu sta la vorba cu ele şi a fortiori nu con-simţea să le
urmeze. Astfel, el nu cunoştea „închipuirea necuviincioasă";""" imaginaţia sa
neajungând la râu. Omul câzut. dimpotrivă, primeşte îndemnu-rile răutăţii şi !e
însuşeşte şwşi hrăneştc imaginaţia cu ele, zămislind şi dez-voltând imaginaţîa
păcăloasă, pe care am descris-o mai inainte, predându-se astfel cu toiul lucrării
diavoleşti şi urmarilorei nenorocite.
Sfinţii Părinţi subliniază astfel responsabilitatea omului4*7 în ceea ce pri-veşte
pervertîrea imaginaţiei sale, care duce la îmbolnăvirea ei: din pricină ctf n-a rftmas
credincios poruncilor dumne^eieşti1 n-a mai ascultat de glasul lui Dumnezeu, nu
şi-a ferit inima de cugetele straine. pe scurt, pentru că n-a ră-mas treaz şi veghetor
(vETtUKot;), omul a făcut din imaginaţie, care î-a foM datăca un fel de punte spre
Dumnezeu, „o punte penmi demoni".
Atâta vreme cât omul nn-şi regăseşte trezvia, adicit vigilenţa care caractcriza
nature sa în starea oea desăv&rşită si deplin sănfroasă, inima îi rămâne deschisâ la
mornelile mincinoasc ale Celui Viclean, aduse prin ini(locii'ea imaginaţiei, fund
napfklit ziua şi noaptea de imagini care-i t'ac mintea să râtăcească şi o abat de la
rostt.il ei, înstrăinănd-o şi ţinând-o departe de Dumnezeu.
Din faptul câ omul îşi imagineaza* cele care-1 îndepărteazâ de Durnnezeu, se
vede nu doar simpla îmbolnăvire a imaginaţiei, ci faptul că sufletul sâu în
întregime cste bolnav.
Omul a fost creat în în( regime dupa chipul lui Dumnezeu. adica $i trupul, ca şi
suflcm!,4** având menirea de a înfâptui în intregimea sa asemiînarea cu Bl. pentru
ca, în final, să fie în îmregime îndumnezeit. La lucrarea virtuţilor, spun Sllnţii
Părinţi, ia parte şi trupul. Nu numai că exista chiar „virtuţi tru-peşti", dar prih trup
se împlinesc multe dintrc virtuţile sufletului. Anumite
"I Cf. Sf. Cnlist şi Ignatie Xamhopol. Cete 100 </<•. opete, 64.
4-7
Sf. Calis( şi Ignatie Xanlhopol, Ephtole ilnhovnUeşti. 102. A se vedea, de
asemenea. Sf. Nichim Siithatul. Celt- SOOtle <tti>etc... I. 5.
*™ Cf. Sf. Irincu. Co/Um eretiilor* V. 6, 1; 16. I. Oi'inonstmfia profttm'nluirti apasto-
tieet II; 32; 97. Sf. Grigorie Palunia. Proşopopee, PG ISO. 1361C, Confonn afimuniei
de^ îniâlniie la Sfinţii PăiinU\ că omul a fosi creal clupă cliipul lui Dumnezea-oinul.
100
Piilolugiti imiiiUn ctiztit
daruri ale Duhului, spune Sfântul Grigorie Palama, „se lucrează şi prin trup'\w
Trupul, în general, prin însuşirile si puterile sale, „ia şi el parte la sfinţenie".4*0
Lucrand împreuna* cu sufletul şi lasfindu-se cârmuil de el, trupul primeşte de la
acesta darul Sfântului Duh. Trupul esle şi el chemal la îndum-nezeire, alături de
suflet.4'' „Căci, scrie Sfântul Macarie Egipteanul, după cum Dumnezeu a creat
cerul şi pămâniul peutru ca omul sa-1 locuiasca\ tot aşa El a creat trupul şi sufletul
omului ca sil fie locuinţa Sa, ca să locuiască şi sfi se odihneasca în trup, ca în
propria-l casa, având sufletul drept mireasă frumoasa şi preaiubită".*1* Subliniind
unitatea fundamentals a color din care e format omul, unitatea fundamentals a
sufletului şi trupului in persoana omului si deslinul lor cornun, Sfăntul Grigorie
Palama spune: „Care durere, care piacere, care mişcare in trup, nu-i o lucrare atâl
a sufletului, cât şi a trupului 7 (...) Căci sunt şi pătimiri fericite şi lucrări comune
ale sufletului şi trupului care nu ţintuiesc duhul de trup, ci rklica trupul aproape de
vrednicia duhului şi-l induplecă şi pe el (pe trup) să linda" în sus. Care sunt
acestea? Cele duhovniceşti, care nu merg de la trup la duh..., ci tree de la minte la
trup şi prin cele ce le lucreaza şi le patimesc, ele pret'ac si trupul spre mai bine şi-l
indumnezeiesc (...) La bărbaţii duhovniceşti, hanil Duhului. treciind prin
mijlocirea sufletului la trup, îi d<i si acestuia sil pâtimească cele dumnezeieşti şi
sa* piUiinească în chip fericit împreuna1 cu sufletul. care patimeşte cele
dumnezeieşti şi care, o data ce pătimeşte cele dumnezeieşti, are şi ceva pati-milor,
lăudabil si dumnezeiesc. (...) mainland la împlinirea acestui rost fericit al ei, latura
palimitoare îndumnezeieşte şi trupul. nefiind mişcată de patimile (rupeşti şi
materiale (...), ci mai degraba ea însăşi in tore and spre sine trupul si Btrăgindu-I
de la plăccrea pentru cele rele şi insuflându-i prin sine o sfin-ţenie si o
îndumnezeire de care nu mai poate 11 jefuit".4"1
Catehrze, II. 4.
l'ele doua sute tie ctipelc ih'xpre miunflinfa tie Dimmvzeu.... I, 14.
Cele 3m <fe tapete..., I. 22.
Despr? siifh'1, M.
Cuviint hnpolrivu elinihr. 4.
102
Patohgia ortmhii lâzut
Sfântul loan Gură de Aur spune şi el, la fel: „Ochii v-au fast daţi pentru ca,
văzând cele create, să daţi slavă lui Dumnezeu'V'' sau: „Ochiul penlni uceasta a
fost creat, ca prin el să vedem creaturile lui Dumnezeu, şi să slăviin pe Facătorul
lor".100 Sfantul Serapion de Thmuis ne aminteşte, legat de aceasta/01 cuvintele
Psalmistului: „Către Tine, Cel ce locuieşti în cer, am ri-dical ochii mei. Ia(5,
precum sunt ochii robilor la mâinile stăpânilor lor, pre-cum sunt ochii slujnicei la
mâinile stăpânei sale, aşa sunt ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru" (Ps.
122, 1-2). Tot astfel, urechile au fost facute pentru ca omul să asculte „cuvintele
dumnezeieşti şi legile lui Dumnezeu"' şi pentru ca pe Dumnezeu să-L audă în
orice sunet din lumea aceasta. La fel şi mirosul i-a fost dat omului pentru ca el să
simtă în toate creaiurile „buna mireasmă a lui Hristos" (2 Cor. 2, 15);*" gustul,
pentru ca, gustând din hra-oft. să vadâ „că bun este Domnul" (Ps. 33, 8), iar
pipăitul, pentru ca să pipăie pe Dumnezeu in loate lucrurile (cf. I In I, 1). Scurt
vorbind, rostul simţurilor este să contribuie la unirea creaţiei văzute cu
Dumnezeu, căci aceasta este sarcina pe care Dumnezeu i-a dat-o omului atunci
când 1-a creat.î:M Aşa scrie Sfântul Nichita Stithalul: „Ca fiinţe duruite cu simţuri
trebuie să simţim în chip cuvenil lucrurile supuse simţurilor, şi prin frumuseţea lor
să ne înălţăm la Cel ce le-a zidit şi Lui să-l aducem cunoştinţa lor fâră
greşeală".505
PunAnd folosinţa simţurilor sub carmuirea minţii sale care contempla raţi-
unile spirituale ale făpturilor, Adam avea o percepţie obiectivă a acestora,
cunoscându-le adevărata lor naturâ, cunoscând filră greşeală, cum spune Sfăntul
Nichila Stithatul, lucrârile şi însuşirile lor.**'
Adam şi Eva, înainte de a păcătui, percepeau realitatea în mod identic, pentru
că, având toate facilitate şi toate simţurile lor orientate spre Dumnezeu Cel Unul,
pe toate le vedeau in Dumnezeu aşa cum le vede Dumnezeu.
în acelaşi fel ca simţurtle, în starea paradisiac^, toate organele trupului lu-crau
potrivit adevăratei lor naturi şi meniri, adicâ potrivit lui Dumnezeu şi în vederea
îndumnezeirii omului. Tot aşa trebuie să lucreze ele şi în omul reînnoit in Hristos,
după cum învaţă Apostolul Pavel: „Va îndemn, deci, fra-ţilor, pentru îndurările
lui Dumnezeu, să întaţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine plăcută
lui Dumnezeu" (Rom. 12, 1).
în fiinţa omencască, aşa cum a voit-o Dumnezeu. mâinile au rostul de a lucra
în Domnul cele de trebuinţă, de a sluji voii dumnezeieşti, de a se pune
■'">t)es,>re<Um>ol.11,3.
*" Omitii h Facere, XXII. 3.
v
" HpisMlă câfre monahi, X.
" CuvâiU împotiiva eiinitor, 4. w,t Cf. Sf. Serapion dc
Thnniis.
14
fîffixtotd călre mornihi. X.
Despre acest rol al omului. despre care mn vorbit deja, cf. Sf. Maxim Mărtuiisito-
nil, Ambigua, 41. PG 91, I308A. mCelettH)<iec«pete.... 72. Ibidnn. 1,22.
103
Premise anlropofogice
1
Cf Sf. Alaniisie eel Mare, Cuvănt împotrivn eliiii/or. 4. Sf. loan Gurii tie Aur, foe.
(•U., Sf. Macarie Bgipteunul. liphtoUi catre fiii rei ilithovnut'şti, 14. Sf. Serapion dc
Thmuis. Epixtotâ către motuihi, X. Sf. Grigorie Pahuna. Vuvăni penmt cei ce W
litustesa..., II. 20.
*" Cf. Sf. loan GurS de Aur, Inc. cii., Sf. Mnearic Egipteanul. Episiolă coin-fiii 569
cei
thihavnfoesti. 14. Sf. Seiapion de Thmuis. loc. tit., Sf. Grigorie Paliinm. It>c. ril. Cf.
Sf. Isaac Sirul. Cuvitite despre nrvoinfa, 58. ™ Cf. Ibidem, 60.
■" Sf. Isaac Sirul vorbeşte in mod explicil despre „boala <slabiciunea) sirnţurilor" (Cu
vinte despre ttevotnfâ, 23). despre fapiul că mintea oimilui cazut trebuie inai înlfki
..Si'i-şi linişlească simturile" şi să le lamăduiască de boiilă {ihUlenu 30). în CuviuUiil /.
el vorbeşie despve „boalii simtirilor". *': OmlUi duhovniceşli (Col. 11), II, 2. Sl*
Cf. Sf. Isihie Sinailul. Capeh> despre trezvie şi vhnite. 53.
104
ParoloRtti vimilui aătttt
s
'* Cf. Sf. Isaac Sinil. Cuvinte despre nevoinţâ, 23.
" De aceea Sf. Kichita Stilhatul vorbeşte desprc „robin simţuriloi" ((>/<• 300 de ca-
»».., I. 20).
' iiviiili' th'spri' iwvoiitţti, I. *IJ Cf. Sf. Maxim Mărlurisilorul. Ru.sjiunsuri itiirv
Inhisif, 50. Sf. Isaac Sirul. ("uvinle aespre iwvoinfa, I.
"*
M
Sf. Maciuie Egipteumil. Oinilii duhovnlcesti (Col. II). II, 2.
ibidem,
■" Sf, Atanusie eel Mare, Cuvfint uupotriva etirrihr, 5. '*"
Cum câ moorlea e.sle nn bine, I0.
Kr>
Premise antropologice
să lucreze contrar firii toate funcţiunilc trupeşti; „Mişcându-se mintea spre ceea ce
e poirivnic, măinile au pornit să omoare (...) şi(-au dal) celelalte mă-dulare spre
desfrânare, în loc de a le folosi pentru naşterea de prunci. Şi în loc să folosească
limba spre cuvinte bune, au folosit-o spre hule şi bârfeli şi juramintc
mincinoase";"2 şi încâ mâinile „spre a fura şi a bate pe cei aseme-nea Ior";"( cât
priveşte picioarele, ele sunt „grabnice sâ alerge spre rău" (Pilde 6, 18);*24 stomacul
l-a întors spre „beţie şi lăcomie nesăturată".>; Sfântul loan Gură de Aur scrie şi el
in acesl sens: „Să luăm aminte la mă-dularele noastre şi vom vedea că, daca nu
luăm amintc, şi ele sunt pricină de cădere; nu pentru că asta le-ar sta în fire, ci din
lipsa noastră de grijâ".536
Lucrând contrar firii, simţurile şi organele trupului acţionează într-un chip lipsit
de raţiune, nebunesc. Sfânlul Nichita Stilhatul vorbeşte desprc „porni-rea
dobitocească", lipsită de judecală a simţurilor."7 Iar Sffintul Atanasie, subliniind
rolul suflelului în aceastâ răfăcirc a simţurilor, scrie aslfel: „Coii-ducătorul unui
cal de curse, suindii-se pe cl, dacâ dispreţuieşle ţinta spre care trebuie să-l conducă
şi abătându-se de la ea, mână calul precum poate - şi poate precuin voieşte - şi dc
multe ori îl repede spre cei pe care-i întfdneşte; şi iarâşi de muUe ori îl mână spre
prâpastie, fiind purtat de el spre ţinla spre care se poartă pe sine însuşi în
repcziciunea calului, socolind că, astfel aler-gând, nu s-a abfttut de la ţintă. Căci
gândeşte numai la alergare şi nu vede că s-a abătut de la ţintă. Tot aşa şi sufletul,
abătându-se de la calea spre Dumne-zeu şi mânând mădularele trupului spre
altceva decât spre ceea ce se cuvine, mai binc zis, mânându-se pe sine prin ele,
păcătuieşte şi-şi pricinuieşte răul, nevăzând ca" s-a rătăcit din drum şi s-a abătut de
la ţinta sa".
'" CuvâtU tmpotriva elinihr, 5. A se vedea. de asemeneu, Pikle 6. 17. Sf, loan Gură
de Aur, loc. dr.
' Autorul Pildelor vorbeşle şi el de „mainilc cure varsa sângc nevinovat" (Pilde 6.
17). Cf. St Macarie Egipteanul. Omilii duhovniceyli (Col. II). II. 2. ** Cf. Sf. Macarie
Egipteanul.
1
loc. rit.
Cuvtinf hnpotriva elinilor, 5.
** toe cit, l*7 Cele .100 •!>-
captte, I. 6.
*■ loc rit.
106
PARTEA A II-A
Descnerea, manifestările
şi felul în care se produc
bolile spirituale.
Patimile
I
Patîmilc, boli spii iluale
A se vedea: Avva Dorotei, hivâfâturi de suflet folmitoare, XI. 134. Sf. loan Daimir.-
chin, Dogmatica, IV, 20. Evugrie. Serisvtt,
(
18. Sf. Amonie eel Mure. Srrisori, 5; 5 bis.
" Omilii iti-sftre. Jacrrea omului, 1. 8. Răsfnmfuiii câtre Taltisie, I.
4
Dcspre sujlei, 69.
Cuvinte despre Havofrtfâ, 82.
•■Ihittein. 83. ' Ibidem.
109
DescHtna, tnanţfBstârUeşifalul in <at«se prodttc botih spiritual*
saj este foarte aproape de ceea cc spune Evagrie: „Dacă boala, în raport cu
sanătatea. este a doua, este Limpede că rautatea este şi ea a doua, dupâ virtu-te".K
în ceea ce-l priveşte, Sfântul loan Scărarul spune că: „Păcatul sau pati-ma nu se
afla în fire în chip natural. Căci Dumnezeu nu e facătorul patimi-lor";"
„Dumnezeu nici n-a făcut, nici n-a zidit răul. Deci s-au amăgit unii spunănd c:l
unele dintre patimi sum fircşti m suflet".lu
Vedem de aici că patimile sunt un rod al închipuirii omului. ca urmare a
piicatului strămoşesc. Sfântul Macarie învaţa1 în acest sens: „In urma neascul-tării
primului om, a intral în noi ceva strain de firea noastră, (a intrai) rău-taiea
patimilor, care prin mult exerciţiu şi obişnuinţă ne-a devenil a doua fire".;i La fel
spune şi Sfântul Maxim MărtuHsitorul: „Spun, îiivaţând de la marcle Grigorie al
Nyssei, că ele odrăslesc m fire, după ce au patruns in partea cea mai puţin raţională
a ei, din pricina cflderii din starea de desăvâr-şire. Prin ele, in loc de chipul
dumnezeiesc şi fericil, îndată după călcarea po-runcii s-a făcut în om străvezie si
vădită asemanarea cu dobitoacele necuvân-tâioiirc".1* Altfel spus, patimile sunt
efectul relei folosinţe de către om a Libe-rului său arbitru, rod al voii personale
despărtUă de voinţa sa fireasca, daruit;i de Dumnezeu. Aşa spune Sfântul Isaac
Sirul; „Patimile sunt un adaos dinlr-o pricină sufletească, pentru că sufletul este
din fire nepătimitor".13 Sffintul loan Damaschin precizează: „Toate cate a fScut
Dumnezeu, aşa cum s-au fa-cut, sunt foarte bune. Dacă ramân aşa cum au fost
zidite, sunt foarte bune. Dar daca se îndepărtează, in chip voluntar. de la starea
conformă naiurii şi dac;1 vin la o stare contra naturii, ajung în rău. Potrivit firii lor
toate sunt roa-be şi supu.se Crcatorului. Dar când una dintre fapturi s-a revoliat şi
n-a ascul-tat de Făcător, a format in ea însăşi raul".1'1
Singure virtuţile, as a cum am arălat, tin de fire a omului; departându-sc de
lucrarea virtuţilor, acesta a adus in el patimile, aşa încât trebuie ca ele să fie
definite în primul rând in mod negativ, ca absenţă, ca lipsă a vinuţilor care le
corespund şi care constituie în om asemanarea lui cu Dumnezeu. lată ce Spune
Avv;i Dorotei: „Am scos virtuţile şi am sădit patimile contrare lor (...) Căei
virtuţile ne sunt date de la Dumnezeu prin fire, Pentru că îndatfi ce a tacut
Dumnezeu pe om, a semănat în el virtuţile, precum zice: Să facem pe om după
chipul şi asemănarea noastră" {Fac, 1. 26) (...) dupfi ascmanare. adică după virtute
(...) Deci Dumnezeu ne-a dat în chip firesc virtuţile, dar patimile nu le avem in
chip firesc. Căci nici nu au vreo fiinţă sau vreun ipos-tas; ci sunt ca întunericul.
care nu există dupa fiinţa {...). ci din lipsa lumi-
nij.n Abătiindu-se sufletul de la virtuţi din iubirea de plâcerc, a dat naştere patimilor
(bolilor) şi le-a întăril pe acestea împotriva sa"."' Sfântul loan Da-maschin învaţă tot
aşa: „Viciul nu este nimic allceva decat îndepărtarea vir-luţii, după cum şi întunericul
este îndepărtarea luminii. Dacă rSmânem în sta-rea naturală, suntem în virtute; dacă ne
abntem de lu starea naturală, adică de la viitute. şi venim la cea contra naturii, ajnngem
în viciu".17
Vinulilc constau în lucrarea potrivit firii sau. altfel spus, poirivii scopului pe care
Dumnezeu H le-a dat la crearea firii omeneşti, a facultăţilor, puterilor san lendinţelor
omului, Ele cores pund folosinţei şj sensului firesc şi rational O.oyiKOi;) al acestor
facultăţi, care, aşa cum am văzut, au rostul de a-I îndrcpta pe <>m câtre Dumnezeu şi
de a-l în^lţa la El, >-6YIK6I; însemnand dc altfel, pentru Sfinţii Părinţi, conform
Logosului, dnpă chipul şi asemănarea Căruia a fost creat omul. Patimile, dimpotrivă, se
ivesc datorită lucrării con-trii firii (adică împotriva scopului firesc şi normal sau, altfel
spus, împotriva lui Dumnezeu) a puterilor sutletului şi a organelor trupului,1" prin
devierea, pervert irea, reaua lor folosinţă (rtapctXpnjaK;). Astfel, Sfantul loan Damas-
chin defineşte patimile ca „abaterea de bunăvoie de ia starea conform;! firii la una
contrary firii".1" Sfantul Nichita Stithatul, tot aşa, consider^ că palimilc suni suscitaţe de
„putcrile suflctului în mişcarea împotriva firii".20 Sfantul loan Scruarui, la fel, spune câ:
„noi am schimbat însuşirile sustinăloare ale firii în patimi"."' Sfantul Talasie vorbeşte şi
el despre schimbarea vimitilor în plicate.52 lar Sfantul Vasile eel Mare arată că:
„Dumnezeu ne-a înzestrat cu puterile necesare ca să îinplinim toate poruncile pe care ni
le-a dat (...) cu aceste puteri lucrând cored şi după cuviinţă, facem viaţa noastră
virtuoasa ptin pietate; daca* însă nu folosim acţiunea lor, alunecâm spre mutate. lar de-
linirea rautatii este următoarea: folosirea rea şi împotriva poruncii Domnului a darurilor
pe care ni le-a dat Dumnezeu ca să facem binele; dupâ cum toi
' Awn Doroici trimite uici la Sf. Vasile eel Mine, Oinilii la Hewmenvt. II. 5.
'' invaftittiri ile suflel Jblositoare. XII. 10. 11
Dogmatics, II, 30.
'* Sfinţii Pîirinţi fac deosebire. în general, între ..patimile suflctului1' şi ..patimile ini-
pului" (A se vecleu: Evagrie. Trauuul practic, 35; 36. Sf. Maxim Mfirturisilorul. Cape
Us despre dtagoste, I. 64. Sf. Isaac Sirul. Cuvinte despre nevoinfâ. 8. Sf. loan Damar,-
thin, Ciivi'tnt de suflel folosiior. Totuşi. patimile mipesti, dtipîi cum am vilzut, îşi mi
obfuxia în suflel şi este de la sine înţeles ca unumite patimi ptivesc în ucelaşi timp >i
iufletul, şi trupul. Fiecare patima, pe de altă parte. implied într-o oarecare musurâ to-
tnlilatea puterilor sufletului (inteligcnţa, voinţa. memoria, dotinUi, irascibilitalea. imti-
şinaţia etc.) Cu toatc că. strict vorbind, patimile jifectcazîi în, mod esenţial „paitea pîi-
timaţâ a sufletului", form at ă din putcrea doritoarc si puterea irascibîlă. cure stint puteri
pătirnaşe (KCtSiltlKai), Sfinţii Păiinţi vorbesc adesea si despre patimile „plUfii ratio-
nale a suflctului". care etiprinde inteligenţa sau mintea (vouţj,
Dogmatical iv. 20.
'' ( ./.' UKItie eapete, 1. 37. 1 Scam, Pat tea a dona a Cuvantului XXVI. 41. a Cf.
Capettt despre dragos/e. inj'miutre şi /wlreieiea ten du/ui mime, I. 89.
Ill
Oescrirrea, wdiiifestatile şifelul m tare » produc btititr spiritual*?
aşa de adevârat, definiţia virtuţii ccruie de Dumnezeu este folosirea acesior daruri
ale lui Dumnezeu cu bună-ştiinţă, potrivii porunciî Sale".*1 Sfantul Grigorie
Palama invuţă tot aşa că „reaua întrebuinţare a puterilor sufletului e cea care dă
naştere patimilor vrednice de dezaprobare". lar Sfântul Maxim, care vorbeşte
adesea despre caracteru! nefiresc al patimilor/s spune. în acest sens; „nimic nu e
rău din cele ce sunt, decât reaua întrebuinţare. care vine din negrija minţii de a
cultiva cele fireşti";2'' „în toate lucrurile reaua folosire este pâcat";-7 „pficatele ne
vin din reaua întrebuinţare a puterilor sufletului, a celei poftitoare, irascibile şi
rationale"."" Aşa învaţă şi Evagrie. Acesta. constatăud cS patimile distrug
„lucrarile fireşti ale sufletului"/'' arată pe larg cum se pe-trece acest lucru: „De
vreme ce cugetarea. imimea si pofta, dacă nu sunt fo-losite cum se cuvine, nasc
răutatea şi penlru că sta în puterea noastră să ne folosim de ele fie bine, fie rău.
este limpede c;1 rătil vine din folosirea în chip contrar firii a acestor puteri ale
sufletului. lar dacă este aşa, nu există nimic i;lu care să fi fost creat de
Dumnezeu".*0 Origen constată acelaşi lucru: „Ur-zitorul tuturor acţiunilor
sufleteşti, Dumnczeu. a adus la existenţfi toate lucrurile spre binele comun. însă, în
viaţă, se întâmpln adesea că lucrurile bunc ne indruma spre păcat, pcntni câ le dăm
întrebuinţare greşită'V De aceea, spune Sfântul Maxim, diavolul, „pornind razboi
împotriva virtuţii şi a cunoş-tinţei oamenilor. cautâ să le doboare sufletul prin
puterile (facultaţile) înnăs-cute ale lor", aţâţându-1 pe om sâ le folosească cum nu
se cuvine, îndreptân-dii-le spre cele necuvenite."
Fiind întemeiate prin întoarcerea puterilor sufletului de la rosiul lor duni-
nezeicsc firesc şi prin întrebuinţarea acestora in mod contrar firii, in vederea
obţinerii plăcerii simţuale, patimile sunt mişcfiri dereglate şi (rationale ale su-
fletului: „Patima, spune Sfantul Maxim, este o miseare a sufletului împotriva firii,
fie spre o iubire neraţională, fie spre o ur;l fiirâ judccată a vreunui lucru sau din
pricina vreunui lucru dintre cele supuse simţurilor"."
Penlru aceasta, dar, de asemenea, şi din cauza tuturor celorlalte tulbururi care
le sunt inerente, ca şi a numcroasclor dereglări pe care le produc in su-
_1
Ri'gtiliU' itmri, 2.
J
Ciiirinl peitfni ve.i ct? se lini^tesc..., II. 19.
5
Cf. Cai't'it1 tlesţnv âmgoste, II, 16; fiâspimsuri cat re Tttlnsir, 55. Scolîastul acesiei
luciăii vorbeşte în mod obişmiii dcsprc ..patimile contrare firii" (ibidem, 39. scolia 4:
scoliîi 9; 51, scolia4).
:<
('opete despre tlragosfe, III, 4.
" ibidem, 86.
'•' Ibidem, 3.
('apc.te gnostic*, IV, 22.
'"llwient,
1
111.59.
OmUie /a Vânhirea Cîitnârifor, II, I. A se veden. de usemeneu, Sf. Giigorie de
Nyssn. Desprefijcerea omului, XVIII, PG 44. I9.1B. '" Cf. Kaspun.su ri cătri'
To/asie. 50. " CapeJe dexprt dmgOSle, II. 16. Cf. Clcmenl Alexmulriiiul. Strvmate, II. XIII.
59. 6; 61. 2.
112
Patimile, boli spirittuile
patimilor ce se împotrivesc virluţii, „boală a sufletului" ,4S Sfântul Maxim, la rândul s3u,
învaţă că „precum se raporteaza sănătatea şi boala ta trupul viu. şi lumina şi întunericul
la ochi, toi aşa se raportează virtutea şi pacatul la suflet".46 lar Sfâmul Isaac Sinil scrie în
acelaşi fel: „Cu cele ale sufletului este toi aşa ca şi cu cele ale trupului. Dacă deci
virtutea este in chip firesc sănâratea sufletului, patimile sunt boli ale sufletului".*17
„Fărît curiîţirea de patimi, nu se tămăduieşie sufletul de bolile pacalului", mai spune el.4"
„în suflet se află mulţime de boli", scrie Origen, după care, drept pilda, enumerâ
diferitele patirni.41* Toate acestea nu sunt decât câteva exemple dintre cele nnilte de care
ne vom folosi atunci când vom analiza fiecare patimă.*1
Sfinţii Părinţi s-au străduit să clasifice toate aceste patimi/boli, întemeind astfel o
adevaratfl nosografie duhovnicească. Sfântul loan Casian arata* cum se pot deosebi şi
împarţi ele prin raportarea la diferitele „părţi" ale sufletului, sau la puterile acestuia, pe
care ele le afectează, şi recurge peniru aceasta demonstrate la o comparaţie clară cu
bolile trupului: „Există un singur izvor şi început al tuturor viciilor, dupa calitatea părţii,
sau, ca să spun aşa, a port hi nii din suflet care a fost molipsită, iar numele patimilor si
ale stricăciu-nilor sun( fclurite. Aceasta se înţelege uneori mai usor prin comparaţia cu
bolile trupeşti, care pot avea o singuru cauză, dar felurile suferinţei sunt mul-te, Uupfi
membrele care au fost alinse de boala. Când este atacată de putorea veninului vătâmăior
fortâreaţa trupului, capul adica, aparc cefalalgia. Când acest venin a pal runs in urechi
sau in ochi, se produc otiUi şi oftalmia. Cand acexta a atacai încheieturile sau
extremităţile mâinilor, boala se numeşte gută, iar dacă s-a coboral la picioare, numele
bolii este podagra. Aceeaşi singură obârşie, veninul vătămător, produce boli cu atâtea
nume, câte p<irţi îile trupului a infectat. în acelasi chip, trecând de la cele văzute la cele
DevSzute, cre-dem că se aşază în părţile, sau, ca să spun aşa, în membrele sufletului
nostru. puterea fiecSrui viciu. înţelepţii spun că virtutea este de trei feluri, adică iivând
drept obârşie raţiunca. voinţa şi sentimentul, care se pot tulbura din vreo pricină
oarecare. Când, aşadur, puterea patimii vătămatoare a împresurat pe una dintre acestea,
prin stricare, în locul ei se aşaza ceea cc numim vi-
" Capet* gnostic*. 1.41. Cf. Sf. Vasile eel Marc. Omilii ta llexaemeron, IX, 4: „Raul
esle o boalil a sufletului. iar virtuiea, sănătalea lui". 4'' i iifH-te itespre c/m^oste. TV. 46.
1
< uvlntt despre wvoînfă. 83. Snttcg Cuvuniul este îmeineiul pe accaslâ comparaţie. "
Ihtdem. 86. Mai aflâm lie asemenea palimile privite ca boli în Cuviintul 26, 30 şi. în iuai
mulie rânduri, în Episiola IV, în caie Sf. Isaac Sirul spunc că: „RfuKaiea este o boală
asufletiihii"; „cntă viemc suflelul sc uflă în boala palimilor. nu simle cu siinţi-rea cele
duhovniceşti".
* Ornilii lci Carlea Nunierii. XXV||, 12, A se vedea. cle a&eineney. Despre nigâcîune, 29. 10
Dcspre patîtnî. privite în (otaliiate ca boli. a ac vedea, de asemenea, Sf. loan
Damaschin, Cuvâni de sufJet jolosilor.
Ill
Patimile, bolt spiriitutle
ciu".-' In acesl text, pe care Î1 putem considera drept reprezentativ pentru fe-lu]
tic a privi al Sfinţilor Părinţi, palima apare limpede concepută şi definite ca
boalfi, şi nu in chip alegoric sou pur şi simpiu ca ilustrare, nici ca simplă
comparaţie, ci, aşa cum însuşi Sfîintul loan Casian o spune, in viitutea unei
autenlice analogii ontologice care cxistă încre afecţiunile trupului şi cele ale
sufletului, ceea ce permite să se vorbeasca' şi despre unele, şi despre altele în
lermeni medicali ideniici. în majoritatea cazurilor in care Sfinţii Pârinţi se
folosesc, pentru a descrie patimile. de un vocabular, aplicat în mod obişnuit la
patologia corporals, trebuie S3 şlim că nu este vorba despre simple figuri de stil.
ci despre un mod de a se exprima perfect adecval la realitatea descri-sa, despre o
manierâ precisâ şi directă de a arăta lucrurile aşa cum sunt, Ana-logia existentă
între cele doua* planuri ale realitaţii ar permite, în principiu, ca afecţiunile
somatice sâ fie descrise în termeni rezervaţi - dacă ar exista ase-menea lermeni -
bolilor sufletului, iar dacâ maladjile sufletului sunt in gene-nil pre/entate prin
vocabulanil rezervat patologiei corporate, aceasta se to-tftmplS pentni Ca este
mai simplu sit se meargă de la cele vizibile spre cele invizibile, decîit invers, mai
ales atunci când este vorba de instruirea celor care sunt puţin familiarizaţi cu
realităţile duhovniccşti.
0 mulţime de patimi/boli pot afecta sufletul omului cftzut, şi anume tot atâtea
cAte mişcări patologice pot avca diferitele ltii facultăţi. în plus, numiS-rul lor
creşte prin combinarea unora dintre ele. Sfiintul loan Casian, ilustrân-du-şi
afirmaţiile de mai sus, ne da următoarea clasificare: „Dacîf este infec-tală de viciu
partea rationale va da naştere la vicii ca: chenodoxia," trufia, pizma. mândriu,
întumurarea, sfada, erezia. Daca va fi rănită voinţa (partea irascibilă) va produce
furie, nerabdare, tristeţc, nepftsare, laşitate, cnizimc. Iar dacă va strica partea
poftitoare va zămisli: gastrimarghia,M desfrânarea, arghirofilia, avuriţia şi poftele
vătămaloare şi pamantesti".*"1 Sfântul loan Da-maschin, care foloseşte acelaşi
principiu de clasificare, ne oferă o listă mai detaliată." In altă parte, el dă o altîl
listă, încă şi mai lungă, pe baza deose-birii dintre patimile sufletului şi patimile
trupului; „Patimile sufletului sunt uilarea, negrija şi neştiinţa, cele trei patimi prin
care ochiul sufletului - mm-Cea este orbit şi înrobit tuturor celorlalte patimi. care
sunt: lipsa de credinţă. părerea greşită, adică orice erezie, blasfemia, pornirea
nestăpânilâ, mânia. amarăciunea. luria, ura semenilor, pizma, calornnia, judecarea
scmenilor. tristeţea peste măsură, frica, lasitatea, cearta, împotrivirea, gelozia,
slava de-şartă, mândria, ipocrizia, minciuna, lipsa de crcdinţă, lăcomia, iubtrea
cclor materiale, iubirea avuţiilor pâmânteşti, trândavia, putinătatea de suflet. nere-
i'oiworfj'triilulwvniceşti,
1
XXIV, 15. '"'
Adică slava deşartli. 8
San lâcomui
pămecelui. ■- //... tit. Cf. ('uvâttt
liesuflel fo/osilor.
115
Oescriereu. tminijesiăiile şijeltd in iwe. se produc bolile spiritual*
" Ibidem.
'' RăsptmSUti nitre Talasîe. PrefuţiK
lh
Ibidem,
116
f'ntimile. bolt spiritiude
o simplă privire rapid aruncala asupra nenumaratelor patimi care-l pot lovi pe omul
căzut,
Printre acesie multiple boli spiritualc, există totuşi uncle care sunt funda-mentale,
mai generate şi generice (YEVH«Ă'KXTOI),'W acest ultim termen aril-land c8 ele. într-un
anumii fel, le conţin şi le zămislcsc pe toate celelalte.''
Aceste patimi principale sunt în număr de opt. Evagrie le clasificS aslfel: „Găndurile
cele mai generale, in care se cuprind toate celelalte. siinl in nu-mâi de opt. Priraul este
gfmdul lăcomiei (yaoxpniapy\a)\ după el, vine eel al curviei (nopvela); al treilea este eel
al iubirii de arginţi (^iXapy^Aa);6 al jiiitnilea, gandul tristeţii (Xttaii); al cincilea, al
măniei (bpvfp; al şaselea. al akediei ((XKEOUX); al şaptelea, al slavei deşarte
(KevoSoţio*.); al optulea. al mândriei ibmţit#avia)".''•■ Lista aceasta fixată de Evagrie
a devenit trad it io-nalâ in ascetica ortodoxă.63
Cele opt patimi generice corespund celor şapte neamuri care trebuie to-vinse, în
afara de Egipt, cucerit deja, despre care vorbeşte Deuteronomul (7, I),'*1 Câteodată,
Sfinţii Pârinţi, socotind mândria şi slavadeşartâ o singură patimă, vorbesc numai despre
şapte patimit în acest caz ele corespunzând celor şapte demoni de care vorbeşte
Evanghelia (Mt. 12, 45; Mc. 16, 9; Lc. 8,2; 11,26>/v-
Izvorul acestor opt patimi principale şi al tuturor celorlalte pâcate care se nasc din
ele este filaucia {$\.\a\n\a) sau iubirea egoistâ de sine. Toate pats mile provin din
aceasta,"7 dar ea produce in primul rând trei patimi fttndtt* mentale. care le preced şi le
zămisîesc pc celelalte cinci, dim re cele opt principale, apoi pe toate celelalte: acestea
stint gastrimarghia, arghirofilia şi ehenodoxia.68 „Iubirea trupească de sine, cum s-a
spus adeseori, e pricina lu-
' Evagrie, Tratimd pimiic. 6. Găsim cleja aceaslrt expresie hi Clement Alexandriniil,
PedagogulţXtO, 101. I. ''"Cf. Bvagric. Thuatulprat tie, d, '''■ Sau aviiriţhi.
Tratatul practic, 5.
'•' II rega-sim mai ales la; Sf. loan Casian, Com'orbiri dtihovitieeşti, V, 2; Aşex'Umxielt'
mânăstinşli, V. I. Sf. loan Scărnrul. St,no, XXVll, 43; XX. I: XXVI. 2\ M. SI Gri-gaiic
eel Mure. Comentariii In lev, XXXI, 45. Sf. loan Damnschin. Cinimi de sufh'i fiihsiun:
Sf. Nil Sorski. firgula, V. Despre originea acestei clasificari. a se vedea I. Haii&heiT.
..L'oiigine de In Ihcorie orienlale de h u i i pech6s capitaux", Oheittalui Christiana,
XXX. 3, 1933. p. 164-175. reluută în Etwles de spirititalite oriental?. Rome. 1969. p.
11-22.
,J
Cf. .Sf. loan Casian. Convorbiri duhovnicejti, V. 17-18. a
Cf. Sf. loan Sciuarul. Scam, XXI. I. '" A se vedea. dc
asemenea. Apoc. 17. 3, 9.
1
Cf. Sf. Maxim Mfumrisilorul. Copew despre tbttgOSte, HI. 5(» Sf. Talasie, Capet»
despre dntRoste. injrunare >/ peirererea cett duprl miiHe. HI. 86. Sf. Isaac Sirul. Cu
vtntf despre neuoiiifă. 71. Sf. loan Darnaschin. Cuvt'ml de \njlei fotfktUor. Sf. Isiliic
Sinaitul. Capefe despre ite:\te. 202. Sf. NichilaStilh.mil. Cele .WO tie ttipett, 11,6. H Cf.
Sf. Maxim Mfuturisiiornl, Capetv despre dragost*. II. 56: HI. 56. Sf. Talasie. (ttpete....
III. 87-90. Sf. loan Scărarul. Seam, XXI, I; XXVI. 2; 33; 93.
117
DeM-nerea, nmnifestârile si fe.lu! îti care W produr balile splriliude
turor gândurilor păiimaşe. Căci din ea se nasc cele trei gânduri mai generate ale
poftei: al (ăcomiei pantecelui, al iubirii de arginţi şi al slavei deşarte".'" Ceea ce
spune Sfântul Părinte corespunde învăţatiirii lui Evagrie: „Dintre de-monii care se
împotrivesc lucrării (praxis)10 noastre, cei dintâi care se ridică cu lupla sunt cei
încredinţaţi cu poftele lăcomiei pântecelui, cei ce ne furi-sează în suflet iubirea de
arginţi şi cei ce ne momesc cu siava de la oameni. Toţi ceilalţi vin după
aceştia...".71 „De aceea, arată el în continnare, şi diavo-liil aceste trei gânduri I le-a
înfaţişat Mântuitorului: intâi, îndemnându-L sa facă pieirele pâini; al doilea,
fagăduindu-l toată lumea dacă i Se va închina, şi al treilea, spunandu-l că va fi
acoperil cu slavă daca va asculta de el".7' Aceste trei patimi primordiale sunt, într-
un ainime fel, cele mai imedia!e> cele care apar în primul rAnd şi cele mai
raspândite ]a oameni. Elc suril celc care deschid poarta penlru toale celelalte: „Nu
este cu putinţă să alunge cine-va de la sine pe diavolul, dacă n-a dispreţuit aceste
trei gânduri". scrie Eva-grfe. Vom vedea de altfel că, atâta vreme căt omul nu le
răpunc pe acestea treî, nu se poate elibera dc celelalte; şi, dimpotrivfi, atunci când
a reuşit să !c biruiasca, poaie cu uşurinţă sa le îndepănezc pe celeialte.74
Aceste Irei patimi principale au trei urmaşi imediaţi, învaţă Sfăntul Maxim:
„Din lâeomia pântecelui (gastrimarghia) se naşte gândul curviei; din iubirea de
arginli (filarghiria), gftndul lăcomiei (pleonexta);7* iar din slava deşailă
(chenodoxia), gândul mândriei".76 Dupa acestea urmeazS toate celelalte, fară nici
o deosebire.77
Alragem atenţia totuşi că această ordine nu esre absoluta, ci indicil doar cum se
petrec în general lucrurile; iar faptul cîi o anume patimă conduce spre aha, arată
mai curând că ea o prilejuieşle pe aceea decât că esle, propriu vorbind. cnuza ei.
Daca, pe de altâ pane, este adevărat că o palimâ deschidc uşa alteia (de pildă. prin
lâcomie intră desfranarea), ea nu este singurul factor care o prilejuieşte.
în general vorbind, clasificarea de mai sus a patimilor nu este limitativă şi
exclusivă, aşa cum am spus deja, şi nu trebuie în nici un caz înţeleasă în mod rigid
şi scolaslic. De altfel, chiar Sfinţii Părinţi enumeră adesea şi alte diferite patinii,
potrivit împrejurărilor în care îşj expun învăţatura." Asemenea clasi-
''' ("«jn'ii' despredmgoxte. 111. 56. A sc vedea. de asemenea. Sf. Tnlasie. Cajnw.... III, 87.
" Acest tennen. cum vom vedea, desemneazu în mod traditional viaţa uscetică.
('&pete desjiri' deasebirea patbiulor şi a gândmHor, 1.
' Ibidem.
"Latucit,
74
Cf. Sf. loan Scărarul. Scam, XXVI. 2. n Sail al zgârceniei. ,fi
Capet*
7
tlespre dmgoste, III. 56. Cf. Sf. Talasie. Cape/*.... Ill, 89.
Cf. Sf. Maxim Marturisitoiul, lor. til.; Sf. Talasie, Capete.... III. 89.
8
A se vedea, întie altele: 2 Tim 3. 2. Sf. Macarie Egipteanul. Oinibi dubovnicesti
(Col. II). XL. I. Sf. Grigoric dc Nyssa, DeSpreJeciorie, IV. 5. Sf. Varsamifie şi loan.
Scrisori duboviure.?u\ 137 bis. Sf. Marcu Ascecul, &€spw legea dubovniveaxcă. 136;
US
Patimite. bolt spiritual?
După cum arată aici Sfănlul loan Casian, pentru omul căzui estc o iluzie să-şi
închipuie că este scut it de patimi sau măcar de vreuna dintre ele. Dacă ni se pare
ca nu avem o patima, aceasta se întâmplâ pentru că pur şi simplu
Epistolâ cam Nicofae Momthul, 4. Sf. loan Scărurul. Scam, XXII, 28. Sf. lonn Da-
maschin, Cuvănt de sttflei jblositor. Sf. Isaac Sirul, Ctiviute despre nevoinfu. 30 '' în
afnrfi de uuiorii pe care-i voni cila miii jos, u se vedisii Sf. Crigone eel Mare, Co-
mentariu fa tov, VII. 8. Sf. loan ScSrarul. Scam, XXII. 28. Sf. Maxim Milrturisitonil.
Capete despre dragoste, 111. 56. Sf. Macarie Egipicanul. Ornitii dnhovnîveşti (Col. II).
XL.
H
I. Sf. Marcu Ascetul, Despre tegea dulioviriceaseti, 96. *° Desprv Botez, 13.
Despre fedorie, tV, 5. " Convrhiri tlidiovriicesli, V, 13. ** Ibidem,
■
119
Dexnieifti, nuuufesliirile sijehd, in care îe pFodac halite spiritual'-
n-o vedern sau pentru că nu se manifestă in acel moment; totuşi ea existâ înlr-o
aniimită măsură în suflel şi se poate manifesta în orice clipă, numai sfl
se ivească prilejul.
Exislă oricum in suflel o adevfiratit iconomie a palimilor. care face ca, atunci
cănd o patima este mai puţin intcnsă şi pare chiar să lipseascâ, această relativă
lipsă a ei să fie compensată de o mai puternică dezvoltare a alteia sau a mai multor
a!tor patimi. Şi dimpotrivă, se poate constata că persoanele la care una sau alta
dinlre paiimi este în mod special dezvoltată aproape că sum sculite de alte palimi
sau cel puţin acestea existil într-o slabă mâsură.*'1 Ade-sea, simplui fapt că* unii
oameni sum prinşi în treburile şi grijile lumeşti este dc ajuns pimtru ca la aceştia
anumite patimi să dispară cu totul; dar lucrul accsta este valahil doar un anumit
limp, cfici ele apar dc îndată ce iniensitatea aciivităţii lor scade. Gâsim acest
proees descris de Sfântul loan Scararul. care spune că el însuşi a văzut cum „mulţi,
scăpând in lume barca inipului lor prin grijî. ocupaţii, nedormiri din pricina grijilor
vieţii (...), venind în via-ţa călugâreascS şi lepâdând toata" grija, s-au înlinai in
chip jahric de fierbin-ţcala irupului".^
între feluritele patimi, slava deşartă şi mândria au în eel mai mare grad
capacitatea de a face sii dispara alte patimi, prin faptul cil le iau cu totul locul
acelora. A&tfel, slava deşartă apare în anumite cazuri ca potrivniea lacomi-ei;"'' ea
goneşte adesea găndurile aduse de akedie şi de intrislare,1" dar şi mania'"' şî
desfrânarea."" La fel, mândria are şi ea puterea de a alunga din suflel toato
celelalte patimi, luandu-le cu toiul locul,'10 iar aceasta peniru că este în-cepatoarea
tuturor celorlalte şi le cuprinde într-un fcl pe toate. Omul mândru poale fi astfcl
sculil de toate celelalte palimi, afară, bineînţeles. de măndrie. Mândria însă nu
poate fi scoasă afară de alia" patimă şi ea stăruie în suflelul oricărui om câla vreme
nu-l scapă Dumnezeu de eu. „Se întămplâ câleodatâ, spune Sfântul loan Scăraml,
ca palimile să se retragă de la unii credincioşi. şi chiar de la cei nccredincioşi, în
afară de una singunf (care esle măndria); iar aceasta le este lăsală ca cea mai mare
dintre toate relele şi ca singură ia locul tuturorcelorlalte".'"
Patimile sun! adeseori numiie de Sfinţii Parinţi „ganduri (cugete)" sau „gânduri
păiimaşe", „gănduri trupeşti", „gânduri rele". pentru că ele se manifesto în om mai
înlâi locmai ca gânduri, fie ca acesle gânduri se vor intaptui
* Slantiil Viu'sanufic sc arata uimic şi se minuneaza cum cei care siuil iiiânaţi de pofla
de câslig si de a se razboi sunl lipsi|i de patima fricii {Scrisori (uihavnici-s/i. \49),
^Scara.M 12.
"" Sf. loan Scărand, Scam, XIV. 5.
"'Cf.ftbfamxxvn, 10.
**Ct.
w
ibidem. XXI 19; 20.
Cf. Evagrie. Tratatttl pracfic, 58; loan Scăraml. Scam. XV. 63. w
Cf. Sf. loan Scararul, Scam, XXII. 6. Ibidem, XXVI. 39. Cf.
XXII. 6.
12(1
l'tiliitiile, bufi spiritual?
sail nn. „Dc nil păcatuieşte cineva mai întâi cu mintea, nu va păcâtui nici cu
lucrul", spune Sfânlul Maxim Mărturisitorul;^ „caci pâcatul este întrebu-inţarea
greşita a ideilor, căreia îi urmează reaua înlxebuinţare a lucrurilor",1" Chiar
patimile care par a ţine de trup, m realilate îşi au obârşia în suflet. Cele pe care
„precum socol cei mulţi, le caută Irupul. nu le caută însă niciodatâ ciuput. ca iinul
ce esre mort (fără suflet), ci suflelul, care-si caută plăcerile prin el", spune Sfântul
Simeon Noul Teolog.1'4 După cum vom vedea, aceste gânduri prin care se
exprimă în primul rand patimile nu sunt văzule de la bun incepul ca rele, ele
descoperindu-se ca atare numai în anumite condiţii.
De asemenea, patimile sum în mod frecvenl numile de Sfmţîl Pîirinţi „du-liuri
rele", „duhuri ale răutSţii", pentru că ele sunl insuflate şi îiureţiiuite de demoni şi
vădesc stapânirea acestora asupra suflelului omului. Fiecare soi de cuget rau. ca şi
fiecare patirrrâ de altfel, polrivil Sfinţilor Părinţî. are un demon care-i corespunde.
Prin paiimi, demonii pun stăpânirc pe sufletul şi tru-pul omului. exercifând asupra
lor o putere liranica.
Patimile mai sunt numik* „trup" (aâpţ) sau „lume" (Kocrpoţ), Asifel, g5-Stm
la Sfâniul Isaac Sirul această definiţie: „Lumea este nn nuine cuprinzător Care
îmbiâţişează toate patimile. Atunci când voim 58 numim patimile în în-tregime, le
numim lume. lar când voim să le arătăm dupft deosebirea nume-lor lor, le numim
patimi''. Tot aşa cum la Sfântul Aposlol Pavel şi la Sfinţii Pârinţi cuvântul „trup"'"
nu denumeşte, îndeobşte, trupul (ati)(ia), ci patimile care privesc sufletul şi trupul.
şi gâiidurile patimaşe. cuvântul „lume", folosit in ucest context, nu indica creaţia,
ci „vieţuirea trupească şi cugclul tru-pesc'V'1 In ac&SI sens este folosit cuvanlul
„lume" in versetele urmatoare din Epistola Sfântului loan: „Nu iubiţi lumea. nici
cele ce sunt in lume. Dacâ cineva iubeşte lumea. iubirea TatiUui nu este intru el;
pentru că tot ce este in lume, adică pofia trupului şi pofta ochilor si trufia vieţii. nu
sunt de lu Tatâl. ci sunt din lume" (I In 2, 15-16)."*
loc in sufleiul său, ci şi cauzele lor, ca sa ştie care sum acestea şi de unde se
mlflmplăîner.107
Cercelarea amănunţită a cauzelor şi originii palimilor are, de altfel, prin ea
însăşi o valoare lerapcuticS. Aflăm de la Sfăiilul loan Casian că mulţi au fost
vindecaţi de bolile lor suflcteşti numai uscullându-i pe părinţii cei duhovni-ceşti
vorbind despre pricinile, felufile şi chipurile patimilor/bolilor şi aratând care sunl
leacurile lor. „Bătrânii. cure au cunoscul nenumărate poiicniri şi că-dcri ale
multor monahi, au expus de obicei in sfaturile lor aceste lucruri şi altelc cu mull
mai numeroase, peritni învăţarea tinerilor. Mulle dinlre aces-lea, prezenlate şi
puse in relief de batrâni (...), de nenumărale ori aflâiidu-le şi in noi, ne-am lecuil
de ele (...), îiivăţând în tâcere şi leacurile. şi cauzele vi-ciiiorcare ne otriWeau".10*
Descrierea aniănuiHită si meiodică a palimilor pe care o găsiin la St'intii
Piirinţi se arată a ii o adevărntă nosologie şi o autonticfl semiologie medicalfi,
care au drept scop elaborarea metodică, riguroasâ şi eflcace a unei terapeulici ,i
acestor boli ale sutletului. T.îmăduirea începe, aşa cum locmai am arătat, o data cu
dcl'inirea aceslor palimi, ca permiţându-i omului să-şi cunoască şi Să-şi inţeleagă
mişcarile suflclului, sa le descopere semnificaţia profundă şi sfi taie iute răul care
I-a cuprins sau e pe cale să-l ciiprindli; astfel. omul înce-tează de a mai fi
determinai orbeşle de mecanisme pe care nu le cunoaşte, ciiie-l lulbura şi-i
produc suferinţă. De allfel, Sfinţii Părinţi nii dcscriu numai bolile vădile şi uşor de
descoperit, ci, de asemeneu, şi pe cele care, cu toate există în suflet. răm.ln
ascunse pcntru cei care nu şi-au ascuţit disccmamân-(ul duhovnicesc, ca §i pe cele
care sunt doar, aşa-zicând, abia însămânţale şi care, dacfl omul nu se pazeşte,
sporesc pcsie masură. Nosologia şi semiolo-gia au desigur în accst caz un caracter
tcrapeutic. dar şi until profilactic. în acesl sens. Sfântul loan Casian spime: „Aşa
cum cei mai experimental dinlre medici se preocupă să vindece nu numai bolile
prezente. ba, prin înţeleapta lor experienţă. să le preîntâmpine chiar pe cele ce se
vor ivi, $i sit le prevină prin sfatun sau medicamenle. lot aslfel şi aceşli adevjlraţi
medici ai suflete-lor. înl&urând prin convorbiri duhovniceşli, ca prinlr-un remediu
ceresc, bolile sufleiului care s-ar ivi, nu îngăduie acesiora s9 prindfl rădăcini în
minţile linerilor. descoperindu-le, tolodală, şi cauzele patimilor ce-i ameninţâ, şi
leacurile de însănătoşire".l0g
I il;iuli;i
Filaulia (fluXawxta)1 este privită de multi Parinţi drept izvorul (uturor răutăţilor
suflelului," maica (uturor patimilor şi î» priniul rând a celor trei palimi de capetenie. din
care se nasc toate celelalte: gastrimarghia. arghirofi-lia şi chcnotfoxia. „După toate
semnele, din aceasta se nasc cele dintâi trei gânduri pătimaşe, care sunt şi cele mai
generate: lacomia păntecelui, a| iubi-rii de arginţi şi al slavei deşarte''.4
Exista o formă de fjlautie vinuoasă/ care ţine de fire a omului, amintita de Hi istos
atunci când vorbeşte clespre cea dintâi poruncă: ..să îubeşti pe aproa-pele lău ca pe tine
însuţi" (Mt 19, 19; 22, 39; Lc 10, 27), şi care conslă în a te iubi pe tine ca faptură a lui
Dumnezeu, creatâ după chipul Lui, a te iubi deci in Dumnezeu şi a-L iubi pe Dumnezeu
în (ine, Filautia ca pmimă este o per-venjic a ucestei cuvenite iubiri de sine şi constă,
dimpotriva, în „amorul pro-priu". în sensul negativ al acestui cuvânt. adicâ în iubirea
egoista de sine, iu-birea eului eazul, instrainat de Dumnezeu şi îndreptat spre lumea
materială, ducând o viaţă cu lotul Irupească, şi nu una spirituals. Penim acest motiv din
urmă. filaulia este in general definilă ca iubire trupească sat) iubire pâtimasă faţă de trup'
şi faţă Ue „aplecările lui păcfiioasa"? Prin trup aici trebuie să
Aceasta patimă este desaisii de mai to|i Sfioţii Pfuinti (Apo&tolul Pavel însnşi folo-
seşie ucest teirricn. ca adjectiv, „iubitori de sine*' (iJrtXauxci) (2 Tim. 3. 12). Dar. fării
nii-i o indoiala, Sfantul Maxim Maiturisitorul este eel dire i-a ncordat cea mai mure
utenţie. în asa fel încât I. Hausherr a stiuliai spiritual itaiea accstui St ant Pârince în iin-
sambliil ei, toctnai pomind de la c-,\ {I'hilauliv. De In Wndrexsapour $Oi n la charitr
si'Uni Saint Miisime le Catijesseur. Rome. 1952). :Cf. Talasic. f'«/«■/<*.... 11.4.
' Cf. Sf. Maxim Mfirtiirisitorul. Caper* desprt dmgost*, 11, 59; III. 8: 56; 57; 59.
R&smtrmai caire Tulaxie, Prolog; Eptslate, 2. PG 91. 397A. D. Sf Talasie. Capete..., II;
I; 4; 111. 79; 86; 87. Evagrie. Senientiae.... 56-60. Sf. loan Dumaschin. Ct&ârtt <tt suflei
fotositor. Sf. Isihie Sinaiiul, Capet* despre rrazWe, 202. Sf. Nichita Stithatul. (We '*«'
de capete. 1. 28; II, 6. Sf. Isaac Sinil. Cuvhue despm rawrin/4. 71. Sf. Teo-dc,f nl
Edesei. l/na sulă capete Joane fofasitoaiv. 65. Avva Doroiei. Invafaiitri de xuflet
fbloxitaare (Epistola de introducere). 2.
- Capete despredragoste, II. 59. Cf. III. 56, Sf. Talasie. Capete..* III. 87-88. 1 Cf. Sf.
Maxim Mămutsiiorul. RâsponsuH câtre TaJast», Prolog. PG 90. 260CD. cate opune
,.ielei iubiri de noi înşine", pe cea „bunit şi duhovniceascâ' '• Cf. Sf Maxim
Marmrisitorul. Ca^te despre dragoste, II, 8; 59; 111. 8; 57. Sf. Talasie. (\i/>eie... II. 4.
Sf. Tcodor al Edesei. Una SUtâ capete jbaiiefotOtfl&tre, 93. Sf. loan Damaschin. CuvâtU
de xujîet fbbsHar. Sf. Nichiia StiihuUil. ( \>\e MKI de aapefe, 1, 28. ' Sf, loan Damaschin,
U>r. cit.
124
I'ilttiiim
înţelegein nu utâl. compusul somatic, aşa cum a lost el creat de Dumnezeu dinrni
începiit, supUS sufleluiui şi spiritualizat, ale c5rui organc foloseuu la înălţarea
spre Dumnezeu, cat trupul căzut, care a înrobit sufletul, ajungând să fie, prin
simnuile si mădularele sale, principalul organ al cunoasterii şi al desfiStănî de
lume, privitaexclusiv ca material^. adică in afara lui Dumnezeu. Altfel spus, aici
cuvânrul imp desemneaza ceea cc Apostolul Pave] şi s fan la tradiţîe numesc în
general „carne" (ocip^). Astfel, Sfântul Teodor al Edesei defineşte filaulia ca
„înclinare pătimaşă" şi ca „implinirea voii tmpuluf'.8 SlVinlul Nichita Stilhatul
scrie îii acelaşi sens: cei tiiipeşti, „fiind stăpaniţi de iubirea de sine (...) toată grija
lor şi-o îndreapta spre sânătatea şi plăcerea tru-pului'V' lar în altfl parte subliniază
limpede câl de cuprinzătoare este aceastâ patimfi: „Filautia. care este iubirea
neraţională a (rupului, face (pe om) iubitor de sine sail iubitor de sufletul sâu sau
de (rupul sâu".lu
Sfanlul Maxim Mămirisitorul descrie procesul care-l duce pe oni de la uitarea
lui Dumnezeu la iubirea de sine, iar de la iubirea de sine la patimâ: „Necunoaste-
rcftcauzei celei bune a lucnirilor (...) 1-a înstrăinat pe omcu toiul de cunoştinţa de
Dumnezeu şi l-a umplut de cunoştinţa pâtimaşa a lucnirilor ce cad sub simţuri.
fmpărtăşindu-se deci omul fara măsură de aceasta numai prin simţire, asemenea
dobitoacelor necuvântatoare, şi afland prin experienţă că împârtăşirea dc cele
sensibile susţine firea lui trupeasca şi vâzută, a parăsit frumuseţea duinnezeiasca"
menită s.i alcătuiască podoaba lui spiritual;! şi a socotit zidirea văzutfi drcpt
Dumnezeu. indumnezeind-o datorită faptului ca e de trebuinţa pentni susţinerea
tnipului; iar trupul propriu legal prin fire de zidirea luată drcpt Dumnezeu, l-a
iubit cu toatâ puterea. Şi aşa, prin grija exclusiva de trup, a slujit cu toatS sârgu*
iiiţa /idirii în loc de a-1 sluji Ziditorului. Căci nu poate slilji cineva zidirii daca* nu
culiivii trupul, prectim nu poate sluji lui Dumnezeu dacii nu-şi curâţeşte suflelul
prin virluţi. Deci, prin grija de trup omul săvArşind slujirea cea stricăcioasă şi
umplându-se împotriva sa de iubirea trupeasca de sine, avea în sine într-o lucrare
nemcetata placerea şi durerea"."
Filautia apare fundamental legată de plâcere: într-adevăr ea este ciîutare a
plăcerilor legate de simţuri, trupeşti, căutarc care, aşa cum am Văzut dejii. <i avut
un rol determinant in procesul ciklerii omulni. alaturi de uilarea de Dumnezeu.
care o sporeşte şi pe care o sporeşte, la rândul ei. Sfântul Maxim explicit: „Cu cât
se îngrijea omul mai mult de cunoştinţa celor vâzute numai prin simţire, cu atât îşi
străngea in jurul său mai tare neştiinţa de Dumnezeu. Şi cu cat îşi strângea mai
mult legăturile neştiinţei, cu atât se lipea mai mull de experienţa gustării prin
simţire a bunurilor materials cunoscute. Dar cu Cat se umplea mai mult de această
experienţă, cu atflt se aprindea mai mult putima iubirii trupesti de sine, care se
năştea din ea. Şt cu cat se tagrijca mai mull de patima iubirii trupeşti de sine, cu
atflt nâscocea mai multe moduri de
producers a placerii, care este şi roada si ţinta iubirii (rupeşti de sinc".IJ Tot
filautia, care-l impinge la căutarea neîncetată şi în multe chipuri a desfătării, il face
pe om să ocoleascâ durerea, care urmează inevilabil placerii.'1 Dupa Sfâiilul
Maxim, toate patimile se nasc ca răspuns la această dublă tendinţă.14 Acest ultim
punct Hind deja menţionat mai înuinte, in ccle ce urmează nu vom examina decăt
celelalte efecte patologice ale filauliei, pe care Sfâniul Nichita Siilhalul 0 numeşte
„atotrea",'* atât din pricina nalurii sale, cat si din pricina nenorocitelor ei urmâri.
' feftfaf*.
1
' fhi'Inn.
14
Ihu/enr
n
('eh-MH)ltr,ui"'lr,l.2&.
'*Citat la I. Huusherr. I'itiUiuiic, Ronm, 1952. p. 26.
'' Răspurvmri cut re TaUme. Prolog. |S Cf, Sf. Diadoh ul F'oliceci.
Cuvânt ascetic til HM) de cu/rele, 12.
* l>pistole. 25. PQ 91. 613D. :'"
RăspuTWtri câire Teilu.tit\ Prolog. "
Sententtae. PG 40. 1269A. Una sum
capwit,.,, 93.
;' Sfiniete I'amie/,*. I 3. PG 96. 412A.
'' Cf. ,Sf Petru Ditmuschinul, htvâţâluri ththovniceşît. încţput ilesprc tema cflrţii.
126
FiUmlia
3
Cf. Sf. Maxim Mărturisitonil, TNcuin /« Tatălnostm, PG 90. 877B.
■h Idem. I<os[niimiri ram- TalasU'. 64.
■! Ibidem. Prolog.
18
Epistok, 26, PC 91. 620BC. Cf. 2. PG 91. 3%D
'■' Cf, Sf. loan GurS de Aur. Orni/ii lo ioan, XLV1II. 3. A M vedca, de nsemeneii, Roni.
12.5; I Cor. 12, 20.
'" Ibidfiri.
127
Descrierea, mtimfeslrfrile sifetxd fn care M prodnc bolifr spirituale
1
Aceastâ dislincţie este făcutâ de Avvii Doroici. ciire numeşte primii foimă Laimar-
ghie Xamapyla. iur pc a doua, gastrimarghia propriu-zisă yaoTpijiapyia {hivăţâmii
tie mflet jblosiiiHire, XV. 161). Sf. loan Casian adaugâo alia fonnâ. pe care o pHsea-
zâ în primul rflnd {CoHVofbiH ihihovntceşti, V. 11; Aşeniminlele tnâtmstireşti, V. 23).
şi anume dorinţa de U mânca înainte ile vrcmc. Sf. Grigorie cel Maie. în ceea ce-l
piivi'şie, distingc cinci moduli dc manifestare a gasuimarghiei (CoitWfUoHu tu fav,
XXX. 18». p i i i i i u l corespunzfind fonuei numiie de Sf. Casian în priinul râncl. iar cele-
lallc palm putfuul fi puse în celc douâ mari caiegoiii Mabilite de Avva Doiolei.
-' Cf. Sf. loan Scfuanil. S'ctmi, XIV. 30.
' Traiotutpntctic, 6; 7.
4
Capett despre dragosto, II, 59.
" Sf. Simeon Noul Teolog. Cctftfhe&C, XXV. 75-79.
'' Tratatut pmaiv, 53.
129
Dtrscrierea. nuuiifestârile şijetul hi care xe//roduc holile xpiriuiah
tima, căci. asa cum a spus lisus, „nu ceea ce intră în giirfl spurcă pe om" (Ml 15.
II) şi, cum învaţa* Apostolul, „orice făptură u lui Dumnezeu este bună şi nimic nu
esle de lepfldat, dacă se ia cu mul(umire" (1 Tim 4. 4). A uri hrana in sine, ca
lucru rău, ar fi „un lucni de osândâ şi cu totul drăcesc". spune Sffmtul Diadoh al
Foiiceei,7 adăugând îndală: „A mânca şi a bea din toate cele puse înainte.
mulţumind lui Dumnezeu, nu este ceva care se impolriveş-te canonului
cunoştinţei, cfici toate, zice, erau «bune foarte» (Fac. 1, 31)"."
Această paiimă nu priveşte deci hrana în sine, ci constă în felul greşit în care
omul se foloseşte de ea, aşacum arata" Sfântul Grigorie eel Mare: „Păca-tul nu sta
In hrană, ci in felul cum o primeşti. Dc accea, se poate să mănănci fcluri gustoase
şi gătite cu grija fără s3 păcătuieşti în vreun t'cl şi să înghiţi mâncSruri de rând si
sâ te întinezi cu elc".
Tot aşa, nu în a mânca stă patima, ci în starea sufleteasca a omului şi în scopul
pentru care se face. „Atunci cănd primcşti hrană, tot asa mănânci şi daea* o iei
pentru nevoia tnipului, şi dacă o iei pentni desfătare, ci, de ne vă-tămăm, din starea
noastra ne vătămăm", precizează Avva Dorotei. " Patima, deci, îşi are rădăcina în
atitudinea omului faţă de hranâ şi de actul hrănirîi, mai precis în abaterea acestora
dc la scopul lor firesc. Căci nlimenlele i-au fost date omului cu un anume scop, iar
a le folosi în all fel es(e o perversiu-ne, o rea folosire a lor. „Mâncările s-au facui
pentru două pricini: peniru hrana şi pentni tămâduire." Prin urmare. cei ce se
împfirtăşesc de elc în afarăde aceste pricini se vor osândi ca unii ce s-au dedat
desfătărilof, folosind rău cele date de Dumnezeu spre trebuinţă". spune Sfântul
Maxim Mărturisito-rUl. Omul, deci, respectă scopul firesc al alimenlelor şi al
hrânirii atunci când o face din nevoie, pentru a întreţine şi păstra viaţa tnipului sSu,
pentru a păstra sau a-şi recăpăta sănătatea, şi se foloseşte rau de ele atunci când le
transforms într-un mijloc de desfiliare."
Gastrimarghia nu constă deci în dorinţa de hrană, firească, ci în dorirea plăcerii
dobândite prin mâncare. De aceea, abuzul - care constitute patima -nu înseamnă
nuniai a mflnca mai mult decAt îi esle de trebuinţa trupului. ci şi a câuta plăcerea
chiar in puţinul necesar.
Prin patima gas'rimarghiei. omul pâcătuieşte pentru ca\ dorind s;i se des-făteze
cu mâncarea, pune dorinţa de hrană şi plăcerea de a o avea înaintea doririi lui
Dumnezeu şi, predându-se acestei plăceri trupcşti, sc depărtează şi se lipseşte
desfătarea de cele duhovniceşti, care sunt cu totul mai înalte.
7
('mriin ascetic in 100 de ctjpete, 43.
" Ihidem, 44.
''Comenumiiliilov.XXX. 18.
:1
Cf.
1
Ate tui Avva Dorotei dtferile eputole. A, 3),
Cf. Sf. Isaac Sintl. Cuvlnle despre nevotnfâ, 7.
"* Capete despre drxtsoste. III. 86.
" Cf. Sf. Grigorie eel Mare. he. cil. Sf. loan Casian. AseuhmiUele nuinaxtirrsti, V. 7;
8; 14. Avva Dorotei, he. cil.
130
(lastrirmtrglua
Lăcomiacsle în fond idolatrie, căci lacomii şi-au făcut din „pântece dum-
nezeul lor", spune Apostolul Pavel (Fil. 3, 19). Urrnând învâţăturii acestuia,
Sfântul Grigorie Palama scrie că: „pentru robii stomacului pântecelc este
dumnezeu sensibil".1J într-adevăr, prin iăcomie omul aduce jertHi pâmecelui şi
gurii sale. în loc sâ aducâ jeitR curatâ tui Dumnezeu, El face din simţul gusrului si
din fnncţiile digestive centrul şi esenţa fiinţci sale, reducajidu-sc aproape numai la
ele; se îngrijeşte de hrană mai mull decât de orice altceva şi uneori chiar inimai de
ea se îngrijeşte, nesocotind ceea ce. cu adevărat ar Ixe-bui să-l intereseze şi să-1
preocupe cu totul; îi aduce ei un adeviîrai cult, dato-rai numai lui Dumnezeii, şi
spre ea îsi Indreaptă întreaga dorinţâ. eare ar tre-bm inâlţalâ numai spre
Dumnezeu, Pe de altâ parte, prin patima lăcomiei hra-na capătă o valoare în sine
şi slujeşte plflcerii tmpeşti, în loc sa fie privită ca dar al lui Dumnezeu şi prin ea
să I se aducă slavii Diiruitorului. lar prin aceasta, de axemenea, omul se abate de
la rostui ei flresc, acela de a da slavă şi mulţumilă lui Dumnezeu. Hristos însuşi ne
descoperîi aceasta şi ne dfi pil-dfi de purtare cuvenită, atunci când, dând hrană
mulţimilor care-L înconju-rau, îi multuirteşte Tatălui pentru ea (M. ] 5 . 36; Mc 8,
6: In 6. 11, 23). Iar Stuntul Apostol Pavel spune limpede câ Dumnezeu a facui
..bucalele... spre gustare cu mulţumîre" (1 Tim 4, 3), sfiUuind prin urmare ca. „ori
de mâncaţi, on de beţi„., toatc spre slava lui Dumnezeu sa" le faceţi" (1 Cor 10,
31). Mai alcs aceastâ menire esenţială a hranei: de a fi consumată în chip
euharistic, este pervertită prin lăcomie. Cîlci, cuprins de aceastâ patimă. în loc sft
se bu-cure de hranâ mulţiiinindu-l lui Dumne?,eu, care i-a dat-o, şi prin ea să se
bucure de Dumnezeu, omul voieşte să se desfete cu bucatcle, uiţand de
Dumnezeu; şi în loc de a se folosi de mâncare pentni a se înâlţa la El, face din ea
stavilă între el şi Dumnezeu.
Adiicând mulţumire lui Dumnezeu pentru mâncarea pe care Acest;» i-o da,
omul se sfinţeşle pe sine şi funcţiile trupcşli legate de actul hranirii, hrănin-du-se
astfel nu numai cu pâine, ci cu Insuşi Dumnezeu, mâncarea devenin-du-i un
îndoii izvor de viaţă. în acelaşi timp, el sfinţeşte alimentele pe care le primeşte (I
Tim 4, 5) şi, prin ele, intregul cosmos, pe care-1 uneşte astfel cu Dumnezeu, aşa
cum a şi voil El dintru inceput, când l-a lacut pe om. Dimpo-irivă, lăcomia îl
desparte de Dumnezeu pe om şi. în el, pe toate cele create. Tn loc ca hrana să i-L
descopere pe Dumnezeu (Sfântul Isaac Sirul vorbcşte de „eel ce a văzut în hrana
sa pe Domnul"'*). în loc de a se face un mediu transparent al energiilor Sale
necreate şi sfi slujeascS Slăvirii Sale şi îndumne-zeirii omului, ea devine, prin
greşeala omului, atât pentru el, cât şi penlru lume o stavilă în întălnirea cu
Dumnezeu. încetând de a mai fi izvor de viaţâ, pentru că nu mai este legată de
Izvorul Vieţii, prin pierderea sensului ei spiritual in reaua folosire pe care i-o dă
omul, ea devine pricinâ a morţii. In vreme ce el se amăgeşte crezând că este cea
care-1 line în viaţd.'6
" Cf. Sf. loiin Scăranil. Scant, XIV. 38. Sf. loiin Casiaiv CoHvorbiri dithuvnhvşti. V.
4. Calinic. Vinfo lui Ipafie, XXIV. 73. Sf. Isuac Sirul. Cuvinie drsprr nevohtfd. 85. Sf.
Nil Sorski. RrRitUt. V.
IK
Cf. Sf. Maxim Marturisiton.il. Rdspunsitri câlre Tahisie, Prolog. " Avva Doiolei.
Cuvmte despre nevomfrh XV. 161. Sf. loan Casian. Convorhiri tin-lnmtkeşli. VI. 11.
10
;
toe. at.
Cf. Fer. Teodoret 11I Cirului. Despre Providenfii, VI, PG 83. 656CD. Sf. Maxim
Maiturisitorul, Capets despre dntgoste. II, 59. " bmiţiilnri de suJJef Jblositmire.
XV. 161.
132
Gasirinuirghiii
Dar gasirimarghia estc boală şi nebunie mi numai peutru cele ce o privesc
direcl. ci şi peniru nenumăratele consecinţe patologice, care se produc pe multe
planuri.
In afara" de faptul ca face din om un rob al ei, ţinându-1 prins de dorinţa şi
plâcerea mâncării - acesla nemaiputandu-I, deci, sluji lui Dumnezeu şj de-
părtându-se de adevaratul centru al cxislenţ,ei sale -, gastrimarghia primej-duieşte
însăşi viaţa trupulup şi are în ceea ce priveşle sufletul muUe urmări nefasle.
Sfin|ii asceţi arată câ excesui de mâncare si de băutufă, oricare ar fi ele,
lipseţile minlea de târiV4 şj de vioiciune."s o ingreuiază,:1,' îi aduce întuneca-rc,':
loropealâ şi somn,2H care cuprind în aceeaşi mâsnră şi suflelu] în între-gime.
„TjllţRll îngreunal de mulţimea mâncărilor face mjiitea (vo\iţ) molâie (fciAoc)
(cuvănt care mai mseamnă şi: laş, Upsil de îndrazneală) şi leneşâ (£\|/aKli>nţ0<;)
(grcu de urnit, înceatâ)", spune Sfântul Diadoh al Foticeei.29 O asemenea stare a
sufletului îi îngreunează zbonil spre realităţile duhovniceşti, îl împiedica să ducă
aşa cum se cuvine lupta ascetică, duce la Irândăvie în rugaciune."1 naşte în el
negrija,11 într-un cuvânt îl slâbeşte pe orn cu totul. Sffmml Isaac Sirul spune că
„atunci jumîUate din puterea lui se face nepu-tincioasâ. încât se poaie spune că
(...) încă înainie de a inlra în lupta, se află înviiis fără să fie luplat. Şi fără nici o
osteneală a vrăjmaşilor săi, s-a supus voii impului sâu neputincios".32
Ca urmare a unei asemenea sritri, toate puterile sufletului sum folosile în chip
josnic, îndreprându-si dorinţele mai întâi spre cele trupeşti. Toate pali-mile, ne
spune Sfâmul Maxim - şi dintre ele mai ales aceasta, - „leaga min-tea de liicrurile
materiale şi o ţin la pamâm. stand cu loate deasupra ei, ase-nicm:a untii bolovan
foarle grcu, ea fiind prin f i r e mai tisoarâ şi mai sprintenă ca focul"." Sfantul
Grigorie de Nyssu, la rândul său, vorbeşte despre „omul a ciirui cugetare
îngroşalS il face să privească cele de jos", şî care „irâind numai penini pântece şi
cele care vin după pâiHece, este depfirtat cu totul de vieuiirea după Dumnezeu"."
în această siluaţie, mintea, înăbuşitâ de greutalea mâncarurilor, ori îşi pierde cu
tolul drcapta chibzuinţâ," ori aceasia este alterată şi împuţinată.
;" Cf. Sf. Vasile eel Mare. Regulite mati. 19; OmilU efespre post, II. :|
lilein. RegtiUle Mart, \9:Omitii desprt' post. I. 11dem. Qamii despre
post, I.
'" Cf. Avva Dorotei, hmifitfiiri desitjlet fotmifottre, XV, 161; 162-'*
Sf. Isaac Sirul. I'uvhit? ttespm nevoinfă, 26. ;* IbUleiti.
('mam ascetic in 100tie capere, 45. "'Cf. Evugrie, Cmvlni ihwpre ivgăchme, 50. Sf.
Isaac Sinil. ('uvintetlexpre iwvoitiţâ, 26. " Cf Sf. Isaac Sirul. Cuvinw drxpre woinţâ.
34.
;-' Ibidem, 69.
1
Capetedespredragosf*. III. 56.
4
DespreJeeiorie, IV. 5, Cf. Sf. Isaac Sinil. Cuvinwdesprertewjftifâ. 26.
Sf. loan Casian, Aynwniintele luihui.sfirt'sli. V, 6.
133
Descherea, mamj'estârile şi felul in cure se produc butile spirit uale
w
Apojtegme. seria alfabefic», Phnen, 134.
" IMC. til.
n
Sf. Isaac Sirul. Ctivinte despre newinfu, 26 şi 56.
" Cf. Ibidem, 43; 69.
M
Cf. Sf. loan Scărarul. Scam, XIV. 31.
41
Cuvinte despre nevomfâ, 26.
41
Ibidem, 69.
" Ibidem. M.
44
Despre feciorie, XXI. 2.
44
Cf. Avvji Aiiunona, fitvăţâturi dulumticesti, IV. 16. Sf. Isaac Sirul. Cuvinte despre
nt'vohifii, 26.
" Cf. Animoiiii. lor. tit.. 27. Sf. Maxim Mărtmisiloriil. liăspimsuri eătre Talasie. 65.
Cf ibidem, scolie. Sf. loan Scărarul, Scam, XIV. 38. Sf. Vasile eel N4are, Omtlii de-
spne pogt, I. Sf. loan Gură de Aur. Despre fgchrie, 71. Sf Grigorie eel Mure, Comtm-
tariu fa tov, XXI. Sf. Nil Sorski. Reguto. V.
'7 Cf. Avva Doroiei. Im-uftituri de sujlet folositotire, XV. 161. Calinic, Vitiţa lui (patie,
XXIV. 72
134
GastiinutrRhw
întâi născut este slujitorul curviei; al doilea după el este ce] a] învârtoşării inimii; al
ireiJeae somnul. Apoi din ei porneşte o mare de gAnduri: valuri de iniinăciuni, adânc de
necurăţii ncştiute şi negrăite. Fiiccte mele: lenea, vorba muliă. îndrăzneala, născocirea
râsului, glumele, împoirivirea în cuvânt, gru-mazul ţeapăn, neauzirea, nesimţirea, robia,
fala, cutezanţa. iubirea de podoa-be. cflrora le urmează nigăciunea întinată şi gilnduiile
împrăştiate. dar adese-ori şi nenorociri deznădăjduite şi neaşteptate, cărora le urmează
iarăşi deznă-dejdea. cea mai cumplită dintre toate".411 Tol el spune în altă parte4Si că
aceas-1.1 patimâ secătuieşte izvorul lacriinilor de pocainta. a căror importunţă o vom
vedea mai jos. Dar palima gastrimarghici aduce mai ales şi de îndată desfra-narea, cum
s-a putut deja vedea din textele cilate.*0
DesfVânarea
Cuvfintul nopvekx înseamnă. literal, proslituiie. Dai Sfinţii Parinţi niuiicsc cii ace&l
cuvânt toatc formele de palima lcgale de sexualilate.
Qogmatiat, IV. 24. Cf. II. 12; 20. ' thmtii ta lracert\ XVIJI, 3» Cf. Ifespre fi*ciori<\ 14,
Qăsiffl aeeeasi învftţăturS la: Sf. Irineu al Lyonului, DvmomtrafUt propoviutuirii
apostvtice* 14; 17. St\ Grigorie de Nyssa. Drspre facerea rmtntui. XVIL Sf, Chiril al
Icrusalimului. Catefteze* XIK 5. Sf. Alanasie eel Mare. Tâtcnire la Pxalnm! W, 7. Sf
Diadoh al Foticeei* Cuvân! ascetic in 100 ilr mpete, 56. Sf. loan Damaschin,
Dogmatic*** II 12; 20; IV. 24. SI Simeon Noul Tcolog. Cuteheze* XXV, 92-108, şi
alţii. Sfinţii Piirinţi «pun eâ daca oamenii ar fi rămas în starea de I \ început, Dumnezeu
ar fi făcul ca ei sa se înmulţeasca in chip asexual (a se vedea Sf Maxim Mflrrurisiiorul.
lntn>bâiit jwditmeriri ft rtisptmsuri* 3; AmbigUOi 4K PG 91, I309A). Dacjk, aiunci
cfind i-a creat. le-a dat organe sexuale, a faciil aceasla in vederea trebiiinţelor cmc aveau
s5 unneze cfldcrii lor In pScat, cadere pc care Dtininezeu o preşliii. lară cu ea sa fie in
vreun fel predelerminat;!; şi. de ase-iricnea, pentru ca fecioria să nu le fie impusâ de
fiiea lor. c\ sa He un rod al idegehi pcrsonalc. alcgere erne îi dâ cu udevfljw forţfl şi
valoare <a se vedea Sf loan GuriS de Aur. Desprefeciori&t 17; Omilii la Facere* XVIII,
4),
136
Dexfrti/uireci
' A sc vedea, cle excmplu: Sf, Crigorie de N'yssu, Desprefeciorle, VII Sf. Grigoric cle
IWianz. Cmântâri. XXXVII. 9. Sf. loan Gunl de Anr. Despre fedorie, 8; 9; 10; 25.
OttliUi deapre Oziii, III, 3. Omilii lit Pacete, XXI. 4. Omilii despre. OHsStorie, I, 2. Si-
IICMIIII «Ifn Gangra (sec. IV), în Canonul 4. condniună „defaimaren lcgăturii ilinlre soţr".
1
Copete despre ttmgoste, III. 4. Cf. II. 17.
* ('nvinie despre fievdnţâ, XXVII.
'Cf. Sf. Mnxirn Marturisitorul. Capete despre tlwgoxte. II, 17.
"Cf Clement Alcxantlrinal. Pedtigogul, II, X, 83. I; 92. 2; Stromale, II. 143. 3; 144:
III. 72, I, Viisile al Ancirei. Despre feciorie. 38. Avva Dorofei, Mvâfftturi de suflet
fohsiltnire, XV, |62. Sf. Ioun Gura de Aur. (hnilii In iiioiei, XVII. I; Omilii despre
ithiilotie, I, 3; Despre feviorie. |0. Sf, Isiiac Sinil. Ctmnteitfspre nevoiiiftî. 27.
137
Drscrierea. trutnifpstarile şi fetut in care « pmduc bottle spiritual*
nu e bine, ca bine. Aşadar. unul ca acesta face rea întrebuinţare (abuzează) de femeie
împreunându-se cu ea".0 Această menîre, chiar firească cum este, nu este nici singura,10
nici cea mai important^." Penmi speţa umana, procre-area poate apărea mai curând ca un
rezultat firesc al unirii sexuale, decâl ca scopul ei.': Unirea sexuală esre in primul rând
unul dintre modurile de unire ale bfirbatului cu femeia. una dintre manifestarile iubirii
ce şi-o poartă unu] altuia, ea exprim<i aceastâ iubire pe un anumit plan al fiinţei lor. eel
trupesc," Cea dintâi tinta" a unirii sexuale este iubirea şi mullele binefaceri de ordin
Spiritual pe care omul le poate dobsuidi prin ea. în sânul cSsătoriei binecuvân-tatc şi in
legătura' cu alte moduri de unire conjugală.1'1 Trebuie totuşi să preci-t$m că iubirea
conjugal^. în viziunea creştină, este privitâ ca unire a douii persoane - adică a două fiinţe
privile în întregul lor, pe de o parte, şi în nalu-ra lor spiritual, pe de alta -, în Hristos, in
vederea ajungerii în împărăţia ce-rurilor, unire pecetluită în ceea ce prîveşte natura şi
menirea ei de harul Du-luilui Sfânt, dat prin taina cununiei. Această concepţie
subordonează unirea sexuală, ca şi toate celclalte moduri de unire dintre soţi,
dimensiunii spirit ruale pe care o au fiinţa şi iubirea lor.'* Trcbuie. de aceea, ca unirea
sexualft s;1 fie prccedată in chip fiinţial de unirea spirituala, cea care îi conferă sens şi
valoare, numai aşa respectându-se finalitatea ei, şi cea a naturii fiinţelor pe care le pune
în legătură."'
Atunci când unirea sexuală se produce in afara contextului ei spiritual şi se practical
numai penlru desfătarea simţurilor, inevitabil, ea îl mutilează pe om, pervertind profund
ordinea fireasca a raportului lui cu Dumnezeu, cu sine tnsusi şi cu aproapele.
cure i-o produce această patimă, omul se Hpseşte astfel de desfatarca spiritu-;il;l
cu bunurile cereşti. Desfrânarea. ca toate celelalle patimi, opereaza, după cum se
vede, o răsiurnare a valorilor la eel mai înalt nivel: ea duce la siluarea lui
Dumnezeu într-un plan secund, la uitarea şi hi negarea Lui. punând în locul S;1u
pliicerea simţurilor. tn general, ea face ca în existenţa celui pătimas irupul sa
treacă înaintea duhului: „Pofta (desfrânala) face mai iubite decât Cauza şi Fiinţa
cea unică şi singură de dorit (...) cele de după ea, şi de aceea socoteşte mai de
cinste trupul decât duhul. De asemenea, face mai atrăgătoa-re posesiunea celor
văzute decâl slava şi strălucirea celor duhovniceşti".17
Folosită firesc, sfinţită prin laina cununieî, iniegrară şi transfigurată în mod
spiritual de iubirea dinlre soţi trăitâ* in Dumnezeu, sexualitatea, ca toate celelalle
moduri de unire a lor, devine transparent;! faţă de Dumnezeu şi rea-lizează la
nivelul ei şi în chip analogic"1 o unire asemânătoare celei care exis-tă între
Hristos şi Biserică (cf. Efes. 5, 20-32), căpălând un sens mislic (cf. Efes. 5, 32). în
patima desfrânării, dimpotrivă, ea devine pcntm om un obstacol pe calea întâlniriî
cu Dumnezeu. Ea înceteazâ de a mai fi expresia pe plan trupesc a iubirii ancorate
în sfînţenia Duhului şi deci, într-un anume fel, ea încetează de a mai fi. iocmai
prin lipsa ei de spiritualizare, un act spiritual, devenind un act pur carnal, margin
it la trup, opac la orice transcendent;!. Plăcerea privită ca scop în sine devine
pcnlru om un absolut, care-L exclude pe Dumnezeu şi-l ia locul. Prin desfrânare,
omul îşi face din vo-lupiatc un idol.
2) Atunci omul nu mai vede centrul fiinţei sale in chipul lui Dumnezeu pe
care-l poartă în sine, ci în funcţiile sexuale. într-un anume fel, el se reduce la
acestea, tot aşa cum eel care este stăpânit de patima lăcomiei se reduce, cum am
vâzut. la funcţiile sale gustative şi digestive. Astfel omul se descentrează şi
vieţuieşte înstrăinat de sine. Nefiind, aşa cum se cuvine, supusă iubirii spi-rituale,
funciia sexualiî ajunge să ocupe in om un loc nespus de mare, poate chiar
exclusiv, şi înlocuieşte iubirea cu pofta animalică şi instinctivă.
Astfel, cum arată Vasile al Ancirei, sufletul ajunge să fie târât de poftele
trupului: „Trupurile, căutând plăcerea care le este pe plac, atrag la aceasta şi
sufletele care sunt în ele, punându-tc in slujba patimii care le mişca, şi aşa ailing
să se inhămeze sufletele la carul patimilor trupesti".1''
Ordinea facultăţilor omului este aslfel tulburatfi, şi în funţa sa se instau-reazâ
un profund dczechilibru, provocat de faptul eft mintea, voinţa şi afecti-vitatea
încetează de a mai sta în slujba spiritului şi, nemaifiind modelate şi
17
Tâlvuire In Total nosim. PG 90. 888C
1
Analogia inlre unirea bîîrbaiului cu femeia şi unirea de n at m a" spiriruala a fost din
plin folosilii în Sfanta Scripinra. ca şi in scrierile patrislice. Ea n inspirar Cântarca
(YiiKiirilor. pentni a nu da dccăi accsl cxcmplu bine cunoscul " Desprejkâorie,
38.
139
Descrierea, nmnifi'Stiiiile şifelul in care « prwit/c bolile Spiritual*
ordonate de el, sunt puse în slujba poftei sexuale. mânatâ de cautarea plăce-rii.
Omul, stăpânit de instinct, ajunge asemenea animalelor.20
Prin desfrânare, multe dintre funcţiile trupului sunt abătiite de la ţelul lor
firesc, ajungând unelte ale plăcerii sexuale. Simţul vazului. care are un rol
fundamental în săvârşirea acestei patimi, ne ofertf, din acest punct de vedere, un
exemplu deosebit de instructive Sfântul loan Casian arat3 foarte bine fe-lul m
care, in acest caz, caracterul patologic decurge din folosirea contra na-turii, prin
pervertirea facultăţii perceptive: „Bolnavă de rana facută de sfigea-1a poftei
designate este inima, care priveşte pentru a se învfipăia de dorinţă. Darul vazului,
dămit cu rost de Ziditor, ea îl întoarce din cauza viciului spre licăloase slujiri".
Putem spune că, prin desfrânarc, întreg trupul este abfilut cle la rostul lui
firesc. Trupul omului, să amintim acest lucru, este chemat, ca şi sufletul şi
împreună cu acesta, la unirea cu Dumnezeu prin virtute, la sfiiiţire, îndum-nezeire
şi slavă şi are rostul de a face vădilă încă din aceasta lume slava lui Dumnezeu şi
arvuna împărăţiei prin prezenţa transfiguratoare a Duhului ?n el. „Nu ştiţi că trupul
vostru este templu al Duhului Sfant. Care este in voi, pe Care îl aveţi de la
Dumnezeu (...) Slăviţi, dar, pe Dumnezeu in trupul vostru" (I Cor. 6, 19-20),
Potrivit învfiţăturn Apostolului, este limpede că trupul arc ca menire firească şi
normals sa fie afierosit lui Dumnezeu şi să-L slă-vcască pe Acesta şi să fie
pnevmatofor, tol aşa cum este şi sufletul cu care este unit. Spiinând, pe de altâ
parte, că „trupul nu este pentru desfrânare" (1 Cor. 6, 13), Sfântul Apostol Pavel
araia" vădit că, dedându-se acestei patimi. omul se foloseşte de inip într-un chip
nefiresc. Reducând trupul la un simplu instrument de pi ace re scxuală, omul
neagS dimensiunea spiritual^ a acestui trup şi desiinaţia sa transcendent,
dispreţuieşte chipul lui Dumnezeu după care este el însuşi fiictit şi „uitS de firea
omenească". Profanează ceea ce este prin fire sacru şi dciform, „piingăresc
templu! lui Dumnezeu",34 fac din lemplul Duhului Sfânt şi din salasul rugăciunii
cuib de lAlhari şi-l fac desfrânai (cf. 1 Cor, 6, 15)M pe eel care, împreunS cu
sufletul, este chemar la nuntire cu Hristos fa Biscricâ şi în căsHtorie, care este
icoanu* a aceleia.*'1 Omul desfrânat dispreţuieşte voia lui Dumnezeu in ceea ce
priveşte folosirea inipului (cf. I Tes. 4, 3-7); el pficătuieşte astfel impotriva
propriului trup(cf. 1 Cor. 6, 18) şi-L „defaimează pe Dumnezeu" însuşi (1 Tes. 4,
&).
141»
Desfrâruirea
lubirea este deschidere spre celălalt şi dăruire Hberâ de sine. Persoanele unite
prin iubire se dăruiesc una celeilalte şi se primesc, in schimb, una pe cealalta. In
această comuniune, fiecare dintre elc îşi îmbogăţeşte şi îşi împli-neşte întreaga
fiinţă", în toate laturile ei şi în toate aspiraţiile ei; iubirea care. aşii cum se cuvine,
este înflacărată de har şi ţinteşte sa dobândeasca împăra-lia. sporînd în
spiritusilizare, îl înalţS pe om In infinitul dumnezeiesc.
Cu totul dimpotrivă, desfrânarea este o atitudine filaiilica. vădind o iubire
egoistă de sine. Ea îl mărgineşie la sinele egoisl pe cel posedal de ea şi îl în-chide
cu totul faţă de ceilalţi, împiedicând orice forma de comunicare şi schimbul de
bogaţie fiinţială, pcntni câ, stăpânit de ea, pătimaşul nu-şi urmă-reşte decât propria
sa plăcere, nu dăruieşte nimic celuilalt. iar de la acela asteaptS sa primească numai
ce-i cere dorinţa sa patimaş.l lar ce dobândeşte esce privit ca împlinirea propriei
sale dorinţe, iar nu ca dar al cekiilall; păti-masul şi-l însuşeşte pe celalalt, care nu
este pentru el decâi un simplu obiect al patimii sale, Desfrânarea îl intemmţeaza
astfel pe om în propriul eu. sau. mai precis şi mai restrictiv vorbind, în lumea
margînita şi închis;*i a scxualită-lii sale rrupeşti, a instinctelor şi a fantasmelor,
izolându-l cu tolul de univer-surile infinite ale iubirii şi spirttului.
lîiţii carnale, fiinţele omeneşti pot fi, practic. schimbate unelc cu aliele, ca simple
obiectc.
Ca urmare a desfrânării. omul îl vede pe aproapelc situ aJtfel decât este, şi nu
aşa cum este. Altfel spus, el dobândeşte o viziune delirantă a celor spre care-l
mânâ patima sa. Şi aşa, toate raporturile sale cu aceste fiinţe sunt cu totul
pervertite.
nizal de aceste ispite, sufletu! este uşor înrobit de pacat; (...) având mereu In faţa
ochilor. în inimă şi in minte numai tin singur lucru (,..)- Ş' după cum orbii care,
stand in plină luniină. la amiază, nu văd nici o rază de soare, pen-tru cS ochii lor
sunt cu totul închişi, toi aşa nenorociţii cazuţi pradă acestei boli îşi închid urechile
la nenumăratele şi folositoarele învăţături pe care li le dau cei apropiaţi".4" Acclasi
Sfânt Parinte, in alt loc, numeşte placerea după care alearga desfrânatul „rnaica
nebuniei".4'
Din învăţaturile pe care le dau Sfinţii Părinţi cu privire la desfrănare reies, aşa
cum se poate remarca din citatele dc mai sus, trei efecte patologice mai
imporlante ale acestei patimi:
1) O tulburare şi un zbucium al sufletului, care însoţesc această patimă de la
ziunislirea dorinţei până la împlintrea eî.
2) 0 nelinişte care însoţeşte dintru început patima. în căutarca obiectului
dorinţei şi în elaborarea inijloacelor care să-i permitâ sa ajungă la e| (cu tot ceea ce
implica aceasta, mai ales nesignranţă, aşteptare plină de înfrigurare s.ui teamă de a
nu izbuti).*0 Apoi, de asemenea, o nelinişte care urmează îm-plinirii dorinţei.*1
Căci, aproape de îndată, plăcereu după care alergase se evaporă. I5s;"mdu-i
omului în suflet un gust cu atât mai amar cu cat. privind-o ca pe ceva absolut,
aştepta de la ea o satisfacţie deplină. totală. netrccătoare. Atunci. pătimaşul
încearcă un sentiment de frustrare, însoţit de teamă. îar uneori chiar de o adevărată
spaimă. Şi. stăpânit de patima, crede câ un leac al suferinţei sale ar ft sa regăsească
plăcerea pierdută. lată cum, abia împlinită, dorinţa renaşte şi, o data cu ea,
rmilţimea de nelinişti. lar neliniştea este cu atâi mai niare cu cât împlinirea patimii
hrăneşte şi înteţeşte dorinţa. şi sporeş-le înscmnatîUea acordată plăcerii: astfel.
piedîcile ivite pe calea câutârii plă-cerii. ori de elite ori o cere patima. apar cu atăt
mai dureroase, iar dezamagi-rea pe care o resimte omul din pricina nepotrivirii
dintre ceea ce aştepta de la plâcere şi ceea ce-i dă ea în reaiitate, tot mai mare.
3) O întuiiecare a minţiî, a conştiinţei" şi o pierdere a puterii de jiiclecnta.'ld
In afara acestor trci efecte principale, aceasta patimă are drept urmare
toropeala minţiiss şi învârtoşarea inimii.*' Ea tiranizează*' sufletu) omului
mai mult decât celelalte patimi, din pricina forţei ei cumplite. ,Din mullele patimi care
razboiesc gândurile oamenilor. nici o altă paiimă nu are asupra noastră o putcre
deopolriva cu boala plăcerii trupeşti", scric Sfântiil Grigorie de Nyssfl. 8 Din această
cauza, dar şi din pricina uimitoarei repeziciuni a lucrării demonice care o inspiră,™ ca
este „greu dc înfrănt şi de tnfrunta!".60
Ca loate celelalle patimi, ea nimiceşte virtuţile''1 si. legat de aceasta, ză-misleşie în
suflet tot felul de atitudini viciqase şi mai ales lipsa temerii de Dumnezcu,63 scârba de
rugăciune,63 iubirea de sine,64 nesimţirea,65 alipirea de lume,"6 deznădejdea.67
Să notăm, în încheiere, că patimadesfrânării este zămislită, hrănita şi spo-rită mai
ales prin trei feluri de comportament pătimaş: mAndria''" şi slava deşartâ;"^ osândirea
aproapelui;™ salurarea pânteceUii71 şi somnul fâiă musurâ,7'
tt
Viafa Uii Moise, II. 301 (PSB. p. 106).
'" Cf. Evagrie: ..dep&ţind aproape nipiditatea minţii noasrre", Tralaiul praaic, 51; Cu-
vant thutprf rugdciuttt. 90.
w
Ibidem,
u
Cf. Sf. Grigorie eel Mare. Ctmmituriu h low XXI. 12.
Sf. lo;m ScăranU. Scam, XV, 22. '"
Ibidem.
,A
Sf. Grigorie eel Mare, foe. cit, a Sf.
loan Scărnml. Scam, XV. 22. '*' Sf.
Grigorie eel Mare. he. ail. n? Ibidem.
"'Cf. Apofiegme, N 592/24. Chiiil de Schilo|iolis. Viafa Sftmtului Sava, XLIX (139). SI
loan Seiliarul, Scam. XV. 53. Sf. loan Casian, Aşezâmintelc mâaâstîttţti, VI. I. 18, St".
Isiuic Sirul. Cuvuitr despre. ncvoinfâ, 34. "Cf. Sf. loan Scararul. Scant, XV. 79.
Apofiegme, he. cit.
'' Cf. Sf. loan Scararul. Scam, XV. 52. Apofiegme, he. cit. Sf. Vursumifie şi loan.
Scrisori duhovniceşti, 240.
Referinţele au fost dare la capitolul precedent. n
Amifiegrtw. N 592/24.
145
5 Argliirolllia şi pleoncxia
Dar această rea folosire nu se dcfineşte doar in raporl cu burnt rile maic-riale.
Fundamental, ea se raportează la Dumnezeu şi priveşte, de aseinenea, rejatule
omului cu semen» sâi şi chiar cu sine însuşi.
In timp ce, la început, omul îşi îndrepta întreaga sa dorinţă spre Dumnezeu şi
dorea păstrarea bogaţiilor spirituale primite de la El, ca şi dobandirea allora noi.
urmând astl'el menirea firească a puterii sale poftitoare, in palimile despre care
vorbim el îşi abate dorinţa de la rostul ei normal. îndreptând-o numai spre ccle
materiale, folosindu-se de ele contra tlrii, doar pentru a le aduna şi păstra.
întemeindu-se pe una şi aceeasi putere poftitoare a sufletu-lui. iubirea de
Dumnezeu şi de bunurile spirituale, pe de o parte. şi iubirea de bani şi de avere,
pe de alta, se exclud reciproc şi sum cu totul incompatibile, dupil cum spune lisus
însuşi: „Ninicni nu poate să slujească la doi domni, caci sau pe unul îl va urî, şi pe
celâlalt il va iubi. sau de until se va lipi si pe celâlalt il vadispreţui; nu puteţi să
slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona" (Mt 6, 24; Lc 16, 13). Cu câl iubeşte omul
mai mult banii şi se araU'i mai nesăţios de bogăpi, cu atfit se depărtează de
Dumnezeu, căci iubirea de bani „biruieşte toate cejelalte pofte. izgonind din sullet
orice altâ dorinţâ", cum spuntf Sl'ân-tul loan Gurâ de Aur." Sfâtuul Nichita
Stithatul scrie cu privire la aceasta; „iubirea cea rea de arginţi... face pe fiii
oamenilor să preţuiască mai mult dragostea aurului decat dragostea lui Hristos şi
înfaţişeaza pe Făcâtorul ma-teriei mai mic decat materia şi îi înduplccă să
slujească mai mull materiei decât lui Dumnezeu".'' ,.De iubeşti să fii prietenul lui
Hristos, să urăsti aunil si impatimirea lacomă de el, ca pe una ce întoarce cugctul
spre el si-l i'ăpeşte de la preadulcea iubire a lui lisus".10
De aceea, în viaţa celui zgarcit, ca şi a celui lacom de bogăţie, baniî şi ce-
lelalte forme de avuţie iau locul lui Dumnezeu, devenind pentni el adevăraţi idoli.
„Lacomia (de bani) este închinare la idoli", „lacomul de avere este în-chinâtor la
idoli", spune Apostolul Pavel (Col. 3, X Efes. 5, 5).I: Sigur că eel ca/ut pradd
acestor patimi nu-şi da seama cfl se poartă ca un idolatni; şi dacă, din punct de
vedere formal şi privii din afnrâ, el nu-şi adorâ* bogăţiile aşa cum lac cei care se
închinâ idolilor în cadnil iinui cull dedicat lor, in fond, el se poartâ la fel ca
acestia:12 adicâ le acordă averilor o valoare sacra, li se de-dica* întm totul, le
respectă şi lc venerează şi. chiar daca nu le aduce jertfe ca aceia, îşi risipeşte
pentru ele întreaga energie, toate forţele şi tot timpul; într-un ciivâiii, le sacrificS
sufletul sau."
• Cf. Sf. Ambiozie ul Milanuliti. ihvpn> Natxtt, 2; 56. Sf. Grigorie de Nyssa. Desprr fe
ciorir. IV. 1. Sf. Vasilc cel Marc. Omilîi hu/wfmti bogăţwi, VI, 7; Omilii împolmri bo-
gofifor, VII. 5, Sf. Grigoric ccl Mure. Canmnariu la lov, XV, 19. Sf loan Guru dc Aur.
main- faPsahnnN. 2. Sf. Simeon Noul Teolog, (alebeze. IX, 101-102; 206-213. :c Sf
Grigorie tie Nyssa. Despre feciorie. IV, 3.
-' Ibidem, I. A 5e veden. dc asemenea. Sf. loan Guru de Aur. Omilii la I Corintent,
XXIX, 8.
■- omilii la Lazăr. I. Cf. Omilii l„ I ('orintetit, X. 4. a Omilii impoiriva
bagafilof. VII. 5. (hnilii impoiriva bogafiei, VI. 5. '" Sf Grigorie de
Nazianz, Oirâniâri, XIV.
( I Sf. loan GtinS de Aur. Tâlemiv lit I'satw/d 4. 2. Sf. Ambrozie al Miluniilui. Desprf
Nulwl. 2. Sf. Grigorie dc Nazianz. lo<:. cil. Sf. Simeon Noul Tcolog, Cateheze. IX. 92. '' Cf.
Sf. Grigorie de Nazianz. lor. at. :: Ibidem
Ibidem. "' St* Simeon Noiil Teolog. Cateheze,
IX. 95-97.
" Omilii fmpotriW bogafihr, VII. 3. Cf. Sf. Grigoric de Nazianz. Om'mldri. XXVI .11. 1Cf.
Sf. loan Gun! de Aur. (hnilii la /''twere, XXXV, 5. Penrru aceastu. Sfinn'i Părinţi nu
ostenesc sil-i îndemnc pe cei bogaţi să-si înipaită averile. Vezi. de exemplu. Sf. Grigorie de
Nazianz. Cawim/iii, XTV. 26. Sf. Grigorie de Nyssa, Despre iitbirea tie santci, I, 7. Sf.
Vasilecel Mare, (hnilii impoiiiva bogafihr, VII. 3. Mai'cu Asceinl. Dexjjre pwiiinfti, V. '"
Sf, Vasile cel Mare. Kegulile mid, 48.
"Ibidem. A se vedca. de asemenea, Sf. Marcu Ascelnl. Desprepociiinţti. V. Sf. Nichi-la
Stilriaiul. Celt 300 de eapete, 1.14.
149
Deacrierea, manifeslthile şifelul în care se proihu holile spirititale
u
S£ Viisile cel Mare. Regtihl? 'iiia. 48. Sf. Nichita Scithutul. (Vie MX) d&copgfe, I. 14.
1
rralatul practto. 18. " Despra Nabot, 2, * tâlcuire la Psalmut4, 2,
v
" Omilii la Fltipeni, XIV. 2. Cf. Omilii la EvreL I. 4.
m
Cf. Sf. Nichili, Slithalal. EpistoU: IV. 6.
40
Vczi mai jos.
41
Sf. loan Ourn dc Am. Omilii la Maîei, LXXXIII. 2.
-1
Cf. Sf. Nichilit Siithatul, Epistole, IV. 6.
4)
Cf. Sf. loan Sciuunil, Scam, XVI. 22.
44
Omilii lo Mat.i. LXXXIII. 3.
" IJJC. CÎI.
" C£ Sf. Vasile «I Mare, Omilii hnpatriva bogaţihr, VII. 7. Sf. Uihie Sinaitul,
Capete ilcspre ireivie. 59.
41
Oesprefccioiic, IV. 5.
45
Sf. loan Ciisiiin. Convorbiii tltilwvniccfli, V. 16.
** Cf. Sf. loan Guru dc Aui. Omilii la I Cvrimeni, IX. 4: Omilii la Maiei, XXV1I1. 5.
Omilii la loan. LXV. 3: Cttvtiniarea: Nimeiti mi poute vtHctma...
150
Arghirqfilia si pleonexia
Cei înrobiţi cu totul de ea „ajung să-şi schimbe firea, pierzându-şi chipu] cie otti şi
devenind adevSraţi monştri", spune Sfântul Grigorie de Nyssa.ţ0
Deaceea Sfinţii Părinţi spun că arghirofilia şi pleonexia sunt cu adevărat boli ale
sufletului/1
Ei insistă asupra faptului că fiecaxe dintre ele, dintru început cu totul rea, ajunge
înspăimântătoare când sporeşte şi se înrîidăcinează în om, nemaipu-land fi vindecată.
„Dacil n-o tăiem de la început, patima aceasta ne va aduce boală dc nevindecat", spune
Sfântul loan Gurâ de Aur." Tot asa, şi Sfântul loan Casian: „Dacă, neluată în seamă la
început. a şi pătruns în inim;V, ea ..dcvine mai primejdioasă decăt toate şi mai greu de
alungat'V1 Sfântul Nil Sorski arata şi el că ..dacâ accastă boală prinde radacini în suflet.
ajungc mai rea ca toate".S4
De asemenea, Sfinţii Pârinţi nu sc sfiesc sâ spună câ aceste patimi sunt adevărate
forme de nebunie."
Patogenia arghirofiliei şi a pleonexiei este data de faptul cil ele sunt patimi dc
nes&urai. Sfinţii Pfirinţi arată că e!e sporesc necontenit şi că nu cunosc sa-ţul, ncfiind
niciodală potolite. Dorinţa care stă la baza lor este nezâgăzuitâ şi, pe mâsură cc este
salisfâcută, sporeşte tot mai mult/'' Pentru Sfântul loan Gură de Aur, arghirofilia şi
pleonexia sum un soi de bulimic a sufletului: ..Nu este. scrie el, boalâ mai crudă decât
foaniea nestăpânită a pâritecelui; oricâl ar mânca omul, nimie nu o satură. Mutaţi acum
această boală trupeas-câ lu suflet. Poate fl, oare, ceva mai cumplit decât aceasta ? O
asemenea foa-me nepotolilit a sufletului este zgârcenia; cu cat se îmbuibă mai mult, cu
atflt
Despiv iubirea de sdmci. 2." '■ Cf. Sf. Io;in Gurfi de Aur. OmiUi la Matei. IX. 6; Lll.
6. Cuviml la inidarea ltd tudK Omilii la I Corimeni. XI. 4; Cuvi'inlarea: Nimeni tut
pimte vătâma... („aceastâ boală cumplitil... care nu are nici un lcac şi pune stăpîinire pc
toate inimile")'. Omilii la toall* LXV. 3; Omilii la I Corinleni. XXIll, 5; 6. Sf. Vasile
eel Mare. Eplslole. CLXXXVIH. 14; Omilii impoiriva bogăfieî, VI. 2. Sf. loan Casiiin,
Ayezămintele mâhâstfreşti, VII. 2, 14; Convorbiri duliirvniresti. IX. 5. Sf. loan
Scamrul. Scam, XVI. I. Sf. Nichifa Stithatul. Cele SOOde capefe, II. 55, Sf. Nil Sorski,
ReguJa, V. H Omilii la I Corinleni. XI. 4. B Aseiâminiele m/indxtiresli. VII. 2. *"
Reguta. V.
s
Cf. Sf. loan Guril de Aur. Către Staglurie Ascelul. U, 3; Omilii la I Corinleni, XXIll.
5: Omilii la Maid* Lll, 6; LXXXI. 3-4; Cwântarta: Nimeni nu penile vâlâma...; Omilii
la I Corinleni. XXIll. 5. Sf. Simeon Noul Teolog. Calebeze. IX. 227. Per. Teodorei ul
Cirului. Despre Providenţd, VI. PG 83. 656CD. Sf. Andrei Crheanul. Cwwmtl eel mare
de ptnuinjti. St. Vasile eel Mare, Omilii impoiriva bngafihr, VII. 3; Omilii la Psalmtd
14, II. 3.
" Of, Sf. Grigorie eel Mare. Comenuiriu la lov, XV. 9. Sf. loan Giuă de Aur. Omilii fa
Facere, XXII. Sf. Vasile eel Mare. Omilii mi/iotriva bogdfiei. VI, 5; Omilii impoiriva
bugitfi/or, VII. 5. Sf. Ambrozie al Milonului, Despre Nabot. 50; 4.
151
Desrrit'rea. numift-suirile şi feint in care M priului bolile Spiritual*
îi creşte pofta, Şi pofteşte totdeauna mai mult decât ceea ce are"/' Nesaţul îi alinge
şi pe cei bogaţi, şi pe cei săraci.SK Supuşi acestei patimi, cei săraci îi pizmuiesc pe
cei bogaţ.i, iar cei bogaţi, pe cei care au mai muii decât ci, căci, aşa cum spune
Sfâiitul Ambrozie, există câte unul care, „având de toaie din belşug se socoleşte
sărac'*."
Acest nesaţ vădeşte caracterul tiranic al arghirofiliei şi al pleonexiei care-l fac
pe om rob al bunurilor pe care le posetlâ,""' îl tin legat de bogăţiile pe care le are
sau la care râvneşte. îl mână să caule fară încetare alte şi alte noi avuţii; in slujba
acestor lucruri şi acestor ţeluri ajunge să-şi puna omul toate facul-tăţile sale
sufleteşii,*'1 patimile acestea dându-1 în srăpSnirea diavolului mai mult decât
oricare alta.fi: Arghirofilia şi pleonexia îl lipsesc pe om de liber-tate, literalmente
aliemuidu-l.
Pofta nesaţioasă de a avea cât mai mult şi de a păstra cele avute naşte în suflet.
din motivde îtisirate mai sus, o frămăntare coniinuă, tulburare şi ne-orânduiala"
neîncetate, Sufletul celui iubitor de avutie. spune Sfântul loan Gurâ de Aur. nu are
„nicicănd linişte. nicicând siguranţă (...); nici ziua, nici noaptea nu le aduce vreo
uşurare (..,), fiind totdeauna harţuiţi din toate pârţile"."
Arghirofilia şi pleonexia zămislesc de la început in suflet o stare de tea-ma, de
nelinişte. Găsim la Sfantul Grigorie eel Mare descrisâ siarea de suflet a zgarcitului
şi a celui lacom de avere: „După ce şi-a strâns prin zgârcenie avuţie mare, îşi simte
sufletul apîisat, şi chiar mulţimea ei îl umple de neli-nişte, căci acum singura lui
grijă este cum să păstreze toată această bogăţie. Mai întâi sut'eră şi se framilnta din
pricina poftei lui nemasurate, care-| face să se întrebe cum va putea dobândi ceea
ce pofteşte. (...) Apoi, odata îm-pliniie dorinţcle, se iveşte o aliâ suferinţă: îl
chinuie grija de a păstra tot ceea ce a dobăndit cu atâta chin.'"1 Şi copleşit de tot
felul de dureri, el este pedepsit chiar aici, pe pământ, pentru lăcomia sa nemăsurată
şi pentru dorinţa de a pâstra pentru sine tot ce are"."" Sfântul loan Gurâ de Aur îi
descrie în acelasi fel pe cei supuşi acestei patimi: ,,Cel lacom nu are nici o clips de
liniştc şi sufletul lui nu cunoaşte odihna. Măsurând pe cele ce are cu dorinţa de a
avea pe cele pe care nu le are încâ, le socoate pe cele dintâi ca pe o nimica f'aţă de
" Cf. Sf. Vusilc eel Mure. Omilii tmpotriVa btyâfiei, VII. I. "
Ibidem, VI, 1
' Cf. Omilii la l ('oriiieni. VII, 2. A se vedeii. dc iisemenea, Sf, Isanc Sirol, Cuvintr
deSp/V itevotnfri. 8.
- Ci SI loan Giuă de Aur. Omilii ta Malei. LIII. 4. Omilit ta loan, XL. 4; LXIX. I:
Omilii la I ('aiiiiti'ni, XXIII, 5. lonn Mosliu, IJrada du/wvfttceascâ tUmanaiiuf, 152.
Evagrie. Despn- drasebireu paiimihr ,« n gâiulnriloi; 1, PG 79. 1200. Sf. loan Casian.
\şi'Z<imînh>ltr piiinâslireyti. VII. 2; 11. Sf. Grigorie eel Mare. Cotnenitirin In low XV.
19. Sf. Talasie. Capete daptv dmg&tte.,., I. 34. Sf. loiui Damaschin. Cavâat minimal
\i de suflet foiositor. Sf. Nil Sor.ski. Regttta, V. *Geie300itecap€t*t%55.
156
Aighirufilia şi pUumesia
lăm că mai nasie mânia'" şi felurite forme de violenţă,'7 dar şi lenea,'" man-dria,'1'' slava
deşartă,100 şi cele care vin împreună cu aceslea donă din urmă: rndrazneala,"11 înălţarea
de sine,102 disprcţuirea aproapelui,10' nesupunerea,10 obrăznicia, aroganţa.105
In ineheiere. să arfltăm ce amime favorizează dez-voltarea arghirofîliei $i a
pleonexiei. Sfânlul Maxim învaţă că „trei sum pricinilc dragostei de bani: iu-birea de
plăcere, slava deşartă şi necredinţa. Cea mai rea dintre acestea este necredinţa".106 lar
Sfântul loan Gură de Aur spune: „A voi să ai mai multe bunuri pămănleşti decâl allul
este semn de răcire a iubirii; lăcomia n-are alia prîcină decât măndria, ura şi
dispreţuirea semenilor".107
* Cf. Sf. loan Casinn. Cimvoilnri dukovtticeţtt, V. 10 Sf. Grigorie de Nyssn. Qespre
feciorie, IV. 5. lsihie Sinaitul. Capeie despre trez\'ie* 59. Sf. Nichita Stilhiitul, Despre
xuflet, % Sf. loan Scfuarul. Scatto, XVI. 21.
■ Cf. Sf Grigorie eel Mure. Cometiumu la low XXXI. 45. Isihie Sinairul. Capttc
despre irezvie, 59.
n
Sf. loan Gură de Aur. Tâtcuire la Psalmul 9, I; I I . Omitii la I Corinteru. XXIII, 5. w
Cf. SI". \oiwGw5de Aw, Tâlaihv la Psatmut 9. I; I I ; Omitii to Isaia. III. 7 "" Idem,
micuire la Psalmtd 9. 11. '" Sf, loiin Casiiui. Aşezămintelr mihiasiiivsfi, VII, 8.
Cf. Sf. loan Gură de Aur. Omitii la Facere. XXXVII. S. ""
Ibidem.
1
Sf. loan Casiun, tor rit, ' Ibidem. Sf. loan Gura* de Aur.
Omitii la / Corintcm, IX, 4.
' Capetedespre dmgoste, III. 17.
^<>»<iiiilafrf?.snu,XV\iL3.
157
6
Tristeţea
1
Cf. Apoftegrne, N 561. Sf. Aianasic eel Marc. Tftttai ăespre ţtţtruparea Cuvântutui,
I St loan Gunl de Aur. Oniilii (a xlatui, XI. 2.
;
Cf. ,Sf. Macarie Egipteiuiul, Omi/ii diihovmi.i'şii (Col. III). XXVIII. I. 2. Sf. Maxim
Măiiinisiiorul. Răspunsuri cat re. Talasie, 1. PG 90. 269A.
' Cf Apqflegrtie, N 561. Sf. Maxim Mamuisitorul, Rchpiuisuri vtiliv Talasie, I, PG 90,269A.
4
Cf. Sf. Maxim M&turisitonil. Râspunsuri câtre Talasie. 58. PG 90.592D; 593B; 596A.
* Sf. loan Diunaschin. Dagnmtica, 111. 20.
* Ihitktn.
' Cf. Sf. Nichilu Stithatul. Ctie .100 de captU, I. 60. Sf. Isihic Sinuilul, Capete despre
treMe, 136,
' Cf. Apoflegme, N 561. Sf. Simeon Noul Tcolog. Catekete, XXIX. 215-234.
" Rwpwimri cutrv Takisie. I. PG 90. 269B.
I5X
Tristerea
tristeţii pomenite maî sus. în loc de a se folosi de întristare pentru a-şi plânge
pâcatele şi a se mâhni pentru înstrăinarea sa de Dumnezeu şi pentru pierde-rea
bunurilor duhovnicesli, omul o foloseşte penlru a deplânge pierderea bu-nurilor
inaieriale;10 el se întristează pentru cS n-a putut să-şi împlinească vreo dorinţă sau
sa guste vreo plăcere, sau penlru că a suferit ceva neplâcut de la oameni. E] dn
tristeţii o folosinţA contrară firii, anormală." Aşa spune Sf'ân-tul loan Gurâ de
Aur, arătând că: „Nu nenorocirea. ci păcatul pe care-l facem trebuic să nc
întristeze. Dar omul a schimbul rânduiala şi nu face ceea ce tre-buie la timpul
cuvcnit: face mulţime de păeate şi nu se îndurereazâ din prici-na lor» dar de
îndală ce i se întâmplă ceva cat de cat neplăcut, cade in deznâ-dejde'\i: Astfcl,
tristeţea devine „o patimă tot atal de grea şi supărătoare ca mânia şi cautarea
plăcerii, şi aduce aceleaşi roade rele dacă nu ştim sîi ne folosim de ca potrivit
ratiunii şi în chip prevazăior".1
In această patimă omul vădeşte un îndoit comportament patologic: pe de o parte
el nu se înlristează - aşacum ar trebui să facă neîncetal - penlni slarea de decădere,
de păcal şi dc boală în care se aflâ, care este cu adevaral o stare vrednică de plans;
iar, pe de alta parte, se întristează din pricina unor lucruri pentru care nu mcrită sa
te muhneşti.M Putinţa omului de a se intrista nu numai că nu este folosită aşa cum
a voil Dumnezeu atunci când i-a daniil-o, pentru a se îndeparta de păcat, ci.
dimpotrivă. ajunge să fie folositâ anapoda in chip lipsii dc raţiune, dacă ne
gândim la meiiirea ei firească -, ca să-şi roanifeste alipireade aceastfi lume.
intrând asifel, in mod paradoxal, in slujba păcatului.
In alaiii de ceea ce arată cuvăntul în sine, tristeţea (Xfenri) apare ca o stare de
suflet caracterizata prin lipsă de îndrăzneaiă,1* slăbiciune,|f' greutate şi du-rere
psihică. deznădejde,17 strâmtorare,1* apăşare a inimiy5 disperare dure-roasă,20
însoţită eel mai adesea de nelinişte şi chiar de spaijiiă,11
Această stare poate avea multe cauze. dar este întotdeauna o reacţie pato-
logică a facullăţii irascibile sau a celei poftitoare a sufletului, sau a amându-rora
împreună, fiind, deci, in mod csenţial legala de concupiscenţă şi dc mânîe.
„Uneori tristeţea, scrie Evagrie, apare din cauza neîmplinirii dorinţe-
10
Cf. Sf. Maxim Măiturisiionil. Kâspnwuri nine Tafosie. 58. PC 90. 592D: 593B; 596A.
1
Ibidem. mA.
Cat» Stuxiunc Ascend. III. 13.
s
Ibidem. 14.
' Bftte dc la sine înţelcs cit nu puneni in aceastîi categoric iristeţea
1
resimliia* tie orti
peniru nenQrocirilc cure i se îniâmplâ aproapelui, care esle o forma
w
dc coinputirnire. 1s
Cr. Sf. loan Onră de Aur. Cat re StoghirU Aseeiul, UK 13. Ibidem. " Avva
Dorolci. iiivdfdturi de suflet fohsitwire, V, 6-7.
1
Ibidem.
M
Ibidem.
Sf. loan Casian. Aseztimintele tiuhulsti resit, IX. I. :|
Avva Doiotci. hivăţătuii.... V, 6-7.
159
Descrierea. inanife.sttiiile si fetal in care se produc balile Spiritual*
I) Cel mai adesea trisleţea este provocatâ de lipsa împlinirii uneia sau mai
multor dorinţe. „Tristeţea apare din lipsa unei plăceri trupeşti". arată Evagrie.23
Sfântul loan Casian spune şi el că tristeţea vine atunci când „cineva a văzut
spulberată speranţa ce-şi făurise în minte";24 şi că un soi de tristeţe ,ja naştere când
ni s-a z&lSrnicit o dorinţă".2^ Şi pentru că „dorinţa e începutul oricărei patimi"*'
fiecare palimă poate întotdeauna naşte tristeţe; eel care are „înclinare pătimaşă
pentru vreun lucru pământesc" este adesea supus tristeţii, spune lot Evagrie.17
Placerea fiind legată de dorinţă. puiem spune şi că „tris-teţea este lipsa unei plăceri
(<rcfepT|cric, f|6ovf>c). fie prezenle. fie viiroare".3* Sfâniul Maxim
Mărturisitorul3" şi Sfântul Talasie11' definesc trisieţea în acelaşi fel. Am văzut deja
că Sfantul Maxim subliniază faptul cil plficerea simţurilor esie în mod incvitabil
urmată de durere, care eel mai adesea este de natura psihica, iar nu fizică, luănd
forma tristcţii. De aceea e] spune că tristeţea este „sfârşitul plăcefii trupeşti".*1
Fiind efectul neîmplinirii dorinţei cam ale (în scnsul larg al acestui ter-men) şi
al plăcerii care este legată de ea, tristeţea vădeşte că cel atins de ea esle alipil de
bunurile acestei lumi. De aceea, Evagrie subliniază faptul că ea esle legatâ de toate
patimile, penlru că toate patimile implicit pofta,,? şi spune că „nu se poate respinge
un astfel de vrăjmaş dacă" avem vreo înclinare pă-timaşă pentni vreun lucru
pământesc"." Avva Dorotei spune şi el, în acelaşi sens: „Cel care nu dispreţuieşte
toate cele pamânteşti (...) nu poate scapa de tristeţe".>J lar Sfantul loan Scararul
arată că „eel care a urât lumca a scăpat de întristare; iar eel ce e împatimit de ceva
dintre cele văzute încă n-a scăpat de întristare. Căci cum nu se va întrista de lipsa a
ceea ce iubeşte ?"." Tot el spune încă: „Dacâ cineva socoteşte că nu simte nici o
împătimire faţâ de
vrcun lucru, dar inima lui e întristată pentru lipsa lui, unul ca acesta se înşală cu
desăvârşire"."
De aceea întălniin adesca tristeţea născută din pierdcrea vreunui bun material" sail
din orice pagubă de acelasi fel." Alipirea pălimaşă a omului de viaţa pămfintească şi de
cele din ea care-i satisfac palimile, de asemenca, poate naşte rristeţea: fie din pricina
gândului la toate cele ce-i pot pune viaţa şi plăcerea în primejdic, fie chiar din pricina
necazurilor de lot fclul: boală,,y relele care i se pot întâmpla,4" moartea.'"
Trisleţea poate fi trezită. de asemenea. de pizma faţă de bunurile materiale ■ .in
morale ale altuia.4"
Ea poate fi cauzaia de lipsa onorurilor din partea lumii, fiind astfel legată
dechenodoxie.43
s.i HIi f . i i n şi faptul ca nu loldeauna tristeţea este provocată de neîmplinirea unei
anume dorinţe, legate de un lucru anume; ea poate sa fie legaliS de o in-salisfacţie de
ordin general, de un sentiment de frustrare privind întreagn ,!M: t i ' n i . i , vădind astfel
faptul ca nu sunt împlinite dorinţele profundc şi fiin-damenlale ale persoanei, chiar
dacă ea nu ştie limpede care sunt acestea.
2) O a doua cauză a tristeţii este mania. Astfel, Evagrie spune: „tristeţea urmează
mâniei"; într-adevăr. explică el, „mânia este o dorinţă de răzbunare care, neimplinită.
naste tristeţea".44 La fel scrie Sfântul Maxim: „întristarea (supărarea) este împletită cu
amintirea nlului. Prin urmare, cănd mintea va oglindi laţa fratelui cu suparare, vădit este
că-şi aminleşte rîUil de la el",45 Sfântul loan Casian. nedând alte precizări, spune şi el că
„tristeţea este une-ori urmarea unei mânii anterioare";4t' şi mai spune că existil un soi de
tristeţe care „ia naştere când încetează mânia".47
In afara de ţinerea de minte a răului, de supărarea pe aproapele şi dorinţa de a se
răzbuna pe el, tristeţea este legată şi de alle sentimente. Uneori omul se întristează
pentru că mania sa a fost necuvenit de mare în raport cu ceea ce a generat-o sau,
dimpotrivă, pentru că n-a izbucnit pe măsura supărării sau pentru că n-a trezit, în cel
asupra căruia s-a pornil, reacţia pe care o aştepta.
,n
Ibidem, 16.
,?
Cf. Sf. loan Gură de Aur. Onnlii to staiui, V. 4; VII. 1.
'" Cf. Sf. loan Casian. Ctmvorlriri tluhovnweşli, V, 11. 8
Sf loan Gurâ dc Am. Omilii ta statui, VII. I. " Ibidem.
" Ibidem: V. 4. Sf. Giigorie dc Nyssa. Oesprtfeciorii: III. 3: 9. '*
Cf. Sf. Muxim Mnrturisiloml, Capete despre dmgoste, III, 91.
"' Cf. Sf. Isaac Sirul, t'm-hitf despre nevoinfâ, I. Evagrie. Dexpre cele opl dulutri ale
muîăfn, 12. PG 79. II58B Cf. Ttalattdpracth. 13.
' Drxpr* eete opt dulutri ale niuidfii, 11. PG 79. II56B. Cf. Trataltd pructic. 10; 25. d
Capet* desprr dmgoste, III, 89. Cf. 96. "' Afezfiniinlfle mâtuisiirrşti, IX, 4. 17
Coiivoiimi didiovnîceşti, V, 11.
161
Dtrscrierea, manifeslările şijetuf în curv se frotliu bolife sfiri!ua/e
Dagmafica, II, 16. Cf. Marcu Ascetul, Drxpre cei cv cred ca se îmtrepleaza din
tapir, 180.
* Cf, Sf. Varsiinufie şi loan. Srrisori. 698. Avva Dorotei. Seiitinfe, 3. "
Afezăniiineit' inâwislîwşli, IX, 4. ' IbitU-m. II.
': Aşf?thmiiSi-k- miinfhtireştt, IX. 4. Cf. Avva Dorotei, hivaţtititri de suflvi folomoare,
V.6-7.
^QStreSlaşhirîeAscetul,l I; II, l. "
IhitlemAX, 1,
162
TtiXlefeo
De altfel, unul dintre efectele imediale ale lucrării diavoJeşti este locmai
apariţia in suflet a unei stări de întristare. „Gândurile de la draci sunt rulbti-rate şi
pline de întristare". spune Sfânlul Varsanufie." Şi putem afirma şi conlrariul:
orice stare de tristete rea 8 sufletului este intotdeauna semn al lu-crarii diavoleşti.
„Căci am auzit că cele ce se fac cu tulburare şi intristare... sunt ale dracilor",
spune marele Bătrân/0
Patima triste|ii poate lua forma extrema a deznădejdii (antyvoitnc,)*' care este
una dintre manifestările ei cele mai grave. „O prea mare întristare este toarte
primejdîoasă, spune Sfântul loan Gură de Aur, cSci ea poate aduce chiar moaiteu
omului; de aceea Apostolul Pave] îi îndeanma pe Corinleni să-l ierte pe cel ce a
greşit. «ca să nu fie copleşit de prea nuilta întristare» (2 Cor. 2, 7)".*°
a
Scrisari dultovniceţti,
?
124. Cf. 70. ,A
Ibidem, 433. ' thmluluswtui. 1. 3.2 "
Oilre
v
Stag/line Asretul. II. I.Cf. III. 13.
CI'. Sf. loan Scărarul, Scara, XXVI. 72. Sf. Simeon Noul Teolog. Cefo 225 de
mi'fir teologice şi practice, 1. 72. Sf. Nil Soiski, ttttgulo, V. '" Otmliila IIHI'I.
LXXVIII. I.
163
Desvrierea, numifimttitih fi felul tn cat-e să /irodnr botile Spiritual*
Pentro toate aceste motive, tristeţea este privită de Sfmţii PSrinţi ca o boală a
sufletului''' de o mare gravitate şi cu efecte putemice. Cu atăt mai mull este aşa
cânU e vorba despre deznădejde.'*' .Mare este stăpânirea tristeţii, spune Sfâniul
loan Gură de Aur; ea este o boală a sufletului care cere multă puteie şi curaj
pentru a i tc fmpotrivi şi penti-u a izgoni răul pe care-l aduce".''
Sfinţii Parinţi prezintS adesea această palimft ca pe o fonnă de nebunie, nel
vizibilă atunci când este vorba despre deznădejde. Sfâma Sinclitichia, vorbind
despre „tristeţea care vine de la vrăjmas", spune c3 este „plinâ de nebunie" ~° lar
Sfântul loan Casian constată că ,*dac£i printr-un asali întâmplălor, sau prin diferite
ocazii neastcpiaie, tristeţea a avut putinţa să pună stăpânire pe sufleiul nostru.
aiunci... zguduie din temelii şi ne cufundă în grca deznădejde (iabefactat el
deprimit) mintea"; „dupii ce a pierdul orice judecata sănâtoasă, iar pacea inimii i
s-a rulburat. îl face pe om să* se comports ca unul ieşil din minţi (...). il doboară
şî-1 prăbuseşte într-o disperare dureroasă".71
Efectele patologice ale tristeţii sunt devastaloare. Astfel în Cartea lui Isus
Sirah stă scris că „pe mulţi i-a omorât întristarea" (Sir. 30, 21). Sfânuil lomi Gură
de Aur nu se fereşte să spună că „o mare trisleţe este mai vătămătoare pcnmi noi
decat loviiurile vrăjmaşului".72
Nu numai că „întristarea esle o stavilăîn calea binelui"." ea şi aduce în suflei
mulţime de rele. Sfântul Nil Sorski o numeşte .j-ădăcina tuluror răutâţilor".74
Pe lângă fapiul cft naşte deznădejdea şi relele ei urmîtri daca este lăsata sîî se
dezvolle, încă de la primele ei manifestSri patima tristeţii produce atitudini
pălimaşe, facându-1 pe om morocănos," rău,76 ranchiunos.77 plin de amară-
ciune.™ pizmaş,7'' lipsil de răbdare.*0 !n felul acesta, relaţiilc omului cu seme-nii
săi sunt profund tulburate/1
fl
Cf. Sf. loan Casian. Aşvzâtmntt'ie mânâstirejti, IX. 2. Sf. lo»n Guru de Aur, Omilii in
iiatui, XVII. 3; CâtovStaghirfe Ascetui, III. 14. Evagrie. Despre erffe "/'/ dnhuti vuie
i.iiiuiui. 12, PG79. II58B; II58C. Sf. Isaac Sirul. Cwlme(Uxprenewinţă, 19. Sf.
loun Giiră de Am. ('oin- Teodor cei CdzW. I. I (..acesi soi cle hoaliT). " QtmUi In low,
LXXVI1I. I. De uscmeneu. cl spune că ea tsie o tnnii, o plagă a sufletului (OmHii
fn sttum, VI. 1). '" Apuffffiiitf. seria alfnbelică, Sinclitichia. 21.
'' Aşez&ninlek inânăitireşft, IX. I. Cf. Sf. loiin Gura" <\c Aut. ( 'ritrr Stagftirie Asceml, 1.1 -71u
Câor Staghirti Astviui, I. I. '* Evagiiric. Despre vete opt dtthnri >ilt' iiiwiiţii. 11.
Regttla, V. ' St. loan Casian. A$ezâminteU> nu'uuistireşii, IX. I I .
Sf. Giigorie eel Mare. CiunenUinu la lev, XXXI. 45, i:
ibidem,
* Ibidem.
" Sl'. loan Casian. foe, cil.
* IbUbm.
1,
Cf. ibidem, 4.
105
De.scrierea. nuimfestorile ft fehil hi care se prmlitc holile spiriluale
Să mai notăm faptul că, asemcnea tuturor celorlalte patimi, tristeţea into-neca
suflelul"3 şi orbeşie mintca, tulburându-i pulerea de judecată.*1
Unul dintre efectele ei specifice esle ingreunarea sufletului.M Omul, este prill
ea cu tolul lipsil de putere, devine delasator,1" las,*6 paralizându-i orice lucrare."7
Mai ales acesi din urmă efecl este deosebii de grav, penlru că-I lipseşte pe om de
dinamismul necesar in lucrarea celor duhovniceşti. îl face să piarda rodul
eforturilor sale ascetice, „răpindu-i rugăciuneu'V mai ales atUnci când tristeţea
urmează făptuirii păcatului.*''
yl
Cf. Sfilntul loan Scaranil. Scant, Cuvântul 26, Cuprinsul pe scurt.... 9.
" Cf. Evagrie, Despre cele opt duhtiri ale rrliiiiifii. ] 2.
"J SI" Isaac Si ml, Ctivinte despre iwvoiitţtl, 8.
'' Cf. Sf Origorie eel Mare, Comentariu fa low XXXI. 45. Sf Nil Sorski. Regtifa. v.
'' Sf. loan C.isitin. Cvffvorbiri dttfwvnit c.yti. V. I(î.
Idem, Asezamintrle mibiastiresti. IX. 11. Sf. Nil .Sorski, Ret>ufa, V. " M ;
Evagrie. Coin' iiumahi, 56. Cf. Despre ceie opt duhtiri ate niuu'ifii. 11. '
Cf. Sf loan Scărarul. Scam, V. 9. I I.
16'»
7
Akedia
omul mi mai poate suferi să atea in locul m care se află. patima împingându-1 să iasă14
şi să colinde prin alte locuri. Adesea ajunge hoinar. râtăcind din loc în loc.n
In general, ea tl împinge pe om să caute cu orice preţ înlâlnirea cu cei-lalţi.'° Accste
întâlniri nu-i sunt, obiecliv vorbind, cu toiul necesare, dar, lârâi de paiimă, el le resimte
ca atare, căutând pretexle „bune" pentrn a le îndrep^ titţi.'^ Relaviilc sale cu oamenii
sunt cel mai adesea uşuratîce, înlreţinute prin vorbărie deşartă'\ născuifl dinir-o
curiozitate fară rost.1''
Se poate întămpla ca akedja sâ nască în sufletul stiîpânit de ea tin mare dez-gust faţă
de locul unde şade;20 îi oferă molive ca să fie nemulţumil de el şi-1 face sâ creadă. în
mod iluzoriu, că în allă paite i-ar fi mai bine.*1 „îl face să lânjească dupâ* alte locuri.
undc ar pulea găsi mai tişor cele de trebuinţă"." Akedia poaie, de asemenea, sa-1 facă pe
om să fugă de llicrurile pe care le are de împlinil, mai ales de munca sa, de care îl face să
fle nemulţumitr' împingându-l să caule alte aclivităţi, care, crede el, ar fi mai interesanţe
şi l-ar face fericit...
Toate aceste stări legate de akedic sum însoţile de neliiiişte, care, alături de sila de
toate, conslituie o caracterislică fundamentals a acesiei patimi.2"1
Demonul akediei atacă mai ales pe cei dedicaţi vieţuirii duhovniceşti; ftl încearcă să-i
înloarcă din cflile Duhului, să le împiedice în orice chip lucrarea pe care o cere o
asemenea viaţă şi mai ales să-i depărteze de la pravilă şi de la stăruinţa în nevoinţa
ascetics, să le tulbure liniştea şi nemişcarea care o înlesnesc.''' Astfel, Sfantul loan
Scărarul o prezintă ca pe o „lâncezeală a sufktului, o moleşeala a minţii în nevoinlâ, o
sc&rbă faţă Ue fagăduinţa câlugărească",37 Ea îl face pe monah „lene> şi neinslare de
nici o muncâ
40
Cf. Avvu Piinen: ..TrandăvU stă pestc lot începniul" (fipq/tqpne, Penan Awn Pimcn, 149).
41
La araiază. Sfitntul loan Scararul o sitaeaza în ncelnşî moment (Scara. XIII, 5).
42
Asezfiminteie mei/iăvtireyti, X, I.
*' On 10.
"Oral*.
jS
Tmitttiil praefici 12. In capitohil 36. Evagrie sc folosc.ştc numni de aceasta expresie
.(lemonul de umiaza". peniru a desemnn akedia.
4,1
Aşezfwiiittete ntâitel*lîre$ti. X, 2.
41
A se vedeu. de asemenea: Pomfttmi &' '50 tie capftC... hi Sf Macniir ligiptmmtt,
129. Sf. NilSoiski. Regula, V.
*6HNet«....19ft
170
Akeditt
spune el iarăşi. Sfântul Macurie Egipieanul punc akedia pe seama lipsei de ertdiflţâ.50
lar Sfântul Isaac Sirul aral.1 c5 la monahi „trândăvia vine din împrâslierea cugetării".51
Descrierea tulburarilor aduse de akedie. pe care am prczenlai-o puţin mai înjinle, ne
îngaduie s-o privim ca pe o boala a sufletului. aşa cum o şi soco-lesc, de altfel, Sfintfi
Părinţi."
Mulţimca nenorocitelor ei urmări pentru viaţa sufletului nu fac decât să îiuarească
această convingere.
Una dintre ele. fundamentală. este înlunecarea în întregime a sufletului; akcdia
întunecă mintea (voî>q)5! şi o orbeşle, aruncând sufletul în beznă.54 Astfel, sufletul nu
mai este în stare să cunoasca înţelesurile duhovniceşti. „Cu adevârat sufletul care a fost
rănit de săgeata acestei tulburnri, istovin-du-se, este îndepărtal de la orice contemplare a
virtuţilor şi de la văzul sensu-rilor spirituale", spune Sfântul loan Casian." Dar urmarea
cea mai gravă esle c«1 această patimă îl depărtează pe om de la cunoaşterea lui
Dumnezeu, ţinandu-l în trăndăvie şi neştiiiiţă.'16
Sfinţii Părinţi arata iarăşi ca akedia, care este o lăncczeală a sufletului" şi o
moleşeală a minţii, stinge flacăra duhului. ducându-1 la ncgrijă™ şi Lipsă de curaj,61
Dacă se însoţe^te cu tristetea, o sporeşte,''2 şi atunci omul ajunge uşor la de/riiklejde."
Tot din ea ies gandurile de hula'* şi cugetările nebu-neşti împotriva Făcătorului.*' Alte
urmări nenorocite sunt învârtoşarea inimii
si manierea grabnică.'*' Tot din ea, spune Sfântul Isaac Sirul, „vine duhnl ieşirii
din minţi. din care răsar zcci de mii de ispite".1'7
Spre deosebire de celelalte palimi de căpetenie, akedia nu naşte o patirna
aniline, cfici ea le aduce in suflet pe aproape roale celelalte palimi. „Acest demon
nu este urmal îndcaproape de nici un altul", spune Evagrie,"* expli-când în altă
parte că „gândul akediei nu este urmat de altul, întâi pentru că este un gând
apasfitor, iar apoi pentru că are în el mai toate gândurile (re-le)".'"' Tot aşa spune şi
Sfantul Maxim Mărturisttorul: „Moleşeala (akedia)... stârneşte deodată aproape
toate patimile".70 Iar Sfantul Varsanufie scrie că ea „naste tot răul".71 De aceea,
Sfantul loan Scîirarul socoteşte ca akedia este „moartea atotcuprinzătoare a
rnonahului",71 Iar Sfantul Simeon Noul Teolog spune despre ea că este „moartea
sufletului şi a minţii".7* încheind astfel: „Daca Dumnezeu i-ar îngadui să lucrcze
îinpotriva noastră după puterea ei, nici until dintre ncvoitori nu s-ar mântui
vreodată",7il
!n l'aţa mullimii acestor role |>e care lc isca akedia. Sfinţii Părinţii spun ca* ea
este cea mai apasatoare şi mai greu de îndurat patimă.', cea mai grea dintre „cele
opt întâistStătoare ale răutăţii" ' şi ca „nu este palimă mai rea decât dânsa".77
Sfântul Isaac Sirul spune că ea este pentru suflet „gu&tarea gheenei*'.7*
f
' Sf. loan Casiun. Cnmorhih mtfWVtli&f&ti V. |6. Sf. Isaac Sirul. (Un'inte dgsprt
iu'vt'înfu. 46
'"' Cuvinte despre riei-vinfti. 46. Cf. 55. M
Truliitnl pme/ic, 12.
' Tălcutre la Psaimul I.W, X PG 12. 1664B.
1
(>ij/rir despre dragoste, I, 67. " Schsori
ihihovnicfţli, 13. ' .S'iim.6.
"Cefe 325 de copetej, 74.
w
Ibidem.
5
' Sf. Maxim Mâiturisitorul. Capetc despre dragox/e, t, 67.
7
* Sf. loan Scărarul, Seara. XIII. 8.
'' Apitfiegnw. scria nlfabelîciî. Awn Pirncn. 149. * ( uvmle despre nwoinţâ, 46. 7''
Capefe despre dragoste. I. 67. Cf. Evagrie. Tâlvuire la Pxahmtl lit. 3, PG 12. 1664.
172
Akvtlitt
pulimi. firesc (Katcfc <t>\xjii/ - conform naturii) este să nu o ai deloc.80 într-un anume
fel, ea este, pe de o parte, amorţire şi vlaguire, iar pe de ahâ partc, zapâcire şi
neorânduialâ' a tuturor puicrilor sufletului care sum de folos in viaţa duhovnicească.
Sfântul Talasie arala (impede această dtialilate, alunci când o defineşte ca „neglijenţă
a sufletului". Akedia ar putea fi privită ca lipsă a „zelului" duhovnicesc cu care a fost
haYuit primul om şi pe care îl are şi omul înnoii în Hristos, tot ca dar al Sfântului Duh.
pentru ca sa-şi poată astfel împlini cu rfivnS fierbinte lucrarea duhovnicească.
8
Mania
' în cnp. 3, 3.
:
Cf. Evagrie. Cuviint desţm* ni^ădmif, 24. Sf. Ioun Casian. Afezwiiinteh' mânâsii-
>rşii. VIII. 21; 22.
* Afioftefiiiif. serin iilfubelîcă. .Sinclitichia. 23.
174
Mânia
1
s
Sf loiin Damaschin. Dvipnaticfi, II. 16.
A se vedea. de exempln: Efes, 4, 31; Col. 3, 8. Sf. loan Damaschin. Itn: ris. Evagrie. Tra-
utlut {Jttictir, II. Sf. loan Scănuiil, Snmi, VIII, 5. Sf. loan Casian. Aşt'zâmituete im
rţăxtirvsli, VIII, Convorbui tiahmiriceşti. V. 9. Awn Dorolei. fnvttyîutti <le sujU'i fhh
siuxm\ VIII, 89; 91; 93. Sf. Vusile cel Mare. Omitii. X. jinpolrivti cclor ce se inîînie. ' Cf.
Avvu Dorotei, lnniftuiin de xtifleifolosiltxire. VII. 90. Hcnna, Ptfct/nui, Pomncile, V, 3. 1 Cf.
Avva Dorotci, fnvâţtftitrî dt' suftet folositotire. VII. 93. * Sf. Vasik cel Miire. loc.
rir
fbidem. Sf. loan Casian. Cowoiitiri tinfwvtucefti. V. 16. Sf. loan Giuii clc Aur.
OmiHiiaM<ttei.XVl,6, <0 Despii' fwoţu'. III. 10.
Stunt, IX, 2.
175
Desrtierea. nuuiijkiiâritf sifelul in care « pritduc botile spiritmde
a
Ibidem. 8.
"' Cf. Evagric. Capet* despre deosehirea patimihr yi a gândiirihr, I; Epistote, 39;
Aniireeicul. Despre mânie, 30. Sf. loan Scararul. Seem, VIH; 36; XXVI. 33, M
Evagric. he, til. Sf, loan Scilruiul. Scam, VIII. 36. Avva Dorotei. îiivdfăiuri de
suflci foiosiioare, II. 29.
'Cf.Evagrie. he. e.ii. Sf, loan Scararul, Scam, VIII. 36; XXVI, 33. Avva Doroici,
lot eft, Sf. Maxim Miîmiri&itorul, Capetedesprt dmgosfe, I. 75; III, 20; IV, 41.
* Bvagiie. UH\ at, Sf. loan Scararul. Scant, VIII, 36. Avva Dorotei, Invauiiwi de suflel
folwtitotire. X. 108. Sf. Maxim Miimiiisitorul. Capete despre dmgt/ste, III. 20; IV. 41 Sf
loan Scararul. Scam, XXVI. 33.
»SKara.Vnr.28.
■' Sf loan Scaranil. Scam, VIII. 36. 1
Awn Dorotei, Setitinfe, 3.
177
Descrierea. mamfestârile si feint in care se proditc botite spititua/e
Dintre toate aceste surse ale mâniei, în mod sigur slava deşartâ şi mândria sunt
cele fundamentale.31 Vorbind despre ură, Sfântul Marcu Ascctiil spune: ..Această
boală îi loveşte pe cei care urmăresc întâietatea în ceea cc priveşte ononirile";32 iaf
când vorbeşte în genera] despre mânie arata că „patima aceasta se sprijină mai ales
pe mândrie; prin ea se întăreşte şi se face nebiruită"." Atunci cand omul este rănit
în amorul propriu, cănd se simte jignit, umilit, dcsconsiderat (mai ales în raport cu
părerea bună pe care o are despre sine şi pe care se aşteaptă ca si ceUalţi s-o
împărtăşească), el esle cuprins de teluritele forme de mânie. Ceea ce pare a fi
cauza extemă şi motivul ei întemeiat. nu esle in realitate decât un revelator şi un
catalizator al acestei patimi care-şi are originea In sufletul supus ei, în măndria
ascunsă acolo. ,J\Tu cuvintele unuia sau altuia provoacă in noi supararea, ci
mândria noaslră de a ne socoti mai biini decât eel care ne-a insultat, preţuirea
exageratii pe care fiecare o avem despre noi", arata Sfantul Vasile eel Mare.14 O
dovadă a contrario esle faptul că eel smerit ramâne paşnic şi blând chiar atunci
când este lovit cu mânie. Piin manie, prin ţinerea de minte a răului şi prin dorinţa
de răzbunare, omul cauta să-şi refacă, înaintea celui care l-a jignit. ca şi in propriii
ochi, imaginea pe care şi-a fâcut-o despre sine. la care ţine şi care socoteşte că i-a
fost înjosită.
Aceste ultime consideraţii nu sunt in dezacord cu ceea ce am spus mai sus. cu
privire la rolul pe care-1 joacă plăcerea în producerea mâniei; omul, cum vom
vedea in continuare, aflu in slava deşartă şi în mândrie o mare plâ-cere, care
ajunge sa fie ameninţată, micşorată şi chiar dislrusă cu totul de jig-nirile şi
umilinţele de tot felul, venite din partea semenilor. Mânia apare deci şi în acesr
caz ca o reacţie de revoltă în faţa pierderii unei plâceri, dar mai adesea ca o reacţie
de apârare a plăcerii primejduite sau chiar pierdnte.
La fel ca toate celelalte patimi, mania, sub toate formele, este privită de Sflnţîi
Părinţi ca o boala a sufletului.*5 Mania „este o boala de care firea noastră se
scârbeşte tot atât de mult ca de lepra trupească", spune Sfantul loan Gură de Aur.'6
Penlru dereglările pe care le produce, ea este, îndeosebi, socotită o formă de
nebunie." „Nu este nici o deosebire între mânie şi nebunie", spune Sfantul loan
1
Cf. Sf. loan Scarantl, Scant, Vlll. 36; XXII. 1.
' Desfire fiorăinfă, 111.
EplStoiă către Nirolae Mimahnl, 8. 14
Omilii, X. 7 (împotriva. celoi ce se inănieţ.
'* în afara citatelor care vor unna, a se vedea: Sf. loan Casiiia Aserximintrte mânâstiresH,
VIII, 2; 6. Sf. loan Gură tie Aur. Tâtaiire la Psalnml I2X 1: Omilii la loan, V, 5; XLVII],
3: Oinilii la Maiei. X. 6; LX, 1. Sf. Marcu Ascelul, DesprepOcautfiL III w Omilii fa Fapte,
XXXI. 4.
7
In afaifi de citatele cave vor unna. a se vedea: Henna. Pastoral. Porunca V. 2. 4.
Mctodiu de Olimp, Ikmc/ieiul, V. 6. Sf. loan Gurfl de Aur. Ttilcaire la Psalmul 123, I.
Omilii In h'apte, XXXI. 4. Sf. Grigorie eel Mare. Coitietuariit la low V. 45.
17S
Mânia
Gmă de Aur.M ..Mâniosul este înini lotul usemenea uimi nebun". mai spune el.
„Mania este o nebunie de scuită durată", scrie Sfantul Virile eel Mare.
Desigur mania poaic fi privitâ ca o forma de nebunie mai ales in maiiifes-
lilrile ci acute si violente. şi mai ales atunci când ia forma furiei nestăpânite.
Sfantul loan Scararul o priveşte chiar ca pe o forma de epilepsie a sufletu-Hii.""
Sfăntul Grigorie eel Mare, prezentându-ne o descriere mai precisă a acestei patimi
în formele ei paroxistice, arată astfel [impede că ea poate fi asimilata unei forme
de nebunie; „împunsa de boldul mâniei, inima se zbate, Inipul iremură, limba se
bâlbâie, obrajii se aprind, ochii scapara; omul de-vine dt- nerecunoscut chiar
pentru cei care-l cunosc. Unul ca acesta vorbeşte făra sâ şlie ce spune. Cu ce se
deosebeşte un asemenea om de un nebun ? De aceea adeseorî mânia porneşte
piimnii spre loviiuri cu o furie pe masura nebuniei sale. Mintea nu mai este în
stare sa ţină frâiele, căci a ajuns bâtaia de joe a unei puteri străine, şi daca furia
mişcă membrele omului facându-l sii loveasca, aceasta se întampla pentru că
înlâuntnil lui turbarea a înrobit sufletul, lipsindu-1 de fireasca lui putere de
stăpânire".42 Sfinlii Parinţi arata adesea, în acelaşi sens, că eel care ajunge la
asemenea forme violente de mâniecste asemenea unui posedat,*8 şi putem aminti
aici legaturn directă pe care ei o siabilesc între anumite forme de nebunie şi poses
ia demoniua.
Putem spune câ mania se înrudeşte si chiar se identified cu uncle forme de
nebunie şi de posesie demon icS pentru faptul ca au in comun un mare număr de
simrxoine cu lotul asemanfitoare. Să examinăm în detaliu aceasta patolo-gie, care
se vede limpede in formele cele mai violente ale mâniei, dar care poate fi regăsită
în diferite grade şi in celelalte forme ale ei.
Pe plan somatic, mania, in manifestable ei acute, provoacă o tulburare ca-
racteristica, uşor de observat din exterior, Mai ales la Sfântul loan Gură de Aur1'1
si la Sfântul Vasile eel Mare45 găsim o descriere tipică a acestei lulbu-rSri a
trupului. analogă celei prezentate de Sfantul Grigorie eel Mare, citată mai sus.
înlăuntrul trupului, mania se traduce prin tulbuiari de ordin fiziolo-gic.4; Fonnele
înăbuşite şi cronicc cunosc şi ele asemenea dereglări.47 Toate
necimi. nu vom putea ajunge nici sa" judecăm cu dreaptă chibzuinţă (...)• dar sâ
mai încapă in noi lumina duhului şi u adevărului! Căci zice Scriptura:
«Tulburatu-s-a de manie ochiul meu» (Ps. 30. 10). Nici parte de adevăraia
inlclepciune nu vom avea (...), nici nu vom fi in stare sfi păstrăm cârma dreptâţii.
ajutaţi de un ascuţil discernământ al minţii (...) fiindcă «eel iute la mânie
savârşcşte nebunii» (Pilde 14, W)"'** „Nimic nu lulbură atât de mull curătia
minţii şi limpezimea judecăţii ca mânia fară socoleală, care izbucneş-te cu multă
furie", constată, la rândul său, Sfântul loan Gură de Aur.^
Omul aiunge să vadă lucrurile prin prisma mâniei; raţiunea îi este cu totul
supusă patimii."" Cunoaşterea realităţii esle perturbată. chiar dacă, privite din
exterior, facultăţile lui cognitive par a lucra în mod cored, iar capacitatea de a
raţionaeste, forma) vorbind, teafftră.''7 Omul căzut pradâ agresivitâţii înce-teuz;1
de a mai sesiza realitatea aşa cum este, ajungflnd s-o vadă cu totul de-format.
patima naşte în el o cunoaştere delirantă, lcgatâ* de modul pătimaş în care o
vede. „Cu adevărat, spune Sfântul loan Gura" de Aur, un om cuprins de mânie se
aseamăna" cu un nebun. Uită-te câ* omul cuprins de rrrânie e ca şi nebun; când
demonul mâniei intra* în H. îl face să-şi iasa din minţi şi-1 impinge să facâ
lucniri potrivnicc celor ce se cuvin a li făcute. Mânioşii nu mai vâd bine, nici nu
fac ce trebuie, ci ca şi cum li s-ar fi stricat sîmţurile şj şi-ar fi pierdut minţile. aşa
fac totul (...) (ei sunt) striviţi cu totul de mânie'V* Tot el - comparand mania cu
beţia şi spunând despre ea că nu este altceva decât .,o ieşire a min(ii din mersiil ei
firesc, o rătăcire a raţiunii şi pierdere a cunoş-linţei""' - se întreabă: „Spune-mi,
oure prin ce se deosebesc cei aprinşi de manic si beţi de furie de cei se îmbată cu
vin ? Oare nu la fel se poartă şi unii şi alţii. oare nu dovedesc ei aceeaşi
neînfrânare şi nu în acelaşi fel se dezlăn-ţuiesc împotriva semenilor, nemaiştiind
ce spun si nevăzând limpede pe cei din faţa lor ? Şi dupâ cum nebuniî
(umvoucvoO şi cei care delirează* se anin-că în prfipastie lară să ştie ce fac. tot
aşa se poartă şi cei cuprinşi de mânie şi birriiţi de furie".7n Sfflnlul Vasile eel
Mare arată, ca şi Sfantul loan Gură de Aur." că, sub efectul mâniei, omul ajunge
să nu mai respecte ceea ce e fundamental valoros în el şi în semeni, nu-şi mai
recunoaşte aproapele şî-şi neglijeazâ chiar binele personal.'7 Delirul produs de
mănie are ca efect modificarea proporţiilor: întâmplftrile nu mai sunt percepute şi
trăite la ade-
1,
\xe?imunti-fi'tiumthtireşti. VIII. I.
" Oejprf preofie, III. 10.
rt
Cf. Sf. Grigorie eel Miire. Comentaiiu fa low V. 45.
" Cî. ibidem.
* OllilU kt i'ocen-, Llll. 5.
" < 'iiwUezi' bnpiisniafi\ V, 4.
•' Ibidem, 5.
:i
Dtspnprtoffa III, 10.
!
' Oimlia X (împoliiva celor caie se miînie).
(81
Desviierea. tiuinifestdiile $i fetid in care se priniuc halite spirituale
văratele lor dimensiuni, ci unele sunt in mod exagerat îngroşate, iar altele cu totul
şterse sau abia băgate în seamă."
O altă irăsatură patologică esenţială a mâniei, care permite asimilarea ei unci
forme de nebunie sau unei stări de posesie demonică este alienarea la care ajunge
cel căzul. pradă acestei patimi: acesla nu se ma) poate stiipâni, pare că nu mai
acţioneaza condus de raţiune şi din propria voinţa, ci ca şi cum ar fi împins să
gândească şi sâ" acţioneze sub presiunea unei forţe din afara lni, pe care nu o
poate conlrola cu nici tin chip şi care-i înrobeşte sufletul şi trupul.74 Omul devine
literalmente o marionetă a patimii sale."
Această* alicnare nu este legală numai de formele violente ale mâniei; ea poate
fi observată şi în cazul ţinerii de minte a răului sau a urii înăbuşite, când toate
facultăţile omului sunt focalizate aSUpra obiectiilui împotriva câ-ruia se manifestă
aceste forme ale patimii. când omul esle ca şi silit să-şi amintească în permanenţa
de jignirea care i s-a adus şi să se gândească tor limpul la mijloacele cele mai
potrivite de a se râzbuna.76 Chiar si în cazul în care mania nu este decât o simplă
iritare, omul pare de asemenea mânat in 1'elul de a se comporta de o forţă din
afara lui şi care-i scapă de sub control, ceea ce se şi recunoaşte uneori, atunci cand
se spune despre un asemenea om că „e prost dispus".
în sfârşit. un ultim simptom patologic esenţial in cazul mâniei este agitaţia
psihomotorie de diferite grade care o caracterizează" şi care o apropie, şi din acest
punct de vedere, de manifestările de nebunie si de starite de posesie de-monicfi.
Compoiiamentul omului mânios devine dezordonut, lipsit de sens; omul se dedă
celor mai ciudate purtari, pe care in mod normal le-ar dezapro-ba. Cei mânioşi
sunt capabili de ..porniri violente şi nesti*pânite" şi de „apu-cături rele" şi nimeni
n-ar putea „descric chipul în care mânioşii dau drumul mâniei (...) tjpă, se
saibăticesc, se năpustesc cu tot atfita furie ca şi animalele (...); lot ce vede ajunge o
armă în mâna furiei", arată Sfantul Vasile."
Mania, spun Sfinţii Pârinţi, este pentru suflet un adevărat venin7" prin care
diavolul îl roade cu cruzime pe dinlfiuntru, Amintirea insultelor, ura ţ;i
dorinţa de ruzbunare mai ales sum ca un venin care se răspândeşte peste tot în suflet,*1
oirăvind inima.*7 Sfinţii Părinţi o mai numesc „viermele minţu'" sau foe
atotmistuitor.*4 Păstrând în suflet mania, aminlirea răului, ura, dorinţa de răzbunare,
încetul cu încetul omul se distruge pe sine. „De păstrezi urâ faţa de duşman. ţi se pare
doar că te răzbuni pe el, dar te chinui pe tine însuţi", constată Sf. loan Gurâ de Aur; „ţi-
ai pus înlăuntni mania ca un calău care te biciuieşte, sau ca un vultur care-ţi sfflşie
mărunlaiele"."
Sub infltienţa accstor atitudini pătimaşe, omul nu-şi mai aflit pacea, fiind aruncai
îutr-o stare de mâhnire şi neîncetată nelinişte.";' „Omul cuprins de fu-rie mi cuno;işte
pacea; şi tot aşa eel care ţine în suflet ură împotriva duşma-niilui sâu", afirmă Sfântul
loan Gură de Aur."7 „Omul agitat de furie, spune 101 el. se învredniceşte de mii de
suferinţe; şi fiind tor timpul tulbuiat de na-vula gândurilor. petrecând zi şi noapte în
tulburare şi în neliniştea sufletultii, el suferă aici, pe pământ, loate chinurile iadului".'"'
In plaiml fundamental al relaţiei omului cu Dumnezeu, palima maniei are efecte
deosebit de nefaste. In primul rând, ea îl înstrâinează pe om de Dumnezeu."'' Nu numai
că ea se opune „mâniei vrednice de cinste", luându-i local. dar se împotriveşte.
loveşte''0 şi «tinge91 o virtute deosebit de preţioasă, care tine in chip firesc de suflet»93 şi
anume blfmdeţea, formă a iubirii, prin tan- mai ales omul se aseamănă cu Dumnezeu.
De aceea spune Sfântul Grigorie eel Mare că „pScatul măniei, alungând blândelea din
suflet, strică" ase-mănarea acestuiacu chipul eel dumnezeiesc'V'1 Altfel spus, Sfantul
Duh nu Se mai xalăşluieşte în om, ',A iar duhul eel ran, adus de purtarca pătimaşă a
acestuia, vine să-i ia locul/- Lipsit de Duhul Sfânt, care-i conferă ordine şi imitate,
sufletul se af!5 fără rânduială şi dezbinat: „De inclatS ce este lipsit de Duhul, spune
Sfântul Grigorie eel Mare, sufletul ajunge la nebunie văditâ şi
(1 Sf. loan Guril de Aur. Omilii la low,. XXVI. 3. *:Cf Sf. loan Scăranil. Scant, IX,
12: „Cel ce.,, ţine minis rinil are încuibaia în sine o viper» puitiitoare de venin
ucigător". "' Ihulrni. "* Sf. loan Gurt de Aiir. Omilii la stalui. XX. 6; Omilii la loan.
XXVI. 3.
< hnilii la suuui. XX. 2. *Cf. Sf. loan
ScOrarul. Scant, IX. 5.
" IMC. cit.
w
Omilii la loan, LXVIII. 3.
w
Sf. Vasile eel Mare. he. cit. (VII).
,:
" Sf. Grigorie eel Mare. Comentariu la lo\>. V. 45.
'" Cf. Evagiie, 1'mtaiui pmctic, 20.
SI", loan Ourfi de Aur. Omilii la Mtilei, XV, 11.
' toe, cit.
' Cf Sf. loan Scârarul, Scam, VIII. 17. Sf. Grigorie ecl Mare, Comeatariu la law V. 45.
Sf. loan Ca&ian. Aşezfiminlele mânâsti'reşti, VIII. 12. Sf. Vasile eel Mare. he. cit. n SI.
loan Casian, he. cit. Sf, Vasile ecl Mare. he. cit.
183
Dexcrierea, numijesiările xifehd in care se produc bo/i/e xpirituale
Sfinţii Părinţi pun între patîmi frica ((ţ>6po<;) şi toate stările de suflet ase~
mănătoare, care constituie forme sau intensity ale ei, ca teama, groaza, spai-ma,
panica, dar şi anxietaiea. angoasa, disperarea.1
în general, frica esle provocată de pericolul unei pierderi sau de o suferin-|;"i,
de ideea sau sentimentul că vom pierde sau am putea pierde lucrul pe care-l dorim
sau pe eel de care ne-am legal.'
Frica astfel definite poale fî la fel de bine o virlute, ca şi o patim.L „Dacâ" frica
este o palimîi, dupft cum vor unii, apoi nu orice fricft este palimă", spu* ne
Clement Alexandrinul.4 De aceea trebuie sa facem distincţia între două teluri de
fricel.
I) Cel dintăi, pe care Dumnezeu l-a sădit în om la crearea lui si care, deci, line
de firea sa, are două forme.
a) Prima sa formă este o forţă care-l ţine pe om lipit de fiinţa sa însăşf şi care-l
face sa se teamă de a nu-si pierde siifletiil şi trupul. Prin această frică în
manifeslarile ei cele mai elementare, omul se alipeşte de vlaţă, de existent şi se
teme de tot ceea ce i-ar putea-o răpi sau distruge şi are repulsie faţă dc non-
existenţă. Sfăntul Maxim Mftrturisitorul subliniaza" ca" această tending ţine de
însaşi firea omului: „cele ce sum facute din cele ce nu sunt au şi pule-re a de
persistent;! în Cel ce este, iar nu in ceea ce nu este, iar propriu acestora după fire
este pornirea spre cele ce le susţin şi ferirea de cele ce le strică";* ea face parte
dintre hgoi pe care Dumnezeu „i-a siidil de la început (in firea omenească) prin
creaţie"/ „Frica după fire este o putere ce sustine existenţa prin ferire (de cele ce-ar
putea-o distruge)", spune el in continuure." La fel spune şi Sfântul loan Damaschin
vorbind d'espre „repnlsia faţă de cele care distmg firea";9 putem zice ca" ea
corespunde instinctului de conservare,"1
1
Cf. Sf. loan Dmnaschin. Dof-maiica, II. 15; 12.
1
1
Cf. Ibidem. II. 12.
Cf, SI". Atnnasie eel Mare, Cuvâiti împotriva pâgânihr, ?>.
' Sinwuiti', 11.8,40.
* Sf. loan Diunuschin. Dogmatica, III. 23.
St. Maxim Miîrturisilonil. Dixputo cu I'yrhus, PG 91. 297CD.
Ihuivm
" Ibidem,
" Dogmattca, 111. 23.
"' Ibidem,
186
I'ti'tt
2» Al doilea fel de frică, pe care Sfinţii Părinţi o privesc ca putima. este o iirniare a
pâcatului strămoşesc."' Ea se manifesto întotdeauna ca aversiune a
" Ibidem.
'- Cf Sf. Maxim Mflrrurisiiorul. Rmpunswi ftftw TtiUme. I. PG 90. 269B. 1 Clement
Alcxandrinul. tie pildfi. scrie: „Frica de Dumnezeu... este... o fiicft lipsita de piitimiS;
ell nu »e temi de Dumnezeu, ci te temi sâ nu cazi ilin luirul lui Dumnezeu" {Sn-muite. II.
8. 40). Nu credein cîl aceastu este o virtu te pe care s-o fi iivut ACIJUH in slaicii SB
primordial;! ciici el era însufleţit de iubirca de Diunnezeu şi. diipâ cum spune Stantul
loan, „iubirea des'ivSt-sita" alungâ frica" (I In 4. 18). Cf, Sf. Isuuc Sirul, CuvitUe despre
iwvohiţâ, 38.
'" Cf. Sf. Maxim Mfiiturisilorul, Rospumuri către Talaxie. I. PG 90, 269B. IS A se
vedea. de pildu, Sf. Atunasie eel Mure. Tnaat despre inmipainx CuvCmtidui. 4. Sf
Gligotie Palama, Omilii. 29. PG 150. 369C; 31, PG 150, 388D. '"Cf. Sf, Maxim
MSrturisitorul, Itihpiimuri coire Takuie, I. PG 90. 269A.
187
Oeserterm, mariifestdrile şifehti în care se pirnlne bolile spirituaie
omului faţă de tot ceea ce i-ar putea răpi sau distwge existenţa, dar în cazul acesta
nu mai este vorba despre existenţa sa în Dumnezeu, ci de existenţa sa de fiinţli
căzută, de care se alipeşte prin filautie. Sub aceasta formă, înainte de orice şi mai
întâi de toate, ea este frica* de moarle, dar nu din pricinile binecuvâniate ale
celuilall soi de frică. Ea capătă ce!e mai variate forme, pe care însă nu le vom
menţiona aici." Pentru a o caracteriza, vom spune, îm-preuna cu Sfâniul Maxim
Mârturisitorul, că ea face pane dintre patimile da-torate lipsirii de plăcere şi este
produsă ca şi ele de faptul ca iubirea de sine este răniUS de o suferinţă a sufletului
sau a trupului:1" omul se (erne sa* nu piardă - şi se teme şi de ceea ce l-ar face să
piardâ - un obiect1' din lumea sensibilă a cărui posedare (reală sau anticipat5 în
mod imaginar) îi oferă o anumilă desfatare sensibilă. Ideea sau sentimentul că îl
poate pierde naste în suflet o stare de rău şi de tulburare, ale cărei efecte omul le
resimte şi pe plan trupesc: „Uneori se înfricoşează mai întâi sufletul, alteori
trupul", dar oricum „de la unul trece şi la celălalt".20
Teama ca patimă vădeşte, în oricare dintre cazuri, alipirea de lumea aceasta, de
bunurile din ea şi de desfatarea simţuala de ele, şi iubirea vieţii de aici; căci omul
c<îzut crede câ viaţa aceasta i-a fost data ca să se bucure de toate plăcerile. De o
asemenea teaină ţine orice formă de teamă* de moarte, care nu este teama firească
de a nu-ţi pierde viaţa vfizuta ca dar al lui Dinrmezeu şi ca mijloc de înaintare spre
unirea cu El, ci este teama* de a nu pierde plăcerile Inmii. Această legătură
esenţialâ dintre patima fricii şi iubirea de viaţă po-trivit duhului ltimii - viaţă
privitit şi trăita cu totul trupeşle - este adeseori evidenţiată de învăţătura Sfinţilor
Părinţi. Astfel. Sfântul Isaac Siml scrie: „Când se aflâ cineva în cunoştinţa
trupeasca, se teme de moarte".?l în Pateric citim că un Bătrân a fost întrebat odată
de un frate: „Oare de ce imi este teamă când merg prin pustie ?". A răspuns acesta:
..Pentru că încâ trăieşti lumii !".22 lar în ulta parte: „Un frate l-a întrebat pe un But
ran: „De ce, atunci când ies singur noaptea afară, mi se face frică ?". lar Bătrânul i-
a spus: „Pen-tru că încă pui preţ pe viaţa în această lume".2'
In timp ce primul fel de frică este „după fire",24 acesta din urma, care este o
patimă rea, este „contrar firii" (napd Ototv)25 şi „contrară raţiunii" (no.-pdXiyyoc)-
2
'' Ea vine din faptul ca omul a deviat sensul firesc şi normal al acesteia - care~l
făcea sa* rSimână fidel fiînţei sale autentice şi să-L iubească
T
Pcniru posibilele molive. vczi mai ales Sf.1,
loan Dainyschm. Dogmatica, III, 23.
Cf. liâspitnsuii câire Talanie* Prolog. Aici. cuvânttil obiect este hiat în
sensul său larg. iai nu ca lucru material. '"Sam, XX. 8.
'' CttviiUe despre nevtmifâ, 38. Cf. 63. "
Apofîeş-me, N 90. ^Ibidem, Bu IK
190.
;a Cf. Sf. Maxim Mârturisitorul. Dispuia
M
at Pyrltus, PG 91, 297CD-B Ibidem. Sf. loan
Diimasclnn. Dogmatica. Ill, 23. .Sf. loan Ditmaschin. he. cit. (Pr. D. Fecioru a
liaclus: „trildarea gfuulmilor" - n. dr.).
188
Frtca
pe Dumne/.eu -, acum fiindu-i frica să nu-şi piardâ fiinţa tui cea căzută şi să nu se
afle despărţit de lurnea aceasta, să nu-şi piardă viaţa dusă în cliip pă-limaş şi roate
plăcerile ei. în loc să se teamă de ceea ce-i poate pierde fiinţa şi existenţa dupS
duh, omul începc să se teamă de lot ceea ce-i primejduieşte extstenţa trupească şi
desfatările pe care !c culege din ea,
La t'el ca toate celelalte patimi. frica este, pentru SfnHii Părinţi, o boală,2''
pentru motivul fundamental pe care tocmai l-am prezentat (adica pervertirea unei
dispoziţii fireşti virtuoase într-0 patimă contrară firii), dar si din pricina
numeroaselor tulburari care o constitute si pe care le generează,
Mai întâi, frica vădeşte o relaţie patologică a omului cu Dumnezeu. Temân-
du-se să nu piardă ceva din bunurile lumii şi placertle ei, în loc de a se teme să
nu-L piarda pe Dumnezeu, şi deci pe sine, omul se desparte de Dumnezeu,
adeviiraful izvor al vieţii sale, pricinuitorul şi ţelul ftinţei lui, Cel care dă sens
existenţei sale şi îşi îndreaptă preocupările spre realitatea sensibilâ care devine
pentru el ceva absolut. După cum se vede limpedc, în aceasla" atitudine şi în
MIiii.il He sale nefaste regăsim întregul proces al păcatulut stramose.se.
In frică, Dumnezeu nu este numai uitat ca principiu al fiinţei şi al vieţii, ca
sens si centru al existenţei; El este negat, ignorat, respins ca proniator şi păzitor
plin de bunătate al fiecarei făpturi. Frica vădeşte amagirea în care a euzut omul
crezând câ a fost părăsit şi socotind cfi nu poatc sau ca nu trebuie sâ se bazeze
decât pe propriile lui puteri, fiind lipsit de ajutorul lui Dumnezeu. „Un Bâlrân a
lost intrebat de un frate: De ce mă (em când sunt in pus-tie ? Şi i-a raspuns
Bătrânul: Pentru că te crczi singur şi nu vezi că Dumnezeu este cu tine".10
Amtntindu-ne câ Dumnezeu Se îngrijeşte pururea de noi (Ml 10. 29-31; Lc 12, 6-
7), Hristos însuşi risipeşte această amăgtre. Frica
este semn al lipsei de credinţă în purtarea Lui de grijă: „Pentru ce sunteţi aşa de
fricoşi ? Cum de nu aveţi credinţă ?", le spune lisus ucenicilor înspăimân-taţi de
furlună <Mc 4, 36-40).
Pe deasupra, frica mai vadeşte lipsa de credinţă în bunurile duhovniceşti. Câci
dacă omul le-ar iubi pe acestea, numai de pierderea lor s-ar teme, căci. dupăcum
spune Sfântul Maxim Mărturisitorul, omul „nu trebuie să se leamă decât de o
sîngură durere: de pierderea darurilor dumnezeiesti".31 Singure aceste bunuri au cu
adevărat o valoare absolută şi o importanţă vitaiă pent.ru om. Cel care îşi pune
credinţa în Dumnezeu, tacându-se părtaş învierii lui Hristos şi al vieţiî celei
dumnezeieşti, n-are a se teme nici pentru sufletul, nici pentru trupul sau şi nici
chiar dc moarte, prin care numai impul piere penlru o vreme, dar suflelul cu nimic
nu se vatăma (Mt 10,28; Lc 12, 4). Cel care se uneşte cu Dumnezeu allă in Rl
mulţLmea tuiuror bunâiaţilor şi nu se leme ca va fi lipsit de vreunul dinire
bunurile din lume,
A te leme, iarăşi, nu înseamnă numai a nu avea credinţă în existenţa darurilor
duhovniceşti, singurele adevărate, ci, în acelaşi limp, a te încrede în chip zadarnic
în bunurile materials a căror realitate. este amăgitoare şi care se tree ca floarea
ierbii, comori pe care rugina şi moliile le manâncii, iar hoţii le răpesc (Mt 6, 19;
Lc 12, 33). Şi pentru ca ele sum stricăcioase, iar el supus morţii, mai devreme sau
mai târziu, omul le pierde şi pe ele, şi desfătarea pe care i-o aduceau şi care, de
altfel, este lucru de rând şi de nimic faţă de bucuria pricinuită de bunătăţile
împăraţiei. în sufletul omului cazut se cuibareşte frica numai pentru că se lasă
înşelat de iluzoria realitate a lucmri-lor şi a placerilor din lume pe care le iubcşte;
dacă ar şti ce sunt ele cu ade-vârat, pierderea lor nu 1-ar afecta cu nimic.
Fiind lipsita de orice folos. frica se vâdeşte o data mai mult a fi iraţionala. Căci
omul nu poate să împietlice prin ea nimic din cele ce i se îmâmplă, nu se poate feri
de pericolele sau de lipsurile de care se teme (admiţând ca ele într-ade-văr se vor
produce'}: „Şi cine dintre voi, îngrijindu-se, poate sfl adauge staturii sale un cot'?"
(Mt 6, 27). SfAntul loan Damaschin arală că fricii şi grijii fara rost. pe care lisus
însuşi le condamnă. li se opune lipsa de grija plinfi de folos, a celui care se
încredinţează în orice lucru Proniei dumnezeieşti .*■
Caracterul patologic al fricii se aratS de asemenea in partea de imaginaţie, mai
mult sau mai puţin intensă\ pe care ea, in general, o implicii şi prin care omul
deformeaza realitatea, atribuindu-i laturi inexisiente. Astfel, in imagi-naţia sa
pericolele apar exageral de mari, iar pierderea unui lucru oarecare, iminentâ.1' Mai
mull, omul ajunge sfi-şi închipuie lucruri care nici nu existS. căci îmaginaţia sa
creează, anticipează şi face să se admitâ ca sigure, in present sau într-un viitor
apropiat, lucruri pe care nimic nu-l indreptăţeşte să creadă că se vor petrece in
realitate. Dc aceea, Sfântul loan Scărarul defineş-
te asifel frica: „Frica lasft este vederea amăgitoare a unei primejdii mai înain-le de
primejdie; sau ea este o simtire plină de tremurare a inimii, clălinată şi speriaulde
nenorociri îndoielnice".*4 Şi. observând cum frica face îndoielni-ce lucrurile cele
mai sigure şi mai evidenle şi cat de mult este amestecatâ" în aceasla tnchipuirea
omului. el adaugă: „Frica laşa este lipsa încredinţarii (în lucrurile de care eşti eel
mai încredinţaO"." Dar deformarea realităţii. neper-cepsrea a ceea ce există şi
perceperea celor inexistente sunt trasaiuri spccifi-ce delirului. Frica arată
întotdeauna că, în modul în care este percepul si trait reaiul, imaginalia domina
celelalte facultaţi sufleteşti şi le impune reprezen-tarile sale. „Spaima care duce la
încremenire este frica rezultata dintr-o mare închipuire". arată Sfăntul loan
Darnaschin."' Dar dacă frica sau spaima, chiar dacfi implies eel mai adesea mulră
imaginaţie, pot fi uneori motivate in mod obiectiv, majoritatea formelor de teamă,
şi mai ales neliniştea şi angoasa. se caracterizează prin lipsa oricSrei raţiuni
obiective care le-ar putea produce, prin dominarea părţii iraţionale din om.1'
Puterile sufletului care-i îngăduie omului să vadă dimensiunile reale ale lucrurilor
şi întâmplârilor sunt, sub imperiul fricii, paralizale. „Câci - găsim scris in Carlea
Tnţclepciunii lui Solomon - spaima nu este altceva (ară numai lepâdarea oricărui
ajutor care-ţi vine de la dreapta judecată" (Int. Sol. 17, 11).
".SVvmv. XX. 3.
" Ibidem
"' Dogmatiea, II. 15.
Ibuli'in. ' ('uvuiif despw
nevoinţâ,
te
21. "Scant. XX. 3.
Cet*223decapete.,^l,7Z
191
Dexcrierea. niamfestăiHe si j'ehil in car? St atomic UoiUv spirit'itnlr
Pusilaniinitatea*
r
- Omilii la loon. V, 4. Cf. Tălv.uirv In Pmbmil N2. 4. $
Cmviiu mri'licin IlHi </r VOpeiB. 100. " Cf. Sf. loan Seal
ami. Scam, XX, 9.
;' loc cit.
Acesi termen esle hadus in moduli foiinc feluriic in limbu româna. Astfel. Pfirintele
Feciorti l-a tradus ..nelinişte" (vezi DOgntatictt Sfantului loaji Damaschin, loc. rii. miii
jos): Pfirintele Sianiloac prin „frica laşă" (vezi Scant, loc. cit.) sail „lipsă tie bjlrbatie"
(Sf, Maxim, Ctipele despre dragaste, II, 70); Prof. David Popescu prin ..laşitate" (Sf.
loan Casia», vol. 57 din PSB), iar în Apoflegmtt, la locul cital ile Prof. Larchei. giisim -
Jenevire". iar in altă parte, .JmpuOnare dc suflct". Am păslral, de aceen, cuvantul
pusihii\imihiie. care, in principal. înscamna* micime de suflei si ciipiinde toatc întele-
stirile aiăiate mai su$ (n. Ir.) '' Sf loan Damaschin. Bogmalica. I I , IS. ** Ibidem, '
(hmlii fa Numerii. XXVII, 12.
l<)2
Frica
urmutoarea istorisire: „Un frate a venit la Avva Victor, eel ce pelrecea întru
tăcere in lavra lui, zicănd: Ce să fac, părinte, peniru că m5 biruieşte lenevi-rea ?
Zis-a lui bătrânul: Această boală, fiule, este sufletească".4*
Pusilanimitatea vădeşte îmbolnăvirea pulerii irascibile a sufletului (Guuoţ).
aşa cum arată Sfântul loan Casian.4"
Aceaslă patimă este de asemenea privită de Sfinţii Părinţi ca o forma de
nebunie; cum face, de pildu, Sfântul loan Gură de Aur,*' refcrindu-se la spu-sa
din Ride (14, 29).
C;i şi in cazul celorlalle patimi, pusilanimitatea îşi vadeşle caraclerul pa-
tologic in special prin aceea că este o alitudine nefirească, ce nu corespunde stârii
omului dinainte de cădere. Aslfel, Sfantul Apostol Pavel spune că ,.Dumnezeu nu
ne-a dat duhul temerii, ci al puterii şi al dragostei şi al îiiţelepciunu" (2 Tm I, 7).
In limp ce puterea despre care vorbeşie Apostoiul esle unul din Ire damrile
Sfântului Duh, care constitute chiptil lui Dumnezeu din om şi care îşi află
desăviirşirea în dobândirea asemănării cu Hristos, pusi-lanimilalea csle negarea
acesiei virtuţi. Ea a apărut în sufletui omului ca urmare a păcatului şi este cu totul
straină de natura sa autentică. De aceea Sfantul Varsanufie îl slatuieşte pe unul
dinire fiii sai duhovniceşti aslfel: „Zi fricii tale: Sunt strain de tine I .
Pusilanimitatea esle in orice caz. ca si frica, semn al Hpsei de credinţă.5" A li
lipsil de curaj înseamnă a nu te încrede în Dumnezeu, în puterea Sfântului Duh.
care pururea îl sprijină pe ecl care-L cheama" pe Dumnezeu in ajutor. Unit cu
Dumnezeu şi primind Kami Său, îrnpărtăşindu-se de puterea Lui, omul nu are a
se leme de nimic alunci când vreu să facft ceva. Având credin-(3 ncclinlita* în
Dumnezeu, el poale, potrivit cuvinlelor lui lisus, să mule imiinii din loc,
Adesea. omul se (erne sâ acţioneze penlm că esle dominal de propria sa
imaginaţie. Legătura dintre lipsa de curaj şi imaginaţie esle, ca in cazul lutu-ror
formelor de frică, subliniată des de Sfinţii Părinţi. Şi în acesl caz, imagi-naţia nu
face decâl să deformeze realitatea, prezentand acţiunea pe care o are omul de
îndeplinil ca foarte grea, plină de primejdie sau cu roiul imposibilă, în limp ce, în
mod obieciiv, ea nu este deloc asa. Omul lipsil de curaj esle viclima unei amâgiri
şi chiar putem spune ca ajunge sa delireze, aşa cum aralâ Sfantul loan Scararul:
„Frica laşă (este o slabire a credinţei) arătatâ in aşteptarea plină de spaiină a unor
lucruri ncprevâzute (...) simiire plină de iremurare a inimii, clălinală şi speriată de
nenorociri îndoielnice" " Iar Avva Victor, in continuarea cuvinlelor cilate mai
sus, spune: „Precum celui bolnav
de ochi, din cumplita durere, i sc pare că vede multă lumină, iîir celui sănfttos i sc
pare ca vede puţin, aşa şi eel slab la suflet, din puţintică încercare repede se
tulburâ, pârându-i-se câ este mare".54
Lipsa de curaj poate apârea ca o atitudine de copil, care stăruie în mod ncfiresc
la omul matur: „Frica laşâ, spune Sfântul loan Scararul, este o sim-lire
copilărească în sufletul îmbătrânit".58
Ea este în esenţâ legata dc patima chenodoxiei."' încât putem spune că „toţi cei
fricoşi sunl iubitori de slavă deşană"."
Pusilanimitatea il alienează pe om, luându-I cu totul în stăpânirea ei." Este o
patimă deosebit de periculoasă, fiindca blochează dinamismul omului, îi frânează
elanurile spre desăvârşire, îi încetineşte sau chiar îi paralizeazâ activiiatea şi inhibă
în multe împrejurări cxercitarea facultăţilor sale sufle-teşti. Ea se dovedeşte în
mod special dăunâtoare pentru lucrarea duhovni-cească. Este limpede că diavolul
are un interes special în a isca şi a întreţine această patimă, care tulbură sufletul şi-
1 împiedică să ducă la îndeplinirc cele ce are de tacut şi pentni care a fosl creat.*9
■ I.av.cU.
a
Scant, XX.
57
2. "
IbUiem. Ibidem,
5, M Cf. ibidmn, I.
B
Cf. Aiwftrgnw. sciia alfabctică, Teodom. 3.
10
Chenodoxia
Chenodoxia (Keyofio^la), în limbaj curent numita" slavă deşartă suu vanitate, este o
patimă de cîlpetenie şi izvor de nenumârate alle boli ale sufletului.
SfAntuI loan Casian spune despre ea că se manifestă ,Jn mulle forme, câci are multe
feţe şi chipuri", dar că, !n esenţn, este „de două feluri",1 care sun! cele două trepte ale
sale.
I i Primul fel de slavă deşarta* e eel „prin care ne mnndrim penrni foloase maieriale
sail pentru lucruri care se văd".* Este cea mai obişnuită şi evidenlâ forma de
chenodoxie, care-l loveşte pe omul căzut foane uşor şi eel mai adesea. Ea const,i in a se
aiâta cineva mândru şi a se lăuda cu bunurile pe care |e are sau pe care crede ca le are,
şi a dori să fie văzut, apreciat, admiral.' slimai. onoral, lăudal, într-un cuvânt sa fie
slfivit de ceilalţi oameni/'
Bunurile cu care, In acesl nivel, se mândreşte vanitosul sunt bumiri tru-pesii.s
piimAntesli,'' pentru care el aşteaptă de la oameni laude şi aprecieri.'
Vanitosul se poate astfel liluda, aşteptănd admiraţia celorlalţi, cu darurile sale
naturale," ca fnimuseţea (reală sau închipuili) trupului" sau a glasului,n de pilda, sau cu
puterea, chibzuinţa şi purtarea sa," ca şi cu tot ceea ce contribuie la o frumoasă
înfilţişare (haine luxoasel'î parfumuri. podoabe11 etc.).
El se poate lauda, de asemenea, cu îndemânarea sau cu priceperea sa intr-un anumil
domeniu. '"
( omorhm duJwviuces/i, V. I I
" lliii/i-w.
1
Sf. Grigorie eel Mare. ComeiiUtriit ta luv, VIII, 43-44.
* Cf. In 5, 44; I Tes. 2. 6. Sf. Vusile eel Mure. Rtgulih min, 36. AţmjU'gnw, N 479. Sl'.
Varsanufie şi loan, Sctisort ilnlit/vniceşti. 460; 261. " Sf, loan Casian. Convorbiri
duhovnlceşti, V. 11. ■'Cf. Fil. 3, 19.
1
Cf. loan Scaianil. Sram. XXI, 6. J Cf ibid.. XXI, 24. 29: XXV, 21. Avva Dorotei.
hivoţolun de mflrt jblositoarr. II, 7.
( I Avva Dorotei. loc. tit. 1
Ibidem*
1
Sf. Maxim Mămirisitorul, Citpete despre dmgmte. III. 84. Sf. loan Scaranil, Scam.
XXI, 5.
13
Avva Dorotei. invauilim de sttfletfotosiUxirv. II. 7. Sf. loan Scaranil. Scam, XXI, 4; 5. 1'
Si', loan Scaiarul. Scam, XXI. 4.
,l
Avva Dorotei. invtifiiluri de suJJel folositocire, II. 7. Sf. loan Gun'i dc uur. Despre
tltttva deşurtâ, 13.
195
Desnixreit, tiumifexUhile fifvlul in care se /troth" holile spiritual!'
1
Capttedespre dmgoste. III. 83.
B
loan ilin Singurătatc, Ditdogdrsprem/lei şipatitrâlt ottwuqti,ed Huusheii;, p. 55,56.
'■' Sf. Maxim Mărliirisitorul, Capet* despnt dragosfe. III. 84, Cf. Avva Doroiei,
IwoiâSuri de fmflel fohsitmiic. II. 7.
Ih
loan ilin Singuritlate, lo<:. <ii
■' Cf. Sf. Grigorie de Nyssa. Desprefeciarie, IV. 5.
D
Cf. Sf. Muxini Mfuturisitorul, Oxptfy despre dmgoste, III, 84. Sf. loan Scflrurul.
Scare, XXI. 24.
I T. Sf. loon Hrisosiom. (Vine Staghirie Ascend. II. 3, --
' Convi/rbiii duhovnicesti. V, 11.
1%
OwnodoxUt
mânilreşte în sineu lui sau inaintea oamenilor cu virtuţîle sale şi cu asceza sa,
aştepuînd pcniru aceasta adiiiiraţia ŞÎ laudele celorlalţi." Mai ales atunci când
omul se luptil împoiriva patunilor şi când puiie în lucrare virluţile contrarc lor,
este i jîzboif de acesr $o\ de slavS deşarta. De aceea Sfântul loan Scârurui arala
ca „duhul slavei deşarte (se bucură) vâzand îjimulţindu-se virtutea"'4 şi sptme că.
dupa cum „fumica asteaptă să sc ispriWeasca slrânsul grâuJui, si Slavfl deşarta
aşteaptă sa se adune bog&ţia (duhovnîcească)".2* Evagrie eon-Statâ şi e] c-3
„dupa ce a biruil omul loate gândurile, se ive.sc acestea douâ: cel Bl l;ivci dcşart*
şi cel al niândriei"-'' şr, ]a fel, „gândul acesla (al slavei de$ar-ic) ilfac să crească
loţi dracii, dnpâ ce au fosl biruiţi" ~T Tot aşa şi SFântul Maxim Mămirisilorul
scrie: „Când birui vreuna dintre paiimile mai necinsti-te, lie pildâ' lăcomia
pântecului sau curvia sau mânia sau lăcomia. îndată se repede asupra ta gandul
slavei deşarte".^ Aşa se face câ cheiiodoxia poate lua locul (uturor celorlalte
palimi în sufleiul omiilui.
' Cf. ,Sf. Mnxiiii Muitncisitoiiil, Cnfwti- desprt dragpste, III, 84. Ev»grk\ Tratatui
Bmctic, 13; ofi 31.
' sv„,w. XXI. *
*tbtd«in, *
(T (>(//.;.• d&prtdeostbireapatlrtdtoryiagtindurilor, IJ, ''
('apefe desprv deosebirea patimifor jti a gândurifor, 13. *
Capgţe desprv dntgoste, III. 59,
''' Cf. Ev'iigrie- Vmuttul jmirfu: 13. Sf. loan Casiun. Aşezdmiiitete mâru$Sftreţtit XI. I.
Rftguia -Sf. Nil Sorskr. V.
'"Cf. SI', loan Casian, AşfZ/iinintele ittâtuisiireşii, XI, I. 3, 4. Evagrie. Scrismi, 51, Sf.
loan Scdranil. Scant, XXI. 5.
': Sf. loan Casian. Aşeztmiintele nuliuhlireşli. XI. I.
'* Ibidem. 4. Evagrie. Tratatuipractic, 30.
' ibidem
1
Aşrz/itwii/r/r' nuhitistirt'fti, XI. 4.
*'h>, ,il'.. 5.
197
Descrierea, tiuinifeslâtilc .yifehtl in care se produc Iwlite xpirituale
sliipâneşte slava deşartă, pentm modestia mea; îmbrăcându-mă 'in haine luxoase,
sum biniit de ea, schimbându-le în haine nearătoase, iarăşi sum stăpaiiil do ea;
vorbind, sunt biniit de ea; tăcând, iarăşi sunt biniit de ea. Oricum voi amnca acest
glob cu trei coarne. totdeauna until stă drept şi el e eel din centra".17 De Defies,
conchidc Evagrie, ,,greu se scapâ" de gandul slavei deşarte. Căci ceea ce faci ca să
te curăţi dc el devine pricin;1 pentm aliă slavă deşartă"." Şiretenia che-nodoxici il
impinge pe om ca, paradoxal. s?i doved&iscă zel în ncvoinţete asceti-ce?9 să lupte
cu râvnă împotriva altor patimi.^ să practice virtuţile-,41 să dobân-deascfi unele
hurisme.42 Trebuie spus limpede că orice forma de asceză impul-sionată de
mândrie se dovedeşte într-un sfârşii cu tolul deşartă şi lîpsiul de orice rod;'" la fel
si virtuţile, dacâ sunt „adăpate de umezeala noroioasă a slavei deşarte şi prăsite de
dorinţa aratarii şi gunoite de lauda*.... îndata se usucif,*4 iar harisme-le sunt
înşelătoare 4> Astfel se pot vedea oameni care ajung la stralucile lucrări
diihovniceşti mânaţi de slava deşană, dar care „după ce se retrag dintre oameni in
viaţa călugarească... nu se mai mdeletnicesc cu nevoinţa lor mincinoasă şi prefa-
cută de mai înainte..., căci n-au puiiii rodi plantele umede în locurile nevoinţei
aspre şi lipsite de apa slavei deşarte,\4'J Mai mult, bunurile duhovniceşti astfel do-
bândite nu numai că sum lipsite de orice preţ înainlea lui Dumne/eu. dar sunt
„socotite de El la fel ca furtul. nedreptatea şi celelalte man pacate", cum aratfi
Sfantul Macarie Egipteanul,"'7 cure aminteşte spusa Psalmistului: „Dumnezeu a
risipit oasele celor ce plac oamenilor" (Ps. 52.7)."*
Ca şi in cazul uiluror celorlalte patimi, omul primeşte din slava deşartă o
plăcere4'' care-l ţine legal dc ea şi pentru care este gata să facS si, paradoxal, sfi
sufere orice.*0 Din pricina acestei puternice placeri care-i susţinc iubirea de sine51,
omul se lasfi cu tolul înrobit de slava deşartă.SÎ
* Scam, XXI. 5.
a
Tratatul practic, 30.
' Avva Doroiei. fiivăfăiurt de KUJU'I fohsitvare, II. 7.
*' Cf. Sf. loan Scăranil. Scam, XIV, 10; XXI. 25, 27; XXVII. 45.
41
Cf. Sf. Macarie Egipteanul. Omilii diifuntiiceţli (Col. 11), V, 10. Sf. loan Scararul.
Scam, XXI, 25. Avva Dorotet. hivâfături de uijlet folwiutare, U. 7.
"; Cf. Sf. loan Scârurul. Scum. VII. 29.
"a.ibidem, II, 10.
" Sf. loan Scararul. Scttra, II. 10; XI. 35.
*' Cf. ibidem, vn. 29.
''' Ibidem, II. 9. 10. Apofiegme, N 550.
7
ParaftazA in 150dc capete..., Cf. Omilii ththovniceşti (Col. II), V. |0; LIV, 2. 48
A se vcdeii, de asemenea. Avva Amtnona, Epistole. III. I 2.
*9 Cf. Sf. loan Gură dc Aur, Despw slava <lc,?ttrtti. 13. Sf. Marcu Ascetul, Episto/ii
cărre Nicolae Monahtd, 3. "'Cf. Sf. loan Gurade Aur. (VineSiaghirie Ascetul, II,
V
" Cf. Sf. Muxim Mârturisiiorul. Kaxpimsnri cot re Ttdmie. Prolog.
■ Cf. Sf. Grigorie de Kyssa. Desprefeciorie, IV. 5.
I9H
Chenadoxia
Cf Sf loan Casim Ayezâminlele niaiuhti resit. XI. 4. -Sf Maxim Martin isitorul. Ce/e
200 de Capete despre vanoşimţa de Ditnmeieu \i mmoiiuu iiitivpiirii..., I, 27;
RăsputlSUfi către Ta/asie, 56, scoliu 8. Sf. loan Gum de Am, Oniitii la Mates. XIX. I.
Sf Gligorie de Nazianz, Cuvtmtâri, II, 51. Sf. loim Scararul. Scam, XXV. 21. Origen.
Ciivâni despre mgârsiine, 19. Avva Ammona, Eplstote, XII. 5.
51
Cf. Hernia, Pastoral. Pilda VII. 4. Sf loan Guru dc Aur. (alre Staghirie Ascetltl, II.
V.Omdii In Evrei. XXI, I4, Oniitii la Atatei. III. 5; IV. 10; Despre slava deşartă, 8. 16.
SI. Maxim MărturisiLorul. Capete despre dragoste. II. 59. Sf Gligorie de Nyssa. De
spre feciorie, IV, 2. Sf. Gligorie eel Mare. Comentaiiu la low VIII. 43. Sf Simeon Noul
Teofoj:. t'alehece, XVII, 85. Sf loan din SinguruWte, Despre suflet si patimiie
ometiesri. cd. Huiisherr, p. 52. H Despre tlava deşartă, 10.
lâlaihe la Psatrmd 130.
Despre slava desart/i, 2. v r
apeie despre dragoste, I I I . 4. "
Ibidem, X "Scam. XXVI. 41.
în afara textelor citale mai sus. a se vedea Sf. Simeon Noul Teolog. Disctirsuri
0MW.L 12. 194-195,
199
besctierea, tnanifestările ,\i fflul in cctfV St produc botiU' Spiritual*
sliivi» (I Regi 2, 30). Şi este o slavă ce urmează din răutatea diavolcască".65 „Cei
ce se laudă, în Domnul să se luude", învaţă în două rândiiri Apostolul Piivel (1
Cor. I. 31; 2 Cor, 10, 17). Slava pe care omul o primeşte de la Dumnezeu prin
participare la slava I.ui în unire cu Hrisios este ..singura mă-rire adevârală", scrie
Grigcft.63 Este singura reală, veritabilă, absolută, eterna. Este, pc de alia parte.
singura care tine de menirea firească a naturii omeneşti şi singura pe masura
măreţiei pe care Dumnezeu a voit s-o dea omului. Ea este, spune Sfânlul loan
Gura de Aur, adevarata slavă, care i se cuvine pen-tru ca este om şi are suflet viu
l
"' Ibidem.
w
Cf Sf. Nichita Scithtittil. Cete 300decapettt..,, I. 14.
' Cf. Sf. loan Scăraful, Sr.ara, XXI. 26.
' Ibidem, 6.
'* OiHitii duhovnlct&l (Col. 111). XXI, 3, 2.
'* Dialog dfAjii-e sitjtet fî patimUe omeneşit. ed. Haushenr. p. 52.
*01 Sf. Nichitii Siitliiit.il. Celt 300decapete,.., I. 14.
?l
Un: clt. Cf. p. 54.
201
Oescriereo, itiaiiijrstarilr jtt fi'lul in mre St prvihu bolile spiritual»
77
Omitir la cuvintele: „Sti nu le temi... " (Ps. 48, 17), I. I.
" OtnitU h F.\>rei, IX. 5. A se vedeu. dc asemenea, toatfi aceasfă omilie. ca şi Omilii la
Malei, LXV. 5.
" Omitie la Psahtuil 4, 6.
m
Caltheze btiptisnwle* V, 6.
s
Ciiftetf t/expre tlmsoste. 111. 58.
' V«m.XXI.2 .
202
Clumodmia
pScatcle şi palimile ce-i zac în suflet."3 Tot aşa se amăgeşte omul şi atunci când
lie mundreşte cu vîituţile pe care într-adevâr le-a dobândtl. Căci, pe de o pane, el
se priveşte pe sine ca izvorul şi deţinătonil acestor virtuţi, în vreme ce ele sum
darul lui Dumnezeu şi numai Lui îi aparţin cu adevărat;*4 iar pe de aha pane,
după cum arată Sfântul loan Scărarul,*3 de îndata ce omul se laudS cu vinutile
sale, el încetează de a mai fi virtues, ajungând să se mân-dreasc8 cu un luciii pe
care 1-a pierdut.
stare să vadă nici cele ce se petrcc în juru-i, nici fraţii, cât timp, în culreienil
gândului, simte plăcere şi se lasă prins de cele cc a visat cu ochii deschişi, ca de
nişte lucruri aievea".102 Acesl proces de fantazarc poate sta la originea unor accese
de delir acute sail a halucinaţiilor. Evagrie constatâ" că „începutul ratâcirii mînţii
esle slava deşartă'\l,B Acest efect estc periculos mai ales pen-tru rnonahul cuprins
de această paiimă, căci stă în obiceiul dernonului slavei deşarte să alace cu putere
mai ales la vremea rugăciunii: „Când în sfârşit minlea se roagă cu curăţie şi fărit
patimă, nu mai v in asupraci dracii din par-tea stăngâ, ci din cea drcaptă. Căci îi
vorbesc despre slava lui Dumnezeu şi îi aduc înainte vreo formă dintre cele
plăcute simţirti. încâi să-i parit că a ajuns desfivârşit la scopul nigăciunii. lar
aceasla a spus-o un bărbat cunoscStor câ* se mlapiuieşte prin patima slavei
deşarte".104 Aceasla patimâ, spunc Evagrie in altă parte, face ca minlea sâ încerce
„sâ mfirgineascâ dumnezeirea în ehi-puri şi infaţişâri",10 iar diavolii se folosesc de
ea ca să-1 amăgcască şi să-l facâ sii rătăcească pe nefericitul care a lăsa(-o sfi
sporească în el. Paladie, în Istoria iausiacă, dă un exemplu de monah ajuns nebun
din această prictnă: ..Cugetarea îi era atinsă de neînfrânarea slavei deşarte". spune
eL1M
Pe plan dnhovnicesc, cfettele patologice ale chenodoxiei sunt extrem de
nocive, Ea duce la moartea sufleiului,1"7 la orbirea mintii10" şi la lulburarea ei,' "
niicşorându-i putereadecunoaştere.
Ea nimiceşte toale viituţile pe care le-a dobândil oitiul1" şi lipseşte de rod
osienelilt' sale duhovniceşti.i!? Din pricina ei. spune Sfântiil Maxim, se pieixl
mulie Iwcruri bune în sine.1" Ncvoinţa ascetică şi virtuţile pe care ea cautâ sîl lc
sporeascii au drept scop unirea onuilui cu DumneZeu şi îinpărtăşirea de slava
dumnezeiasca. Prin chenodoxic', omul le abate de la menirea lor firească, penlru a
le pane în slujba propriei sale slave, aşleptând laude de la oameni, iar nu de la
Diimnezeu. asa cum se cuvine. Pierderea roadelor ascezei şi a vitiiiţilor, care este
o «idevilrata catastrota pe plan duhovnicesc, are urmarea de neînlălurat că naşte în
sufleiul omului o stare de mare suferinţâ; lipsit de aceste bunâlăţi de mare preţ şi de
bucuria duhovniceascâ pe care o dobândise prin ele, sufleiul se simtc gol, lipsit de rost,
plin de tulburarc şi nelinişte. sortit unei continue nemultumiri. lar dacă plăcerea legată
de slava dc^artă umple, pentm un rimp, sufletul, ea nu poate l'i însă păslrată multă
vreme, căci. aşa cum am văzut, este parţialâ. trecatoare şi irealâ. după chipul lucrurilor
pământeşti cu care se hrăneşte. şi, în final, arunc;1 sufletul în amăruciune şi deznădejde.
„Chenodoxia. scrie Stântul loan Casian, esle o hranâ a sufletului, pe care, pentru
moment. îl mângâie cu desfătare, dur apoi îl goleşte şi îl despoaie de orice virtute,
făcându-l stcrp şi lipsit de toate roa-dele duhului. Astfel îl face nu mimai să piaidă
meritele unor nemăsurate stră-danii, dar chiar să îndure chinuri mai mari".1 M
Nimicind virtuţile, chenodoxia mai întâi de toate face să apara" sau să re-aparâ în
sufletul care le-a pierdut patimile pe care ele le izgonisera," iar apoi deschide poarta
luturor celorlalle patimi.1"' Sfinţii Paring. aşa cum am văzut. o pun în rândul celor trei
pntimi aşa-numite generice, care sunt izvorul tuturorcelorlalte. Sî'ânlul Marcu Ascetul o
numeşte „rădăcina poftei ruşinoa-sc""7 şi „pricinâ a tot păcatur,"t şi „maică a relelor",11'1
ajătând că ea ducc ,Ja slujirea păcatului".12" înainte de orice ea aduce în suflet
mândria,171 căci ea îi cste înaintemergătoare.1" înccput,1" maicaV'14 şi toate patimile care
sunt legate de mândrie: hula1l2, judecarea116 şi defăimarea aproapelui,13' iubirea de
slăpânire, împietrirea inimii,,?,t neascultarea.lî9 Ea zămixleşie de asemenea mania"0 şi
loate cele care graviteaza" in jurul ei: ura,1" ţinerea de minte a
114
Asezdminiele mâriâstireşti, V, 2) (3).
Il
* Sf, loan Casian. Cotivoiinri duhovnicesti. V. 15,
'■' Cf, Eviigiic, Capeie despre deosebtrea inidnulor.... 13. Avva Ammona, hivăfântri.
IV, 2S.
117
Despre U'gea duliovmeească* 95.
'^ Ibidem, 99.
'['Ibidem. 105.
1
-'' Despre eel ,f eredcâse mdrepteazâdinfapte. 156.
131
Cf. Avva Ammonu. îtivâţâlaii, IV. 15. Evagrie, Tratalul pravtic, 13. Sf. Muxini Mămiri-
sitorul, Capete despre dm^oste, III. 61. Sf. Isaac Sirul, Cnvhite desprr nevvinţă. 23.
" Sf. loan Scărarul. Scara, XXI. 2.
'■" Ibidem. 1. '-'4 Ibidem. XXII, 2.
IU
Cf. Sf. Marcu Ascctul. Despre cei Ce cred rrfse hidreplea/ddin fapte. 87. ,îft
Cf. Sf. Miucu Ascetul, Despre legeti didiovnieeasca, 122.
'T Sf. loan din Singun'itatc. Dialog despre stijlef si /xitimile omeriefli, «i Huusherr. p. 52. [*
.Xpofie&tw, VIII. 6.
IW
Sf. loan Casian. Convorbiri duhovnicesti. V. 16. Sf. Grigoric eel Mare. Cvmemariit la
low VIII, 43
1
" Cf. Sf. loan Scăranil. Scam, XXI, 19. Sf. Macatie Egiptcanul. Omila duhovnicepl
(Col. II). V. |0. Sf. Marcu Ascetul. Despre iegett duhavnUeased, 104. Sf. Isaac Sirul,
Cuvinte despre nevoinţtt. 5. Sf. Isihie Sinaitul, Cuvdnt despre Irezvie si virtuie, 59. "
Cf. Sf. Maxim Mărturisiiorul. Capete despre dragosle. 111.7. Sf. Isihie Sinaitul. loc.
cit„ 59. Sf. loan din Singurfitatc, he, cit,
206
< 'henodaxia
ifiuluî,"1 invidia,'*3 certurile,'14 neînţelegerile.1" Din ea mai ies încă: min-ciuna,1"'
făţărnicia,137 vorbele deşarte,',ÎB frica,n'' desfrânarea,14" iubirea de bani şi de
avutie141 şi, aşa cum am arătat deja, (ristcţea.143
în incheiere, să arătăm ca diavolii au un rol deosebit de activ în zămislirea şi
sporirea acestei palimi.14' Tot cc se face din slavă dcşarta e de la diavol, spune
Sfantul loan de Gaza.144 lar Sfântul Varsanufie arată că diavolii înles-nesc această
patimă pentru a duce sufletul la pierzare,14* Dacă nu o iscă ei în-şişî. în orice caz
se folosesc de ivirea şi stămirea ei în suflel pentru a-şi îin-plini prin ea lucrarea
lor nimicitoare,14* „Luând mai ales iubirea de slava ca prilej pentru răutatea lor si
sărind prin ea înlăuntm, ca printr-o oarecare portiţâ întunecoasă, ei izbutesc să
răpească sufletele", scrie Sfântul Diadoh al Foticeei.141 Cel care se lasft biruit de
aceaslă patimă împlineşte astfel voia Celui Rău,l4tt ajungând in cele din urmfl
robul şi marioneta acestuia. MCel care iubeşte slava de la oameni (...) se predă
vrăjmaşilor, iar aceştia aruncă sărmaaul suflel in multe rele, punând stăpânire
peel", spune Avva Isaia.149
In
Sf loan Scăraiu). Scara. XXI.
1w
23-1" Sf. loan din
Singuraialc. he. cil., p. 52. Sf. Grigorie eel Mare.
Conwnlariu h lov, XXXI. 45. Ibidem, Sf. lonn Casian,
Convorhhi
B
duhwnici-rilL V, 16.
Apttfiegme. XV. 21. Sf. Talasie Sinailul, Capete de.spre dragostf, I. 19. lW Sf.
Grigorie eel Mare. Conwntariiî Ui tav, XXXI. 45. Sf. Talasie Sinailul. ('opeie
despre dragoste.l, 19.
* Sf. loun Scîîranil, Scant, XI. 6. Sf. loan Casian. ('onvothin dufurVnteestt, V. 16, Sf.
l!
loan Scara.ru). Scam, XX, I. 2.
'Cf Evagrie, Tmtatulpractlc, 13. Sf. Isaac Sirul. <'minwd&sprenevofnjâ, 23. Nl
Sf. Maxim Mfiriurisitorul. Capete despre dnigostr, HI, 83.
I
Cf. Evagrie. Tratafulpraetic, 13. Sf. Isaac Sirul. Cuvmie despre ncvoinţâ, I.
' Cf. Sf. loan Scfirarul. Scam, III. 39; XXI. 9; 16; 20-22; 27; 28. Sf. Nichila Srilhainl.
Cele
II
300 de capete, \,BQ, '■" Scmori duhoimiceşti. 477. întrebare.
Scmori lUihovnut-fli. 259.
m
Cf. Sf. Marcu Ascetul, Dlsputa cu tin scohistic, 2.
" ('want ascetic t" 100 1de capvtr. 96. Cf. Evagrie. Cttvânt despre mgâriime. 72,
** Apoflegm*. i 729. Apofiegtne, Vffl, ?.
207
11
Mândria
Mândria (\mtp\ybavla) este atât de înrudită cu slava deşartă, încât mulţi St'inţi
Părinţi cred cfl nu esie cazul sa* se vorbeascâ despre cle ca despre douâ patimi. ci
ca de una singunl;1 de aceea, aceşti Părinţi spun en exists doar şapte patimi
„generice", iar nu opt. în învăţăturu PArinţllor cu privire la patimi, care arata* cu
care patimă (rebuie să ne luptâm mai întâi şi la ce spor du-hovnicesc sc ajunge
prin biruirea lor pe rând, vedem cum patimi le merg de la cele mai grosolane la
cele mai „subţiri", care sunt şi cel mai greu de învins; într-o asemenea ordine,
mândria urmează îndală dup;1 slava deşartă. Astfel privită, ea apare ca o culme a
chenodoxiei. De aceea Sfantul loan Scărarul scrie că „au numai atâta deosebire
între ele câtă are pnincul prin fire faţâ de bărbal şi grâul faţa de pâtne. Căci primul
(gând, al slavci deşartej e înce-putul, iar al doilea (al mândriei) sfârşitul".2 Ajunsă
la un anumit gracl, cheno-doxia duce în chip necesar la mândrie. „creşterea uneia
aduce apariţia celeî-lalte, prisosul de glorie deşartă da naştere truftei", subliniază
Sfântul loan Casian/1 Sfântul loan din Gaza spune, la fol, ca\ „crescând slava
deşartă, se ajunge la mândrie"/ Sfântul loan Sc5rnrul. pe de altă pane, arată câ,
Ddată biruitfl slava deşartă, iese şi mândria din suflet.''
Totuşi, din alt punct de vedere - mai puţin precizai de practica ascetică -, care
rănduieşte patimile dupa gravitatea lor, pornind dc la cele originare şi fundamental
şi continuând cu cele care deeurg din acestea,7 lîiândria apare ca cea dintfii
patimâ, de capetenie, al cărei prim născut esle slava deşartă, ceea ce face ca între
ele s.1 existe o legături* slrSnsa şi cu lotul specîală,
La iin anumit nivel, limita dintre acestc două patimi nu se mai vede lim-pede,
penim câele ajung sa* se întrepătrundă, lunecând una într-alta, Cu toate
1
Dnpu cum arsita Sf. loan .Scăninil (Scara, XXI. I), care-l dâ dc exemplu pc Sf.
Grigoiic eel Mure.
:
Ibidem. Cf. 27. 36.
1
Cf. ibiiteriu XXII. 2. Sf. Maxim Mărturisitonil. <'apţt* ilespre <lraRosH>. 111. 56.
J
('orivorbiri (liihoviiiceşli.V. 10.
' Sciisoii duhovnicitflt, 460.
".SV.im. XXI, I.
' Este niiii ulcs punclul de veclere al Sf. Grigoiic cel Mare (u se vedeu. dc pildă.
('amentariu In lov. XXXI. 45).
20X
Mandrill
aceslea. ele îşi păstrează trăsăturile specifice; în continuare vom arăta care ■■Mm
aceslea in ceea ce priveşte mândria, după cum am procedat şi cănd a lost vorba despre
slava deşartă.
1) Cca dintâi formă a mândriei constă în convingerea omului că este superior faţft
de ceiialţi oamcni suu cel puţin faţă dc uniî dinlre ei,' dar şi în in-cerearea de a dobândi
această superioritate. dacă cumva nu erode că deja o arc.' Oricum, mândria constă in a
se înălţa1* omul pe sine, fie făra nicî un motiv anume, fie - cum se întâmplă eel mai
adesea - dîn aceleaşi prîcini care-i pot sluji ca prilcj pentru slava de&artă şi despre care
am vorbit deja (calităţi fizice, inlelectuale, spirituale, rang social, bogâţie etc.).14
Această înăllare îl face pe om să se preţuiască, să se admire1' şi să se laude în sinea
sa.16 G5sim aceste atitudini şi în cazul chenodoxiei, dar acolo omul aşteaptă mai
curând de la alţii laude şi onoruri, în timp ce aici şi le acordă el însuşi,
înâlţându-se pe sine, implicit trufasul îl coboară pe aproapele său, îl pri-vcşte de
sus,1T îl dispreţuicşte,"1 „socotindu-l ca fund nimic'V" atitudini care constituie o altă
trăsătura fundamentals a acestei prime forme de mândric.
Mflndria il impinge pe om să se compare cu aproapele20 şi sîl-şi afirme su-
perioritatea, socotjndu-se cu totul deosebit, fundamental diferit de acela. Arhetipul
acestei atitudini îl aflăm în Evanghelie, când U auzim pe fariseu Spunând: „nu sunt ca
ceilalţi oameni (...) sau ca acest vameş" (he 18, 11). Manat de mundrie. omul simte
nevoia să se masonic cu ceilalţi,71 sâ stabilească ierarhii,
trSgând întotdcauna concluzia că este cu total superior, în toate privinţele, sau macar în
parte, într-un anuniit domeniu. Ajunge, de aceea, să-1 dispretaiască pe aproapele său22 şi
să-i critice aproape sistematic felul de a gândi şî a traV'
Această formă de mândrie se traduce prîntr-o suită de atiludini c;ire ne permit s-o
definim mai bine. Cel mândru, scrie Sfântul Vasile eel Mare, „se laudă şi exagereazfi, ca
să apart mai mult decflt este Tn realitate",24 El se aratâ ingâmfat,**1 trufaş şi plin de
sine,2'' sigur pe el,27 încrezător in sine.2" La aces-tea se adaugă adesea pretenţia că le ştic
pe toate2g şi convingerea că are întot-deauna dreptate,10 de untie se iscă îndreptaţirea de
sine,*' ca si spiritul de conlradicţie (împotrivirea în cuvânt)" (de asemenea caracteristice
penlru aceasia" patimă), dar şi dorinţa de a-i învaţa pe al(ii" şi de a stăpâni.14 Man-dria
îl face pe om orb la propriile sale greşeli" şi să refuze a priori orice cri-tică şi orice sfat,
să urască miistrtrile şi orice dojanâ;'6 el nu poate suferi sa" i se poruncească şi sâ* se
supuni* cuiva." Această patimă se manifests şi ca agresivitate; uneori, exprcsia acestei
agresivităţi cste ironia, dar şi asprimen cu care eel mândru răspunde atunci când i se
pune vreo întrebare, muţenia în anumite împrejurări,19 o ostilitate generală,40 dorinţa de
a-l jigni pe celă-lall, împlinită cu multâ uşurin(S.41 Aceastâ agresivitate se manifests
întotdea-una ca raspuns la cele mai mici crilici care i se aduc.42
2) în (imp ce prima formă de mândric îl face pe om sâ* se înalţe faţă de semenii săi,
a doua îl face să se înalţe faţă de însuşi Dumnezeu şi sil se ridice
" Cf. Sf. loiin Scfu'arul, Scam. XXII, I. Sf. Macuric Egiplctimil. Omilii dubovnicrţti
(Col. II), XXVII, 6.
;' Cf. Sf. Grigorie eel Marc. Cmwiiariu U< fev, XXXIV. 23.
liegulile mild, 56. ** Sf. Vasile eel Ware, he. eft. Cf. Herma. Pâstomf,
Pilda VIII. 75 (9). I.
Henna, lac. cit.
I
Cf. Sf. Maxim Mârturisitonil, < 'npete despre dtttgOSte, III. 87.
28
Cf. Avva Dorotei. Invaftilun i/e suflet foloxitotire, I, 10.
M
Cf. Hermn. I'âstoml. loc. cit,
10
Cf. Sf. Simeon Noul Teolog. Cele 22.5 tie capete.... I. 46.
II
Avva Dorotei, Invâfâluri de sufUtl folositoare, I, 10.
': Sf. loan Sctirarui. Scam. XXII. 7. Sf. Simeon Noul Teolog. Ceie 225 de capita,.., I. 46. "
Hernia, Poslomi. Pilda VIII. 73(7), 4.
14
Sf. loan Scftranil, Scam, XXII, 8.
15
Cf. Hie Ecdicul, Culegere din se/ilmfele înfelepfilor..., 38.
"' Cf. Sf. loan Scărarul. Scam, XXII. 2, 11.
17
ibidem, 8, 28.
" Cf. Sf. Grigorie eel Mare, Comentoriu la lov, XXXIV. 23. Sf. loan Casian. Afeză-
mintele mantlstirejli, XII, 29. " Sf. Grigorie eel Mare, toe cit.
* Cf. Sf. Talasie, Capet e despre dragosle, infrtinare.... IV. 29. Sf. loan Scftrarul.
Scorn, XXII. 28.
" Cf. Sf. loan Casinn, Asezwmnleie ntânâstiresli, XII. 29. Sf. Grigorie eel Mare. Co-
mentariu ta lov. XXXIV, 23.
*: Cf. ibidem.
210
Mtltulriti
' Cf. Awn Dorolei. învăţâturi de sufîet fotositoare. II. 6. Sf Ioiin Casian. Aşeyunin-
trie
44
mânehtirefli, XII, 2; 7. Sf. loan Scfirurul. Scant, XXII, 1. 28.
A sc vcdea, de pildâ: Aitoflegm* N 558; N 641. Sf. loan Scârarul. '&cara, XXI. 36;
XXVI, 39.
1
Cf. Apojttgtne, N 558. Sf. loan Casian, Aşeztiminiete numiteiireşti, XII. 4. Sf. IOIUI
.Scărarul, Scant, XXII. 12; XXVI. 39. Sf. loan Gură de Aur. Omilii la Ozia, UI. 3
Omilii la Mtiifi, XV. 2; LXV, 6. Omilii ta loan, IX. 2; XVI. 4.
" Sf. loan Casian. A^ezilmmiele ntâiuhthvyti, XII. 4-5. frtrafrază in 150 <te capete.--
In rele 50 de Cuvinie ate Sf. Macarie EgipteanuK 86; 115; Sf. Macarie Egipieanul,
Omilii dulumriceşti (Col. III). I, 3,4; (Col. II). XXVII, 6. Sf. loan Qurf de Aur, OmUu
In Matei, XV. 2; LXV, 6; Omilii la loan, IX. 2. Avva Dorotei. hivafaturi de sttflet
folositoare, I, 8. Sf. loan ScurnruJ. Scam* XXII. 28. " A/eztlmintete riuitiâvtirt'şti.
XII. 4. Cf. 5. " Ihidcm, 4. " Ibidem.
1
Omilii la Matei. XV. 2. Cf. Omilii la loan, IX. 2.
"nutiitaMa/ei.XV.2.
211
Descrîerea. manifexlăriif sifetul in carr xe prmiuv bottle spiiiHudc
Mândria este negare sau refuz al lui Dumnezeu,*: care uneori, ca în cazul lui
Salan, ia forma revoltei fftţişe,*3 <lar de obicei se manifestă ca ..tagăduire a
ajutorului lui Dumnezeu şi fălire cu râvna 8a'\ Trufaşul refuză să-L pri-vească pe
Dumnezeu ca Ziditor al firii sale, ca început şi ţel al fiin(ei lui, ca izvor al tuturor
virtuţilor şi bunătăţilor, punându-le pe toate pe seama sa."
Cel mai adesea aceasiă formă de mândrie pune stăpânire pe monah, pe care îl
loveşte in mod deosebit," făcandu-1 să se conside» pe sine cauza vir-tuţilor şi
faptclor bune şi, implicit, să nu mai recunoască ajutorul care îi vine de la
Dumnezeu." Avva Dorotei spune că eel mândru „punc pe seama sa isprăvile
săvărşite, iar nu pe seama lui Dumnezeu"." Aceeasi învăţătură o găsim şi la
Evagrie" şi la Sfântul Maxim Mărturisitonil.00 După acesla din Urmfi, mandril este
eel care „se îngamfăcu bimurile primite de la Dumnezeu, ca şi cum ar fi ale
sale".61 Tot el spune că tot omul care socoieşte „virtutea şi cunoştinţa ca izbânzi
fireşti ale sale, nu ca damri dobândite prin har"" da dovadă de mândrie. Altfel
spus, omul se mândrcşte dacă vede în virtuţi expresia propriei sale valori şi
rezultatul propriilor merite, iar nu daruri ale Duhului Sfânt, izvoriind din
paiiiciparea la desâvârşirea dumnezeiască; tot aşa. dacîl îşi închipuie că a dobândit
biiuinţa asupra patimilor prin propriile puteri, iar nu prin ajutoml lui Dumnezeu.63
inţelegem asrfel de ce Sfinţii Părinţi arată că această. formă de mândrie
„loveşte în mod deosebit pe cei pe care-i descoperă că le-au fost de folos unele
virtuţi'""1 şi se manifestă cu mai multă tărie „după cc le-am învins şi am triumfal
asupra celorlalte (patimi)",',s Stantul loan Gură de Aur spunând chiar câ „toate
păcatele vin din lipsa noastră de grijS, dar de mândrie ne îm-
bolnăvim atimci când facem binele . Căci în locul patimilor biruiie, in su-fletul
omului vine măndria.67
Dar nu numai atunci când omul se luplă cu patimile şi le biruieşte, se iveşte
mfwdria ca să le ia locul, ci şi atunci când, dintr-un motiv sau altul, ele
dormilcaz.1 sau nu ni se fac vfidite, fără ca aceasta sfi însemne că nu le avem
deloc sau că s-au împuţinat. Sfântul Maxim arată în acest sens că atunci „când
patimile îşi încetează lucrarea fie pentni ca se ascund pricinile lor, fie-penlru că se
depărteazâ dracii in chip viclean, sc strecoara milndria'V* iar' Sfăntul loan
Scărarul. vorbind despre această patimă, spune că „patimile s-au depărtat uneori
nu numai de la unii credincioşi, ci şi de la tinii lară credinţă. afară de una. Ele au
ISsat-o pe aceea singură sa* umple locul tuturor, ca una ce e cea dintâi dintre
ele".''"
Vedem din aceasta ca. dacâ această forma de măndrie îi ameninţâ in mod
special pe cei îmbunâtăţiţi, ar Fi greşit să credem că ceilalţi oameni sum scuLiU de
ea. Dar adesea ea nu mai este remarciiiă, pentru cfl s-a „cronicizal", le-a cuprins
iniiraga fiinţfl si. de fapt, îi menţine într-o stare de separare de Dumnezeu. lar a
lr;ii in afara lui Dumnezeu. a duce o existent;! cu totul autonomă şi independent;!
de El şi a se afirma pe sine ca unicul principiu şi ţel al propriei existence este o
manifestare a acestci rnândrii fundamental care perpetueazâ pacatul strămosesc.
Oricine trâieşte depârtat de Dumnezeu, fte chiar pentru scurtă vreme, aratâ ca nu-
L cunoaşte sau câ L-a uitat, că-L tagăduieşte şi vrea să se pună în locul Lui. dând
astfel dovadă de mândrie. Pulem spune că omul arată un oarecare grad de mândrie
ori de câte ori stăniie într-o stare de relativa depârtare de Dumnezeu; singur
sfântul. adică eel care a ajuns la unirea deplbia cu Dumnezeu şi cu totul
transparenl harului Său, a scăpat de această* patimfi; toţi ceilalţi oameni raman
robi ai ei, chiar dacă ignoră acest lucru sau îl ncaga, aşa cum ne aruiii Sfăntul loan
Scărarul, punându-ne înainie următoarea pilda: „Un biltrân fo;uîe cunoscă-(or îl
sfatuia duhovniceşte pe un tânăr care se trufea. lar acesta, orb fiind, zise: lartă-mă,
pâYinte, nu sum mândru. lar prea înţeleptul bătrân i-a spus; Ce alta do-vadâ mai
vădită* a patimei acesteia ne poţi da, fiule, decâl cuvânlul ce 1-ai zis: nu sunt
mândru ?".70
Cele două forme de mândrie pe care le-am prezentat, cu toate că sunt foarte
difcrite, nu sunt totuşi separate una de alta ^i independents Ele sunt cele dou;!
fete ale mândriei şi stau întotdeauna împrcună în sufletul omului L.i/.ni,
chiardacă uneori Una capătă mai multă amploare decât cealalt;!. Daca prima
dintre ele îl ridică pe om împotriva semenilor săi, iar cea de-a doua, împotriva lui
Dumnezeu.'' de fapt, aşa cum aratd Sfântul loan Casian. fîecare
,:
Ibidem.
"Cf I In 4. 20-21. 1 Capers
dt&pn drogoste, II, 38.
15
invaţiituii <l<> suflet foltmtoure. II.
214
Miindiia
* Tcnnenul este folosit. de pildă, de: Sf. loan Casian, Aşezthmntele mânăsiireşti. XI.
10: XII. I. 4. Sf. loan Gura de Aur, Omilia la cuvitiiete din haia, 111, 8; Omilii la Ozie.
III. I; 3; Omilii la loan, XVI. 4. Leonţiu de Neapole. Viaftt Sfânlnlui loan din Cipru,
42. Sf. Maxim Mărturtsitorul. Rdipumuri către TaUuie. 64. 798C. Sf. loan Scărarul.
Scam, IV. 41. Sf Isaac Sirul. Epistale, 4.
!? St Maxim Mtirturisitorul. Capete detpre dragoste, Ill, 87.
M
Sf. loan Gură de Am, Omilii la loan. XVI. 4.
" Sf, loan Casian, Aşezânuntete mănâstiresti, XII, 29.
*' Comeniariu la lev, XXXIV. 23. Aceeasi afirmaţie o regasim la Sf. loan Casian. lot:
ci!, 3.
:
' Omilii In I Thiu'iei, XVII. I.
*: In afară de rcferin(ele date infra, a se vedea: Henna, l'axiowl. Pilda VI. 65 (5>, 2. 3,
Sf. Vai'Bamifie şi loan. Scrisort didiovniresli, 424. Sf. loan Scfirarul. Scam, XXII, 1 ■
Sf. Isaac Sirul, Cuviiiie despre nevainfd, 34; 62. Hie Ecdicul. Ctdegerr din sentinfe/e
tnfp/trpfilor, 37.
lnvâţăluri de sujlet folasitoare, I, 8. M Omilii In loan, XXVI. 4. Sf. loan Gură de Aur
foloseşte adescori termenul dtnovoict, cue in.scarnniî lipsfi de judecatil, pentru a
desemiia inândiia. A se vedea, de pildii: Omilii la niviniele din Isaia, III, 6; Caleheze
bapliswtde* V. 4. A. Wenger (în Jean Chrysostome. Ihnt eaiecheses baplismales, SC,
nr. 50 bis. note 3. p. 202) scrie că „SITiniul loan Gurit de Aur in mod obisnuit dă ca
sinonim pentru ănbvoxa tcnnenul ii/tepnitavla (...) lar Field pe buna dreptate scrie:
„dtrcbvoia, superlyia, armgantia. Hoi sensu semper, ni jailor, apud Chryxoilonuni
accuril" <PG 58. 924)". Ciitefieze bnpiisnude, V. 5.
215
DeSCfiena, numijestări/e şifetul in rare se prfniiic bolile s/Mritueite
"* Cu privire In această în.llţare a omului sprc Dumnezeu, a se vedeii Sf. Maxim
Mslrrurisiioml. Ambigua, 106. PG91. 1305A-I308B.
n
Cf. Sf. Maxim Marturisitorul. iithpumuri câtre Talasir. 64. PG 90, 716B
N
" ibidem. 52, PO 90.493C.
(hni/H (a I Timotei. XVII. I. 9n Omitii itt 2
Tesatmutxrti. I. 2- Omitii la I,Hm, XVI. 4. '" Commtariu
ia Im\ XXXIV. 23.
216
Mtindria
Gură de Aur spune, în acelaşi sens, că „eel înrobil de aceasiă patimă ajunge să nil
miii vadâ limpede lucrurile".92
Mai intâi de toate, ceJ mândru nu se vede pe sine asa cum esle In realitate. EJ
se trufeşte, se înalţa, se crede a fi cineva, jşi închipuie ca are o calitale sau aJta, in
[imp ce, in afara lui Dumnezeu, omul ,.nu esle decât ţârâflă", iar „bunurile" sale
sum stricacioase şi trecătoarc, sortite pieirii, ireale, m fond. „Pentru ce se imfeşte
eel ce este pămânl şi cenuşa. când în viaţâ f'iind el le leapada mereu dinăunlrul
sau (...) iar murind va moşteni... viermii ?", gă&im scris în Cartea lui Isus Sirah
(10, 9). lar Sfântul loan Gură de Aur spune, în acelaşi sens; „Cel care se trufcşte
pentru cele ce nu sunt decât umbre, care-şi înalţâ" inima pentru lucruri care se tree
ca floarea ierbii (cf, 1 Pi 1, 24) (...) nu este el, Oare, vrednic de râs ? Nu este el,
oare. asemenea unui sărac care n-are
■l\ miînânce, dar se lauda cu desfâtărilc de care, candva, într-o noapte, s-a
bucuraiîn vis?'\M
Acest delir este vădit inai ales atunci când omul mândru îşi atribuie cali-tăti pe
care nu le are şi când înire ceea ce-şi închipuie despre sine şi ceea ce este cu
adevăraC exist;! un dezacord vizibil pentru cei din jur. Astfel, Sfântul loan
Scăranil, într-una dinlrc definitive pe care le dă acestei patimi, spune câ"
..măndria esre sSracia cea mai de pe urmă a suflefului ce-şi naluceste bogăţia şi-şi
socoteste mtunericul, luinină".95
Dar chiar şi atunci căncl omul se laud» cu unele oalităţi pe care le are cu
adevflrai, el îşi atribuie sieşi, în mod nebunesc, bunuri care-i vin de la Dumnezeu
şi pe care nu le are decat prin participarea la bunât^ţile cefe dumnezc-ieşti. „Ce
ai. pe care să nu-J fi primit ? [ardaca l-ai primil. de ce les fâleşti, ca si cum nu l-ai
fi primit ?" (I Cor. 4, 7), se întreaba Apostolul Pavel.'"' Atunci efind face vreun
bine, omul nu este de fapt deciif un fel de unealtîl şi deci dti are pentni ce sa" se
niandrească.'' lar lucrul acesta nu este adevaiat numai Gflnd este vorba de faptele
bune pe care le săvârseşle, ci şi când gândeşte ce-va bun, şi penlru orice pornire
bună, şi penfru orice virtute, căci, aşa cum am araiat, roate i-au fost daruite de
Ziditorul sau şi numai cu harul Lui au putut fi ele împlinite. Punăndu-Ie pe seama
sa, eel trufas îşi sporeste delirul. pentni ca, de fapt, el ajunge să se socotească
dumnezeu, „Prin aceasta (a te lăuda pe line... şi a uita de Dumnezeu care a făcut
binele> nu numai ca pierzi binele. ci-ţi pricinuieşti osândă, îndrăznind să pui pe
seama ta aceea pentru care trebuie să înalţi mai degrabă mulţumită jubitorului de
oameni Dumnezeu". scrie Sfrintul Varsanufie.'18 Jar Sfânlul loan Scărarul
subliniază nebunia unei
1
(itifheze bffptisnKtft, V. 6,
" SI loan Scărarul. Scam, XXII. 18.
'•' Omilii la loan, XVI. 4.
"' A se vcclca. ca privire In aceasta: Sf loan Guru de Am, Omilii la I Timoiei, XVII, I
Sf. VarsanuFitf şi loan. Scftsori ditlwvtuceşti, 409. 412.
' Cf. Apoftesme, serin alfubetica, Avvn Petru Pioniful, 4. Sf. Varsamifie şi loan.
Sirisori duhovnirrfti, 411. ™ Scrifori duhm •nictiftl, 412.
217
Descriereu. moiufesitîrilf ţifetttt in cm? « proditt bolile spirituale
1
"Seam. XXII. 15. "" ihmlii ht Mniei, XXV. 4. " Ibidem. rt ibidem. IW Cf. V.
Lossky, Â Vintage el ă In ressembUmre de Dim, Paris. 1967. p. 109,
"w Cf. I Cor, 12.
2IX
Mdndritt
decât ale altora; ba chiar cei care an mai puţine calitaţi sau daruri sunt cei enrora
li se euvine mai multă cinsie (cf. 1 Cor. 12, 22-25). Omul mândru, în loc să-şi
folosească darurile proprii penlru a-i ajula pe ceilalţi, mai puţin hăruiţi, intrand
astfel înlr-o legătură de unire prin contemplarilatea lor trâită îa Dumnezeu, în
smerenie şi frăţietate, abate aceste daruri de la ţelul lor fi-resc şi ie foloseşle în
chip egoist penlru a-şi afirma unicitatea prin opoziţie faţă de aproapele sau,
stabilind o ierarhizare proprie. in care el es(e situat pe Ireapta cea mai înaltă, iar
loţi ceilalţi sunt puşi pe trcptele cele mai de jos. Astfel, deosebirile si chiar
inegalităţile, in loc să fie desfiinţiite în simţirea unitaţii de (nip al lui llristos,
dimpotrivă, prin mândrie sunt tot mai mult accentuate. Aproapele devine un rival,
iar mândria se vădeşfe a fi factor de dezbinare şi separare. perturbând profund
relaţiile dintre oameni şi devenind, prin urmare, sursâ a nenumărate rele.
Nemaifiind m stare, din pricina mândriei, să se îndrepte spre Dumnezeu şi s.i
se deschidă cu adevarat către eel de lânga el, omul se retrage in sine şi se inchide
in lumea mărginila a eului propriu, acţionănd întotdeauna sub impe-riul acestui eu
egoist pe care-l exaltă la infinit. Măndria constituie astfel ne-garea iubirii. ducând
la distrugerea legăturilor armonioase pe care, prin iubi-re, omul le stabileşte atât
cu Dumnezeu, cât şi, în El, cu sine însuşi şi cu cei din jur. Capacitatea de a iubi pe
care Dumnezeu i-a dal-o omului pentru a se uni cu El este pervertită de omul
Irufaş, care o abate de la menirea ei fireascii pentru a o tndrepta numai spre eul
propriu. El se iubeşte pe sine si numai pe sine. Astfel patima mândriei ajunge să
se identifice cu patima iubirii de sine.
Toţi Sfintfi Părinţi, aşa cum am spus, socotesc mândria o patima deosebit de
gravu. Mai ales efectele ei patologice sunt îngrozitoare. ..Demonul trufiei
pricinuieşte cea mai grea cădere a sufletului", scrie Evagrie."" Fiind o forma dc
nebunie, poate duce la stari acute şi tipice de nebunie în înţclcsul curenl aJ
termenuluL îndeosebi Evagrie a reliefat acest aspect, arătând că mândria ajunsă la
culine duce la nebunie: „(Demonul trufiei esle însoţit de...) eel mai cumplit dintre
rele, ieşirea din minţi (ăK<notcn.ţ ^pevdjy), nebunia (paula) şi vederea unei
mulţimi de demoni în aer".IDf' Iar în altă pane, el scrie: „îndata (după demonul
slavei deşarte) vine demonul mândriei, care aduce in chilia monahului fulgerări de
lumină neîncetate şi balauri înaripaţi, ducându-l la răul eel mai mare, pierderea
minţii (otiziipiQ ©peucov)". Intr-unul dintre capitolele ediţiei neprescurtate a
liatatului său, din care am extras citatul de mai sus,IOft Evagrie spune ca mândria
duce la ieşirea din minţi (tKC~*aoiţ):
1
Tratatut pmciic. 14. A se vedea, de asemenea: Sf. loan Gura de Am. Omitii la
Ojja, 111, 3. Hernia. I'mtontt. Pilda VIII. 75. I.
m
l#ccfo
" Cupeie despre deosebirea gândunfor. 23.
" J MuyUlennans, /\ iravcrs fa tradition mami-scrife d'Iîvagre ft' i'ontitju*?, Louvain,
1052. p. 47. 13-17.
219
Descrierrti, numifestârilt' ft ffltil în care sr produc ba/itr spiriltmle
monahul „vede cum aerul din chilie ia foc şi este strabălut noaplea de fulgere
slnllucitoare, şi locul tot este plin de etiopieni" (care, in limbajul ascetic al vremii,
îi indică în mod simbolic pe demoni). Descriind urmarile acestei stări,,oc' e! arată
cum saYmanul om „cu minţile rătăcite, smintit de teamă, uită câ este om". Citim
în Pateric cum unii monahi, în urma unei asceze în-dekmgate, din pricina
mandriei, „întru ieşire din minţi (ătcoaaaic, Opevcou) au venit";"0 şi tot aici, aflăm
despre un călugar care „umflându-se cu mândria, a fost luat în stăpânire de un duh
pitonicesc"."1 Istoria lausiacă ne prezintă şi ea douii cazuri asemănătoare: al
riionahului Valens"3 şi al lui Eron.1" care, „ajungând la multS mândrie", în urmă,
sub efectul acestei patimi şi-au ieşit din minţi. Se ştie, de asemenea, că patima
mândriei oferă un teren prielnic pentru vedeniile înşclătoare prin care diavolii îi
amăgesc pe monahi şi care sum, in fond, adevâralc halucinaţii. Sfântul loan
Scârarul, în cuvântul despre mândrie, descrie o asemenea situaţie: „CAnd dracul
se sălaş-luieşte în lucrftorii lui, atunci, arătându-sc în somn sau şi în stare de
veghe, ia chipul, zice-se, al unui sffint înger, sau mucenic, îi împărtăşeşte vreo
descoperire de taina, sau vreun dar (harismă). ca, amăgindu-se nenorociţii, să-şi
îasă cu totul din minţi"."*
Mândria are numeroase alte efecte palologicc. Sfinţii Părinţî spun că ea este
pricina tuturor relelor care-i vin omului,'" „Toate lucrurile rele ni se în-lâmphl din
pricina mândriei noastre". învaţă un Bătrân.''''' „Semeţia esle cau-Za şi rădaciua
bolilor", spune. în ceea ce-l priveşte, Sfântul loan Casian.117 „Potopul de rele care
au pangărit lumea a venit din pricina mandriei", afirmfl SfSntul loan Gură de
Aur,1"1 care în altâ pane zice că din cauza acestei patimi a ajuns omul să fie
„înconjurat dc scârbe şi dureri"."9
înstrainându-1 pe om de Dumnezeu,120 mândria îl lipseşte de ajutoml l.ui şi de
darurile dumnezeieşti.17' fl face sit piardă cunoştinţa duhovniceascaV" apoi toate
vjrtuţile dobandite. „Mandria. scrie Sfântul Grigorie eel Mare, nu
1
'■ llmlem. 17-19.
1,0
Apojtegme. seria alfabeticS. Awn Antonie. 39.
•• Apofuwne.KlOO.
1
I'aladie. h'toriu toitsiacâ. 25.
1
''■' Ihiiiem. 26.
' - Scam. XXII. 19.
'* Cf. Sf. Varsanufie şi loan. Scrisori <luhovnicf)li. 63, Sf. loan Gură dc Aur. thnilii
la Ova. HI 3; Omitii la loan, IX. 2. Sf. Nicliila Stithatul. Ceia 30Q tie caprh- ... 1.85.
,l
*Apofiegm«, XV, 115. '" AseztimitUele mânâmreşti, XII. 8.
in
Omiiula Af«/«. XV,X
m
Ibidcm.lXV,6.
"" Ipoflegme, N 592/60.
11
Cf. Sf. Muxim Mărturisitorul. RăspunsuH cfitre TaUtsie, 52. PG 90, 492A; 493A.
SI Tulasie, C'ap&ie tlexprr ilrago.tif.... IV. 34.
|K
Cf. Sf. Muxim Msirtiirisitorul. Râspunsttri nitre Tolasie, 52. PG 90. 493A.
220
Mthidria
Trebuie însă să adăugăm că, chiar dacă la naştere oumenii nu moştenesc pâcatul lui
Adam şi chiar dacă sunl lipsiţi dc pacale personate, ei suni lotuşi moşteniloriî unei stări
de păcătoşenie care le vatâmă firea. De aceea, Sfântul Marcu Ascetul, arătând ca
oamenii n-au moştenit păcatul lui Adam, afirmâ (oluşi că din pricina păcatuluî aceluia
„toţi sun! sub păcat" (Rom. 3, 9),"* adi-că, altfel spus, în stare de păcătoşie. Sfăntul
Chiril al Alexandriei spune ace-laşi lucru atunci când, tâgăduind şi e] că omenirea ar fi
partaşă la greşeala lui Adam, spunc că ea „boleşte de păcat", că e părtaşa la „firea căzuia
sub legea pâcalului".19 Aşa se înţeleg şi cuvintele Psalmistului: „Ca iată intru fărăde-legi
m-am zâmislit şi în păcate m-a născul maica mea" (Ps. 50, 6). Aceasră stare de
păcătoşenie aralâ că firea omenească este slabă, neputincioasa. beteagă. pălimitoare şi
stricăcioasă,*" muritoare după trup şi, în general vor-bind, moartă din punct de vedere
duhovnicesc, altfel spus, starea de păcat arata înstrăinarea de Dumnezeu sau, mai precis,
depărtarea de El. Astfel, Slantul Marcu Ascetul scrie: „Murind primul om, adică
înslrăinându-se de Dumnezeu, nu mai puteam vieţui nici noi în Dumnezeu".21
Starea de păcat care afecteazH firea omenească nu este o pricină de învi-nuire a
omului atâta vreme cat el nu şi-a asumat-o în chip personal. Omul se naste cu o fire
bolnavă, patimitoare, stricăcioasa' şi muritoare ca urmare a pâ-
lâ) penlru a se jnstifica învS|ătura despre rnoşlenirea piicatului lui Adam, păcat cafe s-a
infins la loţi unnaşii siîi. Or, originiilul grec fe0' <i) nu poate avea accasta semnifi-ca|ic
şi îndreptitţcşte învăţătura Sfinţilor Părinli răsăriteni cu privire lu pScnhil oiigi-nar. care
este diferită. A se vedea J. Meyendorff, ,!E$' (5 (Rm 5. 12 chez Cyrille d'Alcxandrie et
Theodorel", Studia Patristicti. 4. 1961, p. 157-16U Initiation (I la itwologie byzantine,
Paris. 1975, p. 194-196.
IA
Atum.MI.i ca nou-născuţii sunf lipsîfi dc păcat o găsim. de pildă. la: SI Grigorie de Naziunz,
Cuvântări, XL. 23; Sf. Grigorie de Nvssa. Despre prnncii morn' inointf He vrenu: PG
46. 177-180; Sf. loan Gun* de Aur, Omilii la Matei. XXVIII. 3; Sf. Chiril al
Alexandriei, Cateheze baptismal*, IV, 19.
7
tstoria prescurtaui a evreilor, 5, 18, PG 83,512.
1
Despre paecihiţti, 10. Cf. Despre ttnirea ipostaticii, 8; 18.
" Tâtcuire fa Epistola cat re fiomani. PG 74, 789 (citatil rnai sus).
' In Icxlul citat din Sf. Chiril al Alexandriei. aflăin şi expresia: ..omul boleşte de stri-
ciiciune", care reia expresia „firea boleşle dc păcat", citatfi câicva ranchiri mai sus,
ambele fiind echivnlente. ' Despre Itotez, Raspunsul 12.
226
Tiwisrruterea bolilor sp'triluale in umanilatrti tiecelzuh?
dească în ei nici eel mai mic semn al plăcerii, lotuş i, dintr-un imbold natural, ei arală cfl
posedă mişcările proprii cărnii. Nu vedem chiar la cei foarte mici violeniele înţepături
ale mâniei şi nu observăm adesea că, mai înainte de a fi ajuns a cunoaşte virtutea
răbdării, sunt sensibili la nedreptăţile pe care le su-feră şi sim! până şi jignirile unor
vorbe spuse în glumîi? B:i uneori, sub im-pulsul mâniei, pânâ şi dorinţa de a se râzbuna
;ir avea-o, dacă nu le-ar lipsi puterea".37
Sfinţii Părinţi sublimază adeseori constrângerea bruîală pe care aceastâ tending la rău
o exercită asupra firii omeneşti, caracterul ei tiranic, sporit încă şi mai mult de lucrarea
diavolilor care o susţin, care duce lu o adcvărată înrobire a omului;2" este „legea
păcatului" despre care vorbeşte Sfântul Aposiol Pavel (cf. Rom 7. 14-21). Tot aşa spune
şi Avva Dorotei: „Omul este târat prin sikl şi tira-nie de vrâjmaşul sau, şi aproape şi cei
ce nu voiau sa pâcăn.iiasca'. pâcatuiau de sila"'."'' Sfiinnil Maxim Mărturisilorul
vorbeşte şi el de puterile răului care-1 asu-presc pe omul c;lzut, ajungând sa-l supună
aproape cu tbtuL,
Desigur, omul nu este silit să păcătuiască; pe de o part©, el continua* sa" aibâ
libenil său arbitni." iar pe de alta, el primeşte ajutorul lui Dumnezeu, dacă voieşte să-l
primeascâ.'2 Dar firea sa pervertită, adică înstrăinată de Dumnezeu şi întoarsă spre cele
sensibile şi stricăcioase, face ca omul sa se lase cu uşurinţă atras spre păcat şi sa se
îndrepte in chip pătimaş spre rău." Şi pentru câ voinţa sa este slabă şi neputincioasă, el
cade repede în ispitele diavoleşti,"*
Aşa alunecă sprc rail ecl mai adesea oamenii din pricina firii lor câzute. Şi lâsandu-
se omul târât în păcate, patimile sale sporesc şi-l îinping să păcătu-iască şi mai inult; şi
cu cât păcătuieşte mai mult, cu atât ele se îiitaresc.'* Sta-rea pătimitoare mosiemta" prin
fire, de la păcatoas5 fîîrfi voie cum era, devine, prin păcatul pe care-1 face om cu voia,
cu adevarat pflcatoasil.1'' Tot aşa stri-căciunea şi moartea. pe care la început oamenii le-
au moştenit fără voia lor, în urma păcatului lui Adam, devin acum pricina de pacate
personate, căci temându-se de boală şi moarte. „se lipesc prin dragostea dc viaţa, de
plăceri,
. | i cind ele ar ft elcmenrele constitutive ale vieţii"," cizâad pradi patmu-lor. care no fac
decât si adevereasci si si le intăreaaci stncaciunea si con-Jitia de ftinţe supuse morr.ii
*
Prin pacalul pe care-I face cu voia sa, omul ii urmeazi lui Adam, devine impreunl
râspunzâlor cu ace I a şi cu toţi oamenii care fapluiesc si ei pacalul Of race in ftrea
omeneasci cAzulă, care Ic estr comuna Numai in acesl seas putem spune că oamcnii
sunl cu loţii vinov.ui pcnlru pacalul lui Adam."' De aceea Sfânlul Maxim
MârluriMtorul. dc/\ jlmno dialectica pâcatului si a pati-muii. şi robia la care ajungc
omul imi tin sfârsH. depiaage coodiţia umani .1 iwdci asadar. din pncina neasculr.ini .1
înir.ti picaful. iar din pficma puca-111I111 a inn,ti in Bm oamenilor irăsilura
pătimiloare (palimasa) prin nastcre şi iiindci neincetat cu aceasti trăsătură pătimitoare a
naşlerii prin pacal se improspata prim.» câlcare. nu era nâdejde de slobozire. ftrea fund
incâfutati prm aprobarea voinţei ei inu-o legiluri rea".*° De aftfeI. in descnerea pe care
an ficu-o fiecărei patimi in pane, am subliniat adesea aceasti dialectic*.
Dupi caderca in pacal. Dumnezeu. prut glasul proorocilor. a continual si
le dea oamenilor poninci p invaiălun. ceea ce n-at ft mil nici un sens d
ei n-ar ft avui putinţa do .i le implini, >i care .ir.ua cfl ei se puieau impolnvi
acesui inlaniuiri aparent fatale.41 De altfel. se stie ci sub Legea Vecbe. cu
nssr limilcle natuni umane căzule. au fosl oameni care an dus o viaţi dreap-
ti si plâcula lui Dumnezeu. Sfantul Sofrociie spune I impede ci oamenii care
au Iran sub Legea Vcche aveau puierea de a se impocrivi paiiniilor şi ci.
deci. crau direct răspunzâlon pentm picatele lor ..Cat pmeşte pâcatele < 1
in- . K i i / . i Legr.t owe poruncea 51 dădca pentru ficcare pacal pedeapta
cuvcniia. Proorocii care sirigă să fugim do ploal si si i.ium hinelc. dni in
care ne îndeamnâ si pirăsim catea rautitilor ( » invftatoni - care ne arali
cum sa ne ferim de ele".4- Sfantul loan Gura de Aur. vorbind despre fui lui
Adam, spune acelasi lucru: .Dumnezeul untversului | 1 Işi araiâ faţă de noi
toata bunâlaiea Sa; cunoscand lainele noastre si gaadorile din adancul suflc-
lului nostm. ne indeamnă, ne sfaiuiesle şi Hiatus! pornirile noa pre rail;
°OndOtlaFacere,XK, I.
44
Cf. V. Lossky, Tftâologte mystique de fEglise d'Orient < Paris, 1944. p. 129.
230
PARTEA A III-A
Condiţiile generale ale tămăduirii
I
Hristos - TamâduiCorul
,.Câ Hhsios a venii en să-i vindece pc cci bolnavi, o spune El însuşi'*. arată
Sfântul Irineu.1 într-adevăr. lisus spune; „Nu cci sân&oşi 8U nevoie dc doctor, ci
cei bolnavi (...) n-am venit sa chem pe drepţi. ci pc păcătasi la pocăinţâ"' (Mt. 9,
12-13; Mc 2, 17; Lc 7, 31); si încâ: „cu adevarat Fmi vcţj spune: DocJore, vin-
uccă-le pe line iiusuţi' (Lc 4, 23); şi: „Duhul Domnului esie pestc Mine (...) M a
trimis sâ vindec pe cci zdrobiţi cu inima" (Lc 4. 18).
In deplina conformitate cu aceastB invăţiîUirâ it lu i Hristos cu privire la Sine.
Slmiii Pârinţi şi întreaga Tradiţie bisericeasc.1 vâd în HI doctoral trimis de Taiâl
penlra a-i vindeca pe oamcni. care boleau din pricina urmârilor pă-cjtului
strâmoşesc, .>i peiiiru a-i reda firii omeneşti sâniUatea sa primordial a
('hiar înaintc de înlruparea Cuvăntuliii. Dumnezeu era privit drcpt „Ccl ce
vindecă toată bolile" (Ps. 102. 3).3 Şi. potrivit Sfinţilor Părinţi. proorocii - şi in
mod special Moise - au fost trimişi de Duhul Sfânt ca doctori care să în-gnjeascâ
pe poporul hu Israel care bolca de pâcal.' dar în faţa unei omeniri atât de grav
bolnave şi profund rănite de pftcat, ei n-au putul face nimic. ..Proorocii, spune
Sfântul Chiril al lerusalimului, au fost trimişi. ca si Moise, pcntra a-1 vindeca pe
Israel; şi ei. văisfifld lacrimi pentru el. l-au ingrijit, dar n au putui să stăvileascâ
răul care se intinscse (...), căci din creştet până în tâlpile picioarelor nu ramăsese
nici un loc sănatos; toc trupul ti en plin de răni m-curăţale. neunse cu uutdelemn
şi nelegate".' Avva Dorofci spune şi el, aproape cu aceleaşi cuvinte, că „Bunul
Dumnezeu (...) a trimis prooroci şi nici aceţtia a-au i/butii. Căci rfiutatea s-a
înturit şi mai mult, cum zicc Isaia Nici buba, riici rana. nici vânâiaia m\ mai eraii
calde şi nu se mai puiea punc nici plasOire, nici untdelemn. nici legâturâ pesie
ele>» (Isaia I, 6). Aşa zic.imt rflutatea nu era numai intr-o parte. nici i n i r - u n
singur lot. ci în lot trapul. C'uprinsese tot sufletul. Stfipflnea peste toate puterile
lui. Nu K mai putea pu-ne untdelemn ş.a.md. Toatc erau robitc păcamlui. toate
erau stâpânite de el. Căci zice şi leremia: «Am doftoricit Babilonul şi nu s-a
vindecat» <Ier. 51,
9)".* La fel spune şi Sfântul Macarie Egipteanul: „în vremea calcării poruncii de
către Adam, diavolul s-a străduit să r&neascft şi să înlunece pe omul eel lăuntric,
mintea care conduce şi priveşte spre Dumnezeu. De aiunci, ochii lui au privit catre
cele rele şi către patimi, rămiinând închişi faţă de bunurile ce-reşti. Prin urmare,
aşa de grav a fost rănit. încât nimeni nu putea sa-l vindece (...) nici until dintre
drepţi, dintre Părinţi, dinire profeţi sau patriarhi n-a pului să vindece sufletul care
fusese de la început rănit cu o rană nevindecabila. A venil Moise, dar nu a putul să
aducă o vindecare completă. Au urmat preoţii, damrile, zeciuielile, sărbătorile,
lunile noi, apălările rituale, jertfirile, arderile de tot şi toate celclalte mijtoace de
îndreptare care existau în vremea Legii; dar sufletul n-a putul fi vindecat de
curgerea cea necurată a cugetelor celor necuraţi, şi toată dreptatea ei n-a putut să-1
vindece".6 în mai toatc scrisorile sale, Sfântul Antonie eel Mare reia această temă
şi de fiecare dată foloseşte termeni legaţi de boala şi tămăduire. „în nesfârşita Sa
iubire de oameni, scrie el, Ziditonil nostru a binevoit să vină la noi, cei bolnavi şi
rătăciţi; şi penlru aceasta, mai întâi 1-a ridicat pe Moise, datittorul de Lege".7
„Acesta, care a pus temelie pentru casa Adevărului, a voil să vindece rana cea
adăncă şi în-tinsă şi să ne aducă la părtfişia cea dintru început (cu Dumnezeu). Dar
Moise a murit fără să fi izbândit. După el a venit mulţimea proorocilor. care au
zidit şi ei pe aceleaşi (emelii, dar nici ei n-au putut să vindece ranile cele rele ale
neamului omenesc; şi au mărturisit că sun» neputincioşi"." „Şi toţi cei care
primiserâ Duhul au văzut cat de mare şi de ne vindecat este rana şi că nici o
făpiură nu puten s-o vindece."5 „Apoi mulţimea sfinţilor s-a adunat şi a înăl-ţat
rugăciune cătrc Ziditorul tuturor. spunând: «Au doară nu mai este balsam în
Galaad ? Au doară nu mai este acolo doctor ? De ce dar nu se vindecă fiica
popondui Meu ?» (ler 8, 22); «Am doftoricit Babilonul. dar nu s-a vindecat.
Lâsaţi-I şi haideţi să mergem ficcare în ţara noastrîi» (ler 51, 9)"."1 Sfântul Nicolae
Cabasila arată şi el, ca şi Sfântul Antonie," ca Legea a fost data oamenilor ca
mijloc de vindecarc, dar ea n-a putut decât sa-i pregătească pe oameni pentru „ca
ei să voiască cu orice preţ sfl-şi refacă sănatatea şi să ceară bucuros şi cât mai
grabnic să vină la ei doctorul" şi să „arate mai mult dor după sănătate", căci ea nu
era de ajuns pentru lecuirea lor.12 Sfântul Macarie spune, în acelaşi sens: „Tot aşa
cum umbra nu aduce nici un folos. nici nu vindecă suferinţele, tot asa şi Legea cea
veche nu putea să aline durerile şi sâ
5
Invâţăutri de suflet foloxiUnire, I, 3.
6
Omilil duhovmcesH (Col. H), XX. 4-6.
' Scritori, II, 2. Cf. IV, 2: „Vazfind ranu de ncvindecat şi atât dc rea (a omului), Diini-
nezeu, in marca Sa milostivire. a venil El însuşi la făpturile Sale (ca sS le vindece)", *
Ibidem, 111. 2. 9 Ibidem, II. 2. "} Ibidem, III. 2. 11 Ihidem.
'- Besot* vkiţo in HtUtos, I.
234
liristos Tâiiuuluiumil
vindece ramie suîletului, pentru că nu avea puterea să dea viaţă".'3 lar St.tiuul
Grigorie de Nazianz arată şi el câ\ „mai întAi mustrat în multe felmi pentru
nenumăratele sale plicate, care se înmulţeau ca lăstarelc dintr-o rădăci-nâ rea,
apoi sfâtuit sprc îndreptare, pentru mulle pricini şi în toi felul de îm-prejurări, prin
cuvânt, prin lege, prin prooroci, prin mulţimea binefacerilor. ori prin groaza
ameninţârilor, prin pedepse şi felurite semne (...), s-a făcui vâdit câ omul are
nevoie de un leac mai puternic, care să-1 vindece de boala răutăţii care sporea
peste măsură".N
După Origen, cbiar şi îngerii „veneau în ajutorul oamenilor şi-i faceau să-
iiătoşi, vindecându'i de boltle lor {...)■ Şi atât cât le sla în putere, îi ajulau pe
oameni".15 Dar ca şi proorocii, şi îngerii s-au dovedil neputincioşi, din prici-na
relei voinţe a oamenilor care nu voiau să se tămăduiascfi (..chiar dacă ei faceau
tot ce le sta în puicre pentru a-i vindeca pe oameni, aceştia nu voiau să se
viiKlece"16), dar mai ales pentm că boala era grea şi se întinsese la toată omenirea
căzută: „şi au văzut că leacurile lor erau prea slabe pentru boala de care sufereau
oamenii".17
Era limpede că omenirii îi trebuia, dupâ cum spune Sfântul loan Scăraml, un
doctor, un chirurg a cărui pricepere să fie pe masura mririmii bolii şi rani-lorei.'*
Singiir lisus Hristos, ca Dumnezeu Care S-a facut om. ramănând în actflaşi timp
Dumnezeu, era doctonil potrîvît, şi de aceea, pentru c;l numai El putea să-I
vindece pe om, Dumnezeu Tatăl, din nesiarşita Sa milă şî iubire faţâ" de nearnul
omenesc şi ca raspuns la pliinsetele şi rugăciunile profeţilor şi ale mulţimii de
sfînţi, L-a trimis pe pămâm, Sfântul Chiril al Jemsalimulut scric, in continuarea
textului citat mai sus: „După care, sfârşîndu-li-se lacri-mile, profeţii au strigat:
«Cine va da din Sion mântutre lui Israel ?» (Ps. 13, 6) şi încă: «Doamne, pleacă
cerurile şi Te pogoară» (Ps. 143, 5) (...), căci, iată, rănile oamenilor sunt mai man
decât leacurile noastre (...)t şi ticăloşia noiistrâ noi nu putem s-o îndreptăm, numai
Tu poţi sa ne îndrepţi şi să ne ri-dici".1" „Şi a ascultat Domnul rugăctunea
proorocilor §i nu Şi-a întors Tatăl lii(ii Sa de la nearnul omenesc rănit de moarte.
Şi pe însuşi Fiul Său L-a trimis, ca doctor care să-l tămâduiască".3u „Cuiioasteţi
că este împâral şi Doctor'*, „căci 11 ii.'.. împăratul nost.ru, punând începul
tămâtluirii, s-a îmbrăcal in sârăcîa noaslră şi l-a vindecai pe cel bolnav",!l
„RămAnând Dumnezeu şi
rurea păstrală, Şi nu S-a cniţat pe Sine, ci S-a pogorât la făpturile sale, pentru a le
mântui'V'0
- „Cei care primiserâ Duhul au cunoscut câ nimeni dintre făpturi nu poale
vindeca rana cea adfmcă, ci numai Bunatatea Tatfilui, Care este Fiul Sail Cel
Unul Născut, trimis ca sa mântuiascS lumea. El esle doctorul eel mare care poate
să ne vindece de boală, Şi ei s-au rugal Tatalui şi Bunătâţii Sale",11 „Făcâtorul
nostru a văzut câ rana se întindea tot mai mult şi ca era nevoie de un doclor; de
aceea, lisus. Dumnezcu şi Ziditorul oameiiilor, a venit la ei să-i vindece"."
La rândul său, Sfântul Macarie Bgipteanul scrie: „Rana cu care am fost raniţi
era nevindecabila şi numai Dumnezeu putea s-o vindece, De accea a si venit în
persoană, pentru că nimeni şi nimic din ecle de demult - nici Legea, nici proorocii
- n-au putut s-o vindece, Numai El, venind, a vindecat acea rană nevindecabila a
sufletului"." lar in alta parte, la fel, spune că omul „aşa de grav a fost rîlnit, încât
nimeni nu putea sa-l vindece. ci numai Domnul; El singur putea săvârşi acest
lucni. lar Acesta venind «a ridicat pacatul lumii» (loan 1, 29)". Şi pentru că (oţî
erau ncputincioşi, „a trebuit sS vină Mântuito-rul, doctorul eel adevărat, eel ce
vindeca in dar (...) El singur a adus marea şi mântuitoarea izbnvire şi însănătoşire
a sufletului; EI l-a eliberai din robie, El l-a scos din întuneric, El l-a preaslăvit cu
lumina Sa". în altă omilie spune. la fel: „Când a călcat Adam porunca şi s-a făcut
neascultător, odraslele nopţii - adică duhurite răutăţii - i-au sfâşiat mădularele
sufletului şi l-au lăsat fără puterea de a face binele, îiitunecăndu-l cu (otul şi
rănindu-l fără putinţă* de lecuire; si nu i-a fost cu puiinţa nici unuia dintrc
patriarhi sau dintre prooroci sii-1 vindece; ci numai Dumnezeu, Creatorul sau,
putea s-o facă. Şi pentru aceasta, în neţărrnurita Sa bunatate, a venit întru alâta
umilinţă şi la licitloşia noastră peiitni a ridica sufletul căzut în răutate"."
Dar nu numai autorii citaţi mai sus, ci toţi Sfinţii Părinţi văd in Hristos pe
Doctorul venit la oameni pentru a-i vindeca de bolile şi de nebunia aduse de
pilcat şi dc urmările sale; ei vorbesc - încă din primele veacuri - despre mân-
tuirea pe care El a adus-o ca despre îngrijire şi tămaduire a neamului ome-IK'SC.
Astfel, de pildfl, Sfantul Ignatie al Antiohiei le scrie Efesenilor: „Un singur
doctor ('icnpoc,) este, trupesc si duhovnicesc, nascut şi nenâscut, Dum-
nezeu in trap, în moarte viaţă adcvărată, din Maria şi din Durnnezeu (...) lisus
Hristos, Domnul nostru".36 Sfântul lustin Martirul şi Filosoful spune despre
Hristos că „S-a făcut pentru noi om şi fund astfel părtaş suferinţelor noastre. ne-a
adus vindecarea".37 Autorul Epistolei către Diognet scrie şi el câ Dumnezeu,
„arătand că în vremile de mai înaintc era cu neputinţă firii noastre să dobândeasca
viaţa, a arătat acum că Mântuilorul poate mântui şi face cele cu neputinţă; prin
acestea două a voit sîl credeni in bunatatea Lui. sa-L socotim (...) doctor (a!
nostru)".38 „Singurul doctor al rănilor noastre este niiinai lisus", spune Clement
Alexandrinul,1'' care arată şi că „Durnnezeu, Care este Tată, caută făprura Sa, o
vindeca de cade şi iarăşi o ridică",40 In omilia sa dedicată Epifaniei, când Biserica
sărbătoreşte arătarea lui Dumnezeu oamenilor. Sfântul Grigorie de Nazianz spune:
„Sărbătorim aslazi vin-decarea noastră de boală",^ şi încă: „să vedem (în
sărbiUoarea aceasta) lu-crarea vindecării noastre".4: Sfântul Grigorie de Nyssa, la
rândul sâu. scrie: ..Dociorul adevărat al bolilor sufletului, care, pentru cei stăpânili
de rău. a in-irat în vîaţa oamenitor. înlăturand (...) pricina facătoare de nioane, ne
readu-ce la sănătatea sufletească".411 Şi puţin mai departe: „Riindcă (...) prin
părăsi-rea vieţuirii celei bune din rai (...) firea noastră a fost luată în stăpânire de
boala aceasta rea şi pricinuitoare de moarte. a venit Doctoral eel adevărat,
tămăduind după legea doftoricească răul prin cele contrare lui",44 Sfâniul loan
Damaschin în capitolul din DogrmUica sa dedicat venirii in trap a lui Hristos
pentru mântuirea oamenilor, intitulat „Despre dumnezeiasca întrupa-re, despre
purtarea de grija (iconomia) de noi şi despre mântuirea (în greceş-te: modul
vindecdrii) noastra", spune explicit: „(Hristos) Se face supus Tată-lui... vindecAnd
neascultarea noastră".45 Mulţi Sfinţi Părinţi amintesc, în acest sens, proorocia lui
Isaia referitoare la Hristos: „El a luat asupra-Şi du-rerile noastre şi cu suferinţele
noastre S-a împovarat" (Is 53, 3).
Păcatul şi urmarile sale apar ca boală. dar şi ca forme de nebunie mani-festată
în multe chipuri. De aceea. Hristos este privit şi ca Cel care a venit ca să
„plăsmuiască din nou pe cel zdrobit, să-l faca viu pe cel omorăt şi să che-me iaraşi
la el din rătăcirea (minţii) plăsmuirea Lui".4'' lar Origen spune di-
rect: „Neamul omenesc, atins de nebunia păcarului, irebuia vindecat prin mij-loacele pe care
(Cuvântul) le socotea poirivite celor atinşi de ea, pentru rea-ducerea lor pc căi înţelepte".JT
De aceea, Clement Alexandrinul poatc sputie: „pe eel care grăieşte cuvinte atât de
ncsocotile (netfxxvoovvxa) ÎI chem |a mântuirea care-l face saniUos la minte
(CTONttpovOTxrav)".4"
Aşa cum am arătal deja, chiiir numele lui lisus (leşua) înseamnă „Yahwe mâniLiicşte" (cf.
Ml. 1,21; Fapte 4, 12). Verbul ebraic yasha, care inseamnă „a salva", are în limba greacă
corespondentul otiţeiv, folosil în mod free-vent în Noul Testament, care înseamnă nu numai
„a elibera" sau ,.a salvfl dintr-un pericol", ci şi „a vindeca"; toi aşa, cuvântul acooxnpta
(mântuire) în-scamnă nu numai eliberare, scăpare. mânluîre, ci şi vindecare/1'' Putem stabili
S puralelă între Inaout; şi ksouxxi. Astfcl, Sfantul Chiril al lerusalimului ex-plica: ,Jisus, în
evreieşte, înseamnâ Mântuitor, dar în limba greacă se talcu-ieşte ulmildiiitor"/0 „Şi pe drept
cuvânt este numit «lisus», câci este un numc care I se ciivine pentru ca El mântuieşte
vindccând'. Am aratat deja câ Hristos însuşi Se prezintă ca doctor (cf. Mt 8. 16-17; 9, 12; Mc.
2, I7;U4, 18,23; 7, 31), că adeseori proorocii îi vestesc venirea în această calitate (cf. Is 53,
.*>; Ps. 102. 3), iar evangheliştii îl numesc si ei tot aşa (cf. Mt, 8, I, 6-11). Pilda
samariteamilui milostiv, dup.1 Origen, poate fî ea însâşi privitS ca o prezentare a lui Hristos
ca Doctor.52 Să aminlim. m fine, că, în timpul unii Sale pămanteşti, mulţi oameni au venil la
El ca la un doctor."
Biserica Ortodoxa a integral acest mod de a-L privi pe Hristos ca doctor, ca şi
conceperea mântuirii ca tfimadtiire, in ansamblul rituaiurilor sacramcntale54 şi al slujbelor
liiurgice,55 In însuşi rniezirl dimmezeiestii Liturghii a Sfantului loan
Contiti lui fV/.v/tv. IV, 19. (Prof Larchet traduce ultimcie cuvinte: „penlru a-i face pecei
nebiuri întregi |:i rninie"). ? < 'uviitil de indenm f litre elhii. XII- IJ8. 4.
* Cf. X, L. Dufour. Pirlionnahe (hi NotOVOU Testament. Paris. 1975. p. 485-4S6. P.
Gvdokiniov, Usages tie In vie spiiituelle, P.iris. 1969. p. 169-170: I. Hausherr. Btudta de
spihtuolite orientate, Rome. 1964, p. 317-318. Am arătat deja ca aces' dubhi sens «
regăseste şi fn limb" coptă, iar dinire limbile modeme. in limba Italian;! in care „la .salute"
înseamnă şi măntiiiie sau scăpare. dar şi sanalate. 111 C<it?heze btiptisnmle, X, 13.
'IhidenuA.
" Cf. Origen, OmilU lit Evimglielia du/nî Lnca. XXXIV; Cmnentiiriit la Evanghelia
ttitpâJaan, XX, 28,
B
Cu privire la acest aspect, a se vedea A- Hamack, ..Medicinisches aus der altesten
Kiichenyeschicfile". Texte uitd Uittersuchitngen, VIII. 4. Leipzig. 1892. p. 125 s.u. M Penlru
cilitorul occidental. Prof. Larchet recornanda* caiiea lui E. Mercenier. Ut pri-err dtt liglises de
rite byzantin, t, I. Chevelogne. 1937. care cuprindc (extelc acestor slujbe. In ccca ce-l
priveşle pe cilitorul reman, ace&ta Ic poare afla in cărţile dc ritual oi'todoxe (Uturgltier.
Mvtitfehiic, Censtov, Oc.toih etc.).
v
^ S,i citilm câleva excmple. scoase din slujbu Vecetniei şi a Urrcniei din ziua lie Duniinica:
„Prin Cădorea celni întâi zidit. cuniplil ne-ani rânit; dar ne-am viiulecat cu rana Ta, cu caie
239
Coiuliţiile generate tife lâmâduirii
Te-ai răflit pentni noi, Hiistoase" (Ginonul învierii. gl. I. cânlarea a 6-a, Durninica. la
UQcnie); „Muşcareu cea de voie. cea din rodul pomului. cii patinta cea de voie ai vindc-
cal-o. Diunnezeul parinţîlor..." (Ginonul Cnicii şi al învicrii, gl. II. cAntaiea a 7-a, Durni-
nicii. In Utvenie); „Cu ranaTk noi toţi ne-am vindecat" (Slihira 4. gl. Ill, Sâinbâtă* scara. la
Vecemie): „Firea noasnă ceu bolnavii ai vindecat-o. Slăpâne. uniml cu dfmsa în I^CcioînTi
docimia cea tâmăduitoaie. adicâ prcactirată Diimnezcirea Tn, Cuvfuitiile" (Canonul învierii.
gl. II. cfintarea a 4-a, Duminiciî, la Utrenie); „Vindecat-ai sfăifimarea prin cădere a orneni-
rii. Doiminc. cu Dnmnezeicscul Tnu sânge. clin non xidînd-o" (Cmonul lnvierii. gl. IV. cân-
larca I, Diuninică, la Utrenie); „Suilu-Te-ui pe Cruce. patimile inele vindecândule cu
palima pieacumUilui TÎUi imp pe care de voie l-ai piirial" (Canonul învierii, gl. IV. cantarea
a4-a, Duminicâ, la Ulienie). 16 Rfâpunsuri câlre Talasie, 61. PG 90. 629C. 51 ffibtat.
,M
Cateheze bat'th'tuiie, XII; I.
B
EpisUile tttoiogice, I. 32.
60
Dogmalica, III, 6 şi 18 („Ceea ce n-a fost lual. n-a fost vindecat").
fc
' Ibidem, 18.20.
"! ('tivânt despre loan Bottţ&orul, PG 84. 382B.
240
Hristox Tâmâeiuiwnd
luarea firii noastre".6' Şi tot cl spune în alti parte:04 Jntreaga fiinţă a Dumnezeirii
s-a unit cu întreaga fire omenească; Dumnezeu Cuvântul n-a lâsat nimic din cele
ce a sădii în Urea noastrît când ne-a plăsmuit la început, ci le-a luat pe toate, corp,
suftet gânditor şi rational şi însuşirile acestorn (...): El în ftitregîme m-a luat pe
mine în întrcgime, El în îniregime S-a unit cu mine in întreghne, ca să-mi
daruiascâ mie în întregime mântuire. Câci ceea ce este neluat, este nevindecat".
„Pc loate le-a lual, ca pe toate să le vindece", spune el încji o dată/s
Hristos Se face „pentru loţi, tot ceea ce suntem noi: trup, suflet, minte",66
asumăndu-Şi în îmregime fîrea omenească.
Ilristos, nâscându-Se din Fecioară, a fost lipsit de urmele păcatului strâ-
moşesc. luând astfel asupră-Şi firea care i s-a dat omului Ja facere, firea pe cure
Adam o avea Tn Rai. adîcă o natură tinzând firesc spre bine şi lipsîtâ de orice
înclinare spre pâcat, nepiltimitoare, nestricăcioasă şi nemuritoare.1'7 fn cuvântul
său la Naşterea Domnului, când Biserica sărbătoreşte întmparea Domnului,
Sfântul Grigorie de Nazianz spune: „Multe sărbatori are Biserica penrru a cinsri
tainele creştine ! Dar dintre toate cea mai mare este cea de astăzi, căci astâzi
(Mristos) pe mine, eel păcătos, desflvârşit m-a făcut şi m-a imois la starea cea
dinfâi din Rai a lui Adam".6-
Firea omenească asumată de Cuvâiitul lui Dumnezeu era încîi şi mai mull
desăvârşită şi îndtimnezeitâ datoritâ unirii ipostatice cu firea Lui cea dumne-
zeiască, de ale cărei energii se împărtâşea deplin,'''' fiecare dintre cle păstrân-du-şi
neatinse însuşirile fireşti. Sfântul Grigorie de Nazianz, Sfântul Maxim
Mâiiurisifonjl şi .M'.mtni loan Damaschin vorbesc despre perihoreza celor douii
firi,7<i care sunt deosebite, dar nu despărţite, unite, dar neamestecate. MVuinil
loan Damaschin spune că, „chiar dacă spuneni că firile Ooninufui pătrund una în
alia, totuşi ştim că întrepătrunderea (perihoreza) provine din pajtea fîrii
dumnezeieşti, Căci aceasta străbare prin toate, dupa" cum voieşte, dur prin ea nu
pnlrunde nimic. Şi ea împflrtâşeşte truptilui din inăririle saJe, dar ntmâne
nepătimitoare şi rui participă la palimile trupului".71 Enipostazi-uid natura
omenească şi unind-o astfel cu natura dumnezeiasca, Hristos, prin întruparea Sa. a
făcuf să cadă cea dintâi dintre cele trei stavile care-1 despâr-|euu pe om de
Dumnezeu, şi anume deosebirea de fire, celelalte fiind pacatul
® Dogmatic*. III. 1.
** Ihidsnu 6. a
ibidtm, 20.
'"Sf, Grigorie de Nazianz, Epuitole teotogice, I. 32. n7 Cf. Sf.
Maxim Miirdirfsitonil, /tâspumnii rain1 lahme, 21. ■*
Cuvântâri, XXXVfll, 16. ** Cf. Sf. loan Damaschin.
Dogmatica, III, 17.
3
Cf. Sf. Grigorie de Nazianz, Episttfi* teobgiee, I, 31. Sf. Maxim Măilmisitorul.
Oispum cu Pyrlms, PG 91. 345-348A. 71 Dogmatica. III. 7. Cf. 3.
241
Condiţiile generate ale tămâduihi
Acestei asumări a firii. Hristos i-a adăugat şi o asumarc iconomicâ.?J Din marea
Sa iubire de oameni, EI intră în stare de chcnoză, şi binevoieşte să Se eoboare înir-
atât, incăt, într-un anumil fcl, renunţii la nalura Sa nepătimitoa-re, nestricăcioasă,
nemuritoare si dumnezeiască, pentru a-Şi asuma natura că-zuiă şi păcătoasă a
omului care suferea urmările păcatului strămoşesc; altfel spus, El ia asupra Lui
natura omenească pătimitoare, stricâcioasa* şi muritoa-re. Totuşi, asumându-Şi
această fire păcătoasă şi făcându-Se, aşa cum spune Apostolul, „păcat pentru noi"
(2 Cor. 5, 21), El nu a primii păcatul.74 „Fiind cu totul lipsit de pâcat şi de
siricăciune, explică Sfântul Grigorie de Nazianz, a vindecat toate greşelile şi
patimile noastre şi a şters necurăţia păcatului. Căci luând asupra Sagreşelile şi
bolile noastre, El nu s-a întinatcu nimic din ceca ce avea nevoie de leac, căci dacă
a binevoit sfl se lase ispilit în toate, pentru a Se face asemenea nouă, de pâcătuit
însă n-a păcătuk'V*
Astfel, Hrislos ia asupra Sa „trăsătura pătimitoare (a omului), însă fără de
păcat".70 Altfel spus, „Hristos a luat toate afectele fireşti şi neprihănite ale
omului",7' afară de „patimile de ocarfl".78
Astfel. El a luat asupra Sa foamea, setea, osteneala, teama. lacrimile, sim-ţirea
durerii. suferinţa cea mai cumplită şi. intr-un sfârşit, moartea, altfel spus toate
scăderile şi mărginirile noastre ca urmări ale pncatului, pentru ca să ne scape din
ele; şi toate bolile, slăbiciunile şi neputinţele firii noastre, pentru ca să le vindece.
Aşa cum arată Sfântul Macarie eel Mare: „El, Care dclduse lea-curile cele
tămăduitoare, El, Care vindecase pe cei răniţi, S-a arătat ca unul dintre ei"." lar
Sfântul Antonie eel Mare adaugă: „Din pricina nebuniei noastre, El a luat
veşmântul nebuniei; şi din pricina slabiciunii. veşmântul slăbiciunii; şi pentni ca
eram săraci, S-a fâcut sărac; şi din pricinâ că noi ne dâduserăm morţii, S-a făcut
muritor ca noi".80 Formula Sfinţilor Părinţi pe care am citat-o mai sus, potrivit
careia ceea ce nu este asumat nu poate fi vindecat, se aplică nu numai naturii
umane enipostaziate de Hrislos în înire-
12
Cf. Sf. Nicolae Cubasila. Dtapn viafa in Hrislos. III.
1
' Gasini aceasla concepUe îndcosebi la Sf. Maxim Martiuisitorul (use vedeu sutdiu) nostril:
In dhinisalion de I'iumune xetim .sainl Mtixiim le Confesseur. Paris, 1996. p. 3 18-319).
!1
Cf. Sf. Maxim Muiturisitortil. Râspunsttri cdire 'falasie, 21.
w
Ckvd*«&i,XLV,13.
"'
17
Sf. Maxim Murturisitoml. Rjbpu/auri cdtre Tahsie, 21.
Sf. loan Dainaschin. Dogtruttica. III. 20. Sf Maxim Mărturisitorul, Amhigna, 42. P(i
91. H16D. Sf. Sofronie al lerus&liinului. lifrixtota Sinodald, PG 87. 3173C.
!H
Sf Maicu Ascetul. Epistolă către Nicolae Monnhul. 9. Cf. Sf. Sofronie al lerusali-
mului. Omitie la loan BaiezAtomt, PG 87, 3328B
'*' Omilii duhovnicexii (Col. II). XXVI. 25.
m
Epistote, IV, 3.
242
Hristos - TW'iâduitornl
Hristos ia asupra Lui urmârile păcatului pentru a le nimici mai întâi în propria
Sa persoană. Şi poate să facă aceasta întrucât, fiind fără de pacat si riiniânând
neînlînat de el, mi suferă tirania lui, nedând loc păcatuluj in el/1 şi peiiiru cfi in
toate ispitirile şi încercările la care S-a supus de bunavoie, Şi-a păstrat însuşirile
omeneşli nestrămutat îndreptate spre bine şi a supus întot-deauna voinţa Sa
omeneascS voinţei dumnezeieşti. Sfântul Chiril al Alexandria scrie: „Sufletu]
devenit suflet al Cuvfintului. care nu ştia de păcat, avea de acum siguranţa unei
aşezări nestrămutate în bine, devenind cu mull mai tare decât pflcatul care ne
slăpânise până atunci".*? „Luând sufletul onienesc. El l-a făcut pe acesta biruitor
asupra păcatului $i, aşa zicâncl. ca şi îmbibân-du-l cu o vopsea care nu mai iese,
i-a dat statornicia şi nestrămutarea firii Sale", spune el în continuare."
Stinţii Pflrinţi insistă în mod deosebit asupra acestui fapl, anume câ Hristos Şi-
fl supus întotdeauna voinţa omeneasca voinţei Sale dumnezeieşti, altfel spus. ei
arată c«l, întrucâl voinţa Sa dumnezeiască era în acelaşi limp cea a Tatalui care L-
a trimis, Hristos S-a arătai, ca om, întotdeauna asculrător faţii de Tatăl. lar prin
aceasta El a vindecat firea noastra, cclci piicatul lui Adam ii constat în
neascultarea de Dumnezeu; iar prin despărţirea voii sale de voia lui Dumnezeu au
venil urmările nenorocite ale neascultării; şi prin rfliacirea dintâi, firea omenească
s-a abâlut de la mcnirea ci firească, ajungand să trăiască nefiresc şi lipsindu-se de
harul dumnezeiesc şi de viaţa cea adevăra-tă. Tot aşa cum neascultarea lui Adam
l-a înstrăinat pe om de Dumnezeu, de-săvârşita ascultare a lui Hristos faţă de
Tatăl Sau l-a împăcat pe om cu Dumnezeu, a îndreptat firea cea stricată şi l-a
adus din nou pe om la unirea cu Dumnezeu. „(Hristos) ca om a supus, in El, şi
prin El, lui Dumnezeu şi Tatăl. ceea ce este omenesc", scrie Sfantul loan
Damaschin.M lar Sfântul Grigorie de Nyssa araul vindecarea firii noastre lucrat.1
de Cuvaniul întrupat, prin urmâloarele cuvinte: „Sănătatea sufletului este buna
mireasma a voii dumnezeieşti, precum căderea din voia cea buna (a Celui bun)
este boala siifliuului, care sfârşeşte în moarte, Fiindcă deci am shlbit (ne-am
îmbolna-vit) prin parăsirea vieţuirii celei bune din rai, când ne-am umplut de
veninul neascultarii. şi de aceea firea noastra a fost luata în stăpânire de boala
aceasta rea şi pricinuitoare de moarte, a venit Doctoral eel adevărat, tămaduind
după legea doftoricească ran I prin cele contrare lui. Şi pe cei Iuaţi în stapânire
de
Cf, Sf. Maxim Mârturisitonil. BâspurauH câire Tatasie, 21 („a lămus inacccsibil $i
neat ins de (pulerile rele").
,:
Dittlog despre itilnipareti I-'iuhii l/tutia Nâsctif, SC. 97. p. 230. °
Ibidem. "Dogmatica, III, 18.
243
CondiţiiU- generate ate ffbn/iduirii
Dintre loate faptele lucrării Sale mântuitoare. Patima, moartea şi învierea sum
cele mai mari. Prin ele d&râmă cele douâ stavile care mai rSmHsesera in-tre om
şi Dumnezeu, adică păcatul şi moartea,'" împăcându-ne cu El (Rom 5, 10; 2 Cor
5, 18); şi ne red:» astfel sănătatea deplină, cea a firii noastre dintru inceput.
nestricăciunea şi nemurirea.Vorbind despre Patima, moanea şi învi-erea
Domnului, Stan ml Grigorie de Nazianz spune: „Toate acestea erau pen-ini
Dumnezeu un mijloc de (...) vindecare a slabiciunii noastre, ca să-1
■■:■i..... i pe vechiul Adam in starea din care căzuse şi -;i i ducă din nou lângă
pomul vieţii" H
Rascumpaiarea omului este o mare taina, cu anevoie de înţeles în toalâ
profunzimea ei şi cu nepulinţă de explicat în cuvinle omeneşti. îndeosebi moartea
lui Hristos pe cruce apare ca .judecată ajudecaţii", după cum spune Sfâiitul
Maxim Mărturisitorul/" De aceea se cuvine ca taina aceasta să fie nţnăritfi şi
cinstită prin lăcere". cum învaţă SfantuI Grigorie de Nazianz.100 Sfinţii Părinţi
vorbcsc despre ea in lermeni apofatici. folosindu-se de imagini cure râmand
palide şi nu sum niciodată pe ma sura milreţici ei.
Să nolăm totuşi ca perspecliva adopt ată în general de crestinismul occidental -
care plasează răscumpâiarea într-un cadru esenţial etic si juridic. ca „salisfacţie"
sau „platâ". văzând în jertfa lui HristDS o datorie pe care Acesta o pliUeşte
Tatului în locul omului, pentru a-l pololi mania sau pentru a „satis-face" dreptatea
dumnezeiasca - este cu totul străină de învăţătura SfînfUor Pâiinţi răsâriteni şi
deTradiţia Bisericii Ortodoxe. ,.Nu este oare limpede, se inrreabă Sfântul Grigorie
de Nazianz, care refuză o asemenea concepţie cu privire la răscumpărare, ciî Tatăl
primeşte jertfa nu pentru că ar fi poruncit-o in vreun fel sau pentru ca ar fi fost
cuinvu necesura" penlni El. ci din icono-mie? Trebuia ca neamul omenesc să fie
sfinţit de Cel ce este Dumnezeu, Care să ia asupra Sa firea omenească, Irebuia ca
El însuşi sa ne izbSveascS de tiran, biruindu-l prin puterea Sa, trebuia ca să ne
cheme din nou la El prin Fail Sail, Care esie Mijlocitorul Care pe toate |c face
dupii voia Tatalui. Căruia fi este supus in toate"."1' Hristos răstignit pe cruce nu
adiicc o simplă „satisfactie" de ordin juridic, ci restaurarea ontologies a firii
omcneşti pe care a luai-o asupra Sa, Şi dacă numai Fiul lui Dumnezeu îl poale
răscum-păra pe om şi dacă pentru aceasta El trebuie să inoară cu tnipul, aceasta
nu se întamplă pentru en* numai El era pe măsura datoriei pe care omenirea pă-
ciitoasa o avea fata" de Dumnezeu şi pentru ca numai prin moartea Sa piilea sâ
plăteasca aceasta datorie. ci pentru ca" singur Dumnezeu putea sâ lecuiască de
rele neamul omenesc şi numai primind să nioara El. „Cel ce singur are
fl
Cf. Sf. Nicolae Cabnsila. Despre vkifo in Hrisias. HI.
" CnvâiHtîri leo/itgice. II, 25,
" WspiiMuri călre Talasit, 43. PG 90.408D; 61 633D; 63m 684A; 685B.
m
Cuvântârt tcologice, XLV, 22.
"" tbtdm,
245
Condiftile generate ate twiuuluitii
nemurire" (I Tim 6, 16), pulea sa-l izbăvească pe om din moarte, căci altfel, cum
spun Sfinţii Părinţi, ceea ce nu este asumat, nu poate fi vindecat.
Astfcl, după cum starea de stricăciune apare pentru cei mai mulţi diiitre Sflnţii
Părinţi ca o boala care l-a lovil pe om in urrna păcatului şi ca o consecinţă „fi-
rească" şi de neînlăturat a ace lui a, mai curand decâl o pedeapsă dalâ de Dumne-
zeu. lot aşa răscumpărarea adusă de Hristos esfe Înţeleas3 de ei ca o asumarc de
bunăvoie de calre Cuvânhil întrupat a condiţiei omcneşti, supusa suferinţelor şi
morţii, cu scopul de a nimici prin puterea Dumnezeirii Sale urmările pacatuluî,
adică bolile de natură spirituals ale omului, stricăciunea şi moartea, şi de a-i dărui
acestuia o viaţă nouiV în care firea omeneasca* să-şi regăsească deplina sănătate,
Nu este deci de mirare că Sfînţii PSrinţi vorbe.sc despre Patimile şi moartea man-
ttiitoare ale lui Hristos cade o adevăratâterapeutică. iarefectelc lorbmecuvânuite
asupra neamului omenesc le privesc ca pe o adevaială vindecare. Crucea Jui
Hristos, spune Sfântul Atanasie eel Mare, ,# adus vindecarea zidirii".102 „Cu ranile
Lui ne-a vindecat", scrie în mai multe rânduri Sfântul Antonie eel Mare,101
dupăcuvântul profetului Isaia: „Prin rănile Lui, noi toţi ne-am vindecat" (Is 53, 5).
Origen se foloseşte de termeni asemănători: ,Prin moartea Sa, care ne-a fost
datadrept leac (SdipuctKOv) pentru împotrivire şi păcat, ne-a cuntat pe toţi".lw lar
Biserica, aşa cum auzim la Utrenia din ziua fnălţării Sf'intei Cruci, cinsteşte Sfânta
Cruce prin care neamul omenesc „primeştc tSmăduirea suflcmlui şi a trupului şi a
toată boala",105
Primind de bunăvoie moartea, care este totodată pricină şi urmare a pâ-catului,
Hristos, Care este în acelaşi timp pâtimitor şi muritor, ca om. iar ca Dumnezeu
este ncpătimitor şi fără de itioarte, Stăpânul inorţii şi al vieţii, ni-miceşte în toţi
oamenii stricaciunea, moartea, pâcatul şi toate urmările sale.
El a primit de bunâvoie moartea, ca om. dar penlru că era Dumnezeu, nu a fost
ţinut de moarte.
Atunci cănd trupul MâiUuitorului a fost pus tn mormănt, era (nip strică-cios,
căci Hristos Şi-a asumat stricacîunea firii omeneşti; dar pentru ca" era rnipul
Cuvântului înlrupai, şi ipostasul dumnezeiesc al Logosului nu era dcspflrţit de el,
ci era unit cu el,"16 a ramas neatins de stricăciune.
Şi tot aşa, atunci când sufletiil Mântuitonilui s-a pogorfil la iad, n-a fost ţînut
de puterile care încercau să-l prindă, pentru că era unit in chip ipostatic cu Logosul
întrupat.107
S-a înfăţişat morţii, stricăciunii şi puterilor iadului ca un murilor de rând, dar
ca Dumnezeu, le-a nimicir,
13
Ctivânr tmpotriva elimlor, l,
" Srrisoh, II, 2; III, 2; IV, 2; V. 2 (lfprin runile Lui noi to|i ne-ain vindecat"): V bis; V, 3.
"*' ('timeiilahu la ICvanghclia dn/xi Itxm, I, 37.
|M
Troparul Vaueklor.
(:
*Cf. Sf. loan Diunaschin. Dogmatica. III. 27. ,r
Ibidem.
24ft
Hristos - Tămăduitoml
Data Hind neputinţa omului de a explica rational biruinţa lui Hristos, Sfin-(ii
Părinţi au recurs la simbolism, spunflnd adeseori că moartea. stricăciunea si
diavohil au fost prinşi ca de o momeala de firea omenească în care Se îmbrflcase
Mântiiitoml. Astfel, Sfăntul loan Damaschin scrie: „Aşadar, moartea se apropie
şi, înghiţind momeala corpului, este strâbâtută de undiţa Diinmezeirii; şi gustând
din inipul lipsil de păcat şi fflcfllor de viaţă, este distrust şi dă îndărăl pe loţi aceia
pe care altădată i-a înghiţîl. Caci după cum îniunericul dispare când vine lumina,
tol astfel şi stricăciunea cste alungată la apropierea vieţii".lc* Sfântul Maxim
Mărturisitorul, spunând că* Hristos, când a fost ispilit în pustie, l-a făcui pe
diavol să cadă pradă propriei viclenii, ară-landu-Se ca simplu om, dar bîruindu-l
de îndată prin respingerea ispitei, fo-loseşte aceeaşi imagine ca şi Sfântul loan
Damaschin,,0'' Şi aratâ cum, astfel, Hristos inversează procesul căderii: „Aşa cum
înghiţise acela mai înainte pe oni. momindu-l cu nădejdea dumnezeirii, tot aşa,
momil fiind mai pe urmă cu Firea omenească, (I-a silit) să dea afară pe cel
amăgit cu nădejdea dumnezeirii, amăgil fiind el însuşi cu nadejdea că va pune
mâna pe omenire; apoi ca s,1 se arate bogăţia covârşitoare a puterii dumnezeieşti
care biruie, prin slă-biciunea firii biruite, (ăria celui ce a biruiî-o mai tnainte; şi ca
să se arate că mai dcgrabă biruie Dumnezeu pe diavol, folosindu-se de momeala
trupului, decăldiavolul pe om cu făgăduinţa firii dumnezeieşti"."0
In moartea [ui Hristos îşi află pentru totdeauna moartea omul ccl vechi. Adam
eel dintâi, şi piere cu totul forma decâzută şi bolnavă a omenirii care suferea
lirania diavolului, a păcatului şi a morţii, „Cunoscând aceasta, cil omul nostru eel
vechi a fost răslignit împreunâ cu El, ca sa se nimiceascfi tmpul păcatului, pentru
a nu mai fi robi ai pic&tuloi" (Rom 6, 6). O dată pentru totdeauna şi pentru toţi,
El a dcsfiinţat păcatul prin jertfa Sa (Evr 9, 26). Prin moartea Sa „a surpat pe eel
ce are stajiânirea mortji, adicfi pe diavo-lul" (Evr 2, 14) şi „a izbăvit pe cei pe
care frica morţii îi ţinea în robie toatâ viaţa" (Evr. 2, 15). Astfel, scrie Sfântul
Atanasie eel Mare, „s-au petrecut cu el (cu trupul) in chip minunat amăndouă
acestea imprcuiul: moartea luturor s-a împlinit în trupul Domnului, şi moartea şi
stricăciunea au fost desfiinţale în el pentru Cuvânlul care era unit cu el".1"
(1 Cor 15, 17). Mântuirea omului îşi află sfârşitul şi împlinirea în învierea lui
Hristos; numai prin ea dobândeşle omul nepâtimirea, nesiricaciunea şi nemu-
rirea,"2 ajungând la o nouă viaţă. „Ne-am îngropat cu El în moarte (...) pen-tni ca.
precum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, aşa sfl umblâm şi noi întru
înnoirea vietii", scrie Apostolul Pavel (Rom. 6, 4). Iar Sfântul Gri-gorie dc
Nazianz spune: „Hristos u ieşit din mormiuit; ieşiţi din mlantuirea păcatului;
porţile iadului s-au deschis şi stăpânirea morţii a fost nimicitâ; Adam eel vechi a
fost lepădal şi s-a arătal desăvârşit Noul Adam (...); făprura" nouă s-a născut în
Hristos".113 în Hristos eel înviat omul a revenit la viaţă şi „trăieşte lui Dumnezeu"
(Rom. 6. 8-10),
ga omen ire, cu totul vindecată şi izbăvîtă din păcat, care primeşte, prin învierea
Lui, viaţa veşnică. Prin înălţarea Sa la cer, Hristos ridică umanitatea
îiidumnezeită în Persoana Sa la Talăl şi o face să stea de-a dreapta Tatălui.'''
1
Cf, Sf. loan Damaschin. Dogmatic* IV. 1-2.
■ I'mien despre httrufxirca Cuvânluhii, XXXI.
Tatcirireaditmtiezeieşlii IJiurghii, XLIV. I. 1:0
Cuvâtn ascetic. ■ Zei'e capriole, 5.
249
Comliţule generate ate tânttuluirii
pairisticeu: şi lilurgice. EI este în general numit „doctor minunat", „cel mai mare doctor",
„doctor foarte priceput", „mai pricepul decât toţi doctorii",
™ Cf. Clemen! Romanul. Ephtofa către Corinreni, 59, 4, Sf Ignatie Teoforul, Cdtre Efeseni,
VII, 2, Sf, lustin Martirul şi Filosoful, Apologia a dona* 13. Episiofa călre Di-ogttef, IX, 6. Sf.
Irineu al Lyonului. Ctnttra ereziitor* III. 5, 2, Teofil al Antiohîei. Trei cărţi către Aurolu\ I. 7
(,.Dacă vrei. poţi să le vindeci. Dă-tc pe mftna doctorului şi-ţi va opera ochii suflelului şi ai
iuimii, Cine-i doctorul ? Dumnezeu. Cel ce vindecâ şi dă ■ i.ii.i prin Cuvanlul w înţelepciunea
Sn"). Clemenf Alexandrinul, Peilagogut, I. I, 2 („Cuvântul mângiiictor vindccă patintile
noaslre"); I, 4 („Cuvântul estc tanidduitor (...) şi fagadtiieţte vindecarea patimîlor care sunl in
not"); 3, I 2; 3, 3 („Dupîi cum cei bolnavi cu tmpiil au nevoie de doctor. lot aşa şi cei bolnavi
cu sufletul au nevoie de Pcdagog (...) ca să ne vindecc patimile noustrc"); 6. I („Pedagogul
nostni, Cuvantul, estc aşadaj' Cel cure vindcca prin sfaturilc sale palimile sutletului nostni care
stint im poliivii in ii In mod propriu se nuincştc rncdicina ajutoiul care se du Inipului cuprins dc
boli; mcdicina este o artil care se învaţît prin înţelepcîunea omenească, Cuvantul Tutâlui însa
este singurul doctor care vindecă slfibiciunilc omeneşti; este un vindecător (...) al sufletului
bolnnv"); 6. 2 („După Demociit. medîcinu vtndccS bolile trupului. dar inţclcpciiinea scapfi
aullclul dc palimi. Pedagogiil cet bun. înţelepciunea, Cuvfuiliil Tatălui, Cel cc I-a creat pc om.
Doctoral care vjndeca loala bolile omenihi. se îngri-jeşte de înueaga tapiura a ontului; îi
vindccfl şi trapul. $i suHelul"); 6. 4 („CuvQnlul vindecâ tnsttşi sufletul. cu sfaturile (...) şi cu
hainrile Sale"); 51. I („Ctivântul care estc unit cu iubirca tic oarneni. vindecti patimile şi în
acclaţî timp curaţeşte şi pacalc-le">; 83. 2 („noi, cei carc în această viaţă stintem bolnavi ilin
pricinu... palimilor noas-tre, avem nevoie de Mântuitor. lar Mânfuitorul mi dă numai doctorii
dulci, ci şi amare"); 83. 3; 88. I; 100» I (Xuvânml B fosl nimiit Manluitor* El a descoperit
penlni noi R0e$te doctorii spirifuale (...) da de şlirc de celc de care ticbuie să ne Ferim şi oferă
celoi bolnavi toalc lcactailc mantuiiiiM); 100. 2; III. 70, l; 98. 2 („El este Cel care vin-deciî şi
Irupul ţ\ sufletul nostni. vindeca omul în întreginic'-); Cuvânt ilr îwlrnm câtre <>frnt\ I, 8. 2;
X. 91, 3; Care hogat « vo mântui ?t 29, 3; Stromate. I, 21. Tertuliim. Sror/JMCf, 5; C0MM hti
\faniont III. 17. Origcn. Contm iia Cel04& IIIt 61; (hmtii Ui UviliC VIII, I; Omilii la Cartm
Proorocuhd lerwtua. XVIH, 5; Omilii la lezechiei I. 2; Omilii la SwmeL XXVIII, 6; Omilii la
Cartea Nţtmerii, XXVII. 12 („Carc Domn ? Cel care vindecă loate bolile tide („.). ln[r-adcv;V
suflclul are muhe boli (...) Cfind. Doarnne li^iise. Te vci îngriji dc bolile rnele? Când ma vei
vindeca, ca sS-Ţi spun: ^Binccuvintenzil, stilletc al men, pe Domnul. Care vindeca loate bolile
tale»? (P&, 102, 3)M); Omilii la Evanghelia ttupâ &V6ft XIII. 2-3, Sf, Antonie cel Marc,
lipUtok* II. 2; IIL 2. [V, 2; V. 2; V bis; VI, 2-3. ޣ Atanasie cel Mare. Tmtat tfcspn* intmparta
(^tvănîuhu, 18; 44; Onvî/j/ impotriva elinifor* 1, Mctodiii de Olimp, Despn hivirrea tntpuhlot\
42. 42. Sf. Vasile cel Mare, Epistoh*. XLVI, 6 („Marcle Doclor al suflete-loi e gala sil vindece
sufletul tftti** etc.); VII. I (MMarele Doctor al sufletelor vrea sit-l faca pe om dc.savarsil"V Sf.
Chiril al lerusalimului, Catt'heze Iwptismale* II, 6 („Rruii* te talc nu întrec şliinţa doctorului.
Tu numai sa I te incicdinţezi Lui .şi sa-1 spui raul tan'); X. 5; XII, I, 6 8. Para/raal.. la eete *>"
<t<- Cuvirtte ale Sfântului Macarte Egip-teanuts 72 („Dacă Hristos. venind. S-a făciit doctonil
şi tărn&diiitorul orbilor, al slabilnogilor, al suryilor (..♦) nu Se va arăta cu at&t mai mult cu
iubire de oiuneni şi cu liimaduîre fatil de sufletul nemuritor, ewe sufera de boala pacalului şi a
neştiinţei ?"); 100 (Sufletul iSfttt cu cluhul „cautil numai pe Doctorul cel bun ţi se increde in
tamaduirea Lui (...) care, venind. îl lecuteşte şi-l t£m5cluieţte şi-i înioarce frmnuseţea
nepStimitoare şî nestricacioasa"); Sf. Macajie Rgipleanul, Qmitit tiulwvniveşti (CoL II), IV, 25
(„Domnul. ventnd în lume, a fttcut. întni bunatatea Sii, pe cei orbi să vadii (..,) şi a tămaduit
toatfl boala din popor (.,.). Dcci. cu cîit mai vârtos Domnul Se Vfl
250
flristos* Ţihnăduittmtl
„adevâratul doctor"» „singurul doctor", „eel dintâi între doctori" etc.» penlm că El poate pe
toate sS le vindece: şi bolile sufJetului, şi bolile trupului; în chip fundamental ~ adică răind
pricinile lor profunde, iar nu numai manifes-
iipleca ciWre sitflctitl core se înloarce sprtf El şM rare mila şi ajutonil SăuM); 27 („a vc-nil
penini ca pe cei piîcătoşi să-i mtoiucâ hi El (.») şi să vindece pe cei ce cred intr-Insul (...) Eate
milosiiv şi datâtor de viafa. vindecil dtircrj şi patimî care nu se vindecâ ); XV, 30 (.Jlristos,
venind că(re omul eel grav bolnav, |-a vindecaf), 47;
XXVI. 23 d£l, Care se numcşte doctor, pentru că dil doctoria cea cerească $i divină şi
Wadccă patimile sufletuliii"); 25, 26; XXX, 9 (.Doninul. docroml eel adcvărat (...) EI
singur, vemml, poatc sit vindece sufletcltf noastre"); XLfV, 4; XLV1. 2 OmHii duJtov-
nicefti (Col. III). VII. 7, 2 („adevăratul Doctor. HristoO; XXIV. 3j XXV, 3, 2-3;
XXVII. 2. 4 UDomnul (...) udevăratul Docior"). Sf. Grigoiie de Nuzianz, Cuvântări,
D, 25; VIII. 18; XIV, 37; XXXVHI, 13; XLVt 9. 13, 26. Sfi Grigorie tk Nyssu, COrtfra
ltd Eunomht, 3, PG 45. 6J2C; f)?spn* Rugjciuwa dor/meascd* IV, 2 („Doctoral
adeviîral il patimilor (bolîlor) Miflctuliii"). Evagrie. lipistoh, 42. Apoftriţme, Am 180.
12; XVI, |S. Sf loan Casian, Comwbiri duhovtuvtştu VH. 30; XIX. 12 („Cclor ce-fi
oaută într-adevflr vindecare, riu le poi lip<u leactirile din pafteu acesttii adevărat medic
<il sulleiclor" etc.); Aştgâmintele ntârtastirefttt XII, 8. Sf. loan fiurfi de Am\ Oesprt
jWittrie* 17 (El lucreazâ .,ca medicul priccput care d;l leacuri difcrite. potrivil sttrii
cehii bolnav"); Omilii lo cmttttGie: „Sirâmtâ es/t* pOfiHa„,u, 2; QffSpre p&caiftfd, IV, 4
I..AIcrgu(j lu Doctorul suflcrclor"); 7. 6; Omilie hi Psidmid 6, 3; Câtrr tfwlor iel
i itft |, 4; tfmtfft /fi Facerv, I. I („duninezejc&cut doctor al sufletelor nowtr©*'); XXX, 6
(„Docionil stiflelctor"); Oespre diavoL I 5 („Duninezeu este adevSratul Doctor. singunil
Doctor id trupultii şi al suflelului"); (M /« M#i/ri, XIH, 1 (,.ca itn doctor pricepuT); XXVIII, 4
t.,acest Doctor diiranez^iesc11); XXrX, 2. Sf, Marcu A&cetul, Daprepocâinfât 6 (.,Doctor al
.stifleielor noastre"); CoftţfWersa eu m mtic, 20. Per. Twxtorcl al Cinilui» htoria
sfinfilormttcwiiri din Stria, XIV. 3; Hfsprr Providenfăt X. PGH3, 749C; Tratamentut bolihr
elinfS'U V, 4. Sf, Diadoh al Poiiceii, CuvAnt asceiiv in 100 de atpeie* 53, sr Vîasaniifie *î
loan, ScrisoH ihthiwtucryti (Avva VawanufieV 59 uCei cc se apropic de Dofronil no&(ru eel
inure sum lurninafi Jc El ţi El ti vindeca de toate bolile $ufJetc$tD; 61; 62; J07; 109: 199
Uisus estc Doctond sufietelof ţii al Irupurilor"); 532 („Doctorul c<rl raare care bolile noaslie
le-a lual": „Marele şi duhov-niccscal Doctor ceresc. care (ilinadineţte şi sufletele. şi
iiupuiile*1); 533, lAvva load), 170. :i2. 463. 464. 617 (Jnvîlţătonil şi Doctond sufkrclor. lisus
Donnnil"). Awa Dorottfit Umiţânm rfr sttflet Jbuattttmv^ I, 3. 4, 7; XI, 113» loan Carpatiul,
Cuvâtti 0J< <tu l.jnareie Doctor este aproape de ctfi ce sc osteneicM)> loan Moshu.
IJnlonttritt, 144 („Marek doctor al Mifletelor, Hristos, Diifimezeul no&tru. estc apro^pe şi
vrea să DC vindece"). Sf, Isaac Sirul. Cuvinif tlesprv nevoinfă* 5; 25 (Doiiinnl ,.ne vine in
ajii-ror ca un doctor ciifc, operand o boalit grea. nc aduce sanătatea4'); 48 („Slnvă StâpAnu-
lui. Celui ce prin doftorii amare ne duce la desfătarea în sitnătate"). Sf Maxim Miîrtu-risitoruL
Capet* deapm dragOSte* II, 39 („ca un doctor bun şi de osimeni iubiior (Daiimezeu) vindeca
pe fiecare (..-) la timpul sail, cu leacul cuvenit"); 44 („Dupa pri-cina pjuiinilor aflilto;uc fri
suf|ctt aduce si doctorul suOctelor leacuri prin judecilfile Lui"); HI, 82. Sf. loan DamOschin,
Dogmatics III. I. Sf. Simeon Noul Teolog, lh\atmm elire. VD, 263-276 („fund raniţi, \\m\\ dc
felurite boli (...) chetTifliu pe Doctorul suftetelor şi al tmpuritor (...) CA, venind, &:1
tăinaduîască inimile noastre ifinilc^i să dm AfinAtate sufletclor no^tre, tare ziic sub povma
păcatului şi a rnortii") Sf. Nichilu Slithatul Cek MX) tie capefe. II, 22 („Doctoral sufletclor
noaxtrO; 23, Hie Ecdicul, CuUgerv din smtiinteli tnţetepfibr* 33, St Nicolae Cabasila, Despre
viaţa ttt Unstop tL 52. IV. 14, 88; VIf |0L 103. Sf. Grigorie Palama, Triad*'. II. U 40, 42 („$â
Cftadfi in Hri^tos (,,.) cîl singur El cste doctoral duhurilor").
251
Cmtdifiit? generate ale lămăihnrii
tările lor -, şi în chip deftnitiv, căci nici o boală nu rezistă la leacurile lui, care au o
valoare absolută, nu ca leacurile omeneşti, care dau rezullate numai In pane şi sum
nesigure şi provizorii şi care, mai ales, nu pot tămitdui omul in iiitregu) lui,
trupeste si sufleteşte. De aceea, omul care s-a deznădăjduil de medicina omenească
sau care n-a găsit dociorul pricepul să-i Iccuiasca raul, poate fi sigur că va găsi în
Hristos dociorul care-i va vindeca orice boală şi suferinţă, oricare i-ar fi natura şi
gravilaiea, şi ca" se va însănătoşi pe deplin, aş a cum niciodatii, nimeni n-ar putca
s-o faca* prin mijloace omeneşti. Tâlcu-ind versctul 2 al Psalmului 6, in care
Proorocul David II cheama pe Dumne-zeu în ajutor, spunând: „Vindec;Vmă,
Doamne, că s-au lulburat oasele mele şi suflelul meu s-a lulburat foarte", Sfânrul
loan Gura de Aur stabileşte o paralelă între medicina omenească şi tămăduirea
adusă de Dumnezeu: „Adesea, în bolile trupeşti pe care le îngrijesc doctorii,
bolnavul ia leacuri şi doctorii, şi n-are nici un câştig din ele, fie penlru că i-a slăbit
foarte tare inipul, fie pentru că ştiinţa mediciniî este neputincioasă, t'ie pentru că
leacurile şi-au pierdut dintr-un moliv oarecare taria. Nu (ot aşa se pelrec lucrurile
cănd Dumnezeu este eel care ne îngrijeşte; numai de vă veţi apropia puţin dc El, şi
rana va* va fi negreşit vindecată. Căci nu avem aici de-a face cu o ştiinţa"
omenească, ci cu una dumnezeiasca, care vindecii fară greş, căci este mai
puternică dccât slabiciunea trupului, decât toate bolile şi ncputiniele. Dc aceea îl
cheamă Proorocul David pe Dumnezeu în ajutor ca pe un doclor minimal".'*-* In
acelaşi sens, Sfânlul Macarie Egipleanul spune: „Domnul în-suşi. referindu-Se la
neputinţa doctorilor de atunci. zicea; «Cu adevăral îmi vcţi spune această pildil:
Doctore, vindecă-le pe tine însuţi» (Luca 4, 23). El voia să spună: Eu nu sunt ca
aceia care nici pe ei înşişi nu se ptileaii vindeca. Eu sunt Dociorul eel adevărat (...),
Cel ce poate să* vindece toatii boala şi toa-ră neputmţa sufletului (Matei 10, 1). Eu
sunt Mielul eel tarn de prihnna care s-a adus jertfîl o singura data pentru toţi şi pe
toli care vin la Mine Eu pot să-i vindec. într-adevâr, adevarata vindecare a
sufletului, doar de către Dumnezeu se face".134
Hristos, ca Doctorul eel plin de nesfârşila milâ şi iubire, voieşte sa-i vindece pe
toţi oamenii, fără a lipsi pc vreunul de mântuirea pe care a adus-o El; îi da omului
tot ajutonil şi sprijinul Său şi arală o neţărmurită râbdare chiar faţâ de cei care-L
tăgăduiesc şi-L hulcsc prin ctivinlele, gândurile şi faptele lor. Celor care au trâit în
nebunia păcatelor şi sunt bolnavi de mulţimea pati-milor, fară a privi la faptele lor
trecute, El le dă iertarea si-i cheama la „mfin-tuirea care-1 face (pe om) sanâtos la
minte . 5 ..Doctorul, spune Sfantul loan Gurâ de Aur, nu se supără, nici nu sc
necăjeşte când bolnavii, ieşili din minţi (din pricina durerii), il uniplu de ocara. ci
face tolul şi-şi dă toata silinţa sîî
Oinilie In Psaltittil 6.
Qmilii duhovnieejii (Col. II), XUV, 3.
Clement Alexnndrimil. Cuvimi tie huleimi <xilie e/tni. XII. I18, 5.
252
llristos - Tiiim'uhifoml
pună capal bolii acelora CJire se poartă auît de rau cu el. Doctorul nu cautft
folosul lui. ci pe al bolnavilor, iar dacfi bolnavii araiă că se îndreaptă cat de cut şi
îşi vin in fire, doctorul se bucură, se veseleşte şi !e dă leacuri amare cu miii
MUttS tragere de iiiimă, nu ca să se răzbune penlru ocările de mai inainte, ci ca
sfi le fie de mai mult fobs şi sa-i facâ deplin sanatoşi. Aşa şi Dumnş-zeu, când
cădem în păcate grele, în cumplită nebunie, toate care le spunc şi le face nu sunt
ca să se răzbune penlru viaţa pâcătoasă dusă* de noi, ci ca să ne scape de boală şi
păcate".126
1
a»rer<r«fortfriafertf,L4.
2 Tănuiduirea prin Sfintele Taine
I. Inlroduccre
prin care eel nou botezal primeşte pecetea Duhului Sfânt, dar şi in loate celelalte
taine. îndeosebi la Botez şi Euharislie. Astfel. prin Sfintele Taine noi ne îmbrăcăm
în Hristos, dar şi în Duhul Sfânt, iar prin Ei suntem unit) cu Dumnezeu TatiU.
Prin Sfintele Taine noi primim harut care le este cornun Tatălui şi Fiului şi
Sfântului Duh, har prin care suntem facuţi părtasi hi viaţa Prea Sfintei Tre-imi. De
aceea, Tainele nu pot fi privite ca acte izolate, care transmit fiecare un har special;
ele toate sum aspecte ale unei uiiice şi preaminunate Taine: Dumnezeu Cel in
Treime binevoieşte s.1 dăruiascâ neamului omenesc hanil Sîiu mântuitor şi
îndumnezeitor.
Biserica Ortodoxa a mărturisit întotdeauna şapte Sfinte Taine:3 Botezul,
Mirungerea (căreia în Occident îi corespunde Confirmarea), Euharistia, Po-căinţa,
Maslul. Nunta şi Hirotonia. Dintre ele, Botezul, Mirungerea şi Euharistia ocupă
locul central, ele fiind tainele de iniţiere creştină, în care se cu-prinde Tntreaga
iconomie dumnezeiască.1 în Biserica Ortodoxa, Mirungerea urmeaza imediat
dupS Botez (de aceea, m general tcrmenul „Botez" este fo-losii pentni a numi
ansamblul acestor două taine), iar eel botezal. şi uns cu Sfântul Mir, devenit
membru al Bisericii, este de indatâ împărtâşit, fie el chiar prune, iniţierea creştină
constituind un tot indivizibil.
2. Bolezul
Botezul este taina cea dinlâi şi fundamentală, pentru că prin ea omul se uneşte
CU Hristos în Bisericâ şi primeşte de hi Duhul Stant ceea ce lucrarea niântuitoare
a lui Hristos a adus neamului omenesc; pe de o pane, adica, este izbăvit de
urmarile pacatului strămoşesc, curăţit de păcate şi scos de sub tira-nia diavolului;
pe de alta, aslfel restaurat in firea sa, renaste la o viaţa nouă.
Asa anOS Sfântul Nicolae Cabasila, care spune că „multi au fost cei care au
căutat, de-a lungul vremurilor, un leac pentru bolile de care suferâ omenirea, dar
numai moartea lui Hristos a fost Î11 stare sft ne aducâ viaţa şi sanătatea cea
adevărată, De aceea, dacă vrem să ne nastem din now sau dacă vrem să Irăim
această viaţă fericită şi sfi ne îngrijim sa ne refacem sânatatea, utunci n-aveni
decât sa" luăm acest leac adus de Hristos".'-
b) Această primă funcţie a Botezu lui este strâns lcgată de a doua, care
constitute $i scopul Botezului. Cel botczat moare cu Hristos, ca să învieze cu lîl
şi ca să Irăiasci'i viaţa cea nouă pe care Hristos prin moartea Sa a adus-o
omenirii, „Deci ne-um îngropat cu El, in moarte, prin botez, pentru ca, pre-cum
Hristos a in vial din morţi, prin slava Tatâlui, aşa să umbliim şi noi întru înnoirea
vieţii; dici daca ain crcscut împreuna" cu El prin asemanarea inorţii Lui, atunci
vom ft părtaşi si ai învierii Lui" (Rom. 6, 4-5).
Această laină îl face pe primitorul e» părtaş deplin al morţii şt al învierii lui
Hristos.11 Prin Botez omul moare vieţii lui păcăloase dc dinainte şi pri-mcste
naşterea la o viaţă nouă. fn acelaşi timp moarc şi se naşte.,J Apa botezului îl
primeste pe Adam eel vechi, cu bolile şi suferinţele sale şi, prin hand St.'iniului
Dull, din ea iese omul eel nou, deplin vindecut. „M-am scapat de lariideleci $i m-
am f;1cut de îndată sănătos", exefama- Sffintul Nicolae CabasUa '
Accastă strâns.1 împlctire şi întrcpătrundere şi acest rost al Botezu lui se fac
vădiicde-ii lungul întregii slujbe, începând cu rugâciunile de binecuvân-f.nv u
apei si untdclemnului, apoi în săvârsirea ritualului în sine. Mai îniâi, omul estc
uns cu untdelemn sfint.it pe piepi şi pe spate, „spre tamfidnirea su-fletului si a
irupului"; apoi la urechi, „spre ascultarea cuviiitelor credinţeî"; la rnâtnj, pentru
ca să se unească din nou cu Cel ce l-a creat („Mâinile Tale m-au tăcut $i m-au
zidit'") şi la picioare, pentru ca eel botezai ,,să umble pe căilc" Domnului.
Urmeazfi bolezul propriu-zis. când fiecare dintre cele trei alundari in apa\ prin
care eel botezat participa' la moartea lui Hristos, este iiimata de scoaterea lui din
apă, care semnifică piirtaşia la rnvierea lui Hristos, ridicarea la viaţa cea nouâ\
nestricăcioasă şi veşnic.1, pe care Hristos a ilaruil-o lumii prin învierea Sa.
Prin Botez, omul devine cu adevărat o fapturâ now! <2 Cor. 5, 17); el este in
imregime renăscut şi înnoit (Tit 3, 5). Fiind el moitdin pricina pflcatului, ajuns un
nimic. Bolezul îi redă fiinţa şi cxistenţa." Şi fîind el rob al pilcatului
şi sub slăpânirea vrăjmasului, Botezul îl face liber (cf. Rom. 6, 6, I4).IT Şi încă, fiind el
cAzut în întunericul necunoaşterii de Dumnezeu, primeşle. prin Botez, luminarca
Sfântului Duh.1* Prin Botez, porţile Raiului i se deschid din nou.lv Redobândeşte siarea
lui Adam dinainte de cădere,*,n se întoarce la inti-mifatea cu Dumnezeu pe care o avea
dintru început."1 Primeşte chiar cu mull mai mult. căci se imbracă în Hristos (Gal. 3, 27).
se împărrăşeşle de E\,22 se face asemenea Lui;21 şi rolodală primeşte Duhul cel Sfânt, şi
prin El îl pri-mcşte pe TalălM şi se întoarce la slarea de fiu.'s Intră în femilîa celor ce-L
iu-besc pe Dumnezeu, adică în ceaia sfinţilor,'6 şi prirnind pleniutdinea harului Prea
Sfintei Treimi, devine părtaş al vieţii celei dumnezeieşti.27
Vedem astfel că Bolezul este cu adevărat leac penlru omul căzut, Prin el acesta iese
din condiţia subumaniS şi contrara firii. în care căzuse prin păcai, şi rcgăsindu-şi
condiţia firească şi fiinţa sa cea adevărată, devine om cu ade-vârat. Botezul, scrie
Sfântul Nicolae Cabasila, nu este nimic altceva decâi naştere întru Hristos şi dobândire a
fiinţei şi firii noastre celei adevărate." Viaţa cea nouS pe care o primim la Botez este „o
viaţă care se potriveşte cu firea noastră", adaugă el.
Sfântul Grigorie de Nyssa, în acelaşi sens, spune că cei care vieţuiesc po-trivii
curăţiei pe care le-a dat-o Botezul, „se îndreaptă spre profunzimea adc-văratei lor
fiinţe".30 Şi tot Sfântul Nicolae Cabasila scrie: „taina Botezului dă viaţă şi trâire
oamenilor, şi anume singura vieţuire adeVSntfă".*1
Prin Botez, chipul lui Dumnezeu din om, care fusese întunecat prin păcar, îşi
recapătă strâlucirea de altădară,13 acum ..întipărindu-se mai bine în suflet
17
Cf. Sf. Marcu Ascelul. Despre Botet. Răspunsul 9.
'* Numele de (jxoiiaucc. esie adesea dal de Sfinfii POrinfi Botezului (a sc vedea, rnai
ales: Sf. lusiin Martirul si Filosoful. Apologia înlâi. 6. Sf. Grigorie de Nazianz. Cu-
vfintiiri, XL. 3. 4. 6. Sf. Grigorie de Nyssa. Jmpotriva celor ce amânâ Boieztd, PG 46.
432A; Marele cuvâitt caiehetic, 32. Dionisie Areopagitul, lemrhia cereascu. III. I). ,0 Sf.
Vasile eel Mare. Despre Duhul Sfiinl, XV, 36. :" Ibidem, 35. Sf. Simeon Noul Teolog.
fame, LV. 48-49. ;; Sf. Grigorie dc Nyssa. Despre sffintul Boiez. PG 46. 600A. :' Sf.
Chîril ill Icrusalimului. Cateheze mislagogice, 111. I.
-' Cf. ibidem. Sf. loan Damaschin. Dogmativa, IV. 13. Sf. Siraeon Noul Teolog, Cate-
heze. XXIV. 172 ş.u.
M
Cf. Sf. Maicu Asceliil, Despre Botez. Rfispunsul 17. 29
Sf. Vasile eel Mare. Despre Sftmtul Duh, XV, 35. 36. ;e Sf.
Grigorie de Nyssa. Mareleeuvtirit caiehetic, 36.
7
Cf. Sf. Marcu Ascetul, Despre cei ce cred cu se indrepteaz/t din fapte, 118. Despre
Botez, Râspunsiii'ile 5. 6. 17.
-* Cf. Despre viaţa in Hristos, II, 8. 10. 15. 103.
29
Ibidem, 49.
M
Cateheze, XXXV.
'' Despre vidfa ft» Ilristos. II. 103.
n
Sf. Diadoh al Foliceei. Cuvânt ascetic hi 100 de capete, 89.
258
Tămădiiirea prin Sfmlele Ttiine
decât odinioară"," şi, mai mult, neamului omenesc îi este redalii asemănarea cu
Dumnezeu, cea pe care o avea îrminte de cădere.'4
Omul redevine om şi-şi redobândeşte sănalatea firii sale originare, puterea de
a duce o viaţă* cu adcvărat sănătoasâ şi firească. potrivit menirii sale, care cste să
vîcţuiască pentru Dumnezeu şi sa fie îndumnezeit de El şi în El.
Omul tncfiteazft de a mai fi mânat, înrâurit şi amăgit de puterile demonice.
Era slap&nit de râu şi înstrătnat de bîne, iar acum îşî recapSta" stilpfuiirea dc*
sine şi libertatea deplina. „Renăscuţi Hind prin Sfâlntiil Botez. ne dezlegăm din
robie şi ne f'acein liberi; şî dacă nu ascultăm din propria noasiră voinţă de
vrăjmaşul, e] nu poate să facă ccva într-allfc] împoiriva noastrfv", scrie Sfân-tul
Simeon Noul Teolog."
Eliberat de păcat şi lumînal prin Duhul Sfânt," omul scapă de cunoaşte-ica
greşită şi cu totul delirantă sprc care-l due parimile sale, adicâ esre vinde-cal de
oeştiinţă, şî dobândeşte adevSrata şi deplina cuaoaştere," cea dupii Dumnezeu.3*
„Botezul ne apropie de lumină şi ne îndepctrtează de răutflţile intujiericului''.
spune Sf'ănlul Nicolae Cabasila.''' adâugănd că el deschide „ochii suflelului în
faţa razei celei dumnezeicşti".4" lar Sfântul Diadoh al Fo-ticeei scrie: „Prccum
odinioară stăpânea rfltăcirea asupra sufletului, aşa, după Botez, stăpâneşte
adevărul asupra lui",41 Şi dobândind cunoştinţa cea adevă-rată, omul îşi recâşt iga
tolodată „viaţa cea adevarată"/1" cSci, pen tin el, aceas-ta este viaţa: sâ-L
cunoască pe singurul Dumnezeu adevărat (In 17, 3).43
întreaga viaţă a celui botezat se transfigurează.44 El devine o faptura cu lotul
nouS (2 Cor. 5, 17). „Harul lui Dumnezeu, spune Sfântul loan Gură de Aur,
rezideşte şi întoarce sufletele şi încă şi mai fnimoase decât erau le fa-ce;',d* Ftinţa
omului este reorânduitâ. căpâtând o noiiâ* aşezare şi un sens înall. deiforme,
potrivit menirii sale. „Fericita zi a Botezului este socotită de creştini ca «zi a
numelui», deoarece tocmai în aceastîl zi suntem nâscuţi din nou si pecetluiţi
pentni o noua* vieţuire, iar sufletul nostru, care până atunci nu avea oici o formă
şi nici o rânduială, îşi ia forma şi conlinutul", scrie
Sfniitul Nicolae Cabasila.4'' Omul nu se mai supune existenţei bolnave la care era
silil prin naşterea în păcai. El se înalţă la o alia lume şi la o alia existenţâ: devine
cetâţean al fmpărăţiei luî Dumnezeu. ale cârei porţi î-au fost deschtse prin Botez/17
El prirneşte „noi mădulare şi simţiri noi", care-l pregătesc incă de aici pent.ru
viaţa cea veşnică.4" „Prin Botez, scrie Sfântul Nicolae Cabasi-hi, de unele ne
lepadUm, iar pe altele le dobândim. pe unele le aruncftm, pen-tru ca pe altcle sS le
câştigam",4'' „Renaşterea estc pentni noi începutul uneî alte vieţi, pecete, pavăzâ şi
luminare'', scrie Sfântiil loan Damaschin.5"
Pentni omul eel nou, toate „cele vechi au rrecui, iată toate s-au facut noi" (2
Cor. 5. 17). Şi această „viaţa nouâ* nu cunoaşre bîUrâneţea, nu suferâ de boalâ, nu
cade prada deznădejdii, nu se ofileşte o data cu treccrea timpiilui. nimic nu o poate
supune şi pe toate le biruteşte", spune Stftntul loan Oura de Aur.*1
3. Mirungcrea
260
Ttauiidiiiiva j'iin Sftnlft? Taint
această Sfânta Taină este, după cum spune Dionisicr Areopagitul. „obârşie şi
esenţă şi puterc desăvârşitfi a oricărei sfinţiri teurgice a noastre".
Slujba conslă in esenţă în ungerea celui nou borezat cu Sfântul Mir, myran,
cart\ fiind sfinţit ..nu mai esie, după epicleza, ulci pur $i sîmplu", ci ,.d;u .il lui
Hristos, devenit prin prezenţa Sfăntului Duh mijloc de comunicaic al puierii Sale
dumnezeieşti"." Preotul unge pe rând. facfind semnul sfimei cruci. rnmtea, ochii,
nările, buzele, urechile, pieptul, mâinile şi picioarele celui botezal, rostind la
fiecare ungere cuvintele: „Pecetea darultii SfâMului Duh" Asifel, fiecare dinire
simţurile şi mâdularele omului primeşte harul prin care omul capătâ puterea sil se
întoarcă spre Dumuezeu şi să lucreze în [oale polrivil voinţci Lui, beiieficiind de
prezenţa Sfâmului Duh, de energia Sfl de viaţa făcâtoare, sfînţitoare,
luminiUoare şi îndiininezeitoare. Desigur, nu numai orgaitfle care AU pi'imit
ungerea cu Mir prfmeso acesl dar. ci (oate puterHe irupiilui şi mai ales cele ale
sufletului, căci, aşa cum spune Sfântul Chiril a| lcrusalinuitui, „se unge irupul în
chip vazut cu Mir, iar sufletul se sfinţeşte in chip tainic*'.*5
l'ngerea cu Mir a membrelor ş\ a organelor simţurilor nu înseamiia doar
sfiaţiroa acestora; ea arala c3 înlreg omul primesle ham] dnninezeiesc delator de
viaţâ, luminător şi îndumnezeitor. Sfânlul Chiril al lcrusalimiiliii Spline ca „acest
dar sffint este pavîtză duhovniceasca" pentru (rup şi mântuirea
(Uffenilui",80
Primind prin ungerea cu SfantuI Mir platoşa si armele Duhului,''1 omul poate
trace cu indrăzneala priii aceasla viaţa. fâra a sc teme de atacurile vrăj-maşulur"
şi de njci un all ran. putând spune cu Apostolul: „Toate le pot înlrii lliistos, Cel
care mă întareşte" (Filip. 4, I3).a Vindecal de slabjciunea spiri-(iialâ şi de toate
neputinţcle aduse de pflcat, având inviaia' dorinţa. voinţa în-tăritfl şi loale
celelalte puteri ale suflelului înloarse spre Dumnezeu, omul de-vine plin de râvnâ
şi fierbinto,'"1 lucrând polrivir voii lui Dumnezeu $i unv blând pe calen virtuţii,
iaf prin acea.sla firoa sa îşi află deplina sanfitat», împli-nindu-se conform nieiiirii
ei.
"lerartila biseiicească. IV. fll. 12. PG *. 485A Sf. Cliiril ill leni^ilimiiliii. CateHtzt
mislagogicf. III. 3,
" Sf, Chiril ill lerusalimului, lot. cit.
0
Ibidem.
«'lbulau.l.
M
Ibulan. 4.
nv
fbidem,
Ibidem. wcr.Rom.
12, II.
Z<)\
Condiftile general* ale tihiuuUUrii
4. Mărturisirea (Pocăinţa)
Prin Taina Pocâinţei (fe£ou.oA6YT|aiţ) sunt iertate păcatele comise după Bolez, iar
credinciosul esle împăcat cu Biserica. Păcătosul, în duh de pocăin-(a\ prin care-şi face
vădită părerea de rău pentru greşelile făcute şi voinţa de a se îndrepta. îşi mărturiseşte
p;*ica(ele înaimea lni Dumnezeu, în prezenţa preolului, şi primeşle de la Dumnezeu, de
la Care preotul cere iertarea păcă-losului. dezlegarea de ele.*3 De asemenea,
credinciosul primeşre de la preol sf'aturi duhovniceşti, polrivite stării \\\ care se află, şi,
dacă esle cazul, o epiti-mie,66 al cârei scop este de a-1 ajuUi sâ* afle din nou calea
virtuţilor, de la care s-a abătui prin păcat.
' A. Almazov sciie: ,.în Râsâril, s-u inţclcs înloidcuumi câ îertmea esle exprimată prin
rugâciune, şi chiur daca se uiilizează o formula declarative. fapdil câ icrtarea pâcatelor I
se utribuie lui Dumnezcu însuşi eslc de la sine inteles" (citiil de J Meyendort'f,
Initiation â hi theohgie byztmtinr, Paris, 1974. p. 261). "' < 'nnoii de f/ocăinfti, de
iridrepfare ti penitentului. a Textiil complet în MoUtfidnic,
■ Initiation â lu iheohgîe hyzi inline, Pnrii. 1974. p. 261. toc cît. xuprti.
M
Ma/udie et tui[itdiilite. Paris, 1970, p. 86. Penlru un snuliu mai complei cu privire la
Hceasră problerna. în sccolclc 1-1V. a nc vedea J. .laiiini, ,.La pcnitencia medicinal
desde la Didascalia apostolonmi a San Grcgorio dc NUa". iievîsta esnanofa de teo
logia. 7. 1947. p. 337-362.
?
" II. 20. 7.
262
Tămădnirea phn Sfbtfefe Taine
săniitoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi» (cf. Ml 9, I2)".71 „Episcopul {...) să-i
primească şi sa-i îngrijească pe cei care se căiesc de păcalele lor".73 „Sa* vindece
(oaia) cea bolnavă (...), s-o lege pe cea rănitâ, adică rătăcită. pră-btişitâ şi zdrobită
de păcate şi care şchioapătă ş\ abia mai merge, s-o mângâie cu vorbe de
încurajare. s-o uşureze dc povura păcatelor şi să-i aducă în suflet nădejdea'V Şi
înci'i. adresându-se către sine, episcopul spune: „Biserica lui Dumnezeu înseamnă
pace. DezlegAndu-i de greşelile lor pe cei păcătoşi, iidu-i hi ea sănătoşi şi fără
pată (...); ca un doctor priceput şi milos, vindecă pc loţi cei împovăraţi de păcatele
lor (...). Şi pentru câ eşti cu adevărai doclor (lovtpoc,) al Bisericii Domnului,
îngrijeşte şi dă leacuri potrivitc fiecaruia din-tre cei bolnavi şi în tot felul vindeoil,
lecuieşte şi adu-i deplin sânătoşi în Biserica Lui".74 „Ca un doctor iubitor şi plin
de milă, îngrijeşte-i pe cei păcă-toşi, folosind doctoriile potrivite pentru a-i
vindeca; şi mi numai taind, iid şi pi in leacuri usturătoare, ci şi legând şi oblojind,
dând leacuri plăcu-te şi care îrtchid repede ranile, răcorind şi îmbărbătând prin
ciivinte blande. Dardaca" ranaesle adâncă, spal-o şi leag-o bine, ca să nu se
întinda* şi la par-tea Bănătoasă; dacă este deja infectată. curăţ-o cu leacuri
usturătoare, adică dojcni; dacă se umflâ, aplicâ alifii aiiiare, ameninţarea cu
judtîcala ce va să fie: dacă s-a cangrenat, arde şi scoate afară partea rea, poruncind
posturi şi ajunâri"." Sfaturile din urmfi sunl foarte asemănâtoare cu cele pe care le
dă preotului Sfantul Ciprian al Cartaginei, cerându-i sâ se arate faţă de bolile
sufleiului tot atât dc hotărât şi categoric ca şi doctorul faţă de rănile trupului:
„Preotul Domnului Irebuie să folosească leacuri vindecătoare, Cei care tra-feazl
cu uşurâtate ranile in feet ate, lăsand veninul să se întinda în tot trupul, Bite un
doctor nepriceput şi rău. Rana trebuie deschisâ* şi curăţata, iar după ce s-u scos
partea cangrenată, trebuie să se aplice de îndatfi şj cu fermilate tratarnentul
potrivit Şi chiar dacă la început bolnuvul se împotriveşte, strigă şi se plănge câ nu
poate suporta durerea, după ce se va însănătoşi, îi va mul-|umi doctorului pentru
toate".*' Mulţi alţi Sfinţi Părinţi vorbesc despre aceaslil Sfâritâ Taină şi despre
rolul duhovnicului în termeni asemăn.ltori. Pe cei care au pâcătuit, Sfântul loan
Gură de Aur îi sfătuieşte: „Iniraţi în biserica si mărturisiţi-vă acolo pâcatele
voastre, caindu-vă penmi ele; caci acolo veţi afla doctorul care Vfi vindecă, iar nu
un judeciUor care sâ vfi osândeascS; acolo nu se cere pedepsirea păcătosului, ci
se dă iertarea păcalelor".77 Sfăntul Anastasie Sinaitul il slatuieşte pe creşttn sâ
caute „un bârbat duhovnicesc iscusit, care poate să ne vindece, şi lui să-i
mârturisim pScatele noastre".7"
71
II. 14. II.
"11.24.2.
71
II. 20.3-4.
'Ml.
a
20. 10-11.
II. 40, 5-7. Cf. 7-8.
* Despre cei câzuţi, 14.
Despre pocâînfâ, III, 4
l'G 89. 372,
261
('tmdîfii/e generate ate tâituUluirii
Ca şi medicul. duhovnicul trebuie sft dea fiecaiei boli leacul care i se potri-
veşle. Am văzut deja că în Constiluţule opo.sto/ive se spune: „Pentin câ eşti doctor
al Biscricii Domnului, dâ flecărui bolnav îngrijirea care i se potriveşte'V'* Accst
lucni esie foarre important, penlni că, asa cum arată Sfântul loan Scărarul, „uneori
se întâmpiri eft ceea ce penlni until este leac, pentru nllul este olravâ. Şi se
intiimplă altcori ca una şi aceeaşi datft unuJa la limp potrivit îi este leac, si la limp
nepolrivit îi este osândă".*0 Şi continuâ, spunând: „Am văzut doctor nepriceput,
care, defaimând pe eel zdrobit. nu i-a pricintiit nimic altceva decât deznadejdea. Şi
am v«Tzut doctor iscusit care, operand prin ocărâre inima umflala, n golit-o dc lot
purcriol".81 Pentru cfl „aceeasi câdere pricinuicste unuia o osândă însuiitâ Inţa de
cea sâvărşitâ de allul", esle deci necesar să se ţina seama de „felul celui ce sfi-
vărşeşte (pâcatul), de loc, de înaintare şi de mulre alfisto"*1 Sinodul din Trullo
{692) accentuează important^ aplicârii unui trauiment dtihovnicesc polrivit, utili-
zând chiar în formularile sale lermeni aparţinând domeniului medical, ceea ce arată
câ* socotirea păcatului drept boalâ* şi a duhovnicului drepi doctor nil este o
simplă figurâ de stil folosită de unii dîntre Stlnţii Părinţi, ci ciî ea este confirmală
de întrcaga Biserică şi ţine în mod esential dc modul în care ea concepe natura
acestor realitaţi: ,,Se cuvine ca acela care a prim it de la Dumnezeu puterea de a
lega şi de a dczlega păcatele să ţinn seama de natura pâcatului şi hotărârea cu care
eel care a păcltuit se întoarce de la pScatul sftu, şi astfel să dea bolii leacul potri-
vii. penlni ca nu cumva sâ întreacă mfisura, fie în blândeţe, fie in asprime, primej-
duind aslfel sftimtatea celui bolnav. într-adevâr, boala păcatului nu este o boala
uşoară, ci grea şi de multc fcluri, şi care scoate mulţi lastari ai răului. prin care
rfiutatea se întinde peste mftsura* şi se raspândeşlc tot mai mult daca" nu este opritfi
prin priceperea doctomlui. De aceea eel care se îndeletniceşte cu vindecarea su-
fletului Irebuie mai intiii sâ* cerceteze stares :>i intenţiile celui care a păcătuit şi sa
vadă dacă se îndreapt;! spiv vindecare sau daca\ dimpoiriv;'i, prin felul său de a
vieţui îşi pricinuieşte propria îmbolnăvire; s3 cerceteze. de asemenea, traiul şi
râiuluiala vieţîi de dinainte şi de după pâcat, şi dacă arată o purtare înţeleaptă şi se
câieşte cu adevărat; şi dacft nu se împolriveşte doctomlui şi dacă nu cumva, prin
leacurile date. rann suflciului nu s-a mftrit; şi astfel să i se dea ierturea pe cat me-
rits. Şi dupjl cum Dumnezeu face totul pentru om, la fel se cuvine să faca şi eel
căruia i s-aîncredintal sarcinade pastor, pentru ca să aducii în staul oaia rătăcită. tar
pe cea muşcată de şaipe s-o îngri jească cu blândeţe şi să n-o ducfl lu dezn.ldej-de.
dar nici, slftbmd fraiele, s-o facă să-şi piardît ori să-şî nesocoteascâ viaţa; ci să
luple împotriva raului lie prin leacuri usturătoare, lie prin doctorii alinatoarc şi
liniştitoaie şi să se străduiască să vindece rana, cercetând roadele câinţei. îndru-
mând şi conducându-l cu pricepere pe creşlinul chemal la o asemenea slavă. Cu
adevârat, trebuiesc bine cunoscute şi cele ce tin strict de drept, şi cele care tin de
J,
fl.20, II.
* Scam, XXVI, 20.
"Ibidem. 21,
n
Mim.XV,5&
264
Teuwutuirtw pii'i Sfhiirlr fai/ir
obicei; or, in cazul celor care mi primesc niâsurile riguroase de îndreptare, Irebuie
urmală tradiţia, după cum ne învaţă Sfântul Vasflc*.
Canonul 102 M Sinotlului liulan. la P.P. Ioannou, Ftmtt, t. IX. Discipline g&ifrale
antique fir IX" slides), Rome. 1962, p. 239-241.
265
C 'oHdiţUlt general* aft' tâmâduîrii
pla înşirare a unei liste de păcate. Penilentul mărtiiriseşte în chip spontan, direct şi
din adâncul sufletului, greşelile şi neputinţele sale, arătând şi împreju-rările in care
s-au pelrecut, pentru ca duhovnicul sfl-l poată înţelege mai bine şi ca să-i poată da
apoi sfalurile cele mai potrivile pentru starea sa. De ase-menea, et îl face părtaş pe
preot la tot ceea ce-l preocupă, destăinuindu-i fi-resc şi cu deplină sinceritate toate
problemele sale, greutăţile pe care le în-tâmpină în viaţa de zi cu zi; îi spune ce-l
nelinişteşte, ce-1 înspaimântă, ce-I macină; îi descoperă grijile şi necazurile sale,
încercând să-i arale cât mai desluşit stările sale de suflet, slăbîciunile, neputinţele.
Intr-un cuvânt, i se deschide cu lotul, punând inaintea preotului întreaga sa viaţă,
cu toatc lipsu-rile şi neîmplinirileei.
O asemenea deschidere esle uşurată dc credinţa creştinului ca Dumnezeu este
bun şi milostiv - după cum află din rugăciunile de dinaintea spoveda-niei. pe care
le rosteşte preotul -, dar şi de faptul că se simte prirnit cu iubire şi ascultat cu
atenţie, înţeles şi compălimit. Inir-adevăr, este de datoria du-hovnicului sa asculte
cu atenţie tol ceea ce i se spune şi în nici un chip să nu judece pe eel care i se
destăinuie; să-1 lase sa1 vorbească asa cum crede acela de cuviinţă şi să dea
dovadâ de multa blandeţe şi îndelungă răbdare. Sfinţiţii duhovnici, depăsind
simpla „neutralitate binevoitoare" distantă, care-I carac-lerizeaza în mod obişnuit
pe psihoterapeutul profan, dimpotrivă, ascultit mârturisirea păcaielorcu cea mai
marc înţelegere şi milă, suferă alături de f'iii lor duhovniceşli şt se arată plini de
iubire părinlească, precum tatâl faţă de fiul rătăcitor întors acasă, asemenea lui
Hristos Care, pe cruce, l-a iertal pe tâlharul care s-a pocăit. Această iubire, care nu-
l apasn şi nu-1 împovărează pe om, esle delicală şi plinn de blândeţea care vino din
harul mângâielor şi cu tot.nl matern al Sfânlului Duh. lar mila şi iubirea
duhovnicului se revarsf» ca mi balsam vindecător peste inima rănită şi zdrobitâ de
păcat.
O asemenea atitudine a preotului, în care intră asculiarea cu răbdare şi sme-
renie a celuilalt - pe care nu-I judecă, ci-l înţelege -, cu o deplină deschidere fata
de omul primit de îndată ca un frate aflal în suferinţă, însolitâ de o sincere
compălimire, duce la stabilireii. In duh de iubire. a unei legâturi profunde şi foarte
stranse şi realizează de la bun inceput o aunoslera de încredere. fară de care
tâmăduirea aşteptată şi care se lucrează prin Sfânta Tains! nu se poate produce,
Această atimdine inlesneşte o comunicare sufleteasca de mare intensitate, care-1
face pe om să nu aibă teamă ori rcţinere în a-şi deschide sulletiil cu totul, putănd
să primească astfel îngrijirile potrivite stârii în care se afla.
La început, rolul duhovnicului consta mai ales în a asculta, dar, atunci când
este cazul, el pune întrebari şi cere lamuriri pentru a înţelege tolul cât mai bine, ca
să poată îngriji cât mai bine. El trebuie însă să facă aceasta cu mult tact şi cu
discrete, in duh de iubire, ca să arate ca tot ce face este din dorinţa de a veni în
ajutorul celui care-şi marturiseşte păcatele; se va feri să-i intre in suflet cu forţa
sau să pătrundă în intimitatea lui. ca si de orice curio-zitate deşartă, respcctând
întru totul libertatea celuilalt. Aceasta mai ales atunci când i se pare că i se
ascunde ceva, sail că penitentul nu spune tot, sau
266
Tâmâthiîrea priit Sfinlete Tahu-
când se arată reţinut sau ezită în unele privinţe. De alifel, în rugăciunea dina-intea
spovedaniei se spune: „Nu rc ruşina, nici te (eme ca să ascunzi de mine vreun
pacat, ci f3ră sfială spune toale câte ai facui, ca sa iei ie-rtare de la Domnul nostm
lisus Hrisros".84 Totuşi, se poate ca anumite păcate sa* nu tie conştientizate.
Arunci, e de datoria duhovnicului sa" sesizeze atinidiniJe sau purtărtle sail stările
de sutler pătimase pe care omul nu vrea sau nu poate sil le vadă el însuşi şi, prin
urmare, nu le mărturiseşte ca atare, fnlr-adevâr, anumite patimi - mai ales
mândria şi slava deşartîl -, ca şi lucrarea diavolească, pot sil întunece conştiinţa.
Duhovnicul poate atunci cunoaşte doar indirect starea nemaYmrisitâ' de penitent,
din anumite cuvintc. din inflexiunile vocii, din race rile sale, din ezitări, ca şi din
atitudini sau din mimică, sau făcând apel la ceea ce ştie despre trecutul celui care
se spovedesle, despre viaţa sa, despre personalitatea lui. Se poate ca duhovnicul
să aibă o cunoaşterc directâ a stării fiului său duhovnicesc, pur şi simplu citind in
inima lui, această cu-noaştere fund un dar de Ja Dumnezeu, cum este cazul
anumitor sfinţi duhov-nici care aveau harisma cunoaşterii inimii. Discernământul
de care face do-vad;l duhovnicul, oricare ar fi maYimea şi fineţea lui, spare ca un
har dumne-zeiesc legat de slujirea sa preoţeasca. har care i se dă în măsură mai
mare sau mai mică, potrivit nivelului său de sporire duhovniceasca. Duhovnicul
nu-i arată întotdeauna penitentului că a ajuns sa-i cunoascS suflerul pe o
Hemenea cale, mai ales în cazul in care ar putea astfel să-I răneascA. Abia în
clipa in care îi dă sfaturile cuvenite, poate face aluzie la ea; oricum, va tine
Seama de cele pc care a ajuns s;1 le cunoasca* despre fiu] sflu duhovnicesc
atunci când li dă aceste sfaturi. Asa se face că uneori creştinul primeşte de la
duhovnicul său îndmmari care par fără legătură cu măYturisirea sa şi cu starea in
care credea că se află.
Mai ales în această etapă a spovedaniei, îh care daruie.şte din hclsug sfatiirile
sale duhovniceşri, se vede de ce Tradiţia îl priveşte pe duhovnic ca pe un doctor,
iar cuvintele sale le socoteşte leac pentru suflet. fntr-adevâr, acum el arată care si
ml mijloacele de vindecare pe care le pune în lucnirc pentru a fămădui bolile care
i-au fost dezvăluite sau pe care el însuşi le-a descoperit.
Duhovnicul nu are menirea de a da învflţăminte teorcrice şi generale; el
irehuie să gâsească în primul rând acea învftţăiură care se potriveşte eel mai bine
omului pe care il are în taţă, ţinand com de persoitalitatea lui, de viaţa şi
activitatea sa, de posibilităţile, ca si de dificuit^ţile sale, şi mai ales de felul bolii
de care suferă. Este de dorit, de aceea, ca duhovnicul să-l cunoască bine pe
penitent şi să urmărească evoluţia stării lui launlrice, ca să poată judeca in mod
cored situaţia în care se află şi cum poate evolua, în rău sail în bine, boala lui. De
aceea, credincioşii sunt sfittui(i sâ se spovedească întotdeauna la acelaşi preot.
intre duhovnic şi penitent se creează astfel o legfllurfi personală - ea ne-fiind
anonimă, ca in Biserica Roman o-Catolicit -, pentru câ în acest stadiu al
26X
'tthmiduireu prin Sftntel*' Vain?
noasire, şi noi devenim „hristofori";'" „astfel, după cuvântul înlru tot fericitu-lui
Petru (2 Pi 1, 4), ne facem «părtaşi duronezeieştii firi»", spune mai de-partc
SJYuituI Chiri! al Iemsalimului/'6 Prin aceasta SfănCă Tainfl, ..Dumnezeu se
uneşte cu firea uoastrâ1 cea stficăcioasă pentm a îndumnezei in acest fel
omeniiatea, prin primirea ei la părtăşia cu divinitatea", scrie Sfântu] Grigorie de
Nyssa,''? adăugănd: „Câci, după cuvântul Apostolului, după cum «pnţin aluat
dospeşte toată framântătura», tot aşa şi accst Trup, facut nemuritor prin putcrea
lui Dumnezeu. odată introdus în noi, schiinbă şi transform^ întregul nosfru trup
dupâ masufa Aceluia".1*
Prin această Sfântâ* Taină i se dă omului „o hranS nouă şi proprie naşterii
celei de-a doua'\w Jn toatc privinţele accasla Taină esie desâvârşită, scrie SIAntul
Nicolae Cabasila. şi nu există nict una dintre trebuinţele credincioşi-lor pe care să
nu o poata ea mulţumi cu toată deplinătatea".100
De aceea Sfinţii Părinţi nu numai că văd în ea Jeac şi doctorie,101 ci o so-
coit'sc chiai' leacul pri» excelenţă, care vindecă toată relele legate de păcat. ,.Nu
este boal.1 care să mi dea înapoi prin puierea acestei doctorii. Ea stinge toaia
boala", spune Sfantul loan Gură de Aur." ' ..După ce am gustal odală din
stficăciunea însâşi a firii, avem nevoie de Cel care pe toale le uneşte, peniru ca,
odată luând în noi acest leac, să alunge influenţa primejdioasă a Otrăvii de mull
(imp înrădâcinatâ în Irupul noslru. Ce leac poate fi acesta? Nu ulnit decâi acel
Trup minimal care a biruît moartea şi care s-a fScut izvor al vieţii noastre", scrie
Sfântul Grtgorie de Nyssa.10> Sfântiil Nicolae Cabasila numeşte Euharistia
„singurul leac împotriva răutăţilor flrii omeneşti".104 „De accea alergăm la acest
leac nu numai o tlatâ, ci mereu (...); cflci m;1na ajutătoare a doctorului trebuie sâ
ne fie cât mai ta îndemână ca sîl poată vin-deca materia noaslrâ atunci când vfea
să se sfrice'V0* „fmpărtflşirea cu prea-ciiniiele $i de viaţiî fiîciUoarele Tale
Taine să-mi fie spre (Amăduirea sufletu-liii şi a trupului". îi cere creştinul lui
Hristos înainte de împărtăşire, într-o rugâciune alcătuîtâ de SfftntuI Vasile eel
Mare.106 Aceeaşi rugămime se face
,,,T
Ibidem. "* Ibidem. lw Sf Varsaiiufie ţi Io:in,
vol. ctt., Scrisosuea 464.
"' Cf. Sf. loan Gură de Aur, Omiiii ia îdan, XLVI. 3.
1
Rngâdunea « ţasea kurinted* îtnpărtâfhvi&St. Vasilc cel Mare). vol <"''.. p- 213. 113
Sf. loan Dnniuschin. Dogmatiea. IV. 13. Sf. Nicolae Qibasila. Despre viafa în Hm-
rew.rv.5i.
lu
St Nicolae Cabusila. fee. rii.. 23. '"
Ibidem. 35. "* Ibidem* 52.
1
Ibidem. 35.
"ibidem.
"* Mttrele euvdiif ratehelic, 37.
. Rux'ti'itmHe ilinainle de itit/rârtâşire (Rugăciunea a şasea).
I;;
Ibidem.
1:1
Ibidem. Rugăciunca a doua inainte de îtnpăitâţiie (a Sf. loan Gum ele Am). ["
Ibidem.
:
' ftttgadunett a şasea (a Sf. Va&ile ecl Mare).
272
Tăituithiirea piin Sfitttele Taitii-
Elc sum ydevărată hranâ pentru suflel şi ttUp,IM le ţin în viaţă,1^ le întă-resc'"
şi le fac mai puternice127 şi aduc „împăcarea pulcrilor sufletesti".128 în vreme ce
însirâinarea de Dumnezeu i-a adus omului moartea, această Sfâiilă Taină ii
rcpunt* pe om în slarea de comuniune cu Dumnezeu şi îi redă vîaţa (cf. In 6, 57),
fiind cu adevărai singurul izvor de viaţâ dătâtor (cf. In 6, 51 şi 53-54), „A aduce
iarăşi la viaţă pe cei care au muril din cauza pficatelor, aşa ceva numai
împărtăşania poate face", scrie Sfântul Nicolae Cabasila.13* Pri-mind prin Prea
Sfânta Taina pe însuşi Cei care estc pricimiitorul vieţîi şi Viaţa însăşi, făptura
omului primeşte belşug de viaţă, căci îl primeşte pe în-suşi Dumnczeu (In 6, 57)
şi viaţa dumnezeiască. „(Omul) Irăieşte nu numai în urmu mâncării fireşiî, cu
care ne hrănim, căci aceasta nu ne dă prin sine viiiţiW...), în timp ce Pâinea vieţii
este însăşi viaţa. care face vii pe cei ce gus-titdintr-însa". „Hrana trupeasca" se
preschimba... în sânge hrănitor; în împăr-tăşanie lucrurile slau chiar dimpotrivâ:
însăşi Păinea vieţii schimbă, preface şi umple de viaţă pe cei ce se
împărtăşeşte",::u împărtâşania îi da omului viaţa cea veşnică (In 6, 51-58),ni
fâcându-l nestricacios şi nemuritor.152 De aceea Clement Alexandrinul numeşte
Euharistia „leacul (Odpuaicov) nemuri-rii".11' la fel caSfânlul Ignatie Teoforul,'*1
care adaugă: „şi doctorie pentru a nu muii ci a trăi veşnic în Iisus Hristos".1"
6. Maslul
" Sf, lustin Mnrtiml şi Filosofiil, Apologia tnlSt, 66. Sf. Irincii. Conl/a enziilor, V, 2.
2 » Sf. loan Gwă de Aur. Omilu la loan, XLVI. 3.
s) loan I i.niMschin, Dogmatics IV. 13. * RttgeSciutuvi " zecea ta Sf. loan Guiă dc
Autl- Sf. irineii, Contra ereznlor. V. 2. 2-3, ' Sf Irineu. Contra ,:u
erezjitor, V. 2.2-3. "
fîugăcktftea ■*>/■ 1
Vaxile </f ilupcî sjîinto împăfiăsanie, Dtipre viaţa t»
Hrislos, IV. 12. '" Ibidem, 37,
11
Cf, Sf. loan Daniaschin. Dognuitica, IV. 13,
,:
Sf. Irineu. Contm er&fflor, V. 2. 3. Sf. Grigorie dc Nyssa, Mtnr/f vitvânl tatehrlir, 37. "'
Cuvânt împatrîva efinihr, X. 106. 2. " Ephiota cătrv Efesenl, XX. 2. F.pislola
1
ct'ttre Efoseni. XX, 2.
,
273
Condiţiite generate ale ttlmâduirii
,
"' Descrierea detaliată şi textul complei al slujbei pol fi gasite in MvUtjehric. In cazuri
speciale, se admite savdrsirea slujbei de călre Irei, doi sau. în cazuri excepţionale.
chiai lie cfttre un singur preoi.
7
Asifel. înainte de prima ungere se cites» lac. 5, 10-16 şi Lc. 10. 25-37; înainte de cea
de-a doua: Rom. 15, I -7 si Lc. 19, 1 -10; înainlede cea dc-a trcia: 1 Cor. 12. 27-13. 8 şi Mi.
10. I si 5-8. mainte de cea de-a patra: 2 Cor. 6, 16-7, I si ML 8. 14-23; înainte de cea de-a
cincca: 2 Cor. 1. 8-11 si ML 25. 1-13; înainle de cea de-a şasea: Gal. 5, 22-6, 2 şi Ml. 15,
21-28; înainte tie cea de-asupwa: I Tim. 5, 14-23 şi ML9.9-13.
?JA
'/'âiiuidiiired priii Sfinteie Ttiine
nilor; li cer să-l ţinîi în viaţă pe eel bolnav, să-i uşurcze suferinţele, să-1 vin-
IIL'CC' şi să-l înlârească Irupeşte, dar mai ales şi mai presus de orice I se cere lui
Dumnezeu iertarea păcatelor lui, întărirea sufletească, mântuirea şi shnţirea,
înnoirea întregii sale fiinţe şi a vieţii în Hristos, Fiecare rugăciune insistă în mod
speciaJ pe una dînlrc aceste cereri, dar loate pun mângâierea suflelească alături
de cea tnipească şi leagâ vindecarea sufleleasca* de cea irupeascâ şi. făra a o
pune mai prejos pe cea din imna, toate o arală ca fundamental;'! si mai
imporlantă pe cea dintili.
Urmează ungerea, însoţită de această rugăciune: „Părinle Sfinte, doctoml
sufletelor şi al impurilor, care ai trimis pe Unul-Născut Fiul Ta"u, Domnul nostru
lisus Hristos, să vindece toată boala şi să răscumpere din moarle. ta-măduieşte pe
robul Tău acesta (N) de neputinţa rmpească şi sufletească ce 1-a cuprins şi-1 fă
sâ viezc prin harul Hristosului Tău (,,,) Cfl Tu eşii izvorul tfimăduirilor,
Dumnezeule. Dumnezeul nostru".
Apoi cci şapte preoţi. împreună. pun Sfânta Evanghelie deschisă pe captil
celui bolnav, rostind o rugâciune de pocăinţă. prin care I se cere lui Dumne-Zeu
iertarea pâcatelor lui. înlreaga slujbîî de allfel are un caracter penitential, care se
explica prin faptul ca această Sfânlă Taină are drept scop nu numai vindecarea
bolilor trupeşti, ci şi - aşa cum am arătat - tămăduirea bolîlor su-fleieşti şi
iertarea păcatelor, potrivir dublei semnificaţii a verbului <<7(d£eiv) folosîl de
Sfânlul lacov: „Şî nigăciunea credinţei va mânlui/va vindeca pe cel bolnav si
Domnu! îl va ridica şi de va fi făcui pacate, se vor ierta lui".
.*
1. Voinţa de a fi vindevat
„Nii ne este de ajuns spre mantuire numai Botezul", spune Sfâniul Simeon
Noul Tcolog.1 Puiem spune acelaşi lucru dcspre toate ceielalie Sfinte Taine. Omul
care sc împărtăseşle de ele nu devine cu adevărat o nouă făptu-ră, asemenea lui
Hristos, decât dacă se deschide cu toată fiinţa sa harului c;ire îi este dăruit prin
Sfântul Duh, dacâ îşi îndreaptă loate puterile şi toată viaţa sa spre Dumnezeu.
Altfel spus. pe lângă condiţiile objective ale tamăduirii şi îndumnezeirii noaslre,
care sunt Sfintele Taine, trebuie să existe condiţiile subjective, care sunl libera
noastră participare personală, îinpreuna lucrarea de bunăvoie cu harul primil.
Sfintele Taine ne dăruiesc viaţa în Hristos, dar cu „strădania binevoitoare a
omului", scrie Sfântul Nicolae Cabasila.7 adău-gând că viaţa în Hristos stă într-o
împreună-Iucrare a lui Dmnnczeu cu omul: ..lucrarea pomeşte de la Dumnezeu,
din partea noastr.1 se adaugă bunavoinţa. A Lui e propriu-zis săvârşirea, a noastră
e dorinţa de împreună-lucrare".1
Dumnezeu. respectând liberlalea omului, nu-i dă cu sila harul Său, ci numai
daca acesta vrea să-1 primească şi-l doreşte cu toată fiinţa sa; el nu ia locul omului
şi nu acţionează in locul lui. „Omul, scrie Sfânlul Macarie Egipteanul, are. potrivit
firii sale, voinţă libera; pe aceasta o cere Domnul. El ri cere omului ca. in primul
rand, sa cunoasca; cunoscând, să iubească; şi, în sfârsit, iubind. sa fic gata sît
împlinească voia Sa. Faplul însă că mintea este impulsionată, că suportă osteneli
şi că săvârşeşre o lucrare, nu aparţine omului, ci harului lui Dumnezeu, care se dă
celui ce vrea (să faca voia Lui) <i crede (în El). Voînţa omului este deci un ajuîor
esenţial. Fără voinţa omului, Dumnezeu însuşi nu face nimic - deşi poate -. din
respect faţa de libcrul arbilru. Prin urmare, lucrarea mantuitoare a Duhului
depinde de voinfa omului".'1 Altfel spus, cu toate că vindecarea şi mântuirea
omului işi au unicul izvor în Hristos şi ne sunt dăruitc doar în Biserică. prin
Sfântul Duh, ele
presupun totuşi asentimentul şi conlucrarea omului. Ele cer, cum spune Sfantul
Macarie Egipteanul, ca „voia omului să concorde cu hand".* Ele se Iticreazii prin
sinergia din ire haml dumnezeiesc şi stradania omeneascăV" Sfiiiuiil Macarie
spune ca, dacîl „sufletul (...) nu conlucrează cu harul Duhu-lui. care se află în el,
atunci este dezbrăcat de cinste şi este îmbrăca! cu ocafa", esie îndepănat de la
izvonil vieţii, ca until care s-a făcul nevrednic de acesta şi de coinuniunea cu
împâratul eel ceresc".7 Jn toate Sfiniele Ţaine, şi in special la Botez, Dumnezeu
revarsfl harul Sail in chip deplin asupra omului; iar omul trebuie sii-1 pâstreze şi
să-1 facâ al său, sîS-I asimiJeze, să-l lacil să rodeasca" în el. deschizându-i-se în
întregime, lăsăndu-se pătruns şi (ransfor-mal de hiir, supiinîindu-i-se şi punându-
şi fiinţa şi exîsienţa în acord cu el.h Vorbind despre Botez, Sfânruf Diadoh al
Poticeei sptine: „renaşlem prin apă i ). iar prin aceasta îndatS ne curăţim si
sufletul. şi (riipul, dacă venim la Dumnezeu de bunăvoie, din foată inima"."
Pede 0 parte, omul trebuie sa se străduiască sâ ptfsrreze harul primit. Ast-li-l.
Sfantul Nicolae Cabasila scrie: ,.La începimil ei, aceastil viaţîj atamă iiu-niai de
alotputernicia MâiHiiitorului; dar a ne-o păstra pe mai departe întrea-gă şi ii
rămâne vii în toata* vremea desfâşurării t*i cere sfriklanie şi din partea noastră;
iirmează ca\ spre a putea sta pâna* la sfArşil în puterea hanilui..., se ccr din
partea noastră mulle incordSri şi grele strădanii".'0 Aceasla nu însea-mnfi că
harul primit fa Botez s-ar putea lua de la om: el îi aparţine de-acum prin lire,
indifereni de evoluţia sa ulterioarîi. aşa cum spune Sl'ântul Serafim Je Sarov."
Dar omul il poate pierde. Sfantul Macarie Egipteanul explicS ast-fel accst lucru:
„Ar fi de neînţeles cum de s-a scris: «Nu stingeţi Duhul» (I Tes. 5, 19), dacS fu
nu l-ai stinge atunci cand, neglijent fiind, vointa ta nu KaBordScuB!".1*
IV de a!Că pane, omul trebuie s;l se straduiasca" sâ sporeascn harul. Aceasta
nu înseaninn că haruf i-ar fi dat omului cu măsură, doar în parte. La Botez,
creştiriul primeşte pleniCudinea harului.11 Râmatie însâ ca el însusi să se dez-
vnlie în coiilbrniilate cu harul. să staiuiasca în har şi să se fase pairuns de el.
Sfânrul Grigorie de Nyssa arată că „schimbarea vteţii noaslre dobârulită prin
1
Ibidtm, XV. 5.
"Cu piivire ]n semnificuţia acesrei noţinni. IOCIIJ şi imporranţa ei în tr;Hli(ia leologică
ft WCCticâ orto<Joxi1. a sc vecleji: V. Lossky. Tlliologig mystiaiu- tie I'&gUm //'Orient.
Pailt |044. p. 194-196. M. I.ot-Borodinc, /// deiţwalîim </,• l'lioinme. Paris. 1970. p.
2/6-222. TeiTUenul siiteigie cste ficcvenl folosit ile SfinlM Paiinti. mai ales tic Maciuie
Egipiejinul.
1
Marcu Asccttil. Nicolae Cabusilu.
0milii .hihovnuesii (Col. II). XV, 2.
" CS. Sf. Mcolae Cobaailfl, Dtipw \uiţ,t m Hri&as, I. 16. St. Macarie Egiptcanul, Otnitit
duhamlcefti (Col. II). IX. 7.
Cuvâni ascetk' fti lOOde capete, 7S.
' lh-\jne viafn in ffristow VI. I. 1 '
'tmvffrbireff cu ftfotovifov,
•' OmiUt duhctvntctyti (Co). II). XXVII. 9.
'•'Cf. Sf, Murcii Ascetul. Despre Bt'irz. Raspnnsiuile 5, 6, 7. 17.
277
Condifii/e generate ale tânuidiiirii
Boiez nu-i propriu-zis o schimbare dacă noi rămânein tot in starea în care am fost",14 şi
chiar ajunge să spună că, dacă omul „duce după primirea tainei o viaţă la fel cu aceea
dinaintea ei", dacă nu se strilduieşte ca toatâ fiinţa sa şi întfeaga Iui viaţă să fie
conforme cu chipnl lui Dumnezeu reslaurat prin Botez, atunci „apa (Botezului) e numai
apă, pentni că nu se vede nicăieri în cel nou născut nici o urmăde dar al Duhului".1*
Altfel spus, omul Irebuie să împlineasca' şi sâ" desăvârşească tn mod personal şi
prin libera sa voie, în întrcaga sa fiinţă şi în (oatA viaţa sa, darurile sădite în firea sa prin
har, căci, după cum scrie Sfântul Grigorie de Nyssa: „Nu poţi fi ceea ce n-ai ajuns".16
Sfântul Diadoh al Foticeei, la rândul sâu, spune câ prin Botez harul cel sfânt aduce două
bunuri: cel dintăi, care se dă-ruieşte deîndatâ, este reslaurarea chipului lui Dumnezeu
din om, iar al doilea. care este ajungerea la asemânarea cu Dumiiezeu, „aşteaptiî să
infăptuiascâ aceasta împreunâ cu noi".17
Pintrc toţi Sfinţii Părinţi, Sfântul Marcu Ascetul este fărâ îndoialn cel care a afirmat
cu cea mai mare tărie şi în modul cel mai direct toate acestea, mai ales în ti-aiatul său
despre dumnezeiescul Botez.18 El insistă astipra faptului că „SfAntul Botez este
desavârşit":|q prin el, omul primeşte harul desâvârşit al Sfântului Duh.?0 curaţirea
deplină,'1 eliberarea din robia păcatului" şi sfinţirea întregii sale liinţe.21 Dacă după
Bolez noi continufim să pac&uim şi sft vieţuim în chip pâti-mBŞi dacă şi după aceca
suferim din pricina raului şi suntem bolnavi cu sufletul, aceasta nu se datoreazît câtuşi de
puţin UrmWor păcatului strămoşesc, căci am fost spâlaţi de acestea, şi nici liraiiiei
diavolului, de vreme ce am fost scoşi de sub StSpânirea lui. Nuniai din pricina lipsei
noastre de grija* ni se întampla" toate acestea şi noi suntem deci răspunzători pentru ele.
Harul care ni s-a dat este cu totul desăvârşit, noi suntem cei nedesăvârşiţi faţif de el.24
Harul pe care-l avem în chip deplin nu se face vatlit şi nu devine lucrător decât pe
măsiira credinţei şi nă-dcjdii noastre şi. în general, pe mâsura împlinirii ponmcilor." La
Botez, Dumnezeu ne-a dfiruit plenitudinea hanilui Său, care locuieşte în chip tainic in
noi, făra a nc impune săvârşirea binelui. Respectând libertatea noastră, El nu ne sileşte
să-i
1
Morele cuvâni catelwtu\ 40.
13
Ibidem.
16
ibidem, Câ( priveşie distincfia precedentă. a sc vedea Sf. Maxim Măiiurisilonil.
ROspunsuri cettre Talasie, 6. PO90. 280CD. 1' ('uvânl ascetic in 100 tie ca/w/e. 89,
• Amintim ca prin Botez Sf Mnrcu Ascetul înlelege în general, cu loţi Sf. PăYmţi, de
ultfel, ansambltil celor două Taine: Boiczul propriu-zis şi Mi range KM " Despre Botez,
Raspunsul 2.
'" Ibidem, Răspunsiirile 5. 6, 17; Despre cei ce creel câ se bulrepteazxi din Jâpte, 61. 11
Cf. Despre tiotei, Rfispunsuiile 2 şi 5. '• Ihide/n, Răspunsurile 2, 3, 5,
(T ibidem, Raspunsul 5.
u
Cf. ibidem, Riispunsul 5,
a
Cf. ibidem.
27S
('imthţiile xubieciive ate tâmudturii %vi sânutaiea în Hristos
primim raudele.2h Omul este deplin curăţit prin Botez, dar îi rămâne libertatea de
a pâcătui; iar dacă păcăluieste, el ajunge întinat ca mai înainte.27 De aceea, omul
Irebuie să lupte ca să nti sc mai întoarcă hi cele dinaintc şi să nu mai cadă în păcai
şi în parimi.2* Greşelile care se fac dupa Botez nu se datorează vreunei nedesă-
viirşiri a acestuia, ci se fac din pricina lipsei noastre de credinţă şi din lipsa de
grijîi faţa* de lucrarea poruncilor." Pc noi înştnc rrebuic sfi nc învinuim pentru pă-
catele noastre, iar nu pe Adam sau pe diavol, căci prin Botez am fosl cu totul
eiiberaţi de înclinarea sprc rău moştenită prin păcatul Iui Adam'0 şi de tirania
diavolului.*' Având deptinâ libertate, păcatele pe care le facem după Botez sunt
„abateri ale Ubertăţii"." Dupa" Botez, noi suntem în continuare supuşi ispiteî,13 iar
uceasta nu ţine de noi, căci vine de la diavol, şi nu suntem răspunzători pentru
Ba, dar ţine de noi s;l i ne împotrivim şi sa lepadam momelile lui şi orîce rasârire
de gând rău, Şi cu adevărat suntem cu totul liberi în faţa ispitei," caci prin Botez
ni s-a daruit puterea de a rezista atacurilor Satanei şi de a birui ispita. Dacă nu
primim gândurile răutăţii, ele nu ne pot atinge şi nici nu pot stărui in noi,17 Iar de
cadem in ispita. cu voia noastrS cădem.
Păcaliil lucrează si dupâ Botez HI noi pentru c;1 am ales sâ-l iubinv* şi din
pricina lipsei noastre de grijă.M Lucrarea răului în noi are numai două cauzc:
părăsirea poruncilor şi faptele rele (acute cu voia noastră după Botez.40 Feri-rea
cu loml de rău este cu putinţa" prin hanil Botezului, căci am primit spăla-rea
păcatelor şi eliberarea de sub tirania diavolului, dar păstrarea curaţiei care nc-a
lost dâruită cere împotrivirea la ispite şi împlinirea poruncilor, in duhul
oredinţeişi ul nădcjdii.
Tot astfel, punerea in lucrare a harului sfinţitor şi îndumnezeitor care ne-a lust
dat in chip dcsăvărşit, dar tainic (HWUKCOQ), la Botez cere şi ea străda-nie din
purtea noastrii. El se arată lucrător (fcVEpyaic,) şi îşi vădeşte roadele pe niiisiira
credinţei noastre,41 a n&lejdii42 şi a împlinirii poruncilor.41 Astfel,
dacă harul mi poate spori in noi - căci este cu totul desăvârşit şi nimic nu-i
lipseşte, care să-i poatâ fi adăugal prin strfidaniile noastre -, noi putem spori în
har.4* Virtuţile la care ajungem nu sunt decât o dezvSluire din ce în ce mai ampla
a hanilui de la Botez, prin împlinirea poruncilor.45
"Ciihitlenu 17.
a
Cf. ibidem, 5. Cf. Riispunsul 17. care este o recapitulare a acestei concepţii. Sf Si
meon Noul Tcolog. ilupa cutn vom arata in conliniiare. are o concepţie aseriiănăioaic.
pe care o aflum mai ales în PisciirsiitHe sale tllce, XIH. 236-250.
*Cf. MoUlfelnic.
'? Cf. Sf. Maxirn Mărturisilcmil, Cele donâ sure tie Cajtele despre cimoştiiiţu tie Dum*
ttez/BUSi iciiiunniti inlnifHirii. II. 56.
* Btsprt viafa in llristos. IV, 55.
4U
RasputWtri rotre Talasie. 54. PG 90. 5I6D.
B
Catetuatbaptismal*. V, 24.
280
Condi[ii/e mbiecttvt ale tânuidiuiii $t stiiidtatea in HristOS
1
Omiili hi Matet, XXVIII, 4.
■Trvtamenftit holilor eliiifsti. V, 4
" ( onvorhiri duh&vntcejti, XIX, 12.
" Cateheze Iniptimude, II. 6.
? EpLiiole, XLVI. 6.
^Oimllidulwvniceşti (Col. II). XX. 8.
2X1
Cnmlifiilt? gene.mte ate lâmaduiiii
sa şi poate să-L strige din adâncul inimii pe Domnul. singurul Doctor care poate
cu adevărat să-l vindece".17
într-un cuvânt, eel care voieşte să se tămăduiască nu are un lucru greu de
făcut.*" Sfântul loan Gură de Aur arata* că simpla dorinţă şi voinţa de a ne
însănătoşi sunt de ajuns pentru a dobândi de la Hristos vindecarea sufletului
nostru. de care trebuie să ne îngrijim mai întâi de Loate; dar noi ne străduim să
scăpăm mai curând de bolile trupeşti, care din punct de vedere duhovni-cesc sunt
mai puţin dăunătoare şi a căror tămaduire cere mult zbucium şi miilul osteneală:
,.Nu este totdeauna uşor să lecuieşti relele trupeşti, dar repe-de şi uşor poţi
lămădui bolile sufletului. Pentru neputinţele trupului, e nevoie de doctorii scumpe
şi mulţi bani; vindecarea sufletului nu cere nici drumuri lungi de făcut, nici
bogăţie. Câtă ostenenlă nu ne dăm peniru a lecui rănile care ne fac sa* suferim (...)
Pentru ecle ale sufletului. n-ai nevoie de nimic din toate acestea; ajunge să vrei.
ajunge să doreşti din toatâ inima să te vindeci, şi toate intră in bună rânduială (...).
Căci Hristos, Domnul nostru, a vrut ca această parte a noastră, cea mai de preţ şi
cea mai de trebuinţă, să poată fi uşor tămâduită, fără nici o cheltuială şi făra durere
(...)■ Când e vorba de inipnl nostru, nu precupeţim nimic. dăm bani grei, chemam
mulţi doctori, în-duram cele mat cumplite dureri, cu toate ca nepuiinţclc lui nu
sunr atât de siiparatoarc. lar de suflet tTU ţinem seama şi nu ne îngrijim defel dc
el, cu toate că pentru asta n-avem nevoie nici de bani, nici nu trebuie să tulburam
liniştea altcuiva şi nici nu trebuie să suferim vreo durere; ci simpla hotărâre si voia
noastră sunt de ajuns, pentru ca el să-şi rec.ipete sanatatea".v'
Voinţa de vindecare trebuie s;i se arate nu numai în chemarea în ajutor a
Doctorului, ci şi în urmarea tratamentului. Când eel bolnav vine la doctor, trebuie
să păzeascâ cele poruncite de el", spune SfAntul Varsanufie,60 adău-gănd: „Cel ce
vine la doctor, de nu se punc în rânduială dupa porunca lui, nu se poate izbăvi de
boală".1'1 Sfântul loan Gură de Aur insista şi el asupra fap-tului că bolnavul trebuie
să colaboreze cu docrorul, ca să înlesnească astfel acţiunea doctoriilor; în cazul
bolilor sufleteşti. aceasta înseamnă să rămânem i n i n i Hristos şi să primim cu
toatii inima ceea ce vrea El să facă pentru vindecarea noastrâ. „Când e vorba de
vindecarea trupului. putem vorbi de trei lucruri, sau mai curAnd de patru. ori
cinci: de doctor, de ştiinţa sa, de bolnav, de boală şi de putcrea leacului. Când
acestea se înfruntă. iese un adevărat război. Când doctorul, ştiinţa lui şi leacurile
au ca sprijin voinţa bolnavului, boala este biruită. Dacă, dimpotrivă, bolnavul nu le
primeşte ajutorul si nu le sprijina, cade pradă bolii; iar daca, aşa cum se intumpla
uneori, el chiar li se
:.*'>
CondiţUle subjective ale tămâduirii fi mnduuea in Ilrisws
împotriveştc şi ia partea bolii. atunci ajunge sft se omoare singur. La fe] se petrec
lucrurile şi aici; sau, mai bine spus. aici a vein de-a face cu mi lucru cu mult mai
minunat (...)• Atunci când Insuşi Dumnezeu estc Cel ce se îngrijeş-te de rilnile
noastre, numai să rămânem cu El, şi negreşil vor fi îndata tămă-duite".ftî „Daca
deci marele şi cerescul nostru Doctor ne-a dat leacurile şi cataplasmele, de unde
vine pricina pierzării, dacă nu din slăbiciunea voinţei noastre r\H întreabă Sfântul
Varsanufle.
Omul îşi aratâ voinţa deplină dc a fi vindecat şi contribuie personal la ta-
măduirea pe care i-o dă Dumnezeu prin cinci atitudini fundamental, de care
depinde vieţuirea lui în Hristos şi care-1 fac în stare sa primească, să-şi
împroprieze şi să ducă la rodire harul tămfiduitor şi măntuitor dăruil de Sfân-tul
Duh în Taineie Bisericii, iar acesta sunt: credinţa, pocăinţa, rugăciunea, nădejdea
şi lucrarea poruncilor,
2. Leacul i-reclinlei
Credinţa este începătoarea vieţii celei noi pe care omul esfe chemai s-o ducă
în Hristos. Ea este forţa cca mai putemică de care se poate folosi în acesi nou fel
de vieţuire.64
Am văzut deja că cel botezai irebuie să dea dovadă de credinţii pentru a piKea
păstra hanil pe care l-a primit prin Sfânta Taină şi pentni cn acesla sa se nrate
lucrălor în el.65
Penlru eel care n-a fost bo(ezat sau penlru eel care, după Botez, a căzut din m
'ii în boala păcatului, crcdinţa este cea dintăi condiţîe a tămăduirii sale. Cel
bolnav Irebuic nu numai să sc întoarca spre Mristos, ci trebuie s;1 creadă cu toată
puterea în El- Prin credinţă îl recunoaşte ca fiind singurul Doctor care-l poaie
vindeca cu adevârat de bolile şi suferinţele sale; prin credinţă îl chcama în ajuior;
prin credinţa are siguranţa că va primi de la El izbavirea de boak'i si mantuirea.
Credinţa presupune. la început, osteneaia omului căzui de a ieşi din starea de
nepăsare faţa de decăderea sa şi faţă de bolile sale sufleteşti, din „nesimţi-rea
păcaiului" şi penlru a frânge învârtoşarea patimilor sale, care se împotri-vesc
harului tămăduitor şi mântuilor al lui Dumnezeu. Fericilul Augustin măituriseşle
că o astfel de împotrivire fa(ă de Dumnezeu, Doclorul sufletelor şi al trupurilor,
l-a împiedicat să se dezbare de relele care-l stăpâneau înainte de converlire:
„Starea sănătăţii sufletului meu, care, în orice caz, nu sc putea însîinătoşi decât
crezâiid (...), refuza să fie îngrijită. împotrivindu-se mâinilor
"OmiltelaPsalmul6,3.
' Scriw/i ttnhovniceşti, 61.
M
Sf. Nichila SUIhaluL Ofe MH) dc capete.... I. 30.
'' Cf Sf. Marcu Ascehil. Daprt liotez. RuspunMiiile 5 şi 17.
283
('nruftfiilc generate ale fwndtlttirii
Talc, Doamne, Care ai facut leacurile credinţei şi le-ai împrăştiai pesle bolile
globului pamântesc, atribuindu-le atata tărie"."
Indreptându-şi prin credinţi* dorinţa şi voinţa spre Hristos, omul îi redă celei
dintâi „obiectul" firesc asnpra căruia sa se reverse, iar celei de-a doua, menirea ei
fireasca\ Iată cum prin însuşi aciul credinţei se lucreazH tfmiădui-rea puterilor sale
sufleteşti. pe care păcatul le tmbolnăvise, strâmbăndu-le fireasca folosire.
Credmţa, care implica în permanenţă dorinţa şi mai ales voinţa omului67 -astfel
încât o putem defîni ca „liber consimţâmânt al sufletului'"' -, este, co-relativ,
cunoaştere. Ea este, după" cuvântul Sfâniului Apostol Pavel, „încre-dinţarea celor
nădajduile, dovedirea lucrurilor celor nevăzute" (Evr. II, I); esie o mai-înainte-
cunoaştere, „ca prin oglindâ", a realiiăţilor duhovniceşti. înir-un chip poirivit lor,
înainte de a se ajunge la cunoaşierea/experiere direc-lâ, care este rodnl credinţei70
omului ajuns la desăvârşire. Esie cunoaşterea pe care omul o dobândcşie prin
aderarea liberă a minţii Ş' a luluror facul-EăţUor sale la adevărul descoperit
oamenilor de Sfântul Duh prin cuvântul lui Hristos, prin marturia Aposlolilor, a
proorocilor şi a sfinţilor. '
ln mâsura în care credinţa il îndreaplâ pe om spre Dumnezeu şi-l uneşte cu El,
ea tl elibcrează şi-l fereşte de alipirea patimasS de sine, adică de filautie.'-
Funcţia sa lămadiiiioare st;1 maî ales în l'aptul că ea este cunoaştere şi-l duce
pe om la cunoaştere; dupa cum neştiinţa a f'osr cauza dintâi a căderii oimilui şj a
îmbolnăvirii sale, cunoaşterea pe care o dobfmdeste prin credinţa este
pricinuiloarea vindecării sale. Credinţa îl vindecă pe om dc ceea ce Cu-viosul loan
Carpatiul numeşte „boala necredhHei'V' Bolind din pricina necu-noaşterii lui
Dumnezeu, omul îşi recapată sanătatea re-cunosc;lndu-L prin credinţă.
„Cunoaşterea luî Dumnezeu este vindecarea suflctului", învaţa un Sfânt Biltrân.'4
iar Sfâniul lusiin spune, în acelaşi sens: „După cum binele Inipului este sânătatea,
tot aşa cunoaşterea lui Dumnezeu este binele suf'letu-lui'V* Dacă, după ce a zăcut
în neştiinţă şi rătacire. omul ajunge, „călfnmt de credinţa 111 Domnul, la
cunoaşterea singurului Dumnezeu adeviîrai, nu este oare aceasta pentm el
vindecare si mântuire ?", înlreab.1 Sfântul Pnhomie.76
kiilicâwf cle deasupra nuntii omului unul dinlre văiurile care-l împiedic<i S3
vadfl," credinţa îl slobozeşte de neştiinţâ şi, dacă esle drcapta credinţă, de
cunoaşterea rălăcitu cu privire Ja Dumnezeu.7h Prin crediiuă, spunc, la fel.
Fericitul Teodoret al Cirului, loate cunoştinţele greşite cafe s-au incuibat în suflet
şi care-| due la stricăciune sum risipite. iar în locul lor vine cunoaşte-rca cea după
DumnezeU.79 Prîn credinţâ, puterilc intelecruale ale omului sunl curăţite,
însănătoşile şi înţeleplite, cugetorea săuâtoasă probând buna lor lu-crare. Aslfel.
Fericitul Teodoret al Cirului araliî că, prin învSţătura Sa. Man-tuiiorul „i-a arătat
plini de inţelepciune pe cei care altîidata* se arătaseră stricaţi şi cu totul
nebuni'*.*"
Ajungântl prin credinţă la cunoaşterea Celui care esle Adevănil (In 14, 6),
omul îşi regîlseşte adevărata libertate (In S, 32), Ajungand să-L cunoascS din
nou pe Dumnezeu, îşi redobandeşîe cunoaşterea de sine; ştie „al Cui fiu este'"" şi
„care este adevărata sa fire".re Se recunoaşte ca fund chipul lui Dumnezeu şi
menit să ajungă la asemănarea cu Acesla. Af'Ia" latura duhovni-cească a fiinţei
sale, pierdutâ prin pacal, cea care-i întregeşte omenitalea, facându-l om cu
adevărat.
Prin credinţă, omul înţeiege adevâratul sens al existenţei sale; scapă de
umâgire şi de tot felul de rfităciri iscate de necunoaşterea adevâia'ei vieţi, de
absurditatea lumii îantasmagorice în care este astf'ol silit să trniasca, de neli-
nişfea care-i mistuie fiinţa,"3 de deznădejdea pricinuitâ de ele. lese din ..valu-rile
unei existcnţe nestatomice şi schimbatoare" şi intra .,într-o viaţă ne-
SChimbătoare"," al'lându-şi pacea1" şi statomicia în bine, condiţii primofdiale.
ale sănatăţii Sale. Atitta vreme cât era supus îndoielii. sovăielnic şi necredin-cios,
omul mi purea sa* fie decât bolnav. Cel care „este şovaielnic in credinţa lui (...)
sporeşte în el boala", scrie Sfântul Varaunufie."' Credinţa pune capăt îndoidilor,
sovăirii, nehotarârii, care-l fac pe om „asemenea valului mării, mişcat de vâiil şi
aruncat încoace şi încolo" şi „nestatornic în toate căile sale" (lac. I, 6, 8). Atuiici
când credinţa omului este putcrnică, adâncft, deplina", desăvârşită, ea
tămaduieşte sufletul de dipsihie, boala care-i înacină pe cei carc, avand o credinţă
şovăielnică, una gaiidesc, şi alta fac, sum nestatomici
77
Cf. Sf. Simeon Noul Teolog. Catehezr. XXXIII; 90>u.
:
" Sf. Giigoiie palnmu. Ttfade, II. 3. 42.
"' Tralanteniul frolilor ellnejfti, I. 85-88.
,3
Tmtimieittit! botitor cliiwşii. IV, 3.
" Si Grigorie <le Nyssa, MtirrU- twthtt mtrhrtu. IB.
" Sf loan Gură cle Aur. Tatcuire la Psahmit US. ** Sl'. Grijrorie cle Nyssn.
Matele cuvânl caU>hfti<\ Î9. ''l'. Sf, loan Gunl de Aur, QlttiHe h cuvintcf#:
„Să ftifi câtfl sileh'din umiâ...", "' & lisQrt iluhovnivesii, 526.
285
Condiţiite generate ale tâmâduiiii
şi au iniina împârţită între iubirca lui Dumnezeu şi iubirea lumii. pentru cfl nu s-au predat pe
dată şi cu totul lui Hrîstos.*7
Pentru că prin crcdinţă omul ajunge nu numai hi cunoaşterea de sine, ci şi la cunoaşterea
tuturor lucrurilor, ca cste pentni el o călăuză sigură.KH Credinţa îi este sprijin in tot ce face şi ea
u permite ca în tome împrcjurările să meargă pe calea cea dreaptă;s<l ea îl fereşte pe om de
rătăcire şi nu-l lasă „pradă sorţti nestatornice a ceîor neîntăriţi (în credinţă)".90 Credinţa este,
după cum spun
286
('iinififîiJe subiective ale tîlitu'itltlirii si sânălareo in Uristos
"' Ibidem.
' htdtie In II Corinteni, -/. I Si .,/lirW aceUişi duh ui cnfdirtjtl". I, 4.
' lairmreta/'sabmti II\X "
Sciisori iluhovnuisii. 331.
'" Cuvhtie Aespre nevoinfâ. 22; 23; 58. ",'
('artea iiiiâi.
' Sf. Dionisie Areopagieul. hrarhia hisericeaseii. I/. III. S, PG X 404C. "' Cf Mc. 5,
34: 10, 52: U. 7. 50; 8. |2: 8. 48; 8. 50; 17. 19; 18. 42; Rom. 3. 22; 3. 25 28; 3.
30; Gal. 2. 16; 3. 24. 26; Efes. 2.8. 1 P(. 1. 5; 1. 9.
11 Ml. 8 13; 9. 29. Mc. 11. 22-24. Fapfe. 14. 9. ,BftCf, Mf. 9( 2. 22. Mc. 2.5. Lc.
5.20; 17. 19; 18. 42. Fuple 3, 16: 10,43; 15. 9; 26. 18.
287
( oiidifiife general? ale lânuulutrii
Trebuie sft ştim însă că credinţa are mulie trepte, iar între trezirea la cre-dinţă şi
credinţa cea desHvarşită este o mare distanţă; şi tot aşa, este mare deosebire între
strădania de a crcde cele ce nu se văd şi deplina încredinţa-re,1"1' şi încă şi mai
mare deosebire este între simpla primire a cuvântului lui Dumnezeu a celui ce vine
la credinţâ. prin care se dobândeşte o cunoaştere din iifară si în parte, şî vederea lui
Dumnezeu, pe care Sfintii Pariiiţi o soco-tesc totuna cu credinţa ajunsa la
desăvârşire."u între aceste două capete, cxistă mulţimea de trepte pe care omul urcă
spre unirea existenţială cu Dumnezeu, care se împlineşte prin lucrarea poruncilor,
care ea însăşi vine din credinlâ şi care întemeiază adevfirata credinţa."1
Cel care crede, dar este încâ bolnav duhovniceşte, n-are decât o credin|5
deşartă, adică lipsită de împlinirea poruncilor şi lucrarea vjrtuţilor. lar o ase-menea
credinrn nu este de ajuns pentru ca omul să primească tâmăduirea de la
Dumnezeu. Astfel, Sfântul Macarie spune: „Dacă cineva nu se apropie de
Domnul, împins de propria-i voinţa" şi cu (ot sufletul şi nu se roagă cu cre-dinţă
puternica, nu dobândeşte vindecarea. De ce aceia (orbul şi femeia bol-navâ de
curgcrea sângelui), crezîind, s-au vindecat îndată, iar noi n-am
3. Leacul potfiinţei
1
Xmilii duhomieeşti (Col. II). XX, 8.
" Cf. Sf. Simeon Noul Teolog. Ceh 225 de capete teofogtce şi pmctic, III. 89. Cf.
Sf. Mîutii
llI
Ascetul. Despre Botez, 17. '"Cf. sr. Mnrcu Ascetul. Bespnr Hotez. 5.
11.
1
17. /Wd<w.RSspunsul2,
(I ibidem Sf. Diadoh al Foticcei. CuvSnl ascmic tn tOOdecopete, 78.
DesptV viaţa in llristos. II. 60. "Cf. Sf Marcu Ascciul.
Despre Hate:, Ruspunsurile 3 »i 5 "'a.Mkm
289
Condifiile generate ate lămăduirii
Părinţi arată cfi nu esle cu neputinţâ pentru om să ducă o viaţâ lipsilâ de păcal şi
să împlineaseă toate poruncile lui Hristos,121 dar puţini diiitre cei botezaţi au
conştiinţa rnăriinii harului primil. Sfântul Simeon Noul Teolog, vorbind despre
Botez, spune: „S-ar fi cuvenil ca noi toţi sS cunoaştem bogăţia harului, mărimea
luminării, darul părtăşiei, minunăţia unei asemenea naşteri din noii ! Dar, vai, abia
dacă este unul dintre o mie sau, mai bine zis, din zece mii, care să-1 fi cunoscut
prin vederea tainică, în vreme ce loţi ceilalţi sunl feţi lepadaţi, care nu-L cunosc
pe Cel care i-a adus pc lume".131 La fel spune şi Sfântul Nicolae Cabasila, vorbind
despre ungerea cu Sfăntul Mir: „Ceca ce Sffintul Mir împărtăşeşte luturor
creştinilor de totdeauna şi din orice vreme sunl darurile cele atât de folositoare
sufletelor: darul cvlaviei şi al rugă-ciunii, al dragostei şi al înţelepciunii, prccum şj
aHele, cu (oate că mulţi creş-lini nu-şi dau seama de aceasta, iar alţii nu cunosc
lucrarea Tainei acesteia, pe când alţii, în sfârşit, după cuvântul de ]a Fapte 09, 2),
se îndoiesc chiar cfl exists un Duh Sfânt, din pricing cfl atunci când au primit
această Taina... (n-au cunoscut) binefacerilc pe care ea le poale da şi pe care
Sfăntul Duh lc dăruieştedin plin",122
Asifel, dacfi cfectelc Sfintelor Taine nu se fac simţite în cei care le-au pri-mir,
dacă aceştia nu şi-au regăsit sănălatea pentru care s-au rugat, ci stăruie în bolile
lor, aceasta se îmâmpl.1 deoarece n-au avul starea duhovnicească irebuincioasă
pentru a primi harul dăruit prin ele, nu s-au pregătit aşa cum sc cuvine pentru a-1
primi sau nu s-au nevoil să-I păstreze, nu au stflruit în curâţia şi sănăt.itea care le-
au fost redate, ci au primit pri» libeitatea voinţei ispitele diavoleşti şi de bunavoie
s-au înlors l;i păcatele lor;': iar toate acestea, din pricină că nu s-au ingrijît de
lucrarea poruncilor,1-'1 prin care harul primil în chip tainic la Botez devine
lucrător. Acest lucru îl spune adese-ori Sfântul Marcu Ascetul: „Harul şi curfiţia
care se află în noi în chip ascnns de la Botez nu ni se vor face văzute decâl atunci
când vom fi străbatut bine drumul poruncilor (...); iar tot eel care 1-a primit în
chip tainic (harul), dar nu împlineşte poruncile, pe măsura neîmplinirii e luat în
stăpânire de păcaf ;,2> „toţi au fosl eliberaţi prin hand l u i Hristos, dar s-au predat
pe ei înştşi En robia păcatelor prin faptul că n-au împlinit toate poruncile".126
Cf. ibidem; O&pHi pocăinfă, X. Sf. Simeon Noul Teolog. Disatrsttri etire, X.
211 234. Sf. Nicolae Cabasila. Despre viafa in Hristos, VI, 4-5. ''Inme.L, 157-163. "-'
Despre viata in Hristos, III, 10.
' Cf. Sf Marcu Ascetul, Despre botez, passim. Sf. Nicolae Cabasila. Despre viafa ht
Hristos, I,34; II, 103-104:111, 14.
m
Cf Sf. loan Gură de Aur. Cateheze buptimmie, IV. 23; V. 23; 26. Sf. Miircu
Asceenl. Despre Hotel, passim. 133 Despre Botez, Raspumurile 4 si 5.
290
Co/idifiile subjective ale tt'muiduirii si sâtuauimi hi Hristos
nilor pocăinla spre mftntuire".138 Iar Sfântul Marcu Aseetul îşi începc cuvân-tul
despre pocăinţă astfel: „Domnul nostru Iisus Hrislos (...>. dând penim mântuirea
tuturor oamenilor poruncile cuvenile măreţiei lui Dumnezeu, a pus libertatea ca
temelie a lor şi le-a fixat ţinta spre care să alerge. spunând; -Pocaiţi-vă», pcniru
ca noi. prin aceasta, să înţelegem că toatâ" mulţimea po-nincilor se cuprinde in
una singură: cea a căinţei pentru păcarele noastre".138
Pocăinţa este o adAncă şi vie simţire launtrică prin care omul îşi recunoaşte
Secure dinire păcatele sale sau, mai general, starea sa păcîîtoasă, se leapăda de ea,
cere iertare de la Dumnezeu şi, cheinându-L în ajulor. afată că pe viilor nu mai
vreii să păcătulască, nu mai vrea să stăruic în depârtarea de Dumnezeu, ci doreşte
Sa se infoarca la Fil şi sa-si schimbe cu totul purtarea, Sfinţii Părinţi văd pocâinţa
ca pe Lin proces de convertire, care nu priveşte atâf pacatuI in sine, cat
reîmoarcerea la Dumnezeu. Important este vutorul, iarnu irecutul, însănătoşirca.
nu boala; nu înstrăinarea de Dumnezeu de odinioara. ci înfoarcerea si alipirea de
1:1, Aoest caracter pozitiv al pocăinţei reiese [impede, de pi Ida, din aceste cuvinte
nit* SfânUilui loan Casian: .Jata ciire este definiţia deplina şi desăvârşita a
pocăinţei: Sa nu mai savaYşim în nici un chip păcatele pentni care ne pocfiim sau
pentru care conştunţu noastră are remuşcări",1*0 ca şi din răspunsul dat de Awa
Pimen unui frate care l-a întrebat „ce este pocăinţa pentru păcat?": „a nu-1 mai
lace de aici înainte".141 Scopul fundamental al pocătnţei este o schimbare totală, o
intoarcere (aşa cum arată şi etimologia cuvântului neţdtvoict). Numai prin pfufi
sirea cu totul a pScalului, prin lepadarea patimilor şi prin vieţuirea în vlrtute,
poirivil voii lui Dumnezeu, îşi arată omul cu adeviirat pocainţa; de aceea, Sfântul
loan Scăranil o numeştc „împăcarea cu Domnul prin lacrimi şi prin lucrarea cea
buna a celor potrivnicc pficatelor".'43
căinţa", conchide un all Bătran, dând ca pildă vieţuirea lui Avva Arsenic.14' Avva
Dorolei - amintind învăţaturile Părinţilor din pusrie: „Părinţii au spus că fiecare
trebuie să se curăţească cu de-amănuntul, sa se cercelcze pe sine in fiecare seara
cum a Irecut ziua şi dimineaţa, iarăşi, cum a trecul noaptea; şi să se pocăiască iui
Dumnezeu cum se cuvine pent™ cele ce le-a gresit" -, la randul său îndeamnă:
,Jar fîindcă noi pâcătuim mull, avem nevoie, din pri-oina uitării, să" ne cercetam şi
la ceasul al şaselea (la amiază), cum am potrecut pâna atunci şi in ce am
păcătuit".l4,> Sfăntul loan Scăraml sfătuieşie ca la fiecare ceas să facă omul
socoteala faptelor sale, ca să le cunoască lâ-murit pe fiecare.147 De (apt, dupfl cum
vedem, aceasta cercetare a conştiinţei trebuie tacută permanent, şi ea trebuie sâ
însoţească fiecare fapin a noastră şi fiecare gănd şi să (ie peniru om o grijă
necontenită, pentru a se putea tămădui de patimi şi ca să se mântuiască. „Pocăinţa
este gfuidul osândirii de sine şi îngrijirea de sine neîngrijată (de lucrurile lumii)",
scrie Sfântul loan Scăra-ruI.,4B Cunoaşterea propriilor păcate este un aspect
fundamental al pocăinţei, o condiţie indispensabila <i înaintarii duhovniceşti şi o
etapă esenţială in procesul de tămăduire. Ea îl scoale pe om din stipunerea oarbă
faţă de păcal, îl face să se depărtcze şi să se lepede dc el, sâ nu mai vadă stramb
realitaiea, cu ochii păcătoşi ai eului său căzut, şi să iasa din egocentrismul sau
pătimaş. Cunoaşterea păcalelor este în sine curâţitoare şi eliberatoare. „Fericit eşti,
(rate - îi scrie Sfântul Varsanufie unui monah -, dacâ simţi peste lot câ ai păcate.
Căci cel ce le simte, fară îndoiala că se şî scârbeşte de cle şi se des-partedeelc".1'"'
Scopul pocăinţei nu este însă recunoaşterea în mod abstract a pacatului.
Pocăinţa adevâratS este cea în care omul simie cu durere starea păcătoasă fn care
se află. Sfântul loan Scararul spune, în acesl sens, câ: „pocăinţa este lo-virea
sufletului printr-o simţire adâncă".1"0 în pocăinţâ. după cuvantul Psal-mistului,
omul se arată cu duhul umilit şi inima înfrântă şi smerită (Ps. 50, 19), Aceasta esle
zdrobirea inimii, fără de care, dupa cum spune Sfânlul Var-samific, „nimeni nu se
poate mântui de patimi".1"1 Această durere nu are nici o legătură cu cea pricinuită
de remuşcare, stare patologică. în care eel pă-cătos rămâne închis faţfl în faţă cu
păcatul sau, scrutândii-1 cu nelinişte şi nefăcând nimic ca sa scape de el. In starea
de remuşcare, omul se aflii tol in păcat, într-un all fcl, şi tot bolnav, sub o alta
formă. Rămâne (intuit pe păcat şi pe propria stare sufletească, neizbutind să se
desprindă dc ele. Prin pocain-ţă, dimpotrivfi, omul II are în vedere pe Dumnezeu,
spre El îşi îndreaptă pri-
,s
ApcrfUgmâ, N 264. Cf. Sf. Varsanufie si loan, Scrisoii duhovniceşti, 395.
hivăţături tie sujîet
m
fotosilonn'. XI. 5.
" Steam, IV, 116. Ibidem* V. 2.
N
' Scrisoii ditlwvnuesti, 498.
IM
5cora,V,2.
"' Scrisori duhovniceşli, 526.
2**4
Coiulifiile subiective ale ttimtuluiiii fi sâiuiialtut hi Hristos
vireii. Nu din pricina p;1catului in sine suferă el, nici nu se întrisiează din pricina
eului său rănit, ci pentru câ prin păcat s-a despărţir de Dumnezeu şi, stflruind în
pftcat, rămâne departe de El. în pocâintă nu este nici o urmă de sentiment
bolnăvicios de vinovăţie, care nu face decât să tulbure sufletul şi sa-i
slăhănogeasca puterile.
Recunosciindu-şi pâcatul, în acelaşi timp, prin pocăinţa omul îi cere ierta-K lui
Dumnezeu şi-şi manifestă voinţa de a se uni din nou cu El.l5: Departe dc a fi o
simplă constaiare a greşelii şi de a rămâne fixată pe en, pocăinţa se manifests
deci ca depăşife a păcarului, Ea este forţa prin care omul înaintează şi sporeşte
duhovniceşte, iar bolile sale merg spre vindecare. Prin ea sfl leapădă de (recutul
său păcatos, de omul eel vechi. şi tinde spre cele dinainte. spre măsura omului
celui nou şi desăvârşil la care a fosl chemat prin creaţie-Priii pocăinţă, omul se
depăşeşte făra încetare pe sine, slabiciunile şi neputin-ţele sale, ca să ajunga la
Dumnezeu. „Uitănd cele ce sunt în urma mca şi linzând catre cele dinainte, alerg
la ţintă...", spune Sfântul Apostol Pavel (Filip. 3, 14). Omul îşi află tămăduirea
patimilor şi mântuirea tinzând spre ceea ce trebuie să fie polrivit voii lui
Dumnezeu, iar nu rămânând ceea ce a fosl şi staruind în cele pe care le-a făcut
potrivit legii păcatului.
Cf. Avva Dorotei, hiviiţcîturi tie suflet folosiitnire. XI. 5; Sf. loan Scâranil, Scam.
ft
h
3 ' Si risori dufuwnicefti,
M
410.
5/TOftwW,Il, 12. Invâfâluri de suftet
foto$itoare% XI, 8.
295
Cotitlifiile genenile ale liwuif/uiiii
de păcătoşenie în care se află. Cieşlinul, spun Sfinţii Paring, trebuie să-şi adlicl
nminte ncîncetal de păcatele sale.'-0 Nu este vorba aici de o aduce-re-aminle
amănunţită a păcatelor facute şi a împrejurărilor in care s-au pelre-cut - ceea ce 1-
ar impinge pe om în gandtil pătimaş la ele -, ci de conşuinţi» ca am păcătuii şi că
oricând putem cădea din nou în acelasi păcat sau în ultele. Altf'el spus, este vorba
de recunoaşrerea stării de neputinţa şi slăbiciu-ne, de nedesavârşire şi de
înstrăinare de Dumnezeu. Aducerea-aminte de greşelile din irecut îl face pe om sa
se teamă sâ nu cada din nou. şi să se fe-rească de ele în clipa de faţă şi pe viitor,
lepădându-se de palimile carc le-au produs şi chemându-L în ajutor pentru aceasta
pe Dumnezeu. In acesl sens. Sfântul Isaac Sirul defineşte pocăinţa ca fiind
„cererea prelungitâ în (Ot ceasul a rugăciunii pline de străpungere ce se îndieaptă
spre Dumnezeu pentru iertarea pncatelor trecute", clar şi „întristarea şi grija pentni
păzirea de cele viitoare".117 Sfântul loan Gură de Aur spune, la fel: „Se cuvine să
păs-trăm mereu în minle amintirea pacatelor noastre, chiar după ce ne-am curăţii
de ele (...) Aducerea-aminle de cele trecute este paza pentru cele viitoare".1*
Se cuvine, de asemenea, să* stâruim in slarea de pocăinţă, chiar dacă, în-!r-un
anumit moment, n-am avea un pâcat anume. Sfinţii Parinţi arată, de altfel, ca omul
se amăgeşte crezând că este fără dc păcat.|V' în Cartea Pilde-lorlui Solomon stă
scris căchiar „eel drept cade de sapte ori" (Pilde 24. 16), A crede că eşti lipsit de
pâcat arală necunoaslcre de sine şi de slarea in care te al'li. De aceea Sfinţii Părinţi
îl îndeamnă pe om sa se căiască pentru păca-tele sale, lie ştiute, fie neştiute.160 Aşa
cum învaţă insuşi Sffuitul Aposiol loan, „dacâ zicem că pâcat nu avem, ne amâgim
pe noi înşine şi adevărul nu este în noi" (I In 1,8). Păcatul, de altfel, nu consul
numai în făptuirea răuliii, ci si în nelucrarea binelui (lac. 4, 17).161 în sensul
propriu al cuvântului, estc păcal orice fapta şi orice gând prin care omul, de
buniWoie, se abate de la cele voite de Dumnezeu. Şi tot păcat este lipsa de grija"
in a împlini voia Lui. Or, aşa cum arată Sfântul Marcu Ascetul, nu exisla „om care
sâ trâiasoa şi să tie lipsit de pilcat şi care să fi urmat intru lotul poruncile şi să nu fi
neglijal nici una dintre ele".162 De altfel, tot ceea ce il tine pe om instrăinat de
Dumnezeu este, de asemenea. pacat. De aceea. atâta vreme cat nu s-a unit
desavârşit cu Dumnezeu, atâta vreme cat u-a ajuns la asemânarea cu Hristos, omul
se poate socoti pe sine m stare de pacat. Pocăinţa este deci necesară
1
A se vedea. de pildfi: Sf. Vursanufie şi loan. Scrisori tluhovniveşti. 428. Sf.
loan Gtirâ de Aur. Despre poctiinfit, VII. 4.
157
Cuvirtie despre nevoinfâ, 50.
"*9 Despre pocainfâ, VII. 4.
' A se vedea, de pi Ida, Sf. Marcu Ascetul, Despre pocăînfâ. XII, ,*° A se vedea, de
pildfl, Sf. Varsanufie şi loan. Scrisori efiihovniees/i, 394. în rugăciu-nea care se citeste
imediat inainte de Sfânia împurtaşanie se cere lui Dumnezeu iertarea pentru
ştiinţa şi cu neşliinţa". 161 Cf. Sf. Maxim Mărturisiionil,
greselile fitciite „cu142
Cuvânt ascetic, 30. Despre pocmnfti. XII.
2%
CondifiHe suhiertive ale lămăduiiii şi stlntîliileu hi HristM
penlru toţi'" şi ea trebuie să se facă, după cum învaţă Sfinţii Părinţi, în fiecare ceas al
vieţii. „Trebuie să ştim că avem nevoie în tot ceasul şi în cclc douâzeci şi pami de
ceasuri ale nopţii si alc zilci de pocSin(3", scrie Sfântul Isaac Siiuj. Orice ar face şi
orice argândi, omul trebuie să-şi cunoască ne-vredmcia. să-şi dea scama ca este mai
prejos de ceea ce s-ar cuveni să Be dupâ" voiu lin Dumnezeu, să înţeleagă cât este de
departe de slava la care a fost chemai prin fire si de desăvârşirea la care ar puiea
ajunge in unirea deplinăcu El. De aceea, Sfânlul Varsanufie învaţâ: „în toate
osândeştc-te pe line ca eel ce ai pâcătuit şi ai greşit";16S ..trebuie sîi fim înloldeauna
încredin-lali c.1 păcăluim in toate: şi in cuvânt, şi în faptă, şi in gând".lr"'
Din căinţa neîncetată se nasc doliul (întristarea) (nk'jQoţ) şi străpungerea inimii
(Kaiăvxfyc,), care, la rândul lor, zămislesc lacrimile (SctKp\xx).|f'7 în ace&te» irci,
despre care vom vorbi ulterior, stă pocăinţa desăvârşită;"* ulti-niii este nn dar al
Sfântului Duh, pe care doar puţini oameni ajung să-l do-bândeuscă, şi învăţătura
Sfinţilor Părinţi despre pocainţa îi acordfi o impor-i n'i.i fundamental;!.
Pocăinţa este socotită de Sfinţii Păiinţi ca un leac deosebit de folositor. Şi cel niiii
;idesea ei vorbesc despre aceastâ stare duhovniceasci* în termeni medicali '" Sfântul
Simeon Noul Teolog se referă şi el la Jeacul (<|)o:p-\iaKQV) mântuitor" al pocăinţei,
pe care Dumnezeu 1-a dat oamenilor. ' Acesi mod de a privi pocSinţa se întâlneşte cu
constants la Sfânliil loan Gură de Aur,1'1 care, dc pildă, zice: „pocainţa este vindecarea
păcatului";172 „po-uiinia este leac pentru rana păcatului";1'" .,după cum există doclorii
pentni rănile irupului, penl.ru păcat, care este boala sufletului, avem drept doctorie
pOcainţa'V™ „să folosim, fraţilor, leacul mântuitor al pocăinţei sail, mai bine spus, sâ
primim ca din mâna lui Dumnezeu pocainţa care ne este de folos
Cf. ibidem.
i white despre nevoinţâ, 50. Cf. Sf. Simeon Noul Teolog. Calekeze, XXV, 58. „Eu
în pBcat mfi cnlc şi în păcal mă scol". a £is Avva Sisoe (Âpqfîegme. serie alfabetică.
Awn Sisoe, 36).
sv rixori duhovniceşli, 214. "
Ihidnn, 442.
\ se vedea, de pildă, Sf, Simeon Noul Tcolog, Catehtize, IV, 494: XXV. 58. Sf.
Vorsanufw şi loan. Scrisori duhovniceşH, 242.428. B Cf. Sf. Simeon Noul Tcolog,
Cele 225 de capett teofogice ţipractice, 111, 23.
în afara referinţclor de mai jos. a se vedca Sf. loan Casian. Convoihih
duhorw<eSii,X\X. 12; XX. 8. 1 ' Discamtri elice, 11.7, 305.
in nfara referinţelor dale mai jos. a se vedea: Despre poceiinfâ, V. 2; VII. 1, 2; VIII.
!, 4. 9. Despre idrvbirea inimJi, II. I; Omtlii fa slaliu. V, 4; Despre diavtd, II. 5.
m
Desprvpocăinţâ, VU, I. |T' thidem, 2. m thidem.
297
Con//i(ii/r gent rat* o/e uhtukluirii
'■'Ibidem.% '"'
Ibidem. '"
Ibidem. vm, 1.
m
Jbitlmt4.
m
m
ibidem, A.
Ibtdm, ""
Ibidem.
H:
Cf. Sf. Marcu Ascetul. Despre pocdinfâ, VII. ""
Cf. Sf. Simeon Noul Teolog, Cotebeze. V. 1059. *"
Scrixori duboviiuesli, 786. m imttfrîtnri de stifle/
Jolosifotire. I, 10. m Dogmatic, II. 30.
IW
Cimdifii/e stdriective ale tomcithiirii ft sâmUattm in llristos
care a ajuns prin înstrâinarea de Dumnezeu, poate omul să ajungă la sîmţirea vie
şi sirăpuiigătoare a nevoii de a se hitoarce la El, şi să se deschidă CO totul
hanilui Sfânlului Duh, Care esie izvoml a toatâ virtutea. Numai lepSdand biiinele
cele de piele ale păcatulut, se poale el îmbrâca din nou cu harul eel dnmnczeiesc,
lucrând virtuţile cu orn înnoil şi deplin sânătos în Hristos- Iată de ce Sfmţîi
Părinţi socotesc pocăinţa, strâpungerea inimii şi lacrimile ca tcmeiuri ale
împlinirii luturor virtuţilor."7
Şi regâsind prin pociftnţă calea virtuţilor. omul işi redobândcşte adevărala
viii'â. „bicriniile, spune Sfăntul loan Gura de Aur. U învie pe cel mort cu surle-
tttf*."* Şi lot el spune; „Căinţa îl aduce la viaţă pe cel morl duhovniceşte"."1'' Şi,
dimpotriva. lipsii de căinţă îl duce pe om la moane. „Pacă nu vă veţi pocăi, loţi
vi'ţi pieri", spune Fnsuşi Hrisios (Lc 13,3,5).
In vreme ce prin abaterea de la calea dreptitţii sufletul a fost schimonosit,
Mpocăinţa îi îndreaptă",1* îi ref'ace însuşirile fireşli. Pocăinţa este tămăduitoa-re
mai ales pentru puterea lui de cunoaştere, care, prin patimi, a fost îmbol-năviră
cu totul. Prin cainţâ, omul iese din orbirea necunoaşterii de sine şi a lurnii.
Recunoscând c;l esle păcătos, cunoscând starea căzută în care se aflâ, njunge să
îiiţeleagă cat de departe este de Dumnezeu şi-şj recunoaşte rătăci-rea. Prin
pocăinţă, oameni care ajunseseră nebuni şi nepricepuţi (utopoi tcai c«7we"oi)diit
pricina piîcatelor, „îşi recunosc nebunia (ocOpocruvri) lor", scrie Hernia.1'"
Stâruind necontenil în pocăinţă, omul ajunge sa se cunoascâ pe sine din ce în ce
mai bine, sa* vadâ lot mai I impede răutatea care zace în cl. sesizând chiar şi cea
mai mică dintre greşclile şi lipsurile sale.'": Alurici el prttrunde în adâncul
sufletului său şi vede acolo boli care răman necunoscute pentru cel care
vieţuieşte fn păcat. Caindu-se chiar pentru greşelile cele neşli-uie1'" si pentru cele
fara" voie>,w el urmăre-şte răul până in cele mai tăinuile ascuuzişuri ale sale şi-i
vădeşte viclenia, iar cu puterea hamlui dumnezeiesc pe care-1 cere cu rugăciuni
fierbinţi scoatc cu lotul din sufletul sau si pâcatul. şiboaLv"
Cunoaşterea stării sale păcătoase, pe care omul o dobândeşte prin căinţă, este
o condiţie absolut necesara pentru vindecarea ei. Căci, dacft n-ar cunoaş-le
mul'imea pâcatelor şi gravitatea bolii sale, cum ar ajunge el să ceară
17
CF. AVVJI Dorotei, hivdfdturi de siiflet fohsiumre, I. 10. Apofiegme, scrie alfabetî-
câ, AVVII Pimen. 119, 134. Sf. Marcii Ascetul, Dexftre rei <<• end <d n itulrejttează
dm Jiip/e, 197. SI*. Efrem Sirul. ed. Assemani. t I. p. 44. Sf. Simeon Noul Teolog.
i ateheze, IV, 404,409,670. lesprepoalinfâ, VIII, 4.
'»Ibidm.
IM
Evajţrte. Câtfemonahi, 53.
" P&tomf, Vedenia a IX-a. 22.
*:Cf. Sf. Dimlohal Foticeei. Cuviint ascetic in lOOde capete. 27.
"' Cf. Sf. Varsanufie, ScrisoriduhffvrtSceşti, 394.
'i'l SI. Dindoh ill Foticetfi, Cux'âni ctxretic in 100 de capefe, 100.
' SI loan Casiun. Convorbiri dtihavrtic*fti, XX. 7.
299
Condiţiite genentle ale litnuuluirii
\\\ coborâle în inimă şi unite cu ea. De accea, spun Sfinţii Părinţi, prin pocă-inţă.
in om se pelrece unirea acestor puleri. care dintru început an fost unite şi
împreuna lucrătoare în firea sa, dar care au fost desparţite prin pacat. lar aceaslă
sfâşiere şi ruplurâ stăruie ca boală şi rană adănca a fupturii sale.
Reunificarea lor este una dintre condiţiile csenţiale peniru a se ajunge la
rugăciunea curată, care este adevărata lucrare a minţii, potrivit menirii ei fi-reşti.
Prin strâpungerea inimii - prin care se înlesneşte rugăciunea202 şi se face
rodiroare,201 si de accea cu adevărat se cuvine să fie împreunată cu ea204 -, un
nuinai că nmul se curaţeşte de întinăciunea păcatului, ci şi, simţind cu durere
starea nenorocită în care se afiii şi înstrâinarea de Dumnezeu, se sme-rcşie
cerând cu lacrimi şi suspine ajutorul Lui şi poate primi asttel harul Său
tâmăduitor si mântuitor. Numai aşa rugăciunea omului nu râmune pur inle-
lectuală, ci se face din toatfl fiinţa sa, al cărei centru este ininia.
iniorcăndu-l pe om la Dumnezeu şi înlesnindu-i rugăciunea catre El, po-câinţa
face ca omul să fie ajuiat în toi limpul şi în tot locul de Dumnezeu.2C Şi aşa omul
biruieşte toate greutăţile, fie ele lăuntrice sail din afara, ca şi pri-mejdiile şi
necazurile intâmpinate, Lacrimile de pocâinţă au, de altfel, danil de ;i intări
inima, ca o adevărată hrană, aşa cum spune Psalmistul: „Făcu-Cu-mi-s-au
lacrimile mele pâine ziua şi noaptea" (Ps. 41, 3).
Pocainţa sporeşte tăria onuilui în faţa găndurilor păcătoase semănate de
dinvol îii suflet. Mustrarea inimii este, aşa cum Invaţa Sfinţii Părinţi, arma de
nebiruit în faţa ispitelor.106 Pocăinţa are de allfel puterea de a risipi tulbu-răiile
aduse de diavoli şi de a-i alunga din suflei. Cel ce are „plânsul adevărat
împreunat cu sirăpungerea inimii... nil e biruit de nici un război (...). Căci este o
pavăză care înloarce toate săgeţile diavolului (Efes. 6, 16). Cel care-l are nu e
atins de nici o loviturâ în razboi", scrie Sfantul Varsanufie.*07 Sfiln-lul loan Gură
de Aur spune cfl „diavolul fuge îmotdeauna de împunsfuura ascuţiiâ a
pocâinţei".20* lar Sfaniul loan Scărarul îi face pe diavoli s*1 spună: ,1 ii singur
vrăjmaş avem. asupracaroia nu avem putere (...). iar aceasta este .i Ee defăima pe
line însuţi in chip sincer înainlea lui Dumnezeu. Atunci sa ne SOCOteşti ca pe o
pânzâ de paianjen"."c Vedein că, pe lânga funcţia tămă-duitoare, pocăinţa are şi o
funcţie de apărare şi prevenire. Avva Pimen spune câ „ducă omul se va prihăni
pe sine, află sprijin pretutindeni'V" „Lacrimile păzesc neîncetal cu Numele lui
Dumnezeu pe cel ce le-a dobandit", scrie
Cf. Sf. Grigorie Palama, Triade, II. 2, 17. Sf. loan Scărarul. Scam, V, 29. Sf. loan
Ciisitm. Coitvorbiri dufurvntc&ftl, IX. 14 26.
i I. Evugrie. Desprr rtigariune, 5. 1
6. Cf., de pildiî, Sf.
Varsannfie. Scrisori ttuhavnictfli, SO ).
Aimfiegme, scric alfabetică. Avva PimerU 162.
'■•][ Vezi Apoftegme, Col. Etiopiună. 13. 25.
Scrisori âuhovniceşti, 461.
^Dapnpocăiafă,m,4.Cf.n, I. 1 Scam, XXH,
28. ''' Apoftegme, serin alfabeiică, Avva Pimen,
95.
301
Comiifiîli' generate <de tibnăduirii
Sfântul Varsanufie;211 şi, adaugă el, atunci când omul ajunge la nepatimire, lor
prin poc.linţa râmâne neatins de patimi.212
4. Leacul rugăcîunii
el prin hiirul Său, se predă lucrării mâniuitoare a harului şi se face tie bunăvoie şi
hum cunoştinţă împreună-lucrător cu acesta la mântuirea şi în-dumnezcirea sa în
Hristos prin SfantuI Duh- Apropiindu-se astfel de Dumnezeu, ţinta sa este acum
să sporească în apropierea de El, nu pentru câ Dumnezeu ar fi departe, ci peniru
eft omul rîîmâne departe şi m afara Celui care-i este mai lâuntric decât toate cele
dinliuintrul lui - şi chiar, cum spune Sfântul Nicolae Cabasila, mai aproape de
om decât însîişi inimfl sai|7 -, fie din pricină că s-a înstrăinat de El prin păcat, fie
că* nu şi-a împropriai cu toiul hurul primii. „Noi ne mgăm lui Dumnezeu, scrie
Sfântul Grigorie Palama. nu pentru 8-L aducc la noi, căci El este pretutindeni, ci
pentru a nc înalţ.n pe noi spre El prin rugâciunea pe care i-o aducem şi pentru a ne
intoarce la W. Sfantul Dionisie Areopagitul spune, cu alte cuvinte, acelasi lucru:
..Dacit este întni totul adevaVat că Sfânta Treime este prezetit;! în toate făptu-rile,
nu orice faptură 5e sălăşhiieşte în Ea. Dar prin rugăciunile preacurale şi
sliiruitoare pe care I le aJuccni (...), ajungem să ne săliişluim in Ea'*, Rugăciunea
se vădeşte astfel a fi pricinuitoareu locuiriî desflvârsite a harului in om.M0
Dumnezeu fşi revarsă neuicetat hand Său asupra oatneniior, dar nu-l siJeşte pe
oni să-l primească. Respectfuid libertatea omului. El aşteaptii, în mama Lui
milosfivire, ca acesta s;1 I-J ceară. Rugăciuiiea este cea prin care, m chip liber şi
intm cunoşfjnţâ. omul cere haml lui Dumnezeu; şi cerfuidu-l, Dumnezeu îndatâ îi
asculta rugaciunea. Auzim cum Hristos însuşi şi Apostolii Săi spun: „Cereţi si vi
se va da... oricine cere ia" (Ml. 7, 7-8). „Toate ciite veţî cere, rugfmdu-vă cu
credinţă, veţi primi" (Ml. 21, 22). „Cereţi şi vi se va da... ca oricine cere ia" (Luca
II.9-10). „Dacă veţicerecevain NumeleMeu. Eu voi face"(In 14, 14). „Orice
cerem, primim de la El" (I In 3, 22). Hristos ne spune c;1 haruJ şi daml lui sunt
deja prerente in noi: „Toate câte ccreţi, rugâuilu-vă, sa credeţi că le-aţi prutiît, şi
|e veţi avea" (Mc. II, 24). Dacil omul nu şi-a însuşil hanil prezent în cl, aceasta se
intăiTiplă pentru cfl nu s-a întors prin mgăciune spre Cel care i l-a dilruit şi Care
este El însuşi prezent în acesl har şi ni Se da priii el: ,js'u aveţi, pentru eă nu
cereţi"(lac.4,2).
Pentru ca să fîe ascuJtată, riigăciunea (rebuic făcuta aşa cum se cuvine;-2, dacă
„cereţi şi nu primiri". aceasta se întâmplă „pentru ca cere|i rău" (lac. 4, 3).
Rugjlciunea trebuie să sc facS cu credinţă (Mt 21, 22), De asemenea, Sfimii
PaYinţi socotesc starea de cainţă ca absolut esenţialâ pentni rugăctune. Astfel,
Sfântul loan Casian spune că prîn ea se ajunge la adevâxala rugaciu-ne, când,
cunoscăndu-şi pacatul şi neputinţa, „sufletul nostru se daruieşte Sn
gemete şi suspine lui Dumnezeu".2" Evagric scric şi el: „Simţirea rugăciunii estc
adunarea cugetului. împreunată cu evlavia, cu strâpungerea inirnii, cu durerea sufletului,
cu mătturisirea greşalelor, cu suspine nevăzute".23 Fără căiuţă, rugăciunea nu este bine
primUă. w Căci pentru a se apropia de Dumnezeu, omul trebuie să înţeleaga mai întâi cât
de mull s-a depărtat de El; pentru a primi Ulmâtluirea de relele sale, trebuie sA cunoasca
mulţimea greselilor sale şî să se căiască peniru ele; pentru a pnmi harul, trebuie mai înlâi
sa simtă cu durere catâ nevoie are de el. în afară de credinţă şi căinţfi, alte condiţii ale
rugâciunii bine primiie sunt: atenţia,"2" privegherea si trezvia (vfjxj;i^),"' râvna
fierbinte/27 stăruinţa,*2* smerenia:2'' şi îndeosebi curâţia inimii."',,: Se cuvine, de
asemenea, ca cererea &a fic după voia lui Dumnezeu,"1 Cel care ne vrea binele şi ştie
care sum cu adevărai nevoile noastre.
şi Mil vei preamări» (Ps. 49, la)"."2 Sfântul loan Gură de Aur spune că „Î1i timpul
mgSciunii îi arărăm Doctorului rânile, ca să ne lă*maduirn'\2M şi îi învaţă pe cei căzuţi
în boalji din pricina păcatului: „Nu căuiaţi sprijin la oameni. nti priviţi spre cei care vfl
dau numai un ajutor trccător; părăsind aceasta, alergaţi cu mintea la Doctorul
sufletelor. Singurul care poate să vă lecuiască rănile inimii este Cel care a creat toate
făpturile şi cunoaşte toate fapiele noastre. Ajunge să* strigam din adâncul ininiii spre
El şi înaintea Lui să vărsam lacrimile noastre".'134 lar Sfântul loan Scărarul îl sfătuieşte
pe cel ce se roagă să ia drept pildă de rugăciune pe cea a „celor bolnavi în faţa doc-
torilor, când e sa ti se laie, sau să li se ardă vreo rană".2"
Ca răspuns la rugăciunea sa, omul primeştc de la Hristos leacurile potrivit slarii sale
şi izbăvirea de boalâ. De aceea nu este de mirare că Sfinţii Părinţi socotesc rugăciunca
ca un leac2Kl deosebit de putcrnic şi folositor. „Ru-yâciunea este doctorie", scrie
Sfântul loan Gurâ de Aur;"7 şi încă: „Rugăciu-nea este leacul mântuirii";2î' „este
izbăvirea noaslră, docloria sufletului şi leac pentm relele lui";23'' „puterea rugăciunii
(...) vindeca bolile".240 SfSnlul Isaac Sirul arată şi el că „rugiîciunea este... ajuior în
ascuţişul bolilor".2'" iar Sl'iinlul loan Scararul. person if'icând rugftciunea, o face sa
spună: „Veniţi la mine..., şi eu voi da vindecare rănilor voastre".2'12 Sfântul loan GurS
de Aur l.tudă neîncctal nemăsurata putere a rngăciunii; „Mare este puterea rugăciii-nii
l";'*41 ..Nimic nu este mai puternic decâl rugăciunea fierbinte şi curatâ, c;ici numaiea
ne poate izbăvi de râutăţile de acum";2" „să alergăm întotdea-una la Dumnezeu şi Lui
să-1 cerem orice lucni, căci nirnic nu este mai de fobs ca ruguciunea; ea face cu putinţă
cele ce par cu neputinţă, uşoare cele grele, şi nelede şi uşor de străbătut căile presărare
cu stavile".24* în timp ce fară rugaciune omul nu poate face nimic („Fără Mine nu
puleţi face nimic", In 15. 5), prin eaT toate îi sunl cu purinţă omului, căci prin ea îl
cheamă in
ajutor pe „Cel ce poate să facă, prin puterea cca lucrătoare în noi, cu mull mai
presus decât toate câte cercm sau pricepem noi" (Efes. 3, 20).
Pentru că păcatul şi patimile sun» forme de boală şi rădăcinâ a tuturor bolilor,
mai înlâi de toate omul trebuie să-I ceară lui Dumnezeu ier(area şi curăţirea de
ele.*J' Origen scrie că orice rugaciune trebuie făcula „cu căinţă, recunoscându-ne
vinovaţi în faţa lui Dumnezeu de propriile noas-Ire păcate şi cerând, mai întâi,
iertare pentru greşelile din trecut","' Vir-lutea tămăduitoare a rugaciunii se vadeşte
deci. în prirnul rănd, în izbăvi-rea din pacal. „Rugăciunea, spune Sfântul loan
Gură de Aur, este leac împotriva otruviî pftcatului, doctorie pentru greşelile
noastre".2d lar in allă parle arată: „Zilnic ne rănim în tol felul; să dam ranilor
noastre lea-cul potrivit penlru ele, care este rugficiunea. Căci Dumnezeu, dacă-L
ru-gâm cu luare-aminte, din tot sufletul şi cu ardoarea i n i m i i , poate sii ne ierte
păcalele şi sa ne curafcascS de ele".î4i' Sfântul loan Scârarul spune şi el că
rugăciunea este „leac tămaduitor al unor mari greşeli"."0 lar Sfântul Nicolae
Cabasila scrie: „Numele lui Dumnezeu îl chemăm şi cu gura, şi cu dorinţa, şi cu
gândul, penlru a pune pe toate parlile prin care am greşil leacul eel mânmitor şi
vindecător".341 Căci aşa ne învaţă Apostolul loan: „iertate v-au fost păcatele pentru
Numele Lui" (1 In 2, 12). în chip pro-fund, rugăciunea îl tămâduieşte pe om de
patimile sale, care sunt pentru el adevărate boli, le dezrădăcineazâ din fiinţa sa şi
le nimiceşte cu lo-tul,252 In timp ce păcatele sunt greşeli de moment, patimile arală
stăruinţa în pâcat, şi de aceea, penlru lămăduirea lor, este nevoie de o rugaciune
neîncelată. „Ştim CH a chema neîncetat Numele lui Dumnezeu e un leac care
nimiceste nu numai loate patimile, ci însâşi lucrarea lor", scrie Sfân-(ul
Varsanufie,^' arălAnd că felul în care se face acest lucru minunal ra-mane de
neînţeles pentru om: „Precum impune doctoral leacul, sau pune un plaslure pe
rană. şi prin aceasta lucreaza fără să ştie bolnavul cum. aşa si Numele lui
Dumnezeu chemat de noi înlâlurâ, fără sâ şlim noi cum. toate patimile"."4
,jr
T* Cf. Evagrie. Cuvâni despre mgâchme. 38s.
Despre rugddwta, XXXIII m Omilii la
Evrxtt, XXVII; 5. :JV Omilii la Sâptânuina
Mure, 5.
" Seam, XXVIII. 2. Despre puterea pe care o are rugăciunea de a-1 curuji pc om de
păcalele sale, a se vedea încîl: Sf. loan Gunl de Aur. Cateheze hapiismale, VII. 25;
Despre pocăinţâ, Ill, 4. Sf. Maxim Marturisitorul, Ciivani ascetic, 41. Bl Despre vtafa
în Hristos, VI. 101.
": Cf, Evagrie, Ciivani despre rugaciune, 83. Sf loan Gura de Aur. îrripvtriva anomei-
lor, VII. 7. Sf. Isaac Sirul. Cuvinte despre nevoinfâ, 14. Sf. loan Casian. Cvnvorbiri
(hfhovnicesti, X, 10. Ui Scrisori duhovnicesti, 424. :^ Ibidem.
30ft
Condifii/e xubiective ale lărwhimiîî si siinâlaieti in llrisias
Rugâciunea este un „leac care curăţă suflctul""5 până în tainiţele sale cele mai
întunecale. Rugăciunea are puterea de a stinge pâcatele şi pati-mile cele mai
ascunse şi neşliute pentru că ea cere ajuloml Celui „care veclc in ascuns" (Ml. 6,
18), Care „cenrcâ inimile şi riirunchii" (Ps. 7. 9), „Care lumineaza* cele ascunse
ale întunericului şi vâdeşte sfalurile ini-milor" (I Cor. 4. 5) şi Care are pulerea de
a nimici p<îcatul şi de a picrde cu (otul patimile. De aceea, crestinul. pe care
păcatul îl împiedică să-şi vjidă „adfmcurile cele ascunse", unde s-au cuibărit
paiimi de care nici nu ştie, trcbuie să se căiască si de aceste paiimi neştiute şi să-
L roage pe Durnnezeu să-l izbâveascâ de ele. Sfântul Varsanufie scrie astfel: „Mă
rog ziua şi noaptea să fiu curătil de patimilc mele. arătate şi ascunse"."
0 data cu patimile. mgăciunen pune pe fug;l pe cei care sum pricinuitorii lor,
en care lulbura sufletul şi-] rănesc de moaite: pe diavol şi duhuhle cele rele,-s
risipjfid nenorocitcle urmăii ale lucrarii lor.*1 Jar în această privinţă,
„rugflciunea lui lisus" are 0 mare putere.2*"
Roudele lâmâduitoare ale rugăciunii sunt numeroase; în primul rând ele sum
simţite de minle (vouţ). Prin rugăciune, mintea, pe care pâcatuJ a fiicut-o greoaie
$i ca şi moartă, se trezeste,"0 redevine sprintenă2*1 şi revine la vi;iţ;i,-': căcj „în
rugăciune stă viaţa ei".361
De acuni ea iese din înstrăinarea în care era ţiiiiitîl de lumea sensibilă şi a
reprezcniârilor iluzorii, pentru a se regăsi pe sine,1'"1 ajungâitd la lucrarca proprie
meiiirii sale, câci, aşa cum arală Evagrie, ..mintea este din fire prcdis-pusă a se
ruga", '..rugaciunea face mintea să-şi fmplinească propria lucra-rt",368
„rugâciunea esle lucrarea demnă de vrcdnicia minţii, sau întrebuinla-rea cea mai
bunâ" şi mai curală a ei",267
Lucrfind poirivit firii sale, mintea îndepărtează si leapădă orice reprezcn-tare
(imagine sau gând> străină de rugăciune, îşi concentreaz.1 în ea întreaga
;
''* Cf. Sf. loan Casiim. Ccnv&rblridukavniceştl, XXIV, 6,
' Intiutul ţmtctic, 65. A doua iraduccre (pentni feppwxcxi) este propusă de I. HaiMherr
in0 coinentariul său lit Tralatul despre mgticiime al lui Evagrie. p. 96.
Sf. loan Casiun. Ctmvorbiri dnhovmceşti, Prima convorbire cu părinlele Serenas, 4.
"'
m
Cele 100 de vapele ate lui Cotist şi Ignatie Xanlhopoi, \9. "- linden,. 24. Cf. 25.
in
Cf. Evagrie. Tmtattdprartir, 15. Sf. loan Casian. Convorttiri didioi-ntceşfi, X, 14.
Scarti, XXVIII. 16, 17. 18, !}i Cf. Evagrie,
:r!
Cuvăni despre mgticiime, 69.
'* Cf. ibidem, 47; Tmlatul praciic, 57.
Cf. idem. Tmtatul pmctic, 57.
308
Condifiile sithiecliv? ale ttimâduirii .)'i xdnfitatea til flristos
:
*'' Aceastil expresie esle frecvcnl folositît dc Sfinţii Pa>inţi $i se regaseşte consiiint în
Hilocalie, peniru n desemna rugăciunea şi îndeosebi ..Rngăciunca lui lisus".
m
Cuvinw fi'lithic... 61.
"■ ('uvwn ascestc in tOQdecapereî 97. Cf. 100.
im
CtiYiiiU' drsf>rv rirvnmţâ, I.
;"* A se vedea. dc pildii, Sf. loan Scărarul. Scam. XV,
*'"'' Melaniili- Mini prosternâri care însoţesc anumilc fonnule de nigăciune, rostite cu
voce [are sau în gând. S u m mctiinii inîci, care constmi în aplecareu capului şi a inm-
chiului şi atingeiea pământului cn vârful degetelor. şi melanii niari. care sunl piosier-
nari ale întregiilui Irup, rnfunile şi fruntea atingând pâmîintul.
'" Sirtinate. VII. 40. I.
m
Sf. Grigorie Palarna, Triade. II. 2. 12.
m
-ţ&dmuVUX 12.
310
CoiuUfii/f subjective (tie tâinâiluirii ţi f/ăiutlafeti îit liristos
luturit sale pafimiloare, se curăţă şi trupul, care nu mai esle mişcat „dc patimilc
trupeşii şi materiale". căci parlea pătimitoare, astfel curătîtă, „întor-când spre
sine trupul, îl atrage de la plăcerea pentru cele rele'V91 „când înlă-untrul
sufletului. prin rugăciune..., este nimicit asaltul răului, atunci ia parte şi Irupul la
sfinţenie, dobândind puterea de a pune capiU pornirilor păcatoa-se".ÎM Prin
aceasta, omul poate primi în întreaga lui făpturâ haml dumneze-iesc.M* „Harul
Duhului, trecând prin mijlocirea suflelului la rrup. îi dă şi «icesiuia să pătimeasca
(să experieze) cele dumnezeieşti... în chip fericit îm-preună cu sufietul",ÎW Astfel,
trupul se împărtăşeşte nemijlocit de rânduiala, unilicarea şi pacea pe care
rugaciunea le aduce în suflet, Rugăciunea face ca dîferitele facultăţi ule trupului
să lucreze în vederea atingerii unui unic şi ace-litşi ţcl: Dumnezeu. Ea uuificâ
astfel tmpul. dar îl şi reuneşte cu sufletul; da-loritâ ci. omu! îşi regaseşte unitaiea
armonioasă a constiluţiei sale psiho-so-marice fireşti, abolindu-se starea de
scparare dinure suflet şi trup, caracteris-ticâ firii câzute. In rugăciune, tnipul
încetează de a mai fi robil de lumea sen-sibilă. „Se reînioarce către sine", cum
spune Sfântul Grigorie Palama; altlel spus, nu mai este înstroinat şi bolnav, nu
inai lucrează împotriva firii, şi-şi rţgăseştc iidevărata fire şi sămltatea spirituală,
folosindu-şi puterile şi facul-Caţîle pentru a-l plăcea lui Dumnezeu, potrivit
adevăratei lor menjri fireşti. într-ailevar, rugăciunea implicit, prin concentrarea
care se cere în limpul C\, „paza simţurilor", prin care ele sunt abătute de la
lucrarea lor după pofta tru-pului. De asemenea, (oate celelaltc mădulare ale
trupului sunt vindecate prin rugâciunc, trecând de la o activiiate care nu ţine
seama de Dumnezeu la o lucrare potrivit voinţei Lui. Ea face ca limba să
rosiească cuvinte adresate lui Dumnezeu, să vorbească despre El şi îiitru El, cu
pace, blândeţe, curaj şi în-ţi'lcpcitine; urechile le face să asculte „învăţănirile
dumnezeteşti nu numai ca sa le audă pe ele, ci, dupfi cuvântul lui David, ca să-şi
aminteascu de porunci-le lui Dumnezeu, spre a le împlîni pe cle" (Ps, 102, I8).2"'7
Datorită ei, „mui-nile ?i picioarele noastre slujesc voii dumnczeiesti",2'"'
Din loate acestea vedem cS rugăciunea ÎI face pe om liber cu adevăral, îl
scoale din mărginirea înrobitoare a eului său pfltimaş pentru a-l deschide
iflfinitului dumnezeiesc. Tămăduindu-I pe om de pîicat si de patimi, rugăciu-nea
il scoafe din robia lor'''1 şj-l izbăveşte de nenorocitele lor urmări. Dupa cuvântul
Aposiolului, omul este izbăvjt ,.din robia stricăciunii" (Rom. 8, 21). Rugficiunea
il scoate pe om din înstrăinarea păcatului; nu mai este mănat de puteri rele şi
str&ne, nu mai este supus legii pacatului care locuieşte în el
W
/Wdem,n.2,12, r*IdMn,0mWf. 12.
PG 150. I53C. -'M.lcm. Trial*. III. 3,
12. w Ibidem. II. 2,12. P* IbUem, 2.
20.
' Ibidem. w A sc vedea. de pildă, Sf. loan Gurfl cle Aur. Tâtcuire h Psalmul 129, \. Sf.
loan Scâraml, .Vr«m, XXVIII, 28.
311
Comlifiite generate ate lăitiădidrii
(Cf. Rom. 7, 17, 20, 23), îşi regăseşte în Dumnezeu adevărata sa fiinţă şi ajunge
astfel să săvârşească el însuşi binele pe care-1 voieşte. Simpla redo-bândire a firii
sale autentice îi redă libertatea, câci aceasta constă, aşa cum spune Sfântul
Grigorie de Nyssa, în identitatea cu propria fire şi în con-formitatea cu ea.™0
Rugăciunea îl face pe om liber şi penlru faptul că îi în-dreaptă dorinţa şi voinţa
către Dumnezeu, ţelul lor f'iresc, iar libertatea este, după cum arată Sfânlul Dîadoh
al Foticeci, „voinţa sufletului rational, care e gata să se mişte spre ceea ce
vrea".™1 In sfârşit, rugăciunea îl eliberează pe om pentru că acesta primeşte prin
ea lumina Duhului, care, luminându-i min-lea, îJ fereşte nu numai de greşeli, ci-1
şi scoate din amăgire, din lumea fantasmaticâ creată de forma de cunoaştere
delirantă la care l-au dus pacatul şi patimile; omul primeşte în schimb pulerea de a
cunoaşte - în chipul cel mai înalt şi profund cu putinţă - adevănil care-l face liber
(In 8, 31). Pentru că in rugăciune omu] ajunge să cunoască adevăratul Bine şi să
alerge spre El fără să mai stea pe gânduri, libertatea pe care 0 primeşte prin ea nu
este libertatea nedeplină a celui care alege in urma unei îndelungate chibzuinţe. ci
cea cu totul desăvârşită, care se îndreapta* pe data spre Cel cu totul Bun.302 Unit
cu Dumnezeu prin rugifciune, împărtăşindu-se de slava Sa, omul ajunge la
„libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu" (Rom. 8, 21), adică se face pâilas prin har
al libertăţii lui Dumnezeu.
m
Cf. Diatogul despre. suflet şi tnvîere, 85. ''"
Cuvânt ascetic în 10(1 de capete, 5.
'- Sf. loan Damaschin. Dogma'ica, II. 22; III. 14.
hnpoltiva anonieilor. VII. 7. ""* Omilii h tipistola
retire FiHmon. Ill, 2.
Ţ Idem, Omilii h Fapte. v. 2.
Sf. Isaac Sirul. Cuvinte despre nevoinfâ, 21.IK"" Ibidem. Sf.
loan Gur.l de Am, Omilii ta Facere. XXX. 5. " Sf. loan Guiă
tie Aur. Catelteze baptismal*, VII. 25. 1(10 împtnriva
anomtilor, VII. 7.
312
Coiulifiile stibieclivr ate laituiduirii şi sânăuitea î/i Hristox
cu Dumnezcu» se îmbracă în omul nou, Prin lucrarea care-i estc proprie, adi-câ
„vorbirea cu Dumnezeu*1,321 rugăciunea ne duce „la unirea in chip tatnic cu
Dumnezeu'V" cunoscând din nou starea de apropiere şi familiaritale cu El323 pe care o
avea Adam in Rai- Ea estc „unirea omului şi a lui Dumnezeu"j şi pentru ca esle
pricinuitoarea luturor virtuţilon32- îndeosebi prin virtutea iubirii - pc care, mai mult
decat oricare alta lucrare duhovnicească, are darul s-o tre-zească*120 şi s-o sporească1 —
îl leagă ea pe om de Dumnezeu. „Rugăciunea se face penlru ca să dobândim dragostea
de Dumnezcu. Căci in ea aflam pricinile ca să iubim pc Dumnezeu"» serie Siântul Isaac
Sirul/12* „Dragostea este rodul rugaciunii", spune el in altâ parti1 lar Sfântul Maxim
Marturisitorul urată legatura strânsă dinlre dragoste şi rugăciunea curală: „Cel ce iubeşte
cu adevărat pe Dumnezeu» acela se şi roagă cu tolul neimprăştiat. Şi eel ce se roagă cu
totul neîmprăştial, acela şi iubeşte pe Dumnezeu cu adevărat"."0
lntr-un cuvânt, atunci când „rugăciunea intra înlr-un suflet, loate virtiiţile intril
împrcunâ cu ea1*.11 lar omul îşi redobândeşte astfel sănatatea (uturor puterilor sufleteşti
si a întregii sale fiinţe, bucurându-sc de „mulţimea nesfâr-şită a bunurilor" pe care le
pricinuieşte rugăciunea,"3
Pentru că prin „rugăciune, Doctorul sufletelor curăţeşte mintea'V33 suflc-lul şi trupul
omului, prin ea se ajunge la cunoaşterea duhovniceuscă. Tămă-duindu-1 de patimi»
Dumnezeiescul Doctor îl scoate pe om din întunericul care-l împiedica să cunoască aşa
cum se cuvine toate cele ce sunt şi-1 făcea să rătacească» amăgindu-t prin tol felul de
închipuiri şi năluciri, lipsindu-I de cunoaşterea singurului lucru de trebuinţă pentru el«
Curăţit de patimi, omul
1
Estc dcfmiţiu pc cure i-o du Evagrie. în Qtvânt despre rtfgâciunt, 3, Termenul
lolo&it cle el. 6j.uA.ta. se poute traduce şi prin: tovfirăşîu, prietenia dc fîccure 21 >i
iniimă. lcgiltura si convorbireu fumiliarii, familial ilulcii O definite iiscniănătoure cste
diilă şt de Sf. loan Giiră de Aurt Omiîii la Facere% XXX, 5. A sc vcdcn. dc asc-nicnca,
St\ Isaac Sirul, CuvitUe despre nevotnţâ^ 35.
<::
Sfi Grigorie Paluma, Despre ntgâchme. PQ 150. 1117B. m
Cf. Evagrie» Cuvâttt despre mgâcitme. 77. iU Sf. loan
Scfirnrul, Scam* XXVIII, K
* Sf. Grigorie de Nyssa o numcştc „Vlri al virtuţiloi, cilci prin ca ccrem şi celelalte virniii
de la Duumczcu" (Despre nmduiala cea dupâ Dunme&u si despre tievomţa twt tuli'Vfinitâ*
PG 46,30IDK iiir Sfimtul loan SebaruL jOpiHtoarf u virtuţiloi" (Amm, XXVIII. 2). **
Cf. S£ Maxim Mărturisitonil. Capete despM tbogast*, 1. I I . Sf. Teolipt al Filatlel-fiei.
Cuvâm despnt tucrttrea cea OSCUnsă in i/ristos..t .V Gtffc 100 tie capetâ ale lui CaltSl
fi Ignatie Xanthopot. 57, 58, *17 Cf Sf. IOÎUI Giira dc Aur, Tâlcuire la PsalmuJ 4% 2. **
Oivhtte tfespre nevoinfâ. 35,
Ihtdt-nu 6<)
('apetv desprt? dragoste% II, L
Sf. loiin Gurade Aur. citat în Ctttt HXi de vapete ale lui Calist şi Igntttie Xantho(tol> 29 m
Sf lorn» Gurfl de Aur. Cateheie baptismal** VII. 25. Cf. GuVQtU îtttpotitva rmomei-hrţ
V. 7. m Evagric. Capete despre tleosebirea patimilor fi o gândurilor
314
Condiţiile stthievtive ale ttwuuhurii şi săiiâlatea in ilrislm
primeşte lumiiui Duhului Sfant.13"1 Tot ccea ce mai înainte era dc neînţeles
pcntru el devine cu totu! limpedc.
Omul ajunge mai întâi de toate să se cunoască pe sine îdsuşi aşa cum este.
SfiinUil Isihie Sinaitul arata că singură rugăciiinea îi dă omului „cunoştinţa lîUin-
iricâ'*.1^ lar Sfântul loan Scărarul o socoteşte, în aceaslă priviniii, ca „vâclirea
stiirii diiiăonlru".33'' lfStarea la lăunîricâ ţi-o arată rugăciunea. Câci cuvânlătorii de
Dumnezeu au socotit-o pe aceasta oglinda călugârului", scrie el îii altâ parte.117 fn
rugflciunc, luminat de Sfantul Duh, omul devine conşiient de eele care altădală ii
rumâiieau neştiute, ajungand să-şi cunoască strâTundurile în care zac „patimile
cele ascunse";*1* el află totodată şi rnijlocul prin care se po<Ue lecui de ele. „Aşa
cum raffeml, lucrând prin Irup, simte mădularele bolnavc, tot aşa şi mîntea, prin
lucrarc proprie (prin rugaciunej, învaţă să-şi cunoască puterile proprii şi, prin cele
care i se împotrivesc, descoperă pomnca în stare să o vindece", scrie Evagrie;"
Asifel omul poate înninta spre vindecarea deplină a suflefiiluî său. Când omul se
roagă fierbinte, spune Sfaiilul Peiiu Damaschinul. „inintea începe să-si vadfi
greşelile sale ca nisipul mârii. Şi aceasui este începutul luminîlrii sufletului şi
dovada sfinătăţii lui'. Astfel, omul ajunge prin rugăciune la cunoa$terea adevă-
liiiei sale firi, se vede în realilafea sa spiritual de chip al lui Dumnezeu. De aici,
rogaciunea se vădeşie a fi cheia ndevăralei cunoaşteri a semenilor si a tuluror «lor
ce sunt în lume. caci „celui ce se cunoasie pe sine i s-a dat cunoştinţa mturor",''-'
si ,.în cunoştinţa de sine se afla" plinfltatea cunoştinţei tatafot".3*
0 dal.î cu cunoaşterea de sine, asa cum vom vedea mai departe, în rugâ-Ciune
omul dobândeşte cea mai înaltâ formă de ciinoaştere a lui Dumnezeu de care
poale să aibă patte: cea pe care însuşi Dumnezeu binevoicşte S'O
3 vH
iluruiasca prin harul Duhului Său cel Sfânt. '
* Cf. Sf. loan GIIITI dc A«r. Cuvânt tmpoirivu <momeihn\ III. 6; VII, 7. Sf. Isaac Sirul.
Cuvmtt'
1 de.ipre ttevoinţâ. 13. Cuvâni aespre trvzvie fi virtute. 61.
îcflw.xxvni. i.
"' Ibidem, 38.
""Cf Sf. Isaac Skid, ('i/viiiwdesprerie\'oirifci, 17.
w
hattitulpmrtir, 82.
" litvăfături dtdtov'riceţti, Cuftea I,
Wl
Cf. Sf. Isihie SinsiiCul. Cuvâttl despre trezvie fi vitltue. <> I
m
Sf. Isaac Sirul, Oivinie despre rievoinfri. 16. Acelaşi liicru il spunc $i .Sf Peim Da-
iiijischiniil. tnvăţâiuri duJiavniceţti'. Carlea I. Sf. loan Gură de Aur, Omifii la Mutri,
XXV, 4.
" Sf Isaac Si ml. Cuvhuedesptf nevoînfă. 16.
h
*/WdB«.32.
315
Condi fit le generate ale tămădulrii
{li)Oo\) ebxfi), care ocupă un loc cu totul special in spiritualitatea ortodoxă, fiind
considerată forma cea mai desăvârşită de rugSciune, care adună în ea virtuţile tuluror
celorlalte. Ei i se dă numcle de mgăciune (npoaevxfl) în sensul strict al cuvfmtiilui de
către Sfinţii Părinţi. fiind pusa mai presus de once altă forma de rugaciune, in special de
psalmodiere,"3
Aceasta rugâciune desavârşită este legatâ esenţîal de contcmplare şi de aceea, în
încheierea lucrării noastre de faţă, vom reveni asupra ei. arătând că este „lucrure mai
mare decAt toate'*.*4' RugHciunea aceasta, socotită culmea vieţii duhovniceşti, este
totodată şi temelie a ei, fiind unul dintre mijloacele principale prin care omul prin harul
lui Dumnezeu* se curăţeşte dc pacatele sale, se vindecă de patimi şi dobandeşte
mulţimea virtuţilor. Ea este, cum spun Sfinţii Calist şi Ignatie Xanthopol» „începutul a
toata lucrarea de Dum-nezeu iubitoare şi de Dumnezeu iubită".w De aceea, nu numai ca
suntcm în-dreplaţiţi să vorbim despre ea In aceasta parte a studiului nostru, ci este chiar
necesar.
Această rugăciune îşi are originea mtr-o veche practică de la începuturile
monahismuluiUl* (unii Sfinţi Părinţi îi atribuie chiar o origine apostolică)* constând în
rostirea neîncetata în gând14y a unei formule scurte^0 de rugaciune, care, data fiind
scurtimea ei, înlesneşte rostirea necurmată a rugăciunii şi reculegerea, necesară pentru
ca nigăciunea să fie curată.
In cadnil acestei practici au fost folosile diferile formule de rugaciune scurtă,3'1 însă
una dintre ele s-a impus începând din secolele V»Vfl,™ ajun-
l
* Cf Evugrie* Cuvânt despre rttgaciune* 83, 85. Sf Origorie Sinaitul. Despre liniftin*
fi despre re/e dotui feturi ate mgdciunii% 5-9. Sf Simeon Noul Tcolog. Meioda Sfiniei
rvgdciuni fi atenfii.
uu
Sf Grigorie Sinaitul Despre fetid cum trebuie sâ fadd la ntgdciune eel ce se linifteţte. 147
CelelWde capete.... %.
m
Cf Per. Augustin: „Se spnne cfi în Egipt, momihii fnc rugaciuni desc şi foarte scurte"
(/{pistole, 130, PL 33, 501D), Aceasta chesliune a fost studiatii in mod detaliat de cSlre
I. Hau&hcrr, Noms du Christ et votes d'oraison, Rome, 1960. p. 123 ş.u.
De uncle numele, care i se dfl adesea. de Kpwtii iwXtv (meditare asoDDsS). Cu pri-
vire la accst subiect, a se vedea I. Hausherr. op. c&, p. 167-179.
0
Ea este de accea numitft adeseort „monologhic" sau „nigaciitne de un singur cu-
vânt/gfind" (npco£%i) JLOVoX6yi<rco<;). Cf, Sf. loan Scilrarul. Scant, XV, 50; XXVIII. 4,
9, Ilic Edicul, Cutegere din sentinfele iafetepfitor sfrtidafnici, Capele despre rugaciune.
94; Capete despre fâptaire ft contemplate, 174. 184. Sf Grigorie Palama. Tret capete
despre ntgdciune ft curdfia inimii, 3, Sf Nicodim AghiorittiL iinchiridion, 10* 151 Cu
privire hi accst subiecu a se vedea I Hau&hcrr. Noms du Christ et votes d'oraison*
Rome. I960, p. 172-215.
13
Cf B, Kjivoch6inc. „Dale du lexte traditionnel dc la Pricre de J6stis°, Messagerdc
l'e.\archat du Patriarche ntsse en Europe occidental?* 7-8, 1951. p. 55-59. Sf MarcU
Efesiul atirmft originea apostolica a acestei fonnule (in Despre atvintele preasfintei
rugaciuni; Doanme listtse liristoase. Fiul lui Dumnezeu. mihdefte-mâ* (ext prezentat
M*
Condiţiite subiective ale tămâdtiirii şi sehuitatea in Hri.stos
giintl formula tradiţională a rugăciunii lui lisus: „Doamne lisuse Hristoase, Rul lui
Dumnezeu, miluieşte-ma !"."3
Aceasta formula s-a impus pană la urma penrm numeroasele ei calilăţi.
a) Este o rugăciune deplina prin care I se cer lui Dumnezeu în acelaşi tinip ajutorul,
mila şi iertarea (grecescul VkkvfStw având toate aceste sensuri). care cuprinde în
esenţă" formulele evanghelîce ale rugaciunii celor zece leproşi <cf. Lc. 17, 13), a
orbului din lerihon (Lc. 18, 38; Mc. 10, 47) şi a celor doi orbi (Mt. 20, 31).
b) Are un pronunţat caracter dc pocăinţa, încă şi mai sporit atunci când se adauga
cuvântul „păcătosul", după cum s-a rugat varneşul (Lc. 18, 13). râspun-/âncl astfcl
îndemnului rostit de lisus la începulul predicii Sale: „Pocăiţi-va !".
c) Este o mărturisire de credinţa, cuprinzand principjilcle adevjîniri de cre-dinţă
creş(inii:"J afirmaţia că în unica Persoană dumnezeiască a lui Hristos sum unite firea
dumnezeiască şi cea omenească; afirmaţia că Dumnezeu este în Treime; afirmaţia că
lisus Hristos este Mântuitoml nostru. într-adevăr, nu-mindu-L, in rugâciunc, pc lisus
Hristos „Dorrm", măiturisim unicitatea Per-Soanei sale şi dumnezeirea Sa; numindu-L
,Jisus", mărturisim llrea Sa ome-nească; mirnindu-L „Hristos", mărturisim „cele două
naturi, cea dumnezeias-că şi cea omeneasc.1, într-o singura persoana şi un sîngur
ipostas";55'' numin-du-L „Fiul lui Dumnezeu", îl rnărturisirn ca Fiu unic al Tatălui,
întarind tot-odatâ mărturisirea dumnezeirii Lui; totodată, astfel îl chemăm în rugâciune
pe Dumnezeu Tat.1I; şi pentru că nimeni nu poale spune „Domn este Iisus, decât în
Duhul Sfânt" (I Cor. 12, 3), rugăciunea îl cuphnde şi pe Sfântul Duh. în sfârşit,
Spunfind ..miluieşte-mă". mărturisirn că lisus Hristos este Mântuitorul nostru. De
aceea, aşa cum arată Pelerinul rus, „Sfinţii Părinţi spun că rugăciunea lui lisus cuprinde
întreaga Evanghelie","6
w
" Scara, XX, 6. Cf. Sf. Isihie Sinuilul, Capete despre tivzvieşi virtute. A dona siila, 51, 73.
Cf. Sf. loan Sciuaml. Seam, XXVII. Despre fclurile liniştirilor..., 42. Cete fOO dr
COpete <de fui ( ali.fi fi Ignatie Xanlhopal. 25. "\SV,//-,i. IV. 113. ■*■ Ibidem,
XXVII;
w
62.
Capete dtsprv Matyie fi vtrtute, 100. Cf. A dotta sutâ, 80. 81. 87 <..să se lipeascâ
numele lui lisus de răstiflarea ta"; „sa se lipeascfi rugăciuneu lui lisus dc riisuflurca
la":
a
„tinesle cu rasuflarea şi numele lui lisus").
Ibident, 5. Cf. ,4 dona sută, 85 („respirând necontenil însfişi pwerea lui Dumnezeu
Tiiiiîl >i înţclepcîunea lui Dumnezeu, Hrislos lisus"). *' Ibidem, 94.
3IK
Coiuiiţiile subjective aid umuttluirii ft sâniitaiea hi firistos
Această rugăciune, care mai Intâi se rosteşte cu gura, apoi în gând,36J ajunge
să se facă în chip desăvârşit, de la sine, de către inima oniului, de unde numele de
„rugaciunea inimii", cum i se mai spune uneori.
b) Omul are datoria, după îndemnul Apostolului (1 Tes. 5, 17), să se roa> ge
neincetai, aducându-i Iui Dumnezeu o rugăciune „curată" (cf. 2 Tim. 2, 22).
Acesta este, după Sfinţii Părinţi, scopul oricârei nevoinţe,ÎM şi, cum vom vedea
ulterior, rugăciunea curată tfste cea care-1 duce pe om la cunoaşte-
rea/contemplarea Iui Dumnezeu, care este ţelul şi culmen vieţii cfeştine.
SiTmtul Isaac Siml scrie că „toate felurile şi chipurile rugăciunii cu care se
roagfl omul sunt rânduite pânii la nigăciunea curatâ* (care este rodul şi sfârşitul
lor)".1"' Vom vedea ulterior ce anume este rugaciunea curată, în toa-le scnsurile
acestui cuvânt. Aici dorim sa luminâm doar sensul elementar, legat de însuşi
caracterul rugăciunii Iui lisus: este vorba de o rugăciune neimprăştiată
(dnepioncfea'tcoţ), în care nu este amestecată nici o cugetare stniinâ de ea.367
Aceasla presupune o desâvârşită concentrare a minţii, o tota-Jil reculegere a
tuturor puterilor sufleluJui.
Priti scurtimea ei. rugaciunea lui Iisus înlesneşte o asemenea concenlrare,
leiindu-l pc om de ratăcirea cugetelor şi împrăştierea minţii, lucru care uşor se
poate întâmpla în cazu! unei nigaciuni mai lungi, Ea este deplin potrivită
îndcmnului pe care-1 face Sfântul loan Scărarul: „Nu te porni la vorbărie, ca nu
ciiinva prin căutarea cuvintelor să ţi se împrăştie mintea. Vn cuvânt al va-nicşului
a făcul pe Dumnezeu îndurator şi un cuvârtt spus cu credinţă l-a rnimtiii( pe
tiilhar. Multa vorbire în rugăciune pricinuieşte minlii naluuiri şi împriişfierc. lar
un singur cuvânt o aduna".'6* fn altâ parte. acelaşi Sfânt Pa-rinrc aminteşte
învăţătura Apostolului: „Marele lucrfitor al marii şi desăvârşi-tei mgâciuni zice;
«Voiesc sîl spun cinci cuvinte cu mjjitea mea» şi cele următoare (I Cor. 14,
19)",369 Să observăm cS formula prescurtatfi a rugăciu-nii Jui lisus în limba
grcaeă este compusă exact din cinci cuvinte: K<)pie 1J1*TOX> Xpiaxfe, k\krp6v
\ie,
Cf. Sf. Grigorie Stmiitul, Cu/n irebuie sa ţttdă hi rugâtiune <el ce ?e h'nişreyfe. "
Cl". Sf. loan Ciisian. ('omoilnn duhovnivesti. IX. 7. '" CminSi'
desprt'ievoiitfă, 32.
p
Cf, ibidem. Evugrie. Tmia/nlpractic, 69; Cuvâat despre n^diinne. 34 Sf. Varsa-
nullc. Scrisori duhovniceyti, 150. " Smm. XXVIII. 9. "' Ihtdem, 23.
319
Condi title general? ale liunâduirii
lui lisus de o metodă,'7i unul din elementele ei cele mai cunoscute fiind o anumită
„tehnică" psiho-fizica.
Punerea ei în praclică presupune unelc condiţii: izolarea,171 liniştea," lipsa
luminnV" nemişcarea,-174 poziţia şezandă. m
Scopul acestei „tehnici" esle:
a) să-I faca pe Imp pfirtaş la rugâc iune, astfel ca binefacerile ei s5 se reverse şi
asupra lui;
b) s;l înlesnească curgerea neîntrerupră a rugSciunii prin legarea ei de rii-mul
respiraţiei. Mulţi dintre Sfinţii Părinţi invaţă* ca prima parte a rugăciunii, „Doamne
lisuse Hristoase (Fiul hii Dumnezeu)", să se spună o datâ cu inspi-rarea aerului, iar a
doua, „miluieşte-ma' (pe mine, păcătosul)", atunci când aerul este dai afară. Cu privire
la acest subiect, cxisiă însă meicxle diferite;
c) să înlesneascâ* concentrarea, reculegerea, atentia.'77 Acesra este ţelul principal al
metodei. Astfel, Sfinţii CalisC şi Ignatie Xanthopol arată că „acestea n-au fosl
slarornicite de Sfinţii Părinţi pentrii allceva decilt ca nişte mijloace ajutAtoare pent.ru
adunarea minţii in ea însăşi, prin intoareerea din imprâştierea ei obişnuita si prin luarea-
aminri:".''*
Adunarea minţii. sau rectilegerea, este, altfel spus, readucerea minţii în inimă.
Penlni a înţelege ce înseamnă aceasta. trebuie să şrim câ „inîrmî" in limbajul ascetic
ii ortodoxe desemnează două realităţi: una spirituals. duhovnicească, şi alta fizicn.
Cuvântul inima numeşte, pe de o parle, potrivit principalei accepţiuni neo-testamenlare
a aceslui termen, omul lăuntric,37'' pulerile sufletului luale la un
m
Cf. Sf. Marcu Ascetul. Epistotă cdtre Nicolae Monuhut, 12-13. Cete 1(H) de eapete
afe lui ('a/ist şi Ignatie Xanthopol. 18. Unul dintre principalelc iralute privind mgăciii-
ncu lui lîsus se intituleaza; M66o£cţ trjţ Upaţ rcpooei^e*;. r| Cf. Sf. Simeon Noul
Teolog. Metoda xfinlei nigdriimi fi utcnfixmi. Sf. Nichifor din Singurătule, Cuvânt
de.spre mgâcUme. trezvie. şi paza inimii. * Cf. Sf. Simeon Noul Teolog. he. ctt. CeJe
100 de capete ale lid Calisi si Ignatie Xuniliopot. 23. 24. 25. Sf. Nicodim Aghioritul.
Enchiridion, 10. m Cf ibidem ';' (:i. < 'r/e 100 de capete ale lUi Ignatie fi Calisi
Xanthopol. 24.
' Sf. Nichifor din Singurăiale. ('iivăni despre nigăeinne... Teolipi al Filadelfiei,
Cuvfint despre tiierarea cea asctinsâ in IJristos. Sf. Simeon Noul Teolog. Metodtt
sfmtei nigdeiuni si atenfiuni. Cele 100 de capete ale lui ignatie fi Calist Xanthopol. 23,
25. Sf. Grigorie Sinuitul. Despre linistire şi despre tele doud feturi tile ntgăriunîi
(..şezând pe nil scaun înalt ca de-o palnuV'J; Despre. feint rum trebuie sd sadti la
ntgâciune eel ce se liitisleste.. ,7ftCf. Sf. Grigorie Paltunn. Triade, II. 2. 12. m Cf. Cele
100 de COpete ale lui Ignatie si Calist Xanthopol, 18. m Ibidem, 24.
fl
A se vedea. de pilda, Sf. Grigorie de Nyssa. Omilii la i'ericiri, VI. 4. Sf. Isaac Stall*
Cuvinie despre ne\>oinfd, 30. Sf. Teolipt al Filadelfiei. Cttvânl despre lucrareo cea
astiiiisii in llristos, Sf. Nicodim Aghioritul, Enchiridion. 10.
320
f 'ondifiilr subieclive ale fâmddnirii si sănâlatra in Hristos
loc.""1 mai precis, r&lăcina lor.3*1 Ea este central fiinţial al omului. lăunrnil său
proftmtl; este toi una cu persoana lui. Pe tie altă parte. inima desemnează, potrivii
accepţiei obişnuite, organul ca atare, al trupuliii.
Or. Părinţii isihasti au constalat din propria experienţîi ca între inima
„duhovnicească" şi cea fizică, centru şi principiu de viaţă" al Inipului, există o
corcspondenţa* analogică şi - îii vinutea unitilţii dinlre suflet şi trup. din care e
compusă făptura omenească - o legătură strfuisă, prima aflându-şi salas în cea de-a
doua,w astfel ca" ceea ce-o lulbură pe una, o tulbură şi pe cenlaltă, cu toate ca inima
duhovnkească nu depinde, prin natura ei. de inima irupească.
Mintea însăşi este unul dinrre organele inimii duhovnicesti,"11 cel mai im-portani
dintre ele, numindu-se. de aceea, uneori chiar „inimă", prin metoni* niae, deşi ntimirea
de „ochi al inimii", adeseori data ei de ditre Sfinţii Părinţi, îi este mull mai potrivită.
Cu toate eft este prin naturfl nematerială <â independent de tnip, îşi arc şi ea sălaşul în
inima fizicft.
Totuşi. in chip obişnuit, mintea este despăiţita dc inimă, se r;lspândeşte şi H
risipeşle în mulţimca gândurilor în afara inimii, ieşind astfel din sine in-s&şi. Şi nu
aflăm aici vreo contradicţie, căci, daca rnintea prin nalura sau eaenţa ci (ofccrta) îşi are
sălaşul în inima, prin aclivitatea ei (tvtţryeia), poata ţeşi şi se poatc îndepfilta;*85 esie
vorba aici de una dinlre cele două forme de aciivilate ale ei, cea pe care Sfântul
Dionisie Areopagitul o numeşte „mişcare in linie dreapta",'*" cea care corespunde
activităţii rationale, al cărei organ rstc creierul.'*' A doua aclivitatc a sa, numita de
Sfânlul Dionisie „circula-ra".'HTt „e mai înaltă şi mai proprie'*;38; Bo aceaslă lucrare,
mintea „neîmpniv
' Cf, Sf. Simeon Noul Teo!og, Metvda sftnlei nigăciwii si tiienfiuitî. Sf. Nichifor din
Singurâtuic. dnâiti despre rugdciune.
"' Cf. Sf. Isaac Sirul. ('uvinte drs/m- iicvohifa. 83.
" Cf. Sf Grigorie Palania, Triad*. I, 2, 3. Sf. Nichifor din Singurătatc. Ciivâni desprv
mgăduns... Sf. Nicodim Aghioriiul. Enchiridion, 10.
Cf. Sf. Isaac Sirul. Cuvinte despre nevoinfâ, 83. m Cf Sf. Grigorie Palanm, Triads, I.
2. 3; II, 2. 27-30. Unirea dinlre minte şi trup, şi deci dinlre niirile şi inimii. esle simţită
si înţeleasâ ca o realitate care poate fi experia-(i'i, dar gieu de explicat conceptual.
Astfel. Sf. Grigorie Pahima scrie: ,.Bu socotesc c8 piucin vorbi dc o atingcrc inire
accslea si dc o folosire (a trupului dc ciltre inimâ) şi de o ;miestecare îmre ele. Care
este însîi, şi cum se sâvârşeşte iiceasiă legiîiuru între o naturiî mintnlîi, spirituals!, şi
UIID trupească. sau Imp. râmane tuturor oamenilor indeob-sţe un lucm neîn|eles" (Triads,
II. 2. 28. Cf. 29).
* Cf Sf. Grigorie Pjdama. Triads, I. 2. 5. Acca3tî1 di&lincttc înlre naliirîf şi lucrarc
esle reluată în ibidem U. 25 şi 26.
w
Despre Nnmirile dumnczeUşti, IV. 9. Sf. Sf. Grigorie Palaina. Triads. I. 2, 5. Sf.
Nicodim Aghioriiul, Enchiridion, 10. mSt Nicodim Aghioritul. Enchiridion. 10.
:
" Despre Numirilc dwrmezeitştl, IV, 9. Cf. Sf. Grigorie Palama, Triade. I. 2. 5. Sf.
Nicodim Aghioriiul. Enchiridion. 10. ,v; Sf. Grigorie Palania, Triads, I. 2. 5.
321
Condifiilr generate ale u'wu'uUiirii
'" Ibulem.
'" Cf. Sf. Vasile eel Mare, Epistole, I, Sf. Teolipi al Filadelfiei, Qtvânt ilespi-e lucra-
rra ceet ascumă îti llrislos. I. C'e/e 1(H) de capeie ale lui Ignat'te şi Ctilisi Xanllwpol,
19. Sf. Nicodim Aghîoritiil, Enchiridion, 10.
,w
Cf. Sf. Dionisie Areopagitul. fiespre Numirile dunmezeiepi. IV. 9. Sf. Grigoric
Palamu, Triade, I. 2. 5. Sf. Nichifordin Singurătatc. Cuvimi dtispr* mgăctme.
"".SVrt/w. XXVII, 5.
4
Cf. Sf. Nicodim Aghioritul. Enchiridion, 10.
15
Meloda sfmlei nigiithmi ţi atenfîimi: ..Apoi sprijineşte-ţi băibia ta de picptu) tau şi
mişcă ochiul tău sensibil împreufiă cu mintea spre mijlocul pântecehii sau spre biiric".
N. trad: tn Filoc. rom.. vol. VIII. p 536, Părinlelc D. Stâniloae trece acest lexi inir-o
notil (928). ardtând ca c vorba dtf versiunea paleogreacâ. Pitiinlele Stfuiiloae afirmil ca
e vorba dc o compilaţie râu-voitoaie şi că uceastă recomandare. daiă fiind ilogica ei
l,.caci cum ar putea fi cftutat lociil inimii cu o minie îndreplatâ spve buiic 7"), nu puiea
fi normalivâ. '" Triade, l 2, 8.
Sf. Simeon Noul Teolog. Meio/Ia sfiniei nigdciuni ţi afenfiuni. Sf. Grigorie
Sinailul. Despre /iniştire .yi tfrspre. cele două fetnri ale nigâciunii.
322
Condifiile xubiectivr a/r tâmtitfuiiii si .swxăU'.leii in Ihistox
' Sf. Grigoric Sinuilul. Desprt fitlul eum trtbuie m ţadâ lo mgdiiniw cft ce se
hitişft'şte,
"' St. Giigorie Palnma. Triade, I, 2. 7. *'
Ibidem.
1
Cf. Sf. Grigorie Siniiiiul. Despre Uitiştire şi deSfUV irU' două feluri a/e ntgâciuniî;
Btsprv fr/id aim trehuie sâ şadă la ntgăcîune cel ce se li/iisteşte. ■' Encluridhn, 10.
" Ibidem.
w
Ibidem.
"Ibidem.
a
Cf. CeU 100 de capele ale iui Ignatie fi Ctdisi Xanthopol. 20. 23. J|JI
Cuvânt despre tvgădwte,
323
('oiuiipile generate ate lânulduiiii
inimii, prin inspirarea aerului pe nas, umple-ocu «Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieşte-mă»".40*
Sa notăm faptul că aceastâ tehnică Irebuie practicatâ sub îndrumarea unui părinte
duhovnicesc încercat. deoarece, în caz contrar, există riscul ca ea să producâ tulburări
grave atât pcntru Imp, câ! şi pcntru psihic,
Odată prezenlale principiile acestci merodc, se cuvine sfi subliniem faptul cil en nil
este de neaparatâ Irebuinţă şi că rostul ei este doar sa" înlesneasca" rugăciunea.4'0 Sfinţii
Parinţi îi acordfl un rol propedeutic şi o recomandâ mai ales mcepatorilor,*" admiţând
ca se poate ajunge la acelaşi rezultal şi pe altă cale. Astfel, Sfânlul Nichifor din
Singurălate, unul dinlre principalii promo-tori ai acestei metode. scrie: „Dacă,
ostenindu-te inulf, o, frate, nu poţi lotuşi intra în părţile inimii precum ţi-am ariUat, fă
ceea ce-ţi spun, şi cu ajutorul lui Dumnezeu vei afla ceea ce cauţi. Dă-i cugetării tale,
depărtând de la ea orice gând - şi aceasta o poţi dacă vrei -, da-i deci pe: Doamne lisuse
Hristoasc, l-'iul lui Dumnezeu, miluieşie-mn !, vi silcşte-te ca in loc de orice all gând să
strigi pururea înliluntru aceste cuvinte. lar ţinând nceasta mai multă vreme. (\ se va
deschide prin aceasta şi intrarea inimii, precum ţi-am scris, fară nici o îndoială, cum am
cunoscut şi noi prin cercare".Jiî
în oricc caz, nu există nici o metodă care să poată aduce prin ea însăşi roade
duhovniceşti, acestea fiind numai şi numai daruri ale harului dumneze-icsc, lar harul se
dă ca răsplată a credinţei şi râvnei în rugăciune; metoda doar uşurează atenţia la
rugăchine.411
Metoda fizică înlesneşte dmmiil minţii către inima, dar ini îl face mai uşor. Inlr-
adevăr, numai după un timp îndelungul şi dupa" multe şi mari stră-duinţe şi lupie se
poate ajunge la rugăciunea neîncetată şi curatS a inimii,"1"1 iar aceasta este un liar pe
care puţini bărbaţi duhovniceşti îl dobândesc,*1 abia unul dintr-un neam, cum spune
Sfântul Isaac Sirul.4"1
Rugăciunea lui lisus face parte din viaţa asceticâ, de care este străns lega-ta, fiind în
acelaşi limp început şi desaVârşire a ei. într-adevăr, fiind o formâ de rugăciune, ea este,
ca orice rugăciune, condiţia esenţjală a vieţii du-
5. Leaciil poriindlor
Dc nltfel. în Fi local it'. de.sciiertfa acesrei metodc ocupfi doar Ctileva pagini. în
viciiie ce sfinlele ncvoinţe ale dcsuvârsirii sunl prezcntute de-a liingul a sure de pagini.
* A se vedea, înlre alţii: Sf. Teolipi al Filadelfiei. CuviOii despre tucmrea cea aXeuruâ
i/um Hristos, Cete t(XI de rapeie ate ltd Cafist ,vr Ignatie Xaii'lwpol, 25. 80. 81. Aceştî doi
Sfinli Părinţi din unnă spun limpede: ..Dacă n-ui fiangeie de iniinâ. ciinoaşe cfi iu sluvfl
desaria"
4t9
A se vedea. între alţii: Sf. Teolipt al Filaclclfiei. Cuvânt despre lucrarea cea tU\
wtsă inim ffristos, Cete liX/ de cttpete ale lui Calisl si tgnalie Xanlhopot, 25. 45.
v
'Cf. Sf Teolipt al Filaddfici, op, ck Sf. Nrcodim Aghioriiul. Enchiridion, 10.
" A se vedea. de pilda: Sf, Simeon Noul Teolog. Mettnla sfmiei nigăciuru şi aten-
inmi. Cele HX) de ctipele tile ltd CaUH fi Ignatie Xanthopot, 86, 87.
- A se vedea, inlie alţii, Sf. Teolipt al Filadelfiei, Noud capet», 3. Ciivăni ttespre (m
ftirea cea uscunsâ in Hristos. m Intre alţii, ibidem, 5.
325
Condiţiile generate ale liiirwdnirit
424
('uvinte despre iievoinţâ, 22.
f° Dogmatica, IV. 10.
4:fl
Discursuri etica, X. 197.
**Vmw,L,ai8.
,a
Despre Hotel. Rilspimsul 3.
" Omilii la Matei. XI. 7. A se vedea. de asemenea, SI*. Marcu Ascetul, Despre cei ce
crediil se iluirt'ptt'a-.a dinfapie. 18. "u Despre tUgăaum, XII. 4" Cf. Sf. Simeon
Noul Teolog. Discursuri eliee. VII. I.
326
Condîfiite sidtiective ede uinuidiurii si si'intiuitett tn Hristos
neşte poi-uncile".4'2 lar în altă pane arată câ „celor botezaţi în Hristos li s-a daruit
harul în chip lainic; dar el lucrează în ei pe măsura împlinirii ponmci-lor";'"1
„harul, care locuieşte în chip uscuns... pe mAsura împlinirii poruncilor... se
descoperă".4*4 Sfinţii Calist şi Ignatie Xanthopol spun şi ei la fel: „Hristos. fiind
Dumnezeu desăvârşil, a dăruit celor bolezaţi harul desâvârşit al Sfântului Duh...
dar ni se descoperă nouă şi ni se arată pe masura lucrării poruncilor"; si încă:
„Harul desâvărşit al Duhului (ne-a fosl) dăruit nouă pri-ma dată prin Botez.
Acest dar se aflâ* în noi... dar se poale descoperi doar prin lucrarea
poruncilor".41* Simpla împlinire a poruncilor nu-l mântuieşte pe om şi nu-l
îndumnezeieşte, căci numai prin har, care este darul lui Dumnezeu. se mâniuicşie
eel credincios (Efes. 2,8-9). Dar rară împlinirea lor nimeni nn poate ajunge la
bunătâţile ragăduite, caci doar astfcl se poate păstra hand primil prin Sfintele
Taine, numai aşa poate fi făcul lucrător, şi numai aşa sporeste ornul în har; iar
dacfl s-a îndepartat de el, aşa îl poate afla din nou.
Dupfi cum, in rai, porunca lui Dumnezeu îl ajuta pe Adam să nu iasă din calea
pe cure fusese pus de la crearea sa şi să-şi pastreze astfel firea în starea diniru
început,'"' poruncile lui Hristos, mai întâi de loate, au menirea de a-1 ajuta pe
crestin sâ* se menţină în starea sa înnoită şi să pastreze daruriJe primite. „Harul lui
Dumnezeu se păstreazâ prin lucrarea poruncilor", scrie Sfantul Simeon Noul
Teolog.4'7 In chip obiectiv, zestrea harului răinâne oricum. dar peiitru ca s-o
dobândească cu adevarat, iar lucrarea lui să-i He vădhii, omul trebuie sA se predea
debunavoie harului şi să con lucreze cu el, căci Dumnezeu daniieşte harul, dar nu
ne sileste sa-l primim, nu siluieşte voinţa noastră, ci nc respecta libertatea ,4lK Or,
priinirea hanilui şi conlucrarea cu el se vădesc prin faptuirea poruncilor. „Păzind
poruncile", „rămânem cum am fost botezaţi", spline Sfântul Petru Damaschi-
Kd.41B Poruncile deci îl ajutâ pe om să-şi pastreze sSnătatea duhovniceasca do-
hâudită prin Sfinlcle Taine, păstrându-se curat de orice răutate şi stăniind în viaţa
cea nouâ adusâ de ele.440 Astfel, Sfântu! Marcu AsceWil scrie: „Cei ce no-am în-
vrednicit de baia nasterii de-a dona, săvârsim faptele bune nu pentru răsplată, ci
peiuru pâzirea ourăţiei date nouă".441 lar în altă parte explică acest lucru: „Celor ce
au primit puterea de a unplini poruncile, Hristos le porunceşte ca unor credin-
cioşi si se nevoiască să nu se mai uiroarca* spre cele dinapoi (adică la păcat)".44*
('uvânl ascetic in 100 de capete, 96. J44 Discursuti etice, II, 7: „păzejte poruncile
lui Dumnezeu, sau mai degrabfi păzeş-le-ie pe line însuţi prin porunci... ca să nu
pitţeşti ceea ce a păţil Adam". ,4S OmUii duhovniceytt (Col. II), XIX, 7.
328
CoiiHiţuIt' subit-ctive ale uimăduitii si sâiuitnieti in llrîMos
poate uni cu harul, nu poate creşte în el şi prin el, nu-l simte lucrăior şi de viaţă
facător pentru el, nu-l poate face desăvârsit lucrator în fiinţa sa, nu noate fi cu
adevârai iransformat de el, nu-l poate vâdi prin faptele şi felul său dc vieţuire.
Roadele harului, deplin şi real prezente, nii pot fi simţite de om dccâl în măsura
în care el este plin de luare-aminte si de rftvnîi în făptuirea poruncrlor. în masura
în care el vieţuieşte in chip concrei polrivil poruncilor lui Dumnezeu.4'1' Aslfel,
Sfântul Simeon Noul Teolog spune că cei care nu K impartăşesc de roadele
harului primit la Botez sunt „slăbănogi şi neputin-ciosj, penlru c.i n-au pîtait
poruncile",44' Sffuitul Marcu Ascetul, aşa cum am vâzui. insistă asupra faptului
că la Botez omul primeşle deplinătatea hamlui dumnezeiesc. dar „în chip tainîc",
acesta făcându-se vfidii şi dând roade numai în niăsura în care omul păzcşte şi
împlineşte poruncile.44* Nu harul Sfâniului Duh, cure ni s-a dat în toala"
plinătatea lui sporeşte în noi; nouă ni se cuvine a spori în el.441 „Sfânwl Botcz,
spune el, este desăvârşil laţâ de noi, dar noi suntem nedesăvârşiţi fata" de el.
Drept aceea, o, omule, care ai fost botezal in Hristos, dă numai lucrarea pentru
care ai luat puterea şi te pregăteşle ca sa primeşli aratarea Celui cc locuieşle înlni
tine".450 „In măsura în care, crezîtnd, lucrâm poruncile, lucrcazăşi Duhul Sfant în
noi roadele Sale".451
Şi numai împlinind poruncile se poate omul face fiu al lui Dumnezeu (Lc, 20,
36; Rom. 8, 14; Gal. 3, 26) prin infiere (Rom. 8, 15; Gal. 4, 5; Efes. 1, 5) şi
dumiiezeu prin har. „Prin sălăşluirea Duhului Sfant, li s-a dat tuturor puterea de u
se face fii ai lui Dumnezeu (In I, 12).,. prin păzirea poruncilor Ltd , spune Sfântul
Petru Damaschin. lar poruncile arată cu adevărat care esic voiii lui Dumnezeu,
deplin descoperită şi desâvârsil îniplinită de Hristos. Păzind poruncile. omul nu-şi
mai împlîneşte voia sa,'|S1 care-l înslrainează de Dumnezeu, şi, dimpotrivâ,
împlineşte voia lui Dumnezeu. făcându-se urmă-loi lui Hristos, Care Şi-a supus
întru totul voinţa Sa omeneascii voinţei dum-nezeieşti, fficându-Se ascultător în
toate Tatălui. Atunci omul se face frate al lui Hristos: „Oricine face voia lui
Dumnezeu, acesta este fratele Meu" (Mc. 3, 35; cf, Mt. 12, 50). Putem spune, de
asemenea, că ascultarea poruncilor îl face pe om fiu al lui Dumnezeu prin înfiere
pentni că prin ele omul se poartă asa cum se cuvine unui fiu inaintea Tatalui,
marturisindu-şi cu adevărat, în chip concret şi fiinţial, credinţa în El („toţi sunteţi
fii ai lui Dumnezeu prin
credinţa în Hristos lisus", Gal. 3, 26) şi ar&ându-şi iubirea faţă de El; „De Mâ
iubiţi, păziţi ponincilc Mele" (In 14, 15) şi „Cel ce are poruncile Mele şi le
păzeste, acela este care MiS iubeşte" (In 14, 21), învaţă Mantuitorul Hristos.
lubirii de fiu a omului faţâ dc Tatăl ceresc îi râspuiide iubirea de Tata a hii
Dumnezeu pentm ccl făcut fiu prin infiere şi a Fiului pentru fratele sihi adoptiv:
„Cel care Ma iubeşte pe Mine va fi iubit de TatfU Meu şi-1 voi iubi şi Eu şi Mă
voi arăla lui" {In 14, 21). Prin trimiterea Sfanlului Duh Hristos Se face văzut, şi-L
face văzut şi pe Talăl, celui Oare-şi arală iubirea t'aţă de Dumnezeu ascultand şi
împlinind poruncile Lui. „De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele. Şi Eu voi ruga pe
Tatăl şi alt Mfingâielor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac, Duhul Adevămlui"
(In 14, 15-17). Alunci creştinul poate să strige cu bucuria Psalmistului: „Gura
mea am deschis şi am aflal (Duh), că de poruncile Tale am dorit" (Ps. 118,131).
Poruncile se vădesc a fi pricinuitoare ale sfinţirii şi îndumnezeirii omului prin
Duhul Sfânt, căci, împlinindu-le, omul se deschide harului Duhului, unindu-se
astfel cu Hristos ş'u în El, cu Tatăl. Putem spune deci, o data cu Sfinţii Calist şi
Ignatie Xanlhopol. ca poruncile sum ,.îndumnezeitoare'Vs| iiir celor bolezaţi, cum
arată Sfântul Simeon Noul Teolog. li s-a dat „să do-bândească prin lucrarea
poruncilor sfinţenia".4" Sfântul Isaac Sirul spune răspicat: „Nici unul dinlre cei
care n-au păzit poruncile şi n-au umblat pe urmele fericiţilor Apostoli nu s-a
învrednicit să se cheme sfânt".4St
Sfiînlul Pel.ru Damaschin afirmă chiar câ poruncile sunt „daruri ale harului lui
Dumnezeu",4" iar Sfântul Marcu Ascetul scrie: „Domnul e ascuns in poruncile
Sale. Şi cei ce-L cauta" pe El, ÎI g&sese pe măsura împlinirii lor";4*11 de aceea,
omul nu poate zice cu dreptate: „Am împlinit poruncile, si n-am aflat pe
Domnul".4,i;
Toate acestea, pentni a fi înţelese as a cum se cuvine, trebuie puse în legă-turS
cu cele spuse mai înainte şi cunoscând (impede că poruncile nu sunt un cod
juridic, nici un ansamblu de reguli morale abstracte, definite a priori şi elaborate
in urma unor experienţe omencşti. fie ele, de altfel, cu totul excep-ţionale, şi nici
precepte de felul celor oferite de înţelepţii lumii acesteia, de care Sfântul Apostol
Pavel ne învaţa să ne ferim: ..Luaţi aminte sa* nu vă fure minţile cineva cu
filosofia şi cu deşarta înşelaciune din predania omenească, dupii înţelesurile cele
slabe ale lumii" (Co|, 2, 8). Hristos însuşi arată goli-ciunea şi deşertaciunea lor
funciară, spunând despre cei care le practical ..In
m
CeleI00<kcap*te..„4.
'" DiscursuH etici, X. 435-436.
''" Bpistote, IV.
,?
Uwafuturi iluhovnicepi. Ciirtea întâi. Incepiit despre lema cărţii. °*
De«M» Ugea ttuhovniveascti, 190. - IhUiem, 19 i,
330
Cmulifiifr sidriective n\e tâmâduîrii şi mntiuitfit hi Hristos
zadar Mâ cinstesc, învaţând învăţături care sum porunci omeneşti" (Mc. 7, 7: Ml.
15, 9). Ele nu-l pot mântui pe om, căci sum simple învăţaturi omeneşti, „Nu v8
încredeţi.. în fiii oamenilor, în care nu este izbăvirc" (Ps. 145, 3). Poruncile lui
Hristos, dimpotrivă, au puiere mAntuitoare şi îndumnezeitoare, penlni că sum
prin nature lor divino-umane, întemeiate fund pe Persoana în-sâşi a Fiutui lui
Dumnezeu făcut om. Astfel, Stantul Apostol Pavel opune în\â|ăturilor „din
predania omeneascâ, după înţelesurile eel slabe ale lumii", pe cele „dupa*
Hristos" (Col. 2, 8), adăugand îndatS: „Căci înlni El locuieşte, trupeşte. toată
plinâtatca Dumnezeirii" (Col. 2, 9). lar înainte de toate acestea spune: ..Deci,
precum aţi primit pe Hristos lisus, Domnul, aşa să umblaţi inlru El. Fnradăcinaţi
şi zidiţi Hind într-însul, întariţi în credinţă, dupfi cum aţi fost învăţaţi" (Col. 2, 6-
7).
Prin poruncile Sale, Hristos nu-i oferâ omului simple precepte morale, ci,
iniplinindu-le El însuşi în chip desăvârşit, îi descopera prin cuvintele şi prin fap-
tele Sale, prin felul Său de a fi> modelul desâvârşit al vieţuirii omeneşti în forma
ei desăvârşitit, sănătoasă, sfântă, adică cea teantropică. lisus ne descopera' în Per-
soana Sa, în care a unit Urea umană cu firea dumnezeiască, omul adevărat, „omul
nou" (Efes, 2, 15), facut „după Dumnezeu" (Efes. 4, 24), „care se înnoieşte,.. dupa
chipul Celui ce l-a zjdit" (Col. 3, 10), Adam eel Nou, nu doar restaurat, ci
desăvarşil prin unirea desavArşită cu Dumnezeu. lar daca păzim şi împlinim
ponincile Sale, El binevoieşte ca noi sfi ne facem cu adevărat şi întru totul aseme-
nea Lui, sa fim „următori ai lui Dumnezeu" (Efes. 5, I )■ nu din afară, aşa cum am
fi urmat şi imitat un înţelept sau un erou, ci îmbrăcăndu-ne în El (cf. Gal. 3, 27),
împartăşindu-ne de omenitatea Sa îndumnezcită, devenînd „părtaşi dumnezeieştii
firi" (2 Pt. 1,4). Scoliastul Raspunsurilorcălre Talasie spune limpede: „Cuvanuil
lui Dumnezeu Se arată în cei lucrători întrupal în porunci. lar prin acestea Cuvân-
tul îi duce pe cei lucrători spre Tat», in Care Se afli* El după file".463 Prin împli-
nirea poruncilor, unită cu primirea Sfintelor Taine, omul ajunge la viaţa cea
dumnezehiscâ: „De vrei să intri în viaţâ. păzeşte poruncile" (Ml. 19, 17), şi încâ:
„porunca Lui este viaţa veşnică" (In 12, 50); atunci putem striga cu Psalmistul:
„In veac nu voi uira îndreplările Tale, că într-însele m-ai viat, Doamne" (Ps. 118.
93), şi cu Apostolul: „nu eu mat trăiesc, ci Hristos trSieştc în mine" (Gal. 2,20).
Pemm că prin păzirea poruncilor ne facem, prin Duhul Sfânt, asemenea lui
Hristos, iar în Hristos venim la Tatăl (cf. In 14. 6), prin ele ajungem la adevărata
cunoaştere a lui Dumnezeu.4''1 Aceastâ legătură direct;"» între împli-nirea
poruncilor şi cunoaşterea adevarului este adeseori pomenitâ de Psalmist: „Calea
adevarului am ales, şi judecâţile Tale nu le-am uitat" (Ps. 118, 30); „învaţă-mă...
cunoştinţa, că în poruncile Tale am crezut" (Ps. 118, 66); „Ponincile Tale sum
gândirea mea" (Ps. 118, 143); ceea ce înseamnă nu nu-ni.ii că poruncile sum
adevărale, ci că ele vin de la Adevărul însuşi şi due la
Rostul poruncilor esle mai întâi de a-l a j iiln pe creştin să păstrcze darurile
primite la Botez şi să le faca roditoare. iar apoi, dacă, dupâ" acesta. de bunavoie s-
a lasat prada pacaiului şî putimilor şi s-a înstrSinal de har, să le redobândească,
Sfântul Marcu Ascetul arată ca omul, in urma Botezului, este i n i . i i i i de toate
pacatele şi eliberat de tirania patimilor, şi, daca recade in robia lor, este din lipsa
sa de grija in împlinirca poruncilor, singurcle carc-l fac să conlucreze cu hand
primil şi să ajungâ in fapt la curaţia care i-a fosl lainic dă^uită.'"', Esle deci foarle
firesc ca, împlinind poruncile, omul să-şi recapete curăţia şi, în general, toate
celelalte daniri primite prin Botez. Sfinţii Calisi si Ignatie Xanthopol spun, ca şi
Sfantul Marcu Ascetul, că „începutul oricârei lucrări după Dumnezeu este... să ne
grabim în tot chipul. cu toată puterea, să vicţuim după legea tuturor poruncilor
îndumnezeiloare ale Mân-luitorului. Iar sfârşitul este sa ne inloarcem, prin păzirea
lor, la zestrea data nouă de sus şi de la început din sfinţita cristclniţă, adică la
desăvârşita alcâtuire şi naştere duhovnicească a noastră prin bar"; „însa harul
accsla este înecat de patimi. dar se poate descoperi prin lucrarea poruncilor, De
aceea. se cuvine să ne silim în tot chipul sâ ne curâţim şi să facem cat mai vădită
ară-(area Duhului in noi prin implinirea, dupS putinţă, a tuturor acestor po-
niiici".J',;' în acest sens, Sfintii Părinţi subliniază rostul poruncilor de a curâţi
Cf. Sf. Isaac Stall, EpUtolt, IV. Sf. Grigorie Pnlama, Triade. II. 3. 16. 17, 75.
DisctiKvitri etiee. X. 408, 418.
Cf. Sf. Grigorie Pahima. Triad*, II, 3, 77.
lh'sf>re Hotel, Răspunsiil 3. Cf. ihidem, Râspunsiiiile 4 si 5.
Cele lOOde capetc... 4. 7. Cf. 6.
332
('oiidifiile subtfitivf ate tânuultihH ft smuiitilca in f/risios
'" Cf. Sf. Grigorie de Nazianz. Cuvântâri, XXXIX. 8. Sf. Maxim Măniirisitorul. C«-
peie aqspnr cunoytinţa tie Diimnez&u .w ictmomia htirufMirii, I, 16. Sf. Talusic Libiumil,
t 'apele despre dragoxie. mjmiuire şi pelrecere.n ceo dltpă minis, II. 13, 25, 77; III, 6;
[V. 54, 55. Sf. Simeon Noul Teolog. Cafcheze, XIV. 70-76. ** tnvăţătnri dc
sujlet fvlositoare. I, 5. Cf. 7. ^Epixiok.W. •'•' Ibidem, 4:' Ibidem, m Triads II. 3. 17.
m
Ibidem, 1,42.
';' ' uwheze, XIV. Cf. Discumoi etice, IX. 462-463.
('apele despre limgoste. II. 44.
333
t 'i "iilt!/ill- generate ale tâmăduirii
pătimaşe";""' „ce sum leacurile pentru irupul bolnav, aceea sunt poruncilc penini
sufletul pătimaş";477 „sufletul nu se poate curăţi de nu va păzi poruncilc care s-au
dat de Domnul ca leacuri pentru curtîţirea lui de patimi şi de greşeli";'17* „lucrarea
ascunsa a ponincilor tămăduieşte puterea sufletului (...) poruncile cele noi şi
duhovniceşti, pe care sufletul le păzeşte cu frica de Diunnezeu, îl înnoiesc şi-l
sfinţesc şi-i tămădlriesc în chip ascuns toate madularele lui. Căci e vădit ce patimă
vindeca fiecare poruncă in suflet. într-un chip liniştit. Şi lucrarea (encrgia)
acestora o simle atiit cel ce tămadu-ieşte, cât şi cel ce se tilmăduieşte. după
asemănarea femeii ce suferea de curgerea sângelui".4^ La fel, şi pentru Sfântul
loan Gură de Aur, Legea este Jeac pentru sufle-tV0 iar pentru Sfântul Grigorie de
Nazianz, „un leac bun şi uşor" pe care Hristos ni l-a dat pentru a ne fi de folos şi
penlm a ne spriji-ni, socotindu-1 mai potrivit pentru noi decât unul amar şi
usturător, pe care nu l-am fi primit cu toatâ inima.4f" Clement Alexandrimil scrie
şi el: „Cuvân-tul a fost numit Mântuitor. El a descoperit penlru noi aceste doctorii
spiritual, spre a ne desavârşi simţirea şi a ne mântui (...) dă de şlire de celc ce
trebuic sa ne ferim şi oferă celor bolnavi toate leacurile mântuirii (...) Bol-navii se
supărfi pe doctorul care nu le dâ nici un sfat pentru însănătoşirea lor I Cum, dar. să
nu-i aducern cea mai mare mulţumire Pcdagogului celuî dumnezeiesc, care nu
tace, nici nu neglijează de a ne arăla pficatcle care ne due la pieirc, ci, dimpotriva,
ni le dezvaluie (...) si ne învaţă poruncile cele potrivile pentru o dreaptă vieţuire
T'.A>n Awa Dorotei arata oft Hristos „ne daruieşte leacul" pentru călcarea
ponincilor dumnezeieşti, „ca să putem sa ascultăm şi să ne mi'mtuim",4*1 lăudând
în învâţătura sa iscusinţa Doctomlui (HristOS) si bunătatea leacuiilor (adicâ
poruncile) de care se poate folosi creştinul pentru tâmâduirea sa; iar dacă omul nu
primeşte vindecarea, el nu are cuviint de îndreptăţire: „La boala trupească se
întâmpla aceasta (lipsa de vindecare) din felurite pricini: fie că doctoriile fiind
vechi nu sunt lucratoare, fie că doctorul este neiscusit şi dă o altâ doctorie dec.lt
cea care trebuie, fie ca bolnavul nu ascultă şi nu păzeşte cele ce i se rânduicsc de
doctor. Dar cu sufletul nu este aşa. Căci nu putem spune ca doctorul fiind necercat
n-a dat doctoriile potrivite. Căci doctorul sufletelor este Hristos şi El ciinoaşte
toate şi dă doctoria potrivitâ fiecărei patimi (...), simplu grăind, fiecare patimă are
ca doctorie porunca potrivnică ei. Deci doctorul nu este neiscusit. Şi nici nu
47
' 1-puloU: IV.
477
Ibidem.
™ Ibidem.
47
" Ibidem.
■""' Despre f'eciorie, 17.
4KI
Cuvânttiri, XLV. 12.
M
' Pethftogul, I. XII. 100, 1-2.
*hl hivăţâttiri de suflet folositmir#, I, 7.
ru
Condiţiit? suhieciive ale Hiincidtiirii $i aăndtăHtCt hi Hristos
se poaie sptine că doctoriile, fiind vechi, nu Jucreuzâ. Câci pomncilc lui HristOS
nu se învechesc niciodată. Căci pe masură ce sum în lucrare mai muli. se
innoiesc mai mult. Deci nimic mi Fmpiedică insanâtoşireii sufletului, decftl
aumai viaţa lui lipsităde rAnduialâ".4"
cheamfi (cf. Mt 5, 48); aşa se conformează el adevăratei sale firi. cea pe care o
avea Adam în rai şi pe care, prin calcarea poruncii, a stricat-o; cea pe care Hristos
i-a redat-o neamului omenesc ducând-o in persoana Sa la desăvârsire; cea cu care
s-a imbracat la Botez şi pe care are datoria să s-o puna el însuşi în slujba vimiţii.
înire adevărata naturft a omului şi natura poruncilor pe care i le-a dat Dumnezeu
exislă o unitate profunda, ceea ce arata o data mai mult ca acesle porunci nu sum
principii abstracte sau ceriiiţe apriorice, idealuri fară nici o legătură cu însuşirilc,
cu puterile şi aspiraţiile sale spirituale, cu ceea ce pome fi el cu adevărat, cu
menirea lui. ci ele corespund înuu totul firii sale adevârate. cum arată Sfântul
Grigorie I'alama: „Domnul, ziditoml inimilor noastre, Care pe (oatc le ştie, atunci
cftnd S-a coborat pe pfunânt, luând imp omenesc. şi, renâscându-ne, ne-a mânluii
pe noi, cei care eram cu touil căzuţi, a cerut de la noi ceea ce El însuşi a pus in
inimile noastre dintru Fncepul, la facere. Căci cu adevăiat, dintru început El l-a
facut pe am cu totul potrivit penlru primirea învăţăturii pe care avea s-o aducă El
la venirea Sa in trup; de aceea, acum, când a venit la noi, ne-a dat porunci cu lotul
potrivite pentru firea noastrâ zidilăde El dintru început".490
Poruncile se vădesc astfel a fi mijloace prin care omul poatc reveni la ceea ce e
dupâ fire,491 recast igundu-si astfel sănâtatea de la început, sau, alt-fcl spus, prin
care poale împlini virtuţile. căci, aşa cum am văzui, viitutile \in de firea omului şi
prin ele se pastrează omul deplin sănătos.
Poruncile sunt inlru totul legate de virtuţi, pentru că ele au rostul de a scoate
afară din suflet tot ceea ce li se împotriveşte acestora, adică pâcatele şi patimile;
de a le păstra, odată dobandile; de a le spori şi desaVarşi. „Pricinilc vinuţilor sum
poruncile", arata Sfânlul Talasie Libianul.4'*: „Din porunci se nasc virtutile (...).
căci prin plinirea poruncilor se face lucrarea virtuţilor", spune, la fel, Sfantul
Simeon Noul Teolog.''" lar. înlr-un sfâişil, lucrarea poruncilor şi viaţa virtuoasă
ajung să fie una şi aceeaşi, căci virtuţile nu sum altceva decât împlinirea
poruncilor. „lar prin făptuirea virtuţilor se face plinirea poruncilor", spune în
continuare Sfântul Simeon Noul Teolog.4'*
6. Lcacul nădejdii
m
Cham XL, I.
4V|
Cf. Awu Dorotei. fnvafâmri de sujlet JhloxiUxire. I. 10-11,
""' Capele despw dmgoxte. înfrânwr şi petreceren cea diifhi minie, III. 81
*" Catelwze. XXIV. 54-57.
*vi Ibidem, 58-59. Cf. Sf. Isaac Sirul. Cuvinte despre nevoinfa, 37.
336
Condifiile sub/ecth'e ale ithnâduirii $i xiiiuikilea in Uristos
dejde ne-am mântuit" (Rom, 8, 2A).*9* Alăturt de credinţâ şi iubire, nădejdea este
una dinlre cele tret virtuţi creştinc fundamental (cf. 1 Cor. 13, 13), care cuprind
toate celelalte virtuţi şi le tin unite înireolaltă.496 Clement Alexandri-ntil spune că,
alături de cele douâ pomenile mai sus, ea este una dinire „feşelecele de
nedezlegat ale sanAtăţii şi mântuirii".4'''
Nâdejdea stă în a aştepta îinplinirea celor dorite, pe care încă nu le-ai dobândit,
* sau, aşa cum spune Sfântul loan Gură de Aur, în a aştepta „ceea cc nu primim
îndata (...), cu răbdare şi încredere, fără a ne deznădăjdui vreo-datfi".*" Ea cere
răbdare şi stăruinţă (\mo^.ovt\), care este o formâ* a răbdăfii legată strâns de
nădejde (cf. Rom. 5, 3-4; 12, 12; I Tes. 1. 3): „Dacă nădăjduim ceea ce nu vedcm,
aşteptâm prin răbdare (stămitoare)", scrie Siimiul Aposlol Pavel (Rom. 8, 25).
Nădejdea creştină se îndreaptă spre Dumnezeu (cf. I Tim. 4, 10; 1 Pl, 1, 21),
îndeosebi spre Hristos (cf. Efes. 1, 12; Rom. 15, 12; Is. 42, 4), Dumnezeu tacul
om, Mâniuitorul nostru, Care ne trimite Duhul cel Sfânt şi Care ne face cu purinţă
intrarea la Tatăl, „lisus Hristos, nădejdea noastră" (1 Tim. 1,1).
Nădejdea creştină este aşteptarea plină de încredere a mantuirii (cf. Rom. 8.
24; I Tcs. 5, 8)300 şi a bunătăţilor ce vor sa fie,'01 îndeosebi a învierii mor-ţilortcf.
Fapte 23, 6; 24, 15; I Cor. 15, 19-20). a vieţii celci veşnice (cf. Tit I, 2; 3, 7)'0Î şi a
preafericitei vederi a slavei lui Dumnezeu (cf. 1 In 3, 2; Rom. 5, 2; 2 Cor. 3, 12;
Col. 1, 27), câci, asacum spune Sfântul Apostol Pavel, „dacă nadâjduim în
Hristos numai îri viaţa aceasta, sunlem mai de plans decâttoţioamenii"(l Cor. 15,
19).
Prin nădejde aştcptiUn într-adevăr plinătatca bunătâţilor din veacul ce va sâ
lie, dar ea este şi dorire a gustării încă de aici, de pe pămânl, din pârga lor. De
aceea Sfântul Apostol Petru scrie, la modul prezent: „încingând mij-loacele
cugetului vostm. trezindu-vă, nădăjduiţi desăvârşii in harul care vi se va da vouă,
la arătarea lui lisus Hristos" (1 Pl. 1, 13). Nădejdea poate fi ast-fel definită, în
general, ca „aşteptare a bunătâţilor",*" care in ... nu sunt biinătăţi ale acestei
lumî, ci bunuri duhovniceşti şi dumnezeteşii, prin care
suntem mantuiţi şi îndumnezeiţi. C3ci nădejdea mi priveşte „la cele ce se văd. ci la cele
ce nu se văd" şi carc sunl „veşnice" (2 Cor. 4, 18).J0*
Nădejdea mai este şi aşleptarea ajutorului pe care-l cerem de la Dumne-zeu, având
credinţa că, aşa cum El însuşi a spus. nu ne va lipsi de el: ,.Nu Mă voi depftrta de tine şi
nu te voi părăsi" (losua 1, 5).us Dc mult preţ şi de mart* folos ne este nadejdea, mai ales
alunci când, cftzuţi in boalâ cumpliia şi in cea mai adâncă suferinţă, nu mai vedem nici
o ieşire. Astfel, Sfânlul Petru Damaschin îndeamnă „Nădajduieslc în Dumnezeu, şi 1:1
(...) îţi primeşte nâdejdea şi rabdarea... şi îţi va dărui cu iubire de oameni o cale pe care
nu o slii penrru a mfiniui sufletul tâu aflat în robie. Nurnai să nu părâseşti pe
Doctor".1"* Atunci când cere ajutor de la Dumnezeu, nadejdea îi esle de mare folos
omului. pentm cii nu uuotdeaiina îl primeşte deîndal.l îndeosebi în asemenea clipe,
nadejdea, unită cu stăruinţii, se arala ca pulere de a „rumine tare in mijlocul
necazurilor",*07
Nadejde mai înseamnă sâ aştepţi de la Dumnczcu şi numai de la El tot bi-nele pe
care-l doreşti,50* să arunci asupra Lui toala grija şi nevoia,w' neas-teptănd nimic de la
lume510 sau de la oameni (cf. Ps. 117, 8-9; 145, 3), nici sa" le increzi în propriile puteri
(cf. ler. 17, 5).*" Prin aceasta se deosebeşte. cum spune Sfântul Isaac Sirul, „nădejdea
cea bun.1 şi cu dreapta socoteală şi întru cunoştinţă (...), adevărată şi aiotînţeleapiă" de
cea „mincinoasă" .şi rStăeită,513 care este nădejdea cea lumească. Aşa ÎTivaţă Sfântul
Varsanufie: „Având irâdejdea (în Hristos lisus), «nu vă îngrijoraţi de ziua de mâine»
(Ml. 6, 34). Căci Se îngrijeşte El dc noi. Şi dacă aruncăm grija noaslră asupra Lui (1 P(
5, 7), Sc va îngriji El însuşi de noi, precum voieste".51
Punându-şi nădejdea în Dumnezeu, omul nu va fi nicicand înşelat în aşreptările sale,
căci, aşa cum spune Apostolul, o asemenea n«idejde „nu ruşi-nează" (Rom. 5, 5). în
vreme ce a nădajdui în bunurile din aceasttl lume, care sunl in sine mărginite şi supuse
neslatorniciei şi stricăciunii, înseamnă a fi amăgir mai intotdeauna, nădâjduirea
bunurilor dumnczeieşti esle „tare", „nemincinoasâ şi nestricâ"cioasă'\5:; Dacă nadejdea
noastră n-a fost implini-
fii, ..este pentru că - aşa cum spune Sfântul loan Gură de Aur - n-aţi nădă]-duit
cum se cuvine şi aţi lepfldat nadejdea şi n-aţi aşCeptal cu răbdare pânâ* la
sfârşit. pentru că sunteţi neputincioşh AHa sa" fîe de aîi înainte năclejdea
*castră".5lS
Nădcjdea este strâns legata de credinţă. Ea este, după cum cithn în Epis-lolo
izisă a) lui Bariwha, ..începur al credinţei noastre".Mf' Credinţa presupu-ne
nădejdea. peiitru ca, aşa cum spurie Sfantul Aposto] Pavel, ..credinţa este
încredinţarea celor n&lajduite" (Evr. 11, I). De aceea, cum arată Sfântul Simeon
Noul Teolog, „cel aflat in afara nădejdii, este in chip vfidit şi în afara credijiţeiV
Omul n-ar crede cu adevărat in Dumnezeu, Ccf care-I poate viiuloca şi mântui,
dacă mai întai n-ar nădâjdui stf primeasca de la El vinde-i area, sănâtatea şi
miuuuirea sa.
Tor aşa şi invers: nădejdea presupune credinţa şi vine ihdata după ea> Astfel,
Sfântul Varsanufie scrie: „Dacă nu crezi, nu nădăjduieşti"/19 Omul mi poate cu
adevăral jiaclăjdui în tamăduirea sa decaf daca* crede eu tărie că ea se poate
înfăptui, ca" boala sa nu e lipsită de leac şi câ Hristos este Cel care-l poate izbavi
dc toatâ răutatea prin atotputernica Lui lucrare mântuitoare.
Nădejdea este de asemenea strâns unită cu pocăinta. De la bun începui.
pocâinţa apare ca o condiţie a iu"idejdii.ţ?l: Văzfindu-şi starea ncnorocită în t-aur
sg iitla şi nifirturisindu-si pilcatele înaintea lui Dumnezeu şi cerând ierta-re
pentru ele, omul o face cu nădejdea că Hristos Işi va arăta mila Sa, ÎI va auaji de
patimi şi-l va vindeca de bolile sale sufleteşti. De altfel. cum ar pu-tea omul
năilajdui m tamaduirea sa, dacă nu-şi arata* prin pocittnţa voinţa de a rt vindccat,
de vreme ce Dumnezeu nu-J mâiriuieşte pe om in chip silit şi fărfi ca omul însuşi
s;i conliicreze la izbăvirea sa? Numai prin pocăinţa omul poale ajunge la
nădejdea sigura a iertării şi vindecârii sale."1
Dar, la rândul său, nSdejdea este şi ea condiţie a pocainţei: numai pentru DO*
niidajdiiieşte în Dumnezeu. se poate omul desprinde de trecurul său păcă-108
.>i, cunoscând starea de boala in care l-au adus patimile şi crezând cu tărie c;i va
fi vindecat, se indreapta spre Cel care cu adevaYat îi poate ierta pdcatele şi-l
poale izbavi de boală, facându-1 sănătos şi ducându-1 la o viaţă cu totul noul
„Pacătosul care nu nădăjduieşte în harul dumnezeiesc se afunda în
nebunia sa, în vreme ce omul care crede cu nâilejde tare că va fi iertat vine la
pocăinţâ", arată Sfântul Chiril al lerusalimului.5"
în al treilea rând, nădejdea este strâns legată de rugăciune. Pe de o pane, este o
condiţie a rugăciunii, căci eel care se roaga* nîîdăjduieşte ca va primi cele cerute;
iar pe de alta, nădejdea estc rod a] rugăciunii, mai ales al celei neîncetate:''21
rugăciunea naşte nădejdea/'4 o înlăreşte şi o face statornică." Lucru adevăral mai
ales pentru rugăciunea prin care omul cere anume de la Dumnezeu darul nădejdii
(cf. 2 Tes. 2, 16); dar şi pentni rugăciunea de mul-ţiimire, prin care omul are
pururea „aducerea-aminte siatornică de bineface-rile de care i-a ("Scut parte
iubiiorul de oameni Dumnezeu" şi, recunoscân-du-şi nevrednicia, nădăjduieşte
totuşi să primească mai multe şi mai mari daruri de la El, pentru marea Sa
milostivire.526
în sfârşil, nadejdea este legată de împlinirea poruncilor, pentru că nădej-dea ca
viitute nu poate exista şi nu poate spori decât împreună cu celelalte virtuţi şi cu
condiţia esenţială ca omul să se curăţească de patimile care li se impotrivesc, De
aceea Sfitntul Simeon Noul Teolog scrie: „Prin neglijarea pomncitor... (omul
cade) din nădejdea în Dumnezeu".521 Cel care nu face voia lui Dumnezeu nu se
fereşte de păcat şi stăniieşte în pattmi, şi deci nu vieţuieşte m chip virtuos, nu
poate nădăjdui în mântuirea sa. Sfântul loan Gură de Aur. tâlcuind Psahnul 4.
arată că proorocul David ne îndeamnă nu numai „să venim la cunoasterea lui
Dumnezeu, ci şi să ducem o viaţă plinii de toată curăţia, învăţându-ne prin aceasta
sfi nu ne inlenieiem niklejdea man-uiini noastre numai pe bunîîtatea şi iubirea de
oameni a lui Dumnezeu, ci şi pe viriutea din propriile noaslre fapte"."* „Dupil
mila si harul lui Dumnezeu. in nimic altceva să nu va puneţi nădejdea, ci numai in
virtutea voastra", spune el în altă parte.52' Omul nu poalc nadajdui că va primi
bunălâţile împiirăţiei dacă nu vieţuieşte dupS voia lui Dumnezeu, ascultând şi
păzind poruncile Lui. Se cuvine sa arătăm că, dintre toate virtuţile, îndeosebi
iubirea id. I Cor. 13t7)"cşismerenia"' due la nadejde.
Pe de altâ parte, împlinirea poruncilor nu se poate face fără nădejde. Nă-dejdea
este in general unul dintre resorturile de bază ale hotărârii omului de a
trăi după legea lui Dumnezeu; ea îi sporeşte zehil,*12 îl mişcă spre împlinirea
poruncilor, îl înlăreşte5" şi-i dă stăruintă şi scatornicie în strâdaniile sale de
curăţirc şi tămăduire în Hristos; ea reorientează lucrarea purerilor sale su-fleteşti
spre Dumnezeu, care este finalitatea lor naturală şi firească. Cel lipsit de orice
nădejde, care nu aşteaptă tămăduirea fflgaduitfi de Hristos, rfimâne în «area sa
păcătoasâ\ care esle pentru el o adev3rată boalfl, şi chiar se va lăsa imobjt tor mai
mult de patimile sale. Dimpotrtvă, eel care nadajduieşte în vindecarea sa se va
strădui să facă tot ce trebuie ca s-o primească de la Doctoral eel dumnezeicsc,
lepâdând orice râutate şi întorcându-se cu toata" fiinţa Sflspre EL „Cel care nu
aşleaptă izbăvirea, îşi sporeştc peste măsură răutatea, în vreme ce omul care are
nădejde tare câ* va fi vindecat, prin aceasta chiar, însuşi se îngrijeşte de boala
sa", arată Sfântul Chiril al lerusalimului.534
Niklejdea are încă multe alte foloase. Să arătâm. mai întâi. ajutorul pe care-l
dă omului in necazurile şi greutăţile pe care le întâmpină în această viaţă,"1
făcându-1 să le îndure cu răbdare şi chiar cu bucurie (cf. Rom. 12, 12).
„Nădejdea uşureazâ" toate durerile de aici, de pe pămfint", arată Sfântul loan
Gurâ de Aur."6 ,Jn nenorocirile noastre suntem îmbSrbătaţi de nădejdea
dobândirii bunătftyilor celor veşnice, sigure, neclintite şi netrecătoare", spune el
în altă parted" „Creştinului îi e-ste de mare folos virtutea nădejdii, căci, aşteptând
bunătăţile ce vor să fîe, nu se lasă copleşit de suferinţele din aceasta tfiaţS".'31 în
toate încercărilc nădejdea este un liman sîgur, uneori chiar singnrul liman (cf.
Evr. 6, 18); ea este ancoră neclintită şi tare (Evr. 6, 19) carc-l ţine pe om legal de
Dumnezeu, chiar in mijlocul celor mai mari tulbu-rări. Prin aceasta ea se arata* a
(1 izvor de linişte"9 şi, de aceea, de odihnfl*40 şi pace. Sfântul Isaac Sirul scrie cu
privire la aceasta: „Pe toate căile pe care umblă otimenii in lume, nu au pace în ei
pânâ* ce nu se vor apropin prin nădejde de Dumnezeu. Nu dobândeşte inima
pace din osteneal«l şi din smin-tcli, pâna ce nu se va săiăşlui în ea nildejdea şi
pâna ce aceasta nu va da ini-mii pace şi nu va rcvftrsa din sine bucurie în ea".S41
Şi tot niulejdea este cea care-l sprijinâ pe om în lucrarea nevoinţei,142 care,
pentru c;1 nu-şi dă îndată roadele sale, este plinfi de greutate şi dă prilej de
te(e şi deznădeje. „Călugărul cu «ădejde tare junghie lenea (akedia), omorând cu sabia
acesteia pe aceea", spune Sfâniul loan Scararul."7 Nădejdea. de asemenea. îl fereşte pe
om de nelinişte.1"1
Această maică a virtuţilor îi cste de folos omului pentru tămâduirea tutu-ror
celorJaltc boli sufleteşti. Sfântul Marcu Ascetul arată că ea ajută la lepfi-darea din
iniină a gflndurilor şi poftelor piWimaşe.1*'' Ea îl îndeamnâ pe orn seî sc curăţească de
toată răutatea, pentru a dobândi bumllăţjle la care nădăjdu-ieşte şi ca să se arate vrednic
de unirca cu Cel în care si-a pus cu adevărai toată nâdejdea. „Oricine şi-a pus în El
nadcjdca, acesta se curâţeşte pe sine, aşii cum Accla curat este", scrie Apostolul loan (1
In 3( 3). Ea este o condiţie esenţială a tâmăduirii spirituale a omului, pentru ca prin ea
se îndreaptă spre Doctoral ceresc.s° crezând Celui carc ne-a fagflduit „vindecarea
rănilor pe care nj le-a facut pacatul".561 Dc aceea Evagrie merge până la a spune că din
nădejde şi răbdarea neclintita „se naşte nepStimîrea1.
Nâdejdea mi are numai un rost tămăduitor, ci şi unul de ferire şi pază. Ea este, aşa
cum spune Apostolul Pavel (1 Tes. 5, 8), coif care acoperă şi ocro-teşte capul omului
duhovnicesc.v'' Ea ÎI fereşte dc căderc, după cuvânlul Psalmistiilui: ,-nu vor greşi toţi
cei ce nfidajduiesc în El" (Ps. 33, 21). Ea ÎI apără de atacurile diavolilor.564 „Când îl
vor smeri (vrăjmaşit), scrie Sfântul Peiru Damaschin, să-şi înalţe m in tea prin nâdejdea
la Dumnezeu, ca nicioda-ta s<i nu cadfl tulbuiăndu-se. nici sâ nu deznădăjduiască
înfricoşându-se, până la cea tnai de pe urmâ suflare".165 într-un cuvant, „nădejdea
respinge atacul futuror viciilor".5"
Fiind condiţic esenţiala a vindecarii de patimi şi ferindu-l pe om de a mai cfidea tn
ele. nădejdea esle pricinuitoarea vîrtuţilor.w
Se cuvine să subliniem îndcosebi legatura ei strânsâ cu iubirea, care esle culmea
viiiuţilor, în care sunt cuprinse cu toatele. Dacă. aşa cum am vă/.ut, dragostea naşte
nâdejdea, la randul ei nSdejdea „este uşa îubirii". Căci, asa
m
Seam,XXX, 17.
"" Cf. Sf. Ciprian. Despre tnoarte, 2.
* Cf. Despre legea duhttvnicească, 17; Despre Botez, RaSpunsul 5: Dispuui cu uti
xoiastie, 17,
f* Cf. Sf. Varsanurle, Scrisoii dtdwvnicesfi, 65.
m
Sf. Ambrozie al Ylilanului, Cum vu moartea este un bine, 20.
''■'■■ Tralatul pmclic, Prolog.
'' Cf Sf. loan Casian, Coiivorlririduhovniir.<ii. VII, 5 (Primaconvorbire cu Pariniele
Serenas). "(I Xpnjiegme, Am 131, I.
*' lnvâuitim dnfiovniceşti. Cajica I (cap. ..Toale le-a fifcu( Dunmczeii spre folosul noslru").
* Sf. loan Casian. Convorlftri dithovnic.esti, XI, 6-
17
Cf. Sf. MiU'CU Asccliil, Despre eei ce cred eâ se hxdrepieoZii din ftiptf. 36; Despre
/rgeii duhovnice&ted, 70b.
343
Condiţiile generate ale lâmătfuirii
cum arată SfantuI Simeon Noul Teolog, numai câştigând „nadejdea netacută de
ruşine (...) veţi avea în ea şi întreaga iubire faţ;l de Dumnezeu. Căci e cu neputinţă
vreunui om sa dobândească iubirea desăvârşită faţă de Dumnezeu, alrfel decât
prin credinţa sincera şi nădejde tare şi neîndoie!nică".S6s Sfântul loan Scărarul
spune şi el că „lipsa nădejdii este pieirea uibirii",*6' iar „tăria iubirii este
nădejdea"."0
Sfântul Diadoh al Foticeei defineşte nSdejdca ca o „căiătorie iubitoare a minţii
spre cele nădăjduite"."1 într-adevăr, atunci când omul are nădejde iare, într-un fel
a şi atins deja ţelul spre care tinde, primind prin ea într-o anu-
me m;r- ..... pregustarea celor dorite. Aşa arată SfantuI loan Scararul, care
spune ca: „Nădejdea este bogăţia bogăţiei nearătate""2 şî că „ea este vistieria
neîndoielnică dinainte de vistieria (care va să fie)"."1 De aceea, nădejdea este
însoţită de bucuria duhovnicească,"4 pârga fericirii din Impfuăţie.
1
Disputant Pyrfua, PG 91, 309C :
Dogmatic». Ill, 14.
' Vtafti Cuviasului Părintehd nmtru Antvmr, XX 4
Sf. loan Damaschin. Pogmatica, III, 14. ' Otyuta at
Pyrhus.
t
PG 91. 312 A-
Dogmatica, III, 14. A se vedea. de asemenea. Sf. Grigorie de Nyssa, Dvsprefeciorie.
XII. 2. lx)c. cit.
345
Condiţiite generate ale uîmădinrii
moartca urmenză vieţii, iar boala vine ca a doua după sănătate. este limpede că răutatea
vine dupâ ce mai întâî a fosi virtutea"." Sfântul Isaac Sirul spune şi el că: „virtutea este
în chip firesc sănălatea sufleîului, iar palimile sunt boli ale sufletului (...) Deci e vădit câ
sănătatea exislă în fire de mai înainte de boalii ce-i vine ca ceva ce nn (ine de ea (ca un
accidenl). Şi dacă acestea sunl aşa, preciim şi sunt cu adevîlrat, virtutea esle în suflet în
chip firesc. lar cele ce-i vin ca ceva deosebit (accidentele) sunt în afară de fire".'' De
aceea, aşa ctini invaţă Avva Dorotei, a vieţui după virtute înseamnă de fapt „să~ ne
reîntoarcem la sanătatea noastră ca de la o orbire oarecare la Iumina proprie sau ca de la
o boală oarecare la sănătatea noasiră cea după fire".10
inir-adevăr, atunci când am siudiai patologia omului căzut, am vâzut cum palimile,
boli ale sufletului, se produc prin pervcrrirea nalurii omului, mai precis prin abaterea
pulerilor si însusirilor sale, care la origine tindeau in chip natural spre Dumnezeu, ţinta
lor firească; ele au lost însâ întoarse de la El prin păcat şi indreptaie, conlrar firii şi în
chip lipsit de mintc, spre realităţile sensibile.
Este limpede, de aceea, ca" hiloarcerea la săniUate constS pentru om in re-
câştigarea firii sale originare printr-o mişcare in versa, adică prin îndepărtarea de
realităţile trupeşti şi re-întoarcerea la Dumnezeu şi îndreptarea tuturor pu-terilor
sufleteşti spre împlinirea voii Lui. Aşa înţelcgem de ce foarte adesea Sfintele Scripturi
şi toaul Traditia vorbesc despre mântuire ca despre o converting, în sensul ethnologic al
cuvântului, adica de îiuoarcere, schimbare a direcţiei şi sensului." Pentru câ\ dupS cum
pâeatul şî, in general, orice rău-tate înseamnă îndepărlarea omului de Dumnezeu,
înstrăinarca de El, mântui-rea, ca şi tot binele stau, dimpotrivii. în apropierea din nou de
El, prin întoar-cerea la El cu toatii fiinţa.
Sl'ântul Irineii arată limpede că această întoarcere a omului ciitre Dumnezeu este
condiţia esenţială a taniăduirii sale: „Că Domnul a venit ca să-i vin-dece pe cei bolnavi,
a spus-o El însuşi (...) Cum, deci, se vor Ulmadui cei su-lerinzi ? (...) Oare, stâruind în
faptele şi gândurilor lor păcătoase? Şi oare,
a
Adv. hffereses. HI, 5. 2.
n
CI'. Sf Maxim Măiluiisitorul. Capete etespn dnagos'*. II. 75. " A
se vcden, dc pildfi, ibidem, II. 36.
'' ibidem, 1.l>2. Cf. III. I. 3. Clement Alexniulrinul: „Tot ceea ce este mipotriva dreptei ra-
liiini cste păcm. Astfcl caută filosofîi sa defineascii pasiunile cclc tnai general*": clim-
potrivfi, „virtulea e.sle o dispoziţie suflctească confomiă OU ruţiiineu pe întieagii viaţă (...)*',
iar puitaiea crcşrinului „este o lucrare a sufletului rational" potrivit voii lui Dumnezeu
ftdagognt, I. XIII, 101.1-2; 102. 3). " Catefieze, XXV. 60. ''lhniliih.statwJV.5, ' Capete
despre dragatte, 111,3. 1' Ibidem. "" Oinilia X. linpotrivit celor ce se miinie.
347
Condifii/e generate ate itimăduirii
Am văzut că. mai întăi de toate, păcatul constă în uitarea şi necunoaşterea lui
Dumnezeu, din pricină că omul şi-a îmors de la El puterea cunoasterii şi a
V. Ibidem.
::
Ibidem.
" tele JOOde capete.... I. 17.
"4 t'apete despre dragoste, II, 56.
* Râsptffuuri câtre Jalasie, I, PG 90. 269BC.
'"('ele i(Hhircapeie....t>6.
348
1'rocH.sti/ tftmdduirii: ctmverlirea fătuuricâ
lui şi fiecare mădular al tnipului „se mişcă spre cele pentru care a fost făcu» de
Dumnezeu".35
Puierea de a dori (pofta) şi putcrea de a se mania (hitimea) - care, perver-tite,
iscă* nenumărate tulburări şi prcxluc aproape toate aceste boli sufleteşti care sunt
patimile -, bine cârmuite de minte şi raţiune, se îndreaptă spre Dumnezeu,
redevenind sîînătoase prin reîntoarcerea la menirea lor dintâi, fireasca, care este,
pentru prima, să-L iubească pe Dumnezeu, iar pentru a doua, să lupte împotrivu
răului şi să se slrăduiască să facă binele. adică să se războiască cu toale cele care-l
fac pe om să se îndepărteze de Dumnezeu, şi ca sa" dobiindeascâ şi să păstreze tol
ceea ce-1 poate apropia şi uni cu El. Poirivil Sfântului Maxim, raţiunea poate fi
„imprimată în puterile iraţionale ale sufletului - e vorba despre iuţime şi pofta", pe
care omul le „închină şi le supime prin raţiune minţii'*.36 După ce aral5 ca
pornirile iraţionale ale omului au devenil pofle păcătoase printr-o greşitA folosire
a puterii sale de cugetare, Sfântul Grigorie de Nyssa spune. în acelaşi sens, ca.
„dacă, dimpotrivă. pute-rea minţii ajunge să stflpanească aceste porniri, oamenii
por implini to( atâtea virtuţi".'' „Dacă îndrcptăm - prin lucrarea înallâ a cugetării
- spre bine aces-le porniri, ele pol ajunge sâ se potrivească frumuseţii chipului
dumnezeiesc", arată Sfântul Grigorie în continuare.3" Origen spune şi el ca mănia,
pofta şi oricare all simţfimfuu al omului sunt fie bune, daca sum folosite potrivit
ra-ţiunii, fie rele, daca se uzeaza de ele in chip necugetat, şi că trebuie să ne
slrăduim sa dobândim „simţirea lui Hristos" pentru a „transforma" după voia
Dumnezeu, cele pe care El însuşi ni le-a dăruit/'
Nici in acest caz nu este vorba de a înăbuşi sau mortifica aceste puteri su-
fleteşti, ci de schimbarea felului în care sun! folosite, fiind cârmuite spre
Dumnezeu printr-o cugetare raţională. Sfântul Grigorie Paluma spune limpe-de că
tamăduirea nu se face „prin omorArea laturii patimitoare, ci prin muta-rea ei de la
cele mai rele la cele mai bune şi prin lucrarea ei îndreptată, prin deprindere, spre
cele dumnezeîeşti, după ce s-a întors cu totul de la cele rele şi s-a îndreptat spre
cele bune".40 într-adevăr, „cu aceasta puterc a sufletului iubim şi respingem,
apropiem de noi şi depârtâm de noi (...) iubitorii de bine nu mortifîcă latura
pătimitoare, închizAnd-o în ei înşişi, nelucratoare şi ne-mişcată", ci produc o
„strămutare" (u,ettS8eoiţ) a ei, adică îşi „mută loatâ aplecarea spre cele rele a
puferii acesteia spre dragostea de Dumnezeu şi a aproapelui"/" Omul vindecat de
bolile sale sufleteşti este, deci, eel care „şi-a supus iuţimea şi pofta - care
alcătuicsc împreunfi latura patimitoare a sufletului - pulerii cunoscătoare,
judecătoarc şi rationale a sufletului, aşa cum cei
nilă patimăcând omul se teme de pierderea bunurilor pământeşti, ajunge din nou
virtute prin mânarea ei spre rostul său firesc, care este teama de Dumnezeu."7
Şi tot aşa se întâmplă cu toate celelaltc afectc fireşti ale omului, cu încli-nările,
mişcările şi energiile sale sufleteşti, dar şi cu „fiecare mădolar al tru-pului" său,
care, „prin putcrea minţii" trece de la palimă !a lucrarea virtuţii, fiind printr-o
buna" întrebuinţare întors către slujirea voii lui Dumnezeu."8 Lucrarea virtuţii nu
se îndreaptă tmpotriva trupuliii. caci „trupul nu este un lucru rău in sine"; ea îl
abate de In faptuirea ptefltulUÎ şi-i redâ rostul firesc, de a fi „templu al Duhului
Sfânt" (1 Cor. 6, I9).w
87
Ibidem.
** Cf. Sf. Grigoric Paliuna, Triade, I. 2, 2. Sf. Nichita Stirhatnl. Ceie MM) de CapetC..,
111,72.
w
Sf. Origoric Palama. Triade, I. 2. I.
'"tbidem.2. 1.2.
"' Kâspimsuri lâtre Tatasw, Prolog. PG 90. 252A.
356
PARTEA a IV-A
înfăptuirea tămăduirii
I
Dubla mişcare a converlirii inlerioare. Practica
Capete desprv dragosttr, II, I I . A sc vcdea. dc asemenen: Avva Doroici, Cuvfmi il>-
Uţpel folosilor, XII, 10. Sf.
l
Vtisile cel Marc, Regu/ilr mid 5, 'Cf. Sfi Giigoric
Palainn. Triada, I. 2. 1-2. CfjWrfem,n.2,23.
w
injaptiiiivn tănuuluirii
sa", spune Sfântul Grigorie Palama.4 Avva Isaia arata. în acelaşi sens, că nu
trebuie să ne „tăiem" toată voia, ci „voile cele dupa trup'V spusa aceasta pri-vind
[oaie purerile suflelului şi ale trupului: trcbuie înlăturata cu toiul folosi-rea lor în
chip trupesc; trebuie nimicită aplecarea lor spre lucmrile şi desfăta-rile sensibile,
căci aceasta duce la patimi. Astfel, Sfinţii Părinţi vorbesc ade-seori, în acest sens,
despre „omoritrea patimilor" sau despre „tăicrea palimi-lOr", această expresie din
urmă invita foarle firesc la folosirea unor termeni specifici operaţiilor medicale;
„Mustrarea patimilor suflcCeşti este un fel de chirurgie: patimile fiind rană pentni
adeviîr, trebuie sft le mustram, îndepăr-tându-le prin tăiere", scrie Clement
Alexandrinul.7
Acesl soi de operaţie, prin cure omul se sileşte pe sine însuşi <cf. Ml. 11, 12;
Lc. 16, 16), este primul lucru pe care-1 are de facui daca vrea cu adevărat să sc
tămăduiască de loaie bolile sale, să-şi redobândească sănărarea şi să aiba pariede
bunătăţile împărăţiei. Redobândirea sănătăţii presupune mai în-u»i de toale lupta
împotriva celorce-l îmbolnăvesc. „Mai înlâi trebuie să scâ-păm de patimi şi de
boale", spune Clemenl Alexandrinul, sfîituind, in conse-cinţă: „Sa încereăm pe câ(
ne stă în putinţă, să păcătuim câl mai puţin"/ JRfirfi curăţirea de patimi, nu se
tămăduieşte sufletul de bolile păcatului", scrie Sfântul Isaac Siml/' Iar Sfântul loan
Moshu aminteşte învâţătura lui loan al Cizicului, carc spune, în acelaşi sens, că
„eel care voieşte să ciiştige virmtea, nil poate ajunge la ea dacă nu se scârbeşte
mai întâi de păcatul care îi stă înipoirivă".10 Virtuţile nu pot răsări alata vreme cât.
în locul lor, în su-flet există patimile, care le acoperă cu totul. înlr-adevăr, aşa cum
arata Sfân-lul Isaac Sinil, „patimile sum un perete în faţa virtuţilor ascunse ale
sufletn-lui. Şi de nu cad acesiea prin arătarea virtuţilor, QU se vad cele dinlăiinlru
(...)- Nimeni nu vede soarele în înwneric, nici virtutea firii stifletului, cât mai
stâruie în el lulburarea patimilor"."
De vreme ce virt.ur.ile ţ in de slarea firească a omului, iar patimile de una
contram firii, putem spune ca înloarcerea omului la starea sa fireasca nu se poate
face decât prin lepădarea a lot ce este în el contrar firii. Jntoarcerea sufletuhii la
slarea sa după fire înseamnă despuiere de tot ceea ce este strain de ea", scrie
Sfântul Grigorie de Nyssa,1' în acelaşi sens, Avva Isaia spune: „Cel ce voieşte să
rcvină la cele ale firii sa taie toate voile lui cele după imp, pună se statorniceşte în
cele conforme firii".13 lar Sfânlul loan Damaschin
aratii c£ in acest scop se face lucrarea nevoinţei: „Asceza şi ostenelile aces teia n-
au fast nSscOcite pentru a dobSndi virtulca, adusă din afară, ci pentru « da la o
partt viciul strain şi contra firii, după cum şi mgina nu este cev; firesc, ci ceva
care se depune din pricina neglijenţei; prin muncă insă* o înde părrâin şi dăm la
iveaJă strălucirea naturală a fierului".1'1 Reamintim ca acestt pste de alrfel unul
dinrrt' (elurile pe care le urmăreşte împlinirea poruncilor, aşa cum arată Sfântul
Isaac Sirul: „Bogatului care a întrebal pe Domnul: «Cum S3 moşlcnesc viaţa de
veci ?». El i-a spus limpede: «Păzeşte poruncî-le!» (Lc. 10, 25). Şi când a întrebat
care sum poruncile, i-a spus ca mai înlâî sii se înfrâncze de la faptele rele".JS
Apostolul Pave) însuşi învaţă că, pentru a fi omul „potrivit pentru tot lu-crul
bun", trebuie „să" se curăţeascl pe sine", adică sâ se ferească de greşeli (2 Tim. 2,
21 >; iar pentru a se putea „îmbrâca in omul eel nou". implinitor al virluţii,
sănătos şi desavărşit lucr.ltor al asemfinării cu Hristos, trebuie să se lepede $i să
se dezbrace de „omul cej vechi", adică, spune Sfâniul Isaac Si-rul, de patimi:16
„Să vă dezbrăcaţi de vieţuirea voasrra de mai înainte, de omul eel vechi. care se
strică prin poftele amagitoare, şi să vă înnoiţi în du-hul minţii voastre, şi să vă
îmbracaţi în omul eel nou, cel după Dumnezeu, ziclit înini dreptate şi în sfinţenia
adevHrului" (Efes. 4, 22-24).
Desigur, această primă mişcare a convertirii spirituale nti este de ajuns. intr-
adevâr, ni) este de ajuns să se întoarcă sufletul de la cele rele, ca sS ajun-gtf
deîndată la bine. Astfel, Sfântul Maxim Mărturisiforul spune că „eel ce a tăial
patimile de la sine şi şi-a facut gândurile simple, prin aceasta încă mi le-u întors
spre cele dumiiezeieşti".1' De aceea, amintind dc spusa Psalmului {36, 27), Avva
Dorotei arală câ* „oricine voieşte să se mântuiască, Irebuie nu numai să nu facS
răul, ci şi sa" lucreze binele'V Hrisros îimişi spune cS pentru a Ultra cineva în
împărăţia cerurilor trebuie nu nuinai s3-şi ia crucca sii, ci şi sfi-1 urmeze Lui
(Mt. 10, 38): „Dacă vrea cineva s5 vină după Mine, sâ' se lepede de sine, să-şt ia
crucea şi să-Mi urmeze Mie" (Mt. 16, 24). Şi fnsuşi indeamnă la a face binele
(Lc. 6, 35; In 5, 29), după" cum, urmându-l ctivintele, tot aşa învaţă şi
Apostolii.19
împlinirea binelui, a doua mişcare a convertirii. se face prin îndreptarea
luiiiror p uteri I or şi însuşirilor omului spre realităţile duhovniceşti, altfel spus
prin lucrarea virtuţilor. Avva Dorotei explicit acest proces asrfel; „Precum am
scos virtufile şi am sâdit patimile contrare lor, aşa trebuie să ne ostenim
*Dagmaica.m, 14.
'■ Epistole, IV.
j*7 Ibidem.
( nfii'if desprt Hragosîe. III. 68. A se vedeti, de asemenea. Sf. Simeon Noul
Teolog,
Celr 225 tie capste teolop.ee şi practice, I, 88.
" favăfâturi de st'flef fbhsiiotire, XJD. 9.
"Cf. Rom. 2. t6: 13, 3; Gal. 6, 10; Efes. 2. 10; 6. 8; Col. I. 10; I Tim. 5. 10; 6, 8; Tit
3. I; Fil. 6; I Pt. 2. 15, 20; 3. 6. 11; 4, 19; 3 In 11.
361
Infeipinirea tdmtiduirii
Ccte două mişcări sunt complementare, nu numai penlru ca cea de-a doua
ircbuu' s:i-i urmcze celei iliitlâi |x'i)iin c;\ intoiiru-ti-a si fft deplnu. 0] şj ţx'ntni ca
fiecare dintrc eie o înlesneşte pe cealalta. Am văzul deja că prima este cu tonil de
irebuinţă pentru ca cea de-a doua să aibă loc; trebuie sâ spunem că, loi aşa, a doua
este condiţia celei dintâi, Aceusta se explicâ prin principiul iconomiei pe care 1-am
expus atunci când am vorbii despre puterea pofutoare a sufletului; întrc dorinţa cea
dupa Imp şi dorirea bunătaţilor duhovniceştî există o totală incompatibilitate; una o
exclude pe cealaltâ, dupfl cum învaţă Apostolul Pavel însuşi: „Trupul pofteşte
împouîva duhului, iar duhul. împotriva rrupului; căci acestea se împotrivesc unul
altuia" (Gal. 5, 17; cf. Rom. 8, 7 şi Gal. 5, 16). Lucru adevărat şi pentru celelalte
puteri ale sufletului, a căror energie, odată îndreptată spre ceva anume, nu mai
poate fi folosiia la altceva. şi cu atât mai mull la ceva cu loiul contrar: „Nimeni nu
poare să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî, şi pe celălalt îl va iubi,
sau de unul se va lipi, şi pe celălall îl va dispreţui" (Mt. 6, 24). De asemenea,
puiem referi la vimiţj şi, re>spectiv, la patimi, ceea ce Sfantu) lrineu spune despre
viaţa duhovniceascâ şi moartea duhovnicească (lucru cu atât mai îndreptaţit, cu cât,
aşa cum am văzut, patimile înseamnă moartea sufletului, iar virtuţile sunt viaţă
pentru el): „acestea îşi iau locul una alteia şi nu poi sla alaturi în acelaşi loc. căci
dacă se sălăşluieşte una, o scoate afarâ pe cealal-iă. iar d.ică este una de faţa,
cealalta piere".:i Aslfel, atâta vreme cat in suflet exist;! patimi, virtuţile nu pot
rasări; trebuie ca omul sa luplc iinpotriva celor diutai, pentru a le trezi la viaţâ pe.
celelalle. Şi. dimpotrivă, arălarea vinuţilor, dcci lucrarea binelui, duce la stingerea
patimilor. De aceea Stantul lrineu continuS: „dacă, deci, moartea, punănd stăpânire
pe om, 1-a lipsit de viaţă, făcându-1 mort, cu atăt mai mult viaţa, stăpanind asupra
omuliii, va scoate moartea afară şi-1 va face pe om viu"." La fel şi Evagrie spune
că cei care lucrează virtulea „pun căluş uiiuror patimilor necugetate ale trupului şi
retează relele sufletului prin împfmăşirea de bine"." Sfântul Simeon Noul Teolog
scrie: „Asa cum atunci cand răsare soarele, întunericul se retnige şi piere, tot aşa şi
atunci când strălu-ceşte virtutea, răul e alungat ca un înluneric'74 La rândul său,
Sfântul Maxim arată că „atunci când stapâneşle (în mintea omului) iubirea de
Dumnezeu, o dezleagă de legăturile lor (ale lucrurilor materiale), înduplecând-o s5
dispreţuias-că lucrurile ce cad sub sîmţuri".25 Ceea ce este întru totul în acord cu
învăţătura Slanlului Pavel: ,.în Duhul să umblaţi şi să nu împliniţi pofta trupului"
(Gal. 5, 16), pe care o regăsim la Sfântul Grigorie Palama: „La cei care şi-au înălţal
min-
"'hnuU; 1.2.9.
SI. Isaac Siriil. Cnvmle tfonpn iwvoinfd, 83. * Sf
loiin Casrun, Convorbiti iltihovitfifşti, V. 23.
" Cf Hi'. Maxim Mărturisitorul. Cupete despre dmgosre, II. 70. Sf. loan Scăraml.
ÎCtmi, XXVIJ. 32. AVVJI Dorotei, hivufăluri de suflet fot&sitottnt, XI, 10.
' (T. Sf. loan Casîan, Convorbiri duhovniceţfi, V. 23. Avva Dorotei. fnvâfâturi de
suihi fotositoare,
11
XII. 10. Sf'. Maxim Mărturisitorul, Capete desprv dragosfe, IV, 57.
72, 80, 86. Cf. Sl'. Muxîin Milrturisitoriil. Cupetr despre tlragosie, II. 3.
' M Origorîe (lc Nyssa, Despiv. feciorie, XVIII. 4.
'Catehezt,XIV. I I I - I J S .
303
htfdpiuirea Umu'tditirii
asupra primului factor, dar se cuvine să avem deplina conştiinţa a faptului că, dacă
stăruinţele şi rftvna omului sunt absolut necesare pentru ca el să-şi împroprieze
harul primii în dar, numai cu ajutorul harului dumnezeiesc omul poatc primi rodul
strădaniilor sale (cf. Mat. 19, 26; Mc. 10, 27; Lc. 18, 27); numai prin el ajunge sfl
se curăţeîisca' deplin de patimi si să câştige virtuţile; prin Sfântul Duh omul este
reinnoit, curăţit, sfinţit şi dus la desiîvaxşire. De aceea Sfântul Antonie cel Mare
vorbeşte de „Duhul întoarcerii" la Dumne-zeu, Care vine în ajutorul celor care
pornesc pe această cale şî Care „merge tnaintea lor. pentru a le face lesne de dus
războiul si usoară lucrarea întoarce-rii la Dumnezeu", Care .,le arata" căile
nevoinţei celei tnipeşti şi celei liiuntri-cc şi ce trebuie să facă pentru ca sâ" sc
întoarcă la Dumnezeu, Zidirorul lor, Cel care desăvârşeşte tot lucrul eel bun, şi sa"
rămânâ întm El"/'4 Sfântul Maxim vorbeşte şî el despre aceasta" lucrare a
Sfâniului Duh: „Mai înlâi. El îi învaţă să caute omorârea voinţei din pâcat sau a
pâcatului prin voinţă şi în-Vierea voinţei prin virtute sau a virtuţii prin voinţă. De
asemcnea sa cerceteze modurile dc omorâre a voinţei din pâcat, sau a păcalului
din voinţă; la fel, raţiunile învierii voinţei prin virtute şi a virtuţii prin voinţă",
adica cele prin cure în chip firesc „obişnuieşte să se întăptuiască omorârea
păcatului şi în-vierea virtuţji".15 în continuare, el arată că prin aceastfi îndoită
lucrare, cu ajuiorul Sfăntului Duh. omul ajunge „sa se sădcască in Hristos înlru
aseroă-narea morţii Lui prin omorărea păcatulut, dar şi în asemănarea învierii, prin
lucrarea virtuţilor".16 Or, aşa cum am văzut, în Taina Botezului omul u fost răcut,
prin hanil Sffmtului Duh. pfirtaş al restaurării firîi omeneşti înlâptuită de Hristos
în Persoana Sa; adica, prin moartea lui Hristos, a murit pâcatului, iar prin învierea
Sa, a înviat pentru virtute. Rămâne însS ca omul rcstaurat in starea sa du chip al
lui Dumnezeu să se păstreze curat şi neîntinat sau, dacâ şi-a pierdut curăţia din
pricina păcatului, să se străduiască s-o recâştige. şi de asemenea să creascu în
Hristos. prin Sfântul Duh, pânfl la desăvârşirea pe care este chemat s-o atingă în
Dumnezeu.
'; i-pixioh: l, 2.
''' Răspunsuri c&rt Tataris, 59.
K
Ibidem.
" Un intone nl acestei noţiuni. sub ditcritele ci fonne. poate il iiflnl in iniioducerea la
I'mtiitul{mirth- al lui Evagrie Ponticiil, semmttil de A. şi G. Guilluumont, SC 170. p. 38-63.
364
Dubla mifcare a convertirii iriifrioarr
Virtuţile, ca şi patiinile, sunt şi ele strâns unite. „Dacă privim bine, potential,
virlutea este una". arată Clement Alexandrinul."15 „Nature tuturor vir-tutilor este
una, deşi pure a fi separata în multe feţe şi sub nume felurite", spune, la fel,
Sfântul loan Casian.46 De asemenea, Evagrie constată câ „prin natură, virtutea este
una, dar ia diferite înfăţişări în fiecare dintre puterile suflemlui".'17 De aceea,
Clement Alexandrinul scrie că „virtuţile se înlanţu-iesc unele cu altele","* iar
Sfinţii Calist şi Ignatie Xanthopol spun că „o virtute atârnă in chip bine orîtnduit
de alia"." „Virtuţile nu sunt despărţite unele de altele. şi de aceea e cu neputinţă să
câştigi una, cu adevărat şi în chip deplinf şi sa nu ajungi şi la celelalte; căci daca
una pătninde în om, neapărat îi urmeaza toate". arală Sfântul Grigorie de Nyssa.,G
Urmează deci. pe de altă parte. că nu poţi avea cu adevărat vreo virtute. dacfl nu le
ai pe toate. şi c<i pierderea unei virtuţi le primejduieşte pe toate celelaltc. „Oricarc
virtute, de una singură, este neputincioasă dacă celelalte nu sunt desăvârşit
împlinite", scrie Sffintul Grigorie eel Mare, adăugând: „Virlutea desparţită de
surorile ei ori nu este deloc virtute, ori este departe de a fi desăvarşită".*1 „Se va
dovedi cfi nu are in mod desăvfirşit nici o virtute eel care se rectinoaste biruit in
Una dintre aceste (alte virtuii) (...) O cetate întărită cu ziduri, oricât dc înalte, şi cu
porţi oricât de straşnic zăvorâte, va fi pustiitit prin trâdarea unei singure uşiţe
oricât de mici", arată Sfântul loan Casian.52 De aceea, Evagrie îl sfatuieşte pe eel
care începe călătoria spre desăvârşire să ia seama ca nu cumva, „Urcând în
corabie, să* nu se rătăcească ori sa se scufunde, ci să se îngrijească de lucrarea
tuturor virtuţilor. caci ele se tin una pe aha, şi de obicei sufletul este biruit prin
ceacare lipseşte".ţ'
48
Stmmate, I- XX. 97, 3.
"" AşezamiitieU' mânâsfirşşti, V. 11.
' Tmtatut proctlc, 98.
"'
so
Cele tOOdrcapete.... II
Desprefrctorie, XV. 2,
1
ConwitaHu in lav, XXII. Prolog.
Q
Aşi'7<ijnmtelemânăsiireşti, V. I I.
a
CntfSticuL 109.
366
Ihibli' mişcarr u ronveftirii iriietiourr
^i anume: fiecare dintre virtuţi duce sprc altă vimilc,M „fiecare virtute este maica celei
de-a doua";6' a căuta să câştigi vtrtuţi „secundare", fară să fi câutat mai întăi pe cele
fundamental, din care decurg toate celelalie, esie lip-sil de orice folos şi chiar diiunător:
„De părăseşti, deci, pe mama care a năs-cul virtuţile şi mergi să cauţi pe fiice înainte de
a dobândi pe maica lor, virtu-tile acelea se vor face în suflet vipere", arată SFAntul
Isaac Sirul.'* Ca şi în cazul patimilor, şi aici ordinea este logică, iar nu cronologică. şi
nu exclude lucrarea deodată a tuiuror virtuţUor, ci doar araiă ca este vorba de o
anumita" iiiiâielate. Astfel înţeleasă, aceastîl ordine ne îngăduie să stabilim o scara
(KtauaO67 a vinuţiloi'. fiecare dintre ele închipuind o Ireaplă,'"4 care-1 înalţă pe otn
pâna" la culmea desaVârşirii sale duhovniceşii. „Virtuţile cuvioase se aseamană scării
lui Iacov - spune Sfântul loan Scărarul -, căci, legându-se una de alta, urcă pe ccl ce le
voieşte la cer".6'' Şi dupa cum pafimile nu pot fi biruite dinlr-o data, tot aşa „sufletu! nu
ajunge dintr-o data la culmea virtu-ţilor; el urcă din treaptă în treaptă spre înălţimUe
virtuţii („.); 51 sporirea noastră se face pas cu pas", arată Sfântul Grigorie eel Mare,7"
amintind de spusa Psalmistului: „Merge- vor din putere în putere" (Ps. 83, 8).
- i
M
Sf- loan Scărarul, Scam, IX. I
' Sf Isaac Sinil, Cuvinte despre wvoinţă* 68.
' Ibidem.
?
E.ste, tie ultfel, (iilul celcbnilui tralut ascetic al Sfuntului loan, suprtinumif. din
aceastfi pricing „Sc3raniT\ **al Sclrii"*
* De iiccea, capitolele fnttatuhii Sf. loan Scărarul se raai numesc şi „trepte", iar uncle
dintre ele %t închcie cu astfel de cuvinte. de pildfi: „A fosl treapta a douăzeci şi doua.
Cel cc s-a suit pe ea a birtiit, dacft s-a putut sui".
*$<»», IX, I.
H
Comentariu la lav. XXII. 20.
r|
A se vedea. de piklă. Evagrie. Tnitatut f>rm:ti<\ 78: npaKtiKfj feoti ^£60601; TCVEI>
HatiKfy.. („Pracrica este nictodu duhovniccasctL."), Sf. Maxim Mărturîsilorul Capeie
tkspndm$Qsi£% II 5.
;:
Cf. Evagrie. Scotii fa Pitdt, PG 17, 225: „Trebnie sfi ne folosim dc o anumită
t&fitodă pentm a ne riizboi cu vrflmasii".
u
Cf Sf. Grigoric dc Nyssu, Marete cuvâm catehetu\ 8. St loan Casian. Cottvor/riri
thihovniceştii XIX, 14. Numeroase alte pasaje din scrierile Sfinţilor Parinţi, pe care le
voin clta ulterior, arutâ cu ci socotesc „praciica" o metodtl de trarumcm al palimiloi.
pe care ei le numesc in mod constant, aşa cum . n n văzur. „boli ale sufletului,#.
W)
liifupiuireu lămâdiurii
1. Introducers
lntrucîU toa(e patimile vin din îmbolnăvirea celor Irei puieri fundamcntale uJe
sufletului, mai precis din pervertirea rosiului fiecăreia dintre eJe, tămădui-rea lor
duhovnicească începe prin punerea în bună rânduială a accstor puteri. Redându-
le folosinţa cuvenita firii lot, omul îşi redobândeşte sănătalea, duptf cuni arala
Sfântul Nichita Stithatul: „luţimea, pofta şi cugetarea minţii, dacîl siau in ele
înselc şi se mişcă potrivit eu firea. t'ac omul întreg si în chipul lui Dumflezeu,
încât acesta se mişcă în chip sânătos şi neabărut nicicum de la lemelja Firească".1
Această repunere în buna rânduială se face prin dobândirea luturor vjrtu-|ilor,
dar în primul rând a celor nurnite de cfipeteiiie, sau generice (ytvuaxi ftpe*ai). nu
în sensul c.1 ele le-ar naşte pe loate celelalle. ci pentru că ele sunt condiţia
dobândirii celorlalte şi, într-un anume fel, (emelie a jddirii duhov-niceşti pe care
omul este dator s-o înalţe prin ele.3
începulul tâmaduirii părţii poftiloare a sufletului (kniQmt%iK6v) se face prin
virtutea cumpâiării/îiifrruiării (fcyKpdi'ceict),1 a celei irascibile (GUUAK6V>, prin
viruuea barbăţiei (AvSpeicc),4 cea a pflrţii rationale (toyicmKcv), prin ehibzuinţă
(0p6i>n,ai<;)-* Acestor trei virtuţi de căpetenie, Sfinţii Părinţi It' adaugă adesea
o a patra: dreptatea (dnecuoafcvTt), al cilrei rosi este „să" puml in acofd şi
armonie cele Irei piîrţi ale sufletului".6
2. Cumpătarca (înfrânarea)
Prin pacal, aşa cum am văzut, omul şi-a întors de la Dumnezeu puterea
poftitoare, abătând-o spre lumea sensibila şi căutând, în locul bucuriilor du-
hovniccşti pe care i le hărăzise Dumnezeu, plăcerea simţurilor. Am vazut, de
asemenea, că multe dinlre bolile sufletului, adică dintre patimi, se ivesc din
pricina relei folosiri de aceastâ putere, prin alipirea de plăcerilc necuvenite.
Tâmâduirea sufletului presupune ca omul sa* ia calea îndăraf, aclicâ să-şi
întoarcă puterea poftitoare de la lucrurile pământeşti, s-o îndrepte din nou spre
Dumnezeu, şi, prin urmare. să se desprindă de plăcerile sensibile. regă-sind
bucuriile duhovniceşti. singurele potrivitc cu ftrea sa.
în acest proces al tămăduirii, care-i redă pulerii poftitoare, ca, de altfel, şi
celorlalte facultaţi ale sufletului care tin de ea, rostul cuvenit firii sale adevă-rate
şi ţelului firesc, altfel spus care o readuce la sănatatea iniţialâ, virtutea înfrânării
(fevicpATEio:) are un rol esenţial. De aceea, Sfântul Vasile eel Mare o numeşte
„începutul vieţii duhovniceşti".7 lar Sfântul Isihie Sinaitul scrie cu privirc la ea:
„Unul dinlre înţelepţii în cele dumnezeieşti a zis: începtitul rodirii este floarea, şi
începulul făptuiriî, înfrânarea".* De asemenea, Evagrie socoteşte această virtute
ca foarte importanta, punând-o chiarîn acelaşi rând cu iubirea.1' Lucru de înţeles,
dacă se cunoaşte locul important pe care-1 ocupa* în suflel puterea poftitoare, ca
şi rolul fundamental pe care-l are atât în căderea, cât şi în mântuirea omului.
Virtutea înfranării constă, esenţial, în stăpânirea de către om a puterii
poftitoare, care se manifests în primul rând prin tăierea poftelor tmpeşti, pa-
timaşe, simţuale, şi. ca urmare, prin lipstrea de plifcerile legate de ele.
In sensul eel mai imediat şi, de asemenea, eel mai strict, ea este dominare a
dorinţelor pătimase ale trupului.10 Aceasta virtute o arată Apostolul atunci cand
spune că „îmi chinuiesc trupul meu şi îl supun robiei" (1 Cor. 9, 27), Dorinţele
pătimaşe ale Irupului sunt, esenţial, cele legate de hrană şi sexuali-tate, care due la
patima lâcomiei şi, respectiv, a desfrânării, pe care Sfînţii Pilrinţi le numesc
„patimt trupeşti"." In general însa, sunl toate cele care implică simţurile.12
Dar înfranarea nu se mărgineşte, desigur, la cele legate de trup. în sens larg, ea
este înţeleasă ca stăpanire a dorinţelor patimaşe ale sufletului," care
Vupeie tlesjirv ilmgoxte, II, 79. Sf. Grigorie eel Mire, Cimwnlanu in low 0. 49. Sf. loan
I >aniuschin, CltVânl </<' sitffi'l folosilor. Filotei Siiuutul. Ca\n-te despre livzyie, 8. Nu vom
expune aici virhitea dieptfitii. pe cure, de obicei, SfinUi Părinţii doar o poincneac.
7
Regulihmari, 17, n.
' ('apet€ despre trwîe, 1.66.
9
Cf. Epistole, 38. ed. Frankenberg. p. 585.
" Cf. Sf Vasile eel Mare. tteguWe mart, 17; EpisioU, 366.
12
Evagrie. Tmlatutpmcttc, 35-36. Sf. Maxim Marturisitorul. Ctifxtu? ilespre dnigoste, 1.64.
Cf. Sf Vasile eel Man*. Rrgulile mart. 16. 1' Cf. Sf. loan Gură de Aur, 0*:\pre
Utvierea morfiior, 2.
372
VirtuţUe generic?
constitute substanţa aproape a tuturor celorlalte patimi. Astfel, Sfântul Vasile eel Mare
scrie: „Cumpătarea nu trebuie privita numai sub un singur aspect (...). Nu, ci ea trebuie
privită şi în legătură cu toate cclelalte dorinţe rele pe care le încearcă sufletur,14 Sfântul
loan Gura de Aur spune. în aeelasi sens, c;i „mfranarca sta in a nu te lăsa tărâl de nici o
patimă".'
De aceea, putem spune ca, în general, cumpatarea constă în înfrânarea de la orice
poftâ necuvenită.16
Pe de allâ parte, şi legat de aceasta, înfranarea constă în a te feri de orice pliicere
iraţională, adică de plăcerile sensibile, care sunt firesc legate tie pof-tele pătimaşe.
Dacă ca txebuie să se raporteze, în primul rând, la placerile legate de trup, mai ales la
lâcomie şi desfrânare, ea nu se mărgineşte însă la ele,17 ci priveşte de asemenea şi
placerea încercată de sufletul care se lasa* prada oricărei alte pat i mi prin care se
cauta" desfătarea.1* lată sfatul pe care-1 dă Sfantul Vasile eel Mare: „în privinţa
patimilor sufletiilui, există o singură şi simplă măsurii a înfrânării: îndepartarea totală
de toate cele care due la plâcerea ruşinoasă".1"
Să arătăm că înfrânarea (rebuie exercitata în raport cu toate manifestable mipeşu
sau psihice care răspund dorinţelor pâtimaşe şi căutării plăcerii; trebuie deci ca ea s3 se
îndrepte %\ spre stăpânirea pornirilor palimaşe ale trupu-lui,:c şi, mai înainte de toate,
îndeosebi spre reţinerea de la gândurile71 şi inchipuirilc de acest f'el.22
Cumpătarea se manifestă deci atât ca „pază a trupului", cât şi ca „paza* a
sufletului".
|a
Epislote, 366.
' (tmilii In Tit, II, 2. Legat de aceasta, Sf. Disitloh al Foliceii spune cfl „întîfinarea estc
numcle dc obştc care se dă futuror virtuţilor" (Cuvânt ascetic in !00 ele eapete, 42). ''
Hernia, I'osumd, Vedenia II. 7. 2. Cu privire la inipoitanţa cumpătării, a se vedea. de
asemenea: Avm Dorotei, hivăţătnri de suflet fofosiiome (Diferite epistole, B). Sf.
Maxim Mi'iiturisiionil, Capete despre dragoste, IV, 80. Sf. Talasie Libianul, Capete
despre dragoste, infranare $i petnecerta ceo dupo while. I, 24.
1
Cf. Clement Alcxandrinul. Siromate, III, 1, 7. Sf. Vasile eel Mare, Episio/e, 366;
Rggtdite iiuiri, 16.
1
Cf. Clement Alexandrinul. Siromate. 111. 7.
'•.Regultlemari, 19.
Sf. Vasile eel Mare. Epistote, 366. Sf. Maxim Mărturisitorul, Copele despre dragos-
te. II. 56 !lCf. Sf. Vasile eel Mare, Epislote, 366. Sf. loan Gura de Am, Despre irivierea
morţilor, 2.
Sf. Maxim Mfuturisitorul. Capete despre dragoste, II, 56. :'
Ibidem, IV. 80. Cf. Cuvânt ascetic, 19- 23.
373
fnfiiffluireti tânmduirii
fătare şi bucurie, ci a le feri de plăcerea pătimaşă. Tot aşa, a omorî trupul în-
seamnă a omorî patimile carc-î înrobesc pornirile fireşti. „împotrivirea faţâ de
pofiele tmpului", prin care Sfâiitul Vasile defineşte cumpătarea,24 nu în-seamnă
respingerea trupului (sub forma ignorării sau a dispreţuirii sale, de pildă), ci
refuzul de a-l iubi în chip pătimaş. Aşa cum spune Sfânlul Grigorie Palama,
tălcuind spusa Aposiolului Pavel (Rom. 7, 24), „tnipul nu este ceva rău"; iar
Apostolul „nu Irupul îl înfierează, ci pofta care 1-a dus la cadeTO".*' Şi to» asttel,
atunci când Sfântul Vasile eel Mare arată ca înfrânarea este ,.re-ţinerea de la toate
acele lucruri pe care doresc sa le gusle cei care trăiesc după poftft",38 nu înţelege
prin accasla renunţarea la lucruri in sine, ci la plă-cerea pătimaşâ pe care o
aşteaptâ omul de la ele.
Se cuvine să ne reţinem de la orice pklcere trupeasca din pricina relafiei
stiânse care există îiitrc ea şi păcat. Am văzut că omul a ajuns să se foloseas-că in
chip nefiresc de puterile sale şi a căzut asifel pradă patimilor, pentru că,
însirăinându-se de Dumnezeu, s-a lăsat ispitit şi atras de plăcere. Şi peniru câ
„aproape lot păcatul se face de dragul plăcerii",'7 reţinerea de la plăcere care se
face prin înfrânare este un mijloc de lupiă împotriva păcatului şi a patimi-lor,
peni.ru a le nimici cu totul/" Acest lucni îl arată Sfântul Vasile eel Mare, spunând
cn „înfrânarea este nimicire a pacatului, pieire a patimilor, mortifi-carea trupului
până in înseşi afecţiunile şi dorinţele naturale, inceput al vicţii duhovniceşti (...),
căci frânge în sine boldul plăcerii. Căci voluptatea este marea momeală a răului,
prin care noi oamenii alunecâm uşor în pacal şi prin care lot sufletul este tras spre
moarte, ca de o undiţil, De aceea, eel care nu se lasă înfrânt şi slăbit de aceasta,
reuşeşte să scape de toate pâcatele prin înfrânare".29
Dorinţa devine pittimaşă atunci când caută, prin cele câtre care se în-dreaptă,
voluptatea, iar nu bumirile duhovniceşti. Am vâzut deja c;1 lucrurile nu sunt
niciodală rele în sine, că totul depindc de ceea ce vrea omul sn do-bândească prin
ele sau de folosirea pe care le-o dă. De aceea, aşii cum spune Sfântul loan Casiaa,
nu trebuie să ne lipsim de lucniri, ci să ne mfrânâm de la miscarea pfitimaşă care
ne mână spre căutarea prin ele a plăeerii sensibi-le.™ fn ceea ce-l priveşte, Sfântul
Maxim face deosebire între lucruri, repre-zentarea noastră despre ele si palima
legată de ele. Or, aşa cum urată Sfânuil Maxim, „lupta (trebuie dusă numni)
împotriva patimilor".11 ..Mintea celui iu-bitor de Dumnezeu nu luptâ împotrivu
lucrurilor, nici împotriva înţclesurilor
dupa ce aratâ cum au devenit pătimaşe pulerile omului, subliniază rolul pc care-l
are înfrânarea în întoarcerea la buna lor folosire: „Mintea nelrebnicâ, când trupul
se mişcă prin simţuri spre poftele şi plflcerile sale, îi urmează şi se învoieşte cu
închipuiriJe şi cu pornirile lui; iar cea virtuoasă se infraneaza şi se reţine de la
închipuirile şi pornirile pătimaşe şi mai degrabă se strădu-ieşfe să facă mai bune
mişcările de felul acesta ale irupului"/" Pulem spune că, prin înfranare, într-un
anume fel se recâştigă energia puierii poftitoare, risipită în căuturea plăcerii prin
patimile sufletului şi ale tnipului, şi se folo-seşte la dobândirea bunurilor
duhovniceştî. Sfântul Maxim, vorbind despre trup, arată că „cel ce-şi păstrează
(rupul nesupus placerii şi (deci> sănătos, îl are împreună-slujitor spre lucrarea
celor bune".44 Pornind de la un exemplu rbarte material, Sfântul Grigorte de Nyssa
explică* felul în care lucreaza în-franarea: ea adună din risipirea prin păcat şi
rSiîicirea prin palimi energia pilr-i u poftitoare a sufletului şi o întoaree cu lotul
spre Dumiiezeu. El arată de alt-fel că este de ajuns ca această energie să fie
reţinută şi îndreptată spre cele ce se cuvin, adică să fie împiedicată să se
risipească, şi îndată înfrânarea se pu-ne în slujba binelui şi a înâlţării omului la
Dumnezeii. Intr-adevăr, aşa cum am văzut, toate puterile omului, şi îndeosebi cea
poftitoare, sunt, pe de o par-le, prin însăşi natura lor, mereu în mişcare, iar, pe de
alta, ele nu pot să se mişle în acelaşi timp şi spre realitâţile duhovniceşti. şi spre
cele pâmflntcşti, care se exclud unele pe altele (cf. Mt. 6, 24; Lc. 16. 13; Gal. 5,
17);4S de aceea, de îndatâ ce dorinţa este întoarsă de la unele, ea se îndrcaptă iute
spre celelalte. „După cum apa, care de obicei curge la vale, silitâ să treacâ prinlr-o
ţeavă este adesea împinsâ în sus, prin forţa presiunii, pentni câ mi are cum s.1 se
reverse allundeva, tot aşa cugetarea omului, strânsâ" din toate părţile de înfrânare,
lipsită de ieşirile prin care rătăceşte, va fi înfilţată spre dorirea celor de sus prin
însăşi însuşirea ei firească de a se mişca, căci, din pricina însuşi-rii de a se mişca
neîncetat pe care a primit-o de la Făcătorul ei, ea nu poate niciodatfi să r^mana*
nemişcata; iar dacă este împiedicata" s;1 se mişte spre cele deşarte, ea nu poate
decât să se îndrepte spre realităţile (duhovniceşti)".4''
* Regulile miiri, 17. Cf. Sf. Talasie l.ibianul. Capete despredragoste si injriiriare.,,, I,
II. 14.93.
■ Cf, Sf. Maxim Mârturisiiorul, Capetedespredragosre, II. 59; HI. 8.
" hmittituii de sujlet folosilOOrtf, XI. I.
B
Râspuiisuri către Talasie. 47. PG 90. 429A. Cf. 428 B.
B
Cf. Sf, Grigoric de Nyssa. VUtţa ltd Moixt\ II. 274.
u
Cf. Sf. Vasile eel Mare, Reguliie man, 17.
Capete despredragoste, HI. 39. *
Ibidem, II. 85. 1 Ibidem. IV. 79. v
Epislole, .166.
" Capete despre dragoste, IV, 15. w A. Builly. Dictiotmain
grec-francuis, Paris, 1950, p. 1892.
377
fnfâptuirea tămekhtirii
ar fi aceasia, şi care, în acest context, s-ar putea traduce prin „curăţie a itiimii"
sau, încă şi mai potrivit, prin „neprihănire duhovnicească".6'
Cu privire la legătura dintre înfrânare şi neprihănire, Sfântul Vasile cel Mare
scrie că „înfrânarea nu ne rnvaţa* curăţia, ci chiar ne-o dă".62 Tot aşa spune şi
Avva Dorotei: „Cel ce se înfrâneazâ întm cunoştinţă (...) voieşte ca prin înfrânare
să dobândeasea neprihi1nirea,'.M
împiedicând puterea poftitoare să se răspândească şi să se risipească în
mulţimea patimilor şi, dimpotrivă, adunând-o şi îndreptând-o spre Dumnezeu,
înfrănarea unifică nu numai această putere a sufletului, ci şi toate eele-lalte pnteri
ale lui care se răspândesc o data* cu ea sau din pricina ei. Ea con-tribuie astfel in
mare parte la desfunţarea nenumâratelor scindărt de care su-feră omul căzut şi
aduce sufletul la unitatea si simplitatea sa dintâi.64
Pentru că-l tămaduieşte pe om de pacat si de patimi. şi îndeosebi de cele care-1
ţin legat de voluptale, înfrânarea îl face pe om liber. „înfrânarea ne eli-bereazâ,
pentru eă ea este în acelaşi timp şi doctor, şi putere", arata Sfântul Vasile cel
Mare.'" Prin ea, omul îşi regăseşte autonomia spiritual^, care-l face asemenea luî
Dumnezeu. „Prin cumpatare ajungem tocmai la Dumnezeu, (şi ca şi El)... nu-ţi
mai doreşti niniic, simţind că ai de toate în tine (...), ca şi cum n-ai mai duce
nevoie de nimic, ci ai fi în plenitudine deplină'7*
lar pcntru că ea curftţă puterea poftitoare de patimi, care întunecă mintea
omului, îl aduce pe om la cunoaşterea duhovnicească. De aceea, Clement
Alexandrinul o socoteşte temelie a cunoaşterii lui Dumnezeu, Sfuntul Maxim o
aşază alfituri de iubire, care, potrivil înva'ţ.tHirii (uturor Sfinţilor Părinţi, este
poarla cunoaşterii: „Nu nesocoti dragostea şi înfrânarea, Câci accstea, curăţind
partea patimaşă a sufletului, îţi gătesc necontenit calea spre cunos-tinţă":"h
„Mântuitorul zice: *Fericiti cei curaţi cu inima, căci aceia vor vedea pe
Dumnezeu» (Mt. 5,8). Deci ÎI vor vedea pe El şi comorile din El atunci când se
vor curăţi pe ei înşişi prin dragoste şi înfrânare, şi cu atat mai mull, cu cilt vor
spori curăţirea".69 Curăţindu-I astfel pe om şi facându-l, astfel, vrednic de a se
apropia de Dumnezeu şi a se uni cu El, înfrânarea îl face in cele din urmă părtaş la
viaţa dumnezeînscâ", ncstricâcios şi nepătimitor. asemenea lui Dumnezeu Cel cu
totul nepătimitor.70
" Pcnlru jiislificiircn sensului miii larg al acestui cuvânt, u sc veilen R. Phis şi A,
Rayez. „Chastet£", Dictitmnaint desplrilualiti, I 2. Pmis. 1953. col. 778-779.
/ fisiol,; 366. '' fmaftituri de suflei
fotoxittmre. XIV. 5.
"* Cf. Fer. Augustin. Conjessimu's, X. 29: ..Piin stilpânirea dc sine ne reculegea >i ne
iulunuin în acelaţi loc de la cure ne-ani depitrtai în niulle locuri". "' EpiSfoU, 366. '■''
Ibidem.
"' Siromate.VH, 12,70.1. '" Capete
despre dmgoste. IV. 57.
* Ibidem, 72. Aces( pasaj esleT,,reluat, cuvănt cu ciivâni. de Isihie Sinnirul. în Capele
tlespre tre&'ie şi viiinle. 75. Cf. Sf. Vasile cel Mare. Episi.de, 366.
37S
Virttifile generic*
3. Bărbătia
Am văzut că prin păcat si puterea iuţimii a cazut pradă bolii. omul folo-sindu-se dc
ea penini a le face pe plac diavolilor, pentru a se razboi ca să-şi implinească poftele
(rupeşti şi sa prirnească din ele ptâcerea, ca să înlesneas-c8 lucrarea patimilor şi să-şi
satisfacS iubirea pîUimaşfi de sine.
Am văzut, de asemenea, ca* tăm&luirea acestei puteri sufleteşti nu sc face prin
îngrădirea sau nimicirea ei. căci mţimea nu numai că este de folos su-fletului şi-i
slujeşte omului în multe fapte bune," după cum spun Sfinţii Părinţi. dar ea este cu totul
de trebuinţă pentru a aiunge la bunătăţile cele dumnezeieşti, după cum învaţa' însuşi
Mânluitorul: ..împârâţia cerurilor se ia prin stiăduinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea"
(Ml. II, 12 şi Lc. 16, 16).
Nu trebuie deci ca aceasta putere 8 sufletului să" fie mortificatâ, ci întoarsă de la rău,
pemru a se mişca „în chip cuvenit şi polrivil cu firea, cum a fosl creata" de
Duinnezeu".7' lar aceasta sfi face, mai întâi de ioate, punând-o să se războiască cu răul,
sub toate fonnele sale, căci pentru aceasta i-a fost data omului de Dumnezeu, ca arm;!7*
Şi aslfel omul îi redă acestei puteri rostul ei Ilresc şi deplina săitâtate.
Trebuie, deci, să folosim puierea iuţimii pentru a lupta împoiriva pâcatu-lui" şi a
patimilor,76 inclusiv a mâniei, ca patimă care se iveştc prin reaiia fo-losire a acestei
puteri. Tâlcuind spusa Psalmistului: „Mâniaţi-vă, dar nu gre-şili" (Ps. 4, 4), Sfântul loan
Casian scrie: ..Oare nu este limpede (că vrea să spiină): mâniaţi-vă împotriva viciilor şi
furiei voastre?"." Şi mai arată incfl: „Chiar înţepâturile mâniei nu ne dăm seama că ne-
au fost dăruite cu un scop foarte sănalos, ca, indignându-ne împolriva viciilor şi
nltăcirilor noastre, să ne lăsfim stapâniţi mai degrabă de virtuţi şi rftvne duhovniceşti".7*
In general, iuţimea sufletului se cuvine sâ lupte împotriva „omului celui vechi" şi a
îmboldirilor ticăloase ce se stărnesc în el, să se războîascfi cu „omul care împlineste
pofta irapuliii". „Suntcm datori să mişcftm... mânia împotriva omului nostru d i n alară
(...). Sta* scris: «Maniaţi-vă împotriva pâ-catului», adică mâniaţi-vâ pe voi înşivă", scrie
lsihie Sinaitul.""
" Cf. S( Vasilc ccl Mare, Omilia a X-a. Impotriva celot ce sc mfinie. ;': Sf. Vasile cel
Miire. Omilia o X-a. tmpotriva cclor ce se mânie. Sf. Dindoh al Foli-ceei, ('uvâni ascetic
hi IW de capete, 62. Sf. loan Gui'3 dc Aur. Tidcuire la Psahnul4, 7. Sf. loan Casîan,
Aşeztimintele mâridstitrsti. VIII, 7.
' Isihîe Sinuitul, Capete despre tiezxie .ţi virtute. II. 24. 74 Sf. Diudoh al Foliccci.
Cnvânt ascetic in HH) de cn/iete. 62. ,Sf. Vasile cel Mare. Omilia « X-a. împotrivn celor
ce se miinie.
Cf. Sf. loan din Singuratale. CtiVâttf despre suflet si jiatbnile omcneşti, ed. HausheiT,
p, 90. Sf Vasile cel Mare. Epistole, 2.
1
Sf. Vasile cel Mare, Oinîlia a X-u. fmpotriva cclor ce se mânie.
~7 Aşezântintele mâriăstirexti, VIII, 9. Cf. ibidem. 8. 1H ibidem, VII.
3. ''' Cf. Sf. loan Casian. Aşezâmbite.te mAtuisliresti, VIII. 9.
< <ii>ctf liesfire treziie si virtule. II. 24. Sf. loan Casian. Inc. eit.
379
înjapiuireti rânuuiuirii
Lupta împotriva patimilor, a pornirilor rele ale omului celui vechi, în chip
esenţial ia forma luptei lăuntrice împotriva gândurilor (AOYIOUOI) semănate de
diavoli. a luptei contra ispitelor. Tâlcuind versetul patni al psalmului amintit.
StâiUul loan Casian scrie: „Ni se porunceşte să ne maniem cu folos împotriva
noastră înşine si împotriva îmboldirilor ticăloase ce se stârnesc în noi şi sa nu
greşim împingându-le pe acestea spre fapte vătamâtoare".111 „Ne-greşit, avem
sadită în noi mânia spre o bună slujire, la care este folositor şi sânătos să recurgem
numai atunci câjid fierbem de niânie împolxiva pornirilor ticăloase ale inimii
noastre", adaugă Sfântul loan Casian.":
Această luptă este strâns legată de cea împotriva diavolului şi a duhurilor celor
rele, care-1 momesc pe om spre rău, îl stârnesc la făptuirea lui şi vor să-l supuna
voii lor ticăloase. Aşa după cuin arată Sfântul Isihie Sinaitul, „suntem datori să
mişcâm... mânia împotriva... şarpelui Satan"/' Tot aşa spune si Evagrie: „Din fire,
parlea pătimaşă luptă cu demonii'*."" Sfântul Gri-gorie de Nyssa scrie şi el. în
acelaşi sens: „Cât priveşte juţimea, mânia, furia, să ne folosim de puterea lor
firească împotriva furului celui vrâjmaş, care se strccoară în lăuntru pentm a rfipi
comoara cea dumnezeiască şi care vine «să fure şi să junghie şi să piardă» (In 10,
10)"." Sfântul Vasile aminteşte, cu privire la aceasta. versetul din Facere (3, 15).
prin care însuşi Dumnezeu spnrie ca va pune „duşmănie" între orn si Şarpe.KI' An»
putea cila aici nume-roase versete din Psalini. in care vedem cum credinciosul,
urmând Psaimis-iului, îşi arată uni faţă de diavoli, numiţi în chipuri diferite
(„caJcătorii de le-ge", „nelegiuiţii", „piieatoşii", „cei râT', „vrăjmaşii", „oştirile
vrăjmaşe", „neamurile cele străine"), cerându-l lui Dumnezeu să-Şi reverse mania
Lui, ca sa-i alunge, să-i faca neputincioşi şi sa-i nimiceascâ.
Dacă însă omul se ridică împotriva voii diavolilor, este pentru ca sa se poată
împlini în el voia lui Dumnezeu, iar dacii luptă contra patimilor, face aceasta
pentru a zidi in el virtuţile. Şi dacă se împotriveşte pornirilor rele ale omului
vechi. o face pentru a deveni în Hristos un om nou. Astfel, lupta părţii pătimaşe a
omului împotriva răutâţii se vatleste a fi lupta pentru impli-nirea binelui, „Sufietul
rational lucreaza firesc atunci când partea lui pâtima-şă se luptă pentru virtute",
scrie Evagrie."
A lupta pentru virtute înseamnă mai întăi de toate a lupta pentru a o câşti-ga;
de aceca, puterea iuţimii apare ca un adevărat motor al vieţii duhovni-ceşti, ca
forţâ care mişcă sufietul şi-| ridică la Dumnezeu.1"1 Sfâniul Vasile eel
Mare scrie că: „dacă vom face ca mania... să asculte de raţiune, ea va fi un nerv
al sufletului, care îî da* impuls pentru savârşirea faptelor bune".1'9 Apoi, mai
înseamna a lupta ca s-o păstrezi; în vreme ce, pătimaş folosită, ea se războieşte
ca sa păstreze bunurile trupeşti; bine şi sănălos folosită, ea se va bate pentru ca
bunătâţile duhovniceşti primite de la Dumnezeu să nu-i fie ră-pite de Cel
vrăjmas. Sfântul Maxim Mărturisitorul îndeamna, în acest sens: „iutimea sa"
lupte pentru păstrarea lui Dumnezeu",'" Dat fiind ca, „din fire, pailea pătimaşă
luptă în vederea unei plăceri oarecare",g| luptându-se pentru bunurile spirituale,
puterea poftiioare lupta „pentru plăcerca duhovnicească (KvematiKti edovn.) şi
starea de fericire (iiaicapiaTiK) creată de o astfel de plăcere",'*3 în loc să caute,
ca atunci când este râu folosită, plăcerea sensibilă.
Se cuvine să arătăm ca mania care corespunde folosirii după vimite a păr-lii
pătimaşe - cea care duce „lupta cea bună", cum spune Apostolul (I Tim. f>, 12; 2
Tim. 4, 7), şi pe care Sfinţii Părinţi o mimesc „mania cea înţeleaptă (ato4>po>v
8^4165)"^, „mania cea dreaptă"1*1 - se deosebeşte de mania patiina-şă nu numai
prin ţelul ei, ci şi prin fetul cum se manifesto; caci acestea doua sun! raţiunile
pentru care ea este mânie lipsitâ Ue păcat. adică mânia despre care vorbeşte
Psalmistul când spune: „Mâniaţi-vă, dar nu greşiţi" (Ps. 4, 5), sau, atunci când se
referă ia vrăjmaşii spiritual i „Cu ură desăvârşita i-am urât pe ei" (Ps. 138, 22).
într-adevăr, ea este o manic bine Stnmîtâ,95 lipsitâ tie tulburare (ovwipaxoc,),'"'
cu totul potrivită cu starea de nepâtimire (âwheia), care este ţelul nevoinţei
(praxis).
Astfel folosită, iuţimea poate fi asimilatâ virtuţii curajului, bărbăţiei
(Avfipela). In acest sens, Evagrie scrie: „Când virtutea se află... în partea
irascibila, se numeşte bărbaţie'V7 iar Sfăntul Maxim spune şi el la fel; Juţimea
după fire are în sine barbăţia".98
In vreme ce, folosindu-se de ea In chip pătimaş, omul lasa pradă bolii puterea
iuţimii, iar prin ea, întregul său suflet, folosită dupa" dreptate, se însănâ-toşeşte şi
ajunge ea însaşi „leac",'w redându-i-se rostul firesc. într-adevăr, aşa cum spune
Sfântul loan Gură de Aur, „mania a fost sădită in noi nu pentru ca
B
Omitia aX-a. Impotiiva celor ce se inanie. B
Tâkidw la Total nostru. PG 90. 896C.
Evagrie, Tratatut practic, 24. •
Ihulem.
n
Sf, Diadoh al Foticeei, Cuvănl ascetic in WO de capele, 62.
M
Sf. loiin Gurii de Aur, Tnlcuire la Psalmul4. 7.
B
Cf. Sf. Diadoh al Foticeei, Ciivâm ascetic.,, 62. Sf. Vasile eel Mare, Omitia a X-a.
hnpotriva celor ce se mftnie. " Cf. Sf. Vasile ecl Mare. he. cit. " Tmtatutpmclic,
89. w Dispma cu Pyrltus, PG 91. 309C. w Cf. Sf. Vasile eel Mare. Oniilia a X-a.
fmpotriva celor ce se manic.
381
hjeipiuirea tânuiiluirii
4. Luarea-aminte
m
Tălcuire In Psabnul 4. 7.
lCI
Cf. Sf. Vasile ccl Miire, Omiihi n X-n. împoirivu cclor ce se mânie.
1
thidem.
"' TQlcuirelaPsalmul4, 8.
"" Ibidem.
105
Tfllcuire la Tatăl nostru. PG 9). 896C.
382
Vinuţiie generic?
1,1
Ibidem. '' St tint, XXVI. Partca a ||-a. Oespre dreaphi soitneato bine
deosebitoare, 22.
"* Ibidem, 1.
ui
Ibidem, Parteaa ll-u. 1.
110
Convorbiti dufiovriireş/i, U, 4.
1,1
Evagric. TrOtatulpraciic, 89.
"UhmlmaXlla,6.
1W
Cf. Sf. loan Scăranil. Scam. XXVI, I („Pulcrea de a deosebi eslc în cei începalori
cunoaşicrca adevăraia a celor privitoare la ei înşişi").
1:1
Vratatulpmctfc, 89.
,:i
//W«-m,73.
•!1 Ibidem.
3X4
Virtufile generic*
i:>
Cf. Sf. Isihie Sinaitul, Capele despre îrezvie, întâia stitâ, 34. lMCf.
Evagrie, Tratatulpractic, 73, 88.
'' Capeledespretrezxie, A doua su(S, 25. Cf. Sf. Grigorie de Nvssn. Despre feciorie,
XVIII. 3.
Evagrie, Tratatul practic, 73. w
Ibidem. m Tratatul practic, 88.
'" Convarbiri duhovntcefti, II. 4.
m
lbidem,9.
385
infoptuiiva tămădiiirii
decât toatâ virtutea".111 fnlr-adevăr, ea este, aşa cum am văzur, una dintre vinuţile
de care depinde dobândirea tuturor celorlalle, iar fară călăuzirea ei omul n-ar
atinge niciodata culmea doririlor, data fund mulţimea nemasuratil a greutâţilor pe
care trebuic sa le înfrunte şi de care Bunul Dunmezeu îl fereşte prin mijlocirea ei.
E I impede, de asemenea, că dreapta socotinţă este un mjjloc esenţial de
tămăduire a omului. Sfântul loan Scărarul spune că „cel ce deosebeşte (cele bune
de cele rele) află sănătatea şi departeazâ boala".112 într-adevăr, pe de o parte ea
constituie o bună folosire, după voia lui Dumnezeu, şi deci firească şi sănătoasă,
a părţii cugetătoare a sufletului, iar, pe de alia, ea o tftmăduieşte pe aceasta de
nechibzuinţă, care este o adevărată nebunie iscata de folosirea ei contrar firii.
„Păcatele ne vin prin reaua întrebuinţare a puterilor sufleuilui; neşliinţa şi
nechibzuinţa v in din reaua întrcbuînţare a puterii rationale (...), Iar din buna
întrcbuinţare a acestora ne vin cunoştinţa şi chibzuinţa (dreapta socotinţă)", spune
Sfantul Maxim Mărturisiiorul."- Tot aşa, Sfântul Vasile eel Mare, după ce ara(A
că fiecare putere a sufletului „devine buna sau r£a după modul In care fiecare se
foloseste de ea", spune că, în ceea ce privcşte pulerea raţională. „omul care se
foloseste bine de ea este un om cu minte şi înţelepl"."4 Intre nechibzuinţă,
adevflrată forma de nebunie, şi dreapta soco-tinţă există o corespondents, in
sensul cfi ele se opun una alteia şi, dupD cum omul îşî îndreapia cugetul catre
Dumnezeu sau îl întoarce de la El, un;t in locul celeilalte, aşa încat atunci când
lipseşte una, îndaEă cealaltă îi ia locul. De aceea SfAntul Maxim spune că „eel ce
mi e fără minte, e cu minte".'
Dreapta socotinţă este de mare folos nil numui la tămăduirea facultăţilor
intelectuale ale omului, ci şi a a]tor facultăţi ale sale; datoritâ rolului său tie L-
;"il;'ui/:i pe cale;i biiu'lui, ea le .ijut.i s;i se mdrepte din DOU cfitTC I tiunnc/rii. sa
lucreze din nou potrivit menirii lor fireşti, ceea ce este tot una cu a redeve-ni
sănătoase. Putem, deci, spune. împreuna cu Sfântul loan Scfirarul că *a este „cale
de întoarcere pentru cei rătăciţi".1Wl
1,1
Sf. loan Danmschin, Cuvthxl m
de stifle! falmitor. Sf. Isaac Sirul. CuvhUe despre
iwvoinfit, 7. Cf. ibidem,
IM
18. Seam, XXVI. PaKea a Il-a. 22. '" Capete
1
despre
dragosle, III, 3, Omiiiu a X-a, împotiiva eclor ce se mfuiie. V, ° Dispute* cu
Pyrhus, PG 91. 309C. "\SV«m, XXVI. PHrtea a ll-a, 22.
386
3
Kolul tcrapeutic al părintelui duhovnicesc
Discernămâniul duhovnicesc aşa cum îl înţeleg eel mai adesea Sfinţii Părinţi
cste o harismă' pe care omul o primeşte pe treptele cele mai înaJte ale ostenelilor
duhovniceşti, alunci când, ajungând la capiltul lucrârii {praxis),2 ullage sttirea de
nepătimire.' într-adevăr, atâta vreme câl patiinilc mai stâruie in om in vreo
oarecare măsură, cugeţarca sa este strâmbă, iar puterea de a deosebi cele bune de
cele rele, cu totul slabă şi slricată.
Dar încă de la începulul nevoinţei duhovniceşti, omul trebuie să aflc caieii cea
bunfi şi dreaptă, să ştie să se fercasca de primejdiile şi cursele de care este
înconjurat, să cunoască în fiecare clipa ce trcbuie să racîi penlru a implini voia
lui Dumnezeu. ca sa nu umble pe cărări rătăciie. De la bun înce-ptit, el irebuie, şi
într-o oarecare măsură şi poate, să pună In lucrare virtutea dreptei socotinţe, pe
care o poale câştiga mai ales prin citirea Stinlelor ScripTiih. Dar pe cele dinlâi
irepte, ea nu-i poate da lumina deplinil de care are nevoie pentru a înainta pe
calea presâratâ cu atâtea primejdii, a sfintelor ncvoiaţe. El are nevoie, de aceea,
de o calauzft pricepută şi iscusită care să implincască lipsa de deplinătate a
puierii sale de discernfimânt O astfel dc calâuza este pfirintcle duhovnicesc
(nvextia-iiKo; nazvp) sau Băirânul fytpov; iar în limba msă: stareţ). nume d;i( de
Sfânta Tradiţie. Rostul sau mi se mărgineşle la cel de învâţător şi de sfatuitor;
Iradiţia ascetică în unanimi-lale îl socoieşte cu adevârat doctor, care-l
iămăduieşte de boala pe eel care se lasa în grija sa. făcându-I deplin sănătos.
La primii paşi pe calea nevoinţei, omul mai întotdeaiina are o anumită reţincre
şi o oarecare împotrivire la gândul că trebuie sa se dea cu loiul în niâna unui
părinte duhovnicesc, lasându-se în grija şi îndmmarea sa, mai aJes peniru cil. aşa
cum vom vedea, accasta impune ca el să-şi destainuiasca sutletul, arăiându-i
loate bolile sale. La noi, oamenii - spune Sfântul Grigo-rie de Nazianz - „raţiunea
şi iubirea de sine, ca şi neputinţa şi rcfuzul de a ne supune cu uşurinţă, sum cele
mai rmiri piedici în calea virluţii, Ne ridicam
Jj Sentinfe, 2.
"' Dsxprr trezyîe şi /mzti ininiii.
'' invtiţtiiuri d*snflrf f'o/mitoare, V, 2.
'' Pateric, Pcntni Avva Pimen. 54.
Ipoftegme, N 111. -"' Scrisori
duhovmcesii, 702.
m
înfăpttiirca lâiiuUluirii
a
Câtnt Pastor, vn,M. Vwa
Doroiei. Epistate, B. 4.
l u :iuniiite(e imi/uîsrirrfti. XII. 15.
,,:
* Convorbiri duhovniceşti* ". 15. 11 Cf Sf. loan
Scărarul, Câtn Păstor. XII. 56, 57. Cf. ibhlcnu II. 14.
( I Sf. Nichila Stiihatul. Cele SIX)<!<■ capett, II. 54.
m
l/iftîptuirea tâmâeluiiii
cat".'" SfAntuI loan Gură de Aur arată că monahul încercat „ajunge să-1 vin-dece
cu lotul" pe eel care vine la el ca sa-i cear.1 ajutorul/*2 St'ântul loan Sca-ranil
spune că „cei bolnavi vor afla leacul tamaduitor prin purtarea de grijă a I'M
Dumnezeu şi prin iscusinţa doftorilor duhovniceşti"41 şi vorbeşte de „cei
tămâduiţi de patimile sufleteşti prin îngrijirea doclorilor"." Tot el îndeamnă:
..Dezgoleşte-ţi rana in fats doftoruluiV* căci „rari sum cei ce se timiuduiesc fflrfi
clot'tor"."J Sfântul loan de Gaza u spune unuia care-i cerea sfalul: „Pri-meşte-i
(pe sfinţi),,. ca eel ce, fund bolnav, are nevoie de doctor, Şi foloseş-te-te de ei,
pana te va duce Dumnezeu la cele desăvârşite".*7 Sfânlul Grigorie de Nazianz
vorbeşte despre preoţii care an lual juguj duhovniciei ca despre nişte dociori
„cărora li s-a încredinţat îndeplinirea slujirii de a tărn<klui",iK adăugand c.i „noi,
preoţii, îrnpreună lucrăm şi împreună slujim uceusta medi-cinâ
(duhovnicească)".49 Unii Părinţi ei înşişi se prezinlă. fie limpede. fie la-sand să se
înţeleagă aceasta. ca doctori duhovniceş(i.v* Găsim aslfel de cxem-ple la cei
vechi, mai înainte chiar de apariţia creştinismului; astfel, Filon Ale-xandrinul ne
spune despre membrii unei comunităţi ascetice că-şi spuneau „terapeuţi": „Ca
aceşti filosofi au ales cele bune" - scrie Filon - „se vădeşte cu uşiirinlă prin
numele pe care-l poarta: tkerapeutes - bărbaţii - si thera-peutrides - femeile; cu
adevAmt acesla este numele lor, mai întâi pentru că lucrarea vindecfitoare cu
care se îndeletnicesc este superioarfi medicinii prac-ticate în oraşele noastre, care
nu trateaza decăl trupurile, în limp ce aceasta îngrijeşte şi sufletele căzute prada
bolilor greu de (ărtiâduit pe care mulţimea nenumfimta a palimilor şi a celorlalte
rele le aduce asupra lor".S| lar ei îşi dau accfil nurrte nu numai pentni că încearcă
prin viaţa virtuoasa pe care o due sa se vindece de propriile boli sufleteşti, ci şi
pentni că. aşa cum arată Eusebiu de Cezareea, „ei îngrijesc şi vindeca sufletele
celor cafe vin la ei".v
1
Sf. Nil Asccliil, ariîtând cS ..dinlre loate lucmrile ccl imii gren este grija dc
suflete". o numeşte şi cl ..mesteşugul ineşteşugmilor (atla arielot)". (Cuvânl ascettc
foart*
u
ire-huincias xifoh.sitor, 21-22, PG 79, 748C-749B).
Sf. Grigorie de Nazianz nil Vfea prin aceasla sa spimă câ .sufleiul esie diminezeiesc
prin naiura lui. concept ie străinii de ctcştinism. Precizmea pe care o l'ucc îndatîl dupa
aceasta arată dc allfcl cil aceasta afirmaţi* se situeazîi m contcxlul ortodox: suflctul. Cfl
şi tnipul de ultfel. cslc menit a II îndiimnezeit prin bar, sâ devină dumnezeiesc prin
participate. A se vedea comeniai iul Sf. Maxim Mărlurisiionil în Anibigun, 7, prin cure
sunt criticaţi origeniştiî care au ciiutat să folosească aceasta foimiilă în favoarea cor»-
i-epuei lor slrăine de duhul Orlodoxiei. " CuvAmâri.W, 16-17. ""Ibidem. 19. ^1
Ibidem,
w
Cf. Apofiexmo, Elh. Coll.. 13. 6. w Cf.
Evagtie. Anlhviiml. Slava deşarifi. 9. "' Cettf
225 de capete, 1.49.
394
Rohil tr/npi'uiir itl pârhueluî ilulurtniresc
ivite pe cale;7u caci, după pilda lui Hristos, numai „prin ceea ce a pătimit" şi „Hind
el însuşi ispitit" poale duhovnicul „cel or ce se ispitesc să ]e ajute" (Evr. 2, 18).
Mai înainte de a voi să poruncească altora. trebuie sîî-şi punâ în rănduială propria
casă, aşa cum arată Aposlolul: „Căci dacă mi ştie cineva să-şi rânduiasca propria
lui casă, cum va purta grijă de Biserica lui Dumne-zeu ?" (1 Tim. 3, 5). Trebuie să
dobândească el însusi laare virtuţile şi însuşi-rile hi care sum datori să ajungă fîii
săi duhovniceşti.71 într-un cuvant, trebuie ca doclorul cel duhovnicesc să se fi
vindecat mai întâi pe sine si să fie cu toiul sânătos, pentru ca lucrarea sa
vindecătoare să dea roade.'2 „Dacâ în casa ta domnesc dezordinea şi neorănduiala,
cei pe care-i conduci îţi vor spune. pe bunâ dreptate: «Doctore, vindeca-te pe tine
însuţi». Sâ ne vindecăm, deci, mai întâi pe noi înşine", scrie Sfântul Vasile cel
Mare.'! Căci aşa cum învaţă lnsuşi Hristos: „Dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi
vor câdea in groapâ" (Ml. 15, 14; cf. Lc, 6, 39) şi „cum vei zice fratelui tău: Lasă
sa scot paiul din ochiul lâu !, şi iata, bârna este în ochiul tău ? Făţarnice, scoate
întâi bârna din ochiul tau, şi alunci vei vedea sa scoţi paiul din ochiul fratelui tău"
(Mt. 7, 4-5; Lc. 6, 42). în acest sens, Sfântul Nil Ascetul îi înfierează pe asemenea
făţarnici: „Cum îndrâznesc aceştia, care nu pot dcosebi nici măcar păcatele văzute,
pentni că praful din lupta cu patimile întunecă încă judecata lor. să ia asupra lor
supravegherea altora şi să tămăduiască pe alţii. pâna ce nu si-au tamăduil încă
patimile lor şi încă nu pot, pe tcmeiul biruinţei lor, sa-i calau-zească pe alţii de
asemenea la biruinţă".M Dimpotrivă, aşa cum arată Sfântul loiin Scărarul, cei care,
căzuţi în tot felul de boli, s-au străduit să se vindece, „după însănătoşire vor fi
tuturor doctori si luminători, sfeşnice şi povăţuitori, îiivăţând chipurile de
vindecare ale fiecărei boli şi izbăvind pe cei ce vor că-dea, prin încercarea
(experienţa) lor"." Sfântul Antonie spune şi el că „Pâ-rinţii cei de demult, când
mergeau în pustie, întâi se vindecau pe sine şi, fa-cându-se doctori aleşi, vindecau
şi pe alţii".7" lar Avva Ammona, pomenin-du-i pe „Parinţii cei din vechime, care
erau doctori ai sufletelor şi puteau sâ le lămăduiască de boli", arată că „erau
trimişi ţla oameni) după ce se vindecau mai înlâi de bolile lor", şi că ar fi fost cu
nepuriiitn" să fie Irimişi dacă încă ar mai fi bolit.77 Aşa că, în concluzic, putem
spune o data cu Sfântul loan Scărarul că „doctor este cel ce are trupul şi sufletul
nebolnave, neavând nevoie de nici o doctorie pentru ele'V* Dacâ cineva se
socoteşte pe sine doc-
tor duhovnicesc fâră să corespundă accstei defini(ii. va cădea el însuşi în bolt îiicft
şi mai grele'" Sfântul Isaac aralii că mulţi, voind să-i înveţe pe alţii, ,.s-iiu omorâl
pc ei înşişi (...). Penlru ca erau încă bolnavi cu sufletul şi nu s-au îngrijit de
sfmătatea suflelelor lor, ci s-au predat pe ei înşisi mârii lumii acesteia, pentru a
tămâdui sufletele altora, ei înşişi fiind încă bolnavi, şi şi-au piei'dut sufletele lor,
căzând din nădejdea în Dumnczeu. Căci slâbiciunea simţurilor lor nu se putea
întâlni cu flacăra lucnnilor, care obişnuieşte să sporească tăria patimilor, şi să li se
impotriveasca"/0 Dc aceea el învaţă că „dacci omul simte (...) că vrâiid să vindece
pe alţii îşi pierde sănătatea sa (...), trebuie să-şi aducă aminte de cuvântul apostolic
care zice că «hrana tare este H celor desăvârşiţi» (Evr, 5, 14) şi să se mtoarca" la
cele dinainie ale sale, ca sa nu audâ spunându-i-se: «Doctore, vindecă-te pe tine
însuţi» (Lc. 4, 21). Să se jndece, deci, pe sine însuşi şi sâ-şi păzească buna lui
deprindere f.,.)", căci „estc el însuşi bolnav şi are nevoie mai mult ca ei de
doctorie";*1 ,.§i abia când îşi va vedea sufletul său sanătos, săcaute să folosească
şi pe alţii şi să-i larmiduiascâ prin sânălatea lui"."2
Kiscul de a-şi înrăutăţi propria stare şi de a-şi spori palimile, la care se su-pune
cel ce încearcă să-i vindece pe alţii înainte de a se fi vindecat pe sine, ţine mai ales
de faptul ca rolul de călauză şi tăitiăduitor duhovnicesc face sa se nască şi să
crească două mari şi rele patimi, slava deşartă*' şi mândiia, aceasta din urmă, aşa
cum am văzut, ducând adeseori la căderea celor sporiţi.
Pe de altâ pane, eel care nu este el însuşi deplin sanătos poate fi repede prins
sau eel puţin alins de bolile altora. De aceea Sfântul Isaac Sirul învaţă astfel:
.,Hrana tare - a părinţiei duhovniceşti - este a celor sănătosi, care an simţurile
deprinse şi pot primi orice hrană, adică ispitele tuturor simţurilor, fârâ sa-şi
vatărne inima prin întâlniri, datorită deprinderii în desavârşire".8' lar Sfântul
Simeon Noul Teolog arată ca nuinai sfinţii pot rămâne neatinşi şi cu toiul
netulburaţi de patimile pe care le îngrijesc: „Gâiidul sfinţilor, chiar dacă se pleacă
astipra patimilor înnoroiale şi ruşinoase, nU se întinează; caci mintea lor este
goala şi strâină de orice poftîi patimaşă. Şi chiar dacil ar vrea cândva să intre în
considerarea unor astfel dt- lucruii, nu o fac penlru altceva decât ca să observe şi
sâ afle mişcările şi lucrarile împătimite ale patimilor. .şi de aici sâ intelcaga
cauzcle lor şi prin ce fel de leacuri se şterg ele, precum auzim că fac şi medicii si
am auzit despre cei din vechime: caci aceştia dise-cau cadavrele morţilor ca să
înţeleagă poziţia trupului ca, ajungând su cu-noască de aici organele interne ale
oamenilor vii, să încerce să vindece în
'Cf, Eviigrîe. CnvătU desprr ntgăcitme, 25 („Vezi cii nu cnniva, părănd câ vindcci pe
nlml. să fii in în&uţi netajnuditît"). Sf- Isuac Sinil, ('uvhilr despre nn'omfâ. 58 (..Cel
bolnuv cu Milleiu!. iUw care îndieprează pc soţii lui. c CJI IID om cu ochii orbi cc iiiută
calea nllora").
'' < 'ui'i'itr tlrs/ire nevoinfâ. 23. "
Ibkiem. 56.
K
Ibidem.
1
Eviigiic subliniiiză nccustil legătuift (An/ireficu/. Slava deţailă, 9). 14
Ciiviuti- despre iirx'oinfâ, 56.
397
frifăfiruirea tămiiduirii
alţii suferinţele nevăzute. Aşa lucrează negreşit şi medicul duhovnicesc care vrea
sa" tămăduiască cu experienţă patimile sufletului".85
Cel care voieşte să-i tBmăduiasca pe ceilalţi fâră a fî el însuşi deplin sană-tos
nu numai că-şi sporeşte propriile boli, ci, după cuvânlul unui Sfânt Piîrin-te, „le
face boala şi mai gretf'® celor pe care îi îngrijeşte in chip nesocotit. Căci neşliind
din proprie experienţă nici ce este cu adevăxat silnfltatea, nici care este udevărata
nature a bolilor, nu poate să dea decat sfaturi rele şi lea-ctiri amăgitoare. care-i
due pe oameni la rătacire, iar nu la săniUate; fiind el însuşi rob patimilor, esre
lipsil de curăţie, singura prin care se ajunge la cu-Qoaşterea limpede a iniinii şi la
vederea bolilorei; şi de aceea 1111 poate da sn-fletului bolnav leacul folositor.
Sfântul Grigorie de Nazianz spune, cu privire la aceasta: ,.în rămăduirea bolilor,
aşa cum o facem noi, unul şi acelaşi leac nu este întotdeauna şi pentru toţi la fel de
folositor (...). Socotesc că aceasta ţine de împrejurări, de faptele în sine şi de cât
îngăduie firea celor pe care-i tratăm. A cuprinde toate aceste elemente cu cea mai
mare precizie, pentru a îniocmi un tratat al acestui soi de medicină, este cu
neputinţă, oricât de mari ar fi strădania şi inteligenţa puse în slujba unei astfel de
încercări; faptele şi cxpeiienţa due la învăţarea acestei medicini şi-l fac priceput pe
doctor".*7 Or, este foarte important ca doctorul să fie sigur pe sine şî experienţa
lui corectă, căci ,.în acest domeniu, a înclinn într-o parte sau Fn alta, din greşeală
sau din nestling, duce la primejdia deloc mică, şi pentru eel care vrea sâ*
dobândeas-ca" (aceasta ştiinţă), şi pentru cei pe care-i îndrumă, de a cădea în
pftcat"."8
a
Phamurteticeyi,2$B.
'" Sf. Nil Ascelul, Cuvârtl ascetic foarte Irelmincios si folositor. 21-22. PG 79.
748C-749B.
M
CuvânUbi, II, 33.
Ibidem. 34.
* Sf. loan Scăiaml, Scam, IV. 6; (Yttre Pastor. 9. 46. 56. 95. Sf. Grigoric de Nazism/..
(iti.uiidn. II. 78. Sf. Simeon Noul Teolog. Cele 225 de capele..., I. 48. 49. ** Ccitre
Pastor. 18.
^Wtkm, 13.
>J
Cf. Ml. 15. 14. Sf. Simeon Noul Teolog. Cele 225 de CffiMM»., I, 50.
398
Hohil if-nifn-iit'c ul ponnu'Uti iluhowiicrsc
Simeon Noul Tcolog spune câ „eel care nu are in el lumina Duhului SfSnt" se
aseamănâ* unuia care ar umbla în intuneric cu o lampă stinsă. El „nici nu vede
bine faptele lui, nici nu este încredinfat in chip desăvârşit dacâ ele sunt pe plucul
lui Dumtiezeu" si „nu e vrednic sa primească gânduri strAine (adică spovedania
allor oameni.) (...) pan;! ce nu va avea Lumina strălueind înfni sine; câci ('..,)
«eel ce umblfl ft) întuneric nu stie unde merge» (loan 12, 35), Deci. dacă acela
nu ştie unde merge, cum va ar.lta altora calca ?".n
Prin luminarea Sfântului Duh, părintele duhovnicesc primeşte un dar deo-
sebii de folositor in lucrarea sa; puterea de a cunoaşte inimile (cardiognosia),
Aceastit harismă duhovnicească ÎI face să citească în inima omului, să cu-noasca
deindaia „omul eel lăuntric" şi sS Ireacâ dincolo de apnrenţele adesea
amngitoare, ajungând sâ" vadă în fiul său duhovnicesc chiar cele pe care aces-tea
nti le cunoaşte despre sine, bolile sale cele neştiute. pornirile şi cugetele cele mai
lăimiile. „Cel care s-a curăţtt in chip desavârsit vede sufletul aproa-pelui şi în ce
damri se află", spune Sfântul loan Scăraful. lar Sfântul Simeon Noul Teolog arata
câ „cel ce vede duhovniceşte şi aude astfel, atunci cOnd vede, întâlneşte şi
vorbeşte adeseori cu cineva, vede însuşi sufletul lui, chiar Jiica an după fiinţa. ci
dupfl chipul (forma) lui, în ce fel şi cum este. Dacă deci a fost învrednicit să se
împaVfăşească de Duhul Sfânt, cunoasie aceasta din însâşi vedcrea Lui".^
Aceaslă cunoaştere harismatică nu-l face pe dU-hovnic jiidecîitor aJ fiului său
duhovnicesc; el nu se grăbeştc să-l osiindeasca (starca sa dc nepătimire ferindu-l
de aşa ceva), ci doar pune un diagnostic co-rect asupra slarii accstuia şi stabileşte
astfel felul cel mai potrivit in care peace ri vindecat. Pfirintele duhovnicesc, după
cum spune Sfantul Irineu. „scoate In iveală cele ascunse ale oamenilor" numai şi
numai „spre folosul lor".
Dar acest fin discernămani \m este singura însuşire pe care trebuic s-o aibă
parintele duhovnicesc Dacă, ajuiis cu totul nepfltimitor, el are toate vir-iiilile -
starea de nepatimire fîind legată de dobândirea luturor virtuţilor, dupa cum VOITI
vedea -, existâ* însă utiele care-i sunt hideosebi caracteristice celui allai in
scaunul duhovniciei.
fa nrimul rand, smerenia, care este conditic şi semn ill adevăratei duhov-
nicii.''' Ea se manifest;1! mai ales prin sentimentul duhovnicului că este el în-
susi pâcătos, şi Hicfl unul mai mare decat cel aflat în grija sa,1,K ceea ce-l face
t simtâ aceeaşi suferinţă şi durere ca şi acela. Astfel, Sfântul loan Gura de
Aurspuae; „Când e vorba de lecuirea tnipului, cel care laie în came vie nu
"Catehelc,
M
XXXUI. 31. Cf. Sf. loiui Scfirarul. QfiW Păstor. 5.
Scant, XXVI. 68. Cf'. 53 („Cel cu sufletul ciuat ohişnuieşte siî cunoascfl... miiosttl
iniil aflat in iiliiî, de careel &-u izhilvil").
w
Caiehete. XXWU, 348.
Cmnt enzitter, V. 6, I.
i?
Cf. Apofiegme, Btli. Coll. 13. 6. Sf. loan Casiiin. Asrfâiiuntefo.., XII. 5. Calisi şi
Iţjiiiilie X;inlhopol. CWP' /(HI ,lr co/irfe, 14.
"Cf. Sf. loan Soărarul. Coire P&ttor, 14. Vedein din Palt-rir cA Pflrinpi îsi încep
cii-viimul cntre cei c<uc vin In ci sa le ceiUi'i sfat duhovnicesc, cu vorba: „laiiii-m;V\
399
înfăptuirea lânuiduirii
simte durerea; numai cel tăiat, nenorocitul de el, este sfâşiat de dureri ascuţi-[e. Nu tot
aşa este în tămăduirea sufletelor (—); eel care vorbeşte. când îi înlremează pe ceilalţi,
simte el cel diiuâi durerea acelora".99
De smerenia duhovnicului este strâns legată, dnpâ cum vom vedea, com-pătimirea,
mai bine zis împreună-pătimirea cu cei pe care-i are în grija,ia în-soţită de o total a
abnegaţîe, mergând pâna* la „uitarea de sine, urmărind în orice iucru folosul
celuilalf,101 „o dăruire a sufletului pentru sufletul aproa-pelui în toate".102 Compătimirea
aceasta îl face pe duhovnic să se simtă întru total răspunzator pentni cei care i se
încredinţează'"1 şi-l impinge sa" le poaite sarcinile,IM după cuvântul Apostolului (Gat. 6,
2), luând asupra sa nepulinţe-le lor,1"- dupâ pilda lui Hristos, Care „a luat asupră-Şi
durerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovârat" (Is. 53,4).
Compălimirea esle semnul vădit al iubirii sale,1*' care se mai arată şi prin faptul că e
gala în orice clipa să raspundă la chemarea lor,1"'' prin marea lui răbdare şi multa lui
blândeţe,1™ fiind îngăduitor, iertător şi plin de bunâtate. După cum spune Avva
Dorotei, sfinţii „nu-l urăsc pe păcatos, nici nu-1 jude-că, nici nu-! ocolesc, ci împreuna-
păttmesc cu acela, îl sfatuiesc, ÎI mângâie, îi slujesc, îl tămăduiesc ca pe un mădular
bolnav; toate le fac ca să-l mântu-iascâ".13* Acest fel de a fi al duhovnicului este, de
altfel, condiţia unei depli-ne teimaduiri, aşa cum arata" Sfântul Isaac Sirul: ,.De doreşti
sâ tflmăduieşii pe cei bolnavi, cunoaşte că bolnavii au nevoie mai degrabă de îngrijire
decât de certare (...) începutul înţelepciunii de la Dumnezeu este bunătatea şi blânde-ţea.
Acestea se nasc dintr-un suflet mare şi poartă neputinţete oamenilor. Căci s-a zis: «Voi
cei tari purtaţi neputinţele celor slabi» (Rom. 15, I) şi; «îndrepiaţi pe cel ce a greşit, cu
duhul blândeţii» (Gal. 6, 1)"."" Sfântul Simeon Noul Teolog, care vorbeşte <şi ei despre
aceste virtviţi ale duhovnicului.
"' Oinilia; /; piimejdios hunt $i pentru preiticntor ţi pentrv asadtdutri c/i predicalonil
s<i predice pe placid tisculfătorilot, I.
"" Cf. Sf. Varsanufie şi loan. St ri.soii duhovniceyii. 315. Avva Doroiei. învâfâiuri de
Kiifh'l Jtd(mtMin\ VI. 8. Sf. loan Casian. Ctmvorbiri dnhovniceştî, II, 13. Sf. lo;in Gură
dc Aur. hc, cil.
111
Sf. Grigorie de Nazianz. Cuvtuuori, II, 54.
Sf. loan Scararul, Câtre Păstor, XII. 56. 57, 58. m Sf. loan Scarand,
Scant, IV. 39. 40; Căire Pastor, XII. 56. 57. 63. IM Cf. idem, (âtre
Pâstor, XÎI. 58.
lQS
Cf. Sf. Isaac Sirul. Ctivinle despre nevuinţă. 58. Sf. loan Gurâ de Anr. Otnilia: E
primejdtos hicni fi pentru predicator ft penlni astidtdtori ca predicatond sti predict iii'
placid asciduîtorilor, I,
U
* Cf. Sf. loan Scăranil, Câtre Pâstor, V, 24 (,J»e păstonil adevărat îl dovcdeste iubi-
ren. Câci din iubire S-a râsiignk Pastorul cel Mare").
:
"' Cf. Pateric, Pentru Avva loan Colov, 18. Sf. Varsanufie şi loan, Sciisori dnlwvni-•
rşti.AM.
w
Cf. Celt WO de. ctipeie ale lui Calist şi lgnatie Xanlho|3oI. 14. ""
hivtiţdturi de sujlet fohsiloore.. VI. 8.
"" Cuvinte despre nnvointA 58. Despre eficacilalca iciiipetKica n rabtlaiii, a se vedea
Puieiicid, Pentru Avva Isidor, I.
400
Rohd temfwtiic at pelrinietui duhovnicesc
arati că mai ales puterea de a-l înţelege şi de a-1 primi pe celălall sunt însuşi-rile
care-1 arată pe adevăratul duhovnic: „Un bolnav vine la medicul duhovnicesc
(...)- Medicul, iubitorde oameni şi compătimitor, îl vede pe acesta, în-ţelege
neputinţa fratelui, inflamarea suferinţei, umflătura. îl vede pe bolnav ajuns cu
tolul sub slfipânirea morţii (...) Atunci când medicul duhovnicesc iscusil vetle pe
fralele în cele pe care le-am spus. nu strigă de îndatâ, nici nu se dâ deoparte. nici
nu spune: «Cele pe care le ccri sunl rele şi aducatoare de moarte, deci nu-ţi voi
da aceste leacuri», ca nu cumva, atizind acestca bolna-VUl, să fugâ şi să meargâ
la un all medic, neiscusit in asemenea patimi, şi sâ moară în ceasul acela; ci îl
primeşre, îl ţine, îl mângâie, îi arata toatâ dragos-teaşi simplitaleaca să-1
Încredinţezecă-I va vindeca (...)".'"
Adevăratul părinie duhovnicesc nu stâ să-şi aJeagă fiii duhovniceşti, ci
primeşte fara" deosebire pc loţi cei care vin la el, şi mai ales pe cei rău bol-navi,
care, aşa cum spune însuşi Miuituitorul, au nevoie de doctor (cf. Mat. 9, 12).m Iar
Sfântul loan Scărarul aralâ că „nimic nu arală aşa de mult iubi-rea de oameni şi
bunStatea ceâ către noi a Făcătorului, ca a lăsa cele nouazeci si nouâ dc oi şi a
căuta pe cea rătăcită (cf. Lc. 15, 4). la uminte deci, o, minunate, şi arata-ţi toată
sârguinţa. dragostea, căldura, grija şi rugămintea ctin- Dumnezeu pentru cel
foarte rătăcît şi zdrobit. Cflci unde sunt mari boli-le şi ranele, fără îndoială mari
vor fi şi răsplătîrile date"."3 De altfel, el esle preţuit ca iscusit tămăduitor şi
câlăuză înţeleapta dupf» puterea de a însănatoşi pir cei rău patimilori şi de a
înţelepţi pe cei neînţelepţi, după cum arată Sfân-(ul loan Scărarul,""1 care spurie
că „doctoral va cunoaşte înţelepciunea data lui de Duinnezeu, când va putea sft
vindece bolile pe care cei mulţi nu le pot vindeca".111
1
Discursuri etice, VI.
:
Sf. Ignalie Teofonil. Epiitola către Policarp. W, I (..Dacă iubeşti nuinai pe ucenicii
c«i buni. n-ai nici un merit; niiii mull supuneţi-i cu blunclcic pc cei niaî inolipsiţi"),
" Câire Păstor, Xm, 78.
"' Către Pâstor, V, 20 {„Nu c învîiţător vrednic de latulfi eel ce face înţelepţi pe copiii
îovâiiiţi. ci pe cei neînvăţaţi şi neînţelepţi, ducundu-i la dcsuvârşire"). M Ibidem. 19. 11
* Scam, IV. 7.
401
hi/apt iiirett tănmduirii
caz, „priceperea doctorului Irebuie sa fie pe măsura putreziciunii rănilor".'1 lar
„când un doctor îşi mărturiseşte neputinţa, e nevoie să mergem la aliul".'"
Iscusinţa doctorului se vede dupa cât de folositoare au fost sfaturile sale şi mai
ales după* cum poate lecui mândria, acest cancer al sufletului: „Dacă ai intrai
intr-un spital necunoscut şi ai întâlnit un doctor, fii ca un trecător şi ca unul care
cauţi sa cunoşti, fară sa fii băgat în seama. meşteşugul tuturor celor de acolo. lar
dacii simţi vreun folos de la doctori şi de la felcer în boalele tale, şi mai ales în
m n l i a i ■-.1 minţii (mândria), penlm care te cauţi, ramâi acolo şi te vinde pe aurul
smereniei, prin zapisul ascultării şi prin contractul slujirii"."9
117
lw
Ibidem,
I, 14.
/Wfcte»fcIV,69,
120
A se vedea, Sf. Atanasie cel Miire. Viata Ciwiosului Pctrintelui noStrU Anttmie, 87.
"'Apoftegme,
lî:
Am. 222, 5,
Cf. Awa Dorotei. învdfături de tiifîeJ folositoare,
L
XIII. 9. Sf. Ainnusie eel Mare.
Viafo Ctiviosuhd Piirinlehii noxtm Antome, 15. * Avva Dorotei. învâfăniri d<>
snflet folositoare, 8. 1-4 Convorbiri duftowucesti, II, 13. IJ* A.yezâmhHt'fe
tnftnăstireşti. XI. 17.
402
lit/hi/ tempeutiv ril pârituelui duhmtticesv
Dar nu numai prin cuviniele sale dc învăţătură îi ajută duhovnicul pe fiii săi;
ci. neîncetat îngrijindu-se de mântuirea lor, punirca se roagâ pentru aceştia,u&
pentru ca harul tamăduitor al lui Dumnezeu s3 se reverse asupra lor şi sit lucreze
în ei, „Părinte, roagă-te pe-nlm mine !", îi cere din adănctil inimii creştinul
părintelui său duhovnicesc, şi atunci cănd vine la el pentru ajutor, ca şi atunci
cand pleacă cu suflctul mângâiat de cuvintele sale. Acesta esic, de alitel, şi sfatul
Sfântultii loan de Gaza; „A cere rugăciunile Pârinţilor noştri e de mare folos.
Căci zice: «Rugaţi-vă unii pentru alţii» (lac 5, 16), Şi iarăşi: «Nu au trebuinţă cei
sănătoşi de doctor, ci cei bolnavi» (Lc. 5, 31)... lar cerând nigaciunea Avvei, zi
aşu: «Avva. ma" simt ran, roaga-te pentru mine, căci stiu câ am nevoie <Je
ajutorul lui Dumnezeu»."127 Şi se cere de la pilrintele duhovnicesc rugăciune,
pentru că este socotit ca drept şi simţit ca sfiint, şi scris este că „mult poate
rugăciunea stăruitoare a dreptului" (lac. 5, 16). iar prin sfinţenia lui lesne
dobândeşte de la Dumnezeu pentru fiul său duhovnicesc ceea ce acesta, prin el
însuşi, nu este încă vrednic să primească. Sigur cii ?i acesta trebuie sa" se
roage,l2h dar el ştie că Dumnezeu îi va asculta eererea dacă o face prin rugăciunile
parintelui său, Şi apoi, odatu uşurat, el poate să rostească ca acest f'rate din
Pateric: „Pentru nigSciunile tale, părinte, m-a tâmăduit Dumnezeu".129
De asemenea, parintele duhovnicesc lucrează prin însăsi pilda vieţii sale.
fmplinintl tntru (otul voia lui Dumnezeu, el le arată fiilor săi prin faptele sale,
prin telul său de a tl şi prin purtarea lui cum se cuvine să vjeţuiască şi cum să
implinească şi ei voia Lui. „CBci,., toti privesc la el ca la o icoană pilduitoare $i
socotesc cele spuse şi facitte de el ca dreplar si lege".13' La aceasla se referâ şi
Apostolul Pavel, atunci când spune: „Aduceţi-vă aminte de mai-ma-rii voştri,
care v-au graft vouă cuvAntul lui Dumnezeu; priviţi en luare-aminre cum şi-ati
încheiat viara şi urmaţi-le credinţa" (Evr. 13, 7). Despre aceasta vorbesc adesea
Sfinţii Părinţi.'1'
Pilda of'erml de parintele duhovnicesc prin cuvintele, faptele şi purtările sale
are o mare putere lucrătoare. in stare să-i schimbe pe cei atlaţi în legiltu-rfl cu el.
Adevâratul pârinte duhovnicesc are o putere harismatică1'" pe care simpla lui
prezenţă o face sunfhtf*1 şi prin care, după cum arata Sfantul loan Scurarul, poate
„învia orice suflet mort".'34
1
'" Cf Sf. loan Scfrarul, Cam Pastor. XII, 63.
' Sf. Varsanufie ţfi loan. Scrisoriihiliovnicesti. 544.
* Cf. Pateric, Cuvânt pentru Avva Antonie, 18 („Un fnite i-a zis Avvoi Antonie:
Roaga-te peniru mine ! Zis-a lui Batranul: Nici cu nu te milniesc, nici Dumnezeu,
dacii lu însuţi nu te vei sili 51 nu te vei ruga lui Dumnezeu")
$ApoJlegme,N 509-510.
" Call* Paster. V. 23.
1,1
Cuvânf peniru Avva Isaac <le la Chilii. 2. Referiri
m
la accusta găxim în imilte ulie
«ipoftegme din Pateric şi în Vleftle sfuifi/or. Cf Sf. loan Scanirul. CiUre
Pastor. XIV. 92. n> Pateric, Cuvănt peniru Avva Antonie. 29.
& cam Pastor, n, 13.
403
/n/'eipiuirra lâiuădnirii
Această pulere care iradiază din persoana duhovnicului nu este altceva decât
manifestarea haruiui dumnezeiesc care sălăşluieşte in el. Aşa cum arată udeseori
Sflnţii Pârinţi, bătrânul grăieşte şi lucreazâ „după Dumnczeu", cu-vintele şi fapteie
sale sum insuflate de Sfântul Duh. Dumnezeu este Cel care glăsuieşle şi lucrează
prin el.'"
Acest har îi dă părintelui duhovnicesc pulerea de a lucra în chip minimal
pentru a veni în ajutorul llilor care se primejduiesc pe cafe.1*' Tot prin pulerea
harului, el poate „să vindece bolile pe care cei nuilţi nu le pol vindeca".117 Se
cuvine să spimem câ* adesea, din smerenie, cl îi „face bine pe cei bolnavi rM ca
ei să simtă şi într-un chip ascuns".1"
Dar părintele duhovniccsc mi-si impune silnic pulerea primitâ prin darul lui
Dumnezeu, fărîi ca fiul său, în chip liber, s-o Iase să lucreze in el. Ea nu exclude,
ci, dimpotriva, cere conlucrarea acestuia. De aceea, puterea tiîmădu-itoare a
parintelui duhovniccsc lucrează prin mijlocirea tratamenlului pe care el il prescrie,
pe care fiul sSu are datoria să-l urmeze şi care este cu atât mai de folos cu cat grija
acesluia de a-1 urma pas cu pas este mai mure.
Acest iratament este îiHotdeauna perfect adaptat la personalilatea bolnavu-lui,
la situaţia sa particular;!, la starea şi dispoziţia sa la acel moment:.1™ Du-
hovnicuj, aratft Sfimtul loan ScSrarul, „trebuie sâ aplice leacurile potrivi-te".1'" Jn
tratarea trupului ~ spune, la feJ, Sffintul Grigorie de Nyssa - sco-pul medicinii este
until smgur, si anume vindecarea bolnavului. Cu toate acestea, multe şi fclurite
sunt îngrijirile, dupa cum şi bolile sunt multe şi di-ferile. Tot astfel, bolile
sufletului fiind şi ele de multe feluri, modul in care sunt îngrijite trebuie să fie eel
cuvenit fiecăreia dintre ele, pentru ca leacul să fie pe potriva rftului".141 lar Sfitntul
loan Gură de Aur precizeazâ că penlru tămăduirea sufletului, ca şi pentru cea a
trupului, trebuie nu numai sa" aplici natamenlul potrivit, ci s.Vl şi dai la timp.IJÎ
Aşadar, dupfi cum învaţă Sfântul Grigorie de Nazianz, „medicul trebuie să ţînă
seama de locuri şi împrejurări, de vârstă, de timp şi de toate celelalte de acest
fel".'43 Căci, arată el, „în tă-măduirea bolilor. aşa cum o facem noi, un singur leac
nu este întotdeauna şi pentru toţi la fel de folositor (...)- Dimpotriva, o anumită
dictă este bunâ şi folositoare pentni unii, in (imp ce pentru alţii, un regim cu totul
diferit arc acelaşi effect, Socotesc cfl aceasta ţine de împrejura'ri. de faptele în sine
si de
'-* Cf. Apofiegme, Am. 200. 5, Sf. Vnrsanufie şi loun. Srrisori duhavnicefti, 364. 369.
383. Sf. Simeon Noul Teolog. Cele 225 de capele„„ 1.61.
'"Cf. Sf. loan Scărarul. Ctilre pâstor, I. 3. ;,:
IbulemAV. 19.
'" Ibidem, XI. 52.
9
Cf. Sf. Ignalic Teoforul. lî/'hto/u cătrr PcUcatp, II. I. t'a'eric, Penlrti Avva losif
Tebenl. I; Pentru Avvu Pimen. 22. Sf. loan Scăranil, Câtn ,wPtîstor, II, 12; VII. 32:
XII, 53; XIV. 94. loan Moshu. Uviuia duktmrie&aaâ, 78. Câtn Pastor, VII, 32.
'*'
u
Cital dc P Loin Entralgo. 145
MaUuiie et cutpabilite. Paris. 1970. p. 87.
-'Cf. Desfiie Jrt toriff, 17. Cuvâniâri, II. 18.
404
Rolul tffmp&ftic alpărin'elui duhavnirexc
ce îngâduie firea celor pe care-i Iratăm. A cuprinde toale aceste elemente cu cea
mai mare precizie, pentni a întocmi un trataf a! acestui soi de medicină, este cu
neputinţa, oricât de man ar ii strfidania şi inteligenţa puse în slujba unei asifel de
încercări; lucmrile şi experienţa due la învăţarea medicinii şi-1 foe priceput pe
doctor".144 „Tot aşa - mai spune el - cum nu d;1m, când e vorba de tmp. aceleasi
leacuri şi aceeaşi hrană. ci, dupâ cum este sănătos sau bolnav. fiecare primeşte o
altă îngrijirc, tot aşa şi sufletele sum în chip felurit ingrijite, iar martori pentni cat
de bun a fost leacul sunt chiar cei care l-au primit. Unora le este de folos
cuvântul, allora pilda le face bine. Pe unii trebuie să-i îmboldeşti, altora le c de
folos zitbaJa. Sunt şi unii care nu sunt uşor de urnit şi cu greu se lasă mârtaţi spre
bine; pe aceştia îi trezeşli cu asprimea cuvântului". „Unora le este de folos lauda
pe care le-o aduci, altora doja-na; dar amândouii, folosite la timp nepotrivit şi
adresate cui nu trebuie, sunl cu totul dăuna'Ioare, Unii sunt aduşi pe calea
dreapti* prin încurajări, aiţii prin mustrări foarte aspre".14'' Sfântul loan Scăranil
spune şi el la fel: „Ceea ce pemni unul este leac, pentni altul este otrav.L Şi se
îmâmplă alteori câ una şi aceeasi, data unuia la timpul potrivk, îi este leac, si la
timp nepotrivit îi este osâiula";147 şi dă această pilda; „Am vazut doctor
neprioeput. care, defăi-mând pe eel zdrobit, nu i-a pricinuit nimic altceva decâl
deznădejdea. Şi am vâzut doctor iscusil, care, operand prin ocărâre inima umflatâ
(de mandrie), a golit-o de tot puroiul".14* Iar in alta pane învaţă că „trebuie sa fie
judecate... şi locurile şi chipul de viaţă nouă" şi deprinderile" celor bolnavi; „Căci
e o m;ire fclurime şi deosebire în acestea. De multe ori, eel mai slab e şi eel mai
«merit.cu inima. De aceea trebuie sa" fie pedepsit şi mai uşordc cat re doctorii
duhovniceşii. Iar ceea ce se cere pentni eel dimpotriva. e vădit".l4y
Duhovnicul poatc să dea leacul potrivit pentni că, pe de o pane, si-a ciîştigal
iscusinţa din propriile fncercari, iar pe de alta el are darul discernă-mSntului,
fiind luminat de Duhul Sfânt.11' De aceea, leucurile pe care le dă sujlt adesea
altele decât cele la care nădăjduia bolnavul.
Şi pentni ca, aş a cum spune Sfântul loan ScaYarul, ,.undc e mult puroi. c
nevoje şi de multă doclorie ca sa" se lepede stricăciunea",''1 în aceste cazuri
duhovnicul, în ciuda împoirivirii celui bolnav, va da leacuri usturătoare. Acelaşi
lucru îl spune şi Sfântul Ciprian: „Preotul Doinnului trebuie să se folosească de
leacuri care tamăduiesc cu adevărat. Cel care trateaza cu blăn-deţc abcesele şi lasă
puroiuI să se râspandească înlăimtnil tnipului este un
medic nepriceput. Rana Irebuie mdatâ deschisă, iirsa şi • 11r-.-ii 11.«. legată şi
îngrijită. Şi chiar dacă bolnavul la început se împotriveşte, strigă şi se plânge că
nu mai poate de durere, la urmă, când se face sănătos, îi mulnj-meşte doctorului
pentru toale".15? Sfânlul loan Scărarul nu se fereştc să-1 indemne pe duhovnic:
„întristeazâ pe cel bolnav pentru o vreme, ca să nu se lungeasca mull timp boala
sau să moară d i n pricina tăcerii vrednicc âc osândă".1" lar Sfânlul Simeon Noul
Teolog spune că atunci când bolna-vul se împotriveşte Iratamentului, penlru câ nu
este eel la care se aşlepta, duhovnicul poate apela la o mică înşelăciune, cu lotul
nevinovatfl şi foar-te folositoare: „Un bolnav vine la medical duhovnicesc
buimăcit de sufe-rinţa, având minrea cu lotul tulburată, cftutând în loc de
vindecare ccle ce vaiămă, adică cele ce sporesc parima şi aduc în scurl limp
moartea (...) Atunci când medicul duhovnicesc iscusit vede pe fratele în cele pe
care le-am spus, nu strigâ de îndată, nici nu se dil deoparte, nici nu spiine; «Cele
pe care le ceri sum rele şi aducătoare de moarte, deci nil-ţi voi da aceste leacuri»
(...), ci îl primeşte, îl ţine. îl mâiigâie, îi araiă toata dra-gostea şi simplitatea, ca să-
l incredinţeze că-1 va vindeca cu leacurile pe care le-a cerul şi îi va împlini pofta
sa. Fiindca sunl unii grav bolnavi la suflei si care poarta cu ei afecţiuni care cer
cele cc le sporesc boala lor şi paiima fiecăruiii dinlre aceşlia; şi suferinţa lor cste
poate aceeii ca acolo unde e nevoie de regim şi dc abţinere de la placed, ei sîl
ceară mai degra-bă sa se desfete cu mâncăruri stricăcioase şi să se ghiftuiasca
până la sa-ţietaie cu ele. De aceea, precum spuneam. medicul experimental nu
con-sinue de îndată la cele cerute de ciUre bolnav, dar făgSduieşte să împli-
neascâ toate cele ale cererii sale; bolnavul se griibeşte spre cele dorite dc el ca
spre nişte lucruri bune, i n r medicul ascunde leacurile; unul aşteapiă şi rabda" cu
bucurie. iar celdlall, înţelept fiind, arată în aparenţă lucruri asemănătoare celor
ceruie. dar care in ascuns sunt lucruri ciudate la gust şi in ce priveste puterea
efectului. lar bolnavul de-abia se atinge de leacuri că, împotriva oricarei nădejdi,
dobăndeşte vindecarc numai prin sim-pla alingere; şi de îndata" umflâtura bolii
încclează, rana di.spare cu desâ-vărşire şi lucrurile care la început îi aprindeau
pofta, de-abia dacă le mai supartă acum pomenirea. ŞÎ se poate vedea făeându-se
o minune mai inaltă decAt orice raţiune; căci fără nici un leac, numai prin
atingcrea şi vederea leacurilor medicale, îi face pe bolnavi s3 se însănătoşească,
face ca riinile şi umflăturilc lor să se retraga, şi fîerbinţeala lor să inceteze, şi cei
ce flămânzeau după mâncăruri stricâcioase şi vătârnătoare nU mai do-resc dc
acum încolodecât numai mâncămri folositoare, iar aceştia poves-tesc multora
minunile medicului şi meşteşugul minunal al ştiinţei lui'\ls"
,B
Cf. Sf. loan Scararul. Ctitre Pastor. 39. 156
Scam, IV, 66. Cf. 91 şi 93.
' Cf, Awn porotei. kpistofe, B. 4. Cele 1(H) dfi capete ale lui Calist si Ignalie
Xanrhopol. 14, 15.
m
Cele 1(H),If capete ale lui Calist şi Ignalie Xanthopol, 15.
1
l I. Sf. Simeon Noul Teolog, Ccle 125 de capete..., I. 02. Cete M) de capete ale lui
Calist si Ignalie Xanthopol. 14.
' Scam, XXVI. 21. '"Cf. Cele 100de capete flfe lui Calist si Ignutie Xanthopol. 13.
Inî
Cf. Sf. loan Scăranil. Scam. IV. 105. Cele WO de '„pet,- ale lui Calist si Ignatie
Xanlhopol, 15. Sf. Simeon Noul Teolog. Cele 225 mde capete..., I. 61. 1 < I SI Macarie
Bgipteaniil. Omitii duhovniceyti (Col. It). Llll. 8. Cete 100 de capete ale lui Calist şi
Ignatie
,B
Xanthopol. 14. 15.
Cf. Sf, Simeon Noul Teolog. Cele 225 de capete,... I. 55; Cttteheie, XX. 45. Cele
WO dc capete a\e lui Calist si Ignalie Xanthopol, IS.
407
înfăfttuirea îâmâduirii
m
Cf.
167
Avva Dorotei. Epistole. B. 4.
Cf. Avva Dorotei, hiviifuturi dt> .sitflel fohsimire. V. 6-8; Eptefoie. B, 4. Sf. Mnca-
ric Egipteanul. Omilii\ duhovnicesll (Co\. II). LIII. 8.
'*■ Patrric. Pentni Avva Antonic. 40. Cf. Sf. Simeon Noul Teolog, time, IV. 25. lw Cf.
Sf. Simeon Noul Teolog. he, cit. Ce/e 100 de cap&t ale lui Calist yi Ignatie
Xanthopol.
71
15. '*' Căire Pastor, VII, 36.
Cf. Cele /W de capele ale lui Calist şi Ignutitf Xanthopol. 15. ";lMCf.
Paleric, Pentni Avva Pimen. I 72. Sf. roan Scarimil. Scara, IV. 7. Cf.
Sf loan Scăranil. Câlre Paster, V. 24.
40K
4
Arătarea gâwlurilor
mai duce şi supăra pe bătrânul (...) lar de multe ori m-am «Jus la bătrânul, vrând
să-i spun lui gândul, şi nu mft lăsa vrâjmaşul, aducand ruşine în inima mea şi
aceleaşi zicând. Şi acestea îmi aducea vrajmaşul ca să nu arăt doctorului patima şi
să mă vindec (...) lar mai pe urmă, plângând. mi-am zis: Până când. ticaloase
suflete, nu vrei sa te lămăduieşti ? Alţii vin de departe la bătrănul şi iau lecuire,
iar lu nu le ruşinezi că, având doctorul aproape, nu vrei să le tămăduieşti ?".l9
Dezvăluirea gândurilor este cu lotu! de trebuinţă pentru sporirea duhovni-
cească. Sfântul Vasile eel Mare învaţă astfel: „Fiecare..., dacă vreu cu adevănit să
faca progrese însemnate şi sa ducâ o viaţâ cores pun zStoare poruncilor Domnuiui
nostru lisus Hristos, (rebuie să nu păstreze secretă în sine nici o miscare a
sufletului sau (,..), ci sâ-şi deschjdâ tainele inimii acelora dintre IVaţi care sunt
inci-cdinţaţi să poarte grijă cu iubire şi compasiune de cei bolnavi".-'0 Un Părinte
spune chiar că: ,JUI este aitâ cale de mâniuire decât măiturisirea cugetelor sale
Părinţilor care au dreapta socounţa".:i Sfântul Teodor Studitul spune şi el: „Sa ştie
loţi ca nimic nu duce mai lesne şi mai iute la mântuire (şi la desăvârşire) ca
arălarea gândurilor (pfirintelui duhovnicesc)".22
Se cuvine să subliniem în chip deosebit rostul tămăduitor şi feritor de boală al
acestei practici, care are o importanţă capitală în lucrarea de vindecare a
sutletului.
Celui care-i vesleşte toate gândurile sale, parintele duhovnicesc îi poate
descoperi înţelesul şi valoarea duhovnicească ale celor dezvăluite şi-l poate sfatuî
şi îndruma ce anume sa" facă şi cum sa* se poarte. Fiind nepătimas şi având
dreaplă socotinţâ, adevăratul pSrinle duhovnicesc poate judeca (impede cele care-
i sunt arătate; luininat de Sfântul Duh, el poate, de asemenea, sa" dea sfatul
potrivit. El poate, de pilda, să arate de ce natură este un gfmd sau allul, ce se
ascunde îndărătul lui, la ce poate duce, dacă esle un gănd oarecare sau, dacît este
unul rău, cum sa i te împotriveşti. Gândul care te mâna spre o fapta anume vine el
de la dîavol sau este insuflat de îngeri ? Şi, legal de aceasta, să dai sau nu urmare
îndemmilui cugetelor? Imaginea care apare adeseori, dorinţii care se isca în inimă
într-o anume împi'ejurare, o untune mişcare a sutletului, sunt ele neprihanite, sunt
ele după voia lui Dumnezeu, sunt ele oarecare, nici bune, nici rele, sau sunt cu
totul rele ?"' Cerând sfaiul părintelui, omul capată rifepuns sigur la toate aceste
întrebări care-1 tulbura, scăpfind de îndoială, de rătacire, de greşeală, de amăgirea
la care-l conduce propria lui judecata, de cursele pe care i le întinde voinţa
proprie, care-l impinge pe om să se conducă după reguli proprii şi după dorinţele
sale, în loc de a se supune voii lui Dumnezeu. De altfel, Sfinţii Părinţi învaţa* c?i
omul
9
Patent:. Pentm Avva Zinon, I I.
■;' R<'s>nltlcni«ri. 26.
'' Apaftegnut. la P. Everghetinos. Synagog£, Constanfinopol. 1801. p. 68. col. 1.
*' Ciiu-heu-U: nnm\ cd. Papadopoulos-Kerameus. p. 176.
:
" In ScrisariU thtiiovnice.yii :ile Sf. Varsanufie şi loan gâsim ncnuinănitc cxcmplc tic
vestire a gândurilor c5tie parintele duhovnicesc şi de inlrebfiri legate de ele.
41?
Artitmva gâiujuri/or
trebuie să-şj anile gândurile tocmai din pricina primejdiilor care-l pândesc daca-şi
urmează propria judecată şi propria voie. Aslfel, SfSntul Anionie cel Mure
spun©: „Ştiu călugări care, dupa" multe osreneli, ziu căzul şi întru ieştre din
rninţi au venil, pentru că s-au nădăjduil în lucml lor şi am«igindu-se nu au înţelc»
porunca celui ce a zis: fntreabă pe larăl tâu, şi-ţi va vesti ţie (Deut. 32. 7>"/4 lar
Sfântul Pahomie arală CJ'I, din pricină că* nu şi-au arălai rănile Sufletuiui unui
părinte duhovnicesc, .jnulţi s-au omorâr pe ei înşişi, unul, ieşit din minţi,
aruncandu-se de pe o slâncă, altul spinteca«du-$i pâiitecele, aiţrt Fn felurite afte
chipuri, Căci mare pagiibă şi primejdie aduce să nu desco-pi-n tadaiă răul care e
în line celui care are ştîJflţa"." Cel mai adesea la asrfel de râlăcire se ajunge din
lucrarea diavolilor, care lesne se slrecoară in omul ce stâruie în voia Jui. ,.Dac;1
omul nu înfăţişeaz;! loale ale sale..., diavolul ga-sesle En el o voie şi o pornire de
îndrepriitire, si prin ea îl va rapune", arata* Awa Dprotei,2'' ndăugând că pe „eel
care urmeazii desăvArşit voii şi gânduJui lui'1. repede „îl rostogoleşic vrâjmaşul
cum voieşte".27 De aceea, vestirea gundurilor, prin care omul se preda judecăţii şi
voii părintelui său duhovnicesc. se vădeşte a fi ferire şi bună pază de amilgirile şi
lulburările pricinuire de diavoli. „Această riinduială - scrie Sfântul loan Casian -
nu numai că-l va învaţa pe lânâr să meargă pc calea adevărată a dreptei judecâţi,
având un în-drumător sigur, dar chiar il va pazi neatins de ro( felul do înselăciuni
şi curse ale duşmanului. Cine irâieşie nu după socoteala lui, ci dupfi exemplul
celor mai mari, nu va putea fi umâgit dc nimic - căci duşmanul eel viclean nu se
va mai putea folosi de ignoranţa celui ce djn cauza unei ruşini nelalocul ei nu mai
ştie cum să-şi acopere toate gândurile cans i se nasc in mime -, căci |e poate
rcproba sau admile cu ajutorul examenului mntur al Batranilor".2* Iar Awa
Doroiei sfflwieste astfel: „Dacă s-ar bîtarj suffeiul prin mfirfurisirea lu-luror
gândurilor sale şi prin auz.jrea de la un cunoscător al rndernnului: Fa aceasta. sau
nu face aeeasta; aceasta e bine, aceasta nu e bine; aceasta e o pOmire de
îndreptâtire a la; aceasla e o voie a la. Sau ar auzi, iarâşi: Nu e rnontentul potrivif
penlru acesl lucru; iar alia" data: acum e momentul, - nu ar alia diavolul prin ce
înşelăciune să-l vatăme pe el, sau să-I rostogolească. pentru câ intotdeauna ar II
cârmuit ?i din toale parţile spnjinit".29
Diavolii se folosesc de gândtirile riu'nuile penlru a-şi împlini lucrarea Jor
vicleanâ, cele mai muJie dinlre cugete Hind de altfel aduse de ei tocmai in acesl
scop. Aslfel, Slaniul Patriarhul Anlonie Studiiul arata că nimic nu dâ puiere
diavolilor şi sfaiurilor vrâjmaşe ca ţincrea lor în inimaVl:) iar Avva Pimcn,
aminlind un cuvftni al Awei loan Colo v. spune ca „de nimic nu se
bucură aşa de muh vrajmaşul ca de cei ce nu-şi arată gândurile lor".31 Dc aceea,
Sfăniul Teodor Studitul învaţă: „Vcdeţi cât de mulie sum cursele şi amăgirile
diavolului! lar din ele nu va scăpa ornui decat prin vestirea gându-rilor sate".*3
Vădirea gandurilor îl fereşte pe om de păcatele pe care le zămislesc gân-durile
ascunse. „De unde vin printre voi (...) faptele necugetate (...)? Nu, oare, din
pricină că nu vă descoperiţi gândurile cele rele, ci le ascundeţi şi nu le măfluri.siţi
?". întreabâ Sf&itul Teodor Stmlitul," adăugând: ..începulul şi riidăcina păcatelor
pe care le facem sunl gândurile rele".M De asemenea, des-tâinuirea gândurilor
împiedică îmărirea patimilor sau ivirca unora noi, ia care condtic delasarea şi
stăruirea în ele.
In sfarşit. ea scoaie din suflel gândurile care-1 macină şi-l surpă. şi care au cele
mai nenorocile urmări pentru vîaţa lâuntrică tocmai t'iindcă rămân ascunse. într-
adeva>, gândurile nemărturisite conlinuă sft vicţuiască în suflet. adesea neştiute şi
nevâzute, se înrădăcinează în cl, cresc si, încelul cu încetul, ajung sfl-l otrăvească.
Ele due sufletul într-un soi de robie din care icse cu atât mai grcu cu cât omul s-a
lenevit mai mull sil se dezbare de ele şi a înrâr-ziat sa le descopere înaiiuea piu
intelui duhovnicesc. Din această cauză, Stan-mi loan Casian vorbeşte despre
„puterea gandurilor ascunse asupra noastră" şi „robia groaznică în care ne ţin câtă
vreme rămân nemârturisite".33 Intr-un cuvânt, aşa cum spune un Batrân
îmbunălăţit: „Dacă te războiesc gânduri înlinate, nu le ascunde, ci spunc-Ie
mimaidecâr părintelui tâu duhovnicesc (...). Căci. daca le ascunzi, ele se înmulţesc
şi prin putere (...). Şi asemenea unui vierme înăuntru lemnului, tot aslfel şi gandul
rău (ascuns) surpil ini-ma".v lar Sfanml Teodor Sluditul învaţă la fel: „Dupft
cuvântul Scripturii (1 Cor. 14, 25) vă îndemn, fraţilor, vestiţi cele ascunse ale
inimii voastre. Căci plnnta care are vierme la rildăcinîi moare. iar sufletul carc-1
ţine pe şarpe, adi-că ascunde ccva, nu poate să nu puirezească, să nu se umple de
viermi şi să nu se slrice cu totul. VS rog, deci, fraţilor, scoateţi afară pe eel ce va
roade iniru ascuns"."
Sfinţii Părinţi îndeosebi aratâ că eel care nu-şi mărttiriseşte loule gânduri-le
sale fie îşi înlreţine bolile, fie chiar le sporeşte. „Cel ce ascunde şarpele (adică
gândurile rele de pSrintele său), rătăceştc pe locuri fiiră căi", spune Slaniiil loan
Scăranil." Nearătarea gândurilor iscă boli cu atât mai mari cu câi gândurile sum
mai rele şi mai lăinuiie. şi es(e legară sirâns de pariina mândriei, pe care o
întnreşte, aşa cum spune un Pârinte: „Cel care-şi ascunde
1
Patericul, Pcniru Avvu Pimen. 101.
'' Catehezets mart, ed. Papudopoulos-Kernineus. p. 533.
' Vaieht-zele trUci, ed. Auvniy. p. 464.
1
Ibidem,
" Conviithiii duhovntieştî, ||. ||. "'
Apqfttgm,
1
N 592/50.
Catehezete mart, cd. Pupadopoulos-Kcriuneus. p. 623.
".SWim. IV. 39.
•HI
Arâtarea gântiurilar
"Apofiegitte. 592/50.
*n Vicifa Sfant aim I'ahomi* (I), 96
Sf, Vursunufie şi loan. Serisori tlnhovnieeşti, 320. "
Convorbiri duhoviiir.efti, II, 12.
ihvăfdtUti duhovniceşti. IV, 24.
"Seam. IV. 13. *Apofiegmc,
592/50.
'' Ri'tintidalu tie la Ever$etis\ cap. 7, citiUS de I. Huusherr. Direction spintuelle en
Orient autrefois, Roma. 1955. p. 226. '* Patent uf esic plin de «site I tie pilde
grfrtoare. 01Cilat de I. Haiisherr, Direction spirtlmMe en Orient autrefoix, Romu. 1955.
p. 159.
415
fnfăpntirea tântâduirii
I A- Typikon du mtmast&n dti Prodrome, cap. 13. în Byz/miion, I2. 1937, p. 50. "
Ciiai
1
de I. Hausherr, op, dr., p. 219.
A se vedca. de pilda, Apojtejţme. N 509-510. Sf. Varsanufie şi loan. Scri.wri dtihov-
nicefti,
r
215.
" Scrisori duhovrUc&ftt, 215.
^Apafiegme. 509-510.
417
infăptuirea tămâduirii
spus ! A întrebat acela; Oare te-ai folosit după ce i-ai spus ? Râspuns-a frate-le:
Da, m-am folosit, că pentru rugăciunile bătrânului m-a vindecat Dumne-zeu. lar
celălaJt a zis: Eu mâcar că i-am mătlurisit gândurile mele, nu am simţit vreo
uşurare. 2is-a lui eel ce s-a folosit: Şi cum te-ai rugat Bătrânului ? Răspuns-a
acela: I-am zis lui: roagă-le pentru mine, că am acest gând ! Isir cclShili a zis: Bu,
mărturisindu-mă lui, am udat picioarele lui cu lacrimile mele. rugându-1 ca să se
roage lui Dumnezeti pentru mine. Şi prin rugăciunea lui m-a vindeCat
Dumnezeu".64
Pentru ca descoperirea gândurilor să fie tâmăduitoare, trebuie ca acela care
cere sfai să se încreadă desăvărşit în părintele său duhovnicesc. „Unde inima ta nu
are vestire, nu lu a aminte", sfâtuieşte Avva Pimen/S De aceea, de la bun început
pariniele trebuie ales cu multă grijă, iar după aceea întru nimic nu irebuie călcat
cuvântul lui. Astfel, un părinte învaţă: „După cum> când e vorba de vindecarea
trupului, căutăm medici pricepuţi, io( aşa trebuie să cercetam iscusinţa (parintelui)
pe care l-am întâlnit, iar apoi numai iui sa-i descoperim suferinţele sufletului; să
nu ne împotrivim îngrijirilor lui. ci să le primim cu recunoştinţă, chiar daca penlru
o vreme ele ne produc durere"."'' De altfel, această încredere deplină, care îl face
pe om să-şi dezvăluie gandu-rile, şliind câ" nu va fi judecar şi osândit, îl face să şi
primească poruncile du-hovnicului, oricare ar fi elef fără nici o şovăială şi fâră să
se îndoiască de folosul lor,
Descoperirea gândurilor trebuie să se facă întotdeauna înaintea aceluiaşi
părinte. căruia se cuvine să i se rămână întotdeauna următor credincios,*7 Sfinţii
Părinţi arată că dorinţa de schimbare a parintelui duhovnicesc, care vădeşle o
îinpotrivire priinejdioasă la leacurile date, mai întotdeauna vine din lucrarea
diavolului6* şi duce la sporirea răului.6^ Dezvăluirea gândurilor îna-intea
aceluiaş» părinte pennite urmarea pânâ la capăl a tratamentului dat de acesta în
vederea vindecării depline. De altfel, numai aşa poate părintele duhovnicesc să-1
cunoască bine pe fiul său, să-i ştie şi laria şi slâbiciunile, neputinţele care-i sunr
proprii, înclinările cele mai tainice, felul propriu de înaintare; şi numai astfel,
întemeiat pe cunoaşterea lui deplină, poate slabiii felul bolii şi leacul potrivit.
M
Patericul, Pentru Awn Zinon. 9.
1,
Pateric, Penlm Awa Pinien. 80.
* P, Everghetinos. Synagoge, Conslnnlinopol. I86I, p. 68. col. 1.
"? Cf. Sf. Simeon Sludilul. cieal de I. Hausherr în inlioclucerea sa la Viola Sffmiului
Simeon AW Tettfog, p. XLIX-L.
M
Ibidem, p. L.
u
* Ibidem,
418
Arălarea gă/uluritor
lor de ii naşte patimi în suflet. Se poate ca gândurile care ne-au tulburat ade-sea
s;i stăruie în a ni se înfăţişa în minte. Important este dacâ le urmâm sau nu.
Vestindu-le duhovnicului şi întrebându-l pe el (din textele ascetice reiese
echivalenţa acestor două expresii), vom afla de unde vin, care este adevărala lor
natură. iar dacă sunt rele, cum pulem să ne împotrivtm. lar odatfi acestea ştiiite,
avcm a ne război cu ele, până ce le vom birui.
5 Lupla împolriva găiidurilor
I. Lupta lăunlrică
păcatul. Aslfel biruita" fiind, o due în sfârşit, ca pe o roabă, la faptă",11 Deci ,.de
13
IHI paciUuieşte cineva mai fntâî cu mintea, nu va păcătui nici cu lucrul".
Prin urmare, dacă voim s3 ne lepadăm cu totul de pacatc, fie ele făptuite bri
numai cugetate, avem de luptat mai întâi de toate cu gândurile. împotrivi-rea faţă
de manifestările din afară a]e patimilor este cu totul deşartă, de vre-me ce ele îşi
au rădacina în gânduri. iar acesiea continuâ* să vieţuiască în su-flei Atflta timp
câi stăruie gândurile rele, ele vor naşte fapte rele. CSci scris este: „Cinc va pune
peste cugetul meu bătăi ? Şi peste inima mea învaţălurei Enţolepciunii, ca
rătficirile mele să nu fie cruţate şi ,să nu fie îngăduite păcate-le? Ca greşelile
mele să nu se înmulţească şi pacatele mele sa" nu sporească şi sâ nu cad în
mâinile potrivnicilor mei şi să nu se bucure de aceasta vrăjma-şulmeu?"(lnţ.Sir.
23, 2-3).
To! affit dc desert ax fi ca omul să creadă - sub cuvânt că patimile ne Jeagă de
lucrufi şi se îndreapta' spre cele materiale, şi că vederea lor ne impinge la pacai -
că e de vrcun falos să se îndepărteze de cele ale lumii pentru ca prin accasta să
nimieească patimile. Cu adevârat, nu lucrurile în sine sunt rele: ..Mimic din ceJe
create şi făciile de Dumnezeu nu este râu". spune Sfiuitul Maxim
MănurisUorul.11 Ceea ce esle rău este felul în care omul se foloseşie de ele, din
pricina unei rele judecăţi cu privire la ele: „păcâtoşenia este o judeeată greşita cu
privire la înţelesurile lucrurilor. câreia îi urmează* reaua lor înlrebuinţare (abuzul
de lucruri)" şi. prin urmare, „in minle este puterea de a se folosi bine sau râu de
ele", spune în allă parte Sfântul Maxim.|J Nu hnpolriva lucrurilor are omul a se
lupta, ci împotriva inţelesurilor cu privire la ele care sunt in noi şi care, de altfel,
ne v in din iiducerea-aminte de ele şi din inchipuirea lor, chiar atunci când
lucrurile nu sunt de fată. Aşa „războ-iesc dracii... prin înţelesurile lucrurilor pe
cei despartiji de |iicruri",n „iar raz-boiul dracilor împotriva noastră prin gânduri e
mai cumplit ca râzboiul eel prin lucruri";1'' şi „cu cât e mai uşor de-a păcătui cu
minttia decât cu lucrul, cu atât e mai greu războiul cu gândiirite decât cei cu
lucrurile".17
Sfinţii nevoitori, îndeosebi cei care au vieţuit în singurătate, au cunoscui că
patimile sunt hrănîte de gânduri şi închipuire, şi nu numai de cele pe care ele
înscle le isca\ ci şi de cele care vin de la eel viclean, şi care, de altfel, nasc şi
sporesc patimile printr-o lucrare pe care o vom descrie ulterior. „înlâi răsar
gândurile pătimaje, apoi se ivesc patimile", arată Avva Dorotei.""
iilţii. spre a doun" (TrziUitul practic, 37). în fapl se produc ambele pvocese. îtir ilacâ
Sfinţii Părinţi vorbesc când ilc unul. cfind de altul. după cum e cazul. aceasta nu în-
scamnâ că nu le uu în vcdcre pe ainândouă.
,:
A se vcdea, de pi Ida, Sf. Varsanufic şi loan. Scrisoh duhuvniceşti. 258. '"
Sf. Filotei Sinnitul, Capele
a
despre irrzvie, 3. " Sf. Isaac Skill, Ctti'mlr
despre
3
ttevpblţă, 17. Cf. ibidem.
A se vedeu, de asemcnca, Sf. Maxim Mfirturisitorul. Capele despre tiragoste, I. 91;
IV. 50. Sf. Filotei Sitinitul, Capele despre trezyie. \. 1 Tâlcuirt la Psahmit4, 12. "'
Omitii dultovnicesti (II). VI. 3. "'lhidem. LIII, 15.
■\.'.:
Ijipfa impolriva f>âridurilor
lui, se apropic de el prin razboîul nevăzui. Astfel, se pot vedea între ele şi suflel:
arme, rânduire de bătaie, inşelăciunî viclene, război înfricoşal, ciocniri dc lupul,
biminţe şi înfrângeri din amândouă părţilc".27
Caracterul subtil al gândurilor, vicleşugurile şi meşteşugirile lucrale de diavoli
pentru a-i duce la rătăcire pe oameni prin mijlocireu lor, greutalea ucestui război
şi mai ales lucnil de mull preţ pentru care se duce el - sufleiul omenesc, au făcut
ca Sfmţii Părinţi să socoteascâ „arta" războirii cu gânduri-te viclene (prin „artă"
înţelegându-se aici sensul vechi al cuvantului, de „teh-nicu") drepl „şliinţa
ştiinţelor şi arta urtelor",3* Deoarece ei, pentru motivele ami ale mai sus, au pus
la punct o strategic foarte precisă - intemeiată pe o cunoaşiere sigură a adversary
or şi a felului cum acţioneazfi, adicâ a naturii gândurilor şi a felului in care apar şi
se înrădăcineaza* în suflel -, cu totul de trebuinţâ. caci, peritru ca să biruim, este
nevoîc, după cum spune Evagrie, „sâ ne războim cu metodă împotriva
vrăjmaşilor".29
Trebuie sft stim dintru mceput că originea gândurilor este una dublă: stări-le şi
aplecările, sau pornirile omului, pe de o parte, şi lucrarea diavolilor, pe dcalta.'0
Slflrile omului sum date de patimile sale, care, aşa cum am văzut, se ma-
nitesta mai întfu' prin gânduri. Aplecările şi pornirile - obisnuinţele - sunt dale dc
„amintirea ren", urma lăsatâ în suflet de patimi şi de greseli. sau de lipsii de grijă
din trecut.'' Astfel, Sfântul Marcu Ascetul defirieşle pomirea pîilimuşă ca
„aducerc aminte de păcatele de odinioarff.17 Gândiirile ?i imagi-nilc pătimase
sunt, în esenţă, furnizate de memorie" şi de imaginatic, care este legulu de
mcmorie. De aceea, pornirea pătimaşâ poate stanii chiar dacâ omul s-a lepădat de
patima spre care-l mânâ şi chiar dacă a trecut multâ vre-me de cănd n-a mai câzut
în greşeala care a înliparit-o în suflet. Astfel, Evagrie spune; „Dacă avem amintiri
p.ltimaşe, aceasta se datoreazA faptului cti de lu bun început am primit lucmrile
in noi cu patimă; şi invers: despre liicriirile pe care le-am primil in noi cu pal i
ma" vom avea amintiri patima-ş»'" M lar Sfântul Marcu Ascetul, care a insista! mai
mull decAt oricare all P;V
„Fiecare este ispifit când esle tras şi momil de insăşi pofta sa" (lac. ], 14),* sail
Sfâfltul Isaac Sirul, care scrie: ,Jn toale încercările osândeşte-te pe line însuţi ca
fund vinovat de ele".47 înir-adevăr, „dracii iau prilejurUe de-a stărni în noi
gândurile pătimase din patimile aflătoare în suflet", spune limpede Sfântul
Maxim.4" lar Sianhil loan Casian arală că sufleiul, ca şi trupul, este atacat de
boaJu in părţile lui cele mai siabe: „Pupa cum când apar în corpul nosiru unele
siari neplăcuie (...) fi cad viclime mai întâi p^rţile mai siabe ale trupului, iar
pârţiie mai puternice încep s«i sufere numai când s-a asezai bine boala m corp, toi
aşa ?i sufleiul fiecâmia dîntre noi, cand suflă vftntul dăunator a! viciilor, parlea
cea rnai slabă şi mai firavfi nu rezista atacurilor puiemice ale vrăjmaşului şi
ajunge fn primejdia robiei, începiind cu partea care, fiind păzită mai puţin,
deschide cale mai uşoară pentm tratlare (...) In asa fel ne încearca' duhurile rele cu
şiieienie pe fiecare dinlre noi. amagindu-ne mai ales în acele simţămime ale
sufletului pe care lc stiu ca" sum bolnave".49
Trebuie însă să ştim că diavolii pot s.vi aducă omului ganduri sau imagini faru
nici o legalură cu stările SAU pomirile sale, chiflr dacă el îşi poate închi-pui, şi în
acest caz, că acestea vin din el, după cum aratâ Sfântul Macarie Egipleanul:
„Există o putere vrăjmaşa' şi rea care împinge neamul omenesc în chip ascuns la
râtâcire, puuându-i în tnimă, pe nevăzute, gânduri nelegiuilc. Apoi, oamenilor nu
le mai rămâne altceva de făcut decât s.1 făpruiască ceea ce li s-a strecurat pe
ascuns, cu propria lor voie; cei mai rnulţi dinlre ei nici nu şliu de unde le vj.n
momclîlc şi, din pricina obişnuinţei pe care o au de a vedea iscându-se în sufletul
lor gânduri rele, ajung să creadă că acestea sum porniri fireşti ale inimii".1D
fn această privinţă, răutatea diavoJeasca nu ocolesfe pe nimeni. lucrând în toţi
oamenii, însă în mod diferit, potrivit rreptei spirituale pe care se nfln fiecare/1
Aşa se face că înşişi sfinjii, care prir» nevoinţă leantropică - oste-neală
omeneascîi unită cu puierea harului dumnezeiesc - sunt curaţi de orice pficai >i
au ajuns la nepălimire şi în care, deci, nu mai există nici srâri şi nici jimiiitiri
păcătoase, au lotuşi de înfrurtiat gândurile aduse de diavoli, prin care sum in
coniinuare ispitiţi. w Sfinţii Parinţi spun chiar că lucrarea diavoJească sporeşie şi
gândurilc sermlnate de ei se înmulţesc pe măsura înaintării dnhov-iiiccşii a
omului.** Esle bine cunoscuta vorba Părinţilor din pustie, ca omul
** Cf. Ptiferiait, Pcnlni Awa Sisoe. 44- Sf. Varsamifie şi loan. Scrisoh di/tttmricejffi, 256.
' ('uvinte despre nevoinfâ. 80.
" Capete despre dmgmte. II. 31.
1
Convorbmdtdiovniceţti.XXlV, 17.
w
OmitU dulwvmveşti (Col. III). XXV. 1.2.
M
Cf Sf. Maxim Mârturisitoruj. Capple despre dragoste. II. 90.
n
Cf. Awa Ammona. Scrisori, XID, 5. Sf. Macarie Egipteanul. Orni/H duhovniceftt
(Col 0), XVI, 3.
H
Cl Sf. Filotci Sinaitul. Cape'edespre tivzvie. 27. PaterituL Pcnlru Maica Singliti-
chiu, i i !..!'.- . .i! sporcsc nevoilorii. pe alâi îniânipină mai mare luptălor împolriv<T').
425
înfdpiuirea teimâduiriî
trebuie „sâ aştepte ispita până la răsuflarea cea mai de pe urmfi",M şi cfl până la
ultima lin suflare are dc luptal cu gândurile scmănate de diavoli." Căci zice lov:
„Oare omul pe pămănt nu este ca într-o slujbă ostăşească (...)?" Clov 7. I).*6
„Omul mi poate până la moarte să nu aibă gânduri şi război", spune si Sfântul
Isaac Sirul,17 iar Sfântul Simeon Noul Teolog zicc că omul ,,8 primit puterea de a
nu face răul, dar nu şi pulerea de a nu se găndi la el'V „Precum nu se poate sâ nu
taie aenil din afară cel ce umblâ" pe pământ, tot aşa e cu ni'pulinlâ sâ nu fie
războită pururea inima omului de cfitte draci sau sâ nu fie tulburată de ei într-
ascuns", aratfi Sfântul Isihie Sinaitul.sv lar Sfân-tul loan Damaschin, vorbind
despre cele opt gânduri ale răutăţii care cores-pund patimilor de căpetenie, spune:
„Ca aceste opt cugete să ne tulbure sau nu, nu ţine de noi".60
Prin semanarea de gânduri în inima omului, diavolii urmăresc să înlreţinn
patimile care zac în el şi să-l împingă în păcatiil cu lucnil sau, în cel curăţit de
patimi, sa* le aducă din nou în el; astfel, celor sporiţi se muncesc sfl le în-tineze
rugftciunea şi sa-i împiedice să se înalţe la contemplate:61 întotdeauna însâ ei se
atrăduiesc sa-I înstrăineze pe om de Dumnezeu*3 şi să-l despartă cu totul de El.
Din acest punci de vedere. oricare gând se vădeşte a fi o ispită, cu atfil mai mare
cu cat omul, aşa cum vom vedea, poate sa" primească g«in-dul. şi astfel să urmeze
voia cea rea a diavolilor. sau să-l lepede de la el, impliuind voia lui Dumnezeu.
Orice gand carei vine omului in minte este o încercare,61 care-l poate duce fie la
pierderea sa, fie la mânluire. diipă cum alege să urmeze sau nu îndemnul la pacat,
După cum, lăsandu-se biniii de ispitâ. omul îşi înlreţine starea de boală, sau cade
din nou in ea, tot aşa, îm-potrivindu-se gandultii, el poate să se lecuiascfi cu totul
si să stămie în bine-Mai ales la acesl din urmfi aspect găndindu-se, Sfântul Isaac
Sirul spune: „încercarea e de folos pentni tot omul", exclamând: „Slavă
Stăpânului, Care prin doctorii amare ne dâ bucuria săniUăţii !".M Sftntul Apostol
lacov arata rostul tăinăduitor al ispitei: „Fericil este bărbatul care rabda" ispita,
căci lamu-rit făcându-se va lua cununa vieţii. pe care a făgâduit-o Dumnezeu celor
ce-L iubesc pe El" (lac 1, 12). Astfel, pentru cel inrobit de patimi fiecare gfind
este mi bun prilej de a scăpa din legătura lorf'* şi de a se curăţi de pâcate;!,f' iar
pentru împliiiilorul desăvârşit al pomncilor, prilej de a se întări în virtute, dupâ
cum scrie Sffmiul Varsanufie unuia dintre fiii săi duhovniceştî: „S3 nu te
moleşeasca" pe tine mulţimea patimilor şi nălucirilor drâceşti, ci crede ca nu vor
izbuli nimic tulburările şi ispilele lor, ci mai vârtos îţi vor spori virtu-tea, dacă
vom lua aminte cu grija să stfiruim în răbdare (...). Câci aşa cum în-tălnireacu
focul face aurul mai strălucitor, la fel îl face mulţimea încercărilor pe cel drept".
lar Avva Ammona scrie că „Puterea Duhului dă sfinţilor, dupâ ce a trecut ispira,
spor de mărire şi mai mare puiere".** Toţî Sfinţii Părinţi arată că numai datorită
ispitelor, deci şi a celor aduse prin ganduri, poate omul hiainta duhovniceşte.
Avva Ammona scrie: ,Dac£l nu vă vine nici o ispitit fie ea pe faţă. sau într-
ascuns, nu puteţi urca pe o treaptă mai înaltă decât cca pe care sunleţi"//t Sfântul
Antonie eel Mare vede chiar în ispilă lucrulcu lolul de trebuinţă pentru mântuire:
„Nimeni neispilil nu va puiea sfi intre în Impăfăţia cenirilor. Că ridica, zice,
ispitele. şi nimeni nu este care să se mânîuiascn"
latâ deci câ soarta .sufletului atârnă de ctnn va primi omul gândurile ce-i vin în
minte. Şi prin primirea şi însoţirea cu ele, se nasc patimile şi se întă-rcsc. iar
diavolii pun stâpânire pe suflet şi se sălăşluiesc in el, lar prin lepăd;i-rea lor,
dimpolrivă, omul poate. cu ajutorul lui Dumnezeu, să iasâ din robia patimilor şi
să sporească în virtule. ajungând să se unească cu Dumnezeu şi 8ii înainteze in
aceaslâ' unire.
Dacâ nu se păzeşte, omul repede poate fî furat de gânduri; şi dacă în pri-mill
moment ele pot fi uşor respinse, cu cAt Irece timpul, e din ce în ce mai grou, iar
apoi vine o vreme când este aproape cu neputlnţă sâ li se mai împotriveascâ.
I.upta cu gândurile presupune o cunoaştere (impede a felului in care ele
lucrează in suflct, ca şi a alitudinii sufletului faţă de ele. Sfinţii Pânnţi au observat
că ispita funcţionează asemenea unui mecanism, toldeauna in ace-lusi fel,
diferitele ei etape corespunzând evolnţiei modului in care omul reac-ţionează faţă
de gândul care-i este semănat in minte,
B
Cf. I'arajhizd t" ISO r/r copete a Sftmului Simeon Melafraslul la cele 50 de Cuvinie
ale StVoitului Macarie Egipteanul, 130.
" cf Sf. Maxim Mjlrturisiionil. Copete despre ărogoste, II, 45.
0
Scrisert dutwvntceţti, 118. Cf. Parafmaî tn I5Q de capet*.,,, 130. Avva Ammona,
Saigon, IX, 2. 3.
m
Scrisori, XIII. 6.
■ Ibidem, IX, 1.
'" Patericul, Pcniru Avva Antonie, 7.
427
hifâpiuirea tămâdturii
3. Mecanismul ispitirii
Voin găsî descrierea sau .sîmpla lor enumerate. îndeosebi la: Sf. loîin Sciiriirul.
Scum, XV. 72. Sf. Miircu Ascelul, Despre le/ţeti duhovnrceoscâ, 139-141; Despre Ba-
lez, Răspunsurile 3, 4. 5, I I , 13. 16, 17; Despre cei cecreâ câ se indrepiează dinjiip-ie,
209. Sf. Isîhie Sinatml, Cuvt'tni despre irezvie #4 vinuie, 43-46. Sf. Filotci Sinailul.
Capele despre trezvie. 34. 35. Sf. loan Damaschin. ('uvflrtt tie stifle/ folosilor. Sf.
Maxim Mărturisitoml, Ciipete despre dmgosle, I. 84. Rthuluiala Sf. Nil Sorski, I.
'\sVflra.XV.74. '■' Capele despre irezvie, 35. 74 Cm tint de suflei folosilor. a Despre
Botez* Raspunsul I I. * Despre, legea duhovriiceascd, 140.
Despre Boiez. Raspunsul 11 (.,Momeala râmane neclinlilil pe loc. ca gând simplu.
fiind impicdicata de neplăcerea înimiî sn progreseze la o cugelare dezvoltală* şi la
patiiuă").
" Cuvânl de suflei folosilor.
" Scam. XV. 72. Sf. Filofei Sinaitul dă o acceaşi defînin'e: ..însoţîrea slâ în convorbirea
en ceea ce s-n arătal fie cu patima. fie fârâ* patimă" {Capefe despre trezvie, 35). "; Cf,
Despre Botez. Răspunsul 16. Cf. Despre cei ce cred câ se indrepleazd dinfapte, 209. S|
Ctivârti despre Irezvie si virtule. 43, 46.
A2X
Ijifla împolhva gîindutilor
** Ibidem, 11.42.
*' Sf loiui Scuraml. Scam, XV, 72. Cf. Sf. Filotei Sinaiuil. Capete despre trtzvie, 35.
Sf. Maicu Ascetul, Despre iegea duhov/iireasiti, 91. Sf. Mnxiin Miirturisitorul. Capete
dtsprt dra&oste, I, 84.
" Scant, XV. 72. Sf. Filoiei Siniiiiul, lor. cit.
i. u ■ ■;"! fir wjh-f foiositor-W Cf, Sf. Isihie Sinuitul, Qjvânt
despre Irezvie fi virtuie. 43-46.
Si am. XV. 72, Cf. Sf. Filotei Sinuitul, Capete tiespre ire?vi<\ 35. " Sf, loJin
Scărarul, Scam, XV. 72. Sf. Filotei Sinaitul. Capete tiespre trtzvie, 35. ' SI. Marcii
Ascctul. Despre legea dulwvnicetsscti, 141,,: m Cf. idem. Despre Botez.
Ruspunsiil 10. w" Cf, ibidem, Râspunsul 13. Cf. idem. Despre unirea
ipostatică, 28. a Scam, XV, 72.
429
hifâptuirea tâinăduini
Tomşi, ea înca nu este cu iotul păcătoasă,'4 tie vreme ce omul n-a consimţit la pacat.
3) Consimţirea esle cu adevărat pâcat, şi pe ea se străduiesc diavolii s-o câştige.'4
Atâta vreme cât omul nu şi-a dat consimţirea» el este liber şi nesupus puterii
diavolilor, care se mărgineşte la momeala.w' Dar odată consimţămân-ml dat, el a şi
căzut în greşeală, devine rob al gândului, care-l lârăşte cu sila, nemaiputând face nimic
pentru a se întoarce de la el.97
Dezvăluind mecanismul ispitei, Sfinţii Parinţi subliniazâ faptul că, dacă nu s(ă în
puterea noastră să ne ferim de momelile diavolilor. de noi depinde cu totul dacă le
primim sau le alungăm;'* ei aratîi de asemenea că până la uu anumil moment al acestui
proces. adică până la consimţire, stă în puterea onmlui să se fereasca de a cadea în robia
cugetelor, şi că, după aceea, îşi pierde această putere; în felul acesta, omul şiie exact
care este momentul in care poate opri acest mecanism. Astfel, Sfânlul loan Gurâ de Aur
scrie că; ..Dintre gânUurile rele, unelc nici nu pot să treacă pragul sufletului nostm,
dacă-I ingrădim cu bune metereze; altcle, dupa ce s-au ivit în noi, dacă nu ne îngrijîm,
cresc şi sporesc; dar daca ştim ce trebuie sa t'acem ca să nu le lăsam sâ crească, ele pot
fi de îndată înabuşite şi nimicite. tn sfârşit. altele se nasc, cresc şi chiar ajung fapte ale
răutăţii şi strict cu totul sănătatea sufletului nostril, dacă lipsa noastră de grijă esie peste
măsură de mare".''9 Aşadar, cunoaş-terea acestui proces înlesneşte aplicarea unei
strategii potrivite pentru a ^ă-dfirnici năVala gfindurilor rele şi meşteşugirile diavoleşti
care le insufla.
M
Sf. Filolei .Sinaitu). i'apete despre trezvie, 35,
15
Sf, Miircu Asceiul. Despre legea diihovnicemr.ă, 93.
M
Cf. Sf. Chiril ill lerusajinmlui. Cateheze baptismal*!* IV. 21. Avva Doroici. tnv&fă-
tint de suflet fotosiUHire. XIII. 6. Sf. loan Casian. Comwlriri diilwvriireşli, VII. 8-
OT
Cf. Avva Dorotei, fnvdftUitri de suflet fohsifoure, 6.
'" Cf. Sf. loan Casian. Cowotbirt diihwiucesti, I. 17 (,.Nu-i csie cu putintfi inînţîî sâ nu fie
lulbiinttă de gânduri. dar ea poaie să lupie împotriva lor şi să le învingă. lar dacft nu depimie
de noi aparitiii lor, in schimb esle in putcrea noastrS dezaprobarea sail iicceptaiea lor").
Evagrie. Tmteiitd pmrtic, 6 („Faptul cii toate accsle guntluri (rele) ne tulbuiil sau nu sufletul.
nu tine de noi; faptul însîi ca ele... Siamese sau nu patimi. ţine dc noi"). PatericuK Penlni
Avva Piinen, 28 („Tol asa cum nu poţi opri vftntul. nici gândurile nu le pori opri sa nu vină.
All lucru este înssi sii lestaj împotrivă"). Sf. loan Damaschin. Cmxiiit de sujlri folasitor.
"'Oimlii la Ozia, IV, 5.
Iua
Ciivfiniul ufj\|/ic, înseamnă. pe lăngă veghe şi irezvie; etimologic. derivS din verbul
Wl^eiv. care înseamnă a fi treaz. opus verbului uEfrticiv, care înseamnă a fi beal (cf. I.
Haushcrr. Hăsycheisme et priere* Roma, 1966, p. 226). tn mod riguros. penim a reda
430
lupux împatiiva gândurilor
acesi ii imcn ar iiebui folosite cxpicsiî ca „liezvie veghctoaie" sau. si mai bine, ..veghe
deazii"; ţinftnd conl şi de această conotaţie, vom folosi însft cuvântul „veghe". uccastâ
noţiune fiind cuai important;! decat cealaltâ şi acopeiind o sferiî mai lurgă tlifl domenhil
.semantic al cuvânlului vrlv|/iţ.
" A se vedea. între altele: Paterivul. Pentni Avva Pimcn. 35, 135. 164. Pentru Awn
Rnf. I. Viaţa Sfihilutui Pahomie (I). 96. Sf. Vaisafiul'ie şi loan. Sriisoh duhavrdcefli, 7.
10. 44, 45. 49. 53. 98. 106, 136. 137. 138. 187. 197. 203. 216, 235, 237, 240. 264. 267.
268. 269. 291. 305, 342. 347. 379. 412. 418. 429. 454, 482, 573. 575 bis. 583. 613,614,
615, 769. 770. 833. Avva Dorotei, TnvâţâtuH de mflei folmiuxire. X. I; XI. 2. Sf. Isaac
Siml, Cwirue desprmnevofnfă, 58. 60. Sf. loan Scaiiirul. Scara II. 12; IV. 75; XXVI.
Partea a H-a, 16. Sf. Maxim Mărturisitonil. Cuvânt mctfiic. 16. Avva Isaiii Pustnicul.
Doucizeci $i mmâ de cttvlnt*. XXVII, IS. Sf. Origorie Palama. Triade, I. 2. 9. Sf.
Vasilc eel Mare a închinat vegherii si luăiii-aminte de sine Omilia a lll-a la at-vinwlc:
.Ja aminte de tine insufi", PG 31. I97C-2I8B. Sf. lsihie Sinaitul a scris un în-treg
Cuvâ/it despre trezvie şi virtutG, iur Sf. Filotei Sinaitul (•/(' de) Qtp&e de&pW
a
A se vedea. de pildă: Sf. Atiuiasie eel Mare. Viaţa Qevituuhi I'tiriniefui nos/m
Antmie, 9. Viafti Sfânttdui Pafwmie (I). 72. ■ Patericui. Pentru Avva Pimen. 35. 01
Ibidem, 135.
431
fnfâptuirea tămâduirii
Se cuvine să arătăm că pentm a da roade duhovniceşti, trezvia şi lua-rea-aminte
irebuie să fie neîncetate şi desăvârşite.10* Desigur. la această stare nu se poate
ajunge deîndată, dar omul este dator să se străduiască să o câşti-ge. întemeiaţi pe
propria lor cercare, Sfinţii Pftrinţi spun că omul este în stare de o asemenea luare-
aminte, chiar atunci când se dedă altor activilăţi. Astfel, Sfântul loan de Gaza
scrie: „Cei desftvârşiţi iau aminte la ei în chip desăvăr-şit, asemenea meşterului
care-şi cunoaşte în chip desăvâxşit meşteşugul lui. Căci de i se întAmplă să se
întreţină cu unii în vreme ce lucrează, convorbirea cu aceia nu-l împiedică să
împlincasca cele cuvenite ale meseriei sale."10* Sihaştrii îmbunătăţiţi sunt în stare
de veghe chiar şi în vremea somnului, dupa cum dă mărturie acest cuvânt din
Cântarea Cantărilor, pomenit de Sfân-tul loan Scărarul:'07 „Eu dorm, dar inima
mea veghcază" (Cânt. Cânt. 5, 2), şi cum arată Sfântul loan de Gaza: „Când inima
veghează, somnul tnipului n-are însemnătate".lt",
A lua aminte omul la sine şi a se pâzi înseamna, după cum vedem din în-
demnurile repetate ale Paiinţilor, a se îngrtji de fiinţa şi de menirea sa
duhovnicească, iar nu de lucrurile din afară.''' Indeosebi omul Irebuie să se
strfiduiască să-şi (re)cunoască bolile sufleteşti, aceastfi (re)cunoaştere fiind
condiţia tâmăduirii sale: „la aminte de tine însuţi, ca sâ cunoşti când ţi-e sănătos şi
când ţi-e bolnav sufletul. Căci mulţi oameni, din pricina marii lor ncluări aminte,
suferă de boli grele, de nevindecal; şi nici nu ştiu că sunt bolnavi (...) Porunca
spune: înceteaza a te interesa de păcateie altuia! Nu mai da râgaz gândurilor să se
ociipe de cusururile altora, ci «la aminte de tine însuţi», adică întoarce-ţi ochii
sufletului spre cercetarea propriilor tale cusururi", spune Sfântul Vasilc eel
Mare.""
în sens mai larg, înseamnS atenţia omukii la tot ce priveşte întreaga sa făptură,
adica supravegherea atât a trupului, cât şi a sufletului; a purtarilor, pentru a se feri
de faptele rele, şi a vieţii lăuntrice, pentru a se pfizi de gându-rile ritutăţii. Caci
aşa gSsim scris ţn Cartea Pildelor; „Calea celor drepţi esle ferirea de râu; numai
acela care ia aminte la mersul lui îşi păzeşte sufleiu] său" (Pilde 16, 17). lar
Sfăntul Grigorie Palama spune: „Ai grija de tine", zice Moise (Deut. 15. 9); de
tine în întregime, se înţelege; nu numai de unele, iar de altcle nu (...) Pune-ţi
aşadar aceastil pază sufletului şi trupului (...) Guvernează-te, aşadar, supra
vegheaz<l~!e pe tine însuţi (...) «De se va sui peste tine duhul celui puternic».
adică al duhurilor rele şi al patimilor. «să nu
Cf. Sf. l i i . i i u eel Marc, Coitwnntiiu la low XX. 3. Sf. Ioiin Scăianil, Scant,
XXVII, Aceliişi cuvunl, 6. 40. Sf. Varsumifie şi loan, Svrisori diilwvnue\ti. 269. 459,
fyoftegm*. N 427; N 529. "' Sf. Vursanufie şi loan. Strisori tlitfwvnicesti. 459.
' "T Scam xxvn, 16.
,M
Sf. Viusanufie şi loan. Scrisori duhavmceşti, 519.
1
Cf. Apajtegmc. Cuvintc adunate de ia doisprezece sihaştri. Sf. Vasile eel Mure.
Omilui a Hl-a la ruvinlele: ..la aminte tie line insuft".
m
toe, Git
M2
tjipla împolriva gândnritor
laşi locul tău», zice Ecclesiasiul (10, 4), ceea ce înseamnă să nu laşi
nesupravegheată vreo parte a sufletului sau vreun m5dular al trupului. Fă-când
aşa, le vei ridica mai presus de duhurile care te ameninţă dejos".11
Dar pentru ca, aşa cum am văzut, faptele urmeaza" găndurilor şi mai ales prin
ele se nasc şi stăruie patimile, Sfinţii Părinţi îndeamnâ îndeosebi la paza
gândurilor. Şi pentru că e limpcde că de ea aiârnă tJimăduirea sufleteascfi a
omului, de accea trexvia şi luarea-aminte la acest nivel se vedesc ca remedii de
căpetenie. In omilia la cuvintele din Deuteronom (4. 9 şi 15, 9); „la amin-te de
tine însuţi". Sfântul Vasile eel Mare spune: „Noi oamenii păcătuim uşor cu
gândul. De aceea, Cel care a zidit una căte una inimile noasire, ştiind că cele mai
multe păcate le săvârşim din imboldul gândurilor noastre, a poruncii ca în primul
rând mintea să ne fie curată. Şi pentru că păeătuim uşor cu mintea, Dumnezeu ne
cere să avem de ea mai mulrfi purtare de grijă şi pază. Că precum doctorii cei
prevăzători întăresc cu mult înainte. prin mij-loace profilacticc, părţile mai slabe
ale trupurilor, lot aşa şi purtătorul obştesc de grijă şi adevăratul doctor al
sufletelor a prevăzut cu o pază mai puternică mai ales acea parte a sufletului
nostru pe care o ştie mai înctinată spre păcat'*.113
1) Paza gândurilor înseamnă mai întâi de toate o neîncetatfi supraveghere a
iniinii, ca să putem zări deîndată gândurile care se ivesc în ea, de la prima lor
râsărire,"3 şi o trezvie de fiecare clipă, ca să ne pulem feri dc alacurile filrâ de
veste ale vrăjmaşului.114 De aceea ea este adesea numită „paza ini-mii"115; se
cuvine ca mintea să stea ca un străjer la poarta inimii, în acelaşi (imp veghind la
cele ce se petrec în jurul ei. atenta la cea mai mjcă mişcare, la orice apariţie şi la
orice zgomot, şi gata întoldeauna să preîntâmpine alacurile vrâjmaşe.
Astfel, în ceea ce priveşte rostul de a veghea al minţii, Sfântul Isihie Sina-itul
scrie: „Lucru! trezviei necontenite... este sâ" vada îndalâ nălucirile gilndu-
m
Trttute, 1.2,9,
?
" //«. Hi.
'" Cf. Sf. Varsanufie şi loan. Scrisori duhovniceşli. 85. Avva Doroiei. hivaţaturi de
mfletJblvsiUxire, III, 4; Epistute. A, I. Sf. Iaihie Sinaitul. Cuvâftt dtfspre irvzvie $i i'ir-
liiit; 14. 44, Sf. Filotei Stnaitul, Cetpefe despre irezvie. 25,
14
Cf. Sf. Vasilecel Mare. Omiliaa lll-a la cuvintele: „la seixmade line hm/fi". II.
' Uneori ea este ntimiiă, de asemenea. „paza minţii" (cf. Sf. lsihie Sinailiil. ('uviim
dispre irezvie >«* virtute, 113, 121. Sf. Filotei Sinuitiil. Capeie despre trezvie, 26). Dar
cretlem că prima exprcsie este mai porrivită, penlru cft, aşa cum vom vedca. ..paza
niinţii". în sens propriu. înseamnâ ferirea de orice reprezenUire. fie ca chiar buna, ea
liiiul condiţia mgâciunii cuiale şi nerisipite. Cu privire lu aceiistil dcosebire. a se vedea
Sf. Isiliie Sinaitul. loc. c.it., 3 (.„Tiezvia... e numitâ şi linislea ininiii. lur desăvâi-şila
pitnâ la golirea de orice mllucire e... şi pază a minţii"). Sf. loan Scârarul. S<wra.
XXVI. 50 („Allceva esie strâjuirea gândurilor. şi akccva pâzirea rain(ii. Pe dil dc
depaitc esle răsarîiul dc apus, pe atâl e mai înalla cea dc-a doua fn\C\ dt> cea dinlâi sî
mat obosiloarc").
433
înfăptiiirea fă/ruiduirii
rilor care au luat chip în minte".'"' Iar Sfântul Filotei Sinaitul spune şi el că omul trebuie
să-şi întărească „cu trezvie mintea sa în Domnul împotriva amăgirii dracilor" şi să
urmăreascâ' „cu dinaclinsul intrările lor si impletirile ce se nasc din năluciri".117 lar
Sfântul Vasile eel Mare îndeamnă: „Sfi ai ncadormil ochiul minţii penlru paza ta (...)
uită-te la loatc cele din juru-ţi ca sa scapi din cursîî (...) Păzeşte-te. să nu ciizi în
curse...".'"' în ceea ce priveşte ferirea de curse, Sfântul Grigore eel Mare arată că
„veghea trebuie să fîe neîncetată (...) şi întotdeauna sa* fim gata de luptă, penlru a ne
război cu Vrajmaşul; să Mm prevăzători şi să ne ferim în fiecare clipâ de vicleşugurile
lui cele ascunse (...). Daca vrem să nu vină asupra noaslră fară de vesie şi în chip viclean
ispita, Irebuie ca neîncetat să ne păzim cu sabia trezviei"."' Spusa unui Băirân cuprinde
în sine amândouă aceste rosturi; „Lucrul călugă-rului este să vadă de departe venirea
gândurilor sale".120 Şi, cu privire la accasta, să ne aducem aminte de cuvintele
Domnului: „De ar şti stăpânul casei în care ceas vine furul, ar veghea şi n-ar lăsa să i se
spargă casa" (Lc.
12*39).
2) In al doilea rând, a veghea şi a fi cu luare-aminte mai înseamnă şi a cerceta
fiecare gând de indală ce S-a ivit, l ? l apoi să se vadă natura lui, penlru a cunoaşte
limpede dacă" este vorba despre un gând bun, unul oarecare, nici bun. nici rflu. sau unul
cu totul rău.'"
La faza dintâi se referă Sfântul loan de Gaza când îndeamna: „îndata* ce apare un
gând, cercelează-l".1-1 lar Sfantul Isihie Sinaitul o descrie astfel: „Trezvia e fixarea
stăruitoarc a gândului şi aşezareu lui în poarta inimii, ca să privcascăgîtndurile hoţeşti
care vin şi s;l asculte ce zic şi ce fac ucigasele, şi care este chipul taurit şi în«1I|at de
diavoli (.,.)".,?J
Această primă fazâ, cercetarea gândului, are drepl scop deosebirea limpede a naturii
lui. care constituie a doua fază. Astfel, Sfântul Miicarie scrie: „Nu trebuie ca omul lui
Dumnezeu să urmeze deîndatâ gândului, fără a-1 cerceta mai întâi".1" Sfântul Isihie
Sinaitul spune şi el: „Eşti daior să pri-
116
Cuvi'ml despre trezvie fi virtute* II, 51.
117
Capete despntrvzyie, 7.
x
Omilmu III a In emintete: ..lit aminte de line insufi". II. "'■
Comentariulalov.XX.X
11
Cf. Sf. Varsanufie şi loan. Scrisori dtihovniceşti, 85. 92.
'" Cf. Sf. Macarie Egipieanul. (hmlii dulu/v/iiceyti (Col. II). VI. 3 (,.să nu se Itisc omul
in voiii cugetelor, ci iiduniinclu-le dc prclulindeni. sS le deoscbească pe cele fireşli de
ccle rele (...). Este nevoie de mulla atenţie penlm a pulea cinevu sa distingă cugelele
Elaine ale pulerii celei potrivnice"). Sf. Vasile eel Mare. Omifia a IH-n hi cuvintele: „la
aminte de tine îrisufi", II. Sf. loiin Casian. C'onvorkiri duhmmiceştt, VII. 5. Avva Isaia
Pustnicul. Douazeci si nouti de citvinle, XXVI. 19. Sf. Isihie Sinaitul. Cuvâiit lespre
trezvie si virtute, II. 19.
"' ^if. Varsanufie şi loan, .Scrisori duhovnicestt, 86. I2<
Cttvârtt desprejrezvie si virtute, 6. a OmiM
duhovnicesti (Col. II), LIU, 14.
434
htpttt împotriva gânduritor
vesti cu o căutălură ageră şi încordată a minţii, ca sâ cunoşti pe cei ce intriV'. l2S lar
în Pateric ciiim: „Zis-au Pannţii: la tot gâiidul ce îţi vine, să îi zici: al nostru eşti
sau al vrăjmaşilor noştri ? Şi ştiu că îţi va spune ţic".12 Acelaşi slat îl regăsim, cu
nceleaşi cuvinte, la Evagrie: „Stai la poarta inimii şi pe fiecare gând care se arată
întreabă-1: Eşti de-al nostru sau de-al vrăjma-şilor?".1211 Sfâniul loan de Gaza
spune şi el acelaşi lucni: „A-şi păzi cineva inima înseamnă a avea minica trează
şi curată când e războil (...)- Şi dacă vn'i să afli deeste duşman sau prieren, roagă-
te şi întreabă-l: eşti de-al nostru sau al duşmanilor ? Şi-ţi va spune adcvărul".l2";
3) Dacă esle vorba despre un gând bun sau despre unul oarecare, omul po;«e
să-l lase să intre, căci este lipsit de tirmari, îii afară de cazul in care se afla în
slare de rugăciune, căci ele împiedică rugăciunea curată. Sfântul Nil Sorski
scriecu privire la aceasta: „lardenu va fi vremea rugăciunii şi gându-rile sum
înlru cele Irebuincioase ale vieţuirii, unele ca acesrea fără de păcal sum, Pentru
că şi sfinţti cele Irebuincioase în viaţa aceasta cu binecuvântare le tăceau. Oriînce
gând se va afla mintea întru înţelegerea cea bunâ\ cu Dumnezeu este"."1'
Dar nu lot aşa trebuie să l'acă omul când e vorba dcspre un gând vădit rău.
Atunci el trebuie să se ferească de a-1 urma şi să-l lepede cu tolul, înainte de
aseajunge, aşa cum am văzut în cadrul procesului descris mai sus, la stadiul
consiniţirii.
Pentru a îndepărta gândul rău care se iveşte înaintea sufletului, se pot lua
douăatitudini:
a) Prima, pe care am putea-o denumi „antiretică", constiS în a îngădui gân-
dului să pătninda* în suflet, pânâ la primul stadiu al însoţirii (auySuxanoţ), in
care sc convorbeşte cu el (6u,iMct) în chip nepătimaş. în cadrul acestei
coavorbiri, omul contrazice şi combate gârtdul, această combatere (dtvxtppnoiQ)
constând în a-i opune argumente împotrivitoare, care, practic, sum scurte texte
din Sfintele Scripturi care se corespund situaţiei.131 Atunci omul este dator. după
cum scrie Sfântul Macarie Egipteanul, sâ „cugete la ponmcile lui Dumnezeu şi
pe ele să i le dea mint.'' spre lucrare. lar aceasta
1
('nviini despn irezyie şi. vinu/c. 22. i?
Cap. XXV. Ptmtnt socotinffl 4.
\rnir?tictil. Mândria. 17. " Sf. Viitsiinufie şi loan. Scrisori duhovnicegli. 166.
Kitiuluiiih Sfâtiiu/ui Nil Sorski. \. Şi urmeazfi: „Iur de gândurile cele rele se cnde
itototdeauna a ne feri"
'" Să rciiminiim câ* Evagrie a scris un tiatat, intitiilai Aiitiit'ticuf, în cure dîl. pcntni
fiecare dinire cele opt gânduri ale răutuţii. textele scripturistice potrivite pentru a le
tafrunta,
435
iiifâptuirea tâinăduirii
Olăsura îiiţelegerii tale. Şi chiar de îi vei birui, întinâciunea gândurilor îţi murdăreşle
cugetul şi răul lor rrtiros rămâne multa vreme în nflrile tale".141
Faptu] ca acest fcl de luptă este rezervat celor sporiţi nu inseamnă că este desăvârşit
în sinel4:: în afară de riscul de a fi biruit. se ajunge şi la o aniimită creştere a ispitei,
care, dupît cum arată Stîtntul Marcu Ascetul, este însoţită de tulburare
(notppiTio^bţ),1*1-1 de care cei desăvârşiţi se feresc îndeosebi; iiKii implică, de
asemenea, o anumită aplecare asupra gândului şi stjjruirc asupra lui, ceea cc
îndepărteaz£i mintea de la deplina luare-aminte pe care o ceiL' rugăciunea curată; în
sfârşil, într-o anumită mâsurîi, se face voia diavo-Itfor; de aceea Sfăntul loan de Gaza
îl sfătuieşte pe un ucenic de-al său: ,.Să nil i te împolriveşti (gândului). Căci aceasta o
doresc ei (diavolii) şi nu vor înccta să te războiascâ".144
De aceea, celălalt mod de războire - care este „tăicrea gfindiirilor" - tre-buie privit
ca mai bun, aşa cum, de allfel, învaţa şi Sfinţii Părinţi, pentru că bste mai direct şi mai
rodnic decât ceUllalt; Sfântul Isaac spune că omul care se foloseşte de el, „prin aflarea
carăriî celei scurte, la care a ajuns, a tâiut imprestierea căii celei lungi".14'
b) Acest al doilea fel de luptă, care ţine de o amimitS lucrare a trezviei, C0nst2 in a
nu lăs» deloc gândul să intre14'' şi a-l alnnga (PSrinţii mai spun si: a-l impiedica (să
intre). a-l tîlia, a-l tăia îndata, a-l tăia repede, a-l lepâda) de In cea dintâi ivire, adică
atunci când nu este decât o simple adernenire. ' ..(Momelile diavoleşti) trebuie numai
sîl !e vedem şi îndată sS le tăiem de cum răsar şi ne atacă (ne momesc)*', învaţă
Sffinlul Isihie Sinaitul.|4H lar BfBntuI Filotei Sinaitul spune câ ,.ccl ce se impotriveşte,
sau nu se supune în-ccptilului. adicâ atactilui, a tăiat dintr-o data toate relele"-149 Sfinţii
Pîirinţi iiniiit limpede şi în repetate rânduri că nu trebuie primilă sămânţa vrăjmaşu-kii.
' si cu atât mai mulf nu trebuie sa se stăruie in gandul sau nfllucirea puse inaintc de
el.131 fntotdeauna însă, rânduiala trebuie s;l fie aceeaşi: ..nu lâsa
gândurile sît zăbovească în suflet", după cum învaţă Sfântul Maxim.:w Adica.
irebuie b local de la bun început mecanismu! ispitirii, pe care 1-am de-scris mai
sus. Astfel, Sfântul Isihie Sinailul scrie: „Dacă mintea noastrâ e încercată şi
disciplinată, având deprinderea de a se observa şi de a vedea curat şi limpede
nălucirile şi înşelflciunile amăgitoare ale diavolilor, stinge cu UŞOrinţă... săgeţile
aprinse ale diavolutui îndată ce s-au arătat, neîngSduind fanteziei pătimaşe să se
mişle deodată cu momeala şi să modejeze cu palimii gândurile noastre după
forma ce ni s-a arătat sau să stea de vorbă cu ea în chip prietenos, sau să
gândească mult la ea, sau să-şi dea învoire cu ea".li Dimpotrivă, a 15sa să se puna'
în mişcare acest mecanism înseamnă, dacă nu chiar pierzarea, cel puţin intrarea
într-un razboi crud care ar fi putui fi ocolit. De aceea, Stantul Chiril al
lerusaliinuiui spune: „Nu primi sămânţa (...) înaiwe de a da floare, smulge răul
din ritdîtcină. penlm ca nu cumva negrija de la începul să le facă mai pe urmă
vrednîc de secure (cf. Mt. 3, 10) şi foc. începe să te îngrijeşti de ocliii tăi boluavi
la vreme, ca să nu cauţi doctorul după ce ai orbit".154
Potrivit unei asemănări folosită adesea de Sfintii Părinţi. dacîi laşi să intre
capul şarpelui, uşor va pătnmde apoi tol trupul. Aslfel, Sfântul loan Casian spune:
„Trebuie necontenit să ne amintun de acca povaţă: «Păzeşte inima ta mai mult
decât orice», si, potrivit ponincii de căpelenie a lui Dumnezeu, sîl observ«lm cu
ba*gare de seama" capul vătamător al şarpelui (Fac. 3, 15), adica începutul uiiuror
gândurilor rele, cu ajutorul cărora încearcâ diavohil sâ se strecoare în sufletul
noslm. Să nu îngâduim sa pătnindit prin nesinchisire în inima noasuă tot coipul
acestui şarpe, adică încuviinţarca ademenirii, care, fan» îndoială, de va fi intrat, ar
ucide prin otrava muşcitturii lui mintea robitli".1*5 Iar Sfântul Grigorie de Nyssa dă
acest sfat: „Daca deci vrei să le păzeşti de sălăsjuirea fiarci în tine, ia aminte la
capul ei, adică la prima momealâ" a răului. La aceasta te îndeamnîi ghicilura
ponmcii Domnului: «Aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa câlcâiul» (Fac.
3. i5)'\ Un alt Parinte talcuieşte tot aşa: „Gfmdurile au un singur cap (...). Daca*
n-ai văzut de la începnt capul, ca să-1 scoţi afara" din tine, vei fi prins şi amăgit
de gândurile care vin în urma lui (...) Dacă deci vrei &jj biruieşli paumile, ia
aminte la capul gandurilor şi. îndată ce 1-ai descoperit care este, războieşte numai
cu el". Sfflntul Isihie Sinaitul da* acelaşi sfat: de îndatii ce ai cunoscut pe cei ce
inlrâ (gândurile), „îndata să zdrobeştî, prin împoti'ivire, capul şarpelui".158
în lupla împoiriva gandurilor, fie cil alungarea lor se face pe „calea cea lungu",
sau pe „cea sciirtă", rugăciunea, alămri de luare-arninttf si de trezvie, are un rol
dc capetenie. Domnul însusi le pune alături: ..Privegheiiţi si vă nigaţi, ca sâ mi
intraţi în ispită" (Ml. 26, 41; Mc. 14, 38; cf. Lc. 22. 40-46). Parinţii repeta"
adeseori pottinca Lui,|(,u arâtând limpede că, alături de trezvie, rugâciunea este cea
mai putemică armâ' a omuhii impotriva ispilelor şi a celor care le aduc,"'1 şi cel
mai poirivil leac peiitru tiimăduirea de gândurile rele."'3
Cel mai adesea ei îndeamnâ la rostirea „rugăciunii lui lisus", care este de eel
mai mare folos pentm oni. Pe de o pane, datorită scurtimii ei, ea poate fi repede
îndreptată unporriva găndufui amagitor şi-i îngadtite omuhii sa aibâ o reacţie la
re I de rapidă ca şi atacul aceluia;1"1 dupil cum spune Sfântul loan .Scârarul, ea
„alungâ. printr-un singur cuvânt atacurile. de la începuturiJe lor".■u Pe de altă
pane, rostirea ei neîncetata se potriveşte cu starea de trezvie, care şi ea trebuie sa
fie neîntrempta. în sfarsit, numele lui lisus chemat In rugaciune are o mare putere
iinpotriva gândurilor şi a celor care le insuflă. după cum aratâ Slantul loan
Scărarul atunci când spune: .,Loveşte-i p*e vrâjmaşi cu numele lui lisus. cSci nu e
în cer şi pe pamânt arma" mai tare"."'*
w
A se vedea. clc pilfiîl, Sf. Isihie Simiitiil. Oivâiii despr* tregfle si virttite, II. 56. mCf.
Awn Doroiei. EpistoU, VIII. 193. Sf, Vuisanufic şi loan, Scrison dtdurvnicesti, 660.
Sf. Isaac Sim], Clrvinte defpre woinţâ, 33 (M/ tribute s« n* Ptw&rivitn gânttu-riior,
ri sri U> prediun lui Ihuimezeii). Sf. Isihie Sinaitul. ('tivâ/tr despre tivzyie si vjrtutc, 20.
M. 4. 66. 80. SI. 87. Sf. Pilotei Sinaitul. Captlte despre trvzvie. 25. !S1 Cf. Sf. Maicu
Ascclul, Despre cei ce cred cei se tndreptgati/i din fiiple, 146. Sf. Isihie Sinaitul.
Cuvânl despre trezvie si virtute, II. 74 (..Rugiiciunea... cu trezvia nc iii.imieazii
împotriva drucilor ca o sabie de foe").
* Cf. A wa Anuiionii. Bpixtate, IX. 2. Sf. Maicu Asceiul. Despre eei ce cred că se w-
dpepteaiă dlnfapte, 106.
< % Evagrie, Desţrre|Mmgăcime* 98. m Scanty XXVIII. 20. CE Sf. Filotei Sinaitul.
Capet* despre irezvir, 2. Scant, XX. 6. Cf. Sf. Isihie Sinaitul. GUvâM despte twi*>
>i vtrtKte, II, 50 (avfuid „ca aulitii pntemică numele lui lisus Hrisios").
439
Iitjeipluirea tănuUiuirii.
lar Sfântul lisihic Sinaitul învaţă aşa: „Oricând şi ori de câte ori se întâmplă să se
înmulţească în noi gândurile relc, să aruncăm în mijloctil lor chemarea Domnului
noslru lisus Hristos, şi ie vom vedea îndata împrăştiindu-se ca fu-inul în văzduh,
cum ne învaţă experienţa".16' Tot el, în altâ parte, îndeamnă: „îndată dupâ
împoirivire (cel ce se luptă) să strige către Hrislos într-un sus-pin negrăit, şi
atunci va vedea pe vrăjmaş risipindu-se, prin numele sfânt şi inchinai al lui lisus
Hristos, ca praful Ue vânt sau ca fumul ce se mistuie, împreunăcu nălucirile
lui",167
Nu este vorba aici de o practică magică; chemând în rugăciune numele lui
lisus. omul aleargă la Hristos ca la un adăpost,1'* penrni a fi apărat şi a primi
ajutorul Lui;169 prin rugâciune el cere - iar dacfi se roagă aşa cum se cuvinc, şi
primeşte - hand care-i vine în ajulor şi prin care îi biruieşte pe vrăjmaşi.l,f Aşa cum
spune Sfântul Filotei Sinaitul, „lisus eel chemat (este Cel care-i) izgoneşte pe
draci împreună cu nălucirile lor".171
Fără rugăciune, mărgînit la propriile sale puteri, care nu-i sunl de ajuns, omul
nu poale birui vrajmaşi atât de vicleni şi plini de nlutate.17: Astfel, Sfantul Isihie
Sinaitul învaţa: „dacfl ne vom increde... numai hi trezvia sau atenţia noastră,
repede vom cădea, răsturnându-ne, fund împinşi de vrăjmaşi, şi ne vor rapune
viclenii şi înşelătorii; şi tot mai mult ne vom prinde in mrejele gândurilor rele'V"
Şi tot el spune: „Făra cheiuarea lui lisus Hrislos, nu e cu putinţa a izgoni momeala
găndului riSn".174 într-adevăr, prin rugăciu-ne omul dobândeşte ajutorul lui
Dumnezeu, de care nu se poate lipsi. caci El, cu atotştiinţa Sa, zădărniceşte
înşelaciunile diavolilor, iar prin atotputernicia I.Aii nimiceşte puterea răutăţii lor.
„Să nu înceteze niciodată... rugăciunea către Hristos lisus, Dumnezeul nostru.
Căci ajutor mai mare afara de lisus nu vei at'lu in toată viaţa ta. Fiindcă numai El
singur cunoaşte, ca Dumnezeu, vicleniile, mesteşugirile şi înşelăciunile
dracilor", spune acelaşi Sfânt
'** Cuvânt despre irezvie ji vinute. 97. Cf. II, 72 (..Rugilciunea de nn singur cuvânt
(sau gând) omoarâ şi preface în cenuşă artiîlgirile (diavolilor)'1.
'"7 Ibidem, 20.
",s Cf. Sf. Varsanufîe si loan. Scrisori didwvniceşti, 4.32. 660.
'*' Cf. Pamfrazâ Tn 150 de capete a Sfântidui Simeon Metafnutut la cele 50 de
('nvinif alr Sf. Macarie Egipieanuf. 130.
I7;i
Cf. Sf. Isihie Sinaitul. Cwâtti despre irezvie fi ihiuie. 22 („strigfi cu suspîn câfre
Hristos şi vei shnţi ajutorul nevilzm dumnczeiesc..."); 26 („cula vrerne - mintea -
cheania pe lisus Hristos înipotriva Uuhurilor ruuluţii, le izgoneşte uşor... şi pune pe
fuga putcrile nevâzulc .şi ruzboinice alc vriijrnaşiilui").
'" Capele despre trezvie. 25. Cf. 26.
in
Cf. Sf. Isihie Sinaitul. Cuvânt despre Irezvie ţi viHute, 24. 26 („Cel ce se nădaj-
duieşi' în sine, şi nu în Dumnezeu. va cădea cadere jalnică"); 42; II, 79 (..Precum nu
ne este cu putinţă sa unnâiim păsurile ce zboarîl..., fund noi oanteni,... la fel nu e cu
puiinţă sâ biruim gândurilc drăcesti făra mgAciunc treazâ şi deasă\..").
™ Cuvânt despre irezw'e şi virtuie. II. 50. Cf. II. 43. 67.
m
Ibidem, II.40.
440
htpta tmpotriva gândurihr
Cf. Avvu loan Carpaliul, Una s,lt^ capete <& Wmgâiere, 30 („Bsie cu ncpulinţă celui
povătuil priii încercări .să treacă prin c!c farâ întristare"), Sf. Marcu Ascelul. Despre cei care
cn-d<dse
m
mdreptca:îidinfapte.
189
75. Avvy Domtci. Invâţâtltndesufleifolositonre.XWX.l.
1.0
Epistole.\X,2. Desprc cei care cred cti se mdrcpteazu dinfapte, 106.
191
Cf. Sf. Varsanufic $i loan, Scrisori duhovniccsti, 118,
Cf. Sf. Marcu Asccml, Desprc horez, 23. Sf. Isihie Sinaitui, Cuvânt despre trezvie si
virtute,
1.1
10, 93. Sf. Filoici Sinaitui, Capete despre trezvie, 25.
Cf. Apoftegme, N 437. Sf. Isihie Sinailul. lot: cit, 1. Sf. loan Casiatt, Asczdminicle
mănăstireşti, XII. 6, 2.
m
Cf. Sf. Varsanufic şi loan, Scrisori duhovniccsti, 197. 267. Sf. Macnric Egiplcanul,
Omilii duhovniccsti (Col. II). XXXI, 5.
"" Sf. Varsanufic si loan, Scrisori duitovnicesti. 197. Sf. Isaac Sirul, Cuviiue despre
nevoinţâ, 26.
m
Cuvâm despre trezvie si virtute, 93.
m
1,7
Ibidem. 11,80. Cf. 81.
IM
Cf. Sf. loan Scfirurul, Scam, XIV, 16. Sf. Filolei Sinaitui. Capete despre trezvie, 6,15.
199
Cf. Sf. Filotci Sinailul. be. clt.. 6.
Cf. ibidem, 2,6, 13. Sf. Isihie Sinailul, Citvânt despre tnr^ie y/ virtute. 17, H, 53, 87.
442
Lupta fmpoiriva gândurilor
nia.200 Mai ales înlristarca cea dupâ Dumnezeu şi slrăpungerea inimii în-
lcsnesc trezvia, prin elc având omul neîncetat constiinfa vie a păcatelor şi
patimilor care-i zac in suflet. „Fcricit este eel care are întotdeauna înaintea
ochilor păcatele sale, căci acesta este pururea treaz", spunc un Părinie.201 lar
Avva Isaiu SCrie: „Plansul şi întrisiarea sunl Ire/via cea desăvârsită; eel care
n-are plansul nu are nici trezvie".202
7. Efectclc tămăduitoare
"' Cf. Sf. Maxim Mănurisilorul. Capete dcspre dragoste. III, 13.
211
Convorbiri duhovnice$ti, VII (Prima convorbire cu Parinfele Screnux), 5.
N
• Sf, Maxim Mănurisitorul, Capete despre dragoste, IV. 52. Cf. Evagrie. Capetc gnos-
lice, VI. 52.
m
Cuvinie ilespre nevoinfă, 17.
îl6
Cf. Sf. Filoiei Sinaitul. Capete despre trezvie, 28.
444
Lupta împotrivtt gândurilar
Jlî
Cuvânl ascetic în iOO de capete, 27.
m
Capcte desprc trezvie, |9.
w
Ibidem, 24.
20
Cf. Sf. loan Casian, Convorbiri dtthovrticeşti. VII. 5. Sf. Macaric Egiptcanul, Omilii
duhnvnicesti (Col. II), LUI. 15. Sf. Marcu Ascetul, Epistold ctftre Nicotae Monalnd. 7.
Sf. Isihie Sinaitul. Cuvănt despre trezvie ţi virtute, I. 4. 51; II, 7, 9. 20, 52, 86. Avva
Isaia Pusinicul. Douăzt'ci $i nouăde cuvin/e, VIII, 60. Sf. Maxim Mărluri&itorul, Capetc
despre dragoste II. 11. Patericul. Pentru Amroa Theodora, 3. Sf. Dindoh al Foticeei,
Cuvânr ascetic in 100 de capete, 23. Sf. Filotci Sinaitul, Capete despre trez\'ie, 24. 28.
Sf. loan Damaschin. Cuvât't de sttfletfolositor.
221
Sf. Varsaiiufic şi loan, Scrisori duhovnicesti, 44.
445
Iiijafnuhva lănuUhiitii
patimi".223 „Din ostcneli şi din pază izvorăşte curaţia gândurilor", araiă Sfâniul
Isaac Sirul.221 „De vom întari lucrarca noastră şi ne vom trezi cu si-linţâ, nu vom
afla în noi întinăciuni", spune Avva Pimen.?M lar Sfântul Ni-chifor din Singurâlate
scrie: „Luarea-aminte este semnul pocâinţei neştirbue (...), este desfiinţarea
păcatului (...) şi încredinţarca neîndoielnică a iertărij păcatelor".225 Sfânlul Diadoh
al Foticeei, la rândul său. aratfi cfl „sufletul..., când începe să se cur&ţească cu
niuliă luare-aminte, simte frica lui Dumnezeu ca pc un leac adevărat al vieţii, care
mustrându-l îl arde ca într-un foc... şi curăţindu-se treplat ajunge la curăţirea
desSvârşită (...) în care este nepăti-mirea deplină".22*'' Sfântul Isihie Sinaitul
socoieşte trezvia şi rugăciunea doc-lorie care face sufletul să dea afara toate
ciigetele olrăvite ale răutăţii: „Pre-cum măncărurile aducătoarc de boală îndală ce
au lost primite în inip supării, iar cel ce le-a măncat. simţind îndată vătămarea,
caută să le verse mai repede prin vreun leac. si aşa rămane nevftfamat, la fel şi
mintea, când a primit să* inghită găndurile şi simte amăiaciunea lor, le varsă cu
uşurinţă prin rugăciunea lui lisus strigată din adâncurile iiiimii. şi le leapădă cu
desăvftfşi-re, precum au învăţat şi cercat cu şliinţă aceasta cei ce se îndeletnicesc
cu iivzvia".3"
în fapt. eliberarea dc gândurile rele şi de patimi se face treptat, pas cu pas.
Stăruind cu riîbdare şi întru cunoştinţă în lepâdarea gândurilor de îndată ce se
ivesc, omul le micşorează puţin câte puţin mulţimea şi puterea, şi tot aşu, încetul
cu încetul, slăbeşte patimile228 care v in din ele, căci acestea nu mai găsesc în om
hrana care le pastra în viaţă. După cum spune Avva Pimen: „Dacă nu dai loc
gândurilor (celor necurate) şi nu te îndulceşti cu dânsele, nlmân nelucrătoare"; şi
încă: „Precum o ladîi plină cu hainek de le va lăsa cineva, cu vrcmea putrezesc,
aşa şi gândurile, de nu le vom face cu trupul. cu vremea se prâpjîdesc şi se
putrezesc".22
Lucrând astfel, omul nu numai c;1 îndepărteazo gândurile. ci le leapădă cu
totul şi nimieeşte înseşi patimile/" tăîndu-le din rădăcină şi stergând orice urmă
lăsată dc ele în suflet.3îl Astfel, Sfântul Isihie Sinailul spune că „dacfi curăţia
inimii, adică observarea şi pSzirea minţii.... este ţinută de noi cum nebuie, taie
toate patimile şi toate relele, dezrîidâcinându-le din inirnă".'*2 De
m
Triaâe, I, 2. 9.
I
Ciivinte (ies/tre nevomfii, 30.
"•'"' l'atericul, Penlru Avva Pimen. 164. 225
Cuvânî <U:\fire trezvie şi pâzirea imtiiii.
::ft
Cuvâtu ascetic in loo <le capote, 17.
:::
CttVănt despn trezvie şi virlute, II. 86.
*Cf. Sf. M ixim Marturisitonil. Capete tfrs/tre t/mgoste, II. II. 219
Patfiit ul, Pcntru Avva Pimen. 15. 20.
'" Cf. Sf. Maxim Murturisitoml. C.ojn-le tfespre dnigvste, IV, 48.
II
Cf. Sf. Marcu Ascetul. Episiolti ciitre Nicola*. Momihut. 7.
■'"' Cuvânt desţtre trezvu' şi virtule. II. I I . Cf. II. 35.
446
Ittpta împotriva gâttdtmtor
aceea el numeşte trezvia ,vo metodă duhovniceascâ, care urmârită cu râvnă limp
mdelungat, cu ajutonil lui Puninezeu, izbăveşle pe om cu toiul de gânduri şi cuvinte
pătimaşe, ca şi de faptele reie"; adaugând: „ea este, propriu-zis, curăţia inimii".21'
Sco(andu-f pc om din tobin patimilor, fre/via insoţifa de mgitciutie aduce in sufTclul
lui. în locul acestora, virfutile-**"1 ,J_uarea-aminte - spune Sfântul Nichifor din
Singurăfate - este desfiinţarea pitcatului şi recast igarea Virtu-in ' ' lar SffintuJ Isihie
Sinailul mvatii ca" „trezvia este calca a toată virtutea şi u toală porunca lui
Pumnezeu".2'''
Tfimăduirea adusă de trezvie, prin care omul se izbăvcşie de patimi, ade-vărate boli
ale sufletului, şi-şi recapată sănătatea prin lucrarea virtuţilor, nu este totuşi decât o
prifnă treaptă. Odată redobândjtă sânătalea, oinului îi ră-mâne sa* lucreze pentru
păslrarea ei, iar trezvia şi luarea-aminte slujesc şi la împlinirt'a acestei lucrîiri. Rostul
lor de a păzi şi ten de pîtcat este cum nu se poate mai limpede arâtat de expresiile „paza
inimii" («tuAcucr) KapStacj şi „paza minţii" (<t>uAafcr| sau xfepflaic, VO6Q). care
praclic sunt sinonime;217 Pa-rinţii se folosesc când de una, cfmd de cealaltă, aiunci când
vor sâ sublinieze aceastii anume semnificaţie a trezviei.21" fnir-un anumit sens, trezvia -
în-soţifă de rugăciune, de care, repetăm. nu poate fi despjirţitâ - este întotdea-una
profilactica: omului care luptă împolriva palimilor, ea îi este de folos pentru a se feti de
orice gând care !e-ar putea hrâni; celui care s-a eiiberat de cle, îi foloseşte la păzirea de
cele pe care i le-ar putea aduce din nou în suflet. Dar in eel dintâi caz ea este doar unul
dinlre elementele lămfiduitoare. in limp ce in al doilea, este leacul prin excelenţâ,
pentru câ omuJ trebuie să se ferească de a cădea din nou în păcat şi sft păstrezc binele
dobăndit," adioâ sănatatea sufletului. Aceasta o spune Jimpede Sfantul Varsanufie: „Să
stăm-
w
Ibidem. I.
"'4 Cf. Avva Doroici, hivăţâutri de mflet Jbhmtmire, X, 1-2. Sf. Isaia Pusfnicul.
Ascetuon, 30. 5D.
<'ttvânt despre tregyi* si pazirea inimii. m
Cuvânt despre tre&ut fi vtrtute, 3.
Cf. .Sf. Nichifor din Singurittate, Cuvtiru despre irezvie fi pthire.a inimii. K Peiilru
prima cxpresie. a se vedea. întrc aJfele: Pilde 4. 23. Sf. Alanasie eel Mure. Vuiţtt
Cui'umihii I'cinritelui nostni Antanie. 21. Sf. Macurie Egipleanul. (Jriutii duftov-tiiresti
(Col. II), IV, 4. Eviigrie, Capete gttOStiCM, VI, 52. Sf*. Varsanufie şi loan, Scrisori
duho\-niresti. 166, 454. Avva Dorotci, ţnvăfâluri tie suflet foltmtaiire, l/l, 4-6 (umle.
Părintele Stăniloae ji folosil expresia „pîizirca conşlrîriitfi". n. Ir.). Sf. Filoiei Sinaiwl.
Capete despre i/ezyie, 23. lai* pentru a iloua expresie: Sf. Dittdoh al Policeei. < 'ifvânt
ascetic- in 100 de rapeie. l)7. Sf. Isihie Sinailul. ('want despre Irezyie si virtu-tf, II, II.
55. 66. Sf. Filoiei Sinaitul, Capete despre trezvie. 26. De asemenca, expreskt „paza
niinţii" se folo&cţte mai ales când este vorba despre o altâ Ireaptil, aşa cum vow vedea
ulterior. "'Cf. Apofiwrw. H 47X
447
hifa/uuhfa lănmdiiirii
Aşa cum am spus, este cu neputinţa ca omul să nu fie ispitit şi ca diavolii s;i
nu-l ademcneasca prin gânduri. Dar dacă a dobândit prin trezvie şi rugă-ciune
neîncetată puterea de a se păzi pe sine, el se face nesimţitor la momeli-le
diavolilor,'"1 dispremindu-le şi ridicându-se deasupra lor,24J tarâ a fi în ntci un chip
Uilburat de năkicirile lor şi neclintindu-se din locul său (cf. Eccl. 10, 4) şi spunând
cu Psalmistul: „Amupt-am şi n-am deschis gura mea" (Ps. 38, 13). După ce,
printr-o nevoinţă îndelungată, omul dobândeşte prin harul Im Dumnezeu biruinţa
deplina" asupra vrăjmaşilor, el ajunge la pacea desâvâr-ş\iă?AS Atunci, nu numai
mintea sa, ci toate celelalte puteri lăuntrice rămân netul-buratc."'"' Această Hnişte
lăuntrică - la care ajunge omul prin lucrarea trezviei, din care vin supunerea
gândurilor, lepădarea patimilor şi biruinţa asupra diavo-lilor, dar şi liniştirea
puterilor sufleteşti si tăcerea gândurilor, care decurg din toate acestea - corespunde
unuia dintre principalele sensuri ale cuvântului ixihie CtYJxrxXa), care este
adeseori întâlnit în textele ascetice.247 Sfinfii Părinţi
1
Sf Varsanufie si loan, Sciisori dultovniceşti. 347.
w
invăfatiiri de xujlet foh.utiNtre.X, 3.
MJ
Omnte despre iwoinfti, 38.
w
Cf. Sf. loan Scărarul. Scam, XXVI, 62.
-lU Cf ibidem. Sf. Alanasie ccl Mare. Vitifa Cuviosului Ptiriittetui rioslm Anionie, 9.
w
* Cf. Sf. Maxim Marturisilonil. Capete despre drttgosle, II. 87. Sf. loan Gura de Aur.
Tulruiie In Psalmul4, 12; Tâlvuire la I'safnud 124, I.
:
"Cf. Sf. Isihie Sinaiiul, Cuvârtl despre trezvie fi virtuie, II. 76.
: 7
* Asupra difcritclor sensuri ale accstiii cuvânt, a se vedca siudiul lui I, 1 lauslien, „L'hesy-
chasme. Etude dc spiritualiie". in i/Asyclmsme el prieiv, Roma, 1966. p. 163-237.
44X
Ijipta ihipolriva gândurilor
socotesc isihia rod şi însuşire a Irezviei,34" împlinirea desăvârşită a acesteia din urma
fiind penlru ei sinonimă cu Iiniştirea.74"
* Cf. Sf. Filoiei Sinaitul, Capete despre trezvie, 3, Sf. Isihie Sinaitul, Cuvănt despre
in'zxif VI virtute, 7.
1
'T Sf. Isihie Sinaitul. foe, dfc, 3. 5, 10, 15, 27. Sf. Nichifordin Singuiătate. Cuvânt
despre trezyitr si păzirea ininui.
'"Cf. Sf. Isuuc Sirul. Ciivmtt' despre nevoinfâ. 73. Sf. Filotci Sînaîtnl. t'apete despre
irezvie. 27. ; 'SttWW, XXVI1.2. :5; Acelnsi atvâal. Despre felurite liniştirilor..,, 6.
*' Cf. Mc 13. 35-36. I Tes. 5. 6. Sf. Varsamifie st loan, Scrisori diilwvnicesti, 197. Sf.
Vasilc eel Mare, Onii/ia a lll-ti la ctivintele: „hi aininle de line. insttfi". :M Sf. Isiliie
Sin.HI u!. ("ttvani despre trezvie si virfute. 84.
* Palericut, Penlru Avva Orsisie. 2. Sf. Isihie Sinaitul. he., cil., II, I, 18. 26. Sf.
Maicu Ascctul. Epistolâ cat re Nicolae Monalnd, 12-13.
Sf. Varsanufic şi loan, Scrisori dtdiovnicesti. 197, 573. Sf. Macaric Egipteanul,
Omilii duhovniceşti (Col. II), IV. 5.
" Cf. Sf. Viirsaniifie si loan. Scrisori duhoxmicesti, 197, 259. Avva Ammomi, Scrisori, X,
5. i'tileiicul Ptontm Avva Orsisic 2. Sf. Isihie Sinaitul. ('want desptv trez\'ie si virtute. II,
18. Sf. Murcu Ascctul. Epistolă ctitre N'tcohte Monalnd, 12-13 („ncpiisarea tifuidava").
" Cf. Sf. Varsanufie şi loan. Scrisori duhovniceşti. 660. Sf. Isaac Sirul. Cuvittte ili-
sprc nevoinfă, 73 („zăpăceala cugctării"). Sf. loan Scârarul, Scam. XXVII. 7.
* Sf. Maicu Ascetul. Epistolti catre Nicolae Monahul. 12-13.
449
Infapfuirea tâiiuuluitii
trezvia le alungu din sufletul în care ea s-a sălăşluit. Jar dintre acestea, ceie iruii
rele sunt uitarea. negrija şi neştiinla, pe care Sfântul Marcu AscetuI (si mai apoi
Sffinlul loan Damaschin260) le numeşte „cei Irei uriaşi ai celui Rău" sau „cei trei
uriaşi puternici ai diavolului", aratând că prin ele ,.furişându-se celelalte patimi ale
răutăţii, lucrează, vieţuiesc şi prind putere" si „pe ele se reazema toalâ oaslea
duhurilor răutăţii, ca să-şi poată duce la indeplinire planurile, iar f'âră ele nu se pot
susţine".261
Se vedc limpede, aşadar, rostul esenţial aJ trezviei şi al însoţitoarelor ci Fn
vindecarea sufleteasca a omului şi în redobândirea sănătăţii sale.
1
A se vedea. de pildfi. Sfantul Antonie eel Mare, Scrisori, I, 2. : A se vedea, între
alţii: Avva Aminona, Jm'afâttm. II, 5. Râinhiiata Sf. NilSorski, IV. Cf. Sf. Isaac .Sirul.
Gffltintt de.sprr. iwvoîniâ, 8. RihuhiUih Sf. Nil Sorski, IV. ■ .St", loan I ),!in.i.v.i.i!i diî o
lungfi lista a lor (Cuvânl de suflel jolosiior, in I'hifoludia, i. II. p. 232).
s
Cf. Sf. Nichila Slilhalul, Gefe .iOO de capeie.... II. 9 (..osleneli de biinăvoîe*' şi „neca-
ztui iVirâ de voie"). Sf. Maxim Mărturisitorul, Riisptoixuri câire Talmie, 47. PO 90.
42SAB. Sf. loan Carpalinl. Capeie de mângâierv. 21.
451
Nevoinţa trupfusvâ
n
Dogmatica, 11.30. ' < 'uvtttte
dttsprt rurvotnpă, 27. " Ibidem.
'" Ibidem. M.
a
Ibidem, 19.
■' Convorblfi duhovniceşti. XIV. 3.
".Seam. XXVI. Cufirinxulpescurt alttiturorce.hrxfw.senun mainfe. 46.
453
hifăptuirea lănuiduirit'
teciit cu viaţa noastra, deşi pânâ atunci era cu lotul strain, iar descotorosirea de el
provoacă dureri şi usturimi până la lacrimi".13
Acestea fiind spuse, se cuvine să arătâm mai precis care sunt rosturile
nevoinţei trupeşti şi ale celorlaltc osteneli asemenea ei.
Cel dintâi rosl al nevoinţei irupeşti este sa pună un capăt înrobirii nefireşli a
sufletului de către imp: să elibereze sufletul de sub stăpânirea trupului, să
restabilească domnia suflelului asupra trupului, să supună tmpul şi sufletul
duhuhii. Astfel, Sfântul Talasie Libianul scrie: „Este propriu celui rational să se
supună nuiunii şi să-şi strunească şi robească trupul".24
Am vazut, într-adevăr, că păcatul şi patimile supun în chip nefiresc sufletul
poftclor irupului şi-l mslraincază de firea sa adcvărată. într-un anume fel, spune
Avva Dorotei, el „s-a facut una cu trupul şi s-a facut omul întreg imp"." Or, după
cum arata Sfântul Isaac Sirul, „când sufletul, părăsind cele ce sunt ale lui, urmează
trupului.... firea nu se află întru ale sale, ci în cele pol.rivnice".2'' Pentni ca să-şi
regăsească starea firească şi să vieţuiască în chip duhovnicesc. adică supunându-
se Duhului, trebuie mai întâi sa-şi redo-bândească libertatea faţă de trup şi
stăpânirea asupra lui." „împărăţia duhului presupune răstignirea trupului"."'' lar
atunci cand sufletul inceteaza de a mai fi supus trupului şi grijilor legate de el,
când nu-şi mai foloseşte toate puterile pentru a-i împlini poflele şi nu-1 mai lasă
să-i soarbă toată vlaga, el ajunge să cunoască o viaţă nouă, împlinindu-şi menirea
în felul cuvenil demnităţii şi naturii sale.29
Supunerea trupului nu este în acest caz urmarită ca scop în sine, ca in unele
practici necreştine, ale căror precepte „au oarecare înfăţişare de înţe-lepciune în
păruta lor cucernicie, în smerenie şi în necruţarea trupului", dar care, in fond „n-au
nici un preţ" şi nu slujesc decât „saţiul trupului", după cum învaţă Apostolul (Col.
2, 23). în creştinism, prin nevoinţa tnipeascâ se urmâreşle vieţuirea potrivit dreptei
credinţe, căci, aşa cum spune Sfânlul Apostol: „deprinderea trupeasca la puţin
foloseşte, dar dreapta credinţa sprc toate este de folos" (1 Tim. 4, 8).
Am arătat în altă parte'" că suferinţa legată de boala trupeasca poate fi asumată
duhovniceşte în Hristos, căpatand astfel un rost curăţitor. Acclaşi lucru se poate
spune şi despre suferinţele care însoţesc nevoinţa. Sfinţii Pă-rinţi arată ca, prin
harul lui Dumnezeu, ele au puterea de a curăţi omul de
Cf. S(. I il;i,:i,' I ih i . u n i l . Capete desţtre. ilragoxte. infMiuirr fi petreceteu cefl duptî
mitnr, Ifl. 14 i..' v . u . i n i i i . i i n r . i i . - i o fac osleneUle ncvoin|ei"). Hie Ecdicnl. Cuitrgere
din sentinfete UţelepţUor,.., 34 (,.Pe cfli simţ' <'urcrilc. pc atAt să te bircuri.... căci ii se
fac pricin:! dc curăţire desilvflrşitil"). Râitduuiln SfSntutui Nil Sorski. IV.
1
Triads, II (Cuviinl pcntm cci ce se Iini$tesc co evJavie. Af doilea dintre celc din
Cele3Q0d4>captie,U,9,
B
Cf. Sf. Isaac Sinil, Cuvintf despre nevoinfă. (7. '
('onvorhiri thiliovnireşli, V, 4. Widem. '' Ibidem. a Ibidem
n
Ibidem.
f Cf. Sf. CWgOfitf tie Nyssn, tăkiure anuimi/ifită la Ohitareo CtVuâritor, Omjliu a JJI-ii. S. 9.
Pespre h'ericiri. Cmilniul 2. Evagrie. Twtatut pra&ic, 94. '' hivătâtuii ilf siijh'l fi/limtiHiri', II.
14. ' ''Ibidem, 13.
455
infâptuireii Ithnailuirit
44
('ttviiitt' despre nevoinţă, 83.
Ibidem.
" fnvâţâturi de sufiet fohxitoare. 14. Cf. Sf. Isaac Siml, 7Cuvinte despre nevoinfă, 16.
** Avva Dorotei. loc. cit. 48 Cf. Sf. Isauc Sirul. toc. cit Despre id ie eredcâxe
hidrepteam din 30
fopte. 46. Cf. Sf. Isaac Sirul. Cuviiite despre rwvoinfâ, 27.
"Ibidem, 11. Ibidem,
456
Ne\'omfa Irupeaxcâ
-------------------------------------------------------------- /
*■ Tratatut pmctu\ 49.
C&pett despre dmgoste, II. 47.
' ( uvănt despre trevâe ţi virtiite, II. 10.
w
Cuvaniul Kdnoţ desemnează munca grea, clar şi. în general vorbintl, nspriiitea
fclului de viaţă, lifxsa <Je rihnă şi odihnâ etc. A se vedea, inlroducerea la TraUtUtl
practir al lui Evagrie a lui A. şi C. Gtiillaumonf, în S(\ 171. p. 537. n, 15,
" Capete despw dmgoste*67
II. 47-'*
Tnitaiut practic, 15. Capew
despre
m
dragoste* II, 70.
ApoftegimM 323,
69
îmdţâturi tiesujha fofosttoare* IU 13. 14.
458
Nevtrinţa inipeosra
459
Tănu'uhtirea pa/mu/or şi dobândirea vtrtufilor
căuiare a plăcerii, iar pe de alia orice exces în raport cu strictul necesar.' Aslfel,
Sfântul Vasile scrie: „Aşa se păzeşte scopul înfrânarii, folosind atât cât avem de
trebuinţâ, cele ce sunt mai ieftine şi neapârat trebuincioase pentru viaţă, ferind»-
ne totodată de urmările păgubitoare alc saturării pesre măsură, iar de la cele care
dispun sprc plăcere abţinându-nc cu desăvârşire".'1 La întrebarca: „Cum veştejeşte
înfrânarea pofta (trupească) ?", Sfântul Muxim răspunde la fel: Jntrucâl tc face sâ
lc opreşli de la toate care nu îm-plinesc o trebninţă, ci aduc o plăcere. şi (e
îndeamna sa nu te impărtăşeşti din nimic, decât de cele trebuincioase vieţii, nici sa
urmareşii cele ilulci, ci cele de folos, şi sa nrâsori cu trebuinţa mâncările şi
băuturile",5
Tămăduirea liîcomiei şi practicarea înfrânării nu constau deci în lipsirea de
hrană, căci - aşa cum spune Sfântul Vasile în această privinţă - „toale câte le-a
făcut Domnul sunl bune" şi nu trebuie lepadate/* ci în primirea lor RSra* patimă.1
Tol aşa, nu trebuie sâ dispreţuim hrana, ci poftele pătimaşe legate de ea. Sfântul
Diadoh al Foticeei spune I impede: „Cei ce se nevoiesc trebuie să urască toate
patimile neraţionale în asa fel încâl să le ajungă ura r'aţă de ele o adevărata
obişnumţă, Dar înfrânarea de la mâncărt trebuie s-o păzească în aşa fel ca să* nu
câştige careva vreo scârbâ faţă de vreuna dintre ele. Aceasta ar fi un lucni vrednic
de osândă şi cu totul drăcesc".H
Lupta împotriva patimii. în esenţă, se duce prin renunţarea la plăcerea sensibilă
care o isca şi o hrâneşte. La început. renunţarea aceasta se face prin ferirea de
întâlnirile care o prilejuiesc şi prin necautarea unor feluri amimc, plăcute la gust/'
Dar mai rămâne de învins o •dificuitate, anume faptul ca plâcerea este în chip
firesc legată de limcţia nutrîtiva. Trebuie aturtci să ne sirăduim, dupn cum ne
sfătuieşte SfAntul Grigore eel Mare, să despârţim plficerea de Irebuinţă10 şi s-o
lepădflm pe cea dintfii. Sfântul Grigoric de Nyssa scrie în acest sens: „Omul
cumpătat trebuie sfi se folosească de aceasta regula de viaţii: să nu-şi alipcasca*
niciodată suflctul de vreun lucru în care se află ispita desfătării şi mai ales sa se
ferească de plăcerea gurii (...). Pentru ca tmpul nostru sa rămână cu desiWarsire
nemişcat şi netulburat de pornirile
1
învâţatuni luiuror Pfuintilor se rezumâ. în esenţii, la accste principii. A se vedea, de
pi Ida: Sf. loan Gunl de Aur. „Cei ce nu se nedreptit|e>te singiir...". 7. Sf. Varsanufic şi
loan. Scrisori duhovnieesti. 161. Evagric. Tratatul practh, 89. Sf. Grigoie eel Mate,
('tntwiilariii la low XXX, 18.
' Ref-tdite man, 18. Cf. 17, W. lipistole. XXII.
' Cuvânt ascetic, 23. A se vedea. de asemenea. Sf. Diadoh al Foticeei. i'nvâiU ascetk
<n lOQdecapste, 44. 51-
6
RegalUe mart, 18.
Cf. Sf, loan Casian, Convorinri diihovniceşti, V. 19.
* i 'uvărti on 'talc hi 100 de capete, 43.
''Cf. Avva Dorotei. fnvâţfitari de .suffer fohmltmre. XV. 101. Sf. loan ScSraml, Scara,
XIV. 8.
' Corneniaha la lay, XXX. 18. Cf. Sf. Vursanufie si loan. Scrisori dunoviucesti, 161
(..A mănca diipn poftfi inseamna a pofti s5 manânci nu pcnlni trebuinţa ii'upnlui. ci din
lăcoiuia pantccelui (,..). A pof(i şi a dori mâncarea este poftîi şi slu|iioiaea lăcomieî
pâjitecelui").
466
Tiuiu'iduireagtUtriitu/cghifi
ra din belşug; şi, dimpotrivă, a nu mânca sau bea pân;i la săturare îi îngăduie
omului să se folosească de roadele postirii. chiar daca nu este vorba de un post în
sensul strict ul cuvântului.'1 Astfel, Sfântul loan Casian recomanda ca „nimeni să
nu se încarce de mâncare pâna la saturare, chiar dc i-ar sta în putinţă. într-adevăr,
nu numai calitatea, dar chiar cantitatea mâncării toceşte ascuţimea minţii şi,
îngreunând şi duhuf o data cu irupul, aţâţă focul primej-dios al patimilor"," căci
„mintea înăbuşită de greutatca mâncărurilor nu mai poale păstra cârma dreptei
socotinţe (...), necumpătarea la toate mâncărurilc o face sa" sc clatine şi să se
poticnească".2'
Daca regula de a nu căuta desfatarea atunci când ne hrănim poate fi uşor
înţeleasă, cea care îndeamnă la a ne margini ta cele de trebuinţa şi la păstra-rea
dreplei mSsuri este mai greu de pus în practică dat fiind faplul că fiecare îşi are
nevoile şi măsurile sale. Sfântu] Vasile eel Mare arată că este cu nepu-linţ;i de dat
o regula valabilă pentru toţi: „In privinţa alimentelor, aşa cum nevoile oamenilor
diferft ale unora de ale altora, după varstă, îndeletnicire şi obişnuinţa tmpului, la
fel şi măsura şi modul de folosire a alirnentelor sunl diferite, după caz. Aslfel nu e
cu putinţă să fie cuprinşi într-o singură regulă toţi cei care se călesc întni
nevoinţelc cucerniciei", invocând cu privire la aceasta cele scrise în Faptele
Apostolilor: „Se dădea fîecăniia după trebuinţa pe care o avea" (2, 45).24 Oe aici,
problema de a şti cum sa stabileşti măsura a ceea ce este de folos, şi care este
hotarul nevoii şi de unde începe excesul. în aceste condiţii, îi revine conşliinţei
fiecăruia să stabilească ce este potrivit pentru starea sa. Astfel, Sfăntul loan Casian
arată că „desavârşirea înfrănă-rii... trebuie căutată... mai presus de toate în măsura
conştiinţei".25 Ea este cea care trebuie să dea dovadîî de discernământul necesar în
aceasta privin-ţă.26 Avva Dorolei stariiie asupra însemnâtăţii unui asemenea
discemământ: „Cel care voieşte să se cura^ească de păcat (...), trebuie mai întîu'
de toate sâ se ferească de lipsa de socotinţă câiid e vorba de hrană. căci, aşa cum
spun Pîirinţii, lipsa de dreaptS socotinţă cât priveşte mâncarea este începîttoarea a
tot răul din oin".27 De fapt este vorba de a stabili daca" starea in care se află trupul
înlesneşte viaţa duhovnicească sau dacă, dimpotrivâ, îi pune piedici. [ar piedici
sunl, pe de o pane, o prea mare putere a trupului, iar pe de alta, o prea mare
slăbiciune, şi de acestea trebuie sa" se ferească omul. Se cuvine deci să-i dâm mai
multfi hrană trupului dacă se aratfi neputincios în a-şi îm-plini rostul săn în
lucrarea sa duhovnicească şi daca, astfel, el slăbeştc su-
" Cf. Sf. Diadoh al Foliceei. CttvâiU ascetic '" 100 de CGpete, 45, 48. 49.
Asezflmuiteh' mânăso'reyti, V, 5. -''
Ibidem, 6.
M
Hegulite riuiri, 19. Cf. Sf. loan Casian. Asezamitttele mânăstireşti, V. 5 (Jn tliiraru
poslirilor nu poatc fi uşor păslratâ o aceeaşi regulă"). *Loc, dt.,% ;'CX Sf. Grigore
eel Mare. CotMtttariu b lov, XXX. 18.
fnviiftitiiii de suflet folosiiintre. XV. 161. Cf. Sf. Varsanufie şi loan, Sciisori duhov
nictstt, 158 („Dumnezeii a dat omuliii priccpere ca să deosebeascfl lucrurilc").
468
Tâmiitiuireti gdstrimarghiei
fletul în loc să-l sprijine şi-l întristează şi-i mută toată grija spre ce]e trupeşt în
loc să-i sporeasca râvna spre cele înalte; şi, dimpotriva, să i se împuţinez
măncarea dacă prin întărirea lui peste mâsură ajunge să îngreuneze sufletul ţ
înlesneşte apariţia şi înieţirea gândurilor şi a pornirilor pfitimaşe.3* Sfântu Ipalie
m\ ;ii.i aşa: „Rânduim ca Irupul să fic stăpânit, pentru ca să nu fie în greunal de
mâncaruri Şi sa nu cufunde sufletul în pacate, dar. pe de allS pane nici să nu se
usuce şi să se sfrijeasca, înipiedicând sufletul să se afieroseasc; lucrurilor
duhovniceşti. Ci suflelul trebuie în aşa fel să struneascfi trupul în ca( atunci când
slăbeşte, să-l odihneasca puţin, iar când îşi recapăta puteriie să-i pun;l hăţuri".2y
în acelaşi sens, Avva Dorotei spune: „Mânânca potrivj nevoii eel care, după ce
şi-a hotărnicit tainul zilrtic, î] mai micşorează puiii dacă prin îngreunarea pe care
i-o produce îşi dă seama cft rrebuîc să taie cevz din el. Dacă, dimpotrivă. vede că
nu-i ajunge pentru susţinerea trupului ş trebuie puţin mărit, mai adaugă ceva la
el. Astfel. el masoară în chip drepi nevoile sale, iar apoi urmează cele rânduite,
nu din pricina poftei, ci pentru ? mentine puierile trupului".30
* Cf. Sf. Diadoh ill Foticeei. Cuvân' ascetic in t(H> iff ai/wti: 45 („Preciim trupul în-
giciiiuit de niiih 111K- i mâncărilor face inintea nioliiie şi greonie. tot aşa când c slflbit dc
pica mullă înfi-i'inare. fuce ptirtea conteinplativfi n sufletului posonioifitit. Dcci mânca-
lilc ifclmie sîl se potrîveascâ cu staiea Irupuliii. Când e sanalo.s. irebtiie sn fic chînuit
iiti'ii cat trebuie, iar când e slabit. să fie îngrijit. dar cn miisiiră"). Sf. Grigorc eel Marc.
Comenlariu lu lov. XXX. 18.
<;itlinjcos, ViaiaSfântuluilpatie, XXIV. 70-71. " iitvtitntiin dc snfh't JohsiltMin',
XV. 162. Cf, Sf. Vaisanufîe şi loan. Sciixnri t/uhvv-niatfi, 156. 157. 158. "
Aţgzâmînteit! ftiănâstimşti, V, 14. '-'/W.w, 16.
469
Tămtkhurea paiimilor si dohâ/idiren virtufi/ot'
mai degrabâ în dragostea pentru vittuţi şi în fnimuseiea hranei cereşti"." lar Awa
Varsanufie arată că eel care „cauta ceie de sus cugetă la cele de sus şi stăruie în
gândirea la cele de sus", acela „nu-şi aduce aminie de hrnnă" (Ps. JOK 5), altfel
spus nu se mai arată iubitor de mâncăruri.34
l)o asemenea, palima poate fi biruilâ dacă, primind hrana omul li mulţu-meşte
lui Dumnezeu penlru ea, arătand astfel că toală luarea sa aminte şi iubirea lui se
îndreaptă numai spre El. Am vazut înlr-adevar ca în paiima 15-comiei omul se
desfată cu bucatele în afara lui Dumnezeu, pe ele iubindu-le şi folosindu-se de ele
numai şi numai peniru plăcerea sa. Or, hrana esie - di-recl sau indirect - o creaţie a
lui Dumnezeu şi un dar al Lui făcut oamenilor, de aceea ea nu are preţ în sine, ci
pentru că vine de la El, şî arc mcnirea de a fi consumală in chip euharistic. Astfel,
Sfântul Apostol Pavel spune că Dumnezeu a făcul bucatele „spre gustare cu
mulţumire, pentru cei credincîoşi şi pentru cci ce au cunoscut adevăful" (1 Tim. 4,
3). Omul se vindccă de patî-mă şi-şi redobândeşte starea virtuoasă atunci când
încetează de a mai privi hrana ca scop Tn sine şi nu se mai slujeşte de ea pentru
propria lui desfatare, ci, dimpotrivă, o priveşte ca primitii de la Dumnezeu şi-1
mulţumeşte Lui pentru ea. Aşa învaţă Sfantul Apostol Pavel: „on de mâncaţi. ori
de beţi, ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi" (1 Cor.
10, 31).3S Dacii aşa primeşte hrana, atunci omul o sfinţcşte <cf. 1 Tim. 4, 5) şi,
prin ea, sfinţeste întregul cosmos creat de Dumnezeu. din care ea este o parte şi
[je care-l reprezinta. în acelaşi timp, omul se sfinţcşte mai ales pe sine, doborând
stavila pe care lăcomia o pune între el şi Dumnezeu, iar cu fiecare rugaciune de
mulţumire pe care i-o aduce se uneşte şi mai mull cu El.
Patima lăcomiei nu izvoraşte din ncvoia trupului, ci din poftele care vin din
inimâ, adicâ ale omului launtric. Ea constă deci în(r-o anume atitudine taţă de
lirană şi într-un anume fel de a privi actul mâncfirii. Ea rezida in esen-ţă în
câutarea plâcerii legate de calitatea sau şi de mulţimea şi felurimea bu-catelor,
cure-l face pe om să mănânce peste măsurâ de mult, adică dincolo de nevoile
fireşti. De aceea lupta împotriva acestei patimi şi vindecarea de ea se fac, aşa cum
am văzut, prin dreapta socotinţa, dar şi prin paza gfmdurilor,56 tnsoţită de trezvie.'7
" Ibidem. 14. Cf Sf. Diadoh al Foiiceei, Ciwtiut ascetic in HHI de rapete, 44 (,.N-ani
puteu dispreţui cti bucuric lucniiile tlulci dc aici dacă n-«uii gusta cu toatft sim|irea >i
îiicredinţarea dulceaţa lui Dumnezeu"). " St risori tluhovjiice.sti, 154.
's Cf. S£ Vasile eel Mare. Reguiiie riKiri, 18. Sf. Diudoh al Foticeei. Cuvdnt asce/ir tn
100 de rapete, 44 („A riiănca şi a beu din toate ecle puse înainte. niiil|uuiind lui Dum-
nezeu, nu este ceva care se îinpotrivcşte canonului cunostinţei"). Avva Dorotei, hivâ-
faiuri de sirflet f'olosiltmre, XV. 162.
"'Cu privire la aceasta din urmâ, a se vedea. dc pi Ida, Sf. Varsanufie şi loan. Scrixori
dtthovniceşti,
7
161, 163.
Cf. Sf. loan Casian, Ctmvorbiri duhovnice?ti. V, 4. Sf. Varsanufie si loan. Scrixori
didmvnicesti, 163 („C&nd vezi gândul <3u îndulcindu-sc de o mancare... ia aniinfe la
line însuţi..").
470
Tânuidtiirea gatilrinuirghiei
Dar, pc de alta parte, nu poatc fi tfigăduit faptul că lăcomia cste o patimS trupcască,
adică are o legâtura" nemijlocită cu trupul, şi mi numai penlru că nu sc poate manifesta
decât prin el, ci şi penlru că acesta are partea lui în a o trezi. Or, acest soi de patimi, aşa
cum spune Sfântiil loan, „nu se însanătoşesc decât printr-un dublu tratament"."1 Altf'el
spus, alâturi de lucrarea de tamăduire îndrep-talâ spre suflei, trebuie să i se dea leacuri
şi tnipului. Sfantul loan Casian scrie în aceasta privinţă: „Lacomia şi desfrânarea.... care
uneori se ivesc lara vreo atâţarc sulletească, numai prin imboldul şi lucrarea cărnii, au
nevoie totuşi de o pricină din afură pentru a se împlini, şi aşa ajung să se săvarşească
prin acţiunea cărmi. (...) Dc aceea în mod deosebii acestea douâ\v' care se îndeplinesc cu
trupul, în afarft de acea grijă duhovnicească a sufletului, au nevoie şi de sUlpânire
trupeas-B&",*° adică de nevoinţă trupească, despre care am vorbii mai înainte. Astfel,
poslirile/1 vegherile,42 lucrul mainilor4-, potrivit stării şi imprejuranlor,*" sunt dc mare
folos pentru (funâduirea de lăcomie.
Citirea Sfmcelor Scripturi,^ gîlndul la mointe*1 stint şi ele leacuri ajucătoare. Şî, ca
în orice luptă împotriva patimilor, este de trebuinlâ slrăpungerea inimii, pri» care-şi
plânge omul înaintea lui Dumnezcu păcatele şi se roaca să fie izbăvit de paiima care-l
111 anizeaza' şi-şi arată voinţa de a se lepada de ca. Şi mai presus de toate este nevoie
de rugâciune, prin care se cere ajutorul Lui.*8 Astfel, Sfântul loan Scărarul,
personificimd lăcomia, o pune să spună: „Cel ce a dobândit pe Măngăietorul se roagă
Acestuia împotriva mea. Şi Acesta, înduplecar, nu ma lasă să lucrez în chip rodnic în
el",4'' ceea ce este întru totul în acord cu spusa Apostolului Pavel, cS înfrânareaeste
.joada Duhului" (Gal. 5,22).
Am văzut, atunci cănd am analizat parima lăcomiei, că ea este izvor de irtulte rele.
atât pentru sufletul, cat şi pentru trupul omului, şi că Sfinţii Pă-rinţi o socotesc
„întâistatătoare a relelor care ne razboiesc, uşa patimilor"'0 şi pierzătoare a roadelor
virtuţii.*1 Este de la sine înţeles deci că prin virtutea
' Cf Sf. loan Casian. AşrztiniitHrlt' mâtufctireşti, V. I I <..Cinc nu vn fi în stnre *ă-şi rn-
frflneze dorin|ele pântecelui tin va putea $â ţină piepr niciodarii îmboldiiilor poflei
aprinse ti cărnîi"); 20; Convorhiii duhevnicepi. V, JO („Cu s;l se desfiin|cze desfrana-
ica. trebuie dframat viciul Iticomiei la mâncare"); XXII, 6. Afwiiunt'If itithitistjre.yii.
VI. I.
' Noi o vonj nuini ..castilate moriahalji", monaltismul desemnând. eliniologic. starea
eelUi care alege sa* râniânâ singur. Amintim ca în Biserica Oriodoxfi cclibalul nu con-
stiiuic uri statin in sine, ci doar o siare provtzorie. înainlea iinui angrtjări fie pe calea
căsălorici. fie pe calca inonajiisniiihii, cele douâ . ii duhoviiicesti cu puiin(il de nrmat.
Cîlâadu-i pe pâiinţi. vom folosi, de asemeneii, Icmieniil de ..feciorie'* (napteytoi), lu-
âmln-l, aşa cum fac miilli dintre eî, în sensnl său larg, de „abMinenţă desăvârşilă". de
.jenunţare absolutâ la pjaclica sejcuala" (a se vedea introdiiceiea lui M. Aubincau la
Gregoirc de Nysse. Ttiiiie de In virgimie. SC 119. p. 147).
473
Tdnmduirwt pttttnmbr şi tfot/atutirea virluţilor
1. Castitatca monahală
4
Sf. loan Casian. Co/ivarlriri tiuhoviticeşti, V. 4. Cf. Sf. VarSiinufie ţi loan. Scrison
iluhovifUeiti. >48 („Patima ruşinoasă şi uvâtu are ncvoie lie osteneala... irupului. ca sil
so dcziădăcineM... prin usiipriie şi supuncre cu toată putereu").
* Cf. Sf. loan Casian, Aşezominldr nn'imi.siin^ti, VI. 1-2; Convoibih tftihovmcrşli, V. 4;
VII. 2; XII. 4. 5, 15. Sf. loan Scărarul. Scam, XV, 12. Sf. Maxim Muiturisuorul. Capettt
dtsprt. dragoste, I. 45; II. 19; 111. 13. Evagrio, Tratatul practte, 17. Sf. Vat-sanufie şi
loan. Scrisort duhovnicepi. 255.
* Cf. Sf. loan Casian, Convorbiri duhovnlceşti, V, 4; VII. 2; XII. 4, 5. 15. Sf. loan Sca-
iiirul. Seam, XV, 12; XIX, 4. Sf. Maxim Miirnirisiiorol. Capele dexpre dmgoxir. I.
45:11. 19; 111. \X
7
Cf. Sf, loan Casian, Cvtivorbiri duhovnirfyli, V. 4; XII, 4. 5; Aşezăimntvle mânâsfi-
rryti. V. 10; VI. I. Sf. loan Scfinirul. Scam, XV. 12. Sf. Maxim MOrtnrisiionil. Caprie
dtspndragosre. II, 19. 111. 13.
* Cf. Sf. loan Casian. Aşeiănuntete niâiKhiireşfi, VI, I.
' A se vedea. de pildă. Apoftegnte, N. 592/24.
474
TAmătiuiren desfmmim
' Cf. Sf. IOJUI Casiiui. AffZiiifiinii'le inăiuhiin^li, V. 11. 20: Conwrkm ihiUovnit'eşli,
V. 10; XXIJ, 3. PattticuliStoOtta multole fcluri de palinii şi răeboaie ule curvîci, cc se
ridicil u.Mipra robilor lui Oniniitfzeu), 23. 11 C'omwrbiri duliovnfct-ştL XXH, 6.
tbidcm, V. 4. Cf. Sf. Maxini Miiiturisitortil. Capetsdtfpretlragast*. II. 19. '•' Cf. Sf,
loan ScăiJinil. Scam, V. 5. St. Maxim Mfirturisitonil, CafH'tr ttespm dmgtHtm III. 13
(..IVnini citrvie. posleşte. privegheiiză, osteneşw-te ^i penect în sinfiimîlHfc"). 11 Omvarbirî
t/iihov/iit'eştf, V, 4.
Aşi'zâfiunii'lt' nu'inâslirefii, VI, 3, "Cf. ibidem, VI, 12. Sf. Vasile cel Maic.
Deapr*fedoiie, 4. 5. 13, 14. " Cf. Sf. loan Casian. AfttămirtieU /iuinaMm^u'. V\. 1, 2. Sf.
loan ScBranJ, Scam, XV. 13. '* ;\şi'Ziiniîntt?U' mtiiiihtireşfi, VI, I.
' A se vedeu, dc pildil Hi. loiin Casian (Ajezainirttffs iiMinhlirrştiyi. 4; Convorbiri
iht/iov/ticefti, XII. 10-11; XIII, 5), cure subfrniazii l'aptul cil iibsiiaenţ;». înlr-un nnimie
47*
Tănmduirea ptitimilvr şi dobândirea vinufitor
este lipxită de orice folos dacă sufletul rămâne bâniuit de dorinţe şi nâluciri
necurate. Pentru că „dorinla nu vine de la imp. deşi se face prin irup",*0 cas-tiliirea
trebuie mai întăi sa se sălăşluiască în inimă şi. în esenţă, constă în „curfiţia
inimh".21 Pentru cădorinţele, gândurile pătimaşe, nălucirile şi închi-puirile
necurate se nasc în inimâ (cf. Mt. 15, 19), tămăduirea desfranării se face in
principal prin „paza inimii". Aslfel, Sfântul loan Casian scrie: „Le-cuirea acestui
viciu depinde, într-adcvăr, mai ales de (...) curăţia inimii, de unde, precum sc ştie,
iese izvorul vieţîi şi al morţii, după cuvântul lui Solomon: «Păzeşte-ţi înima mai
mult deeât toate, caci din ea ţâşneşte viaţa» (Pilde 4, 23). Căci carnea îndeplineşte
hotărârea şi porunca acesţeia".'2 Această lucrare, care implică dreapta socotinţă şi
vcghca plină de trezvie du-hovniceasca. constă, aşa cum am văzut, în lepădarea
gândurilor, amintirilor şi imaginilor necurate de îndată ce se ivesc, când elc nu
sunt decât simple momeli, pcmru a ne feri de consimţirca şi îndulcirea cu ele,
nelasând palima Să pâtrundă în suflet şi, în urmă, să pună stăpănire pe trup.:'
îndeosebi în lupla împotriva acestei patimi. din pricina marii ei puieri, e mai de
folos tăie* rea grabnicâ* a gândurilor amăgitoare decât combaterea lor prin
conirazicere (vezi cap. Lupta cu găndurile, pct. 5, n. ir.), aşa cum îndeamnă
Sfântul loan Scărarul: „Nu voi să răslomi pe dracul curviei cu dovezi şi cu cuvinte
de împotrivire, pentru că acela are bune temeiuri, ca unul ce se luptă cu noi în chip
firesc",24
Fircşte că paza inimii trebuie însoţiiă de rugăciune, mai ales de rugăciu-noa de
iin singur giind," cele două lucrări fund, aşa cum am arâtat, de nedes-părţit. Atunci
când rugăciunea de un singur gând nu este deplin statornicitfl in inimă, este de
folos s-o unim cu „nigăciunea irupeascil", care ajutfi şi ea la îndepartarea acestei
patimi.26 „Celor care n-au dobândit încă adevărata rugă-ciune a inimii, mult le
ajutfi chinuirea din nigăcivmea trupească. adică ridi-carea măimlor, lovjrea
pieptului, privirea curată la cer, mulţimea suspinelor,
1'cl. nu este decât începutul castitătii. o castitale „pnrţială". Adcvfuata cjisliiate presu-
pune ..curiitia permanent;! a uupiilui" şi. pc deasupra. „fecioria minţîi". •° Clement
Alexandrinul.
:l
Stwmate, 111. 4. 34.1.
Cf. Sf. loan Casian, A^ezjnmhueff mânătttrtfti, VI. 19. Sf. loan Scfuajul. Seam, XV, 5
(,.Nu este cimit eel ce si-a pa/it Imul neintinal. ci ecl ce si-a supus \n chip desfivftrşit
mfululsirele sufletului"). :: .\.)<-zxiimi\li'li' mârtitstfmşti, VI, 2,
■ I'lttrrirtd, cap. VI (Pentru nmlte fclmi cle patimi şi ifoboaic ale curviei. ce se ridica"
a-supra i obi lor lui Duninezeu), I. 3, 4. 8. 17. 18. Sf. Varsanufie si loan, Scrisori dulun'-
nicejti, 86. ISO. 248, 256. Sf, loan Scfirarul. Scam, XV. 3. Sf. loan Casian. A^'Ztimin-
ttle iii'1/iristirf'şli, VI, 9, * Scant, 19.
B
Cf. I'titt'iirul, cap. VI. 2, 8. Sf. loan Casiun. Aftqiiniwtelr mtinăsiirvşti. V. 10. Cf. VI. I.
Sf. loan Scănu'iil. Scam, XV, 7, 50. Sf. Maxim Măiturisitoiul, Capete dsspm (Impost?, I.
45. II. 19. Sf. Vai-sanufie si loan. ScHsori dulwvnitvşti. 180.248.255.256.258. a Cf. Sf.
loan Scfirarul, Seam* XV. 75.
476
Tămaduirea desfrânării
4
"Cf. Sf. loan Casian. Aseumuntele mâmhtirexH. V, II; VI. 2, 23. '[ a.
ibidem*
:
V. 11.
Cf. Sf. loan Casian. Aşezdmintele titâiuhtiresii. VI. 23; Canvorhiri dulwviticeşti.
XII. 6. 15. Sf. loanwScăianil, Scara, XV, 9. Sf. Diadoh al Policed. Ciivtmi ascetic in
loo de capeie, 99. Sf. Varsanufie si loan. Scrisori duhovniceyti, 261.
" Cf. PatericuL Penlm Avvu Piinen. 62. Sf loan C&UBO, Convorbiii diihovnîcef/i, XII. 15. 45
Cf. Sf. loan Casian, Aşemininii'te măiuhtimpi. V. 11.
*Cf.lbtdm. IO-II.
7
Ihiilan. VI. I. A sc vedea. dc asemenea: V, 10; VI. 23. Com-oihiri diihmviciyii, XII. 4
Sf.
;
loan Scăraml, Scam. XV. 9, 10. Sf. Vursanufie şi loan.
4;
S&isori duHovnlccfti, 255. 256.
' Sf \oAnCa&\an, A.ţt'zthnintc/c mâitctslireşti,V\.
50
18. '
Cf. Ibidem, 23; Canvorbtri duhovnicejti, XII. 6. Cf. Sf.
loan Casian. Convorbiri duhovniceşti. XII. 6. 11 Ibidem. H
Ibidem. * liÂdem.
478
Ti'inuithureti dexfrtintîrii
peni.ru om să fie aşa" (cf. I Cor. 7,26), spune aceasta ca să-i îndrepte „spre.,.
iilipirea de Doinnul fără clintire" (2 Cor. 7, 35).
Am văzul c3 toţi Sfinţii Părinţi spun că doriiifa sexuală nu a făcut parte din
Urea originara* a omului şi nu ţine in mod esenţial de ea, ci este o conse-cintf a
căderii în pScat," după ce Adam şi Eva nu şi-au mai îndreptai dorinţa jor nninai
spre Dumnezeu. „Fecioria - spune Sfântul loan Darnaschin - este dinlru început şi
dintru început a fost sădita în fîrea oamenilor (...). în rai domnea fecioria";" şi, aşa
cum arată -Sfânlul loan Gură de Aur. Adam şi Eva in rai „duceau viaţă
îngerească".56 De aceea Parinţii văd in feciorie un mijloc de redobândire de catre
om a firii sale din Stares paradisiacal7 stare care-] face asemenea ingerilor"1" şi
preînchipuie viaţa cereascaV potrivit cuvintelor Domnului: „Laînviere, nici nu se
însoară. nici nu se miirila, ci sunt ca îngerii liii Dumnezeu în cer" (Ml. 22, 30).
lata* peniru ce siarea de fcciorre nu numai că „are cununa înfajetâţu în limp",*10
ci şi, fără putinţâ de tăgadîl, este mai presus de casătorie şi cu totul desăvârşită.
Aceasta nu înseamnâ câtuşi de puţin că în creşlinism se condamnă sau se
dispreţuieşte căsîttoria. Sfînfii Părinţi, lâudând măreţia fecioriei şi a înfrânârii
monahale, nu uită să cinstească valoarea căsătoriei, pe care fnsuşi Hristos a
sfinţit-o prin prezenţa Sa la nunta din Cana. unde a şi făcul prima Lui minu-ne din
viaţa Su publică. Este de notat că majoritalea scrierilor patristice refe-ritoare la
feciorie cuprind, aiăiuri de laudele aduse acesteia, apologia căsâto-riei, Toiuşi,
dacă ei privesc câsătoria ca „bunâ" si chiar „sfăntâ", înlotdeauna spun că „fecioria
este mai bună",**1 constatând ca ea aparţine totuşi numai miei elite. Nu poale fi
osândit eel care se casătoreste, spune SIAntuI loan Gurâ dc Aur; „dar i se poale
spune că râmâne într-o slarc mai modestâ"V' Insuşi Apostolul recomandă
căsătoria, ca un pogorământ. celorcare ,,nu pol să se înfrâneze", ca mai bună,
„decâi să ardă" (\ Cor. 7, 9) şi pentru se feri de desfrânare (1 Cor. 7, 2). El îi
sfaluieşte astfel pe cei cîtsâtoriţi; „Să nu vâ lipsi|i until de altul... ca sâ nu vă"
ispiteasc.1 snlana, din pricina neînfrânării voastre" (I Cor. 7, 5).'"' lar Sfântul loan
Darnaschin spune si el, în acelaşi
M
Cf. vol. de faţa. Partea inlâi. cap. III. 2, b
>
Sf. loan Darnaschin. Dtigwafica. IV. 24. Cf. Sf. Simeon Noul Teolog. CateheZH,
XXV. 92-108.
9>
Oimliihi Farere.XWMA-
-' Cf. Origin. Omi/ii fa Cartea lacerii, III, 6; Omilii la Cdntarea Cânttirihr, 2; /V-
<:»>■ rtigiicinne, XXV. 3. Sf. Grigorie de Nyssa, Oesprrjecipric, XII. 4. lftCf. Sf loan
Gura de Aw. Despr*feciorie, 11-12. Sf. loan Darnaschin, Dogmatlca, IV. 24. Sf.
Grigorie de Nyssu, Desprt ftchne, II. 3: IV. 8. Sf. Vasile al Ancirci. /)<-are feciorie,
51. Sf. Vasile ecl Mure. Episwle, XLVI. 2. " Origen, Fragment* (dm lâletdma) t"
Itomarii, 29. " Sf. loan Guiă cle Am', Des'prr Jecioric, 11-12.
' Ibidem, 13. Astfel. Sf. loan Diuiiaschin scrie: „Şiim totuşi c3 fecioria csi<.* .superioară
căsâtoriei, de vreme ce aiât în vîrtu|i. cât şi in vicii sunr grade mai înalle şi mai joaxe"
ţDdgmaiica, IV. 24). " Desfire ffciotif, 10.
i f. ibidem.
470
Tăinăduirea pathmlor fi dobândirea vimiţilor
2. Castitatea conjugalâ
^ Dtwprefeciorie, 4. **
Cf.
t7
ibittem, 1,8.
lhitfem.&
lS
(Yttw o femeiv rtlrmisâ văduvo cfi? tâtuirâ. împotriva wpetării cthcjtoriei, II, 3,
* Despre sfilnta feciorii\ 56. K
f>esf>re feciorit\ 44-
4X0
Teimdduirea dtxjrântirii
Grigorie de Nyssa chiar spune că „cel prea înfranat îşi chinuieşte conştiinţa, cum
stabileşte Apostolul (1 Tim. 4, 2)", şi „se scârbcşle şi de căsătorie ca de o
dcsfrânare".73
ExisU cu adevărat o legătură conjugală castă; „este cu putinţă să te folo-seşti
cumpătat de căsătorie" şi „unii au făcut copii, trăind în înfrânare cu fe-meile lor",
scrie Clement Alexandrinul,74 spunând despre cei care denigrea2ă legătura
conjugală: „Cum vor scâpa, dar, de spurcăciune cei care spun că esie spurcata
căsătoria, când ei s-au născut tot din căsâtorie T\ Tot el arată că viaţa
duhovnicească şi căsătoria sfinţesc legătura trupească: „După păre-rca mea, este
sfântă samânţa celor sfinţi. Nouă trebuie să ne fie sfânl nu nu-mai duhul, ci şi
purtarea, şi viaţa, şi tmpul".76
Sfînţii Părinţi spun adeseori că legătura trupească nu este rea în sine şi câ lotul
depinde de felul în care se face u'z de ea. „Când lucrarea este bună şi cu-ratâ, ceea
ce se face este în cele din urmă bun; şi este rău, când ea este rea şi lipsită de
rânduială", scrie Metodiu de Olimp.77 Iar Avva Dorotei spune ca „şi în căsătoria
legiuitîî şi cănd desfrânează omul, acelaşi este lucrul care se lace, dar se
deosebeşte dupâ cugetul cu care se face".78
Am văzut, analizând patima desfranării, că ceea ce o ciiracterizeaza este abuzul
de sexualitate, constând în folosirea ei de dragul plăceriî. Or, se poate vorbi în
cadrul căsătoriei despre o pervertire a acestei funcţii, care, prin fire, este destinată
procreării şi care trebuie să fie, fundamental, o manifestare a iubirii pe care soţia şi
soţul o au unul pentru celalalt, în strânsă legătură însă cu celelalte modalităţi de
unire a lor, şi îndeosebi cu latura duhovniceasca ;i acestei u n ir i . Tamăduirea
desfrânării şi dobândirea castităţii pe acest plan trebuie să se facă deci, mai înainte
de orice, prin întoarcerea la această menire fireasca şi normală a legăturii trupeşti
dinire soţi.
Cel dinlâi principiu, penrm soţi, trebuie să fie acesta: să nu se uneascn în
vederea plăcerii simţurilor, să nu facă din desfatare scopul şi obieciul legăturii
lor.'"' Ei trebuie sa vegheze să nu se lase stâpâniţi de plăcere,,,;, să nu-şi lipeasca
inima de ea, să n-o caute şi, în celc din urma, să nu mai lie în nici un chip atraşi de
ea. „Cât timp simţîm ca suntem mânaţi de poniirile trupului, vom şti ca n-am ajuns
încă pe culmile castităţii", scrie Sfântul loan Casian,"1 Aceasta nu înseamnă
refuzul şi excluderea plăcerii legate în chip firesc de legăiura trupească, ci
\.: .i.! slaie tie spirit se manifeslă si în mvuţătuni Sf. loan Giirit de Aur. (A se vedcu. dc
piltlu.
1
OniîHi fa 1 CoiiiUetu, XIX. 2.)
Viaţa lui Moise. II. 289. Cf. Oespre feciorie. VII. !2. M
Stmmale. III. 6. 45, 4 şi 52. I. " Ibtdem VI. 46. 5. *
Ibidem. vi. 46. 5 si 47. I. 1 Btmcketul, II, 5.
%
hivaUituri de suflei jolositoare. XV. 162,
'Cf. ibidem. Sf. Maxim Mărlurisilorul, Capete despre dragosle, II. 17. I
!'. Sf. Grigoiic cle Nyssa, Desprrfrciorir, V||. 2. i'onvorbiri
ihihovniceşti, XII. 10.
4K2
Ttim'ithiiretl desfrânăm
nealipirea de ea, refuzul de a face din ea un absolut al vieţii în doi. Plăcerea este
doar o urmare a legiWurii dintre soţi. un asupra de dar.
Legatura trupească, in care nu se cuvine să se urmărească desîătarea, tre-buie
s5-şi g;1sească locul firesc în cadru] mai larg al iubirii pe care soţii o au unul
pentni abut, înfapluind pe plan trupesc o unire asemănătoare celei care se
împlineşie iiilrc sufletele lor şi care duce la unirea lor deplina. prin care, poirivit
cuviintului Scripiurii. ei devin „un Irup" si un singur duh. Castitatea conjugal;!
presupurie ca unirea irupească să nu fie nici ceva absolut nici uni-cul lucru
impoitant în sine pentru cei doi soţi, ci sa fie parte a unirii lor mai profunde,
sut'leteşti, de care depinde întru lotul. si. mai mult, să fie slujitoare supusâ a unirii
lor duhovniceşti. Cu privire la acest subiect, Sfântul Vasile al Ancirei scrie
următoarele: ..Atunci când partea raţională a sufletului este pri-ma care une
sufletele sub domnia ei şi mai întâi le uiieşte printr-o legălură în-lemeiaiă pe cele
ce sunl dc mai mare însernnătale, este firesc ca aeeastâ unire a lor sa se însoţeascâ
de unirea legiuită a trupurilor in care locuiesc ele. Dar când sufletele urmăresc în
primul rfind altceva, iar inipurile, c«iu(ând plăcerea ?i mgripndu-se numai de ele,
unesc douâ stiflete numai pentru a le pune în slujba patimii care le frâmântă,
faptul că sufletele sunt târâte de viciile triipului face nelegurită unirea
trupească".83
De asemenea, casiitatea conjugate presupune ca omul să nu fie stiSpânit de
poft;i $\ mânat de pornirile irupului, iar unirea trupească a soţilor să nu se faca
din pricina lor. Aslfel. Clement Alexandrimil dil acesi principiu: „sa* nu beam
nimic mânaţi de poftfi".*' Unirea soţilor nu îrebuie inspirată de instinct,
manitestare impersonală a naturii biologice, nici de dorinla, ci de iubi-re. tn acest
sens castitatea conjugate presupune o anumilă înfrfinare, care conslă într-0
permanent;! stăpânire de sine, pentni a înfrâna mişcarile insiinc-tuale, pentru a
potoli dorinţele şi a se feri dc orice gând sau închipuire lipsite de curaţie, Aslfel,
Sfântul Grigorie de Nyssa îi îndeamnă pe soţi „s,1 se folo-scasca de câsatorie cu
cumpârare şi măsură",*4 „cu muitS grijă şi înfrănare",*5 iur Sfântul Grigorie de
Nazianz arată că se cuvine să fie cumpăniţî şi sa nu-i dea prea mult.il libertate
Irupului."'' Aceasta cumpătare este necesară penim ca umrea soţilor să nu devina
un simplu mijloc de satisfacere a doi'inţelor şi pentru ca persoana $i libertatea
fiecăruia dinlre soţi să fie respectale; şi. de asemenea, pentru ca omul să nu
devina „cu totul numai Irup şi sange",*7 îiicetâiul asild de a mai da intâietatea
cuvenită duhului în viaţa sa."* Căci nu este „mica primejdia", araîă Sfântul
Grigorie de Nyssa, ca omul, „amăgil de gustarea desfalarii. să nu mai preţuiască
vreun alt bine în afară de eel pe care
Ibidem. "
Ibidem AX. I.
" Ibidem, VJi, 3.
*: Scam XV, 32.
0
A se vedeu ilustrntea pe ewe o clil acestui principiu Sf. Grigorie de Nyssa. in Despre
frdorie, VII
■ v.m-j.XV, I. «Ibidem.
XXVI, 31. " Ibidem,
XXX. 5.
4X4
'laimuhurea ti/>.\fhintirii
" Ibidem; V, 6.
* Cf. Sf, Viisile ccl Mare. Ephtote, 2. Sf. loan ScSrurul, Scam, XV, 2.
m
('omorblri duhovnia-şti. XII, 11.
<3. EVogrie, Tmttitui
,:
pmclic, 89.
"" Scam, XV. 2. " Jbidan, 2.
"'lbi<ie,ti, 4.
4S.S
Ttimiidnirea patinulttr şi dol/ândirea vitlitfitor
ţie. VăzAnd cineva, zicea, o frumuseţe deosebită, slăvea foarte pe Făcătorul din
acest prile-j şi numai de vederea ei era mişcat la iubirea lui Dumnezeu si-i izvorau
lacrimi, Şi era lucm cu totul minunal să vezi că luc-ml care pe altul l-ar fi fi făcut
să cadă, acestuia îi dăruia cununa viituţii".'04
1
Oim'/ii /a I Omntem, XI. 4-5. J Cf.
AfezOmintete mân&Urejtl, VII. 21. '
Ibidem, 2.
J
Sf. loiui GurS de Aur, Omitii la I Corimein. XI. 5. '
Ibidem ''lhulrm fbidem.
487
Tătnăttuirea ptilitmior şi dobândiren virrufilor
Mai întâi de toate, cei care vor să se vindece dc lăcomia de bani şi de avu-iii'
irebuic să-şi cunoasca patima şi să ştie care sunt relele ei urmftri, această
cunoaştere fiind primul pas spre iecuire. De aceea, Sfinţii Pârinţi. în învăţatu-ra cu
privire la aceste douâ patimi, înainte de a d;i leacurile, fac o prezentare amânunţită
a cauzelor şi urmărilor lor. Sfântul loan Scărarul, atunci câncl vorbeşte despre ele
în Scara sa, îşi începe astfel cuvântul: „Să spunem mai întâi câteva vorbe despre
aceasta boală, şi apoi despre felul însănatoşirii de ea'\* Sfântul loan Gură de Aur
spune şi mai explicit, vorbind despre filarghi-rie: „Ce nebunie mare şi ce boală!
însa, ni se va spune, nu e cazul să-i învi-novăţim pe bolnavi, trebuie doar să-i
tămăduim de patima lor. Dar, cum să-i îămăduim, oare, dacă nu arfuându-le cât de
(osnică e boala lor şi câte rele ne-măsurat de mari aduce după sine?"/' Tot el, în
altă parte, aratâ că bolnavul trebuie „sa se gândească nu numai la cei care s-au
vindecat de râul acesta, dar şi la suferinţele celor care au stăruit în el".10 lar Sfântul
loan Casian, în capitolul dedicm filarghirici din Aşezămintele mCmăstireşti, scrie:
„Negreşit, fără a fi înfaţişat ni.ii întâi felul ranilor şi fSră a fi cercctate începutul şi
pricinile bolilor, nici bolnavilor nu le va putea fi asigurată îngrijirea cuvenita si
nici celor sănatoşi putinţsi de a-şi păstra o sănâtate desăvârşit.l Bâtrânii care au
cunoscut ncnuinărate poticniri şi câderi ule multor monahi an expus de obicei în
sfaiurile lor aceste lucruri şi altele cii mult mni numeroasc, pen-tru învăţarea
tinerilor. Multe dintre acestea, înfaţişale de bătrăni ca şi cum ei înşişi ar fi fost
tulbuniţi de aceleaşi patimi, de nenumărate ori aflându-le şi în noi, ne-am lecuit de
ele f'ără sa roşim de ruşine, învaţând în tăcere şi leacurile, şi cauzele viciilor care
ne otrăveau"." înţelegfind cat de valămaloare este boala de care suferă. bolnavul se
scârbeşte cu roiul de ea şi caută din tot su-fletul să se însănătoşească; cunoscând-o
în profunzime, îi înţelege mecanis-mul şi poate asţfcl să lupte împotriva ei.
jn al doilea rând, tâmăduirea iubirii de bani şi de ftvuţie prcsupune înţele-gerea
deşertâciunii lucrurilor după care aleargft cel împătimit de ea. Aslfel, Sfântul loan
Gura de Aur aratâ că omul irebuie .,să înţeleaga nimicnicia lucrurilor pământeşti şi
să ştie că bogăţia este o slugă rea şi nestatornică, care-i iinincă pe siapânii ei în
nenumărate rele".!" Omul trebuie să ştie, aşa cum aratâ Sfântul Simeon Noul
Teologul, că „toate sunl umbră şi toate cele văzu-te tree" şi că e cu totul de râs si
ruşinos „să te joci cu o umbră si să slrângi la piept ca pe o comoară cele
curgătoare", asemenea unui copil care vrea să scoată apă cu sita." Cu adevărat,
faptul ca viaţa este trecatoare, iar moartea,
■Swnw.XVI, 1.
■ Omilii Iti f Corinleni, XXI11, 5.
'Ibidem, XI. 5.
1
AşezâtnintetenuVtăstire.fti. VH, 13. -
Omilii la / Corintetii, XI, 5.
n
Catrheze.X\X, 140-143.
48X
Tâinâdtiireti fittirghiriei ■>*/ o pleotiexii-i
M
CI. Sf. loan GUrit dc Aia. Otnilu la loan, LV. 3.
"Scan,, XVI. 20.
489
Tamiiihiirea putinulor ai tlobdndirea virtufifvr
Penlru că filarghiria este iubirea banilor şi, mai larg, a bunurilor materiale, iar
pleonexia vădeste lăcomia de avere cat mai mare, virtuţile care li se impolrivesc
nemijlocit şi care due eel mai repede la iesirea din robia lor sunt, firesc, neagoni-
sirea şi lepadarea avutiei. Ele înseamnă respingerea de bunăvoie a oricfirei forme
de avere, oricare ar fi ea, in afara celor strict necesare vieţii.24
Neagonisirea (Aietnjioafcim,) in monahism este totuna cu sărăcia materials.
Dar esle cu tolul de trebuinţă ca ea să corespundă unei sturi lăuntrice, unui fel
Uuhovnicesc de a privi bunurile materiale. E nu constil numai in a nu le poseda,
pentru că, asa cum am văzul, se poate ca eel bogat să nu aibă aceste paiimi, iar un
sărac, lipsit de orice bogăţie, sâ fie otrăvit de ele. Căci, inlr-adevăr, poţi să n-ai de
nici unele şi să fii bântuit de duhul iubirii de bani ^i de lâcomia de avere şi,
dimpotrivă, sa" ai de toafe fară a avea sentimental posesiei, adică lară a avea
sufletul alipit de ele. Ca stare duhovnicească de nealipire de lucrurile posedate,
sărăcia are un sens şi !n afara cadrului mona-Iml. eel la care se referă SfiintuI
Apostol Pavel atunci când îi îndeamnă pe cei care vieţuiesc în lume: „Cei ce
cumpăra (să fie), ca şi cum n-ar srfipAni; şi cei ce se folosesc de lumca aceasta,
ca şi cum nu s-ar folosi deplin de ea" (I Cor. 7, 30-31). Dar această vinute nu
ajunge la desfivârşire, decât dacă omul urmează cuvuntul Donmului; „Dacă
voieşti să fii desnvârşit. du-te, viti-deavercata. dă-o saracilor (...)" (Mt. 19, 21).
Launtric, sărăcia se manifestă prin lipsa de grijă' faţâ de bunurile materiale.
„Neaverea (sărăcia de bunSvoie) este lepădarea grijilor, lipsa de îngrijoru-
a
OmiUi h Motel, IX. 6.
!
" A se vedeji. de pi Ida, Sf IOJUI Casian. Asezannnlfie iw'tnmiitvşti, VII, 21. 29. Sf. Issuie
Sintl, Cuvinlf rfesf/rf iHi>oin{el, 33. Sf loan Giirfi de Aur. (hnilii In 2 Connuvi. XX, 1.
491
Tâmââutrea panmîlor şi dobâttdirm virtufitor
2. Milostenia
\w.r.XVI. ||.
J6
AfezâmnHrh' nuhulstireşti, VII. 31.
"Ibidem, 22.
* Cf. Sf. loan ScSrarul, Scam, XVI. 3 (..Ce! ce a dobtuulii dragoste va rispi banli"). "'
SI Maxim M;liturisîloml. Capet* tiespretini/ţoste, I, 72.
1
Evagrie. Treiialut praciic, 18.
492
Tiimătluirea ftktrghiriri fi ti p/?ont'\ie.t
'* A se vedea, de pildîi, Sf. lom Giiră de Aur. Oitiitie la cm-hitele: „Avâitd acelttşl duh
af rrfdiniri". III. 12. Sf. loiin Gimî de Aui în mod obişnuil iise;uiii1nă milostenia cu
untdelemnul din candclelc fecioaielor înţclepie din parabola biblic;! <cf. ibidmn Ormlii
la Matel, L. 4: Omilii la loan, XXIII. 3; LX, 4).
" Oespre milostenie, IV. Cf. Omilii fa I Corintem, XXI. 6. Oniilii la Roman!, XIX. 7. "
Cf.
i:
Sf. loiin Gură de Aui. Desprv milostenie, V.
Cf. 'ulem, Omilii la Fapte, XXI, S; Omilii la Rotnanl, XIX. 7; Omilii fa Coloseni, I.
6. Omllil h Evrri, I, 4.
1
OmîUi la Evrei, I, 4. tmpotriva anbmettor, VIII. 2. Omilii la Filcere. I-V. 4. Omilii
fa Fapte, XXI. 5.
494
TtinuuJui/va filtirgluriei si a p/cimt'<t<i
ci gândul cu care o faci" şi „după gând hotărHşte paguba sau răsplata"; ceea ce
cere El este „gandul şi felul in care faci milostenia. C3ci Dumnezeu vrea să-ţi
formcze sufletuJ şi să te scape de boalfi".44 De aceea. cum spune Sfâniul Părinte.
„ceea ce ne cert Domiuil nu este datul milosteniei. ci felul daiului".dS
Pentni a avea o valoare duhovniceasd*, milostenia irebuie f'acuta lan'i ca omul
Sil urmareascA vreun folos. adica să nu aştepte de pe urma lui vreo răsplată sau
vreun câştig, de orice fel ar fi el, şi uideosebi eel care i-ar veni din mulţumirea de
sine. „în dar aţi luat, în dar să daţi", învaţă Domnul (Ml. 10, 8), îndemnându-ne
s;i ne lerim de slava deşartă legată de milostenie: „Deci când faci milostenie nu
trămbiţa înaintea ta. cum f;ic fatarnicii (,..), ca să fie slăviţi de oameni (...), Tu
îiisă, când faci milostenie, să nu ştie stanga la ce face dreapta, ca milostenia ta six
fie înir-ascuns" (Mt. 6,2-4; cf. Lc. 18, 12).
Pe de altă parte, eel care dăruieşte irebuie să facă aceasta faYa* nici o reţi-
nere, nici in ceeii ce priveşte bunurile de care se desparte, nici fata* de eel câ-niia
îi dă, ci, dimpotrivă, s-o facâ cu mărinimie; numai dacă se face cu dfirni-cie, e cu
adevărat milostenie, spune Sfântul loan Gură de Aur.4'' Tot aşa în-dtfamnâ
Aposlolul: eel ce dă sftdea „cu milrinimie" (Rom. 12, 8), „nu cu pă-rere de râu
sau de silă" (2 Cor. 9, 7), „cu ininiă largă", „din toată inima" (I Tim. 6. 18: Col. 3,
23) şi „cu voie bună" (2 Cor. 9, 7).*7 Este atat dc important pentru oin să dea cu
buctirîe, încât Sfântul loan Gură de Aur spune c:T bucuria este „însăşi natura
milosteniei";4* milostenia, arată el, „nu Btfi în dar, ci în râvna şi bucuria cu care-l
dai".4'' Starea de bucurie a sufletului dovedeş-te ca milostenia se face cu adevăral
în duh de iubire; ea este, spune Sfântul loan Gurâ de Aur, „veselie a iubirii care
îşi revars.1 preaplinul","1
Milostenia nu are valoare duhovnicească decât dacfi este manifestare a
dragostei şi numai daeS se face din iubire de Duinnezeu şi de aproapele, sim-
laininte care sunt de nedespărţit. fntr-adevăr, dragostea de Dumnezeu este te-
meiul. pricinuitoarea şi capatul iubirii semenului. De aceea Sfântul loan Gură de
Aur. vorbind despre milostenie, spune: „Pe Dumnezeu se cuvine siVL iubim, şi
toatc sa" le facem din iubire pentru HI", „de dorul Lui",51 Pe de altâ parte,
dragostea de aproapele si milostenia prin care ea se face arătatâ sum conditia
iubirii lui Dumnezeu, căci, aşa cum spune Sfântul Apostol şi
"OnuliitaMaU'i.MX. I. -v
tbidm.
te
Cf, Omitii la 2 Corimem. XVI. 4.
17
Cu piivire la aceste ciivintc, „cu voje buna". Sf. loan Gury de Am spline c;t, tliică
D i i f i mi wi i . indeninfuid la milostenie. ar fi avul in vederc doar ajiiloiiiit'it sătaciloi. El
ar fi poruncit pur şi simplu oinului sil dea. fâiă s5-i mai ceariî s-o lacS „cti voie buna";
EWQSte cuvjnle dovedesc liinpcde ca El ptetuie^le stuiea sufleleusca a celui ce face
milostenie (cf. Despre milostenie, IV). 4K Ibidem, IV. ' * inuMi ta Filipent, I, 4. '" Omilii
la Faettre, LV. 4. >' Omilii ta I'A-rei, I. 4. Cf. Omitii ta Factrt, XXXI. 7.
493
T&mâduimu iMitimihrji dvbăndirva virtufihr
Evanghelist loan; „Dacă zice cineva: iubesc pc Dumnezeu, iar pe fratele său îl uiâşte,
miiicinos este ! Pentru oă oel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a vâzui, pe
Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poaie să-L iubească" (1 In 4, 20) şi: „Cine are
bogăţia luinii acesteia şi se uilă la fratele său care este în nevoie şi-şi închide inima faţă
de el, cum rămâne în acela dragostea lui Dumnezeu?" (i lii 3, 17). Pentru că omul este
facut dupu chipul lui Dumnezeu, iar prin înfiere fiu aJ Lui şi frate al lui Hristos, menil să
dcvină dumnezeu prin har, tot ceea ce facem pentm aproapele, Lui Fi facem. si dacă-1
nesoco-tim pe acesta, pe El ÎI nesocotim, după cum limpedc spune lisus atunci cănd
vorbeşte despre faptele de mîloslenie: „Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcul nnuia dintr-
aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut. (...) întrucât nu aţi (acut unuia dintre
aceşti prea mici. nici Mie nu Mi-aţi făcut" (cf. Mt. 25, 34-46). Astfel, se cuvine ca
milostenia să se faca cu conşiiinţa că. daruind aproapelui. fi darn lui Dumnezeu însuşj.*-
„Nu-i nici o deosebire dacă dai acestuia (săracului) sau Aceluia". spune Sfântul Părinte,-
' adăugând: „Când dăm deci celor sâraci, sii avem o astfel de stare sufletească ca şi cum
l-am da lui Hristos (...) CAnd vezi un sărac, adu-ţi aininte de cuvintele Lui care-ţi spun
câ El este cel hrănit şi miluit"."
Ca forma a iubirii. milostenia presupune de asemenea conştiinţa şi simţi-rea unicităţii
naturii omeneşti. a egalitâţii fundamentale şi a slrânsei unităţi care există între oameni,
care sunt cu toţii pârtasi uneia şi aceleiaşi firi.^ Asl-fel. Avva Dorotei învaţă: „Noi
trebuie să facem milostenie (...) pătimind îm> preuna cu alţii ca şi cu mădularele
noastre", adăugând: „Aceasta este milostenia întru ctmoştinţă".s" De aceea, se cuvine ca
milostenia să se facă fără deosebire catre to^i cei aflaţî în nevoie, către toţi cei care cer,
ncprivind în nici un fel la faţa oniului şi necercetând cine şi de ce ne cere." „Oricui îţi
cere, dă-i'', porunceşte lisus (Lc. 6, 30; cf, Mt. 5, 42). Cel ce face aşa împli-neşte voia lui
Dumnezeu, se face asemenea Lui in faptele sale şi-n felul de-a fi, şi este cu adevănit fiu
al Tatălui său Celui din eeruri, Care „face sS răsară
' A se vedea, de pildă. Sf. loan Gurii de Aur. Omilii la Ma/ei, L, 4. uncle Sf. Pifrinlc dil
aceasta" interpretare cuvintelor lui Hristos: „Pe săYaci pururea îi aveţi cu voi. dar pc
Mine nu Mă aveţi punirea" (Mt. 26, 11): „Tocmni pentru aceasfa trebuie sfi-L mihiini" -
adicfi „sa nu treccm cu vedetea pe fratele nosmi strâiutoraf şi necfijit" -, „ca mi-L avem
pe El pururea flsimand. ci nuinai în viaţa aceasra". " Ibidem, LXXXVUL 3, u Ibidem.
* A se vedea îndeosebi Sf. Grigore eel Mare. Commlariu la low XXI. 16-19. 56
inviiuuiiri de sujlet folositoare, XIV. 9.
'' Cf. Sf. Isaac Sinil, Cuviniv desprr nevoinţâ. 23 („Dacîi crnevu, aflându-se pe cal, in-
titule inâna spre tine ca sS primeasca milostenie, nii-l respinge. Cuci cu siguranţâ" în
acel timp este lipsit, ca unul dintre săraci"; „Să nu deosebesti pe bogat de sărac şi nu
căuta sa i i. » deosebire între ecl vrednic şi eel nevrednic, ci să-ti He ţie toţi oainenii
deopotriv'i dc buni". Sf. loan Gură de Aur. Omilie la ruvhilele: „Avâitd QCctOfi duh <il
• rcdinţei". II. 7. Omi/ii h Romani, XIV. 9.
49ft
Tâmădnirea filarghiriri şi a plronexiei
soarele pesie cei răi şi peste cei buni şi trimile ploaie pesle cei drepţi şi pcste cei
nedrepţi" (Ml. 5, 45). „Cei ce face milostcnie imilând pe Dumnezeu nu cunoaşte
deosebire înlre rău şi bun, între drepl şi nedrept când c vorba dc cele ce sunt de
trebuintă inipuiui. ci împarte tuiuror la fel, după trebuinţă", spune Sfântul Maxim
Mărturisitorul.4*
acosta. Nu e scump, deşi are atât de mare puterc".''7 Pentru aceasta el spune că
săracii sunl „doctorii sufletelor noastre",4* „cei care vindecă rănile sufletu-lui, iar
prin mâinile lor înlinsc către noi prîmim leacurile de care avcm ne-voie. Nici
mâna dociorului, nici leacurile lui nu fac atât de bine trupului cât face săracul
care-ţi cere de pomana. Prin mana lui, se iau de la tine toate re-lele".''1' Prin
milostenie şi neagonisire omul scapă şi de celelalle boli sufle-teşti. Aşa cum spune
Sfântul loan Gură de Aur, milostenia face parte dintrc acelc leacuri „prin care pot
fi omorâte patimile care ne vatamă sufletul".'11
De asemenea prin ele omul iese din alipirea de bogăţia lumii acesteia şi revine
la o atitudine firească faţă de ea, adică nu se mai bucurâ în chip egoist de avuţia sa
şi se face iconom al bunurilor pe care i le-a dat Dumnezeu, spre ajutorarea
semenilor,71 altfel spus împarte cele primite de la Dumnezeu cu ceilaHi oameni
(cf. Mt. 10, 8).7:
Pe de altă parte, milostenia îl vindecă pe om de răutatea pe care lăcomia de
bani şi dc avuţie o aduc în relaţia omului cu aproapele său. Ea îl fereşte de a tl
nesimţitor faţă de nevoia celuilalt," unul dintre rosturile pentru care Dumnezeu a
dat ponjnca milosteniei fiind ucela de a ne învaţa să suferim împrcună cu semenul
nostru aflat in nevoie.'* De asemenea, ea îl scapă pe om de pornirile mânioase la
care-1 imping aceste patimi. SfSntuI Maxim Mărturisitorul spune că milostenia
este leac împotriva mâniei.7S Practicată cu smerenie, ea stinge dispreţul faţa de
aproapele şi, dimpotrivă, duce la preţui-rea lui.T<> Ea restabileşte între oameni
legătura iubirii şi punc aslfel capăt des-părţirilor produse în Datura umana de
patimi, redându-i unîtalea firească. Să amintim cu privire la aceasta cuvintele din
Faptele Apostolilor: „Inima şi sufletul mulţimii celor ce au crezut erau una şi nici
unul nu zicea că este al său ceva din averea sa, ci toate le erau dc obşte" (Fapte 4,
32). Sfântul loan Gură de Aur comentează astfel acest verset: „lată folosul
milosteniei(...): unirea pe data a inimilor"; „ea este cea care face un trup din cei
care sum mădulare ale lui Hristos".77
a
Ibidem, 4.
* Omilie la cuviniele: „Awind aceidfi
n
duh nl credintfi", III, I I .
"'
11
Omilii la I Timotti, XIV. 2. Omilii In Maiei, IV, 9.
Cf. Sf. Vnsile ccl Marc. Omi/fa a V/i-a (Câtre bu^aţil 3 {..Oamenii care jiulecă cu in|e-
lepciune trcbuie să fie înciedinţaţi că avuţia li-i datiî sprc adininisluue, şi nu spre desfata-
re">. Sf. loan Gura de Aur. Desprr drepltd lamr, U. 4-5; Omilii In Matei, LXXV1I, 5 (.-Sa
iui-ţi închipui c3 avuţiile sunl ale tale, din pricină că Dumnezeu, din larga Lui iubire dc oa-
meni, n .i porundt să le dai cu din ale tale (...) Când ii In saracului. ii dai din averile lui"), 17
Cf. Sf. loan Gura de Aur, lac. eft, H. 5.
" Cf. Sf. Isaac Sirul, Cuvinle. despre tievoinf/i, 79. Sf. Grigoie eel Mare. Comenlariti
lalov, XXI, 16-19.
74
Cf. Sf. loan Gură dc Aur. Omilii fa Matei, XIX. 7.
75
Cf. Copele despre dntgoste, I, 29. Cf. Sf. loan Scurarul. Scant, XVI. 19.
M
Cf. Sf. Grigoie eel Mare. Comenîariu fa low XXI, 16-19.
^ Omilii la Tit, VI. 3.
4<>X
Tămudtiirea filarghiriei ţf a pleonexiei
N
Cf. Sf. loan QurS de Aur, Seam, XVI, II.
Cf Avva Dorotci. îm'iifătitri ilr xujîet foh.sifotnr, X[V. 8 („Trebuie sa cunouscii
otiiul ciî binete nulostenici. adică hi.nil ei. cste aşa de maie. c-Ă poate ieria pucatele").
,SI lonn Gură de Aur. Omilii despt* pocitinţâ. Ill, I; CtUetuze baptismal*, VII, 27;
Omilie la cuiwUrle: „Avâltd acctafi duh al crediiifei". Ill, 12; Omilii lo l'mriv. XXXI.
7; LV. 4; Omilii ki Muiei, LXXVII, 5; Omilii ta toân, LXXX1. 3. " OmiHi la Faple,
XXV. 3. Cf. Omi/ii h 77/. VI. 2. "OimliilartL VI. 3. - ilmi/U i/esprf l>orăiii(n, VII, 6.
J* Omt/ii ta Evrei, DC, 4.
"Cf. Sf. loan Scarunil, Scara, XVI. 14 (..Bărbaiul neagonisitor e ciinH in rugiiciune").
Sf, loan Guru de Aur, Omilii la Psabml 140. 5. '■ Cf. Sf. loan Gură de Aur. Omilii to 2
Tinwiei, VI, 3. y Cf Sf. loan Gură cle Aur, Omilii la loan. XXIV. 3; LXXXI, 3.
*7a.ihidem.XL.4.
"Cf. Sf. loan Scararul. Scam, XXV. 62. "' Cf. Avva I&aia
Pustnicul, Cuvi'utl tlrs/w nrvoinfu, 16. 55. Ul' Cf. Sf. Maxim
Mflrturisilorul. Capet* drsprr JrOgOStti, I, 24. 91 Cf. Sf. loan Gura
de Aur. Omilii la Fttipenl, Trolog. 3.
499
Tamtuluîrea /Mifiniilor şi ttolkitulirea virtufilor
voslru eel din ceruri milostiv este» (Lc. 6, 36)", spune Avva Dorotei.'2 Iar Sfântul
loan Gură de Aur spune la fel: „Numai prin milostenie şi mila ajun-gem să nc
asemânăm cu Dumnezeu".''- Prin milostenie omul ajunge să-şi îm-plinească
menirea ia firească; din neomenos şi plin de cruzime ca o fiară sal-batică, cum îl
făcuse iubirea nesăţjoasă de bani şi de avuţie, redevine om iidevârat: „Mare este
binele milosieniei (...), cei milostivi se fac asemenea lui Dumnezeu pe cât este cu
putinţâ, căci mai ales ea ne face să fim oameni", Spunc în acest sens Sfcintui loan
Gură de Aur;04 şi încă: „Penlru ce te minu-nezi când spun că a milui înseamnă a fi
om ? Spun încă ceva mai mult: a mi-lui înseamnă a fi ca însuşi Dumnezeu".95
Mai mull decât in cazul oricărei aile patimi, câetd e vorba despre tămăduirea
tristeţii, frebuie ca omul să fie conşlient că ea esle o boală şi sâ vre*t să se vindecxv
Căci nu rareori, după cum arată Sfîintul loan Gură de Aur,1 omul se complace în
această slare şi se Uisă în voia ei. găsind in ea o desfâtare morbidă: adesea el nici
nu stie câ a eăzut pradă unei patimi deosebit de grave, mai ales prin relele ei
ijrmări asupra îniregii vieţi duhovniceşti. De aceea, Sfaniul loan Casian, dupa cc
vorbeşic despre aceste efecle dâunâtoare, scrie: „Daciţ dorim sa* ne oslenim după
lege (1 Tim. 2, 5) în luprele duhului. trebuie să ne vindecăm de aceasta boală nu
cu o maj mica prevedere deciH în cele de mai înainte";2 iar Sfânlul loan Gură de
Aur spune: Ircbuie ca omul .,sa vrea şi s3 nndajduiascil din tot siifletul sâ se
vindece"; „Este de mare folos pentru a risipi negura tristeţii sâ te simţi cu (otul
nciiorocit câ siiferi de o asemenea boală".3
Atunci când am vorbit despre această patimă, am vâzut c£ ea poate avea
diferite cauze. Fiecărei situaţii i se potriveste o aniimită Iucrare de tămăduire.
I) O prlmă cauză a Iristeţii este faptul că omul se simic lipsit de plăcere, fie
preZentă, fie nădăjduitâ, şi, deci, mai profund. are sentimental lipsirii de un bun
material sail al lipsei de împlinire a unei dorinţe inipeşii. în acest caz, lămăduireu
Irisleţii implică în mod escn|ial renunţarea la dorinţele şi plăccrile „Irupeşti" $i,
legat de aceasta, dezlipirea de „bunurile" rnateriale. mergând pâiul la dispreţuirea
lor.*1 Sfântul Maxim MaVlurisilorul aratâ ca „cel ce fuge dc loule pottele lumeşti
se aşază pe sine mai presus de Coal«l înfristarea lu-mească"'' şi sfatuieşte:
„Peiitru întrisiare, dispreţuieste... lucrurile material*". Sfăntul loan SciSrarul
aratfl şi el cd: „cel cc a urât lumea a scăpal de întristare; iai ce] ce e împătimiî de
ceva din cele văzute încă n-a scăpat de ea. Câci cum nu se va înirista de lipsa a
ceea ce iubeşte ?".' lar Evagrie spune: „Cel ce se
1
Câtre Stagfiiric Ascclut. III. 14.
Afezâminteh ntânâstirefti, IX. 2. '
Ciitre Staghtrie Aicetul, III. |4. 4 Cf.
Avva Dorolei. Sfittinţf, 3-' Ctiptfe
dtxpre dragoste, I, 22.
"Ibidem,m, 13
Scani.U, II.
501
Tânuiduirett /Mttimihr şi dolnuuiireo virtufifor
2) Mânia este o a doua cauză a tristeţii, care fie c3 este o urniare directă a ei,
fie că se manifeslă ca ranchiună, în urma unei jigniri.
Sfinţii Părinţi arată că pricina iristeţii omului nu slă în cei împotriva căro-ra ne-
am rnâniat, nici în cei care ne-au jignit şi cărora le purtăm ranchiună, ci în noi
înşine. De aceea. B înceta orice relaţie cu persoanele în cauză" nu poate fi o
metodă potrivită de vindecare. Astfel, Sfantul loan Casian scrie: ..Durn-nezeu,
Facătoml a toate, cunoscând mai presus de loţi calea de însănătoşire a creaturii
sale şi că nu în alţii, ci în noi se afla" rfidflctnilc şi cauzele greşelilor, a ponincil.
să nu parăsim obştea fraţilor şi să nu-i ocolim pe cei ce socotim că i-am jignit noi,
sau de care noi am fost jigniţi".12 Dimpotrivă, continuând să-l vezi şi să-i vorbcşti
celui care te-a întristai. ajungi sfi te vindeci mai repede, pentru că astfel te lupţi
direct cu greutăţile care sunt pricina tristeţii şi le în-vingi mai iute şi mai uşor.
Altfel, m singur;1tate, există primejdia ca aceste motivele tristeţii să rămânfl mai
mult sau mai puţin necunoscute, ele continu-ând să acţioneze şi sâ-l ţină pe om în
întristare; se ştie, pe de altă parte, că
1
Trafaful praclic, 19.
" Despre cete opt duhuri ale niiifâţii. 11 -12. PG 79. 1156D; 1157BC.
'"Cf. Avva Dorotei. Seniinfe, 3.
1
Capet*dtşpw dfOgOSttt, 111. 13.
i:
Aşezaminielc mitnuAtireşti. IX. 7.
502
Ttimdduirea tristvţii
u
Atfm,.VI,3.
* Convorbiri tiuhmwicpyii, V, 4. Cf. XIX, 6.
■StofapnţXU, 136.
'* Ibidem, XVI. 17. Cf. Awn Dorotei. hivâfutuii tie suflet fohsiloare. VII. 4.
17
Cf. Fericitiil Nil Sorski. Ctwinlr thihovnirefti\ 4.
" Capete desprtt dmgostei III. 89.
" Ibidem, <>0.
503
TănKuluirea patimilar şi dahâtulirea virtuţilor
prin puitare, sau prin vreo faptă a noastră, l-am făcui pe fratele nostru sâ se poarte
astfel.*0 Avva Dorotei aratâ* că, „de se va cerceta cineva pe sine cu hi-ca liii
Dumnezeu şi-şi va întreba cu de-amanuntul conştiinţa sa, se va găsi fără îndoială
vinovat pe sine".3' întotdeauna. spune Sfântul Părinte, „pricina oricărei tulburâri
(ce-o suferă cineva de lit un frate care-1 nccâjeştc) este, dacfl vom căuta cu de-
amămmtul, faptul de a nu ne învinovăţi pe noi înşine. De aceea avem toată
întrislarea aceasta; din cauza aceasla nu aflăm niciodată odihnă; şi vedetn că
nimeni n-a calătoril vreodata pe altâ cale, ca să afle odihna (...) de nu va tine omul
calea aceasta, nu va înceta niciodată să se su-pere şi să se întristeze şi va pierde
toate oslenelile iui. Dar ce bucurie, ce odihna nn va avea oriunde va merge eel
care, precum a zis Avva Pimen, se va învinovăţi pe sine însuşi! Căci orice pagubâ,
orice necinstire. sau orice necaz i s-ar întâmpla, de se va socoti de mai înainte pe
sine vrednic de ele, nu se va tulbura niciodală. Şi este oare cineva mai fărâ grijă
decâl acesta T'r2
rmpească, sau a pierderii bunurilor materiale sau a neîmpUnirii plăcerilor M i n M i f ilor. sau a
jignirilor, tristeţea virtuoasă - numită şi tânguire, pliîiis (n£v9o;; tactus)\ străpungerea inimii
(Katci;u\)^i(;; compunctio)" - stă mai înainte dc toate în mâhnirea omului de a se fi înstrainat
de Dumnezcu şi a fi departe de EK" de se fi lipsit de bunătăţile duhovniceşti;3*1 şi atunci când
se indurerează din pricina stării sale dccăzuie şi a păcatelor luif şi cand îşi plan-ge greşelile,
ştiuie şi neştiutc, pe care le-a făcut şi pe care în toală ziua cu nc-socotinţă le face/9 omul a
ujuns la această fencita tristcţe, De aici se poate vedea că ea esie nemijlocit legată de
pocăinţă,1" tni lacrimile şi suspinele sum semnul vfizni al acestei căinţc.17
în al doilea rând tristeţea virtuoasS stă în mahnirea peniru aproapele, în-strainal şi el de
Dumnezeu şi lipsit de buirâtăţjle ccle duhovniceşti, şi în întristarea pcnlru grcşelile şi
neputinţele lui.w
:
Esie atâi de dificil să faci distinc(ie înlre nfevroţ şi icaxdvuljit, încăt I. Hausherr. în
mugislralul studiti consacral uccstei chesliiini ({Ptnthos. IM doctrine de la componctton duns
{'Orient chr&ien* Roma, 1944) consider;! htttmyxis „un sinonim, sau oricum fourlc apiopiat
dc penfhox" (p. 14). De aici, şovaiclilc carc apar când e vorba de Iraducerca loi
,v
Cf. Sf. Efrem Sirut. Omilii h Is&ia, XXVI, 10. Sf loan GurS dc Aur. Despre zdrobi-
reamimii...* I. 10.
■ Cf. Sf loan Cură dc Aur, Despre zrfrobirea irrimii..., I, 10, Sf. Grigorie de Nyssa, Omilii la
Feriviri* III, 3-5.
M
Cf. Parrricut, Pentni Maica Singlilichia, 21. Sf loan Scâranil, Scant. VII, 24 Sf. loan Guiâ de
Am\ Despre z/lrobirea tmmii^* I. 10; Cfitre Staghirie Ascend* III, 13, 14, Omilii despre
pocâtnţă* VII. 6; Omilii l<t mucenici% 3, Sf. Varsanufie si loan. Scfi' soti duhamiaiftii 237,
394» 682. Pol fî gfisitc. dc asernenea. cu privire la aceasui o muilime de alle rcferinţc în
lucrareu cifala a lui I Hanshen', p> 35-50* * Existîl întie ele o puicrnică reciprocitaîe care face
siî se trezcascft ţi să sc întărca&că una pe cealaltsY Dc aceea Sfinţii Parinţî când spun, urmând
Apostoluhii Pavel (2 Cor, 7, 10), ea intristarea dtipii Dumnezeu aduce pocftinţa (a se vedeat de
pildil, Sf Vai'sa-nufie ţi loan. Scrisori duhovnieeşti* 242). cftnd aratil că poc5inţa aduce
întristarea (a sc vedea Viafa Sj. Chiril I:it/?otttlt cilata de Hausherr. Pendtos\ p, 26).
A se vedea, de pilda, Sf, Varsannfîe şi loan, Scrisori duhovniceştL 462 ş\ mai ale»s 285. [,
Hauxhen consider^ „lacriinile" ca un sinonim pentru „doliu" şi „sîxăpungerea inimii'1 (op. cit^
p. 16), Accasla estc adeviual numai cftnd estc vorba dc un anume fel dc lacrimi, Pcnlru ca
Sfinţii Paiinţi deosebe&c mai imille feluri de lacrimi, Noi ne refe-rim uici nurnai la cele care
sunl legate de slrâpungerea inimii. Nu vom acorda un loc aparre penlru ceea ce se nnmeşte
„harisma lacrimîlor"; pe de o partc, orice lacrimi duhovniceşti pol fi piivite ca un dar al lui
Dumnezeu: iar. pe de alta parte. accaslă cx-presie im de-seinnează niinic aliceva decăl pl&nsul
care a devenil curat ji ncîncctaL Cu privire la acesi subicct. a se vedea sludiul deja clasic al D-
nci M Lol-Borodiae, . I .f mystere du -<don des lannes^ dans TOrient chr6ticn,f. Supplement a
IM Vie spiriutetie. 48, 1936, p, 65-1 10. reluut în lu dotdouretue jaie% Bellefontaine, 1974. p.
131-195. 1' SI loan OurS de Aur. Câtre Staghirie Ascend. III. 14; Omilii la Stolid, XVIII. 2, 3;
Omilii l<i l.vrei* XV. 4; Omilii ia FOipenL HI. 4. Sf, Vasile eel Mate. Regtdile micK 31:
Omilie la mticmrifa lulita* 9. Sf. loan Casiafl. Cotivorbiri duhovwceşti^ IX. 29* Teodor
Sluditul. (fitcheiele mici, eil. Auvray. p, 25. Sf* Pctru Damaschinul. (Utrtea intâi.
su-s
Tăntâduirea tristefii
Sfinţii Parinţi pun faţfl în faţă în mod constant cele două forme de tristeţe,
arătiind cât de lipsită de rost si de temei este cea dintâi si tndemnând să o lepă-
dăm; învâţând în schimb să o câstigâm pe cea de-a doua, arâtand cat de îndrep-
tâţitfl şi cât de folositoare şi de preţ este penlni viaţa duhovnicească şi pentru
lucrarea mântuirii; urmând Apostolului (2 Cor. 7, 9-11), ei o numesc „întristarea
cea după Dumnezeu", sau „întristarea iubitoare de Dumnezeu"," ,jntristare mân-
tuitoare",40 „întristare sfântă", „întristare folositoare","" „fnimoasâ intristare";'''
„lacrima fară durere".41 „fericita tristeţe bucuroasă"44 etc. Despre ea vorbeşte
Sfânlul Pavel atunci când scrie: „mare îmi este întristarea şi necunnată durerea
ioînui" (Rom. 9, 2). Şi pe ca nc îndcamnă Ecclesiasuil s-o câştigâm cAntl spune:
„Inima celor înţelepţi este în casa cea cu lânguire" (Eccl. 7,4).
nisuşi Apostolul Pavel stabileşte iimpede această opoziţie. atunci când scrie:
„întristarea cea după Dumnezeu aduce pocăinţă spre măntuire, fără pă-rcre de rau;
iar întristarea lumii aduce moarte" (2 Cor. 7, 10). UrmanU cuvin-telor lui. Maica
Singlitichia învaţă câ „este o tristeţe folositoare şi una care omoara, Cea dintâi are
plânsul pentru păcatele sale şi mahnirea pentru nepu-tinţa fraţilor, ca nu cumva să
cadă din hotărârea lui (cea bună) şi să iubească nunâtatea dcgăvârşilă. Dar e şi o
întristare care vine de la vrăjmaş (.,.). Trc-buie deci să ulungăm acest duh (a! relei
ÎQtristări)".45 Sfanlul Maxim Mărturi-sitorul pune şi el faţă în faţă „întristarea cea
neraţionalâ, a celor mulţi, care apasă sufletul pentru câ* e lipsit de plăceri sail dc
bnnuri materiale ce stârnesc in om porniri contrare firii spre cele ce nu trebuie şi îl
fac sa fuga de cele de care nu trebuie să fugă", cu „cea folositoare'", „cea raţională
şi încercata dc cei înţelepţi in cele dumnezeiesti".46 lar in alia pane el scrie: „Cel
ce iubeşte pe Dumnezeu... nu se întrislează pentru cele vremelnice. întristeaia şi
se îiitristează însă cu singura întristare manluitoare",47 Sfântul loan Gură de Aur
tovaţa şi el la fel: „O. credinciosule, alungii inlristarea ta cea de ucum şi îmbracă-
te cu altă întristare, cea pe care Apostolul o numeşte întristarea dupa Dumnezeu,
care poate să lucreze temeinic mântuirea. Altfcl spus, ciSieşte-tc si plange-ti
pâcatele pe care le-ai fâcutV lar în alta parte spune limpede: Hristos „îi numeste
fericiţi pc cei ce plâng, dar nu pe cei care varsă lacrimi din pricini omeneşti, cum
ar fi pierderea vreunui bun vremelnic, ci pe cei care plăng aşa cum se cuvine
creştinilor, cu inima zdrobită, care-şi deplang
Sf. Diadoli ul Foticeei. Ciivânt ascetic in 100 de capeie. 60. 8 Aceastft formula a
pare cu o prescurlurc a pasajului din 2 Cor. 7, 10. Cf. Sf. loan Sciuurul. Scam, VII.
50. Sf. loan Casian. Convmbin dnhovnireşti. V, 23. " Sf. Maxim Muilurisitorul.
Kdspunsiin căire Talaste, 58. '■ Cf. Sf. loan Gură de Aur. Omifii despre
pocăirifâ, VII. 6. '' Sf. Diadoh ul aFoticeei. Cuvdiil ascetic hi 100 de capeie, 60. "
Sf. loan Seărarul. Scam, VII, 11. ApofieRtne, seria alfabeticii. Maica
Singlitichia. 21. "; Răspunsuri cat re Talasie. 58. PG 90. 579B. " i 'apete despre
dragosle. 1.41. '" Dejtpnr mângâiere hi faţ» mor/ii, II. 8.
507
Tehiuliiiiirea /Mt/iinilor fi efoMntiirra viHufihr
licaloşia si se căiesc pentru păcatele lor, şi nu numai pentru ale lor, ci şi pentm ale
aproapelui".4'' SfantuI loan Casian scrie şi el: Jn afara de tristeţea în-găduita, ori
pentm căinţa mântuitoare, ori pentru zelul spre desavârşire, sau pentru dorinţa
după cele viitoare, pe care ni le insuflă, orice altS tristeţe s-o socotim tristeţe a
lumii, care aduce moarte şi trebuie data afara din adâncul inimilor noastre şi
alungată...".30
Nu trebuie deci nimicită orice forma de tristeţc din suflct, ci numai cea ,.după
lume", care este păcătoasa şi iluce la patimă. Şi în acest caz. lepădarea patimii nu
înseamnă nimicirea unei funcţii sufleteşti, ci tămăduirea ci, pentru a-si afla
folosirea firească şi normals şi a lucra din nou în chip sfânt. De ase-menea, şi aici,
tămâduirea capătă forma unei convertiri a funcţiei sufleteşti, a întoarcerii ei de la
folosirea pătimaşă, contra firii, la întrebuinţarca ci virtuoa-să, pentm care a fosi
menită. Sfântul Grigorie de Nyssa o spune limpede: dupâ ce arata că „mintea
trebuie să fie stăpână pe toate cele dinlăuntrul omu-lui şi sa" folosească, potrivit
propriei lor meniri şi in vederea binelui, puterile sufletului pe care Făcătorul
nostru |e-a creat pentru a ne sluji drept inslru-mente şi unelte (...)", el spune: .,Cât
priveşte bunul de mare preţ al Iristeţii, sa* ne îngrijim să-l avem la limpul cuvenit,
al cainţei pentru păcatele noastre (...). caci la nimic altceva nu ne este de folos.
deciU pentru aceasta". ' Sffintul loan Oură de Aur. arătand că „de noi depinde
felul in care ne slu jim de mă-dularele noastre, fie pentm a făptui păcaiul, He
pentru a lucra dreptatea",v spune în acelaşi sens că nu trebuie sa lepădăm
întristarea, ci să ne folosim de ea in chip rational şi cumpătat.^ Şi mai ules spune:
„Cel pâcfltos (...) să se folosească de tristeţe ca să-şi curăţească sufletul şi sa-l
aducă la o stare mai buna".'"' „Domnul - spune Sfântul Piuinte - a binevoit ca
omul să pătimeas-că (t'iresc) din pricina întristării (...), pentru ca sa scoata* din ea
mari foloase si de mult preţ. Cum le vom dobândi ? întristându-ne pentru cele ce
se cuvj-ne să ne mâhnim. Nu din pricina nenorocirtlor şi a necazurilor, ci pentru
pă-catele noastre"." în altă parte el spune: „Nemăsurat de mare este stăpânirca
tristeţii; este o boală a sufletului care cere mult A putere şi barbSţie ca să i te
împotriveşti şi să dai afară răul din ea, luănd numai ceea ce este de folos. Căci
într-adevăr este în ea ceva bun: când am păcatuit, atunci ea este buna* şi ne este
de folos; dar este cu totul nefolositoare când e pricinuilii de nenoroci-rile
lumeşti".s'' Sfânful Varsanufie spune scurt si concis: „Nu trebuie sa ne întristăm
deloc pentru un lucru al lumii acesteia. ci numai pentm păcat"."
J
' Otmlii la Filipeni, XIV, I. "'
Aşi'ziiniiiitcle mândstlreţti, IX. 12.
Despmfaciorie. XXVIII, 3.
'' Ihnitii la statui, IV. 5. 1
(YUreSttif'hirieAsceUif,
u
III. 14. 14
Ibidem. Ibidem, 13.
r>//i/7/7/«/r*wi(LXXVIII. I.
n
Scristori etohovnicefli, 674.
508
Tibiuuitiirt'o trixtefii
întristarea virtuoasă nu esle deci de o alia naturâ dccât cea pacătoasă; se deo-
sebeşte de nceasta dour prin scopul şi prin obieciul spre care se îndreaptîi. Acesl
scop diferit îi dă o formă diferitfl. Sfântul Casian prezinta asttel însuşirile distinc-
tive ale celor dona fomie de tntristare; în limp ce tristeţea pâcătoasă este „moro-
cănoasă, rara răbdare, neîndurătoare, pizmaşă, dtf o stearpă amâraciune şi de o
dureroasă disperare" şi „zdrobeşte sufleteşte pe cej pe care l-a cuprins. parali-
zandu-i orice sArguinţa şi dorinţă de mântuire, căci este tară noimîT, dimpotrivă,
„iniristarea care aduce pocăinţă spre mântuire, fără părere de rău" (2 Cor. 7, 10),
cstt' „supusu, binevoitoare, smerită, blăndă, bună şi răbdătoare, ca una care esle
mişcată de dragostea de Dumnezeu. Din dorinţa de desăvârştre, ea se întinde, fîirii
a obosi, până la toată durerea tni}Hitui şi zdrobirea sufletului, diir ramânând îiiti-o
oarecare măsură' voioasâ şi putemicâ, prin speranţa izbâiizii, având în ea îiisăşi
toate roadele Duhului Slant, pe care le nurnără Apostolul: «dragoste, bu curie,
pace, indelungă răbdare, bunălate, facere de bine, credinţă, blândeţe, înfrânare»»
(Gal. 5,22-23)'?K
ţeascâ plângerea şi lacrimile"."7 Iar Awa Pimen zice că nu este o altă calc pentru a
ajunge la faptele celc bune;1"1 tot asa spune şi Sfântul Isaac Sirul: ..Suflerul care
şi-a luat asupră-şi grija pentru virtute... nu poate fi fărfi întris-tare în fiecare zi.
Pentru că virtuţile au împletite în ele întristările. Cel ce iese din întristare se
despartc fâra îndoială şi de virtute".I19
Un rod al tristeţii celei dupa* Dumnezeu este mangâierea plina dc dulceaţâ n
suflelului prin care, în chip minunat, se înlătură din plans îndurerarea, fiind un
semn vădit al ajulorului dumnezeicsc şi al prezenţei în suflet a harului. Astfe],
Sfântul loan Gură de Aur spune că:,,Mare e rodul suspuielor şi minimată şi plinâ*
de mângâiere şi deplin încredinţata e dulceaţa lui, (,..). Lacrimile necontenite aduc
mângâierea suiletului".140 Sfântul loan Scăranil scrie şi el: „Adăncul plân-sului
mângâiere a văzut. (...) Măngâierea estc răcorirea siitletului Indurerat, care în
acelaşi limp plânge şi surâde în sine asemenea pruncului. Sprijinirea (dumne-
zeiască) este înnoirea sufletului care a căzut în întristare, prefScând in chip miiui-
nat lacrima dureroasa" în lacrimi f'firâ durere".14 Spusele lui se potrivesc înlni
totul cu învăţătiira lui Hristos: „Fericiţi cei cc plâng, ofi aceia se vor mângâia"
(Ml. 5, 5), Cel care spusese încă de mai înainte, prin proorocul Isaia: ..Doninul M-
a uns.,. M-a Irimis să vindec pe cei cu inima zdiobită.,. Să mângâi pc cei ilitristaţi;
celor ce jelesc Sionul, sâ* le pun pe cap.., untdelemn de bucurie în locul
hainelorde tânguire" (Is. 61, 1-3).
înir-adevfir, pe cel întristat după virtute Dumnezeu nu numai că-l mân-gâie,
dar îi dăruieşte şi bucuria duhovnicească, care este roada Sndurerării, plânsului şi
zdrobirii inirrmV-1 după cum însuşi Domnul spune: ..Adevărat. adevfirat zic vouă
că voi veţi plânge şi vă veţi tângui..., dar întristarea voasiră se va preface în
bucurie" (In 16, 20). De aceca Sfinţii Pilrinţi numcsc triste-ţea cea după
Dumnezeu, în chip greu de înţeles pentru omul trupesc, „fericita tristeţe
bucuroasă","1 Avva Isaia spune simplu şi limpede: „întristarea după Dumnezeu
este bucurie".144 Sfântul loan Scărarul, care îşi intitulează Ireapta a şaptea a Scârii
sale; Despre ptânsul de-bucurie-făcător, subliniază tocmai acest lucru mai presus
de Tnţelegere: „Eu mS minunez cănd caut la calitatea străpungerii inimii. Cum,
numindu-se plâns şi întristare, are înîUmtru Implcti-te cu sine, ca mierea cu ceara,
bucuria şi veselia ?".14* Şi ajunge să vadă cfl, în chip minunat, „cel care a
îmbrăcat pIAnsul fericit si plin de har ca pe o
1,7
Vuiţa Sfinfilor Pâririfi, VII, 3S, PL 73. 105SC. ,s*
Palericul, Penlm Awa Pimen. 119. lM Cuvinlf
t/espir iwvainţă, 37. 110 Omilit tu niiireiuci; 3.
w
Scam, vii. 53.
142
Cf. Avva Ainmona. Epistole, II. I.
I4V
Sf. loan Scanuiil. Scam. VII. 11, Sf. loan Casian. Aşeziiiimitele. mânăsltreşti, IX. 11
(..nisteţe voioasâ"); Convorbiti duhovniceşti, V. 23.
,u
Ascetictm, XVI. 42.
M
Scam, VH, SO.
516
Tâmăduifea itisteţit
1
ibidem, AI,
w
('onvorbiriilufawiict-fti, IX, 27. Cf. 28. -
Omilii t« stand, XVIII, 3.
* ibidem. Cf. Omilil in mactmid, 3. 1
'" Omtm la mUpmi, XIV. 1. Cf. Sf. Miixun Milrturisitoiul. Rihtntimtri tritre Tattuie. 58.
fee. «ft.
'- Cf. Avva Isuia Piisrnitul. Ascelicon. XVI. 42. "•' Sciisort, I. 220. PO 79. 164. Cf.
Sf. loan GurS cle Aur. Omilii to Mi/ui. XVIII. 3.
517
TtiitKiduircu fxitimihr şi dvbâiulirea viiiufiior
surleiul, ajiiiis la simţirea raului, îşi deplânge viaţa în pacat. Să luâin o pildă: în
bolile rnipeşti, cand vreo parto a trupului a înţcpcnit din pricina vreunei boli, lipsa
de durere a ei e un semn că (partea bolnava) stâ să moară; dar dacă prin vreun
mesteşug dofloricesc i se redă iarăsi simţirea, atât bolnavul, cât şi cci se îngrijesc
de lămăduirea lui se bucură, socolind venirea maclularelor la simţirea dureroasa a
înţepaturilor cn un semn de întoarcere la viaţă".1*4
Se cuvine de asemenca sâ sputiem că, cii cât se mahncşte omul mai mull
pentru păcatele sale şi sc smercşte înaintea lui Dumnezeu, cu atât mai mult se
deschidc harului dumnezeiesc, împartăşit de Sfântul Dull, Mângâietorul (cf. 2
Tes. 2, 16), izvor al oricărei bucwii adevărate (cf. Gal. 5, 22).
Această bucurie de nespus nu are. nimic comun cu bucuria pricinuită de lu-
crurile lumii şi nu poale sla în nici un chip alaturi de ea. Salăşluirea ei în suflel
indepănează plăcerea născutâ de patimi. penlru ca ca este, aşa cum spun Parinţii.
„bucurie adevâVată şi deplină",1-* bucurie dumnezeiasca, bucurie în Domnul (Ps.
31. 12: Filîp. 4, 4). rod al harului1^ prin care i se dă omului fericirea cuvenitfl
naturii sale, semn de sânătate a fiinţej lui. Ea este scmn de sanatatO a fiinţei lui
revenitii la starea ei firească şi vădeşte că omul a devenit solas a) lui Dumnezeu.
locîn care lucrează energiile Lui indumnezeiloare.
Să reaminlim că tristeţea şi lacrimile nu-l părăsesc pe omul ajunS la desă-
vârşire. Dimpotrivă, aşa cum am aratal mai sus, harisma lacrimilor este semn al
acestei desăvârşiri, Astfel, Sfântul Isaac Sirul spune: „Toţi sfinţii au plecal
plângând din viaţa aceasta. (...) Fericiţi cei curaţi cu inima, câ nu este [imp in care
să nu se bucure de destTuarea aceasta a lacrimilor şi în ea punirea vor vedea pe
Domnul. Şi încă fiind lacrimi in ochii lor, se învrednicesc de vederea
descoperirilor Lui în înâlţimea rugăciunii lor".1"
Aceasta se datorează faptului că, aşa cum spune in alta pane SfânUil Isaac
Sirul, „chiar şi desăvârşirca celor desăvârşili este nedesavârşita".:,h Şi numai după
înviere Dumnezeu ii va da omului deplinatatea desăvarşirii, şî numai alunci va
înceta toată durerea, întristarea şi suspinarea (cf. Is. 35. 10; Apoc, 7. 17; 21, 4),
căci numai atunci pacatul, pricina întristârii şi lacrimilor, va fi cu totul nimicit.159
Sfinţilor care cunosc bucuria ce vine din plans Ii se da şi o altă bucurie. care nu
este legatil de nitristare, ci este arvună si pregu stare a fericirii din veacuJ ce va să
fie.1* "Tot aşa, celor care au darul lacrimilor izvorâte din stră-
,M
Oexpre „FertctH", III. 2. Cf. Awa laaiu Pusinicul. Asctticon, XVI. 22. '"
Gf. Sf. loan Casiiin, Convorbiri duhomieeşti, V. 23. '^Temienii greci %aţxk
şi %ăţnţ Ml acceasi rJdacinS.
' ('uvuiu- fii'sfw iievoinfă, 85.
m
IbUiem,56.
m
Cf. SI. loan Scararul. Scam, VII. 50 („Oinoarii piicaiul. şi lucrima îmliireiaiâ a
ocliilot Inipeşli va fi tic prisos... nu va fi lacrima dupa înviere. cflnd va fî încetai pfica-
Wt">. Sf. Nichita Stithutul. Viafu Sjantutui Simeon Nout Tcolog, 69-70. "" Cu pi ivire la
iiceste doufi soiuri de buctirii, a se vedea. de pilda, Sf. Dindoh al Foti-ceei. ('uvăni
ascetic fti 100 de aapete, 60.
5IK
Tâmâditirea trisirfii
pungerca inimii, pnn care au ajuns ]u curaţia inimii şi a minţii, li se dau şi alt le!
de lacrimi, iscate de aceastâ bucurie curatS şi din contemplarea tainelor
dumnezeieşti. Dar această preafericită bucurie şi acestesfinle lacrirni mi le sunt
dale întotdeauna şi ele nu iau cu totul locul celor dintâi.
!>e aceea, pentru toţi oamenii, lacrimile şi străpungerea inimii rămân esenţiale
în aceasta' viaţa: Sfânlul Isaac vorbeşte îndelung despre acest lucru,'*,? iar Sfântul
loan ScaYarul scrie: „Nu vom fi învinuiţi, o, prieteni, la ieşirea sufletului că nu am
savflrşil mimmi, nici ca n-ani teologhisil, nici că n-am fost văzători, dar vom da
negreşit socoteala lui Dumnczeu că n-am plans".1"
Am vorbit în cele de mai sus mai ales despre întristarea omului pentru
păcalele sale. Aceasta nu trebuie să ne faca să uilâm că el irebuie să se
niâhrieasc;1 şi pentru greşelile aproapelui său.
Aceasta forma de manifestare a tristeţii este deosebit de importantâ. Sfantul
Clement Romanul arată câ ţine de purtarea fireascS a crcştinului s;1 se înlristt'ze
pentiu păcatele aproapelui şi să ia asupra sa slăbiciunile lui.IG* lar Sfântul Teodor
Studitul spune că, peniru a ne numi cn adevâiat ucenici ai lui Hristos, Care s-a
aratal milostiv faţâ de toţi oamenii, „nu se cuvine sâ ne îngrijim numai de noi
însine. ci sa ne întristăm şi să ne rugăm pentni întreaga Uinie".''^
întristarea pentru semeni izvorăşte din mâhnirca pentru propriile pacate. Inima
străpiinsă de durere îl împinge pe om să verse lacrimi pentni greşelile fratelui ca
şi pentru ale sale,166 cu atât mai mull cu cât, curfi|indu-se prin ele, vedc limpede în
el însuşi mârimea ticăloşiei şi suferinţei omenirii căzute şi înstrăinate de
Dumnezeu.167 Nevoitonil, plângându-se pe sine, plânge întrea-ga omenire,
simţindu-se vinovat pentru toate şi faţa de toţi; mânal de rnilă, se pune pe sine în
locul fiecflrui pîîcătos, socotind ca ale sale toate pacatele lumii şi luându-le
asupra sa.
Foloasele duhovniccşti pe care această înlristare plinîi de milostivire faţă de
semen i le aduce omului sunr asemănăroare celor care-t vin de la Dumnezeu prin
străpungerea inimii, „AdevSralul creştin se mahneşte pentru cădeiea fratelui, iar
prin aceastn întrislare câştigă bunăvoinţa şi prielenia Domnului", spune Sfâmul
loan Gură de Aur.168
Cf. Sf. loan Casian. t'onvorlriii duhoviricejti, IX, 29 („L'neori plânsul apare din
contemplarea bunurilor veşnice şi din donil de acea liimină viitoare, pentru care izbuc-
nesc izvoarc bogate de lacrinti din nestăpâniiea bncuriei şi din mate eiiiiiziasm").
'■ Ciivhiu- despre ttevohtţă, 85. "'
Seam, VII, 73.
'' Epistoh nine CoiinH'ni, II. 6 („Plângeaţi pentru pâcalele semenîlor voşlrj şi soco-
reali caale voastre slăbiciunile lor").
(atehi'Z.ete itiici, ed. Auvray, p. 25.
|*Cf. Sf. loan Scătarul, Seam, IV. 40.
Cf. Sf. Tcodor Sludilul. Vaiehezele iiiici, ed. Auvrny, p. 25.
m
QmmiarfatuLXVBl.2,
519
Tănuiduirea patimilor ft doltândirett virmiihr
169
Oniilie lu miui'iiiui lulita. 9.
170
Cf. Sf. loan Gurfl de Aur. Omitii ta statui. XVIII. 3.
'H ibidem.
' Cf. Cartea Sf. Pe.tru Dwiui.schin. Sf. loîin Gnrâ tie Aur, OmiUl la Filifn'm, III, 4.
S20
5
Tăiiulclujrea akcclici
Pentru vindecarea ei, mai înlăi irebuie Ca boala sa f'ie scoasă la luminS ţ;i sâ
(ie ciinosciita' ca atare, pentni ciî aceasta* patima nu are o pricină anume şi tie
aceea adesca ea râmâne nejtiulil sau de neînţeles. cu atal mai mull cu căr unul
dintre efecicle ei este orbirea minţii şi înmnecarea în ÎMregime a sufle-lului. De
aceea, SfânluJ loan Casian mai spune câ eel care vrea să i SC împo-trivească
trcbuie „să se grabească a alunga din ascunzişurile sufletului aceas-(ă boală".1 lar
Avva Pimen aratâ ş\ el câ „de o va cunoaşce omul că aceasta este, se odihneşte".4
S<<:>a.XU\,6. * Afi'~titiiinte/#
niâiuuttreşri, X. 5.
Ihulrin. ' hitr-ricul, PcnCru Avv;i
Pimcn. I49.
521
Tdmadiiirat palhmhr $i dolnbidîrea virhtţilor
cei care dim nuvjila peste tine, şi mai cu seamă pe demonul akediei («■)"• „Cand
se ridică asupra la duhul akediei, nu-ţi părâsi chilia si nu te feri de lupta cu el",
scrie el în altă parte.0 Tot asa spune şi Sfăntul loan Casian, că omul trebuie să
lupte în aşa fel încât să nu se lase „alungat dintre zidurile mânâsttrii şj să dispart
ca un dczcrtor sub cine ştie ce pretext, chîar de evlavie'V
Atunci când akedia se manifest sub forma dorinţei de a dormi. se cuvine de
asemcnea să i ne împotrivim, străduindu-ne să ieşim din toropeală şj să nu ne
lăsiim doborâţi de somn/ în toate situaţiile, după cum arata Sfantul loan Casian,
„experienţa a dovedit că de asaltul neliniştii nu trebuie să scapi ferindu-te, ci
trebuie s-o birui infruntând-o'?'
A nu i te împolrivi estc, oricum, o soluţte greşită, care nu face decât să spo-
rească boala. „Asaltat de vrăjmaş cu asemenea vicleşugiiri, cât timp este sleit de
duhul neliniştii (...) îşi află scăparea sau în somn. sau esfe dat afarâ din chilie. ca
să-şi caiite în vizitarea unui Irate o alinare a suferinţei. Dar leacul folosil deocam-
datâ îl va îmbolnăvi şi mai rău curând dupa aceea. căci vrăjmaşul î) va ataca şi mai
des ^i mai înverşunat pe cel pe care-1 ştie că. pornită luptn coip la corp, va
întoarce spatele şi-1 vede bine că-şi spera scăparea în fugă, nn în lupta până la
victorie", aratâ Sfântul loan Casian,10 care spune In alta* parte despre cei pe care-i
atacă akedia: „dacâ-şi îngâduie libertatea de a iesi mai des din chilie, slăbindu-şi
regiilile schimniciei, vor ridica impatriva lor o furtună de nelinisli mai rele decîtl
cefc pe care voiau să le lecuiască. Asa este cu bolnavii de friguri. care cred câ-şi
potolesc febra liiuntrica band apă rece, deşi se ştie câ in felul acesta acel foe mai
mult s-aprinde in loc să se stingă şi, dupa o uşoară mângâiere, urmează atacul şi
mai puternic al bolii".11
Pentru ca pricina acestei boli se află înlăuntrul omului. tat nu in starea de
singurătate, atunci când se caută leacul pentru tamaduirea ei trebuie sa* se apiece
omul asupra sa, şi sa nu-l caute in afară, în inlălnirile cu ceilalţi. Cel mai adesea,
credinţa câ poate primi ajutor de la ceilalţi pentru suferinţa lui este cu totul deşartă.
SfaiHul Isaac Siail scric cu privire la aceasta; „însilnăto-şirea şi leacul (akediei)
izvorăsc din linişte (isihia'1). Aceasta este mângâie-rea celui ispitit de ea. Dar din
întâlniri nu primcşte niciodată himina mângâierii şi convorbirile cu oamenii nu-l
tămăduiesc, ci-l odihnesc pentru o
vreme. dar după aceea se ridica* împotriva hn cu şi mai mulla" iărie. (...) Fericit
este cel ce rabdă acestea, rămânând în sfilaşti] saW*
Fireşte, Pârinjii admit ca în anumite cazuri „este neapârat nevoie de un om
luminat. cereal în acestea, ca să se primească de !a el luminare şi întări-ţţ£'}* Dar
aceasta rămâne o situaţie de excepţie." Sfântul Nil Sorski spune şi el ca uneori
esle nevoie de „omul mai cu pitzire înlru vieţuirc şi mai folositor in vorbire,
precum zice marele Vasile.1" Că ssice: de muUe ori trândăvirea fund in suilei.
ducerea către unii la vreme potrivită şi fără de vinovăţje. grăi-reu înlr-o mtfsura*
oarecare poate s-o strice pe această patimă a trâiidăvirii. Şi nevoilorul, întărindu-
se puţintel, mai cu dragoste se apropie de luptă. lar a răhda inmi linişte (isihla)
mai de folos este, zic Parintii, cunoscând acesla ilin cercare". Cel inai mare folos
ti vine omului din lupta de umil singur cu paiima şi din împotrivirea cu bftrbăfie,"
pentru ca numai aşa sufletul esle în-cercat ţ.i întăril. De aceea Evagrie scrie:
„Cănd se ridică asupra ta duhul ake-diei, nu-ţi părăsi chilia şi nu re feri de lupta
cu el, la vremea pofrivita, care-ţi este de mare folos, căci, dupii cum se curăţiî
arginiul şi se albeşte, loi aşa su-flelul tâu .sc va lumina şi se va face strălucitor":1"'
şi încă: „Să" nii-ţi laşi chilia laceasul iricercârilor (».)i c* întâmpină-i vitejeşte pe
(oţi cei care dau năvalii peste line, şi mai cu seamă pe demonul akediei. Acesra.
fiind cel mai apăsă-lor dintre toţi. face sufletul foarte incercar"'.''' lar Sfântul
Isaac Sinil spune: ..l-'ericir este cel ce rabdă acestea, rămânând în salaşul său.
Căci va ajunge după aceasta în locaş şi în putere mar*, cum zic Părinţii",'1
S« cuvine să ştim că împotrivirea faţ.1 de patimă nu-şi dfl îndată rodul eî. La
biniinţâ se ajunge în urma unei luple îndelungi şi neîncetate. " Fireşte ca
lăniăduirea ei cere înainte de loale multa răbdare şi stăruinţă\ virtutea rSbdarii
vădiiidu-se iislfel unul dintre leacurilecele mai potrivite pent.ru ea." „Akedia este
mdepărtată prin rabdare (iwrou.ovfl)'\ scrie Evagrie,24 lar SfântuJ Maxim
Mărturisitoml arată că accsl leac ne-a fost dat de însuşi Hristos: „Moleşeala
lakedia), făcându-se stăpână peste toate puterile sufletului, siârncştc deodală
aproape loate patimile. De aceea este şî cea mai grea dintre toate celelalte
< 'uvtnie tlt'si're nevomţa, 57. " tbUkm. Cf. Sf. Vasileccl Mare.
CoMtihtfiilr ascciice, VII. 2. °Cf,
?
Sf. Isaac Sirul, he cU. '' <
'onsiiuifUle ascetice, VII, 2. Cuvinttr diihoviiivfşii, 12. "■ Cf.
Sf. Isaac Sirul. (uviiue despre mvohtţâ. 57. " Câtre moiwhi. 55.
ed. Gicssinann. p. 157. '' Traialulpractic,2$. ' ('iivinit' despi'i'
nevoinfă, 57. "i'i ibidem,
'" Cf. ParttfraZâ in 150 de cupete... la cek 50 de ctfvinle alt- Sf. Mmafie Egipteanut,
129. Sf. loan ScaYarul, Scam, XXVII. 38. Sf. Varsanufie *i loan. Saisori didunni-
r''''. 13. Avvu Dorolei.1 fnvâfâturi dv suflei fohsiloan'. XIII. 2, Sf. Nil Sorski, Cuviti-
tedithovnici'.yti. 12. • (Un cutugări, PG 79. I236A. Cf. Tnitatul practic, 28.
523
Tămtuluirea paiimilor .vi dubâiutireu rirfufilt/r
palimi. Bine zice, asadar, Domnul, când dă doctoria împotriva ei: «întru râbdarea
voastra veţi dobândj sufletele voastre» (Lc. 21, 19)".3S
Un all leac esenţial care trebuic adăugat rfibdftrii este nădejdea.26 „CălugS-nil
cu nădejde tare junghie lenea, omorând cu sabia acesteia pe aceea". spune Sfântul
loan Scărarul.'' lar Evagrie sfătuieştc aşa: „Când dăm peste demonul akediei (...).
semănând în noi bunele nădejdi. să rostim descântecul acesta ;il sfântului David:
«Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi penlru ce mă lul-buri ? Nădăjduieşte în
Dumnezeu, că-L voi Iftuda pe EI; muntuirea feţei mele este Dumnezeul meu» (Ps.
41, I6)".3K Nădejdea pe care secuvine sa şi-o sS-dească omul în siiflet nu este
n.umai aceea câ\ niai devrcme sau mai târziu, va fi izbâvit de patimă şi va ajunge
la odihnă/'' ci şi nădejdea sigură a bunătăţi-lor viifoare. care, aşa cum arală Sfântul
loan Scârarul, este judecătoarea aces-tei parimi'" „şi o omoară cu desăvârşire"."
Un al treilea leac este pocainţa, întrîstarea dupâ Dumnezeu şi sirftpungtf-rea
inimii. „DacVşi va aduce aminte omul de păcatele sale. Dumnezeu îi va fi ajutor
în toale şi va lua de la el Irândăvia", învaţă un Batran.1? „Să fie legal acest tiran
cu aducerea-aminte a păcatelor", îndeamnă Sfânlul loan Scăra-nil;" şi înca: „Cel
ce se plânge pe sine nu cunoaşlc trândăvia sufleiului".'4 Lacrimile de pocainţă şi
plânsul cel duhovnicesc sunt cu adevăral tin leac fbartc puternic. „Akedia este
îndepitrtata" prin lacrimi", aralfl Evagrie," şi tot el spnne: „Plîlnsul amarnic este
leac puternic împotriva vederilor de noapte /.inn- tiii- de akedie. Acest teac îl da
patimilor sale proorocul David, spunând: «Ostenit-am înrru suspinul meu, spSla-
vo'i in fiecare noapte patnl meu, cu lacrimile mele asternutul meu voi uda» (Ps. 6,
6)"."'
Un alt remediu împotriva trăndăviei sufletcşti este „aducerea-aminte de
moarte" (liWiMI Bavăxov)*'1 lucrare ascetic^ de temelie, care stă în a-şi aduce
aminle omul neîncctat că este muritor şi că în orice clipă poale veni
m
Apoftegme.XXI,%
"'
n
Sf. Atnnasie eel Mare. Vtafet Cuviosnlm Părintelui malm Atitonif, 19.
Amintkut,yi,23, " tbidutt, VI. 32. 33. ■' I'IHUIUII pratlu . 29.
"Ibidem, 12. 1' Ibidem. *\S,;mi. XXVII, 34.
525
Twiuîdirirett //titiiiufar şi doftâiidirnt vîrhtfilar
"' Cf. ihitiem, XIII. 16. Sf. loan Casian. A$t?zti"utilelc nttmâsiiwşli, X. 7-24.
Xwi'omhueU' mimiL\tire.\li, X. 7. 4*
Ibidem, 8-9.
52ft
Tâmâduirea akediei
plăgi care decurg din trfmdâvie. ştiind că* şi celclalte boli, care se înmulţesc ilin
aceeaşi tulpină, pot fi îndată stinse, o data ce a fost suprimată cauza maladiei
principale"." Totodatâ, Sfâniul Părinre arată că, în afara valorii tă-maduiioare,
sfaturile Apostolului au şi uu rost prevenitor: „Totuşi, ca medic patrunzator şi
prevăzător, doreşte nu numai sfl vindece rănile celor suferinzi, dar şi celor
sănătoşi le dă la fel poveţe potrivite pentru a-şi păstra o neştirbirâ sitnatate".'0
închcindu-şi învăţălura în această privinţă, Sfâniul loan Casian îl dă drepl pildâ pe
Avva Pavel care, cu toate c5 avea hrana asiguratB de o mictf grâdină, iar oraşul
era prea departe ca să merite sa-şi vAndfi roadele muncii. ..işi impunea (oluşi o
muncâ zilnică neînlreniptfi, ca şi cum din asta ar fi Irebuil să-şi aslguie traiul. Ear
dupa ce-şi umplea peştera cu munca întregului ;in, dftdea foc, să ardâ lot ce
slrânsese cu grijâ neostoită'*; şi conchide: Jn felul acesta. dovedea el că monahul
nu poale sta locului făra să-şi puna* în lu-crare mâinile, nici să se înalţe vreodată
pe culmea desăvărşirii, şi chiar dacă nici o nevoie de hrană nu 1-ar sili să faca
aceasta, el totuşi s-o îndeplineasca numai peniru curăţia inimii, pentru
statornicirea gândurilor, pentru a rămftne iu'i 1111,1 în chilie şi pentru a dobândi o
izbândi»deplină asupra iielinişuT'^1
în sfârşit, rugăciunea este marele leac al akediei,*1 pentru că numai cu 8JU-
lorul haruUii dumnezeiesc poate fi omul izbăvit cu totuJ de această paiimă, iar
harul se dobândeşte dacă este cerul în rugăciune. Fâră" rugăciune, toate ce-lelaJte
leacuri rămân lipsite de folos deplin şi numai din ea îşi Irag ele viflu-lile
tămăduitoare. De aceea, razboireacu această patimă, împolrivirea faţă de ca,
rflbdarea de care Irebuie să dea omul dovadă, târia nădejdii, Tntristarea cea
cuveniul, plânsul, amintirea morţii. Iucrul mâinilor, toute trebuie msoţîte dc
rugflciune, care le Tntemeiazâ pe credinţa în Dumnezeu şi care face ca ele să nu
rămâna simple mijloace omeneşti de luptA cu patimu.
Oar akedia, prin însăşi natura ei, îl îrnpiedicâ pe om sS alerge la rugaciiwe si-l
face sii renunţe la ea. De aceea, el trebuie sâ se împotrivească aceslei ispite şi să
continue sâ se roage, dacă n-a încetat s-o faca, sau să se reinloarcâ laea, dacă între
limp a părâsit-o. Şi pentru câ akedia îngreunează şi trupul o data cu sufletul,
Părinţii sfatuiesc ca rugăciunea sa fie însoţită de mătănii, carc-l scot din loropeala
şi îngreunarea aduse de această patimâ. Astfel, Slanlul Simeon Noul Teolog
îndeamna: „Cunoscând dcci pricina şi izvorul de unde ţi-au venit acestea, intră cu
sărguinţfl în locul obişnuil al nigaciunii tale şi căzând la iubitonil de oameni
Dumnezeu, roagît-le din inimfi cu sus-pîne, intru durere şi lacrimi, cerând
izbavirea de povara trândăviei şi a gân-
* Ibidem. 14.
* Ibidem, 15.
" Ibidem, 24. Cu privirc la semnificaţia muncii manunle în cadnil vieţii de nevoinţă, a
se veclea stutliul hit A. GniNaiimont. ,.Le travail miinuel dans le monachisme ancien.
Contestations el valorisation", in Aux origines du titoiuuliisnte rhretirn, Bellcfonraine,
1979. p. 117-126. *-'Cf. Evagrie. Cuvâttt despre naăciune, 16. Sf. loan Seurarul.
Seam, XIII. 16.
527
Tămehiuirea ţMtimihrfi dohâtidireu virtuţihr
0
Cell' 225 de vapele..., I. 66. Cf. Sf. Nil Sorski. Vuvinte duhovniceşti, 12.
M
Cf. Sf. loan Soărarul, Scam, XIII. 16.
Ciivt'uit ascetic in 100 de capete, 58. 5 Cf. Trateitul pmctic, 12. Sf. Isaac Sirul,
Cuvintr despre nevoui{u, 72. Sf. Isihie *Mn.iii nl Cuvânt despre trezviesi virtute,
II, 34. " Cf. Evugrie. he. eft.
528
6 Tămăduirea mâniei. Blândeţea si răbdarea
' Cf. Evagrie. Tmtatul pmciic, 99. Awa Doroici. fnvâffilun dr \uftel jMavitoanr. XII, 7.
Despie tâmaduirea acestci patimi am vorbil, parţi>il. în Partea u IV-a, cup. 2. 3; atiinci când
<im ;II:II ii t'elul în care poute fi vindecată puierea irascibilă, din cafe sc nasic neinijlDcii
ni.'un.i Am aiăiat mai ales fapitil cfi tămăxluiiea iinplică o convertire a eleinenlnlui irascibil.
ciirc conslil în întoarcerea lui dinspre semen şi îndreptarea lui mimai ţi numai spre rău, spn*
diavoli. spre palimi. spre pitcat. în felul acesta, mânia patimaşâ poate li înlocuită cu o mânfc
viitnuasi Nu vom reveni în pnginile ilc faţă asupra acestiu' aspect, ci vom strata modul de
lăriuicluiie al tnaniei si care sunt viruiţjle care i sc împotrivesc. din perspecriva icfaţiei cii
npioapele. care nu a fost hiati atunci în seaină.
;
Cf. Evagrie. Cuvâtit despre mgâciime, 27 („înannându-te împotriva niâniei, nu vei
snfcii niCÎOdatfi pofla. cacj aceasta dă mâncare mâniei"). ' Tâlcuire h TateV
nostru, PG 90. 885AB. ' < 'apşte despn deosebirea patimihr jî a gândurifor, 3.
'' ( npeie dtspre dragoste, II, 47.
i
ibidemXT9.
529
Tămâduirrtt jmlimilor şi doltândirea virtuţilor
' Cu privire la această opozîţic, a se vedea, de pildiî. Evajţrie. Tmtatul prtu ric, 76.
' ( (i;»i'/f gnosiiee. 111. 35.
7
Tratalul practic, 38. Cf. ibidem. 15.
10
('apete desţne dragosle. I. 66.
1
|;
Ibidem, II, 70.
Tralaluipractic, 20.
"Ibidem.
14
îmăţtituri de suflel fohmtotire, VIII, 6.
* Seam, VIII, 29 („Să fie deci legatfi tirana manic în calusele blândeţii $'\ lovită dc în-
dclunga^rubdare, trasfl lu judecatâ de sfanla iubire.,.").
'*
11
Ibidem, IX. 4.
Ibtâenu S. '; ('apetg despre
dragoste, III, 90
"Ibidem. IV. 22.
-° Ibidem, III, 20. Cf. 13 (,Pentru rnftnie disprcţtiieşie slava şi necinstea"); IV. 41
(„Cel ce iubeşle încfi slava dcşarta... are ură faţîi de oaineni"),
™ Ibidem, I. 75. Cf. Avva Dorotei, Seniirife, III. 202.
530
răiiiiidiiireu ntâiuH
şi e imbrnţişată ca una care alină şi topeşte bolile sufletului şi mari pacate. A doua
insuşire e pierderea a toată iuţimea şi cumpittarea ce se arată în pololirea ei".1' Tot
el anită în altă parte puterea pe care o au lacrimile izvorâle din inimu care-şi
plânge păcalele de a potoli mania: .J'recum apa, adăugântiu-se câte puţin în foc,
schimbă văpaia cu desăvârşire, aşa şi lacrima plAnsului adevârat stinge toată vâ-
paia mâniei şi a iuţimii".-12 Regăsim la Sfântul Simeon Noul Teolog aceeaşi ima-
gine: „Cine, plângând în fiecare zi, va rămâne să trăiascâ cu mânie şi nu se va face
blând ? Câci asa cum apa azvârlită peste foe ii stinge flacfira (înţ. Sir. 3. 30), rot
aşa plânsul şi lacrimile sting iuţimea suflctului; şi pe cîit stâmie cineva mai itnilt în
ea, pe atât iuţimea sufletului său se slrămută, ajungând tiemişcatâ"." Qdata
dobânditâ vindecarea, întristarea dupa* Dumnezeu îl tereşte pe om de a mai cădea
în aceasta patimă. SfânUil loan Scărarul spime că „mania e ţinuiA de la-crimi ca
de un frâu".5,1 lar Sfântul loan Casian vorbeşte şi el despre puterea pe care o are
căinţa şi plănsul iscai de ea de a alunga „toată izbuciiirea ruriei păti-mase" a
SUfletUlui"
Fireşte că toate aceste remedii duhovniceşti trebuie însoţitc de nigâciune.
Sfânlul loan Casian arată cS mania, ca toate celelalte patimi, ,.se vindecă prin
ineditaţia inimii curate"."' lar Sfântul Nil învaţă, tot aşa, că „rugăciunea este
utlraslă a blândeţii şi a nemâmerii"." Dintre toate formele de rugăciune, cfln-tarea
psalmilor este cea mai poirivită pentru stingerea iuţimii sufletului aprins de
mânie.1" „Psalmul - spune Sfântul Vusilc ce] Mare - este linişle a sufletelor,
conductor ai pâcii; potoleşte tulburarea şi vâlvîUaia gândurilor, Inmoaie mania
sufletului şi înfrăncază pornirile pătimaşe".,y
Care spune: „Eu tnsă vă spun vouă: că oricine se mânie pe fratele său vred-nic va
fi de osândă" (Mt. 5, 22).
Pftrinţii, de altfel, arată că faptele sau vorbele rele ale cuiva îndreptate îm-
potriva noastra nu pot în nici un chip îndreptăţi mania şi nti sum o explicaţic
pentru ea; cauza ei trebuie întotdeauna câutatS numai şi numai în noi înşinc.
Aceasla ararâ că stă în puterea noastră sâ scăpăm de ea şi nu irebuie să aşteptăm
ajutorul celorlalţi. „Nu cuvintele unuia sau altuia provoacil în noi suparare, ci
mândria noastră de a ne socoti mai buni decfu eel care ne-a jig-nit. preţuirea
exagerată pe care fiecare o avem despre noi. Dacîi vei smulge din suflel acesle
douâ gânduri, jignirile vor fi ecoul unor sunete lipsite de continnt",43 De aceea,
spune Sfântul loan Casian: „îndreptarea şi liniştea noastră deplină nu trebuie să se
întemeieze pe o bunfivoinţii sirâina, care, de altfel. nu sta în putinţa noastră, ci
mai degrabă în târia noastră. înăbuşirea mâniei nu e bine să atârne de desăvârşirea
morală a altuia, ci să coboare din pulerea noastră" duhovnicească",43 El arată cfi.
de allfe), „nu este tie ajuns să lipsească oamenii împotriva cărora să se aprindă
mânia (...)- caci ea se poate porni chiar împotriva lucrurilor neînsufleţite şi
mute".*14 De aceea fuga de oameni nu poate fi un mijloc de tămăduire.*1'' de
vreme ce adevărata pricina a mâniei zace înlăuntrul omului.
Pentru a nu se mania, omul trebuie înainte Ue toate sa înăbuse orice porni-re
spre iuţime, împiedicând-o să se manifeste. Astfel, Sfântul Vasile eel Mare
îhdeamna: „Linişteşte-ţi inima manioasă şi înfuriatfl I (...) sâ silim mania sâ
asculte de raţiune, ca şi calul de frâu".4i'
Se cuvine, în primul rând, sa ne înfranăm de la gesturile şi vorbele prin care in
chip obişnuit mAnia tinde sa* se manifeste: aceasta se poate face eel mai uşor
pastrând tăcerea. Sfinţii Calist şi Ignatie Xanthopol amintesc aceasta învâţătură a
Părinţilor: „Frânarea iuţimii se face prin tacerea la vremca ciivenită".47 „începutul
nemânierii este tăcerea buzelor în vremea tulburării inimii", spune Sfântul loan
Scărarul,411 care arală eft eel care „e anevoie de nrnit la cuvant... e nemişcat spre
mânie".*' De altfel, in treacăt fie spus. (aci-rea este cea mai potrivită atitudine faţă
de eel care se pornesle cu mânie împotriva noastrii, caci aşa poate fi ea uşor
potolilA.*0
nil tâu. împacă-te cu pârâşul tău degrabă, până eşti cu el pe cnle" (Mt. 5, 23-25).
Sfantul loan Gură de Aur arală câ* această învăţălură a lui lisus este dv mare prcţ
pentni vindecarea sufletului. Hristos, spune el. „ştie că duşmâ-nia Irebuie scoasă
iute din suflel. şi, ca un doclor iscusit, nu dâ" numai doctorii ce nc poi feri de
boli, ci şi doctorii care tilmăduiesc bolile'\" Sfântul loan Casi;in tâlcuieşle în
acelaşi tel învăţătura lui lisus: „Doctorul sufletelor şi cueioscaroruJ celor ascunse
dinlăunmil nosiru a voil sâ înlăture cu lotul orice prilej de manie din inirnile
noaslre. Astfel, el ne porUBCCŞte nu numai să-i iertâm pe fraţii noşlri care ne-au
supârut şi sa" ne împăcăm cii ei, alungănd din mime loată jignirea sau întristarea
pricinuiul dc ei. dar, mai mult; dacii ştim câ ei au vreo pornire dreaptă sau
nedreaplâ împolriv;Vne, la fel ne impune să lăsâni darul nostru. adica* sa
fnirerupem ruga, şi să ne grăbim mai întăi a-i împilca. Duptl cc Ie-ani potolil
mânia, putem înălla nepătate darnrile nigăciu-nilor noastre".58 fmpflcarea cu
semenul implied recunoaşterea faptului că avem şi noi o partc de vină; căci mai
întotdeauna, alunci când cineva este su-părai pe noi, suntem şi noi vinovaţi înrr-
un fel sau altul. De aceea, se cuvinc sa ne invinovăţim pe noi înşine '' şi să-i
cerem iertare fralelui că i-am fosi prilej de ispitâ.60
VOnMiilaMaiei.XVl 10.
s
* Aşezimiiitti-li' ntâiu'istireşti, VlJi. J4. tl' Avvu Doiotei,
hivâftiutti de stijltft folosiitxire, VIII, I, 2.
•■Gf. ibidem, 1-6.
cl
A se vedc;i. clc pilclfi. Awa -Doiolei. hivâţături I/I- snfîvl folmiliwrr. XII. 9. Sf.
Gligoiîc de Nyssn. D&prt „(••iî<hi'\ II.
' Imiifuiitri tfe suflfi fohsitoare, XII. 9.
"Onufiital'otHr.XVll'S.
M
Dexpre „ii'riciri", II.
■• Omitii to Fapte, XV. 4. Cf. XLVM. 3,
535
Tamăduirea patimihr şi doltândirea virtuţtlor
fel: „blândeţea micşoreaza' mânia",61' şi învaţă ca sufletul „sa-şi înfrâneze iuţimeu prin
blândeţe'V'7 iar în al(ă parte scrie: ..învaţă-i pe fraţii tăi blânde-ţea. ca să le fie cu
anevoie întoarcerea la rnânie'V'* Sfântul loan Scăranil. la rândul sâu, spune că
„blândeţea este lespede aşezatit peste marea mânici, care risipeşte toate valurile ce se
izbesc de ea, nesuferind nici o clfl(inare".M
Blândeţea duhovniccască nu arc nimic de-a face cu nepăsarea sau moli-ciunea.70 Ea
nu este o stare pasivă, ci una acUvă", stabilitate a sufletului care, ajunsă la desăvârşire,
devine sen imitate învecinată cu nepătimirea.71 Sfânuil loan Scărarul o defîneşte astfel:
„Blândeţea este starea nemişcată a sufletului, care rămâne acelasi în necinstiri, ca şi în
laude".71 Vedem deci că ea se împo-triveşle nu numai mâniei, ci şi celorlalle palimi care
pol tulbura sufletul când e vorba de relaţiile cu semenii. Se cuvine să adăugâm ca ea este
o viriute care se îndreaptâ de asemenea spre aproapele. manifestându-se prin ntgăciunea
pentru el şi prinlr-o atitudine iubitoare. „Blândeţea stă în a ne niga în chip netulburat şi
din inimă pentru cel ce ne lulburâ, în vremea lulburărilor ce ni lc pricinuieşte", spune
Sfăntul loan Scararul,74 şi: „Esle semn al celei mai înalte bhlndeţi a rămâne senin cu
inima şi plin de iubire faţa de eel ce ne supărâ, chiarcând e dc faţiT,75
nezeicsc, şi iicesla este primit numai dacă omul îl caută cu stăruinţa $i-l cere prin
rugăciune (cf. 1 Tim. 6. 11; Col. 3, 12).
Blândcţca este un rcmediu nu numai pentni mânie, ci şi pentru toate bolile sufletului,
cum citim în Pilde: „Omul bland este leac pentru inimă" (Pilde 14, 30). Blăndeţea, scrie
Sfântul loan Casian, „este un leac atat de prielnic ini-mii.... încât stinge deopotrivă focul
nu numai al maniei, al tristeţii, al pizmei, al slavei deşartc. al trufiei, ci şi al poftei şi al
tuturor viciilor"/1 arâtând şi puierea ei de a-l feri pe om de patimi: „Cine este blajin şi
liniştil nu se aprin-de de rulburarea maniei, nu se istoveşte de înăbuşeala tri'mdâvieî şi a
tristeţii, nu se umflă de deşertăciunea slavei şi nici nu este chinuil de boala trufiei"/2
StArpind atâtea patimi din suflet, şi i"n primul rând mânia, blândeţea îl eliberează
astfel de tulburarea pricinuită de acesta şi-l fereşte de ispitele care vin asupra lui,*'
faeându-1 nesimţitor la ocară şi necinstire.*4
De aceea, blândeţea este o piedica" pentru lucrarea dracilor.** Evagrie spu-ne chiar
că ea este virtutea de care ei se tern eel mai mult să n-o aiba* omul,"0 lucru tie înţeles
dacă ne gândim că mania este o însuşire a diavolilor, şi prin ea omul ajunge să li se
asemene*7 (cf. Ps. 57, 4), în vreme ce blândeţea, dim-potrivă, îl scoate pe om din starea
demonica si-l apropie de starea îngerească."
Contribuind la tămăduirea sufletului de numeroase patimi, blandeţea îi înlesneşte
omului dobândirea multor bunataţi,
Ea este izvor al liniştii, al odihnei şi al păcii lanntrioe;" întâreşte sufletul şi-l face
putcrnic in faţa ispitelor venite de la semeni;'"1 îi dă omuliii îndrăzni-ie la vremea
rugăciunii'" Blftndeţea apare mai ales ca temei al discemamăn-luliii duhovnicesc, după
cum arată Sfantul loan Scărarul:''-' „Domnul va po-vitţui pecei blânzi întni judecată"
(Ps. 24, 10), mai bine zis in lucrarea deo-
Comorbîn d'diovmcefti, XII. 6. Sfantul loan Casian .spune accstea despre lahdare, dat
in actsc pasaj el se refcriî în acelaşi timp şi la blunde|e, şi la liibdare, ca şi cum nu ar
vedea vreo deosebire înire ele. u Ibidem.
" Cf. .Sf. Maxim Marturisiioiul, Capetc desire, dmgoste, I. SO.
'" SI loan Solnwl. Scara, IV. 2 (JnibrăcH|i în platoşelc de Tier ale rabdăiii şi alc
blândetii. {atle(iî lui Hristos) resping prin ele loata ocara şi înţepfttura şi săgeata
cuvânlului").
* St. loan ScOranil, Seam, XXIV, 2 („Blundeţca este... legaiea diacilof >
"Cf. Capefe dtfspre deoxebirea ptifimilor$i a gitndurilur. 14. PG 79. I216CD.
° Cf. Evagrie. Captte pwstice, I. 68: III. 34; V, \\\Svrisori. 56.
M
Cf. Sf. loan Scararul, Seam, XXIV, 2.
;
*' Cf, Sf. Simeon Noul Teolog. Catcher*, XXXVI. Sf. loan Giuă de Aur, Oinilii la
Muiei. LXI. 5. Sf. Grigorie de Nyssa, Despre „I'eticiri".
m
Cf. Sf. loan Giirâ cle Aur. Oinilii la Evrei, XXII. 2.
" Sf. loan Scârarul. Scara. XXIV. 2.
* Ibidem.
537
Tănuuiuitext fxiiitiulor $i doiHiiulirea virtttfilor
Adeseori Părinţii pun alături de blândeţe răbdarea, care are aceeaşi putere de a
se impotrivi mâniei şi a tcri sufletul de ea. Asl.fel, Sfântul loan Gura de Anr
spune: „Mânia este foc, vâlvătaie care cuprinde sufletul, il apiinde si-l mistuie. S-o
stingem prin blândeţe şi răbdare".1'* Iar Sfaniul loan Scăraml învaţă aşa: „Să tie
legatii, de aci înainle, lirana mftnie în cătuşele blândelii. Şi lovitâ* de
* Ibidem, XXIV. 4.
94
Scrtsori, ^6. Cf. 41. Cf. Sf. loun Scaraml. Scam, XXTV. 4 (..In sufletul lin va încăpea
ciivîlntul înţelcpciunii... Snflelele celorblânzi se vorîmbogflţi întni cunoştinţă").
M
Sf. loan Scăraml. Seana, XXIV. 2.
M
ihitfrm.
r
' Ibidem.
m
Ct. Sf. loan Casian. Cuvâiileiridiihovm.rsii, XII. 6.
1
M lo.in Scăraml, Scânt, XXIV. I.
"" Cf. Sf. Grigorie de Nyssa, Drjpre ,.l\mcm". II. SF. loan .Sciiranil. Seam, XXV. 10.
'" Cf. SI. loan Gură de Am. OmitU fa Mutei, LXI. 5.
0
Cafe IQQ&capcte...,n.
'"' Cf. Sf. Grigorie dc Nvssa. Despre ..Fniciri". II.
' Ibidem. |M Cf. Sf. loan Scaranil. Scam,
XXIV, 2. "' Omi/ii fa Evmi, XXII. 3.
5314
Tânuiiltiirta nUiri'i'i
SfikntuI loan Gură de Aur. Pe Ifwgă aceasta, peniru că tămăduieşte suflecul de mânie
şi dc orice alfă tulburare iscaia de paiimi. a căror tărie ea o slăbeşie, râbdarea aduce
sufletului pacea şi statornicia în bine.130
Rabdarea esrc pricjnuitoare a nenumararc virtuţi,1" îndeosebi a curăţiei şi
nepriliănirii.133 Ea face neclinlită îofrânarea."1 Răbdarea este vîrtutea cafe-i uneştc pe
oameni întreolalrâ, prin es se regăseşte şi se nienţine buna înţelege-re între ei,m aşa
cum arată Sfântul Pavel, aiunci cand învaţă: „Umblaţi cu vrednicie... cu loatâ
smerenia şi blândeţea, cu îndelungă-răbdare. îngâduin-du-vîl unii pe alţii în iubire,
silindu-vă să păziţi uniialea Duhului, înrru legâ-iurapăcii"(Efes.4,2.).
Din răbdare îi vine omului mângiuerea de sus şi bucuria cea duhovniceas-câ\
Aslfel, SfflntiiJ Isaac Sirul scrie: „Când se înmulţeşte rabdarea in sufletde noastre. e
semn că am primit în ascuns harul mângâierii. Târia răbdării e mai niare ca gândurile
de bucurie ce se ivesc în inimă".115
PaYinţii îndeamna' ca blăndeţea şi rabdarea sa" fie însoţite de iubire, care itpiire
astfel ca a treiu virture prin care omul se poale împotrivî mânieî."1
De altfeJ, Irebuie spus c«1 între iubire şi răbdare exists o Jegitturâ foarre slninsă.
Pe de o parte, iubirea iniplic.î răbdarca, care este una dintre însuşirile ei, dupîl cum
afatfi Sfântul Apostoi Pavel: „Dragosrea îndelung rabdă" (1 Cor. 13, 4). La înfrebarea:
„Cum tmblânzeşte iubirea iuţîmea ?", Sfantul Maxim răspunde: „Fjindca1 are pulerea
slt se milostivească şi sfl faca" bine aproapelui, şi sâ* fie cu îndelungil răbdare faţă de
el, şî să îndure cele ce-i vin de la el (...). Avăndu-le, prin urmare, pe acestea,
îmblânzeşte iuţimea celui ce a dobiindie-o"."7 SfâniuJ Ciprian, tfilcuind cuvântul de
mai sus al Aposlolu-Itii, zice cîi iubirea nu poaie fi statomică şi rare decâr daca* a fost
căliiâ prin rabdarea luturor îiicercărilor.13* Pe de alia pane, peniru a fi cu adevârat
viriu-pasă, rabdarea trebuie sâ izvorascâ" din iubire, caci, aşa cum arată Sfântul loan
Gura de Aur. „uneori, ea poate duce la ntzbunare", peniru cfl „înteţeşte
Smson văire Ottmpttub, VII. 4 IM Cf Sf. Ciprian. Despre fittmil nifxîârif, 17. Sf. Joan
Cîurâ dc Atir, Strisori câtre Olimpiutkt, VII. 4. Cf. Omiiii la FafHe, VI, 3. 'U Cf. Sf, loan
Gurâ de Aur. Scrisori către Olitnpimhu VII. 4. : Cf, Sf. loan Ca&ian. ('otworblti
duhavtdctfti, XII. 6 (..Cu câ! va înainla cîneva în paccn şi i'âbd,ire« inimii, cu nfat vn
avc^ bnite ronde ţi în curăliii frnpului"). Sf. Cipii;ui. Despir fohsul râbdârii, 20. '? Cf.
Evagrie, l'raratuf pmctic, Prolog.
'*' Cf. Sf. Grigorie eel Mare. Coineritariu la lov. LXXII. 21. Sf. loan Oi&ian, Aţăg&
miiiteU' uiânăstitvyti. IX. 7. Sf- Cipriiin. Urspi*•fohmil niMtirii. 15. M Qivinttţ tlesprr
nfvohiţti. 73. :'"Cf. Si loan Scărarul, Scam, VIII. 29-''' ( uvâm ascetic, 20. ! " Dfspttt
jolosul mbtfcirii, 15.
541
Tâmâduirea jNirimilor şi dob/hidirea virtuţi/or
1
"' Omilii la I Corimmi, XXXm. 1.
""Ibidem.
'M Capele despre dmgosla, IV, 22. : Ibidem, HI. 90. Cf. Bvagrie. Către mtmtihi. 14.
Avva Dorolei. fnvafâtitri de sitjUt
fitlositoonc, VIII, 6.
r' Capettdespredrago.su: III, 13.
542
7
* Cf. Sf. Vmsaniifie si loan. Sciijori dulumiicesii'. 131. Sf. Isaac Sinil, CuviiUe despre
nevoinfii, 5.
n
Cmtinte despre nevoinfă, 21.
7
Ct'. ibidem*
" Scam, XX, 6.
9
Cuvimt dexpre nigiUiune, 97.
'" Capote gnastice, IV, 73. 1
Apofiegm*. N 377.
Sf. Varsanufie si loan, Scrisori dtthovnicesti, 150. 1Dialog
despre suflei si pittimifc omenesii, ed. Hausherr. p. 94.
M4
TâtiuUttheafricii
întâmpla vreo năprasnă, şi ni le temi, avvo? l-a zis lui bătnlmil; De se va lipi cerul
dc păntânt, Theodor nu se teme. Căci s-a rugat lui Dumnezeu ca să sc ridice de
ladfinsul frica".14
Lucrarca de (âmâduire i fricii implicit din partea omtilui lepădarea voii proprii si
o slarc de smerenie, Aslfel, umii irate care-l îmreabă; „Ce trebuie să facâ cineva
ca să scape de wlburarea gândurilor", Sfantul Varsanufîe îi răspunde: „Taie voia
ta în loare şj păstrează smerita cugetare (...) şi vei fi izbăvit prin hand luî
Dumnezeu. Şi oriunde Wi fi, neliniştea nu va avea putere asupra taM." Am vfout
câ* frica este legarfi de mAndrie, şi aiîtta vreme câl omul se încrede în propriile
sale puteri, el este bântuit de această patimă. Penini ii putea s-o biruiască prin
puterea lui Dumnezeu, peiitni a primi aceas-lîi putere şi a o pastra mereti în suflet,
omul Irebuie să se lepedc de sine şi ! i recunoască neputinţa; altfel harul
dumnezeiesc nu se poa(e sâlfişlui în el. De aceea Sfântul Isaac Sinil spune că eel
care vrea să fie izbavit de frica irebuie sîl se roage mai întâi sa" câştige smerenia:
„Cu cât mmuljeste (rugă-ciunea), cu atât se smereştc mai mult în inima sa. (...) lar
când omul se snie-reşte, îndauS îl înconjoară mila, si atunci inima simte ajutorul
lui Dumnezeu. Şi aflii în el o putere de încredere ce se mişcâ" în ea".16
Tot aşa, omul poate birui frica prin iubire, căci, după cuvanrul Aposto-lnlni
loan: „In iubire nu este fricâ\ ci iubirea desăvflrşiiă alungâ frica (...)" (I In 4, 18).
Urmând acestuia, Sfăntul loan Scârarul arată că „cel ce s-a um-plut de iubire" este
f3ră ftfcă. Aceasta este adevărat în ceea ce priveşte iubi-rea fa|ă de aproapele: cel
care-l iubeşte pe fratele sflu nu se teme de el. Dar, fundamental, aceastd
învaţătură se referâ la iubirea lui Dumnezeu, care scoate din sufletul omului frica
lumească si îndeosebi frica de moarte. care, eel mai adesea, este pricina a toată
frica.1" Din iubirea lui Dumnezeu omul primeşte „puterea de încredere", care
biruic frica;1'' unit cu Ce] caruia îi sunt supuse toate, nimic nu-i poate face rau,
nimic nu poate să-1 vatăme.3" Prin iubire omul ajunge să vieţuiascîi w preajma
lui Dumnezeu şi se înstrăinează de cele ale lumii, fie ele din afara lui, fie
iSunirice. eare-i înfricoşează inima, şi se desfată de bunălăţile duhovniceşti, care
nu pol fi nicicum luate de la el. „Catii vreme eşti cu oamenii, aşteaptă-te la
necazuri ?i la primejdii şi la bfin-tuielile vfmiurilor nemateriale; dar când vei
ajunge la cele gfrtite tie, atunci vei fi fără fricâ", scrte Sfântul Varsanufie.31
B
Clement Alcxundrimil. Strotnate, II. 8. 40,
* Ceea ce ii face pe imilţi Pflrinţi sa îndemne: „Sfi ne lemem de Domnul ca dc fiiuc.
Aceastfi comparalie este folosiiă de doi dintre maiii învâţăiori ai sfintelor nevoin|e: Sf.
Macarie Egipteanul (Apofitgltte, Eth. Pat. 417) şi StTinlul loan Scărarul {Srcira. I. 26).
"SMra^VI, 10.
•' Ibidem, XX. 10. Cf. Evagrie. i'uvânt (kspre rugăciiuu: 100. ''
fitirricid, Pentrti Avva Serapion, 3.
7
Cete 225 de capeie.... 68, Cf. 69 („Cel ce umblâ înfru frica de Dumnezeu. chiar
dacB
M
pcirece in mijlocul omenilor riti, nu se teme").
Cat priveste Noul Testament, a se vedea; Lc. 18. 2. 4; 23. 40; Papte 9. 31; 10, 2. 22;
13. 16. 26; Rom. 3, 18; 2 Cor. 5. Ui 7. I; Efes. 5, 21; Filip. 2. 12; I Pt. I. 17; 2, 17;
Apoc. 14.7; 19.5.
10
A se vedea, dc pildfi. I'aterivuL Pcntm Avva Evpiepie. 6. M
A>ezaniinle/f manastiresli, IV. 43.
546
Tămadui rea frivii
(ăde aceasla, ne osândiirT/' In ceea ce-l priveşte. Stântul Isaac Sirul spune şi cl: „Frica
de Dumnezeu este începutul vieţii celei adevărate a omuluif\M
Există doua forme ale fricii de Dumnezeu,^ corespunzătoare celor două rrepre ale
acestei virtuţi34
a) Pe trcapta de jos slă frica de judecata lui Dumnezeu, în această viaţă1* sau în
vcacul ce va să vină,1fi şi de ameninţarea chinurilor,'7 pe care Parinţii le numesc
„pedeapsîT. Am arftfat în altfl parie'* că acest termen nu trebuie înţeles în sensul cS un
Dumnezeu razbunător şi crud i-ar pedepsi pe cei care încalca poruncile Sale, ci ca
suferinţa a sufletului însrrainat de Dumnezeu şi lipsii de bunăulţile duhovmceşti care-i
fuseseră menite şi pe care singur omul . i " aduce prin pacat, judecata lui Dumnezeu
nefacând altceva decat să-i descopere dreapla măsură.39
Această frică este frica „începătoare", cea pe care o cunosc „înccpăto-rH"-40 Căci
scris esle: „începutul înţelepciunii este frica de Domnul" (Ps. 110, 10; cf. PUdel,7;9,
10).
Trei sunt pricinile - spun Parinţii - peniru care poale părăsi omul rilul şi carc-l fac sA
se alipească de Dumnezeu; frica de pedeapsă, nădejdea bunălăţi-lor viitoare şi iubirea
lui Dumnezeu/11 Primele doua „sunt proprii acelor oameni care tind să înainteze în
virtuţi",4i dar care se află încă în starea robi-lor (cf. GaL 4, 1); a treia este a celor
desăvârşiţi* căci „este a lui Dumnezeu şi a acelora care au primil in ei chipul şi
asemănarea lui Dumnezeu'*/5 a celor
547
Tămădtiireu patimilorşi dobtmdirea virtufi/or
care nu mai sum robi. ci fii şi moştenitori ai Săi (cf. Gal. 4, 7). „Dacă tinde aşiidar
cincva cStre desăvârşire - scrie Sfântul loan Casian -, de la acca pri-mfi treaptă de
teamâ, despre care am spus câ în mod propriu este o stare de robie (...), înaintând
de pe o treaptă pe alta, se va urca pe aceea a speranţei (..,), cătrc a treia treaptd, a
tlilor (....), treapta dragostei (...). De aceea. să ne străduim sa" ne ridicăm cu
desăvârşită ardoare a minţii de la această teamă la speranţă, iar de la speranţa la
dragostea de Dumnezeu şi de virtuli".44
Atunci când Părinţii spun că prima fonnă a fricii este a celor începători, inţeleg
prin aceasta pe cei care n-au atins desavarşirea, pe cei care nu sunl încfl sfinţi.
Deci. această frica o au şi se şi cuvine s-o aibă chiar cei sporiţi duhovniceşte.4*
Avva Dorotei nu se fereşte sa spunâ monahilor; „Frica înce-pătoare ţine de
alcătuirea noastra'\4G
Totuşi omul es(e chemat sfl-şi stinga aceasta* fricâ şi sîl treac-a dincolo de ea,
ajungand la iubirea desăvârşită, aşa cum învaţă Aposlolul loan: „în iubire nu este
fricâ, ci jubirea desflvârşită alungă frica, pentru ca frica are cu sine pedeapsa, iar
eel ce se teme nu este desăvârşit în iubire" (I loan 4, 18). Urmând acest cuvânt,
Sfântul Maxim M;1rturisitorul scrie: „Prima temere este scoasă afară de dragostea
desăvârşită a suflctului (I In 4, 18), pe care a dobândit.-o şi care nu se mai teme de
chinuri"."17 De aceea. Sfânttil AiHonie eel Mare poate spune: „Eu nu mă mai tern
de Dumnezeu, ci Î1 iubesc pe El. Că dragostea scoale afarn frica".*1
Se cuvine sa arătam însă că, aşa cum o spun cu dinadinsul Apostolul loan şi toţi
Pârinţii, numai iubirea desăvărşită face frica cu totul nefolositoare. Atâta vreme
însîl cat omul nu este cu tolul curaţit de patimi şi n-a atins starea de nepătimire şi
deplinătatea iubirii, frica are toate motivele să stnruie şi este prcţioasă pentru
mântuirea lui. Sfântul Diadoh al Koticeei spune limpede: „Frica este starea proprie
drepţilor care înca se curăţesc, fund împreunata" pe jumătate cu dragoste. Iar
dragostea desăvărşită este proprie drepţilor curăţiţi deplin. în care nu mai este
frică. «Căci dragostea desăvârsită, zice, scoate afară frica» (1 In 4, 18). (...) De
aceea zice Scriptura într-un loc: «Temeţi-vâ de Dumnezeu toţi sfinţii Lui» (Ps. 33,
9); iar în alt loc: «lubiţi pe Domnul loţi cuvioşii Lui» (Ps. 30, 25). Prin acesta
învăţăm limpede că frica de Dumnezeu este proprie drepţilor care se curăţesc înca,
fund împreunatâ. cum s-a zis, pe jumătate cu dragoste; iar dragostea desăvârşită e
proprie drepţilor cu-râţiţi. îri care nu mat este gândul vreunei temeri, ci o ardere
neîncetatS şi o alipire a sufletului de Dumnezeu prin lucrarea Duhului SfAnt".*'
M
ibidem, 7.
' Sf. loan sc.ii.li nl spime ace us t a in repctute riinduri şi in lemienii cei mai lari. A .se
vedeu Scam, VII. (2: XXVII. 34; XXVIII. 7. 31; XXX. 5. '" Imaffihiri lie
sujleipUmimtrr, IV, 3.
";MCapeii despn dmgoste, I. 82. Cf. Sf. loan Scărarul. Scam, XXX. 4.
Patericul, Penrm Avva Antonie. 34. ''' Cuvi'ml ascetic in MX)
de caj/ete, 16.
548
laiwidttirea fricii
Se cuvine ca frica sa" stăruie în sufletul omul atiita vreme cat iubirea n-a ajuns
la desavârşire pentm c;1 ea contribute in mare parte la curâţirea omului de pîîcale
şi la atingerea nepătiniirii, fflră de care mi poate omul alinge depli-ntftatea iubirii.
Putem spune chiar ca" făr.l frică - care şi ea implică o anumită curâţie -, omul nu
poate ajunge la iubirea desa*vârşila\ Sfântul Isaac o spune rflspicat, an'itând c;1
ea este cea care-l misc;i şi-l îndrumâ* pe om spre pocainfn* si îndeosebi prin ea
se ajunge la curîiţia inimii: „Precum nu este cu putinţă a Irece marea cea mare
făr<1 corabie, aşa nu poate trece cineva spre dragoste fără frică. Marea cea r.lu
mirositoare aşezată între noi şi raiuj înţelegiitor, n-o putem slrăbate decât prin
corabia poc&nţeî, mânata* de vâslaşii fricii. Dacă vâslaşii aceştia ai fricii nu
cârmuiesc corabia pocainţei. prin care se străbate marea lumii acesteia spre
Dumnezeu, ne înecâm în marea cea rltu mirositoare. Pociiinţa este corabia; frica
este cârmachil ei; dragostea este limanul dum-nezeiesc" Ml Sfântul Maxim spune
şi el că „temerea de Dumnezeu... face să se nascil in noi nepâtimirea, maica
iubirii".M far Sf;lntul Diadoh al Foticcei spune din nou cu loaM limpezimea:
„Nimeni nu poate sâ hibească pe Dumnezeu cu toat.1 inima dacâ mai îiitlii nu se
va teme de El îmru simţirea inimii Cctei numai curăţindu-se şi înmuindu-se
sufletul prin înrâurirea temerii, vine l;t dragoste lucrătoare, Dur nu va veni cineva
la temei-ea de Dumnezeu in chi-pul arfical dacâ nu va pflrâsi toate grijile lumeşti.
Căci numai când ajunge miniea la linişte mulrâ şi la negrijă, o stramtoreaza" frica
de Dumnezeu, cură-ţind-o înlru simţirc multă de toată grosimea pfimântească, ca
astfel să o aducă la marea dragoste a bunatiuji lui Dumnezeu".52 Şi încheie asffej;
MSă avem deci ca laudil neîncetată, mai presus de toale laudele. mai îruăi frica de
Dumnezeu. apoi dragostea, care este plinirea legii desaVârşirii în Hristos".'
Sfânttil Grigorie Palama arată şi el rostul pedagogic şi curâţitor al fricii şi
fapttil că ea este cu totiiJ de Ireburnţă pentru om, socotind-o pricinuitoarc şi
mijlocitoare a iubirii, şi deci a însăşj vederii lui Dumnezeu: „Curnţirea sufle-
tului are ca începătoarc fricade Dumnezeu (cf. Pilde 1, 7), din care se paste
rugăciunea neîncctaiă calre Dumnezeu întru durerea inimii şi lucrarea ponm-cilor
evanghelice. Şi reîmpăcândti-se omul cu Dumnezeu prin rugăciune şi împlinirea
poruncilor, frica sc preschimbfl în iubire, iar îndurerarea din vre-iiu-a rugâciiinji
se preface m bucurîe de nespus. care face să râsara" floarea ciinostinţei celei
sfintc".5"1 Sfântul Isaac Sirul Fnvaţâ- şi el cfl frica este condi-ţia esenţiulă a
desăvârşirii Fn virtute, a iubirii şi a cunoaşterii lui Dumnezeu, şi deci cale
duhovniceuscil de neocolit pentru cei care vor sa" ajiing;! la capâ-Cuf doririlor:
„Cunoştinţa duhovnicească urmeazâ. prin fire, după lucrarea virtuţiJor. Dar
amfmdurora Je premerge frica şi dragostea; iar dragostei îi pre-
merge iarăşi frica. Tot eel ce zice cu neruşinare că se pot câştiga cele din urrnă
înainte de Iucrarea celor dintâi a pus în sufletul său cea dinlâi temelie a pterzării.
Căci aceasta estc calea Domnului: cele din urmă se nasc din cele
dintai'","
câ nimic nu le lipseşte celor ce se tern de El» (Ps. 33, 9). Este sigur că nimic nu-i
lipseşte celui ce se teme de Dumnezeu cu aceasiă teamă. (...) Despre aceasta
(eamă vorbeşte profetul, când spune că Duhul Sfant s-a coborât în şapte forme
asupra Omului-Dumnezcu. la naşterea Sa in trup, «Se vaodihni. spune el, asupra
Sa Duhul Domnului: duhul înţelepciunii, duhul înţelegerii, duhul chibzuinţei şi al
puierii, duhul ştiinţei şi al evlaviei» (Is. 11, 2), adăugând ca pe ceva de căpetenie:
«Şi-L va umple duhul temerii de Domnul» (Is. 11.3). în aceste cuvinte din urmă
trebuie să observăm cu mare aten-ţie că n-a zis: «Şi se va odihni asupra Lui duhul
lemerii de Domnul», cum spusese despre celelalle, ci «Î1 va umple duhul temerii
de Domnul». Atâi de mare este puterea virtuţii sale. încâl celui pe care 1-a
stâpânit odată pentru virtutea sa îi ocupă nu numai o parte, ci loată mintea sa. Şi
pe bună drcptate. fiindca pe eel care nu se desparte niciodată de dragostea Lui
aceastfi dragoste nu numai că-l umple, dar chiar îi stăpâneşte fără întreruperc si
pentru totdea-una (.,.). Aceasta este aşadar teama desavârşirii, de care se spune că
a fost umplur Omul-Dumnezeu, care a venit nu numai pentru a răscumpăra
neamul omenesc, dar chiar pentru a-i dărui o forma" de desăvârşire şi pildă de
vinuii"."4
însă nimeni nu poatc ajunge la această fricâ dacă n-a cunoscut-o înainie pi*
prim a: ..Nu e cu pulinlu să ajungă cineva la aceasta daca nu o are mai înlâi pe
cea începătoare". spune Avva Dorotei,™ „căci zice: «Frica de Domnul e
începutul înţelepciunii» (Ps. 110, 10), şi iaraşi: «Frica de Dumnezeu e înce-putul
si sfârşitul» (Pilde 1, 7; 9, 10; 22, 4)"."
IV aceea. celui care nu s-a tamăduit pe deplin şi n-a ajuns la nepfitimire, nici
n-a atins deplinalatea iubirii, i se cuvine sa caute a dobândi frica cea în-cepaloare.
Caci, spre deosebire de frica pătimaşfl, teama de Dumnezeu nu se iveşte de la
sine, ci este o virtute pe care omul trebuie să se străduiască s-o caştige cu ajutorul
lui Dumnezeu. De aceea ea şi este o poruncâ pentru om: ,.Teme-te de Dumnezeu
(...), Acesta este lucru cuvenit fiecanii om" (Eccl. 12, 13); „cu frică şi cu cutrcmur
lucraţi mântuirea voastră" (Filip. 2, 12); „petreceţi în frică zilele vr.'melniciei
voastre" (I Pt. 1, 17). Omu! nu poate înainta pe calea făptuirii (praxis) fară
această stare lăuntrică, după cum arată în chip figurat Sfântul Varsanufie: „Când
voieşte cineva să călălorească, îsi in în picioare încălţăminte (...).Când deci se ştie
cineva pe sine câ are să facă un lucru. trebuie să înţeleagă prin pregatirea
trupească pe cca duhovniceasca şi să-şi ia încălţaminlele duhovniceşti, adicâ
pregătirea prin frica de Dumnezeu şi să cugete că toate trebuie să le facS cu frica
lui Dumnezeu şi să-şi pre-gfitească inima să cheme pe Dumnezeu, ca să-i
dămiască frica Lui .
Sf. Isaac Sirul, Cuvinle despiv nrvoinfa, I. Cf. IS („Credinţa produce in noi frica...").
Sf. Simeon Noul Teolog. Cele 225 de mpeie..., I, 5 („Cei ce nu se teme de Domnul, nu
crede câ există Dumnezeu, Dar eel cc crede câ existâ se teme tie El..."). 69 Cf. Sf. loan
Qura de Am. Tâlctfire la Psalmut 11 /. I; Taladnt la Psalmut 127. I.
J
A se vedea. de pikiă. Sf. Maxim Mfulurisitonil, Reisputisitri ciît/v Talasic, 48 (..Miniea
caută... pe Domnul. Dai mi oricum, ci in frica Domnului, adică prin Trnplinireu pomncilor").
' Cf. idem. Cuvâm ascetic, 18 („Negrija deplina de cele pănianteşii... aduce sufteiul la frica
lui Dumnezeu"). Sf. Diadoh al Foticeei. Cuvânt ascetic m lOOde capete, 16 (..Nil va veni
cioeva la (etnerea de Dumnezeu in ehipul arâtat daciî mi va pflrăsi loaie grijile lumesli. Căcî
numai cand njunge mintea la... neglîjă o striuntorcaza frica de Dumnezeu"). 72 Cf Sf. loan
Scanuul. Scam, VII. 13. AvvuDorotei. hivăialuiide sujlei jbteniioarv, IV, 6 (..Pariinii au
spus câ omul dobândeşte frica de Dumnezeu având ainintirea morţii...").
' Cf. Sf. Isaac Sirul, Cuvinte aespre nevainfă, 1. Avva Dototei. lac, tit. 74
Cf. Sf. Isaac Sirul, Cuvinle despiv nevoinfâ, 56. " Cf Avva Doroîei.
hivâţâtuH df suflet fotosiloare. IV. 6.
76
Cf. Sf. loan Scărarul, Scam, XXV. 28 (..Cei ce s-a cunosctif pe sine a cunosciil in sine
gandul fricii de Doninul").
7
Cf. Sf. Viusanufie şi loan, Sc/i.wri dtihovniceţti. 96 („Fără necaz şi întrislarc nu eslc
înaîntaie in frica lui Dumnezeu") 'H Cf. Sf. loan Scănirul. Scam, VII. 54.
,y
Cf. Avva Doroiei. hiveiţăluri df Sujlet folositoare, IV, 6 (,,Ce voi face, pfirinte. ca să
mil leni de Dumnezeu ? Mergi, alipeste-te de un om care se teme de Dumnezeu. si din
frica lui de Dumnezeu învaţă şi tu să te temi de Dumnezeu").
ffi
Cf. Sf. Diadoh al Foticeei, Cttvănt ascetic in 100 de capete, 17. Sf. Isaac Sirul.
Cuvinte despre nevoi/iţei, 56. Sf. Varsanufie şi loan, Scrisoii duhovnice.yli, 393.
552
Tăiiuuluirea fricii
care-1 face să simtă frica de Dumnezeu; căci atâta vrenie cât este supus pati-
milor. el nu are nici frica cea roai de jos. De aceea, chiar „frica începătoare"
presupunc o anumîtâ sporirc duhovnicească. ea nefiind propriu-zis o virtute a
„incepatorilor", ci mai curând a celor îmbunatăţiţi. Aslfel, Sfântul Diadoh.
folosindu-se de un limbaj medical, serie: „Rănile primite de trup, dacâ s-au
înaspiil şi s-au umplui de murdăric, nu simt lucrarea leacnlui; dar după ce sum
curilţîte, siml lucrarea lui, ajungând prin el la tjimaduire deplină. Aşa şi siifletul:
câlă vrcme e neîngrijit şi acoperit în întregîme de lepra păcalelor. nu poaie simţi
frica lui dumnezeu, chiar dacă i-ar vesti cineva neîncetat judecatu inli'icosaiă si
aspră a lui Dumnezeu. Dar cănd începe să se curăţească cu muliă luare-aminte la
rugăciune, simte frica lui Dumnezeu ca pe un leac adeviirat al vieţii. care,
mustrându-l, îl arde ca într-un foc fară durere"."1
1,
Cuvâni ascetic in 100 <U> capete, 17.
■' în cele cc urmează nc vom rcferi Tndeosebi lu efeclelc cclei dintfti forme de fricii,
pcntm că cea clc-a <loua depaţeşte cadrul fSpliiirîi (/>mvi.v).
"OmiHela('ate»a>,3.
* Cf. Sf. loan Casian, Convorlriri Athovtttceşti, XI. 6. Avva Doiolei, hivâfâiuri de
siiflri fbtositoare, IV. 6 („din frica de Domnul fieciue se abate de la rău"). " Cf. Sf.
loan Gura de Aur. Ontilii la xtatui, XV, I. Sf. loan Scăraml. Sean* XXVIII. 34. Cf.
Avvji Doroiei. toe rit. (..negreşit node nu este fricîl de Dumnezeu, acolo este toatiî
palima").
' Tennemil este folosit de Sf. loan Gură de Aur. he. .//.. 2. Sf, Diadoh al Foticeci
spune si el cfl tciunsi de Dumnezeu este „leac adevarui al vîe|ii" (Cnvaiii ascetic hi 100
df capete, 17).
Afezămittuie itu'utiisiiresti. IV. $5 („Crucea noastră este frica de Doinnul").
a
*Cuvânt ascetic in 100 ,!<■ capete, 17.
Triade,i, 1.7.
"Ibidem.
553
Tâinâdmrea patimilor ft dobândirea virtuţilor
t„nimic nu poate alunga aşa de mult trândăvia ca frica", spune Sfântul loan Scararul91),
uilarea şi negrija," lipsa de curaj a sufletului şi moleşeala," în-vârtoşarea inimii,*4 în
sensul ascetic al cuvântului, adică nesimţirea sufletească.
De asemenea, frica curălă sufletul de poftele trupeşri,^ de gândurile relev6 şi
nâlucirile''7 necurate. Şi scoţându-le din suflet, ea îl fereşte pe om de în-loarcerea lor.
Sfântul Vasile eel Mare spune: „Frica îndepărteaza ispitele pă-cătoase (...)• Acolo undc
se află frica de Dumnezeu, întinăciunea şi murdăria patimii este ştearsă din cugetul
nostril*. Sfântul loan Gură de Aur spune şi el: „Acolo unde este frica, poftele rele sunt
împiedicate, dezlflnţuirea patimilor alungată; şi după cum de casa care este întotdeauna
păzitâ de soldaţi uu îndrăzneso să se apropie nici tâlharii, nici ucigaşii, nici vreun alt
răufăcător, tot aşa atunci când frica stăpâneşte sufletul nici o patimă necuvenita nu pă-
trunde tn el. toate fug şi dau înapoi, ahingate din toate părţile de puterea de nebiruit a
fricii celei mântuitoare".'w De asemenea, frica îndepărtează din suflet grija şi
preocupările lumeşti.100
Frica de Dumnezeu este astfel de mare folos pentru paza inimii. fără de care nu se
poate ajunge la rugăciunea curată, la iubirea desâvârşită şi la vede-rea lui Dumnezeu.
Origen spune că „nimic nu păzeşte inima mai bine decât tearna de Dumnezeu".101 lar
Sfântul Varsanufie vorbeşte despre „cei desă-varşiţi, care pot să-şi cârmuiască mintea şi
o pot ţine în frica de Dumnezeu, ca să nu porneasc;! in toate laturile şi sa se scufunde în
cea mai adânca îm-prăşiiere şi în tot felul de închipum".'02
omului, ÎI lumineazâ şi-1 învaţă toate faplele cele bunc şi poruncile lui Dumnezeu"."*
Iar Sffintul loan Gură de Aur arată că „nimic nu face să crească şi să înfloreasca"
virtutea ca simţirea necontenită a fricii de Dumnezeu".105
Frica de Dumnezeu este începătoare a vieţii virtuoase10'' şi condiţia ei esen-ţială.
Mai înainte de lucrarea virtuţilor stă frica de Diimnezeu, §i loate virtuţile din ea se nasc,
aşa că fară ea nu-i esltf cu putinţă oinului sâ le dobândească pe acestea, spune I impede
Sfantul Isaac Sirul.'07 Tot aşa spune şi Sfâniul loan Gură de Aiir: „După cum, dacă n-ai
simţirea fricii, eşli departe tie a face binelc, tol aşa, iiinnci cfind ai în suflet teama de
Dumnezeu, te îndepărtezi de la rău".IOH
Abâtăndu-I pe om de la rău şi curăţindu-l de toatâ răutatea, ea îl aduce la lapiuirea
binelui, dupâ cum spune Sfâniul Pavel atunci când învată: „Să ne curăţim pe noi de
loală îniinarea [rupului şi a duhului, desăvarşind sfinţenia în frica lui Dumnezeu" <2
Cor. 7, l), adică la împlinirea poruncilor.10'' „Feri-cilbârbatulcaresetemede
DomnuI"(Ps. I l l , I). Dece? Pentru că „se stră-duieşte cu toală râvna să împlineasca
pomncile", răspunde Sfântul Vasile tal-cuind cuvinlele care urmează, din acelasi versel:
„întru pomncile Lui va voi foarte" {Ibidem). „Penlru ca nu este propriu celor ce se tem
să disprcţuiască vreo ponmcâ pe care au primit-o sau s-o împlinească cu neglijenţa".
Fricade Dumnezeu întăreşte credinţa"1 din care purcedc si care esle temeiul friauşi
al vieţii duhovniccşti. împreunata cu credinţa, ea îi dă omului puierea „sa lc
împiinească pe Coate, chiar şi pe cele ce par grele şi cu nepurjnţă celor miilţi"."3 î| face
tare şi de nebituit pe cale,1" „întăreşte cele diiilăuntru ale ini-mii".1'" dar mai ales îl face
să-şi puna nadejdea în Dumnezeu.1 " Iar dc aici omul capâtâ sialornicie şi bărbaţie
sufletească, atât în faţa necazurilor şi tulburărilor din aoeastS viaţă, cât şi în fa{a
vrăjmaşilor cu care are a se razboi pe calea nevoinţei; în vreme ce, dacă a părăsit frica,
dimpotriva, se arata nevolnic, supus împrâştierii şi schimbării lucrurilor din Untie şi
înstrăinat de bine.1 R
inlesnita de pocăinţa, de întristarea inimii şi de lacrimi. frica este totodatâ izvor al
acestor stări de căinţă ale suflelului, sporindu-le şi îrilariridu-le."7
mândriei. Smerenia
1
Aşezfitrtintttle wânastireşii. XI, 7.
■' ihuimu 9.
' Cf. ibidem. 4.
4
Cf. ibidem, 19. Sf. loan Scararul. Scant, IV. 75. Sf. Varsunufie şi loan. Sviisori
iliihovriin'şri, 324.
55X
Tanuidttiifa slavei tleşarfe >■/ a nuhulriei
cele ce se vor ivi prin sfaiuri sau medicamenle, tot astfel şi aceşti adovăraţi
doctori ai sufletelor, înlaturând prin convorbiri duhovniceşti, ca prinir-un remediu
ceresc, bolile sufletului care s-ar ivi, nu îngâduie acestora sâ prindii radâcini în
minţile tinerilor, descoperindu-le totodaiă şi cauzele palimilor ce-i ameninţă. şi
leacurile de însflnăloşire".5 „Punându-Ie în faţă amăgirile tuturor palimilor la care
sunt expuşi tinerii şi cei fierbinţi cu duhul. vor cunoaşic ascunzişurile acestor
asalturi şi, vâzându-le ca înlr-o oglindă, vor găsi şi cauzele viciilor de care sun!
zguduiţi, şi leacurile. Apoi, preveniţi şi asupra luptelor viitoare mai înaintc Ue
ivirea lor, vor şii cum trebuie sâ ia măsuri de prevederc, cum să le înlâmpine şi să
se lupte'\(
Cunoscând de la început cât de primejdioasă şi vîcleană este această pati-mă şi
mai ales câ din pricina ei poate fi pierdut rodul tuiuror strădaniilor şi nevoinţclor,
şi toate virtuţile dobândite.7 omul înţelege ca* trebuie să luple înv polrivaci din
toate puteriJe. Căci, făcăndu-l să piardă tot binele, îi primejdu-ieşte insâşi fiinţa
sa, dupâ cuvântul Psalmistului care spune: „Dumnezeu a ri-sipii oasele celor ce
plac oamenilor" (Ps. 52, 7). reducându-l la nimicnicie. De aceea, pent.ru biniirea
ei omul trebuie să înceapa prin cugetarea la judcca' tii dumnezeiascâ şi teama de
osfmda în această viuţă ca şi în cea cc va să fie/ cunoscând că, după cum nc
descopera cuvânlul Domnului: „Oricine se înalţii pe sine se va smeri" (Lc. 14,
II).
Şi penlru e;l această patirnS este cautare a slavei orneneşti. lumească şi pa-
mântească, eel care vrea s-o biruinscă trebuie să înţeleagă câl este ea de de-şarta,
să ştie ca* se sprijină pe ceva cu toml nestatomic şi ca urmăreşte nimi* cul şi
umbra, după cum, in nenumârate rânduri. arata Sfinţii Părinţi." Moartea este cea
care-i descoperă omuiui cât de amagitoare este slava lumii şi câl de lipsite de prcţ
şi trecătoare sunt lucrurile oineneşti după care aleargă mânal de ea. De aceea,
aducerea-aminte de moarre, ceasul înfricoşător şi de ncocolit cănd omul vine la
judecatâ înaintea lui Dumnezeu, este de mare folos în luptaîmpolriva acestei
patimi.10
Şi tot aşa, pcntnj că ea este căutare a cinstirii de cătrc semeni. a faimei.
demnităţilor. vazei şi locurilor de frunte, se cuvinc ca omul sâ se Icpedc do tot
ceea ce poate fi pricina sau prilej pentru acestea; Sa fug?i de cei care sunt robiţi
de ea" şi care sunt astfel o rea pilcICi pentru el; să nu primească nici o Blujbă
inallă. care-i da putcrc asupra altora şi-l face cunoscut de mulţL să se
ferească de oricc i-ar putea atrage admiraţia oamenilor şi laudele lor.'2 lar penlni
că slava deşartă mai este şi dorinţâ de a fi vazut de ceilalţi, (rebuie ca omul să se
ferească, în cuvintele, faptelc şi modui de a se purta, de orice 1-ar putea deosebi
de semenii săi.13 Cel care nu vrea sa cadă pradă slavei deşarte trebuie sa facă în
aşa fel încâi să rămână neştiul de oameni;14 la aceasta este ajutat de alegerea unei
condiţii sociale de rând şi de căutarea singuriUSţii.15
Am văzut însa" că slava deşartă nu-1 impinge pe om să se mândreascâ nu-mai
cu biinurile materiale pe care le poseda, ci şi sft se laude, în fa(a semeni-lor sail în
sine, cu bunurile duhovniceşti, cu nevoinla şi virtiiţile sale. Aceasta este o forma
subtilă a patimii, cea mai de temut. care-1 ameninţa fâră încetare pe omul
duhovnicesc şi împotriva căreia trebuie sâ lupie în multe chipuri.
Se cuvine mai înlâi să-şi ascundfi dinaintea oamenilor, de la care patima îl
mână să aştepte cinstire şi laude, nevoinţa şi faptele sale bune.;'' Astfel, Sfânlul
M;ixim scrie: „Slava deşartă este alungată de fâptuinsa tntr-ascuns".17 Şi încă: „Nu
mică luptă se cere pentru a te izbâvi de slava deşartă; şi se izbăveşte ci-neva de
aceasta prin lucrarea ascunsă a virtuţilor (...)?',w Trebuie ca omul sft se îngnjească
să nu-şi vădeascil, nici prin cnvinte, nici prin purtaii, starea liiuniricA şi să nu-şi
descopere lucrarea duhovnicească. Aşa statuieşte Sfăniul loan Scârarul: „Fii
sârguincios cu sufletul, nearătand aceasla nicidecnm prin rnip: nici prin înfaţişare,
nici prin vreun cuvânt deschis, nici prin vrcun cuvânt cu subînteles";1'' „Oriunde (e
vei duce, ascunde-ţi vieţuirea ta".20 în altă parte spune iarăşi: „Incepulul necautării
slavei deşarte e păzirea gurii".*' Cu alâl mai mul(. omul duhovnicesc trebuie să se
ferească de a-i învăţa pe alţ.ii şi chiar de a vesti cuvamnl dumnezeiesc, după cum
arată Sfântiil Maca-rie Egipteanul: „Cel care este rugal să le vorbească fraţilor şi
să le spună ctivâiii de mâniuire, se cuvine să se întristeze pentru aceasta şi sa fuga
ca de foc. îndepărtând de la el gânclul. pentru ca să scape de ispita şi să nu cada în
slava deşarlă din pricina vorbelor".22 EI aminteşte21 de Moise care, îndemnai de
Dumnezeu sâ vestească cuvintele Sale lui Israel, s-a rugal să fie iertat, spunând:
„O, Doamne, eu nu sunt om îndemânatic la vorbă" (leş. 2, 10)", şi de leremia, care
tot aşa s-a ferit, zicand: „O, Doamne, Dumnezeule. eu nu
- Cf. Sf loan Casian. Aseztmmtel? ntfruhtireşti. XI. 18. Sf. loun Scftrarul, Scum, XXI, 8. "
Cf. Sf. loan Casian. Aşeztimintete mântisHrey/i, 19. Sf. loim Scaianil. S&IM, IV, 75
(.Jii aminre la line insuţi cancl te afli cu frapi ţi nu lc griîbi sA le arăţi nicidecum mai
tlrept ca ci în ccva"). " Cf. Sf. Macarie Egiptcanul. Otnilii tluhoviiice.şti (Col. Ill),
XXI. X 2.
15
Cf, Sf. loan Scărnrul. Scara, XI. 6.
16
Cf. Sf. loan Guiîi de Aur. Omitii ht Matei, XIX. 2.
7
Caţtete despn dragoste, 111. 62,
'" Ibidem, IV. 43.
18
Scara, IV. 76.
'•'Ibidem, XXI. 29. Cf. 26.
■•' Ibidem, M.
•'-' Omiiii duhovniceftt (Col. II>. LV. 2.
w
Ibidem.
560
Tănuuhtirea slavei destine fi a utâiuiriei
ştiu să vorbesc, pentru că sunt încă tânăr" (ler. I, 6), şi de Apostolul Pavel, care
scrie: ..fără voie (vestesc Evanghelia)" (I Cor. 9, 17). în Paieric affclm
nenumârate pilde de parinţi care s-au ferit să rostească cuvânt, şi numai cu muUă
greuiate şi dupâ lungi rugăminţi primeau sa* răspundă celor care-i între-bau de
cele duhovniceştt.
Pe de altâ parte, cel ce voîeşle sâ biruiască slava deşartă trebuie să-şi ves-
teasca* greşelile înaintea celorlalţi. fireşre cu condiţia ca accasta să nu-i vală-me
sufleieşte. Sfântul loan Scărarul spune tn acest sens: „Nu-ţi ascunde ruşi-nea la
din socotinţa de a nu Ua pricină de sminteală. Dar nu trebuie sif se fo-losească
acelaşi plasture penim orice rană, ci potrivit cu felul ei".M întotdea-una, leacul de
căpetenie împotriva slavei deşarte esle primirea necinstirii şi chiar căutarea celor
care aduc dispreţul semenilor. Culmea „necăutării slavei deşarte - spune Sfântul
loan Scărarul - este a face în chip nesimţit înainlea mulţimii cele ce aduc
necinstirea".^ De aceea, un Bâtrân invaţii astfel; dacă dracul „te înşală curnva cu
înălţarea, fa şi tu un lucm oarecare. prin care sfi te necinstească oamenii; căci să
ştii că de nimic nu se scârbeşte, nu se necăjeşle şi mi se lopeşte Satana mai mull
ca de aceasta, când doreşie însuşi omul şi îşi iubeste necinstea şi umilinţa".26 lar
Sfântul loan Scărarul spune că „Dumnezeu Se bnciiră văzându-ne că alergăm spre
necinstiri. ca să strâmto-ram, să lovim şi să pierdem închipuirea deşartă de sine".i7
Tot el arală că unii pâstori sau părintj duhovniceşti pomnceau lucruri de necinste
pcntru cei carc nu se smereau pe ei înşişi, pentru a-i tăinădui de slava deşartă:
„Doftorii. bă-gand de seamă că unii dintre ncestia erau iubitori de a se arăta la
venirea în mânăstire a mirenilor, îi acopereau în faţa acelora cu ocari şi cu slujîri
mai puţin cinstite".3(l Chiar Dumnezeu foloseşte leacul acesta, şi cu acelaşi ros!,
după cum arati acelaşi Sfânt Părinte: „De multe ori Domnul îi aduce pe cei
iubiiori de slavă desaita* la lipsa de slavă, prin necinstirea ce li se întămplă".29
Pentru aceasla, omul trebuie să vadă în umilinţele pe care le are de îndurat —
disprcţ. ocară, batjocura şi altele de acesl fel - leacuri ale proniei dumnezeieşti. iar
in eel care l-a miiistat în vreun felr sau l-a baljocorit, sau l-a nedreptăţit cu ceva,
un adevărat tămăduitor al bolii sale, care i-o descoperă şi-i dă şi doctoria
trcbuincioasă, ca să se vindece. Astfel, un Părinte învaţă: „De-ţi vei aduce aminte
de cel ce le-a nccajit sau te-a necinstit sau te-a pfigubit, daror eşti să-ţi aduci
aminte de el ca de un doctor trimis de Hristos şi să-1 ai pe el ca un facător de
liine, ca" însuşi necazul tâu însemneaza' că-p boleşte sufletul. Că de nu boleai, nu
pâiimeai. Deci dator eşti să mulţumeşti fratelui şi să to rogi pentru dânsul, cfl prin
el cunoşti boala ta şi vei primi cele de la el ca pe nişte doctorii trimise de la lisus.
lar de te scîirbeşti asupra fratelui, zici ca şi lui lisus: Nu voiesc să primesc
doctoriile Tale, ci voiesc să putrezesc întru rânile mele".10 lar mai departe: „Deci
cel ce voieşte să se vindece de rănile cele sufleteşti dator esle să sufere cele ce
sum aduse de doctor, în orice chip ar fi. Căci nici celui ce boleşte trupeşle nu-i
pare bine să se taie sau să se ardă, sau să ia curâţenie, ci cu greaţă îşi aduce aminle
de acestea. însă, încredinţat fiind ca este cu nepulinţă to alt chip a se izbăvî el de
boaiă decât prin acestea, le suferă cu vitejie, mulţumind doctorului şi ştiind că prtn
greaţă se va izbăvi din îndelungata boaUt Fier arzator de nuiă al lui I isus estc eel
ce te necinsteste sau te ocăraşle. dar te izbăveşte de slava desartii".'' Şi lot el spune
că, in ceea ce-l priveste: „Eu nu i uivinovăţesc pe cei care ma ocărăsc, ci-i nuinesc
fScatori de bine ai mei, şi primesc pe doctonil inimilor, care dă pentru necurăţia şi
mândria sutletului meu leacul umiluiţei"."
Când omul suieră fară mâhnire să fie necinstil înaintea oamenilor." nu ţine
minte răul şi nu păstrează ură în suflet faţă de eel care l-a dispreţuit SOU l-a
defăimat in vrcun fel," ci, dimpocrivă, îi mulţumeşte ca unui binefâcHtor al sâu,
este semn că s-a tămăduit de slava deşartâ. într-o asemeiiea lumina, putem
înţelege de ce Sfântul Maxim spune că „dragostea faţâ de aproapele <îl face pe
om) să dispreţuiască slava .
Primind şi chiar cfwtând necinstirile se tămăduieşte omul de slavă în ma-sura
în care ea este dorinţâ de slavă lumeasca, nevoie de admiraţie şi stimă de la
ceilulţi. Dar slava deşartă LI face pe om să sc stimeze, să sc admire şi să se
cinstească pe sine, şi să se înalţe în propriii săi ochi. Pentru a o birui când se aratâ
sub această formă, omul trcbuie să-şi nesocoteascâ propria nevoinţâ şi propriile
virtuţi, sâ ascundă faţă de sine însuşi ceea ce are bun în el şi fap-tele sale bune.36
Sfânlul loan Gurfl de aur arată că Hristos, după ce prin felu-rite pilde îndeamnă pe
oameni să se depârteze de slava deşartâ, „îndreaplă gândul celor care suferă de
această boală", poruncind: „Să nu ştie stânga tfl ce face dreapta ta" (Mt. 6, 3)."
Chiar dacă ar împlini deplin voia lui Dumnezeu, se cuvine ca, aşa cum invafa
Mântuitorul (Lc. 17, 10), omul sa" se socotească pe sine slugă nemer-nică, care n-
a făcut decât ceea ce era dator sS fac;1; acesta este unul dintre mijloacele pe care
le recomandă Părinţii pentru a ne feri de slava deşartă/"
Fireşte că până a ajunge la o asemenea înălţime omul trebuie să-şi cerce-teze
mai întfti conştiinţa şi sa vadă cât de departe este de săvârşirea desăvâr-şită a
poruncilor/' Tot aşa, sc cuvine să-şi aminlească păcatele sale şi sa se
miristeze pentru ele, ceea ce va tăia de la el înălţarea, atât în propriii săi ochi, cat
şi înainlea celorlalţi, „Dacă vom avea mereu în faţa ochilor păcatele noas-ire. nu
ne vom semeţi în inima noastră cu cele pe care le avem. Avuţiilc, pulerea,
demnitâţiie şi măririle nu vor însemna nirnic pentru noi", spune Sl.miul loan
Gura" de Aur.in Iar Sfântul loan Scărarul învaţii: „Când lăudăto-rii. mai bine zis
amâgitorii, încep să ne laude, sâ ne aducein aminte de mulţi-mea farâdelegilor
noastre, şi ne vom afla nevrcduici de cele spuse sau făcute ţprc cinstirca
noastra".""
S& arătăm, în sfarşit, rostul esenţial pe care-I are rugăciunea în tâmâduirea de
aceasiă palimă, ca şi de oricare alta. Prin rugăciune, omul primeşte aju-toruJ lui
Dumnezeu, fară de care este cu lotul neputincios în a birui vreo pati-raă- in cazul
slavei deşarte însă. primeşte în plus discernământul subţire, prin care zadărniceşte
cursele ei viclene. De asemenea- rugăciunea îl ajută să se dezlipeascil de aceastâ
lume care-i hrnneşte prin lucrurile din ea slava deşartă şi $3 se lipească de
Dumnezeu şi numai pe El să-1 iubească şi să-L slăvească", recunoscând că „Lui I
se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea".
Slava care vine de la oamcni şi slava de la Dumnezeu sunt cu totul opuse una
alleia, şi una o scoate pe cealaltă din sufletul omulni. Omul trebuie să se lepede
de orice slavă lumească ca să ajunga* la slava dumnezeiască, pentru care este
menit prin natura sa; atâta vremc cât rămane alipit de slava pămân-teaScă, el nu
poate gusta din slava cerească. „Precum focul nu naşte zăpada, aşa nici eel ce
caută cinstea aici nu se va bucura de cea de acolo", spune Sf&rtUl loan
Scărarul.'" De aceea, numai prin smerenie ajunge omul să se împ<irtăşească din
slava durnnezeiască, Aşa cum învalii un Biitrân: ,,Daca" vo-ieşti să fii cunoscut
de Dumnezeu, trebuie s5 ramâi nestim de 6ameaS".w Am vfi/ul că omul tinde
spre slava prin însâşi firea sa, însă numai slava de la Dumnezeu este cea care i se
cuvine cu adevărat, şî numai în Domnul să se laude, aşa cum spune Apostolul:
„ne lăudăm intru Hristos lisus şi nu ne bi-zuiin pe tnip" (Filip. 3, 3), şi potrivit
t%ăduinţei lui Dumnezeu: .,Eu preama-resc pe cei ce Ma" preaslăvesc" (I Regi 2,
.10). Fn locul Jaudei după trup" (2 Cor. II, 18) se cuvine să fie cautată „slava care
vine de la unicul Dumnezeu" (In 5, 44). Origen îndeamnă astfel: „Trebuie s8
fugim de orice mărire care vine de la oameni, chiar dacâ se pare că ea este adusă
pentru ceva fru-mos, şi să căutăin singura mărire adevărata, data de Singurul Care
preamâ-reste cu adevarat pe eel vrednic de mărire şi într-un fel cu mult mai mult
decât vrednicia lui".41
* Ihutcm, XII. 4.
'Sram.XXU. 14.
* Afeztkninte/e rtiânăsrirvfti, XII. 29.
' A se vedeii. de pilda, Sf. loun Gnră de Aui'. Oimlii la 2 TtBafomcmi, I. 2. "
ReguUU mid. 35. n /Vw/fm.
565
Tămtîduirea patimilar ţi dobândirea virtufifar
m
■ fbldem
Cf. Sf. loan Gur5 de Aur, Oinilii fa fiâpfe, XXX. & Omilii fa 2 /V-w/onirciii, I 2:
Omilii fa Ozut. IV. 4; OmiUt la loan, XXXIII, 3.
"' Aw;i Dorotei. învăfâluri de sitflei fobsitoare, I. 10.
" Ibidem,
,:
Cf. ibidem. Sf. loan ScSranil, Srain, XXII. 28.
« (. Sf. loan Scărarul. Scan, XXII. 14. 28. "
a
Inviifatiiii dc suflvi fofasitoarc, I. 10.
A se vedeu. de pildă. Sf. loiui Gura de Aur. Omilii la 2 Te.udomceni, I. 2. "'
'"a/tf/f dt'sprr dmgosSe. IV, 61.
566
Tănuidiurea sltivei dejfartf ft a mâtulritH
mare decâi fratele său, sau înălţa în ceva, sau defăima, sau dispreţui pe cineva, cel
ce se socoteşle pe sine mai prejos de loţi".67
Aducerea-amintc de păcatele sale îndepărteazâ îniUţarea de sine, prin ea
ajungând omul să-şi vadă propria ticăloşie şi sărăcia duhovnicească.*" înălţa-rea
de sine se regăseşte într-o măsură şi mai mică dacă aminlirea greşelilor csre
însoţită de zdrobirea inimîi0'' şi defaimarea de sine.70
Primirca şi chiar căutarea necinstirilor înlesnesc, de asemenea, vindecarea de
aceastâ patimi Awa Dorotei scrie: „Crede că necinstirile şi defăimftrile nmf
leacuri tămăduitoare ale mândriei sufletului tau şi roagă-te penim cei ce te
batjocoresc ea pentru nişle doctori adcvftraţi ai tăi".'1
Tot asa, a trăi neştiut de oameni şi în întristare ajiită la tăinaduirea de mandna
„cea văzuti". după cum arată Sfântul loan Scararul.72
Palima aceasta mai este biruită şi prinir-o „vicţuire ingreuiată şi supusă
necinsurilor*VM Căci, aşa cum am văzul în capitolul dedical nevoinţei tru-ptşti,
sufletul snfera" şi el într-o anumită măsură cele pe care le afe de îndural irupul, şi
felul de a vieţui al omului îi afectează starea lăuntrictf. De aceea, necazurile şi
suferinţele trupeşti, ca şi tncercanle pe care omul le sufera cu irtipnl îl curăţesc de
această palimă, pentru că prin ele omul ajunge să-şi cunoascii nepulinţa şi
slăbiciunea, şi-i piere amăgitoarea rmiHurnire de sine .îdusă de mâiulrie,
Atunci cflnd mândria îl face pe om sâ se trufeasca" cu însuşirile sale natti-rale,
lecuirea stă in recunoaşierea că tot bincle vine de lu Dumnezeu şi oricc c bun in
om îsi are izvorul în Ziditorul firii noastre. Se cuvine atunci să cu-gctam la
cuvintele Apostolului: „Caci cine te deosebeşte pe tine ? Şi ce ai, pe care sâ nu-I
fi primit ? lar dacă l-ai primit, de ce te fflleşti, ca şi cum nu l-ai l'i primit ?" (1
Cor. 4, 7). La lel, Evagrie îi spune celui mândru: „Tu cşti făptura lui Durnnezeu,
nu te lepâda de Cel ce te-a creat".7"1 Iar Sfânlul loan Scărarul Zice: .,E nebunia
cea mai de pe urmă* să se făleasca cineva, prin închipuirea de sine, OU clarurile
lui Dumnezeu... Cele de după naşterc. ca şi naşterea însăşi, Dumnezeu ţi |e-a
dat".73 Şi tot cl spune, în altâ" parte: „cand gândul nu se mai făleşte cu damrile
fireşti, e semn că a începul să se însănătoşeze"."'
' Cf. Sf. loan Casian. Ase7iiimitfe/e tnâimstiresit. XII. 15. Sf. loan Scnnirul. Scam,
XXII. 21 („Sîî nu încetujii de a cerccla,.. pe luminfitorii pfuinţi dinaintc de noi; şi
.ilunci vom vetlca că nti uniblăm in7,1 chip atnaniinn'i pe iirniele vicHiirii lor. nici nu
pâzitu
9
în chip cuvios fugăduinţa"). .Sf, loan Sciirarul, Scam; XXII, 21. 14.
' Cf. Sf. Maxim Mfirturisitoriil. Capete despre drugoxfe. 111. 62. ""
Strom. XV. 75. M Despre tele opt duhurt uU' răutăfU* 17.
w
AşwiimnieJi- tiubiustiresti, XII. 9.
w
Seam. XXII. 16.
14
Cf. Evagrie, Tmlatul practit\ 33; Despre ce/e opt ihlhuri ale riiuldf". 17.
568
Tămâduîreu slavet destine şi a nuhidriei
săvărşirea nu poate fi atinsă cu nici un preţ fără nevoinţele şi străduinţele sale, dar
că numai ele nu sum de ajuns, ca toale ne sunl dăruite de Dumne-zcu, iar fără
harifl lui suntem cu tolul neputincioşi în a face binele;85 să fie pururea conştient
că „nu este nici de la eel care voieşte, nici de la cel ce aleargă, ci de la Dumnezeu
Care miluieşte" (Rom. 9, 16), şi că „De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni
cei cc o zidcsc; de n-ar păzi Domnul ceta-tea, în zadar ar priveghea cel ce o
păzeşte" (Ps. 126, I). Sfântul loan Casian învaţă ca „în lot ce săvârşim, aşa cum
spunc Autorul mântuirii noastre, se cuvine nu numai să simţim, dar chiar să
mărturisim: «Eu nu poi să fac, zice, de la Mine nimic» (In 5, 30), ci «Tatăl, Care
rămâne în Mine, face lucrurile Lui» (In 14, 10)".1"' Şi tot aşa, leac bun este să
înţelegem că fară ajutoru) lui Dunwezeu, care să ne scape de lucrarea celui ran,
ne-am îneca în marea palimilor şi am cSdea sub loviturile cu care in tot ceasul ne
lovesc duşmanii mântuirii noastre." Sfântul loan Casian învaţâ asrfel: „Dându-ne
seama în orice lucrare şi de slăbiciunea noastrii, şi de ajutonil Lui, să învăţiim să
strigâm zilnic împreunS cu sfînţii: «împingându-mă m-au împins să" cad, dar
Domnul m-a sprijinit. Tăria mea şi lauda mea este Doninul şi mi-a fost mie spre
izbăvire» (Ps. 117, 13-14)"."
îndeosebi rugăciunea neîncetată este de ccl mai mare fblos pentru tămăduirea
mândriei. Căci, atunci câfid se roagă, omul cere ajutorul lui Dumnezeu, ca sil-1
scape şi să-l păzească de tot răul şi sâ-l ajute să împlineascâ binele; şi aşa
cunoaşte că nu prin puterile sale, nici dupa vrednicia sa primeşte cele cerute în
mgăciune, ci din mila lui Dumnezeu, ca dar al Lui, De asemenea, rugăciunea prin
care se cere harul lui Dumnezeu este şi ea de folos pentru biruirea patimii; daca se
lace cu o inimă zdrobită şi întristată. iar nu in chip fariseic, îndatâ cunoaşte omul
ca nu el. ci Dumnezeu este uiceputul şi sfarşitul a tot binele din el, şi se socoteşte
doar un nevrednic iconom al lor.*'' Acest lucru ÎI arată Avva Dorotei, spunând:
..Rugăciunea nefncetatâ e vădit că se îjnpotriveşte celei de a doua mandril. (...)
Cel ce se roagă totdeauna lui Dumnezeu, de se învredniceşte sii izbuiească in
ceva, ştie de unde i-a venit a j u t o n i l ca să izbutească şi nu se poate mândri, nici
nu-şi pune cele izbândite pe seama pulerii sale, ci 1c pune pe seama lui
Dumnezeu şi Lui fi rnulţumeste pururea şi pe El ÎI roagfi pururea, tremurând sâ
nu cadă de la ajutorul Lui şi să se arate slăbiciunea şi neputinţa lui" " Fireşte ca
omul poate cere prin rugăciune ajutonil lui Dumnezeu special pentm u scapa de
mândrie, care mai mult decât oricare altâ" paiima* nu se lasă biniiia' de strădania
omenească, dupîi cum arată în repetate randuri Sfanlul loan
Sf. loan Casian dezvolta pe larg aceaslfi idee (Aşeztmiiiiteie mdtuhlireşti, XII, 9-15).
"'Ibidem, 17.
":Cf. Evagiie, Tmttitulpraciir. 33. "Aşezămintele
tiu'uuhiireşti, XM. 17. " Cf. Sf. loan Casian,
Aşeztîmmtele mîitiustirejli, XII. 18. " luvtiţături de
sitflet jbhsilvare, II. 13.
569
Tămaduireti ţnitimilor $i dobândirea virtttfitor
Ccle mai multe dintre mijloacele de lccuire a mândriei arătaie mai sus sunt în
acelaşi limp, asa cum vom vedea în continuare, chipuri în care se poale câşliga
smerenia. Căci smerenia este mare leac al mândriei, caci ea esle virtuiea care i se
impoiriveşte şi care vine sâ-i ia locul în suflelxil omului. Sfântul Grigorie de
Nyssa aratâ c;l „srnerita cugetare va misrui îngâmfarea; simplitatea va tămădui
boala mândriei"." Sfântul Varsanufie scrie: „Marele şi cerescul nostru Doctor ne-a
dat leacurile şi cataplasmele (..,). înainte de toate, ne-a dat smerenia, care alungă
din noi toatfi mâmlria".'^ In acelaşi sens, Stanlul loan Casian spvmc; „Dumnezeu,
Ziditorul a toată făptura şi medicul ei, ştiind că semeţia este cauza şi rfidăcina
bolilor, s~a îngrijit să vindece cele contnire prin contrariile lor, astfel încal pe cei
căzuţi pentm trufie să-i ridice prin uioilinta";''* iar in altă parte zice: „Daca* eslc
infectată de viciu partea raţională, va da naştere la slava deşartă, Irufie, milndrie,
înfumurare (...). De aceea... trcbuic să îngrijiu' prin dreapta judccată a discern
ămfmtului şi prin virtulea umilinlei acel mădular infectat, ca să zic asa, al
sufletului (...)-96 Avva Dorotei foloseşte aceiaşi lermeni, spunând: Stapânul nostru,
Hristos, „ne arată pricina de unde vine cineva la dispreţuirca sj neascultarea
poruncitor lui Dumnezeu. Şi astfel ne dăruieşte şi leacul acesleia, ca sfl putem să
ascultam şi sS ne mâniuim. Care este deci leacul acesta şi care e pricina
dîspreţuirii ? Auziţi ce zice Domnul nostru: «învflţaţi de la Mine că sunl blând şi
smerit cu ininia şi veţi afla odihnă sufletelor voastre» (Mt. 11, 28). lată cum ne-
aînvăţat aici pe scurt. printr-un singur cuvânt, rădăcina şi pricina luturor relelor şi
leacul ei în vederea iuluror bunătiiţilor: ne-a arălaf c3 mândria e cea care ne-a
doborât şi că este cu nepntinţă să fim miluiţi altfel decat prin ceea ce este contrar
ei: prin smerita cugetare"."7
3. Smerenia
dispreţ'V14 Iar Sfântul loan Scărarul spune ca „smerita cugetare este adâncul tără fund al
nesocotirii de sine şi puţinălăţii noastre".115
Semnul smereniei este aşadar „nepreţuirea de sine în loată fapta".116
Aceasta necinstire şi lepădare de sine o aratâ omul prin tăierea voii proprii117 păna
într-atâl încâl să ajungă s-o urascft;118 Sfinţii Părinţi arală că tagăduirea voii esle
însuşirea cea mai de preţ a smereniei şi definitorie penliu ea-lly
De asemenea, smerenia se face vădită prin aceea că omul nu se încrede în sine şi în
propria sa judecatătlî0 însuşire care se înmdeşte cu cea de mai sus, adescori ele fiind puse
alaturi una de alia, şi din care izvoraşte deplina ascul-tare faţă de părinlele
duhovnicesc;121 iar în raporturile cu ceilalţi ea se arată prin lepădarea îndreptftţirii de
sine şi a voii de a birui in cuvant,1" ferirea de ceartă şi de duhul împotrivirii in cuvant.121
de grătrea împotrivă12^ şi chiar de orice vorbă*123 păstrând mai întotdeauna tăcerea.1"'1
Pentru că mai ales înain-lea parintelui duhovnicesc se cuvine omul să aibft asemenea
atitudini,127 ele vadesc nu numai timilinţft în faţa oamenilor, ci şi faţă de Dtimnezeu, al
Carui martor estc duhovnicul şi a Carui voie el o aduce la cunoştinţa fiului siiu
duhovnicesc.
Cat priveşte purtarea faţii de aproapele, smerenia consta, spre deosebire de prima
formft de mfmdrie. nu numai in a nu se socoli omul mai presus de cei-lalţi/2* ci chiar a-i
privi pe toţi ca superior! lui. Aşa învaţă Sfanlul Apostol Pavel, spunand: „cu smerenie
unul pe aitul socotească-l mai de cinste decat el însuşi" (Filip. 2,3). Fireştecă Parinţii au
preluat aceasta învăţiitură, AstfeL la întrebarea: „Ce este smerenia?*', Sfântul Vasile eel
Mare spune dinfru început: Smerenia
este să socoteşti pc toţi oamenii mai presus decâl line, după cuvântu! Aposlolu-
lui".'3" Avva Dorotei învaţa: „Smerenia cea dinlâi stâ* în a socoti cineva pe fratele
său iriai înţelepl decât pe sine şi întrecându-1 pe el în loale şi, simplu gntind, aşa
cum a zis sfântul acela, în a se socoti pe sine mai prejos de toţi".11" SfânUil loan
Gura de Aur spune: „AdevaVata smerenic este atunci când dam locul celor care
par mai mici decât noi, când dflm cinste celor pe care-i socoti rn a (1 cu mult mai
prejos de noi. Duca" însă suntem cu mintea luminată, nu socotim pe nimeni mai
prejos decât noi, ci pe toţi oanienii superiori nouiT'.1" lar Sfântul loan Scăranil, tn
capilolul închinat „preaînaltei smerite-cugetări", scrie: „daca* vow socoti întni
simţirea inimii pe aproapele că ne întrece în toate, aproape ne este muV, adică
snieriîacugetare.11"
Dar chiar şi atunci când omul îi vede pe ceilalţi ca înt.recându-1 în virluţi,
dacă îiisâ se socoteşte pe sine ca mare, rămâne în mândrie. De aceea, Părinţii,
urmând învăţătura Mânluitorului (cf. Mc. 9, 35)* spun că smerenîa inseamnă să te
socoieşti mai prejos decât toţi şi cel mai de pe urmă om,1" Pe o treaptâ tnai înaltâ,
omul ajunge sa" se privească pe sine nu doar mai prejos faţă de semen» săi. ci faţă
de orice făptură a lui Dumnezeu."J
Fn vreme ce omul mândru, preţuindu-se pe sine, îi dispreţuieşte pe ceilalţi, cel
smerit. dimpotrivă, văzându-se mai prejos de toţi, se socoteşle singuml \ ivdnic de
dispreţ şi primeşte fără întristare şi tară să se tulbure orice ocară şi necinstire din
partea fratelui.1" Sfântul loan Casian sfatuieşte: „Judecân-du-ne pe noi înşine ca
fiind mai prejos decât (oţi, toate câte am suferil, oricâi de nedrepte ar fi fosi, sau
Iriste şi pagubitoare, le vom suporta cU multa" răb-dare, ca fiindu-ne aduse de cei
mai presus ca noi";"'' iar în altfl paite arată câ unul dintre semnele după care poate
fi recunoscuta smerenia esle „sâ nu te doară şi să nu ie întristeze (nedreptatea)
suferită de la altul".1"
..Primirea defâimării încearcă inima", arală Sfantul loan Scărarul:13* căci se
poate ca omul să sc smerească în gândul s;1u, dar numai lipsa tulburării în
vremea ispilirii vădeşle adevărata smerenie.
Semn al desfivârşitei umilinţe este primireacu bucurie a necinstirilor."
"Rtgutilemicl. 198.
'' iiivaf/'itim lie sujlel fohxi/otire, II, 8. 1'
Omili' h Facie. XXXIII, 5.
In
Scow. XXV, 30,
11
Ibidem, % Avva Doro(ei. htvăţâturi de mflet fafositocire, II. 8. Sf. loan Casian, Aşe&h
miniele mândvtireşii. IV, 39; XU. 33. Sf loan Giiră de Atir. OmUii Ui Ftwerr. XXXIII, 5;
Despre
14
smerenie, 2.
Paterieid. Pentiu avva Sisoe. 13 ţ.jmtre lucni eslc s5 te vezi pe tine sub tontil zidiwa"). *
Cf. Sf. Varsaniifie şi loan, Svrisori duhovniceşii. 278. PalericuK Cap. XVIII, Penlru
inileliingn răfxlarc..., 22.
\sez<wiimele luiinasiiresti, XII. 32,
1
" Ibidem, IV. 39.
m
|:1
S<tmi. XXV. 32.
" Ibidem, XXV, 8.
573
'lainiuiuireti pafimitor şi dobăndirea vir/iîţilor
1
" Ibidem, 40.
141
Ibidem* 8, Cf. 5; 9.
"-' AfHtftegme.N 115.
I4
' tbiikm, Eth, Pat. 438.
iU
Ibidem,} lib.
M
Ibidem, N 304. Cf.. de ascmenea, Sf. loan ScSrarul, Scam, XXV. 3 (...Smerenia este... a
lua inaintea apioiwlui ciiml se întâmplă' supaYări si a dezlega ccl dintai mania").
M
Scam, XXI 15.
'" Apofiegme. P 263.
I4S
Cf. Sf. loan Gură de Aur, Impofriva anomeihr, VIII: 6. Parafram '"« 1.50 de capete
In Mticarie ligipietmul, 86.
w
Cf Sf, Isaac Sinil. Cuvinle desprenevoinţă. 20.
' InVăţâtuH de sujlel folosiloare, II, 8. PatetieuL Pentni Avva Matoi. 2 („Zicea ia-
răşi: Pe cat se aptopie omul de Dumnezeu, pe utât se vede pe sine păcătos, căci proo-
rocul Isaia. văzând pe Dumnezeu, se lacea (icălos şi necurai pe sine").
574
Tmuuhurea slavei depart? şi a tnăndriei
este chiar „a te socoti mai păcatos decâl toţi oamenii". spune Avva Isaia.1*1 „Smerita
cugetare este... a se socoti pe sine eel mai de pe urmă şi mai păcătos dintre loţi", spune,
la fel, Sfânlul loan Scărarul, atunci când înşiruie definiţiile date de Parinţi acesteî
virtuţi.1" în chip firesc, recunoaşterea stării de păcătosenie este însoţită de învinuirea şi
osândirea de sine.
Smerenia es(e apoi uiuirea faprelor bune, odată împliniie, şi nesocotirea vjr-miilor
dobândite.154 Prin smerenie se ajunge la o stare de despuiere $i goliciime lăuntricil De
aceea, aproape de fiecare data* când vorbeşle despre această virtute. Sf'ântul loan Gunl
de Aur o socoleşle tot una cu sarăcia duhovnicească, pe care Mântuilorul o pune cea
dintâi între Fericiri: „Fericiţi cei săraci cu duhul. cil a lor este împaraţia cemrilor" (Mt.
5,3). „Cine sunt «cei săraci cu duhul» ? Cei smeriţi (..,)", spune Sfântul Părinte.10 lar
Sfântul Isaac Sim) aratâ că cel ajuns la smcrenie desăvârşită voieşte „să fie ca unul ce
nu se afla în zidire şi n-a venit la existenţâ şi nu e cunoscut nîcidecum, nici chiarde
sufletul său".1S6
SfTmiiil loan Scărarul, vorbind despre treplele smereniei, aratâ c<i „mainland
aeeastă împSrâteasă a virtuţilor odaUl cu vârsta dubovnicească, în suflet, socotim Ca
nimic... toate faptele bune săvârşite de noi".1" Omul smerit se socoteşte slugft
neirebnicâ,' Sh după cuvântul Domnului: „când veţi face toate cele ponincite vouii, sâ
ziceţi: Suntem slugi netrebnice, pentm ca am făcul ceea ce eram datori să facem" (Lc.
17, 10). Se numeste pe sine lucrător râu şi nevolnic1"' şi mai vârtos se socoteşfe
„pururea fară de nici o faptă bună şi plâcutâ lui Dumnezeu"-16
Prin urmare, cel smerit cugctă că nu merită bunătăţile primite,"'1 care sum mai
presus de vrednicia sa,162 şi întocdeauna se socoteşte dalor lui Dumnezeu.16
Ajungem aici la o altă definiţie patristică a smereniei, cea mai mare şi culmea
celorlalte: ea este „cunoaşterea harului şi milei lut Dumnezeii",16,1 adică reciinoaşterea
faptului c,1 fâ>ă ajutor şi sprijin de la Dumnezcu omul nu poate şi
nici nu va putea vreodată sft facâ* binele,16* ca tol ce avem bun, de orice fel, vine
de la El, iar nu de la noi. că sporirea şi înainiarea noastră se fac prin hanil Lui, iar
virtuţile pe care le avem sunt daruri ale Sale şi n-au fost dobândite prin vrednicia
noastrfi, şi nici nu pot fi păstrate f^ră ajutorul Uii de toată vrcmea."* Smercnie
este astfel a pune pe seama lui Dumnezeu toi ceea ce avem bun în noi şi tot binele
pe care-l facem."'7 „Aceasta este smerenia desăvârşitâ a sfinţilor", scrie Avva
Dorotei.16* lar Sfântul Varsanufie stâtuieşte: „De ţi se întâmpla să faci vreun bine,
trebuie sa ştii că acesta este un dar al lui Dumnezeu, din pricina btmâtăţii Lui",lw
Sfânlul Macarie Egipteanul descrie astfel această purtare a omului smerit:
„Sufletul iubitor de Dumnezeu are obiceiul, chiar dacă ar face toate faptele bune,
să nu-şi puna nimîc pe seama sa, ci pe toate în seama Lui. (...) Căci şi avuţiile şi
toate aceste bunuri, prin care fiecare poate să faca bine, sunt ate Lui, pămăntul şi
toate cele de pe el, trupul însuşi şi sufletul însuşi. Nu numai atât, dar însuşi faprul
că este om, îl are fiecare prin har. Deci, ce-i mai rămâne propriu lui, care să-i
întemeieze părerea de sine sau să-l dovedească dtept? Cu toate acestea,
Dumnezcul primeşte de la oameni ca cel mai mare prinos, cel mai plăcut din toate
câte I se aduc, faptul că sufletul recunoaşte cum stau lucmrile şi că, oricăte fapte şi
lucruri bune face şi le rabdâ pcntni Dumnezeu, le înţelege şi le cu-noaştc, le pune
numai în scama lu i Dumnezeu şi toatc le închinft W.
Vedem aici ctl smerenia nu poate ft despărţită de rugăciune. Mai întâi, de
rugăciunen de cerere, căci prin ea omul arată că nu se încrede nicklecum în
puterile sale. îşi recunoaşte neputînţa de a face el cele pe care le cere lui
Dumnezeu, şi mârturiseşte ca numai de la Dumnezeu aşteaptâ tot binele; că nu
poate lucra nimic bun şi nici pastra vrco virtute fără ajulorul şi apărarea lui
Dumnezeu. Iar dacă rugăciunea lui este de toată vremea, înţelege că tot ceea cc
primeşte, de la El primeşte, ca rftspuns al milei Lui la rugaciunea sa, nu pentni
vrednicia lui. ci ca dar. Astfel, Sfântul Maxim spune: „Smerita cu-getare este o
rugăciune neîntreruptă, împreunattf cu lacrimi şi cu durerc. Câci aceasta,
chemfind pururea pe Dumnezeu mtr-ajutor, nu lasă pe om sâ se în-creadS
nebuneşte în puterea şi înţelepciunea proprie (...)".17' în acelaşi sens, Avva Dorotei
zice: „E vădit că cel smerit, cel evlavios. cunoscând că nu poate dobândi nici un
bine în suflet fără ajutorul şi acoperământul lui Dumnezeu, nu încetează să se
roage necontenit lui Dumnezeu, ca să-şi facâ" mila cu el. Şi cel ce se roagă
(otdeauna lui Dumnezeu, de se învredniceşte să izbu-tească în ceva, stie de unde
i-a venit ajutorul ca să izbutească şi nu se poate
lw
Cf. Sf. loan Casiiui. Aşezămintele mânăstiresli, XII. 23.
1
( i. ihidem. 33.
lfiT
Cf. Avvn Dorolei, învdfdluri de suftet folosilmire, II; 8
""Ibidem. ',; Snisori
,T
duhovniceşli, 412.
" Paritfmză h Macarie Bgipttantil, 123. ;71
Captte despre dragoste. 111. S7.
?7fi
Tănuiduireti slavei deifarte ft a mfiiuliiri
mândri, nici nu-şi pune cele izbândire pe scama puterii sale, ci le pune pe seama lui
Diimnezeu şi Lui îi mulţumeşte pururca şi pe Rl îl roagă pururca,
-■-.-J....._.ii.s să nu cadâ de la ajutorul I ui si s<1 se arate slăbjciunea şi neputinţa
sa. Şi aşa, prin smerenie se roagâ şi prin mgflciune se smcreşte şi, pe cât se smereştc, pe
atâla e ajutat şi înaintcază prin smerita cugetare".17"'
Dar smerenia se însoţeşte mai ales cu rugăciunea de mulţumire, prin care dintru
început omul marturiseste ca fiind ale lui Dumnezeu toate faptele sale bune si toate
bunfftăţile, de orice naturâ, pe care le-a primil, socotindu-se un simplu iconom al lor;
prîn ea se arată recunoscîttor fa(ă de Dumnezeu penlm toaie, ll laudă şi-L sJaveşte ca pe
singurul izvor a tot binele.m
Sâ arătăm, fn sfarşît, că smerenia nu poate fi despârţitâ de întristarea ini-mii, de
pocăinţă şi plâns. Câci, arătând ce esle smerenia, am spus mereu că ea înseamnă mai
ales reciinoaştere - a superiorit«Uii celorlalţi, a propriei ni-micnieii, a stflrii de
pacătoşenie personal:!, a neputinţei de a face binele, a lui Dumnezeu, ca unicul
principiu al binelui ş.a.m.d. Dar nu avem de-a face aici cu o recunoasrere abstracts, la
nivelul ininţii, ci de o mărturisire a inimii, şi anuine a unei inimi zdrobite şi întristate,
„inima înfrântă şi smerită" despre cart- vorbeste Psalmistul (Ps. 50, 18). Şi puntru că
Sfinţiî Părinţi socotesc adesea smerenia şi întristarea inimii ca una şi aceeaşi,174 SfâniuJ
loan ScăTfl-rul defineşte smerenia ca „simţirea sufletului zdrobit".1" Tâlcuind versetul
de mai sus din Psalmul 50, Sfântul loan Gurif de Aur spune că Psalmistul cere prin
aceasta „un spor de sinerenie, o smcrenie mai înaltă. «sfarămarea» noasiră'V "' lar in
altă parte, întrebandu-se cine sunt „cei sâYaci cu duhul" pe care-i fericeşte Domnul,
raspunde: „Cei smeriţi şi cu inima zdrobit.L Aici SUM numite «duh» sufletuJ şi voinţa
liberă".1" lar mai departe, arAiand că „smerenia este de mai multe feluri. Smerenia
unuia este cu masiiiă, a aftuja, filra hotar", spune că „Pe aceasta din urmii o laudă şi
fericitul profet David, diindu-ne ca pildă smerenia... care ne zdrobeste desăvârşit,
spunând: «Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima hifrfmta şi smeritâ Dumnezeu nu o
va
Imăfiilun <tr stiflri J'nlosiUfareAl. 13. '" Cf, S£ Macarie Egiptejuiul. Omiiii
duhovnkeşti (Col. M). Lll, 6. Sf. Maxim Măitiiri-iiionil, (\ifx-tr des/iiv dnigmfr. I, 48
(..Cei ce se teme tic Dornnul arc pnnirea ca lovaril^l snicieniu, $i prin gândurile acesteia
vine la... inulpiriitrea dllre Puninczen.... mulţuniind pimirca cu smerenie mull;'»
Paciitonilui de bine si Cârmuitorulni vietM noiislrc"). ,;J Avva Dorolei, dc piJdă, folosesle
fără nici o deosebirc cclc dona expresii: „Fara sniercnie mi se poiitc supune cineva
pofuncilor, nici veni la vreun bine, cum a spu<* Avva Maicu: Film zdrobirea inimii e
cu neputinţa' sH se Ubăvească cinevu de păcai şi să dobâiuleaseâ vhiuţile. Deci. prin
zdrobirea inimii primate cineva poruncile. »e a bale de la (ilu şi agonisesle vinurile"
(fnvâţdtiin de suflet folosiutare. I. 10). "Wr.wtf.XXV. 3. '" Omiiii h l-dipeni, V, 2. x"
Omiiii la Mnlei, XV. |.
577
lăiwiduirea patimiior si dolxhidirea lirtuţilor
urgisi» (Ps. 50, J8)".n* lar Sfântul loan Scâraml arată că numai la începători pocăinţa,
zdrobirea inimii şi smerenia pot fi deosebite una de alia; în cei sporiţi, „adunându-se ca
într-o singură puiere şi lucrare, cele uei sunt ca un lanţ preacuvios, sau ca un curcubeu
care are aceleaşi însuşiri. Şi semnul uneia... se face şi semnul celorlalte".179
Modalităţile prin care se câştigă smerenia suni uproape aceleaşi cu cele prin care se
lucrează tamăduirea slavei deşarte şi a mândriei. Am văzut că. in general, micşorarea
unei patimi presupune dobândirea virtuţii care i se impo-triveşte, şi invers. Pârinţii
vorbesc când despre mijloacele de lupta împolriva paiimilor, cănd despre curn se pot
câştiga virfuţîle; într-adevăr, aşa cum am vfizui. în procesele de natură duhovniceasca se
pot deosebi doufl momente, until negaliv, iar altul pozitiv, după cuvântul Psalmistului:
„Depăitează-te de ]a rău şi ffl binele". Dar modul în care se împlinesc ficcarc dinire ele
este practic unul şi acelaşi, cele două momente petrecându-sc simultan,
De aceea, peniru a ajunge la smerenie, Parinţii slatuiesc îndeosebi: sâ nu ia omul
amime la greselile aproapelui şi să nu-l judece;1* să-şi arate iubirca faţă de el in orice
imprejurare;"" să-l socotească pe semenul său mai mare ca el,IM dar maî ales să se
privească pe sine ca fund mai prejos decât fratele, oricare ar fi el.1" Ccl care vrea să se
smerească încă trebuie să-şi ascundă de ceilalţi si cliiar de sine însuşi virtuţiJe si faptele
cele bune,lft° sa-şi mărliirisească neputinţa şi slabiciu-noa*lM să ia aminte la greşelile
sale,""' să-şi aduca aminte întotdcauna de caderile şi pacatele lui,"1'' sA se
învinovăţească şi să se osîtndească pe sine.""* De aici se vede că mai ales prin zdrobirea
inimii şi cu ajutorul lacrimilor ajunge omul la srnerenie.1*'' Peste toate, se cuvine ca
omul să se obişnuiască să injure din partea
n
"lh,dem.2. m
fouw, XXV, 7.
m
Cf. Pattkcul, CHp. XV. Pcnlru ca să ne p5zim sB nu judeclbn. 12. .Sf. Isaac Sirul,
('uvi/ilr despm nrvtiiiif/i. 81. Sf. loan Scărarul, Scant, XXV, 17; 27. "" Cf. Sf. Maxiin
Mmmrisiiorul, Caprie despre dmgmti', III, 14. ,h-' Cf. Sf. Isihic Sinaitul. Cuvâni despre
Irezvie..., I. 64.
"" Cf. palcricui, Penlni Avva Sisoc. 13; Cuvam penlru AwuTithoc. 7. Sf. Isaac Sinil.
('nrinie despre nevohiţd. 5. Sf. Isihie Sinaitul, t'iivtiut despre tivzvie.... \, 64. Sf. Simeon
Nonl Teolog. Im/it', V. 13-14. mQ SI*. loan Scăianil. Scam, XXV. 62.
' Cf, Sf. I&iuic Siml, ('uvinte despre nevoinft'i, 16.
m
Pafenrnt, Cap. IV. Pentru.smerenie.... 3. 7, 14.
^ Cf. Evagrie. Traiatidpractic, 33. Sf. roan Scărarul, Scam. XXII. 23 („Aducerea aininte
de greşeli e pricinuhoareu smerilei cugetîiri"); XXV. 34 („Prin greşalele lor. unii
(loboiirii infill area lor"). Sf. Isihic Sinaiml, Cuvânt despre irwie... I. 64. Sf. Isaac Sinil.
('uvîn/e desprenevoblţd, 20: 81. Sf. loan GUT&de Am. Oniilii la E\#ei, IX. 4.
**Cf. Sf. loan Scăranit. Scam, XXV. 17.
n
C\ Sl'. Isaac Sirul. Cuvhile despre nevoinţă, 21; 37; 49. Sf. Simeon Noul Teolog. <
'ete 225 de cqaete.^, Ill, 23 („Hitră cle lacrimi... sufletul nostril nil va dobântli smere-
>7S
Tiwiiiduirea vtovei deşarte ţi o ituliuhicr
nio. nici mi vom izbuii sa nc facem smcrin") Sf. loan Scâianil. Scam. XXV, 7. Sf. loiin
Gurâ de Aur, OmiUi la Evrtri, IX. 4.
""Cf .Sf. Varsannfic .şi loan,Siiisoii dttlwvtticeşti, 150 (Jn accusta stii sinerita cugetwe: In
ii puna ocâVi si osândiri şi câte le-a pntiinit invâ|ăioiul nosini Iisiis"); 278: 307 (..Cel ce
voieste smerenia... cUică nu suferă necînsliri, nu poate s-o dobândeasciV'). -Sf. Isaac Siflil.
Cuviate despre iwvoîiifo. 37. Sf. loan Casian, Aşe&uiiirite/e nui/uisiînyti. XII. 32.
" Cf. Sf. Isaac Siral, Cuvuite dexprr nevoinfd, 5.
** O'. Patericut, Peiiim Avva Pîmen. 158 („Nu împlini voia ta. ctici mai vfirtos este dc
iicbuinjă a le smeri pe tine fraCclui lau"). Sf. Varsan'ifie 51 lonn. ScHiOfi duhovhtcefti
150. Avva Dorotei. ICpistola către fmiete..., 2.
'*' Cf. Pan-iicul. Pentru Maic Singlilichia, 16 („Să alegcm ascultaieu mni mull rlecfil
nevcinla.... cfici ca învaţă smerita cugelare"). Sf. Isaac Sinil. Cavht/e despre nrvohtl'i.
81. .Sf. loiin Casian. Asezâminiele ntânthlirexri. XII, 32. Sf. Vaisariufie >i loan, Scii-
wri duhovrdcttfti, 278.SC. lo;in Scămrul. Scani, XXV. 59.
,w
Cf' Awa Dorolci. fnniţături J,- .uiflei folosltoare. U. 14. Sf. loan Scărarul, Scant.
XXV. 59. Sf. Isaac Sirul. Cuvinte despre nevoinfă, 21.
" Cf Sf. Isaac Sinil. Ctivintr dexprf Jftfl oiufă, 21: 37, ( l Mdem, 81.
Sf loan Casian, AşemmiiuAe mâiuisthvsli, XII. 31.
* Cf. Sf. loan Scâranil. Scara, XXV. 62. Sf. loiui Casian. be, at.. M.
m
('! SI. loan Scăianil. Scan,, XXV. 62. S£ Isaac Sirul. CuviWe despre m-voin\â, 81,
1
"■'■( I .St. Isaac Siml. he: cil.
™ Ci ibidem. St loan Scajarul. Scam, XXV. 62.
' < I SI loan Scărarul. loc, tit, Sf. Isaac Sirul, CuvbltC despre rievoinţti. 81.
'' CI" Patericut, Peniru Avva Tilhoe. 7. :" Cf. Sf. loan Casian,
Asezamimele irumitstiresti. XII. 31.
4
Cf. Sf. Maxim MSmirisiionil, Capett desprt dnigostc, I. 48 (..Cel ce se teme de
Domnul are piinnca ca lovaiăşâ smerenja").
* Cf- ibtdtin. III, 14 {.,întinzându-le dupii poninca dragoslei, le ridici la înălfiinca
srnerilei cugeliiri").
:
* Cf. Patericut, Pentru Avva Tilhoe. 7.
* Cf. Sf. loan Scărnnil, Scrim. XXV. 3 si 63. Sf. ISJUIC Siml. Cuvinfr despre a.roirifâ. 20.
M
Cf. Sf. Varsanufie ţi loan. Scii.wii duhovniceffi, 62, Sf. loan Casian. Axezi'unmlele
mâixhtitrsli, XII. 32,
579
Tâmâduirea pafhmlor yi ,, ■ b tmdirea viriufUor
Lui, şi să ne apropiem de cei care au căştigal această virîute.2ty Dar mai ales Hristos să
f'ie pUda noastră, căci El, prin venirea Sa în trup, prin primirea unci vieţi sărace şi
umUe, prin răbdarea în tăcere a ocărilor şi baijocurii în vremea palimii Sale, prin
deplina ascultare de Tatăl, ne-a dat pildă de smere-nie desăvarşită.210 Credincios
cuvintelor Lui: „învăţaţi-vă de la Mine". Sfân-tul Isaac Sirul îndeamna: „Priviţj pe Cel
ce a spus acesta şi pe Cel ce a daniit harisma, cum a dobandit-o, si fă-ie asemenea I-ui şi
o vei afla".3"
' Cf. Sf. Isaac Sirul, Cm-fate drspre nevoinfil, 5 („Petrece cu cei cc au smcrenie. şi vei
deprinde purtările lor").
"Cf. Sf. Vaisflnufie şi loan. Scrisoriduhovniceşti'. 150. Sf. loan Casian, A$ei/imint>-U'
)iuim)iireşiL XII. 8. 32. Sf. Parafratti fa Macttrie ligiplranul, 86 (,.Gandeşle-Ie cum
Dwiinczeu si îrnpâratul tflu si Fiul lui Dunmezeu. S-a micşorai pe Sine, chip de rob lu-
jnd. cum a silnfcil. cum s-a socoiit cu cei fanl de cinste. cum a pâiiniit..."). Sf. loan Gură
de Aur. Omilii la 2 Texa/oniceni, I, 2. Sf. loan Scăranil, Scam, XXV. 34. "'' < 'm'inle
desBM nevoinţâ, 20.
112
Dtxpre mertnte, 2: Omilii fa Maud, XV. I şi 2. Cf. Sf. loan Scuranil. Scant, XXV. 43
(„în aceasta vor cunoaste loţi cit sunlem ucenicii lui Dumnezeu.... că numele noas-tre s-
au scris In cenil smereniei"). Sf, Simeon Noul Teolog, Caieheze, XX („Viriufi
cuprinzatouie numim smerenia. can desfiinţează patimilc şi aduce nepătimirea cereas-câ
si ingereascii. şi lubirea...").
'* Cf, Sf. Isaac Sirul. Ciivime despre rwvoinfd. 21 Sf. loan Gura de Aur. Omilii fa
loan. XXXIII. 3. '" Omiid fa MaU-i, XV. 2.
5X0
iam/iduired sluvei deşarte şi a mmuhiei
de la Mine, ca" sunt blând şi smerir cu inima, şi veţi afla odihnă sufletelor voastre" (Mr.
I 1, 28) lata* cum ne-a învăţat aici pe scuft, printr-un singur cu-vâiil, riklâcina şi pricina
tuturor relelor şi leacul ei în vederea tuturor bunătă-(ilor; nc-a arătat că mSndria e cea
care ne-a doborăt şi ea esle cu neputinţfi sâ fini miluiţi allfel decâl prin ceea ce e contrar
ei: prin smerita cugetare"."1* Şi de vreme ce mfindria se dovedeşte a fi pricina cflderii,
smerenia, care-i si a impotrivă, poate fi pricinuitoarea mânluirii. Astfel, Sfflntul loan
Scfiraml spune: ,J>ao8 unul a ciVzut din ceruri numai prin această patimfl, fără alta,
trebuie vâzui daca nu cumva se înlâmplă ca cineva sâ se suie la cer numai prin
smerenic, fără altă virtiite".'"" Oricum, fără ea omul nu se poate man-tui:217 „far3
smerenie nimeni nu va intra în cămara de nuntă", spune Sfântul loan Scărarul/11*
numind-o, în alia parte, „poarta împârăţiei".219 FSră ea nu numai că este cu neputinţă ca
omul să ajungă la desăvârşire,220 dar rfimane cu loiul înstrâinat de Dumnezeu. după cum
spune raspicat Sfâniul Macarie eel Mare: ..Acolo unde nu este smerenie, nu este nici
Dumnezeu".231 lar Avva Isaia invaţă: „înainte de toate, de smerenie are omul
trebuinţă".222 Căci fară ea nu se poate câştiga cu adevărat nici o virtuie,"1 şi nici o
virlute nu poate staYui in suflet fării ea."4 De aceea, Avva Teodor spune: „Cine n-are
smerenie, n-a împlinit nici o poruncă. Cflci fară nmilinţa" nici o virtute nu este
bineplflcutâ înaintea lui Hristos. Primitorul lor"."* Slantul loan Gură de Aur zice: ..Sfi
punem ca temelie t'aptelor noastre bune smerenia. ca sâ zidim cu (iniiiicie virtutea (...).
Omul care punc virtuţii această temelie, poate înălţn cliidirea virtuţii la orice înălţime
vrea"."" în acelaşi sens învaţa şî Sfântul Isaac Sirul: ,.De lucrezi cele ale unei virtuţi
mari şi nu simţi gustul răsplătirii ei, $i\ nu te miri. Căci până nu se smereşte omul, nu ia
plata lucrilrii sale, lar
18
fnvăfStttrt de suflet fohsltaarc, I. 7.
'■'' Scam, XXII. 12. Cf. Sf. Isaac Sirul, Cuvime desprt ite\-oi'tfâ, 49. Avva Dorotei.
hivâţâhm de suflet fohsitoare, U. 3 (..Cflci chinr şi numai smerenia singurfi poate sâ ne
<|ucâ înfiuntni". adicâ in finpSraţia cerurilor).
317
Sf. loan Guril de Aur. Omilii la Motet, XLVII. 4 (..Sâ* rfWnim si noi... rnai mull
(lccâl tonle smerenia.... fiîrîi de care nu nc putem mântui"). m Scam, XXV. 47. ln Ibidem,
29.
10
Cf. Sf. Isaac Sirul. Cuvinte despre nevoinţâ. 21 (..Cel ce mi-si cunoaşte slăbiciunca
...I e lipsil cle smerenie. lar eel lipsil de acca&ta e lipsit şt de desSvârşire"). aiApoftegme,
Ann II. 279. *B Cuvânt eacetfc, III. I.
( I. Sf loun Casian. Aşezăminiele mânăstireşti. XII. 32. Sf. loan Guril de Aur, Omilii
/<i Main. XV. 2, Avva Dorolei. învăftiiuri de suflei fofasitorire. II. I (..Nici ftica de
Dumnezeu, nici milostenia. nici credinţa, nici infrănarea, nici oricare alia dintre virliiţi
nu se ponie dobîuidi farS smerita cugetare").
* Cf. Sf, loan Giu'3 de Aur. Despre smerenie, 2. Avva Dorotei. fnvăfeîiuri de suflet
folosiliHire, II. 5.
Apoftegmg, Ann II, 319. '' omilii la Fucere. XXXV. 7. Cf. Despre>,
schimbnnus numrlui, IV, 6.
581
Tâmâduiri'd ptUimihr ,v/ dobâtidirea virtuţitor
fel. Sffmtul loan Scitranil spune: ..Nimicitoarea dc căpetenie a tuturor palimi-lor este
smerita cugetare. Căci cei ce au câştigat-o pe ea, au biruil toate". 3 Dar tară ea. omul nu
poate birui nici una.2J" Lipsit de ea, mi poate ajunge la curăţie.241
Smerenia este singura virtule prin care pot fi învinşi diavolul si duhurile rele în
războiul eel duhov»icesc.-4: într-adevăr, ea este singura virtule pe care nu o pot fâţări
(dracii).343 Astlel, in Patenc citim ca diavolul i-a spus Sfăn-tului Macarie: „lata, orice
faci, fac şi eu. (...) Numai una este cu care ma biniiesii: (...) smerenia".2"" lar penlru
aceasta, ea poate fi socotită singura virtute care-l poate miintui pe om.i4' Prin ea străbate
omul împletiturile şi laţurile cele amăgitoare ale vicleanului, prin ea se impotriveşte
ispitelor, prin ea hiruie atacurile vrăjmaşiior. Sfântul Antonie spune: „Am vâzut toate
cursele vrăjmaşului întinse pc pământ şi suspinând am zis: Oare cine poate să le treacfi
pe acestea ? Şi am auzit un glas zicându-mi: smerenia".*"' Sfântul loan Scărurul,
pomenind cuvintele Psalmislului. arată puterea de a feri şi pâzi a acestei virtuţi:
„Smerita cugetare este «tum de târie in faţa vrăjmaşului» (Ps. 60, 3), «Nici tin vrăjmaş
nu va izbuti împotriva lui şi a fiului lui, adica" gftndul nelegiuirii, nu-i va mai face rău.
Şi-i va tăia pe vrăjmaşii săi de la faţa lui şi-i va pune pe fugfi pe cei ce-l urăsc pe el»
(Ps. 88, 22-23)". La fel spune şi un alt Părinte: ..Dacă ne smerim. Domnul îl va aiunga
de la noi pe vrăjmaş şi ne va ajuta sit ne păzim inima în toatfi vrcmea".34* lar Avva Do-
rotei zice: „Ea acoperS sufletul faţă de orice patimn. îl acoperă şi faţă" de orice ispitft.
(...) Cu adevărat, nimic nu e mai tare ca smerita cugetare. Nimic nu o biruie".54'' „Cei
smerit zace jos; iar cel ce zace jos, unde mat poate CÎ-dea ?*', spune Sfantul Varsantifie
palimile"); 239 (..Ciind vei ajunge la smerenie, se vor aide toale patimile din line"). Sf.
Isihic Sinailul. foe. fit. Sf. loan Guril de Aur, liespre schtmhttnvi niimeliti, IV. 6.
Scara, XXVt 29i :A:I Cf, Sf, Isaac Sirul. Cuvlnte despre n&vohiţâ. 46 („Fîiril smerita
cugetare a inimii nu poate surpa cineva zidul acestor rele...").
-'" Cf. Sf. loan Casian. Aşvxnmnietc mânâxfi-rvţti, XII. 23 („Nimeni nu poate atinge pshll
linalal tlesăvârşiriî. adică al effifiţiei. tlccât numai printr-oiifiiilinţâ ;icii'■« .u.itfi..."). m Cf.
Patericul, Pentni Avva Macarie, I I . Sf. Varsamifie $i loan, S< ns»ri duhovni cefţi,
229 (..Agoniseşte sniercnia. în care se ard dnicii").
1
Cf Sf. loan Sciirainl, Scam, XXV. 17 (Smerenia ..este singura virtule care nu poaie fi
iimilitSUedraci"). ;" PaleriCttl, Pentru Avva Macarie. 11.
" Cf. ibidem, Penlru Maica Teoclora, 7 (.«Nici nevoinţa. nici privegherea. nici tor felul
de OSlAOeatB nu mantuieşte, fărS numai smerita ciigeiore cca adevfuiUa'"). : Paterictil.
Pentru Awa Antonie, 9. w Scam, XXV, 25.
ipoftegme, Eth Pat 179.
'"' itiviifătitri lit- sitftet folo\i!n,iri\ II. 5.
" Scrisori (fuhoviurt'xti. 70.
583
Târiuuiuireti patinrifar vvi dohândirea virtufilor
Smerenia este deci „maică, râdflcină, hrană, tcmelie şi legătură care tine Jaolallă
toate bunătăţile".261
Smerenia este, aşa cum am vâzut, izvor <Je linişte sufletească, dar şi de ade-vurată
viflţfi, de veselie duhovnicească, spre deosebire de mândrie care este prici-nii de moarte
si lipsire de orice bucurie.2,'? Smerenia il jnalţă pe om la iubire.?f" cure, dupa cum vom
vcdea. este culmea sfintelor nevoinţe. Fărâ ea nu poate omul iijungc lit cunoastere
duhovnicească.?M Sfântul Isaac Sirul spune că eel care are smerenie desavârşită „a intrat
in tainele tuturor fimţelor duhovniceşu' şi e desă-viirsit \n cunoasterea amănunţită a
Ioat.1 zidirea, dar se socoteşte pe sine ca ne-ştiind nimic. (,..) De aceea s-a spus în
dumnezeiasca Scripturâ că tainele se des-coperă ctflor smeriţi la surlet. Pe acest Duh al
descopeririJor. pe eel ce arată tainele, se invrednicesc saVL primească înTâunlrul lor
cei smeriţi cu inima. Şi de aceea s-;i spus de către unii sfiriti câ smerenia desăvârşeşte
sufletul în vederile dumue-zciesfi"/' Ajuns prin smerenie la accastă uiălţime. omul
experiază lamina negrAită,1^' prin care se împilrtăseşte de slava dumnezeiascS.267
Urmârid cuvântul lui Solomon, care spune: „de cinsle are parte eel smerit" (Pilde 29,
23), Sfâniul Isaac Siml învaţă: „Smcreşte-te şi vei vedea slava lui Dumnezeu îniru tine.
CîSci unde odrasleste smerenia, acolo izvorfişte slava lui Dumnezeu".:'" Aceasta este
implinirea făgăduinţei pe care a făcut-o Domnul: „cine se va smeri pe sine se va
îiKil|a"(Mt.23, 12).
Roadele smercniei sunt atâl de mari şi bogate pentru că ea este una dintre căilc prin
care omul primeşte haml dumnczeiesc,2™ după cum mândria era pricina lipsirii de dar.
Căci spune PsaJmistul: „inimu înfrăntă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi" (Ps. 50,
18), adică n-o va lipsi de harul Său. în-suşi Dumnezeu, prin gura lui Isaia zice: „Spre
unii ca aceştia îmi îndrept
Si. loan Gură de Aur, O/tu/ii hi Fapfc, XXX, 3. Cf. Sf Isaac Siml. Cuvhiie despiv
n.\„miiu 21 („temelie. rfldilcină şi început a toata* buniUatea"). Sf. VarsHnufie $' loan.
St rhsori iluln>viih'i'şti, 226. Avvu Dorotei. lnviifâluri de Mijfrl fofosUtHire. I, 7.
3
Cf. Avva Dorotei. îmrăţâturi de siiflei foUmi<Hire, I. 8 (..Cel ce vojeşte să afle
adevarata odihnă a siirletului s5u sii înveţe &ineri(a cugeture şi va vedea că in ea esie
tOQtS I'll, in!.i şi i. vii;i slava şi toată odihna, precum în rnamlrie Mini cele diinpotrivă"). •''■'
Cf St loan Casian. Asezfimintel* mânăxiireşii, IV. 39(..OdiitS ce ai a<ins-o cu ade-văial.
te vei înillta... la dia^oste..., la iubirea binelui însiişi ţi plăcerea pe care (i-o aduce
viriutea").
-'M Cf- Sf. Maxim Măriurisitonil, Capete despre dwgmtt. IV, 58 („Calca spre cnnoş-
linţă psle... smerenia. faYu de care nimeni nu vavedea pe Doinniil"). Sf. Isaac Sirul.
('uvfotâ dt'sprt' r&winftt, 16 („adevărata smerenie este fiica cunoştinţei"). "' < 'uvinif
despre /wvoinfti, 20. *» Cf. Sf. loan Scărarul. Scam, XXV. 26. :" Cf. Avva Dorotei,
htvattilttri de suflet foloxjtoare, 1. 8. "',i; ('m'iitlf despre nevoinfo, 5.
'' Cf. Avva Dorotei. învâfăuiri de suflet folosiuHIn; II, 29 (Smerenia... are pulerea să
attaga harul lui Dumnezeu în suflcf"). Sf. loan Scărarul, Scow, XXI. 25. Sf. loan Gura
tie Aur, OnuUi la 2 Texidonkem, I, 2; Takuir? h Psabmii 9, 6. Sf. Vaisanufie şi loan.
Scrisori duh&vnic&U, 214 <„Smere$te-(c in toale şi vei afla har la Dumnezeif).
585
Tamâduireti finlimHor fi dohândireo virlufilor
privirea Mea: sprc cci smeriţi. cu duhul umilit" (Is. 66, 2). „Dumnezeu celor
smeriţi le dâ har", spun într-un glas Sfinţii Petru (1 Pentru, 5, 5) şi Iacov (lac. 4,
6), urmând cuvftntul din Pildc (3, 34).
Şi pentru că, aş a cum am VfiZUt, smerenia esie cea care face preţioasa orice
virtule, Sfântul Isaac Siml spunc limpede: „smereniei i se dă harul'V si înca:
„înaintea hanilui p5şeşte smerenia".2" Aceasta pentru ca smerenia este marlurisire
de către om a slăbiciunii şi nimicniciei sale, şî totodată a atotputerniciei lui
Dumnezeu. Prin sinerenie omul se leapădăde voia sa, şi se lasă cu tottil in voia lui
Dumnezeu; se leapădă de sine, şi se face vas pentru revârsarea hanilni pe care-l
cere în rugăciune şi de care se străduieşte să se învredniceascS prin împlinirea
poruncilor dumnezeieşti. Sfântul Macarie spune in acest sens: „Sufletul iubitor de
Dumnezeu are obiceiul, chiar de-ar lace toate faplele bune, să nu-şi pună niinic pe
seama sa, ci pe toate In seama lui Dumnezeu. în felul acesta şi Dumnezeu, la
rândul Său, luând aminte la înţelcgerea şi cunoştinţa dreaptă şi sănătoasâ a acestui
suflet. îi socoteşte, dimpoirivâ, lui toate şi-i măsoarS răsplata".272
Pentru aceasta, alSturi de iubire, smerenia este virtutea care-l uneştc eel mai
mult pe om cu Dumnezeu.273
1
< 'uvinti' despre ttavoinţă, 37. •7'
Ibidem, n.
Pamjhiză la Macarie Egipteaml, 123. m Cf. Awn Dorowi, bivdţătuii de suflet
fofostioare, I. 11 („Ton" sfinţii s-au ginbit prin lonrj purliirea lor smerittl s;l sc iinească
pe ei cu Duniiu'/cu") Sf. Isaac Sinil. <mii\i<* despr* twvomtă. 4S; 20 („Pencil eel ce n
câstigai-o pe aceasta, că în toută clip«i saYiitâ sâmil lui lisus si-L imbratiseaziT). Parafivzd
t« Mocarie Egiptamtil, 86 („Dumnezeu se bucwit mult ile sufleml «merit *i se
odihneste în el pentni smerenia lui").
SXfi
PARTEA A VI-A
Redobândirea sănătăţii
Nfţtathmrea
i
Nepălimirea
' Cf. Sf. Nichita .Siithuiul. Cet* MX) iir capetviu, I, I; 89.
a
Ev«grie, Trdtmulprnctic, 81.
' CT. &(. Maxim Mârturisitorul, Capete cfaspm tlmf>t>ste. I, 77 (Prin poninci Domnul
dice nepiiiimaşi pe cei ce le împlinesc"). * Undent, 94. Initntittpravlic, 57.
6
Itndmu.
■CafMt- drxpn- dmgoxte, IV, 53.
■fbidem. 54.
589
Redobtindirra mn/itafîi
* Cf, Evagrie. Tratatul practic, 62; Despre feluriTelc gânduri uk reiuttifii. 15. Sf.
Viisile cel Mare. cilat în (We i(M>dr caţHBe ulc lui Calls! şi Ignaiic Xanihopol. 86. Sf.
Miixim Mârturisitoml, Capeîe despre dmgosir. II. 5; Râxpuiisttri vdire Tidnsît\ 55. PG
90. 544C; 565BC. Sf. Nichita Stimatul, Ctffe 300 d,> capeta..^ I. 89. St'.1Simeon Noul
Tculog. Ct/r 225 de eapetf... III. 33; 87; Tmiutcle rtice. IV; VI. Ct'. Evagrie,
Tratatulpraetic, 36. Sf. Maxim Măimmitonil. CapfilH desprţ dragosie. II, 67. Cf.
Paterictd, Cuvănt penmi Avvn Anionic. 6.
1
( uvimi tuetJit in H)() dc Capet* 98.
" Tmuiiut pmvtiv. 77.
' Capete despre drago.iif. II, 22.
H
Sf Simeon Noul Teolog, Di.uursun etkHr, IV. Evagrie, TrtiUitut practic. 60
(..Nepfitimirea desăvujşitâ apare în suflet dupa" biruirea tuturor demonilor care se
inipolrivesc ncvoinţei"). '' St". Simeon Noul Teolog. tw\ cii.
590
Nepatimirea
cum sputie SfâmuJ loan ScăraruJ."1 Tof el aratâ câ, odată ajuns ia nepâtiniire
desăvârşila, omul nu mai ia seama ia tot acest du-te-vino al diavolilor din jurul
său; ..Am învăţat c;l seninul sfintei nepftimiri suS în a putca zice cu pdcvfirat;
«Abătându-se cel riţu de la mine, n-am cunoseut» (Ps. 100, 5), nici cum a veait,
nici pentru ce, nici cum a plecat, ci sunl înlreg nesimţitor fa|ă de acestea, fiind în
tntregime unit cu Dumnezeu. acum şi pururea".17 Tol aşa spune si Sfântul
Macarie: „Creştinii sum mereu atacaţi de duşman, însă înlnicât au sfflrşit prin a se
uni cu Dumnezeirea, au fost îmbrăcaţi cu puierea şi odihna cea de sus, şi nu le
pasă de război".1*
Nepiuimire nu mseamnă că omul nu poate face rfiuj, ci ca nu se rnai în-
dreaptâ spre el, pent.ru cit grija de cele bune a alungat cu totul din el pornirea spre
râutafe, iar virluţile l-au fficut orb faţa de paiimi.1'' Astfel, Sfântul Maxim spune
că „nepafimirea este o stare paşnică a sullemlui. care lace ca sufletuJ sâ se.mişte
cu anevoie spre răutate",20
Tot asa, nepătimire nu înseamn«1 ca omul nu mai este tncorcat de patimi, dar
are de-acum puterea de a li se împotrtvi2' şi de a )e supune cu totul. „Mintea
nepătimifoare este aceea care stăpâneşte patimile sale", scrie Sfântul Nichita
Stiiliatul." lar Sfantul Isaac Sirul. întrebat ce este nepiUimirea, r&pundc:
„IVepStimirea nu slâ în a nu simfi patimile, ci in a nu fe primi. din pricina
mulielor şi feluritelor virtuţi, ariUate şi ascunse, pe care le-au dobân-dit miii care
au slăbit patimile Fn ei, tncat ele nu se mai pot răscula uşor îm-pofriva sufletului.
(...) Când patimile încep să se mişte, cugeiarea e răpită dinir-o data din apropiereu
lor de vreun înleles taînic şi minunat ce s-a ivit în minle. $i patimile râmân
neJucrătoare, cum a zis fericiful Marcu (Monahul). iVIiiiiea celor care împlineso.
prin harul lui Dumnezcu, faptele vîrtiiţilor şi s-aii apropiiir de cunoştin|ă, nu mai
simlo decâl pu(in partea rea şi neînţe-legătoare a sufltftului".2' fn acelaşi sens,
Sfantul loan Gura de Aur aratS câ „eel care i s-a daruil lui Dumnezeu (...)
porunceşte mâniei, poflei, Ificonuei de bani, iubirii de plâcere şi tururor celorlalte
patimi; fară (Hectare el cugeta la mijloacele prin care îşi poate f'eri sufletul de
patimile ruşinoase, iar mintea sit au-i fie supus.1 puterii lor tiianice, ci totdeauna
să aiba* cugetarea mai presus do ele"."*1 Cei nepatimitor este, dupâ cum spune
Sfântul loan ScSrarul,
■\Vr«/». XXIX. I.
" Ibidem, 14.
" Ontilii dufiovmceţtl (Col, H), XXVI, 14. Cf. 15: şi XLVII. l-l („Siifletul izbavit de
vn'ijni ■ i treefwd niaica ecu untarîl cu puterea lui Dumnezeu <Ji văiând oS pier înaintea
ochilor siîi diişmiinii căroia mai iiiaime Ic era rob (...). slăvit şi mangfiial de Dumnezeu
w odihnefte in Domnul").
' Cf. Evagrie. TratQial pra&Ut, 62 („VfcWftte oibesc mintea, ca aîi nu vudfl viciile").
I.ituliun. ApoJog&ticul, XLVI. 11 (.„SufleWl crcştintiliii riîriiâiie orb in fa|a pofielot").
Capefe desppedmgoste, I, 36. :'
Cf. Pateri&ti. Cap." XXVIIJ.
#Cde30$d«cap*/e...J,9t
'( uvtnif tiespm iievt/infih 81,
'' Comparaţie mire împarai ţi moisah, I.
591
Redobândirett sâmitâţii
„ca un împărai peste inima sa".25 Acelaşi lucru îl spune şi Sfâniul loan Gură de Aur,
arătând că; „Adevăratul împărat esle eel care porunceşle palimilor, eel care pe toate le
supune legilor dumnezeieşti, care-şi păstrează duhul nesupus de răutale, şi nu lasă
iubirea de plăcere să-i tiranizeze suflelul".24 Astfel, mai potrivil ar fi să spunem că, dacâ
nepătimirea nu înseamnă maarlea patimilor, ea este cu adevărat moartea omului faţă de
patimi.27 Este ceea ce Părinţii numesc „a fi mort lumii",'" cure se împlineşte prin urcarea
pe cruce prin sfânla nevoinţil. fără de care nu poate omul să se mânluiască.^ vSfântul
Simeon Noul Teolog se întreabă: „Cel ee a murit pentru lume, căci acest lucru înseamnă
crucea (...). cel ce şi-a oniorâl mâdularele cele de pe pamânt..., încât sa se facă nepârtaş
la orice patimă şi oricc poftă rea, cum -spune ! -, chiar dacâ" ar primi vreo simţire a unei
patimi, ar suferi o mişcare a plăcerii sau s-ar clălina cu inima ?".30
Moartea faţă de lume este nepăsare (ASia^opia) faţă de lucrurile din lu-me, o deplinâ
lipsă de grtjă (ctu.Epiu.utcO şi o Cotală lipsă de simţire (ctuaia-Oncrta) cu privire la ele;
toţi aceşti termeni, în sensul lor pozitiv." sunl ade-sea folosiţi de Sfinţii Părinţi.
desemnând stări apropiate de nepălimire.'2 Pentru eel nepătimitor, ocara se face ca
lauda, dcfaimarea ca cinsttrea, sărăcia ca bogâţia, lipsa ca îndestularea," durerea,
desfătare,'4 tristeţea, bucurie." Cele tnipeşti îi sunt cu totul străîne."' Dar nepStimirea nu
esie nesimţire sau nepasare fată de aproapete," caeî aceasta este tin păcat. Aşa cum vom
vedea, dimpotrivă, nepătimirea este izvorul iubirii desîivârşite. Tot aşa, ea nu este lipsă
de simţire faţa de lumea în sine, creoţie a lui Dumnezeu, căci ea îl duce pe om în chip
nemijlocit la contemplaţia nalurală, adicâ la vederea raţiunilor duhovniceşti (hgoi) ale
celor ce sunt în lume. într-adevflr. prin ncpatimirc
„semn de nepătimire este ca mintea... să rămână liniştită în t'aţa nălucirilor din vis'\M
Faptul că are numai reprezentari nepălimaşe ale lucrurilor arată că omul a ajuns să
facă deosebire între patimi, lucruri şi înţelesurile lor: „Tot războiul monahului împotriva
dracitor urmăreşte să despartă patimile de înţelesuri (de chipuri). Căci altfel nu poate
privi lucrurile fară patimă'V „înţeles pătimaş este gândul compus din patima şi înţeles.
Să despărţtm patima de înţeles şi va rârnâne gândul simplu". Un grad mai mare de
nepătimire se vădeşte în a fi lipsit de patimă nu numai faţfi de lucruri, ci chiar faţă dc
rcprezenfarile lor."
Dar treapta cea mai înaltă a nepătimirii este, după cum aratâ Sfântul Maxim
Mărturistrorul, „cunlţirea deplină chiar şi de Tnchipuirea stniplă",^ „mintea curată chiar
şi de închipuirea simplă" a lucrurilor.** Lucml acesta ar putea părea lipsit de temei, de
vreme ce gândurile simple nu sunt cugetări pătimaşe, ci lipsite de orice păcat, şi, în sine,
nu se opun stării de nepStimire in înţelesul strict aJ cuvgntultil.5* Dar nu este deloc aşa;
gândurile, fie ele simple, şi deci lipsite de răutale, întreţîn legătura omului cu lumea şi
sum prin urmare o stavilă în unirea dcsăvârşitîl cu Dumnezeu.w De altfel, această
treapta* înaltă de nepătimire se află dincolo de orice nevoinţă şi lucrare, ea fiind
începutul cunoaşterii lui Dumnezeu," nepatimirea desăvârşită a celor desflvărşiţi. Cel
care a atins-o „şi-a înălţat mintea deasupra zidirii",5'' s-a desparţit de cele văzute şi
supuse simţurilor.*0 Aceasta este mai ales starea rugăciunii curate care, aşa cum vom
vetlea în continuare, constitute mijlocul cu totul minunat prin care sc împlineşte
contemplaţia; aceasta este starea în care omul ajunge sft lepede cu totul iubirea şi
alipirea de lume. gândurile pjltimaşe care due la înstrăinarca de Dumnezeu şi chiar orice
gând simplu
2) Să nu uirfun însă că tot nepătimire esre, Ja modul pozitiv, şj starea în care omul
u dobândit toate vijtuţile. Astfel. Sfâniul loan Scărarul spune cif, dupii cum „bolta
cerească arc ca frumuseţe sfeleJe. nepătimirea are virtuţi-
595
Ridobândirea-âân&âfil
le";'" şi incă; „Nepătimirc are sufletul care aşa de mult s-a patruns de virtuţi, ca cei
pălimasi de patimi"."7 lar in alta parte scrîe: „Nu se desăvârşeşte nepii-timirea de
vom nesocoli fie şi numai o singură virtute,'.M Asa cum am văzut, convertirea
omului, prin care se lucrează tămăduirea sufletului său, cere nu numai ferirea de
rău, ci şi împlinirea a lot binele. De aceea, lucrarea virtuţilor csta panduntul
sringerii palimilor. Sfantul loan Scărarul. de altfel, socoteşte nepălimirea care sta
in bogaţia virtuţilor maj presus de cea care iliseamnă lipsa patimilor: „Unul poate
fi nepătimitor, dar altul e mai nepatimitor decâl nepâtimilorul. Cel dintâi urăşte cu
târie cele rele, ce] de-al doilea se tmbogăţeşte r'ără să se sature în virtuţi".69 „Una
este nemişcaren mădularelor trupului şi chiar a palimilor sufletului, şi altceva este
dobândirea virtuţilor", scrie în acelaşi sens Sfântul Simeon Noul Teolog.'11 Sfântul
Părinte aratfi pe larg marea deosebire care există între împlinirca desăvarşită a
virtuţilor şi simpla lerire de pacate."
Pe de al(a parte însă, de vreme ce virtuţile alungâ patimile, luănd locul acestora
in sufletul omului, putem spune ca nepatimirea, ca lipsă a patimilor şi ca ne-
simţire a lor, este un rod al virtuţilor." Aşa spune Sfântul Maxim; „Răsplăţile
ostenelilor pentru virtute sum nepatimirea (şi cunoştinţa)".71 Cîici numai
dobiîndind deplinătatea virtuţilor, omul nu se mai mişcă spre rău74 şi spre celc ale
lumii, şi rămâne neatins de atacurile demonilor." „Virtuţilc sunt cele c;u*c despart
mintea de patimi",76 şi numai cle „curăţă sufletul" şi-i pâstreaza neprihănit.77
"" .SW/m.XXIX. 1. "? Ibidem, 6. '"Ibidem, 16. '■' Ibidem, 4. ' Disciirsim elire,
IV. A :
se vedea, de usefnenca, Cele 225 de capete..., I, 87; 94. DitcursuH etice,
IV. s' Cf. Evagrie. Tmtatutpmctic. 57; 62. Sf. loan Gura de Aur. Tâkutte to Psabmd-t,
11, Capele despre dmgmle, 6
II. H. Cf. Evagrie. Capete gnosiice, VI. 21, <'!
idem, fralalul pruriic, 77. St. Maxim Mfirturisilorul,
n
(opeiedespredmgfste,
III. 44. '7 Cf. Evagrie. Trataiulprtu/ic, 85. Triad*. fc 2.2t.
5%
Neputmureti
poftitoare şi a celei mânioase,7'' ci doar că ele mor pentru lume şi. fiind întoarse
către Dumnezeu, îl fac pe om să ducă o viaţă noufl, închinaîă numui şi numai lui
Dumnezeu. Acest lucnj ÎI spune limpede şi în repetatc rânduri Sfântul Grigorie
Palama. care arata ciS trebuie să omorâm patimile cele rele, ,.iar nu lucrările
Duhului săvârşilc prin imp. nici pătimirile (afectele) duivmezeieşii şi fcricile, nici
puterile sufletului creale în vcderea ace-stora"."0 „Socotesc, deci, că s-a arălat
îndeajuns că cei nepătimitori păstrează latura pasională a sufletului vie şi
lucrătoare, si nu o mortifică", adaugă el." Ear in altă pane, explicit pe larg:
„Nepătimirea nu e omorârea laturii pătimitoare, ci mutarea ei de la cele mai rele la
cele mai bune şi lucrarea ei îndreptată. prin deprindere, spre cele dumnezeieşti.
după ce s-a intors cu tolul de la cele rele şi s-a îndreptai spre cele bune. Şi pentru
noi nepâtimaş esie eel ce a pierdul deprinderile rele şi s-a îmbogăţit în cele bune,
«eel ce s-a întipărit de virtuţi, cum cei impalimiţi se întipăresc de plâcerile rele»
(cum zice Si. loan Scărarul). eel care şi-a supus iuţimea şi pofta - care alcfituiesc
Impreună par-lea pălimitoare a sufletului - puterii cunoscătoare, judecătoare şi
rationale a sufletului, aşa cum cei împătimiji şi-au supus puterea raţională laturii
pa-sionale. Cîici reaua întrebuinţare a puterilor sufletului e cea care dă naştere
patimilor vrednice de dezaprobare (....)- Iar dacă cineva se foloseşte bine de
acestea (...), prin latura pătimitoare a sufletului, când se mişcă pentru ceea ce a
fost facut de Dumnezeu, lucreazâ virtuţile corespunzatoare: prin poftă dobăndeşte
in inimă iubirea, iar prin iuţime, agoniseşte răbdarea. Nu cel ce şi-a omorâi,
aşadar, această latură - căci în acest caz ar fl nemişcat şi nelucrător chiar şi spre
deprinderile, afectele şi dispoziţiile dumnezeieşti -, ci eel care şi-a supus-o, ca prin
ascultarea de minte. care prin fire a primit con-ducerca de la Dumnezeu, fiind
condusă cum trebuie, să Lindă... la Dumnezeu",*?' Astfel, nep<Uimirea înseamnă
pentru om moarte faţă de lume, pentru a putea avea viaţă în Duh;M ea este lipsă de
simţire a lucrurilor din lume, ca să poată fi simţite cele duhovniceşti şi
dumnezeieşti. De aceea, Eva-grie spune răspicat: „Simţirea duhovnicească este
nepâţimirea sufletului rational pricinuită de harul lui Dumnezeu",*'1 Iar eel
nepiilimitor s-a despărţit de lume, ca să fie „în întregime unit cu Dumnezeu";**
nu mai Irâieştc el, pentru ca sâ triliască Hristos în el (cf. Gal. 2, 20).86 Toate
facilitate, toate puterile, toată energia şi forţa sa sunt desprinse de lume, pentru a fi
cu totul legate de Dumnezeu, pentru a se supune voinţei Sale, „Cel ce s-a
învrednicit
7
Cf. Sf. Maxim Marturisitonal. Capete despre dragosie. III, 98- Evagrie, Tmlalui
pracUc, 87; Capete gnostlce, IV. 73. ■ Ceie 300 de capete, 1.89. Cf Sf Simeon Noul
Teolog, Oixairsuri etice. TV,
" Capetegnastice, III. 16.
' ('opeti despre dragosie. III. 98. "" Celt 100 de capete.... 66 („Suflcl desăvârsit esle
acela a cănii ptitere pasionulă înclinu în întregime spre Dumnezeu"). ,M Cf. Sf. loan
Gură de Aur, Comparaţie înlre împăitit ţj monah, I; 2.
'A învăfături de xnflet folosttoare, I, 19. '"
Dimimiri nice. IV.
M
A se vcdcH, de pildl Sf. Nichita Stithadil. Cete .100 de capete.,.. I, I. Sf. Simeon Noul
Teolog, Discttrsttri etice. IV; VI.
Indeosebi J. Pegnon, în (raducerca Capetelor despre dragosie ale Sf. Maxim
M.imirisitonil(SC9).
'* Cf. Evagrie, Tmtatut proefic. 73; Capete gnoxtice, IV. 44. Sf. loan Casian, care. tiţii
cum am mai spus, nu foloseştc nici cuvsinttil apatheia. nici impasxibilitax. utilizează
adesea expresia tnmqutUttOS mentis. Dar pentni ca pacea. otlihna, liniştirea nti sunt
singurele insusiri ale nepatimirii, Sf. loan Casian reda acest termen prin multe alte
expresii. mai ales prin punttts mentis. AceastS precizare este necesară. pcntru că oniiil
poatc ajungc la o state de linişte launtrică (care. fireşte, nu este adevjirata pace) prinli-o
anumîtă tehnicâ menlala, făra să tic cu adevărai AnaOfţţ,. faia sîi fie într-ade-văr
virtues. De altfel. trebuie sâ spunem ca rjcux.ua cunoaştc fomie si trepte diferite.
SU<I
Redobăndirea sânduiţii
i
lubirea
Temiemil îndeobşle folosil de Părinţii gieci este ctyctîtii. Mnl|i difttre ei însă foloscsc
£pu>ţ ca sinoniiii penlni cl, acesi cuvănt aritiând nncori iin spor de iniensîtale. de
ardonre. şl referindu-sc mai alcs la iubirea liti Dnmnezeu, ţi mai pufîn la cea a
itproapelui, în vrcme ce ăyăm] le desenineazîl în mod egal pe iunândouâ. Dionisic
Pseudo-Areopagitul siibliniazâ uccastil sjnonime (Despte nuinele t/tmmezeieşii. IV. 12.
PG 3, 709B: ..Teologii socotesc sinonime cuviniele tpaiq *i dtytirn]"; ibidem, 709C:
...Sfinţii ctivânlători de Dumnezeu, descoperind lainele cele dumnezcieşii, se folos&sc
şi de cuvânlul dyd/cn. şi de £po>ţ")- Cuvântul ncOoc; eslc si el folosh pentrU a inn in
iubirea. Cu privitc la aceste problemc de terminologie, a sc vedea J. Farges şi M. Villcr.
..Charite". DicttonnairedespiritualiTi, l. 2. Paris. 1952. col, 529-530. : Cf. Ml. 22. 37-
39; Mc. 12. 30-31; Lc. 10, 27. Este dcjlniţia sa cea niai sinipla ?i clasică (a se vedea, de
pildă. Clement Alexaodrinul, Stnmiaie, IV. 18. 111. 2-„Aceasta este dragostea: să
hibeşti pe Durnnezeu şi pe aproapele". Sf. Grigorc eel Mare. Cinnenlariii la lav, X. 6).
J
Cf In 13. 35. Sf. Simeon Noul Teolog. Cnlelwze, I.
1
Vapete despredmgajte, IV. 100. 5
Cuvâtufri, XXII, 4,
" Cf. Sf. Grigorie de Nazianz. < mdnfthi, XIV. 5. Panifwd In Maixuie F.gipietiiiul, 11.
• Cf. Cuvânlttii* XIV, 5; XXII. 4.
■ Cf. .SI'. Vasile eel Marc, ftt'xutil,- mart. 2 (,.De$i este o singură simplă virtute. iubirea
lui Durnnezeu prin puterea ei se îraplineşte şi se ciipiinde orice alia poruncfl"): 5. Sf.
loan Gunl de Am, Despre dmgosiea ite.săvârsitâ, I.
' Sf. Iiineu al Lyonului. Ailverxiuihaeresex. V. J2. I.
003
Hedolnbulirea scmeUeifit
ei, şi sfârşitul Legii.lc Cel care împlineşte porunca iubirii. împlineşte toate
poruncilc," căci ea le cuprinde pc loate celelalte. ..Iubirea - spune Sfântul Maxim -
n adună pe cei împârţiţi în raţiunea general^ a poruncilor şi, cu-prin/ându-i pe toţi
in chip unitar prin bunăvoire, e puterea din care pornesc toţi in purtarile lordiferite
prin iconomie".12
lar pentru că lucrarea poruncilor are drept scop dobândirea virtutilor. îm-
plinind porunca iubirii câştigăm prima înire viituţile de căpetenie (cf. 1 Cor. 13,
13) şi culme a celorlalte," şi desăvârşirea lor,14 cap al bârbaiului desavar-şit tn
Hrislos, al „trupului" virtutilor," şi început, temelie1" şi cuprinzătoare a iiiiiiror
virtuţilor,17 adică le câştigărn pe toate.
înţelegem astfel dc ce iubirea apare ca „ţelul nevoinţei" şi sfarşitul ei.1*
Iubirea apare ca rod al nepatimirii. peniru că la ea se ajunge prin bogaţia
virtuţilor şi lipsa oricărei patimi. Ccici, după cum vom vedea, omul nu-L poate
iubi cu adevărat pe Dumnezeu şi pe aproapele sau ca pe sine însuşi, atâin vreme
cât mai este în vreun fel alipit în chip pBtimaş de lume sau de sinele egoist.
Paptul că iubirea vine în urma nepăiimirii nu înseamnă totuşi câ omul nu-L
poate iubi nicidecum pe Dumnezeu şi pe aproapele său înainte de a ajunge cu toiul
nepătimitor. stare greu şi arareori alinsă şi pastrată. Nepătimi-rea esie condiţia
iubirii desavarşite. lar iubirea desavârşită este desăvârşirea vieţii duhovniceşti.1"
îns^ iubitorul de nevoinţa are de împlinit de la bun început daloria iubirii; aceasta
înseamnă că ea estc de asemenea şi cea dintSi porunca. lar faptul ca iubirea
cuprinde loate ponincile şi toate virtuţile arată că. in sens invers, lucrarea oricărei
porunci şi împlinirea unei virtuţi are în-toideauna în ea o măsură de iubire. Ordinea
pe care am adoptat-o în studiul nostru şi care ne face să prezentăm iubirea ca o
culme a celorlalte virtuţi şi mai presus de nepâtimire, nu trebuie să ne facă să uitam
că există musuri
lu
Sf. Simeon Noiil Teolog, Caieheze, I. 1Sf.
Maxim Mărturisitorul, CiivâiU ascetic. 6. '
Episu<li\ 2 (Despre iubire).
" Cf Sf loun Sclrarol, Spara, XXX. 18. Sf. loan Damaschin. Omilie h Schimbarea14
la fiini, 10. PG 96. 560D Sf. Maxim MKrtumitorul. Cupete dvs/tn- dmgoste, W. 74.
Cf. Avva Dorotei. fnvâtatnri de xujh-t fofo.siivare, XIV. 3 („Acoperişul - casei
sufleiului - esle iubirea,
,s
care este desavârşirea virtutilor, precum şi acoperişul este
desiivarşirea casei"). Cf. Sf. Simeon Noul Tcolog. Diuursttri dice. IV.
16
Sf. loan Guiă dc Aur. Onrilii la 2 Timotei, VII, 3.
17
Cf. Sf. loan Scăranfl, Scam, XXVI. 43.
" Evagrie. Tmtatul practic, 84. Cf. Sf. Talasie. Despre ttragoste. IV. 57 („Inceptiful
fapiuirîi este credinţa în l-lristos. iar sfarsiml ei. dragostea lui Hrislos"). " Cf. Origen.
Omilii la tueere. VII. 4. Sf. Vasile eel Mare, Tâhiiire la Psahmtl J2. PG 29. 537.
Sf. Diadoh al Foticeei, Cuvânt ascetic in I(XI tie capele. 16-17. Sf. Talnsie, Despre
dmgosie, IV. 79. IHe Ecdicul, Culegeiv? tliu xentinţele hileleplilor, I. 2 (.Jncepulul
virtutilor este frica de Dumnezeu. iar sfârşitul. drugostea Lui").
604
Iubirea
fclurrte ale iubirii'*0 şi că, pe fiecare ireapta" a vieţîi sale duhovniceşti, omul
trebuie să se strâduiască s-o c£ştige. Câci ea sta" în legăturîî cu Mmăduirea
f'iecârei patimi şi oi dobândirea şi păstrarea oricărei virtuţi. şi este rmjlocul prin
care se fndreaptâ fofosirea rea şi pătimaşa" a pulerilor sufteteşti şi prin care sum
facute sa lucreze in chip sănStos, adică poirivit firii, Am vjţzuf, ast-feJ. că iubirea
este leac împorriva poftei neruşinate şi a desfrânării, şi deci virfuft: a puierii
poftitoare a suflerului; for aşa, ea este leac al nuuiiei, şr deci virfute a purerii
rmlnioase. Vom vedea că fot iubirea - condiţie de neînl&uraf a cunoaşterii
duhovniceşti - t.lma'duieşte organeJe de cunoaşrere, fiind remediul fundamental al
neşiiinţei.
lii primul rând, iubirea este dragoste de Dumnezeu, şi în al dorlea riînd, în chip
nt-'despărtjt de aceasta, dragoste de aproapele. lar pe aproapele trebuie să-l
iubeşti, potrivit învăţiUurii Mântuitorului (Mt. 22, 39; Mc. 12, 31; Lc. 10. 27), „ca
pe rine uisuţi". Iubirea cuprinde deci şi iubirea de sine: ^iXcnyrta. Dar acest fel de
iubire de sine nu are nimic de-a face cu iubirea de sine păiimaşă. tare esie maica
ttituror paiimifor, ci, dimpolrjvă. i se împofriveşte cu torul. Cilci în timp ce
iubirea de sine părimaşâ stâ în a se iubi omul în chip (nipesc şi narcisist, pentm
ccea ce este fn sine însuşi, în afara lui Dumnezeu, „filauiia duhovniccască" sta" în
a se iubi omul duhovniceşte, adicfi în Dumnezeu si pentru Dumnezeu, ca ceea ce
este în actuaJitatea sa profundă, adic;1 persoana' creatjl după chipul Lui, şi ca
ceea ce este chemat să devjnă: asemânarc a Lui, fîu aJ Lui prin înfiere şi
dumnezeu dnpă har.
Iubirea duhovniceasc.1 de sine - HJautia virfuoasă - apare astfel ca sub-
ordojiaril celei dintâi poruncj, care spune să-L iubeşti pe Dumnezeu, căci a se iubi
pe sine duhovniceste tnseninna a se iubi în Dumnezeu şi penfrn Dumnezeu.
Sfântul Maxim Marfurisitorul spune că „prin aceastfi iubire buna* do noi msine...
nu vom înceta sd slujrm pururea lui Dumnezeu".2'
De aJrfel, iubirea de Dumnezeu şi buna iubire de sine se cuprimJ una pe alia: a
se iubi omul pe sine in realitatea sa duhovnicească. de chip a! lui Dumnezeu, duce
la dragosfea de Dumnezeu; $i invers, aşa cum spune SfSn-rul Antonie eel Mare,
„eel care-L iubcsle pe Dumnezeu se iubeşte pe sine"."
fn vreme ce filautia pa'fimaşâ este alipire a omului de propria sa indivi-
duaJiuue, de un eu închis în sine însuşi, opac, care-l exclude cu (owl pe
Dumnezeu, lipsit astfel de orice reafitate şi de adev;Vata viaţă, filautia vir-
:f
A w vedeii. de pildfl. Sf. Miixim Muiiiirisiroiiil, Captfie derpfe t/mgMfe, IJ, 9- Cf- I0. :'
Rthptinsur. tiiire Ttitasic. Prolog.
Episiois, fV. 9. Cf. Nicolae Cabasila, Dexpre viafa in HristOX, VII, 66 („Dacii
fcricireji nu ne-o gilsim decfll iubind pc Dumnezeu, îri chip lărnunr urniea?ii ciî. iubind
pe DUmoezeUk iubini şi sufleiul nosim").
005
iiet/oMruihvfi sihiăiăţii
Hotărât lucru însă este că filautia virtuoasă mi poale iua locul r'ilauliei pa-
timaşe sau, mai precis, iubirea de sine tropcascA nu se poale schimba in iubi-re de
sine duhovnicească27 dacfi omul nu se dezlipeşte de eul său căzut, alifel spus dacă
nu taie patimile. De aceea, la desâvârşita iubire duhovnicească de sine se ajunge
numai prin nepătimire.
2. Iubirea de aproapele
du-l, iar pe altul urându-l, pentru pricina acesta sau aceea; sau pe acelaşi o dată
iubindu-l, ai(ă data urându-1, pentru accleaşi pricini".37
A-i iubi pe toţi oamenii deopotrivjt înseamna* nn numai a nu l&sa deoparte pe
nici unul, ci şi a-i iubi pe toţi, înlotdeauna şi cu aceeaşi Iflrie. Astfel, Sfântul
Maxim scrie: „Dacâ pe unii îi urăşti, pe alţii nici nu-i iubeşli, nici nu-i urăşti; pe
alţii, iarăşi, îi iubeşti, dar poirivii; şi, în sfărşit, pe alţii îi iubeşii foarte tare; din
aceasta neegalitate cunoaşte că eşri departe de dragostea des;lvârşita\ care cere să
iubeşli pe tol omul deopolrivă"."1 De aceea Stanlul Părinle indeamnă: „Să" iubim
pe rot omul din suflet",*' şi arată ca\ în limp ce „prietcnii lumii nici nu iubesc pe
loţi, nici nu sunt iubiţi de toţi.... prietenii lui Hristos păstreazft dragostea
necurmata până la sfârşit".411
Itibirea de aproapele, care prin natura sa este una şi aceeaşi faţS de toţi, are
totuşi mullc şi felurire chipuri,41 şi chiar, aşa cum am spus, „cuprinde lucrarea
tuluror virtuţilor".42 Astfel, Sfâniul Pavel scrie: „Dragostea îndelung rabdă;
dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se irufeşte.
Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu cauta" ale sale, nu se aprinde de mflnie,
nu găndeşte răul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le
suferă, loate le crede, toatc le nfldajduieşte, toate le rab-dă" (1 Cor. 13, 4-7).
lubtrea se manifest îndeosebi prin bunăvoună. bună-tate, blândeţe, îndelungă-
râbdare. împreună-pătimire, facere de bine.
Pentru ca\ potrivit pomncii Mântuitorului (Mt. 22, 38; Mc. 12. 31; Lc. 10, 27).
se cuvine sa-1 iubim pc aproapele nostru ca pe noi înşine/0 mulţimea lucrărilor
iubirii se cuprinde în aceste două" sfaturi: să nu faci semenului tau nimic din ceea
ce n-ai voi sâ ţi se facă; şi să-i faci tot ceea ce voieşti sfi (i SC facă lie.44
Primul dintre ele, formulat negativ, îl aflăm în Vechiul Testament, şi cste dat
de dreptul Tobit: „Ceea ce urăşti tu însuţi, aceea nimănui să nu faci" (fob, 4, 15).
La Sfăntul Pavel îl găsim prezentat astfel: „lubirea nu face rău aproapelui"; iubirea
este deci împlinirea Legii (Rom. 13, 10), De altfel. el reia acest sfat - iar in urma
lui şi Părinţii - în multe dintre indrumarile sale. prin care îndeamnă nu nuniai la
ferirea de orice fapta" sau cuvănt care ar
17
Ibidem, 70. "*
Ibidem, II. 10. "•
ibidem, IV. 95. '"
ibidem, 98.
A
' Sf. Grigore eel Miire, Cmnentnriu In lov, X. 6. Sf. Simeon Noul Tcolog. Cawheze. \
(„Multe Mini numele iubirii. multc faptele ei, mai nuilte încă semnelc, şi încă şi maî
uuilie însuşirile ei iliiiuuezeieţti. dar firca ei este una şi asemenea...").
13
Ibidem.
'' Cf. Sf. loan Oură de Aur. Htrspre dmgostea destiwtnfiiu. I. Sl'. Varsanufie şi loan.
St nsori duhovriict'şii, W)
44
Cf. Sf. Grigore eel Mare. ('omenltuiu In low X. 6.
(m
Itibirea
pulea face râu aproapclui, fie chiar numai înlristându-l, ci şi de orice gănd sau intenţie
reu împotriva !m de orice atitudine. fie văzută. fie launtrică, care să fie din punct de
vedere duhovnicesc rea şi vicleanfl. Astfel. de pildă, iubirea nu cunoaşte pizmuirea
aproapelui,*"' dispreţuirea47 şi judecarea lui;4" eel cure iubeşte cu adevăral nu se bucura
peniru ncnorocirea sau căderea fralelui.4* şi nici nu-i doreşte răul,50 şi nici nu se
înlrisleaza de binele lui".,. Vedem şi de aici că iubirea vine ca rod al nepătimirii, căci
numai nepătimirea nimiceţrte toate patimilc, care, sub o formă sau alia şi într-o măsură
mai marc sau mai mică îl imping pe eel înrobit de ele sn se poarte rău sau să-l privească
cu răutate pe semenul lor.
Al doilea sfai, fonnulai pozitiv, este dat de Mântuilorul fnsuşi, în Noul Testament:
„Toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii asemenea şî voi faceţi lor" (Ml. 7. 12; Lc. 6,
31). Aceasta înseamna" mai ales a te simţi solidar cu toţi oarnenii şi a le venî în ajutor,
dupa cum îndeamnă Apostolul: „Purtaţi-vă sarcinile unii allor şi aşa veţi împlini lcgea
lui Hristos" (Gal. 6. 2). şi ate face slujiiorul lor (cf. Gal. 5, 13). Acest ajutor dal din
iubire Irebuie să împlineascfl toate trebuinţele aproapclui: cele impeşti, prin
milostenie,*2 iar cele stilleteşti, prin aducerea lui la Dumnezeu, dacă s-a îndepărtat de
El.w ajutându-l să-şi tămaduiască sufletul său,w îngrijindu-ne de sporirea lui du-
hovnicească şi de mântuirea sa," ajutor care se dă prin cuvânC slujfce" şi
Cf. Avva Dorotei. îmăfătuii de suflel fvlosiiotire. III. 5 („FaţS de aproapele s,"i nu facă
cintfva nimic de care şrie câ necăjeşte sau riuieşte pe aproapele. fie cu lucrul, fie cu
cuvâiiiuJ. lie cu înlaţişarea. fic cu privirca...*'). Sf. Maxim Mărnirisitorul, Capr.te dejtpn
dmgaste, I, 41 („Cel ce iubeste pe Dumnezeii nu înfrisiează pe nirneni..."). "Xf. I Cor.
13. 4. Sf. Maxim Milrturisitorul. Captit*despre dmgoste, I. 55. 17 Cf. Sf. Varsanufie si
loan. Sctisori duhovniveşli, 342. ""Cf. I Cor. 13. 5. Sf. Maxim Mărturisitorul.
Capetedespredmgo&te, I, 42; 57. 1 ( f. I Cor. 13. 6. Sf. Maxim Marturisttorul. foe, tit.. I,
56. "Cf. Sf. Maxim MTircurisitorul. toe. cit. ' Cf. ibidem, 55.
K
Cf, 2 Cor. 8. 14. Sf. Maxim Marturisitorul. toe. cit., 26.
1
Cf. Sf, Vasile eel Mare. Regulile mici. 176 („FIUKICS omul esle alcSluit din Imp şi
sitflet, in cc priveşte suflclul să-i iubim... muslrându-i şi sfaiuindu-i şî îndcmnândti-i în
orice chip spre înioarccre; ial în ce privesle rrupul, să ie facem bine, când an liebtiinţîi
de cele necesare pentru vi&ţă'*).
'' Cf Sf. loan Gunl de Aur, Qmffit to toon, LVI1I. 3. Sf. Maxim Martiirisitorul, Capete
dttxpre dfugosle, I. Z5; IV, 83. Sf. Varsanufic şi loan. Scrisori dtdiovmcn'i'- 315.
1
Cf. Evagri», Cuvânt despr* mgăeiime, 122 („Fericit este monahul care socofeşte
mfmiuircu si înaintarea luluror ca pe a sa"). Sf. Maxim Marturisitorul. Capete dexpre
dragosir. I. 13 („Cel ce iubeste pe loi omul ca pe sine însun.... caml vede inionrcerea şi
îndrepiarca lui se bucunl cu bticuric mare si negrSila"). Sf. Simeon Noul Tcolog,
Catthe», Viil
Cf. Sf. Maxim Marturisilorul, Capete despre dmgoste. I. 26, Sf. Mactuie l-
gipicanul, Otniiii dtdiovnictrfti (Col. II), XL. 6. "Cf. Sf. Maxim Mărturisitonil,
Capetedespredmgoste, I. 26,
(m
Redobâttdirea sănâtăţii
mai ales prin rugăciunc '' lubirea mai înseamnă şi să avem o aceeaşi simţire cu
aproapele, să pâtimim impreuna cu el, adică sâ ne bucurăm pentru binele lui şi să
ne întristăm pentru suferinţele şi necazurile sale,v; mângâindu-1 şi înlărindu-1 la
vreme de nevoie.60
Sâ spunem, în sfârşit, că a-1 iubi pe aproapeie ca pe tine însuli înseamnă a te
simţi legal şi unil cu el. Putem spune, o data cu Evagrie, că desăvârşită iubire are
„eel ce se socoteşte pe sine una cu toţi, deoarece i se pare că se vede pe sine
necontenit în fiecare".61
Cel dintâi temei al iubirii aproapelui este imitarea lui Dumnezeu pe cat este cu
putinţă pentru om: „întru aceasta a fost desăvârşită iubirea Lui faţă de noi...,
fiindcă precum este Acela, aşa suntern şi noi, în lumea aceasta" (I In 4, 17).
Aceasta înseamnă ca omul trebuie sa-şi conformeze alitudinea faţa de cei de-o fire
cu el dupâ modelul relaţiilor existente între Cele Trei Persoane ale Prea Sfintei
Treimi. Hristos însuşi S-a dat pe Sine drept pildă de iubire: „Precum M-a iubit pe
Mine Tatăl, asa v-am iubit şi Eu pe voi" (In 15, 9). Şi, de asemenea, să-L urmeze
pe Dumnezeu în iubirea Acestuia faţă de oameni, adica săurmeze:
iubirea Tatălui, care a mers până la jertfirea singurului Silu Fiu pentru ei:
„Cfci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca
oricine crede în El să nu piară, ci să aiba viaţă veşnică" (In 3, 16); Jntru aceasta s-a
arătat dragostea lui Dumnezeu către noi, că pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a
Irimis Dumnezeu în lume, ca prin El viaţă sa avem. în aceasla este dragostea, nu
fiindcfi noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiindcă El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe
Fiul Său jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. Iubiţilor, dacă Dumnezeu astfel
ne-a iubit pe noi, şi noi datori suntem să ne iubim unul pe altul" (In 4, 9-11);
- iubirea Fiului, Care de bunăvoie S-a întrupat, S-a răstignit, a pătimil si S-a
îngropal. Astfel. Sfântul Maxim Marturisitorul spune că „Dumnezeu, Care a fScui
firea noasirS..., din iubirea cea pentru noi... S-a fflcut întreg ca noi".M .Jubirea L-a
făcut pe Fiul cel preaiubit al lui Dumnezeu să coboare printre noi", spune tot aşa
Sfântul loan Gură de Aur." lar Apostolul scrie: „Dumnezeu îşi aratfi dragostea Lui
faţă de noi prin aceea ca, pentru noi, Hristos a murit când noi eram încă păcătoşi"
(Rom. 5, 8). Hristos însuşi
,H
Cf. Mt. 5, 44.
'*' Cf. Sf. loiin Gură dc Aur. Despre dragostea desăvârsild, I. Sf. loan Scărarul. Scara,
IV, 40 („De voieste cineva sil stie că are iubirea de fraţi şi dragostea adevărată, se va
incredintu de&prc eu ennd se va vedea pe sine plângfind pentru greşalele fratelui şi
veselindu-sc de înaintarile şi darurile lui"). Sf. Varsanufie şi loan. Scrisori
dtihovnicestii, JJ9.
''" Cf. Sf. Varsanufie şi loan. Scrisori duhtnmcefli, 315.
M
Cuv/int despre nigăciime, 125.
'■ Eptstole, 2.
6
' Despre dragostea desâvărsitâ. 1.
61(1
Iubirea
învaţă să luăm iubirea sa pentni noi drepi pilda pentru iubirea semenilor: „Precum
Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi s3 vă iubiţi unul pe altul" (In 13, 34); „Aceasta
este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul precum v-am iubii Eu" (In 15, 12). Şi
pe temeiul cuvintejor Lui, Apostolul învaţă: „Umblafi îniru iubire, precum şi
Hristos »e-a iubit pe noi" (fifes. 5, 2);
- iubirea Sfânlului Duh, Cel Care revarsă jn oameni iubirea dumnezeiascfl şi
izvor al iubirii dintre oameni şi al iubirii lor de Dumnezeu (cf. Gal. 5,22).
Faptul c.1 iubirea desăvârşitâ este iubirea tuturor oamenilor deopolrivă tşi are
temeiul in iubirea de oameni a lui Dumnezeu, care-i cuprinde pe toţi, pân-1 la
iinul, fîlră nici o deosebire. fubiţi şi pe vrâjmasit voşrri, şi nu numai pe cei care vâ
iubesc, spune Domnul, „ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri. ca El face să
răsară soarele peste cei răr şi peste cei buni şi Irimite ploaie peste cei drepţi şi
pesle cei nedrepţi" (Mt. 5, 45); „că El este bun eu cei nemulţumitori şi râi" (Lc. 6,
35); „Fiţi. dar. voi desiîvârşiţi, precum Talăl vosfru Cel ceresc desăvârşii este"
(Mt. 5, 48); „Fiţi milostivi, precum si Tarăl vosiru este miJostiv" (Lc. 6. 36).
Toate aceste îndemnuri aJe MÂntuitoruluî snnr astfel tâlcuite de Sfântul Maxim:
„«lubiţi pe vrăjniaşii voştri, faceţj bine celor ce vă urâsc pe voi, rugaţi-vă pentru
cei ce vă blestemă» (Ml. 5, 44). De ce a poruncit Domnul acestea? Ca să re
slobozeascîi pe fine de ură, de întristare, de mânie şi de ţinerea de minle a răului,
şi să te învrednicească de cea i i i . i i mare avuţie. care este dragostea desăvârşită.
Căci e cu nepurinţă să o iiiba pe aceasta cel ce nu iubeşte pe roţi oameni i la fel,
asemenea |ui Dumnc-zeu, Care-i iubeşte pe toţi oameni i la fej şî «vrea ca toţi să
se mâniuiaseă şi la cunoştinţa adevărului sîi vină» (I Tim. 2, 3)".M Acelaşi Sfânt
P.lrinte spune în altîl parte; „Domnul şi Dumnczeul nostru lisus Hristos, arătându-
şi dragostea Sa faţă de noi, a pătimit pentru (oată omenirea şi tuturor le-a dăruit la
fel nădejdea învierii, chiar daca" atflrnă pe urmă de fie-care să se facă pe sine
vrednic fie de slavă, fie de chinuri".65
0 altă raţiune pentru care dragostea desăvârşitâ îi cuprinde deopotriva pe ioţi
oamcnii, este ca oamenii sunt, în esenţă, cu toţii egaJi şi de aceeaşi fire. „Cu toţii
suntem de o singura" şi aceeaşi fire, mădulare unii altora. De aceea se cuvine să
ne iubim unii pe alţii cu o dragoste desavârşită", scrie Sfânlul Antonie cel Mart*6
Sfantul Maxim spune, în aceJaşi sens, că; „dragostea de-săvârşitâ nu sfâşie firea
cea unică a oamenilor, luftndu-se dupS păreiile şi încJinarile diterite ale voii lor.
Ci privind punirea (la aceasu fire comună) iubeşte pe loţi oamenii la fe]".67 lar în
altă parte arata* câ iubirea stîi în cin-stirea tuturor oamenilor dupfl cum „o cere
raţiunea fîrii, carc dft ca lege deopotriva cinstire şi taie de la firc orice inegalitate
apărutfl în fiecare prin prejudecatîi, şi îi adună pe toţî în ea prin puierea cea una a
identităţii".68 „Cel
desăvârşit în iubire (...) - mai spune el - nu mai cunoaşle deoscbirea între sine şi
altul, sau între rob şi slobod, sau între bărbat şi femeie; (...) ci... ■ ■ irjr.111.1 la
firea cea una a oamenîlor, prîveşte pe toţi l , i fel şi arc faţă de toţi aceeaşi
dragoste".69 El dă drept pildă în aceastâ privinţa pe Avraam, care prin dragosle s-a
înălţat pan a la Dumnezeu, „părăsind particuluritatea celor divizaţi şi care divide,
nemaisocotind pe celâlalt om ca pe altul decâl sine, ci ctinoscând pe toţi ca pe
unu), şi pe unul ca toţi".70 De altfel, penlru aceasla ne sunt pildă toţi sfinţii, care,
aşa cum arată Sfântul loan Gnră de Aur, se poartă „ca şi cum tot neamul omenesc
ar fi formal dinlr-o singură pcrsoană".71 De aceea, Sfântul Simeon Noul Teolog
învaţă că „pe toţi credincioşii, noi, credincioşii, trebuie să-i vedem ca pe unul'.
De vreme ce toţi oamenii au aceeaşi „fire duhovnicească", spunc Sfâniul
Antonie eel Mare, „eel care greşeşte faţă de aproapele, greşeşte faţă de sine; eel
care face rau şi-l nedreptăţeşte pe semenul său, sieşi îşi face rău; iar eel ce face
bine frateluî, sieşi îşi face bine"; şi, iarâşi: „eel care se iubeşte pe sine, îi iubeşte şi
pe ceiialţi",71 şi invers. Acelaşi sens îl are spusa lui Evagrie, citată mai sus:
„Monah este cel ce se socoteşte pe sine una cu toţi, deoarece i se pare că se vede
pe sine necontenit în fiecare".74
Această naturâ" duhovnicească, pe care se înlemeiază uniratea neamului
omenesc, este chipul lui Dumnezeu în om, care constituie şi defineste în chip
fundamental natura omenească, regăsindu-sc în fiecare dinlre noi. De aceea, a-1
iubi pe aproapele înseamnă a-L iubi pe Dumnezeu prczent tn el prin chipul Său
imprimal în acela. Astfel, imediat după cc a spus cfl „cu loţii suntem de aceeaşi
fire", Sffintul Anlonie adaugă: „De aceea se cuvine să ne iubim unii pe alţii cu o
dragoste desăvârşită. Cu adevârat, cel care-şi va iubi aproapele, II va iubi pe
Dumnezeu, şi cine îl iubeşte pe Dumnezeu, se iubeş-te pe sine".7* Vorbind despre
dragoste, Sfântul Isaac Sirul spune en Dumnezeu „Se bucură cîind vede pe cineva
ca* odihneşte chipul Lui şi-l cinsteşte pe acesta pentru El".76 într-o aceeaşi
perspective, Evagrie scrie că „rostul dra-gostei e să se dăruiască fîecarci imagini a
lui Dumnezeu aproape în aceeaşi măsură în care s-ar dărui Protoripului" 7 şi
fcriceştc pe „monahul care soco-leşte pe toţi oamenii ca Dumnezeu, după
Dumnezeu".7*
Toate aceste lemeiuri pe care le-am prezentat. arată limpede că iubirea laţă de
aproapele este profund legată de iubirea lui Dumnezeu; într-adevăr,
ea constă în a-1 iubi pe semen „pentru Dumnezeu", „în numele Său", a-l cinsli
pentru valoarea pc care o are în ochii lui Dumnezeu, ca persoană dupa chipul Lui
şi in care esle sădilă asemănarea cu El, lubirea stfi în a-1 iubi pe aproapele in
Dumnezeu şi pe Dumnezeu in aproapele. Acesta este înţelesul cuvintelor lui lisus
când, vorbind despre faptele de milostenie (Ml. 25, 31-46), spun©; „Adevărat zic
vouit, întrucăt ati făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi
făcut'", şi; „întrucât \\\\ aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici mie nu Mi-aţi
făcut" (Mt. 25, 40 şi 45). Altfel spus, tâlcuieşle Sfântul Vasile eel Mare, Dornnul
„socoteşte binefacerea (catre aproapele) ca şi cum l-ar tl fost făcutâ Lui însuşi'V"'
De aceea, în altă pane, iiideamnâ ,.sâ slujirn fraţilor ca şi cum am aducea slujirea
însuşi Dorrmului".*" Avva Apollo „spunea penlru primirea fraţilor: Trebuie sâ ne
închinâm fraţilor celor ce vin la noi; caci nu lor, ci lui Dumnezeu ne închinăm.
Căci se zice că dacă ai văzui \x> fratele tau, ai văzut pe Domnul Dnmnezcul
tâu".M iar Sfântul Simeon Noul Teolog, după ce spune că trebuie să-i vedem pe
toţi oamenii ca pe IIIHI I singur, adaugă: „în fiecare dinlre ei trebuie să vedem pe
Hristos"," dându-1 drept pildă pe Sfantul Simeon Studitul, care „pe toţi cei
botezaţi îi privea ca pe Hristos".*' în ceea ce-l priveşte, Sfăntul Maxim
Mărturisitorul, aratând câ „cel desîWârşit în iubire.,, nu mai cunoaşte deosebirea
între sine şi altul, între rob şi slobod. sau între bărbat şi femeie", încheie cu acesl
citat din Epistola către Galateni: ,.în toţi este Hristos" (3, 28).
Aceasta înseamna* că iubirea de aproapele capatâ preţ nuinai dacă slâ în
legăiura cu iubirea lui Dumnezeu. „întru aceasta cunoaştem cîî iubim pe fîii lui
Dumnezeu, dacă iubim pe Dumnezeu şi împlinim poruncile Lui" (1 In 5. 2),
Aceasla înseamnă, de asemenea, căea trebuie să fie întotdeauna subordo-nata
dragoslei de Dumnezeu. Prinlre molivele pentru care oamenii se iubesc imii pe
alţii, pe care le enumeră Sfântul Maxim, unul singur este cu adevăral vrednic de
laudă, aliinci când iubim „pentru dragostea lui Dumnezeu".*'1 Aşa cum invală
lisus, iubirea lui Dumnezeu este „marea şi întâia porunca" (Ml. 22. .18), iar
iubirea de aproapele vine în urma ei (Mt. 22, 30; Mc. 12, 31). Părinţii. amintind
aceaslă răndutaUV* alrag atenţia asupra ispitci de a nu ţine seama de ea,
împlinind faptele dc iubire călre aproapele fără a ne ingriji de iubirea de
Dumnezeu. Această preîntâmpinare este necesarfi, căci, aşa cum spune Origen,
tâlcuind un versel din Căntarea Cântarilor (2, 4). în timp ce „iubirea sfinţilor este
bine rânduită", „de ce multe ori lucrSrile dragostei (la ceilalţi oameni) sunt în
nerânduiaiă. Ceea ce Irebuie să cinstească mai inlai,
A se vedea, de pildă, Sf. Simeon Noul Teolog, Discunuri etire, IV. Sf. loan
Scărarul, Scam, V. 6. Sf. Vasile eel Mare. Regulile man, 2. " Sf. Vasile eel Mare.
Regulile snort, 2.
* Cf, idem. Regulile mici, 157: 211 („Care este măsura dragoslei câtre Dumnezeu ?
Lupta neînlieniptă a sufleiului pesle puierile lui. ca să facsî voia lui Dumnezeu...)". Sf.
Maxim Murturisitorul, Capete despre dmgoste, III. 10 („Ducu iubeşie cineva pe Dum-
nezeu. acela se si grăbeştc să facă cele placure Lui"). Origen. Omilii la Cânlarea Can-
niritor,\>G 13, 164.
d\5
Reilobâiuitrea săiuilâfii
•
4
Sf Vasile cel Marc, Regttlile man, I; 3.
* Capete despJt dragosie., I. I 3» 23. '"• Cf.
Sf. Vasile ce\ Mare, Regulile mari, 3.
7
Cf, Sf. loan Scararul. Scara, XXX, 15. Sf. Maxim Mîtrturisitonil. Cuvtmt ascetic, 7
(Jubirea întreolaliă Intcmeiuzâ iubirea de Dumnezeu. care este plinirea a toala porunca
lui Dumnezeu").
' Capete despre ilragosle, I, 16.
"'Ibidem, 15.
" St', loan Scănirul. Scam, XXX, 15 („Cel ce iubeşle pe Domnul. a iubil mai men pe
fralcle său. Dovada primului lucm este cel de-al doilea"). Sf. Maxim Mfutumiionil, Cuu&nf
ascetic, 7 („Iubirea de once om... esle scinnul iubirii de Dumnezeu..."). EpLstnle, 2. ' '" Sf.
loan Gură de Aur. Oniitii la loan. LXXVII, I.
616
luhirea
depâilează mai mult unii de alţii; si cu câi se depărtează mai mult unii de alţii, cu alAt
se depărtează mai muit de Dumnezeu. Acesta esie firea iubirii. In masura in care
suntem în afară si nu iubim pe Dumnezeu, in aceeaşi măsură ne allăm fiecare depârtat
faţă de aproapele. Iar de iubim pe Dumnezeu, cu cat ne apropiem de El prin iubirca
fata" de El, cu atât ne unim mai mull, prin iubire, cu aproapele; şi cu cat ne unim mai
mult cu aproapele, cu atat ne unim mai mult cu Dumnezeu".102
4
('iivinte despre itevoirifd, 4. A se vedca. de ascmenea, Origen. Omilii la loan, XIX, 21.
"* Cf. Sf. Vasile eel Mare. Ref-ulUe twin, 8. Sf. Isaac Sirul. Cuvinte despre nevoinţă.
I („Nimeni nu poate să se apropie de Dumnezeu decât dacă se depurleazâ de lume...,
«idicil de lucturile liunii"); 73; 81. Sf. Simeon Noul Teolog. Discurxuri etice, IV
(„aratâ iubire fata de El prin tâgăduirea de sine şi a intregii lumi..."). Sf. Nichita
Stiihatul. Cele 300 de capete..., II; I (Jncepimil dragostei de Dumnezeu csle
ilispremirea hicmrilor vflzute şi oinenesti"). 110 Cuvinte dexpre nevohtfd, I.
Ctivânt ascelk in lOOde capete. 12.
1
Ctiju-ie despre dmgoste, IV, 37. '
'lMhpistole, 60.
< '«pete despre drttgoxle. I. 1. Cf. 72; 75. 1:1
Cm-ant ascetic, 6.
Capete despre dragoste, II, I.
6|K
Iubirea
aruncâ orice legătură pământeascft, pentru ca să poată avea lotdeauna numai acea
dragoste întru inimilc lor şi să nu-L amestece cu nimic altceva".121 lar dacil cineva
rămâne în afara împărăţiei, aceasta se întâmplă pentru că, „airas de bunavoie de
ceva..., se leagă cu iubirea de acel lucru şi nu o mai arata în-treaga lui Dumnezeu
(...), nu se leapădă de sine şi nu iubeşte mai presus de orice pe Domnul. ci de
bunflvoie se lasă încătuşat cu legâturi pâmfmteşti... de dragostea dc lume".'24 „Pe
când sufletul care este atras şi iubeşte pe Dumnezeu, se leagă de El cu toatâ
puterea (...), se leapftdă de sine şi nu dă ascultare sfatului minţii sale..., ci mai
degrabă se lasă în seama cuvântului Domnului, se dezleagă, pe cat ii este cu
putinţă, de orice lanţ văzut şi se preda Domnului",125 Adevărata iubire faţă de
Dumnezeu o au cei care, „dezlegându-se dc iubirea oricărui lucru din lumea
aceasta", Jl iubesc pe Dumnezeu mai presus de orice".126
Deplina lepădare de sine şi de lume nu este numai condiţie a iubirii lui
Dumnezeu, ci şi a iubirii de aproapele.127 Şi, la fel ca iubirea lui Dumnezeu,
dragostea de frate cere şi ea nepătimirea.12* Cu adevărat, numai atunci când s-a
mi.ini de orice patimfi, poate omul să-l iubească pe semenul său cu dragoste
duhovnicească, pentru că, dacă este încă pătimaş, îl va iubi cu dragoste trupească,
mânat de una dintre patimile sale, fie că ştie aceasta, fie câ n-o ştie. Caci
numeroase sum pricinile iubirii, iar cele mai multe dintre ele sunt „pătimaşe" şi
străine de adevărata iubire.129 Câtă vreme n-a ajuns la nepiitimire, omul nu poate
să-l vadă pe semenul sâu in adevărata lui realitate. câci „patimile care-i zac in
suflet i-nu orbit înţelegerea „;"° numai când ajungc cu totul nepătimaş îl vede ca
ceea ce este acela la Dumnezeu şi poate sa* intre înt.r-o legătură duhovnicească
cu el, lipsilă de orice dorinţă sau cuget sau simţamânl tmpcsc (în înţelesul larg al
acestui cuvânt).
m
OmiMduhovnicefti (Col. II). V. 6.
Ibidem, 6.131 25 ibidem.
Ibidem, Cf. Sf. Muxim Mărtuiisitorul. Capete despre dntgaste, 11. 30; IV, 37
(„hibcşte pe toţi oniiienii eel ce nu iubeşte nimic omencsc"). Sf. ISUHC Sirul.
Cuvinte despre nevoinifi, 81 („Nu pot dobândi iubirea da oameni cei ce iubesc lumea
aceasta").
" Cf, Evagrie. lipista/e, 60. Sf Maxim MaVlurisitorul. Capete despre dfagoste, II.
30; IV, 92.
^*Cf Sf Maxim Mfulurisilorul. Capete despre dragoste. II, 9.
"Ibidem, IV. 92.
619
Redohândirea sănătâţii
1
ParafrazA la Macarie Egipteanul, n („lubirea fafS de Dumnezeu \c clobândeşie...
prin ncvoinţiî mulla ,>i prin ostenealil uscunsB-..").
I,J
Cf. Rom. 15. 30; 2 Tim. I, 7. Sf. Dia.loh al Foticcci. Cuvânt ascetic in l(H> de
capete, 12. Sf. Maxim MaVlurisitorul, Eplstok, 2. '" Despre Nitmete dumnezelefli.
IV. 14, PG 3. 712C.
'"* Epistola ctitrr Corinteni, 50, 2. "s Pamfmzti In Miuutie E&pteaiud, I I . Cf. 13;
Oimlii duhovnivesii (Col. II), V. 12 („Daior esle fiecure dintre noi sa se nevoiască, sa
se inidească şi sâ sc sărguiascfl în a .sâviuşi virtuţile. si su creudă şi să ceai'fi de la
Domnul.., cn sutletul sâ se înipărtiiscască de sfinţenifl Duhului..."). 1"' Cgpete
,h'si>re dmgaste, I. 11. m Omilii duhovmceşli (Col. II), LVI. 4,
620
Iubirea
îşi unesc gânduJ lor cu Domnul într-o iubire negrăită".13' „Rugăciunea (se face) penrru ca să
dobândim dragostea de Dumnezeu. Cjlci in ea aflam prici-nile ca să iubim pe Dumnezeu",
scrie Sfântul Isaac Sîrul, adaugând: „dragostea e din rugăciune". din „rugăciunea curată se
naşle dragostea de Dumne-zeu"; „de nu sulruie (omul) în rugaciune şi,.. în îndeletnicirea cu
Dumnezeu..., nu va ajunge la simţirea dragostei"; „Deci dragostea de Dumnezeu vine din
convorbirea cu El (în rugăciune)"."* Prin rugaciune sporeşte şi se întăreşte dragostea faţa de
Dumnezeu şi de aproapcle. De aceea, SfânCul Macarie Egipteanul învaţă că omul trebuie
„să o ceară pe aceasta (sfanta iubire) de la Domnul neîncetat, ca sâ sc intip;1reascii in inima
lui şi apoi prin pomenirea neîncelatâ a lui Dumnezeu să o câştige tot mai mull, mainland în
ea in fiecare zi şi sporind-o prin har".140 Prin rugâciune. iarăşi, se face intr-atâf vâdită
iubirea,141 încat se poate spune că iubirea esle rugăciunea cu-ratfi şi neîncetală. „Iubirea este
stâniinţy înaintea lui Dumnezeu prin neînce-tata lucrare a hawlui", spune Avva lsaia;l4: iar
Sranlul Maxim Mnrturisiiorul scrie: „Cel ce iubeste cu adevărat pe Dumnezeu, acela se şi
roagă cu totul neîmprăştiat. Şi eel ce se roagă cu totul neîmprâstiat, acela şi iubeşte pe
Dumnezeu cu adevărat";14' iar ..nerniprfistiat'' înseamnă c£l miniea este cu totul goală de
orice cuget strain de rugaciune, $i inima curatâ de orice impali-mire.14'1 In rugăciunea curatâ
omul se află desprins de iubirea patimaşă a lumii şi poate să se alipeascâ cu lotul de
Dumnezeu, dintre toate virtuţile m-paciunea fiind modul eel mai intim de legătură14* şi unire
cu Dumnezeu. Pe de alia parte, tuimai prin rugaciunea netncetată iubirea se sîllăşluieşte
pururea in suflet şi nu se mai stinge niciodata,14'1 iar noi putem „să ne îndreptăm neîncetat cu
gândtil către El, cum se îndreaptâ copiii spre mamele lor".'4' lată
',; îbtdetn. XL, 2. Şi inert: ..Acela care stymie zilnic in m»i1ciune. se aprinde de iubhe şi dor
dupii Dumnezeu şi primeşte harnl Duhului...*').
'"' Cuvi'rtr tfr'sprr itt'voiriţti, 35.
'' Pawfraztt to Maatrie ICgipleaiuil, II.
141
Cf. Sf. Macarie Egipteanul. Omitit duhovrtfcestl (Col. II). LV1. 3.
M
ApoJtegnt0. Ann II, 365(33). ■ *' ('nprir ttexpredrogoatt, II. I.
'** Cf. ibidem (nu are „minleu pironită dc ceva din celc păinanleşti"); II. 17 (Xintf iubeşie pe
Dumnezeu stănfie în rugaciunea curată şi anincil din sine loaia patiwa ce-l îinpiedîcă de la
aceasta"). w Cf. Sf. Isaac Skill. Cuvinie despre wvoiiifti.lS.
" Inlr-adevăr, iubirea desîîvarşilii este statomică şi neschimbat aceeasi. ceea cc face din ea
o dispozi|ie permanenta a sufletului, o stare stabilă (fi^u;). Cf. Sf- Vasilc eel Mare. Ri'xulilr
itiari, 2 („Iubirea de Duninezeu sc cere de la noi ca o datorie de neîiilâiiirai; iar lipsa ei esie
pentru suflet eel mai nesuferit dintre toale relele"). Sf. Clement AJexandrinul. Stnmwte. VI. 7;
IV. 22; VII. |2. Sf. Diadoli al Foticeei. Citvwu ascetic in 100 de capele, 90. Sf, Maxim
Mărtitrisiioriil. Capete desp/r dragosif, I, I; Ciivânf ascetic. 26. '" Regutile man, 2.
621
Redobândirea sântîuifii
m
Scamt XXVIII. 38; XVIII. 7.
'"" Cuvinlf dpsprr nevoinfă, 85.
1,0
Cu privire lu toate acesta. a se vedea Sf. Vasile ecl Mare. Regulile mart, 2 şi 3. Cf.
Sf. loan Scaianil. Scam. XXVI. 41 (.Jubirea este o vittule fircască în noi").
'* EphtoJe, I- I.
** Omilii duhmmiceşti (Col. II). LV|. 5.
Regtdile mid, 212. ,M
Omilii la Maid. LII, 5. '"
Epistole, 2.
622
Iubirea
Lui devin in stare s-o cultive cu sârguinţă, s-o dezvolte cu înţelepciune şi s-o ducă
Ja desâvârşire".1™ Iar Sfântul Isaac Sirul spune că ajuns la desăvârşirea
dragostei, omul îşi regăseşte firea dintâi. în care, fiind zidit după chipul lui
Dumnezeu, în chip natural lindea şi se străduia sa ajungâ la asemănarea cu EI:
„Urmăreştc milostivirea,1*7 care, când se va afla înlăunlrul tău, ia în tine chipul
acelei Sfinle Fmmuseţi cu care te-ai facut asemenea".1^' Sfâniul Diadoh al
Foticeei arată tot aşa că în iubirea desăvărşită „chipul e ridicat cu totul \A
frumuseţea asemânarii".159
Reguiile twin, 2,
"9 Acesla esic niunele pe care Sf. Isaac Sirul ÎI da iubirii.
Ciivhile despre nevoinfd, I (.Drugosleadiihovniceasci... zugrăveste chipul nevfcut"), IM
('iivânt ascetic hi 1(H) de ctipe.te, 89.
lW
A se vedea, in afara lexlelor pe care le vom cita în continuure: Sf. Macarie Egiptea-
nul, OrmUi dnitowticeşti (Col. U), V. 9. Sf. Maxim Marturisiionil, Capete despre dra-
gustr. 1. 8; Râspiuisuri ciitw Talasie, Prolog. Sf. Crigorie de Nyssu. Omilii la Eerfr-
siast, VIII.
" Scant, V. 6. Cf. XV, 2; XXVI,
:
31 („Dragostea tmpurilorsâ-ţi fie chip al dragostei
de Dumnezeu"); XXX, [.: " RăsfJtmsuriiMcâtn Tahisie,,M55, PG 90. 544A. ''" ('Gp&e
despre dragoste, III. 68. '" Ibidem, 67. ibidem, 1\. ibidem, 72.
023
KedoMndi rea sândiâfii
T ('«pete despre dragoste. 1,66. Cf. U. 47; 70; IV, 22; 75; 80; Cuwmf ascetic 20. Evagrie.
Trataiul practic, 38 (.Partca păumaşă a sufletului ;ue nevoie de nuii inulte leacuri decaf
paileu poftitoare. de ticeea e si minuta* iubirea «mare». întrucât înfiâneaza paitea pătiiua-
şiî"); Ciipetegrwstice, III, 35. Sf. Tidasie. Despre dragoste,.., I, 66.
'* A se vedeu. de asemeneu. Sctisori, 19; Trataiul prartir, 38. m
Sf. Maxim Miu'lurisitorul. Capete despre dragoste, IV. 15.
7
Ibidem, 44 (,J>3 fiecărei părţi din tine... cele de care este vrednică... iuţimii. dâ-i
dragoste duhovnicească").
m
OmiUi la T,t, VI. 3. Cf. Ormlii la 2 Timotei. VII. 1.
179
Trataiul prartir, 35.
" Capete despre dragoste, I, 64 („Dragostea desfiinţeaziî patimile sufleteşli"). Cf. 65;
III. 19, 43; IV. 57. 61. 79. 86(,.Iubirea şi înfrânarea slobozesc sufletul de patimi");
Râsmtnsuri călre Talasie, Prolog. Sf. Talasie, Despre dragoste..., I, 11, 93; III, 37.
1
Capete despre dragoste. III. 50. Cf. Cuvănt foarte defolos despre AWQ Fitinum.
' Capete despre dragoste. III, 90. Cf. Sf. Talasie. Despre dragoste.... II. 39 („Ncvo-
icşte-tc sâ iubesti pe tot omul deopotrivfi şi veî alunga dc-a valtna toate patimile"), Cf,
I. 14 („De vrei să bimi găndurile pfoimase, câstigă... dragostea faţă* dc aproapele").
" Cuvmte despre nevolttţă, 34.
" tipistole. 2. Cf. Capete despre dragoste, II. 8 („Cel ce n lepftdat de la sine pc maica
patimilor. artică iubirea tnipcascS de sine, uşor leapudă. cu ajutorul lui Dumnezeu. ţi
625
Redobăndirea sănăUifii
Când ajunge omul sâ câştige iubirea desăvârşită, nu se mai află în el nici o palimă,
câci, aşa cum am văzut, ea nu poate sta alătiiri de pofta lumii şi de iubirea de sine, spre
care-l mănă patimile. Toate puterile şi facultăţile sale imni puse numai şi numai tn slujba
lui Dumnezeu, nimic nu-i mai rămâne penlru nimic altceva. „Dacă iubeşti cu adevărat pe
Dumnezeu şi râmâi în iubirea Lui (In iSa 9) - scrie Sfântul Simeon Noul Teolog -. nu vei
fi stăpâ-nit niciodaiă de vreo patimă, nici nu vei fi dominat de vreo nevoie a trupului.
Căci precum irupul nu poate fi pus în mişcare spre nimic fărâ suflet. tot aşa nici suflelul
unit prin iubire cu Dumnezeu nu poate să fie târât spre poftele si dorinţele trupului, şi
nici spre alte pofte ale lucrufilor şi patimilor văzute sau nevăzute, fiindcă pornirea inimii
lui sau mai degraba toată înclinarea voinţei Jui e legată de dulcea iubire a lui
Dumnezeu".185 La fel spune şi Sfântul Maxim Mărturisitonil: „Când patimile stăpanesc
mintea, o leagă de lucrurile maieriale şi, despărţind-o de Dumnezeu, o fac să se ocupe cu
acelca. Când o stăpăneşte iubirea de Dumnezeu, o dezleagă de legăturile lor (...>".1M
Astfel. dacă, pe de o parte, fărâ* nepătimire nu se poate ajunge la iubirea desăvârşită. pe
de altS parte, pe cele dinlâi treple ale ei. iubirea este cea care îl duce pe oin la aceea,
putănd fi socotitâ din această pricinS maica a nepal.imirii.1*7
Legat de aceasta, putem spune că, după cum la deplinătatea iubirii se ajunge prin
caştigarea tuluror virtuţilor, pe treptele de jos ea este cea care le sădeşte în om,1"1 le dă
chip şi le susţine.189
Şi pent.ni că, de asemenea. ea le dă unitate1''0 şi valoare,191 şi le face de-Sâvâfşite,1*2
iubirea este cheia de boltă a zidirii omului duhovnicesc; prin ea omul atinge mâsura
vârstei deplinătăţii în Hristos. Ea este capul bărbatului desăvârşit;1' iar celelalte virtuţi,
care sunl madularcle sale, prin ea siml
„puse cap la cap şi potrivite şi legate înlre ele'V'" ea este cea care dă vjaţă acestui
(rup;'';! in fine, ea, aşa cum spune Sfântul Maxim M&rturisitorul, „adună pe cele
divizate şi face pe om iarăşi o singură raţiune şi un singur mod de vieţuire".
Se cuvine să arâlam că iubirea îşi exercila funcţia unificatoare nu numai in
ficcare dintre persoanele care au dobândit această virlute, ci şi în întrcaga
comunitale omenească. însanătoşind astfel relaţiile dintre membrii ci. Patimile, şi
In priinul rand dragostea de sine, sfâşie nutura umană, fâcându-i pe oameni să se
vrajmâsească şi să se împotrivească unii altora, nimicind astfel, în narura
omenească şi în fiecare om, armonia voită de Dumnezeu; in vreme ce iubirea
pune capăl tuturor certurilor, neînţelegerilor, dezbinărilor, rivalitaţilor.
duşmăniilor, vrajbei, invidiei, geloziei, silniciilor de tot felul,1" restabilind
armonia şi aducând pacea.'1^ într-adevăr, „dorul întins întreg spre Dumnezeu
leagâ pe cei ce-l au cu Dumnezeu şi întreolaltă"lw şi ,/ace din toţi oamenii un
singur trup'\ao° „Scopul Proniei dumnezeieşti cste să uneascâ, prin dreapta cre-
dinţă şi dragoste duhovniceascîl, pe cei pe care i-a dezbinat răuUUea în tot felul",
spune Sfântul Maxim Mărturisitonil.201 Prin iubire, „precum avem o unică fire,
aşa putem avea şî o singură socotinţă şi o singură voinţă cu Dumnezeu şi intre noi,
neavând nici o depărtare de Dumnezeu şi între noi".20^ fn vreme ce, mânat de
patimi, omul nu are ailă grijă decât să-şi afirme individualitatea şi s;l-şi impună
aşa-zisa lui superioritate prin împotrivire faţă de ceilalţi, prin iubire, aşa cum arată
Sfântul Maxim Mărturisitorul, omul „se desface de sine prin despărţirea de
raţiunile înţelese individual prin proprie socotinţă şi de cele ce-i sunt proprii lui
prin socotinţa sa şi se adună în unica simplilate şi identitate, prin care nimeni nu
este prin nimic despărţit de ceea cc e obştesc, ci fiecare e al fiecăruia şi toţi ai
tuturor şi mai degraba ai lui Dumnezeu decât unii allora".201 Se cuvine să arătăm
că, deşi iubirea „aduce la egalitate şi nctezeste toată inegalitatea şi deosebirea",304
aceasta nu înseamnă desfiinţarea personalităţii fiecăruia. Dimpotrivă, iubirea
egoistă de sine şi patimile, care-i dau omuluî iluzia afinnarii de sine şi a împlinirii,
sunt cele care U distrug. Căci omul nu se poaie împlini cu adevărat decât printr-o
relaţie iubitoare cu celălalt, întemeială pe iubirea lui
" Ibulem.
P Ibidem.
'"■ Eputoie, 2.
" A se vedca, de pildâ, Sf. loan Oiirfi de Aur. Omitii fa Tit. IV. 2; Tiilcuire fa I'salrmd 142.
n
Cf. Sf. loan Gurfl de Aur, Omilii la 2 Timotei. VII. I; TTHcidr* fa Psalmul 142.
" Sf Talasie. Despre dragoste..., I, 1. Sf. Maxim Marturisitorul. Epistole, 2.
l0
Sf. loan Gură de Aur. Despre dragostea desăvărsită, 2.
81
Capett despre dragoste, IV, 17.
,!:
Epistole, 2.
"Ibidem,
" Ibidem.
627
Ret/olxhuiireo sănălăţti
" Ibidem.
w
Ctiiii'H ascrlic in 1(H)de lapeie, I.
v
Cunoaşterea
1. Introducere
lubirea desăvârşită este în mod traditional socotită ca sfârşitul faptuirii. lar făptuirii îi
urmează cunoaşterea Cywocric,) şi con tempi are a (Becoptct) duhovnicească.
Cunoasterea/contemplarea1 stă la capălul nevoinţei; voia lui Dumnezeu f'iind, dupa
cuvăntul Apostolului, „ca (op oamenii să se mântuiascâ şi la cunoştinţa adevârului sa
vinfi" (1 Tim. 2, 4). Sfăntul Macarie Egipteanul arată că „toatil osteneaJa şi lucrarea
Părinţilor, ca şi a Domnului însuşi pentni aceasta s-au facut: ca Dumnezeu sa" se
cunoască de cfltre oameni".2 La fel spune şi Evagrie, că toale câte s-au creat s-au facut
penim cunoasterea lui Dumnezeu.3
Penlru tămftduirea duhovnicească a omului, cunoaşterea/contemplarea apare ca şi
complements absolul necesar a! vieţuirii ascetice. „Lucrarea poruncilor nu este de ajuns
pentru a vindeca deplin pulerile sufletului, dacâ după ele nu urmează, în intelect, şi
contemplaţiile corespunzătoare lor".4 Căci, dacă „faptuirea este meloda duhovnicească
prin care se curăţeşte partea pasionala a sufletului'V este cu totul de trebuinţă să i se
adauge contem-plaţia, care, dupa cum vom vedea, (ămăduieşte partea raţională a
sufletului (XOYICTXIK6U), slobozind-o de uitare şi de neştiinţăV'
cunoştinţa ('este orb şî) va auzi: «pe Dumnezcu nrârîurisesc că-L ştiu, dar prin
fapteîltăgăduiesc»(Tit I. I6)".17
Faptul că această cunoaştere/contemplare se întemeiază pe lucrarc, ţine dc caracterul
cu totul deosebit al cunoaşterii duhovniceşti, care nu are nimic comun cu nici o formă de
cunoaştcre lumeascîi, de orice nalura ar fi ea, fie chiar „înţelepciunea înţelepţilor şi
ştiinţa celor învăţaţi" (cf. I Cor. I, 19-25). Deosebirea radicals dinlre cunoaşlerea
duhovniceasca' şi înţelepciunea lumii este subliniată de Sfântul Pavel (cf. 1 Cor. 1, 19-
25; 2, 4-13; 8, 2) şi de Slmţii Părinţi,1* care invaţă ca* omul trebuie să se ferească să nu
fie cumva amăgit şi să ia drept cunoaştere duhovnicească „simpla cunoştinţă" [X&joc,
UiX6ţ), cum o numesc flL19 Ei arată că mulţi dintre creştini, şi chiar teologi, fie ei sporiţi
duhovniceste, s-au înşelat crezând ca au dobândit această înallă cunoaştere, ei
neajungând de fapt decât la o pseudo-cunoastere (veuSovtiMoc, yvtiaie» ywăoxţ
\|/e\)6f|q, vexjSoyvualct),'" o cunoaştere închipuită,21 şi rămânând neştiutori şi
necunoscători ai ştiinţei celei adevărate.*" Tot aşa, multi cred că au ajuns la adevărata
contemplaţie, în vreme ce ei nu au decât o vedere în felul dîavolilor," iar viziunile lor nu
sunt doar năluciri pe care ei înşişi le-au iscat şi cugetări zămislite dc propria lor minte. "
Cunoaşterea duhovniccască stă la antîpodul iscodirilor mintii care cautâ să-şi
împlinească curiozitatea.* Ea nu este nici rod ai învăţării înciclungate, nici al studiului,
nici al cercetării. şi nu se naşte nici din speculaţia intelectuală, Ea nu estc rod al
cugetârii. Nu este conceptual.^ şi nici teoretică, Sfantul Simeon Noul Teolog, de pUdă,
dă pe faţă „prostia" şi „orbirea" celor care, m chip „lipsit de minte", socotesc drept
cunoaştere duhovnicească „înseişi plasmuirea înţelesu-rilor în gândurile lor".î6
Cunoaşterea duhovniccască nu numai că nu are nimic comun cu nici una dintre formele
de cunoaştere ale lumii, dar chiar cere
!T
Cf. Sf. Miiciirie Egipteanul. Oiuitii duliovniceyii (Col. II). XVII, IS (..Se cuvine să
tenunţi şi sa socoteţti ca de nimic orice achîziţie în în[e)epciunea acestei lumi. in cu-
noaşteic şi în elocinţiL."). '* < 'nvinli' despre nevohtfii. 19.
:
* Clement Alexandrinul spline: „In însuşi Cuvântul. nu siini unii gnostici, iiir ul(ii psi-
hici. ci toli ca|i au lepiUlal poftele trupcşti sunt eguli şi duhovniceşti în Doiumil"
U'nhtgogul, I. VI, 31.2). Cf. ibidem, 33. 3.
1
Cf Apoftegme, seria alfubctică, Pentru Avva Arsenie, 6 („Intrebând avva Arsenie
oarecflnd pe un băfran cgiptean pentru gandurile sale, altul. vazându-I pe el. a zis: A wo,
cum atAta învîlţjUură launeascâ şi elincască avfind, înlrebi pe acest ţăran pentru gandurile
tale ? Iai el a zis călre dânsul: învfiţfitiira latineascâ o am. cu adevărat, dar alfabelul acestui
iăi;ui încă nu l-îun învaţat"). Sf. lustin Maiiirul şi Filosofiil. AfxthgUt mim, LX (,,jx)t
înţclcge luciurile acestea chiar şi cei care nu cunosc senmele Uterelor.... dar care sunt
înţelepţi şi credincioşi în eeea cc priveste mîntea..."). Sf. Nichita Stithatul. Vktţa Sf. Swwtm
Noui Tttofog, 135. Amintim că, în cartea Faptelor. despre Sfinfii Apostoli Petiu şi loan se
spune cîî erau ..oameni fară carte si simpli" (Papte 4. 13). *' Cf. Sf. Simeon Noul
Teolog. Cele 225 de capete.... III. 22. 11 Cf. Idem. IHsntrxuri teologice. I; Dhcursim
etire, I. 12.
635
Reaovâpdinea sănăiâfii
" Cf. Evugrie. Capete gnostic*. IV. 40; Epistoie, 62. Sf. Isaac Sirul, Cuvinle despre
nevainfd, 37. Pamfrazâ h Mticctrie tigipteamd. 80; 101 St*. Grigorie de Nazianz. Cu
vântâri. III, 7. Sf. lustin Martirul şi Filosoful. Apologia htiui, 60. Cf. I Cor. 2. 4-5. Sf.
Maxim Martin isitorul. Răspwtsurl cdtre Tatasie, 54. PC 90. 512B; 65. PG 90. 737A.
N
Cf, Sf. Simeon Noul Teolog. Discursuri teohgice. I; Discursuri etice. I, 12. Sf. Ata-
nasie eel Mare, Tralat despre tniruparea Cuviintulm. VI. Sf. Isaac Sirul. Cuvinte
despre tie.voinţu, 19.
M
Cf. Sf. Maxim Marturisitonil. Capete despre dragoste. 1. 85 şi 86.
"' Tmtatut pmctic. 90 i ..Rodul seminfelor sunl snopii. eel al virtuţilor. gnoza").
17
Cf. I Cor. 2, 9. Evagrie, Tratatutpractic. Prolog; EpistoU, 62. Sf. Maxim Mărturisi-
lonil. Capete despre dmgoste, I, 12, 46, 47.
M
Cf. Sf Maxim Mârturisiiorul. Capete teotogice, I. 22 („Cunastinţa este doufi feluri.
Una are carucler de ştiinţiL. lur ceulaltă este practica şi lucrâtoure, procurandu-nc prin
expericnta lucmrilor însâşi înţelegcren lor adevărată"). Sf. Macarie Bgipleiinul, Omilii
duhovniceşti (Col. II). LIU. 4; Pamfmzâ ta Sf Macane Egipteanul, 80; 101 („Fericiti
cu adevtuut... sunt aceiacare... au primit prin cxpcrienţii si simţire cunoştinţa tainelor
cereşti ale Duhului") Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoinfă. 1 (.JFărfi cercarea lucru-
iMor, înţelepciunea nu ştie să-si împodobească cuviniele ei şi să vorbeasca adevflrul,
peniru eă nu-1 cunoaşte pe acesta. Nici nu poate sit descopere cineva virtuiea. dacâ el
insusi nu a fflciit niciodatii experienţa ei"), Sf. Diurioh al Foliceci, Cuvânt ascetic tn
flMt de capele, 9 (Cunoştinta lcaga" pe om de Dumnezeu piin expcrienţă"). Sf. Simeon
Noul Teolog. Cele 225 de capete..,, I, 100 („Cel ce a (lohsinilit experienţa acestora prin
sârguinţa cea mai buna, va cunoaste înţelcsul celoi spiisc... înţele.sul duhovnicesc").
": Cf. Sf. Isaac Sinil. he. ni. Parafrazâ la Sf, Macarie Egipleamd. 80; 101: Sf.
Macarie Egipteanul. Oniitii duhovnicesti (Col. II». LIII, 4. Sf. Diadoh al Foliceci, he
cit. Sf. Simeon Noul Teolog. Cele 225 de capete.... I. 100.
40
Cf Sf. Macarie Egipteanul. Oniitii duhovnicesti (Col. II). LIII. 4.
636
CmwaSterea
OeoXoyla, termenul „leologie" având aici un sens cu totul diferii de eel care i s-a dal în
Apus).41 Pentm ca sa atingă omul acesl a! doilea grad al cunoaşte-rii, dc o natură cu
mult diferitfl de a celui dintâi şi cu totul mai presus de acela, irebuie ca să fi dobândil
prin ascezfi teantropică - cum de altfc) are nevoie de aceasta şi pentru a ajunge la
primul grad - curăţia nepătimirii şi bogftţia virtuţilor, îndeosebi iubirea, dur toate
acestea în chipu] cel mai înalt şi totodat.l cel mai profund, altfel spus, trebuie ca omul
să fi ajuns în înain-tarea sa spre unirea cu Dumnezeu pe cea mai înallă Ireapta a
desăvârsirii.
2. Contemplarea nalurală
Dobândind iubirea, după ce s-a facut mai Tntâi, prin mullă osteneală, nepă-timitor,
omul ajunge de-a dreplul la cunoaştere/confemplare naturală (yvtocric, (|AXJncfţ
<t>ix7iicTi QHopto;).4' Aceasta este cunoasterea/contemplarea tuturor fiinţe-lor din
naiură, adicii a creaturilor.41 Aceasta are două irepte: pe cea de jos stâ* cu-
noaşrerea/contemplarea fapturilor trupeşti, iar pe cea mai înaltă. cunoasterea/con-
templarea fapturilor nevăzute, netrupeşti şi inteligibile.*4
Se poate distinge şi o a rreia treaptă, cunoaşterea/con tempi area „iconomiei
dumnezeieşti"/" a Protiiei şi judecăţii lui Dumnezeu arătate în zidire,46 ca şi a
înţelesului adânc şi ascuns al Scripturii47
1
Amintiin. cu acest prilej. definilin lui Evagrie: „Creştinismul este învfi(ăturu Mântuitoiu-.
Iui nosfrii lisus Hristos, alcăniirfi clin practică, fizicS şi teologie" ('fmttifutţmicttc, I). To) el
spunc. \\\ nltă partc: „Ştiinţu mâmuirii noasiie este format;! din ucestea trei" {Capete gnttxti-
C0, I. 10). Această împărţire. pc care o uflăm dcja la Clemcni Alexamlrinul {Stromate. I, 28)
şi Origen (Omiiii la Cântarra Cântdrihr, Prolog), a fost rehiatâ de Sf. Maxim Mărturisito-
ml. dcvtfnind clasica* în spil'iniahtatea ortodox't. Un mure nuiiiur de scrieri asceu'cc poaită
(itlul de (O xttiâ de) capete practice (sau etice). fizice şi teologice (sail grtastice). POtrivil
clasifieării facula de Evagrie, ijnxrucri Becoplcx şi 6eoAQyta (sau ((nxjiiefi si 6eoXoYiKf|)
consiiluie împreună yvtooTltcr| (Cf. Tmtatul pmctic, Prolog), ccea nc rrimite la schema
bipartită Kpăţiţ (sau npaiCTticf|) şi 9e<opkx (sau yvcooit). de asemenea ajunsă clasicil
{FiltHxiUa o rcia în chiar tillul ei). Cu privire la toate acestca, a se vedea inlroducerea lui A.
si C. Guillauinont la Evagre Lc Pontique, Traitt? pratique. SC 170, p. 38 ş.u. 1 Cf. Evagrie,
Tmtatut ptxictic, Prolog: „lubiica es(e poarta cunoaşterii nauirale". 41 Cf. Evagrie.
Capete gnostic», I, 10; V. 30; VI, 1. Sf Maxim Mărturisitonil, Capete tiespre dragoste.
I, 87. Sf Isaac Sirul, Epistole. 4. Sf. Grigorie de Nyssa. Vmfa lui Moist, M. E" are
diferite numiri: YWăcnc, 4WJic.r). ywoiţ z<ov cvtoiv ffnţ. Sol. 7, 17), Oeoîpla wv
6vxâv, Qecopla xuiv yeyovtrwav.
Cf. Evagrie. Capete giwstice, I, 27; 74. Sf Maxim Mftrtui'isitoml. Capete dfspre
drogoste, I. 94; II. 26. Sf. Isaac Sirul. Epistole. 4 („Vederea esie vederea minlii si
constiî în a ic uimi de iconomia lui Dumnezca in lot neamul şi neamul"). M SI. Isaac
Sirul. loc. cit.
W
C£ Evagrie, Capetegnostlce, I. 27; Tâltuire la Psalmi, PG 12. I66IC. Sf. Maxim
M."nuirisitonil, Capete tiespre dmgoste, I. 98-99.
47
Cf. Sf. Isaac Sinil, Epistole. 4. Sf. Maxim Mariuristtorul. f&sptmsuri nitre Tafasie,
12, PG 90, 172BC: 65, PG 90. 745D.
637
Redobitndirea sânâtâfii
Omul urcă la înţelesuri tol mai înalte pe măsura curâţirii şi desăvârşirii sale in virtute
prin ostenelile nevoinţei.4" Şi pc fiecare treaptâ, Dumnezeu îi dă cunoaşterea cuvenită,
proprie accsteia, fâră ca el să se aştepte şi fară ca s-o caute.4"'
Pe toate aceste trepte, cunoaşterea/contemplarea naturală este cunoa^te-
rea/contemplarea logai-lor fâpturilor,50 adică a raţiunilor lor duhovniceşti ascunse,si a
firii lor duhovniceşti," a principiului şi cauzei lor" şi a sfârşitu-lui lor tn Dumnezeu,"4 a
semnificaţiei lor duhovniceşti," a legălurîi lor cu Dumnezeu, a energiilor dumnezeieşti
de care se împărtăşesc ele, a urmei lâsate de Ziditorul lor tn ele.*7 De aceşti logoi ai
fiinţelor create vorbeşte Sfântul Apostol Pavel atunci când scrie despre „cele nevăzute"
ale lui Dumnezeu, despre „veşnica Lui putere" şi despre „dumnezeirea" Sa, care „se văd
de la facerea lumii". „înţelegându-se din făpturi" (Rom. 1, 20); prin ele omul despălimil
Fl vede pe Dumnezeu in zidirea Sa.SH Tot la ei se referă Evagrie, atunci cand vorbeşte
despre „înţelepciunea cea de multe feluri" (Efes. 3, 10) pe care Dumnezeu a sădit-o în
fSpturi." De aceea, putem defini cunoaşterea
48
Cf. Sf. Miixim Miuturisitorul. lot:, tit., 47; 65, PG 90. 737A.
4v
Cf. Idem, Capete teologice, 1. 16 („Cel ce păzeste poruncile se curuţeşle; cel cc s-a
curăţit se luniinează; ial cel ce s-a luminal se învredniceşte să se săiaşlutasca în căraara
tainelor cu Mirele-CuvantuT); Capete despre dragoste, 1, 95 („Soarele dreptăţii.
rasarind t ni nţ ii curale, >e aială şi pe -Sine, dar aratii şi raţiunile tuluror ctflor ce uu fosl
facutc sau vor fi racute de El").
* Cf. Evagrie, Capete gtipstice. I, 10; IV, 40. Sf. Maxim Marlurisitonil, Capete despre
dragoste, I. 98-99. Sf. Simeon Noul Teolog, Disatrsttri teologice, 1. Sf. Nicbila
Siiihaliil. Cete 300 de capete, II, 67; III, 43 („Treapta liiminătoare este a acelora ce au
inainlat de la luptele sfinţitc la cea dintfii nepătimire. Propriu ei cste cunoştinţa liicru-
riloi. vederen sau conlcmplarea raţiunilor zidirii...").
51
Cf. Sf. Maxim Mămirisilonil, Ambigua, 13. PG 91. 1116D; Rftspumuri ccitre liikisii\
32. PG ş90, 372BC („pâmmzând prin căile ininţii... află raţiunea divina' perfeclă,
ascunsă în ficcare...").
' Adăugânt de fiecare dată „duhovniceşti". pentni că, aşa cum axată Sf. Maxim
MărturUitoral. aceşti togoi stint de o alta natură decat cea a „raţiunilor (fogoi) cliipă
fire" ale lucnirilor - care ţin de „învelişul de dinafară" al lucrurilor -. de o alia esenţă, şi
in alt fel definiţi. şi de o alta formă, in sensul arislolelic al teiinenului (Răspunsnri Gătre
Tatasie, 65. 744D-745D).
" Cf. Sf. Maxim Mărturisitonil, Capete despre dragoste, I, 98-99; Râspimsuri cdtre
Talasie, 13, PG 90. 293D-296A..
u
Cf, idem. Rrispumuri câtre Talasie, 13; 32, PG 90. 372BC. "
Cf. idem, Capete despre dragoste, I, 99. "' Cf. Sf. Grigorie de
Nyssa. Despre Fericiri, VI. " Cf. idem. Cuv&tt apologetic la
Hexaimeron, PG 44. 73A.
* Cf. Sf. Atanasie eel Mare. Tnitat despre uUniparea Ctwântului, 12.
'"' Cf. Evagrie, Capele gnostice, IV, 7. In acest fel, cel mai aclesea. vorbesc Părinţit de-
spre logoi; astfel Sf. Maxim spiuie, referindii-se la ei, cîl „Făcalorul celor văzute a
scmănat în fire în chip natural raţiuni duhovniceşti de-ale înţelepciunii" Sale; cunoaţ-
(>3X
CiuuMfterwi
Astfel văzută $i cunoscută în taina ei, lurnca sensibilă nu mai apare ca opacâ,
mărginită la sine; fapturilc şi înlreaga zidire devin transparent pentni realitatea lor
profundfi. rationale, inteligibilă şi duhovniceascâ,'"1 aşa încât lumea malerialâ este
contemplală în lumea înţelesurilor, iar lumea înţele-surilorf în cea materialâ, după
cum tâlcuieşte scoliastul Răspunsuriîor către Tuta&ie: „Cel ce înţelegc Iumea
văzută, contcmpliî pe cea inteligibilă. Câci mchipuindu-şi cele inteligibile le
modeleaza prin simţire (!e îmbracă in figiiri prin simţuri) şi schcmatizează în
minte raţiunile văzute. El strâmută în faţa sim(urilor in chip felurit ftinţa lumii
spiriluale, şi în faţa mintii compozi|ia lelufită a lumii scnsibile. El întelege lumea
sensibilă prin cea inteligibil.1. Iransferând prin raţiuni simţirea în minte, şi pe cea
inleJigibilă prin cea sensibilă, împlelind mintea cu simţire în vreme ce contemplă
figurile".63 Sf'ântul Maxim, arătând că peulru eel ajuns la
cuno;işierea/con(emplarea na-luralîi întreaga lume sensibilă devine un simbol al
iumii inieligibile, fiecare dinire lucrurile ei descoperindu-i-o pe aceea.61 spune
direct şi simplu: „întreg cosmosul inteligibil se arată în întreg cosmosul sensibil in
chip tainic, prin lormele simbolice, celor ce pot să vadă; şi întreg eel sensibil
există în cel intcligibil. simplificat în sensurile minţii. în acela se află acesta, prin
înţe-lesuri; iar in ucesCa, acela, prin figuri. lar lucrarea lor este una, cum ar fi «o
roatăîn roată», zice minunaful vâzător al lucnirilor mari, lezechiel, vorbind. cred.
despre cele două lumi (1, 16). Iar dumnezeiescul Apostol zice, la rândul sau:
«Celc nevăzute aJe lui Dumnezeu se văd de la intemeierea lumii, înţeli^gându-se
din fapturi» (Rom. 1, 20). lar dacă prin cele ce se văd, se pri-vesc cele ce nu se
văd, cum s-a scris, cu mult mai vârtos vor fi înţelese prîn cele ce nu se văd cele ce
se văd, de către cei dedaţi contemplaţiei duhovni-ceşti. De fapt, contemplaţia
simbolică a celor inteligibile prin cele văzute este ştiinţâ şi înţelegere
duhovnicească a celor văzute prin cele nevăzute",6*
Vedem de aici deosebirea dintre felul în care percepe realitatea cel care s-a
învrednicit de cunoaşterea/contemplurea natura/ă, şi modul fn care o vede omul
pătimaş. Căci, atâta vreme cat se află în robia patimilor, el rămâne inchi* în
realitatea sensibilă şi numai pe ea o vede şi-o cunoaşte. Atunci când
terea |or de cfltre om estc numită şi ea tot „înţelepciune"; iur atunci când accst cuvftnt
eatc însoţii tieMyvtâac,. indicil cunoaşterca lui Diuanezeu. " ('uvinle de.spre
nevoinţă, 30. Cf. Evagric. Caţtete gnostic*, V, 57.
' Râspunsuri cdlre Talasie. 63, Scolin 47, PG 90. 629D-693A.. k Loc. cil. A se vcdea.
de asemene», Sf. Macarie Egipieanul. Oniîlu duhovniccsti tCol. IIKLIII. 15. 14
Muiagogia, 2,
639
Redobtbidirea sâneilelţii
u
Cf. Sf, Maxim Mârturisitonil. Râspimsuri căire Talasie, 49. PG 90. 452AB.
"Ambigua,
7
II. PG9I. 1112AB
Ideiti. Riupurmm câtre Talaxie. 49. PG 90. 452B.
»Ibidem. " AmbigUO, 64. PG 91. II93D.
" Sf. Macurie EgipCeanul. Omitii dulwvniveşti (Col. II), LI». 15. 71 Cf. Sf. Maxim
Mfirturisitorul, Rcispunsurl vălrc Talasie, 12. PG 90. 372BC. ;: Ibidem.
7
' Copticgnosttce, V. \2.
640
CtmtMi$lerea
în chip nepătimaş, aflâ adevfrrul din lucruri prin contemplarea naturala", scrie
scoliastul Rdspunsurihr către Talasie;1* însuşi Sfântul Maxim spune că acesta
cunoaşte „raţiunile adevarate ale lucrurilor",7S văzându-le „în chip natural", adica
aşa cum sunl ele după firea lor.7'J Evagrie defineşte într-un mod asemănător
această ciapă a urcuşuluî duhovnicesc, ca: „nepătimirea sufletiilui însoţită dc
cunoaşterea adcvărată a fiinţelor".77 Stăpân pe aceastâ cunoaştcre, preţuind
„raţiunile lucrurilor, ascunse în înfăţişări" mai muli decât „înfaţişările lor
văzute",7* omul are de-acum ptirturea cuvenită faţfl de rapturi. ca şi faţă de
Dumnezeu. „Cel care a dobândit virtnţiJe şi 8-a îmbogSţit în cunoştLnţă, privind
de aici înainte lucrurile în chip natural, pe loate le face şi le spune după dceapta
judecată, nealunecând nicidecum de la aceasta", scrie Sfântul Maxim.7''
Prin vederea tuturor celor create ca fîind legate de Creatorul lor, omul capâtă o
înţelegere cuprinzâloare a realităţii, pe care până atunci n-o vedea decât
trunchiat,"11 desprinsă de cauza şi scopul ci, şi o viziune unitară asupra lurnii, care
înainte îi apăroa divizată în multe chipuri." Şi astfel, dupâ curn arată Sfântul
Maxim, omul ajunge să-şi împlinească rosttil pentru care a fost creat, adică să
aducă în el. unit cu Dumnezeu, la units cu Dumnezeu întreaga creaţie, facând
„zidirea sensibilă una şi neîmpărţită'";" şi, „pe lângă acesteu, (unind) cele
inteligibile şi cele sensibile..., face întreaga creaţie o singură crcaţie, ncdes partita
pentru el din punct de vedere al cunoaşterii şi necunoaş-lerii. Căci a dobândit o
ştiinţă cunoscătoare (gnostică) a raţiunilor ihgoi) in lucruri. liberă de orice lipsuri,
întocmai ca a îngerilor"."1
Ts
Rels//misuii vtitiv Talasie. 59, Scolîa 2.
Ibidem, 48.
1
< 'txpete d&spre etmgoste, 1.92.
I'miiiiulpmcttc, 2,
7i
Cf. Sf. Maxim MOrturisitorul. Răspwtsuri câlrw Talasie, 49. PG 90, 460A. 9
Capeie dexft/f dnigosle, I, 92. w Cf. Evagrie. Capete gnosiice, II. 28.
'■ C£ Sf. Maxim MiUlmisitorul. R&pwwtri ciitn- Talasie. 32, PG 90. 372BC. *:
Idem. Amhigua. 106. PG91. 1305D-I308A. "' Ibidenu I308A.
" Sf. Muxim Mâjtiuisiiorul. Râspunsuri câtre Ta/asie. 58. PG 90, 579A. "
Cf. Sf Isaac Sirul. Cuviiiie despre nevoinfâ, 67. " Cf. tbt'dem
(..snflcicle sc vâd uncle pe altele"),
04 1
Redobăndirea sănătâfii
cunoaşte cu adevăral pe sine."7 Sfântul Nichita Stithatul arata însă că fărft cunoaşterea
raţiunilor celor create omul nil poate atinge cunoaşterea de sine, care se poate dobândi
numai pe această treaptă: ..Cel ce s-a săltat de la cu-raţie la cunoştinţa lucrurilor, s-a
cunoscut pe sine (.„). Iar cel ce a ajuns la cunoştinţa raţiunilor zidirii şi a lucrurilor
dumnezeicşti şi omeneşti a cunoscut ccle din jtirul lui şi cele din afara de elt dar pe sine
însuşi încă nu",** Dar, în acelaşi timp. după cum arată Părinţii, cunoaşterea de sine este
cheia cunoaşterii luturorcelorlaite,1"' având, de aceea, un rol esenţial.
Cunoaşterea adevărată de sine la care ajunge omul pe aceastâ Ireaptă este
cunoaşterea a „ceea ce esle el după firea sa cea duhovnicească",*0 adica a esenţei sale
spirituale,"1 chipul lui Dumnezcu din el,": care este temciu] firii sale; pe de altă parte, işi
cunoaşte nimicnicia sa de făpturâ creată, de om su-pus păcatului şi înslrăinat de
Dumnezeu. Părinţii insistă îndeosebi asupra acestui din urma aspect9Î - de pildă, Sfântul
loan Gură de Aur spune: tvAcc-la mai cu seamă se cunoaşte pe sine, care socoteşte ca nu
e nimic""4 -, ară-tând cfl fără pocăinţâ şi smerenie desăvârşită nu se poate omul înalţa în
nici un chip pe aceste înalte trepte ale cunoaşterii de sine.''5 Având astfel „dreapta
cunoştinţâ a starii sale, omul poate cunoaşte şi „celelalte creaturi aduse de Dumnezeu la
fîinţă din nimic"'i? şi, de asemenea, „iconomia mântuirii lucrata de Ziditorul lof, şi toate
pe care le face peniru făpturile Sale".'''1
După cum este cheia cunoaşterii de sine, cunoaşterea celor ce sum des-chide uşa
cunoaşterii lui Dumnezeu. „Cel ce se cunoaşte pe sine, îl cunoaşte pe Dumnezeu", scrie
Sfântul Antonie cel Mare.'" într-adevăr, ajungând să se cunoască pe sine ca făptură
creatâ după chipul lui Dumnezeu, omul vine la
81
Cf. Sf. Nichila Stithatul. Cele 300 de capete, II. 36.
Ibidem, w Cf. Sf. loan Ourfi de Aui. Omitii la Matei. XXV. 4 („Cel ce se ciinoaşte pe
sine cunoastc pe toute"). Sf. Isaac Sirul. Cuvinte despre nevai'ifa. 16 („Celiri ce se
cunoastc pe sine, i s-a dal cunoştinţa tuturoi").
Sf. Antonie cel Mare. Ephtole, I. I. w
Cf. ibidem, IV. 7.
9
* Sf. Nichila Slifhatul. Cele 300 de capete. II, 37.
" Cf. Sf. Grigorie Paluma. ISO de capete despre cimastmfa natnndâ. cimoasterea lui
Dumnezeu, despre viafa moralri$ despre făpiuire. 29. PG 150, 1140C. Sf. loan Scăra-
rul. Scant, XXV. 37. Sf. NichitU Stithatul. Cele .iOO de capete, II, 35; 39. Cf. Sf. Si-
meon Noul Tcolog. liheursuri etice, IX. M Omilii la Malei. XXV. 4.
,s
Cf. Sf. Simeon Noul Tcolog. Discu/mH ieohgice. I (omul trebuie „sS uice spre înâlţimea
cunostinfei duhovnicesri piin smcicnie şi printr-o vieţuire care imită pe Hristos");
Disatmai rtice, IX. Sf. Nichita Stithatul, Cele 300 de capete, II. 35; 38; 39. M Sf. Antonie
cel Mare. Epistule, I. 4. 97 Ibidem, IV. 7. yx Ibidem. I. I; 4. u'; Ibidem, VII.
642
CtmtmşU'rea
cunoaşrerea Creatorului său şi a Pronici Sale, înţelege că iubirea Lui l-a smuls din
neffinţă, şi că El i-a dat, prin firea cu care l-a înzestrat, puferea de a se
îndumnezei prin har; şj cunoscându-şi bine slăbiciunea, nepuftnţa şi
nimicniciaduhovnicească, ÎJ recunoaşte astfel ca Mânluî(oral SfiU.
Cunoaşîerea de sine, mai curând decât cea a fâpturiloi*, duce repede şi
neniijlocit pe om la cunoaşterea/contemplarea lui Dumnezeu, dupa cum arata
SfAntul Vasile cel Mare: „Cel ce se cercetează cu pricepere pe sine însuşi poate
cunoaşte pe Dumnezeu, nu atâ( din alcltuirea cerului şi a pământului, cât $i din
alcătuirea propriei noastre firi, precum spune şi proorocul: «Minu-nată s-a făcut
stiinţa Ta de câlre mine» (Ps. 138, 6), cu alte cuvinte, cunos-căndu-mâ* pe mine,
am cunoscut covârşitoarea Ta înţeiepciune".IOD Căci, cu ftdevfiral omul e.ste
singura creaiura* fflcutâ dupfl chipul lui Dumnezeu. Minted lui. ajunsă la curăţia
nepălimirii, poate sâ vad;l limpede chipul lui Dumnezeu din e|, refleciat ca înlr-o
oglindă (cf. 1 Cor. 13, 12), cu atiît mai mult cu câl, prin bogăţia virtuţilor, e|
ajunge şi la asemănarea cu Dumnezeu. Su-fletul, scrie Sfântul Grigorie al Nyssei,
elibera! „de pornirile (pătimaşe)... se intoarce în sine şi se vede I impede în sine
de ce natură este, privind prin mij-locirea propriei sale frumuseţi, ca într-o
oglindă, ca înlr-o icoana\ modelul lui dintru început"."" lar în altă parfe, explică:
„omul dinlâumm, pe care Dom-nul îl numeşte jnîmă, când se şlerge pa(a
ruginoas.1 înfloritâ pe el ca un mu-cegai rău, îşi recapăta iar;1şi ascmfinarea cu
modeluJ (cu arhelipul)... Deci cel ce se priveşle pe sine vede în sine pe Cel doril.
Şi de aceea cel curai cu inima e ferici» penrru că, privind la curăţia sa, vede în
chip modelul. E asa cum cei ce privesc soarele în oglindă, fâră să priveasca* ţintâ
spre cer, văd în straluci-rea oglinzii soarele nu rnai puţin decât dacă ar privi spre
însuşi cercul soare-lui. Astfel, şi voi, chiar dacă nU aveţi puierea sâ vedeţi lumina,
dacă reveniţi la darul chipuluj sădil în voi de la început, avefi în voi pe Cel
căutaf".102
Atunci când ornul ajunge sa-L cunoască pe Dumnezeu, Duhul estc Cel care
cunoaşte în el, iar nu puterea lui de cunoastere, nu mintea sa. Trebuie lotuşi să ■■
111 ■!r; -111 că facullâţile sale de cunoaştere participă într-un anume I'd !a această
ciinoaştere, căci ultfcl nu s-ar putea spune că el este eel care cunoaşle, fiind asdtîl
oarecum exclus din această cunoaştere, care s-ar produce de către DumnezeU.
independent de om. Sfântul Maxim Marturisitoml arală, pe de o pane, ca Duhul
Sfânl nu cunoaşle „penlru Sine", „ftindcă c Dumnezeu şi mai presus de orice
cunoştinţă", ci penlru noi;l6J iar, pe de altă pane, că ,,harul dumnezeiesc nu
produce iiuminările cunoştinţei dacă nu e cineva în stare să primească iluminarea
prin puierea lireasca".1'*4 Şi avănd grijă să precizeze că „sfinţii... n-au priinit
cunoşiinţa adevărată a lucmrilor (dumnezeieşti) numai căulând-o prin putere-a
firii, lâră harul Duhului Sfant", el adaugă touişi c;1 ,.nu este îngâduit să zicem că
numai haml de sine lucrează în sfînţi cunoştinţele taineior, t'ărâ puterile care
pnmesc prin fire cunoşlinţa".16" Trebuie deci să precizăm ca omul primeşte
aceasta cunoaştere în propriile sale organc, în primul rănd şi mai ales in minte
(VOOQ),'^' şi în tot sufletul său,107 şi chiar în trup."'B Numai că el nu cunoaşte prin
puterea proprie organelor sale, ci prin singură puterea diimnezeiască.169 Sfantul
Maxim spune foiirte limpede: „Minlea lui Hristos pe care o primesc sfinţii (...) nu
vine în noi când lipseşte puterea noastră mintală, nici ca să întregească mintea
noastră, ci ca sa lumineze, prin calitatea ei, puterea minţii noastre şi să o ducă la
aceeaşi putere şi lucrare cu a Lui".170
AceastS cunoaştere/contemplare, care transcende toate modalităţjle de
cunoaştere omeneasca, care depăşeşte „puterile simţurilor şi ale rninţii"171 şi care e
„mai presus de minte (vodc,) şi de cunoştinţă (Yvcocnţ)",1" în chip cu totu)
nepotrivit este numită deci cunoaştere, simţire (cdaOncnc,) sau înţelege-re
(v6r|cu<;).m Sfântul Grigorie Palama scrie mai ales: „Noi nu numim aceasta
vedere eunoştinţă (yva>oxţ) (...), Vederea aceasta nu este cunoştinţa. (...) Nu
trebuie să o socotim şi s-o numim cunoştinţă (...), decât doar prin abuz, avaiul
numai numele comun. (...) Aşadar, nu numai ca nu trebuie socotîtă
aceasta cunoştinţă, dar trebuie socotită cu mult mai presus de orice cunoş-linţa şi de
orice vedere prin cunoştinţă".174 DacS însă continuăm să-i dăm nu-mele de „cunoştinţă"
sau ..înţelegere", o facem „folosind metafora şi iden-titatea de nume".175 Mai potrivit ar
fi termenul „vedere" (âpctonc,), dar chiar şî atunci când ne folosim de el, o facem tot
într-un mod care nu este întru totul potrivit, de vreme ce nu este vorba aici nici de o
vedere sensibilă, nici de una inteligibilă,17" pentru că aici omul nu vede nici cu
simţurile, nici cu mintea (vovc,).1''7 ci este o vedere duhovniceasca (nvettioraxfi),17*
pentru câ vede în Dvihul,1'' iar această vedere este de o naturâ cu neputinţii de înţeles şi
se face înlr-un fel care nu poate fi exprimal.180
Ceea ce vede omul atunci când spunem - în chip impropriu - că-L vede pe
Dumnezeu, este o Lumina, în care Acesta manifeslă şi comunicâ energiile Sale. Omul
nu-L poate cunoaste pe Dumnezeu decât din acesle energii,1*' fiinţa divină în sine fiind
absolut înacoesibilă.183 Dumnezeu în Sine rămâne nevăzut;mcel care se înalţâ pe treapta
cea mai înalta* a cunoaşterii îl vede pe Dumnezeu numai întrucât El însuşi „se revelează
într-un mod potrivit Siesi",1"4 adică vede Lamina dumnezeiască necreată în care se arată
slava lui Dumnezeu. „Dumnezeu este lumină (1 In I, 5), şi vederea Lui este ca o
lumimY', scrie Sfăntul Simeon Noul Teolog;1*5 „este o lumina a cunoştinţei, înmicât
lumina produce în noi cunoştinţa;
;
'/W.™, II. 3. 17.
" Ihidem. 39.
" Cf. Si. Grigorie Palama. Triad*, I. 3. 21; II, 3, 31.
căci nu poate cunoaşte cineva pe Dumnezeu altfel decât prin vcderea luminii care
iiadiază din El".1"*' Acelasi Sfânt Părinte spune încâ: „Noi dăm mărturie că Dumnezeu
este lumină, şi toţi cei ce s-au învrednicit să-L vadă, L-au văzut ca lumină, şi cei ce L-au
primit, L-au primit ca lumina; că înaintea Lui merge lumina slavei Lui şi că este cu
neputinţâ ca El să Se arate farâ luminâ, şi ca cei ce n-au văzur lumina Lui nu L-au văzut
nici pe El, pentru că El este lumina, iar cei ce n-au primit încă lumina Lui, n-au primit
ham I Lui, caci cei ce au primit harul au primit o lumină a lui Dumnezeu şi pe
Dumnezeu însuşi".1" Această Lumină esle haml dumnezeiesc""1 care se descopera şi se
comunica omului, dar şi haml sau puterea prin care el îl cunoaşte pe Dumnezeu. Lucml
acesta îl arată psalmistul când zice: „întru lumina Ta vom vedea lumina" (Ps. 35, 9), si,
de iisemenea, şi Apostolul: „Dumnezeu, Care a zis: «Straluceasca, din întuneric,
lumina» - El a strălucit în inimile noastre, ca să slrălucească cunostinţa slavei lui
Dumnezeu pe faţa lui Hristos" (2 Cor. 4, 6). Iar Sfântul Grigorie Palama scrie: „Lumina
duhovnîcească nu este numai ceea ce se vede, ci este si cea care ne face să vedem";"^
Juinina cunoştinţei... este procurata de lumina harului".1*
Aceasta' lumina nu este nici sensibilă,151 nici inteligibilft;IM ea este o lumină necreaiă
de natură duhovnicească;1'3 legal de aceasta. ea nu este deci „nici simţire. nici
înţelegere, ci putere a Duhului. deosebita, in transcendenla ei, de facullăţile cognitive
create".1'"1 Cei care cunoaşte prin această lumină, nu cunoaş-te nici potrivit simţurilor,
nici potrivit minţii; şi totuşi, aşa cum spus, toate facul-lâţile sale parlicipfi la aceasta
cunoaştere, aşa încât el cunoaşle mai întâi de toate
zcu. „înlunciicul" despre care vorbeşie Scripliiiii <Ps. 17. 13; cf. leş. 19-20), ca şi unii
I'm inn. se referâ la om, iar nu la Dumnezeu. Et poale fi interpretat in niulte feluri. dar
exprimfi In principal cunoasterea apofatică a lui Dumnezeu. Adeseori indie;! negura
neşiiinţei. Cuvintele „Şi-a pus întuncricul acopeiamânt .. arală că El locuieşte acolo
untie cunoaslerea omeneasca nu poate pîMrunde. (Cf. VI. Lossky. ..Tdnebre" el JLiimi-
ere" dans hi connaissance de Dieu", in A I'htutge el el la wssemblaiue <le Dieu, Paris.
1944, p. 21-41). Lumina dumnezeiască poale fi vaziilăde eel cilniia i se aialâ, în chip
paiadoxal, ,.în înluneric" (cele două realitaţi Fiind adeseori puse laolallă, de pilda de Sf,
Dionisie Areopagitul, Teohgia tiiLsiuti, I, I). Prin acest întuneric, Dumnezeu îl
proiejeaza pe om de stialucirea orbitoare a Luminii Sale (cf. Sf. Simeon Noid Teolog.
Dijairsuri eliee, I, 12; Sf. Grigorie Palimia, Oim'tii, 34). „El a uşezat întunericul care nu-
Lînvăliiie pe El. ci pe noi" (Sf. Simeon Noul Teolog. he. cil,). "' Disiursuri elite. V.
"Coleheze. XXVIII.
* Sf. Grigorie Palama, 150 de capete «iespre imioşihifa nulumUi, cunoasterea lui
Dittimezeit. viafti moralti fijapluire, 69; 93.
'' Tnade, 111. 2. 14.
1
Ibidem, I. 3, 3.
w
Cf. Sf. Grigorie Palama. Tomulaghioritic, PG 150. I233D; OmiUi, 34. Sf. Simeon
Noul Teolog. hmte, XXXIII. 45-46; 53-57.
IMi
Cf. Sf. Grigorie Palama, he. cil.
m
Cf. Ibidem. Sf. Grigorie de Nazianz. Cuvănlâti, XL. 6.
"' Sf. Grigorie Palama. Triads, III. 2. 14.
653
Redobândirea xănâlâţii
şi mai ales cu mintea (vouţ), dar şi cu sufleiul şi cu trupul,1** văzând cu ochii s&
lumina. Acest lucru esle posibil pentru că în clipa aceea omul întreg, cu toate
facultăţile sale, este transfigurat prin har. prin însăşi lumina aceasta, prin puterea
Sfăntului Duh, şi adus la starea in care poate să vada lumina, iar prin ea ajunge să
vadă într-un chip mai presus de fire. „Vă voi da inim-i nouă şi duh nou vă voî da",
spune Domnul (Iez, 36, 26). Sfinţii, spune Sfântul Grigorie Palama, sunt „preschimbaţi
prin puterea Duhului; ei primesc o putere pe care n-o aveau mai înainte, devin duh şi
văd în Duhul".196 Sfântul Maxim Mărturisitorul arată, în acelaşi sens, că „nu se mai
vede decîit Dumnezeu. atât prin suflet, cât şi prin Imp, însuşirile fireşti fund biniite de
covârşirea slavei'".19' l;ir Sfantul Simeon Noul Teoiog I se adresează astfel lui
Dumnezeu: „Cine, după ce Te-a văzut, dupa" ce-a fost luminat în chip simţit de slava
Ta, de lumina Ta dumnezeiască, nu şi-a schimbar cugetul său, sufletul, inima lui, şi nu
a dobândit, o, Mântuitorule, danil nespus de a vedea şi de a înţelege într-un chip
osebit ? Căci mintea cufundată în lumina Ta se face luminoasă, ea s-a preschimbat în
lumină, asemenea slavei Tale, ea se numeşte mintea Ta; acela care a fost învrednicit
să ajungâ la această stare, da, atunci el esle vrednic să aibă mintea Ta, el ajunge să
fie cu Tine în chip nedcspilrtit".198 Toate facultăţile omului, prin lucrarea Duhului, ajung
să pătmndă într-un alt mod de existenţă; ele devin facultitti divino-umane. Sfântul
Macarie Egipteanul învaţă aşa: „Se cuvine deci ca sufletele noastre să se schimbe şi
să treacă de la starea actuală, la alta, la o stare divina,19** şi„, să devimi noi (...).
Pentru aceasta a venit Domnul, ca să schimbe şi sS rezidească sufletele noastre,
pentru a le face, dupa cum s-a scris (2 Pt. I, 4), partaşe la firea dumnezeiască, pentru
a da sufletului nostru un suflet ceresc, adicil Duhul Dumnezeirii (,..), pentru ca să
putem trâi viaţa veşnică".200
Pentru că această hjminâ a harului îl umple pe om în întregime, iar nu în parte.
„omul devine întreg lumină",20' şi întreg cunoaşte prin ea. Atunci, „cel ce va vedea nu
numai prin sufletul nostru, ci, o, minune !, şi prin trup, este Dumnezeu, şi bineînţeles
că atunci vom vedea limpede şi prin organele trupeşti lumina dumnezeiască şi
neapropiată", exclatrrâ Sfântul Grigorie Palama.202 Dc aceea omul este, tot aşa, în
întregime îndumnezeit. Câci prin această lumină omul se află desăvârşit unit cu
Dumnezeu şi prin ea i se dă harul îndumenezeitor. Pentru acesta Sfântul Grigorie
Palama, ca şi Sfântul
1
A se vetlea (rimiterite de mai sus,
"" Contra tui Achindin, IV, 16. Cf. Sf. Simeon Noul Teoiog. Ce/e 225 tie CfflWW..., II, 3
(„Domnul care ne dâruieşle nouă cele mai presus de simţire, ne da şi o altâ simţiie
mai presus dc simtirc prin Duhul Său. ca sii simţira in chip mai presus de fire darurile
şi harismele Lui mai presus de simţire, prin toate si m turtle, in chip clar si curaf )•
?
Capete teohgtce, II, 88. Citat de Sf, Grigorie Palama in Triad*. I. 3, 37. "*
Itme, XXXIX. 56-66.
1
Vom vedea ulterior cum trebuie înteleasa' această expresie.
*"*Omitii duhovniceţtl (Col. II). XLIV, 8-9. -" Sf. Grigorie
Palama. Omifii. 53. 102 Triade, I. 3. 37.
654
VwuxiştereH
celălalt este lucrul mâinilor Lui. Nu este nimic de obşte între firea unuia şi firea
celuilalt".21: Dar chiar aşa, omul este deplin unit cu Dumnezeu şi in mod real
indumnezeit, căci dacă Dumnezeu întreg nu Se arată şi nu Se impărtăseşte în ceea
ce esle El în fiinţa Sa, E! Se arată întreg şi întreg Se împărtăşeşte în ceea cc
priveşte energiile Sale::|S „Dumnezeu întreg este prezent în fiecare dintre energiile
dumnezeieşti",116 „fiecare putere şi fiecare energie este însuşi Dumnezeu".31' „In
lemeiul puterii Sale mai presus de fire, Dumnezeu rământ' întreg în Sine, dar
lolodatâ* locuieşte deplin în noi; şi ne împărulşeşte nu din frinţa propne, ci din
slava şi slrălucirea proprie", scrie Sfântul Grigorie Palama.*1" lar Siântul Maxim a
pus bine in cuvinte accst fapt, anume că omul indumnezeit, rnmânând om deplin.
totuşi întreg se face deplin dumnezeu: „Râmănând întreg om dupâ sullet şi trup
din pricina firii şi racându-se întreg dumnezeu după suflet şi imp, din pricina
hanilui şi a strâlucirii dumnezeieşti a fericitej slave ce o are dtf peurmuLui"/1
Pe lângă aceasla, se cuvine să remarcăm caracterul personal al unirii cu
Dumnezeu, dai de faptul cii cea care se uneştc cu Dumnezeu este o persoana
Umană, 1,11 accasta* pcrsoanfl umană nu se uneste cu o zeitate impei-sonala sail
suprapersonala, ci cu Persoana lui Dumnezeu Celui Viu.'?0 Sfâniul Simeon Noul
Teolog, arirmand cu tiirie caracterul Iranscendenl al modului în care Dumnezeu i
Se aratâ omului, subliniază totuşi acest caracler personal: „Cel fâră chip şi fărâ
infâţişare nu mai vine cu înainle fSră chip şi fară înfâţişare, nici venirea şi prezenţa
luminii Lui la noi nu se mai face in tăcere. Dar cum anume? într-o formă oarecare,
ftreşte a lui Dumnezeu; desigur, Dumnezeu nu Se arată intr-o figură sau înir-o
înttpârirc, ci luând chip într-o lumină neînţeleasă, ncapropiarâ şi fîiră chip - caci nu
putem spune sau cxprimn mai mult -, dar Cel nevăzut Se araiiî în chip arătat şi Se
face cunoscut în chip foarte cunoscut şi se vcdc în chip foarte (impede, Cel prin
fire Dumnezeu vorbeste şi ascultă in chip nevăzut şi grăieşte ca un prieten cu
prietenul său, faţă că!re faţă, cu cei născuţi din El dupa har".331 Spunând ca omul se
alia astfel unit cu Persoana lui Dumnezeu, spunem că el este unit cu Tatăl, cu FiuI
şi cu Slantul Dun. Fiecare energie dumnezciască. ieşind din firea dumnezeiască,
care este comună Celor Trei Persoane dumnezeicşti, este o manifesiare a Prea
Sflntei Treimi. Potrivit leologiei ortodoxe. firea dumnezeiasca
1,4
Ot,uli,tiuhovmc»-şti (Col. II). XLIX, 4,
" Sf (irigoric Palama, Despre lucrările ditmnezt'iesii si împtimtsirea de efe. 11
Idem.
1
Tfiade, III. 2. 7.
:,>
Idem, Epîstolă vătre Gabras.
Triode, I, X 23.
* Amtkgua, 7t,PQ.9I1. I088C
CuiiLCtcml personal ul luminii pe care o vede omul indumnezeit este limpede viklil
de relatările Stan tu lui Simeon Noul Teolog cu privire la vîziunile sale. A se vedea, îr»
această privinţa, lucnuea Arhiepiscopiilui Basile Krivocheine. Dans In Innni're dil
Christ. Sttînt Symeon ie Nouveaa Ihenlogien. Chevetogne. 1980. p. 229-255, in cute
pot 11 aflale principalele man in ii ale Sf Simeon cu privire la acesl subject. "'
Midfuinire (I) ctltre Dumnezeu.
656
< HfUKtftfmt
şi numai pe Dumnezeu. Astfel, Sfântul Simeon Noul Teolog scrie: „Cel ce vede pe
Unul, prin Unul se vede şi pe sine şi pe toţi şi pe toate. Dar fiind ascuns în El, nu
vede nimic din toate";211 „eel ce vede pe Unul, are vederea tuturor. El se reţine de
la vederea tuturor, dar are vederea tuturor. fiind în afara de cele văzute. Fiind astfel
în Unul, le vede pe toate. Şi fiind in toate. nu vede nimic din toate,\2,: Şi dacă cei ce
văd lumina au o înţelegere a ceea ce văd, o au „in chip neînţeles", arata Sfântul
Grigorie Palama.:'
lar când ajunge omul să cunoasca prezenţa lui Dumnezeu in el, când cunoaşte
că s-a unit cu Dumnezeu şi că este una cu El, capătă totodată cunoştinţa mărginirii
sale234 şi a absolutei transcendenţe a lui Dumnezeu. Aceasta pentru că, aşa cum am
arătat maî Tnainte, cu toate că Dumnezeu i se comunică întreg şi în chip real
omului prin energiile Sale, El rămâne totusi incomunicabil şi absolut transcendent
în fîinţa Sa,
Vederea lui Dumnezeu la care poate ajunge omul aici pe pământ nu este nici
deplină, nici necontenită. „Căci n-a vazut cineva vreodatâ totul din frumuseţea
aceea (...); câci nu o vede cat este, ci în măsura în care s-a făcut pe sine in stare să
primească puterea Duhului dumnezeiesc".23 Această „simţire dumnezeiască i se dă
fiecăruia dupa masura sa, şi poate fi mai mull sau mai puţin mare, potrivit
vredniciei omului".2K" Pe de altă parte, vederea lui Dumnezeu la care ajunge omul
în viaţa pământească nu este decât o arvunâ şi pregustare a celei la care este menit
să ajunga în viaţa cerească, la Inviere. Vederea desăvârşită şi neîncetată a lui
Dumnezeu in lumina cea neapropială ţine de veacul ce va să fie.23
-,0 Cf. Sf. Simeon Noul Teolog, Cele 225 de ca/>ete.... U, 17; 18 („Căci nu se priveţte
atunci pc sine, ci pe eel mai presus de slavă..."); 25.
2,1
Ibidem, 1.52.
m
Ibidem. 5\.
^Triade.lX 17.
1W
Cf. Sf. Simeon Noul Teolog. Cateheze, XVI; lime, XIII. 1-2.
^Triade, I, 2. 17.
2i0
Idem. Omilie la Schimbarea la Fafd. PG 150. 823. Cf. Triads, I, 3. 4. Sf. Irineu de
Lvon. Contra ereziilor, V, 36, I.
'' Cf. Sf. Grigorie Pal am a. Omilii, 34. Sf. Simeon Noul Teolog, Discursuii cfice, X. m
Cf. Sf. Irineu de Lyon. Contra ereziilor. IV. 20. 5. Evagrie, Efdstole, 29. Sf.
Grigorie Palama, Triade. U, 3. 17.
658
CunotVfterea
Dar Dumnezeu nu d;l harul acesta decât celor care se învrednicesc să-1 primească,
şi-l dă pe măsura vredniciei lor,"9 Omul îl vede pc Dumnezeu şi este îndumnczeit
numai „în măsura în care s-a făcut pe sine capabil să pri-mească" puterea Duhului
dumnezeiesc".1411 Se mai poate spune cfi în această lumină şi prin această luminâ
Dumnezeu Se uneşte cu cei care sum uniţi cu El. Astfel. de pildă, Sfântul Maxim
Marturisitorul scric: „De harul cunoştin-ţei de Dumnezeu se va învrednici (omul) atunci
când... ajunge in Dumnezeu".241 Sau, cum spune Sf'ântul Grigorie Palama, cei care îl
cunosc pe Dumnezeu, ajung să-L cunoască „peniru că, fiind uniţi cu El, au căştigat
asemănarea cu El".242 Sfântul Grigorie de Nyssa scrie şi mai limpede: „Nu se poate uni
cu lumina niciodată cel ce nu se luminează de lumina aceea".*43
Or, numai eel ce şi-a curăţil sufletul de palimi se învredniceşte de pri-miiea Sfâniului
Duh; şi numai prin bogtfţia virluţilor ajunge la asemanarea cu Dumnezeu24* şi se uneşte
cu El. Şi, după cum am văzut, curăţia nepărimirii şi bogâţia virtuţilor se dobândesc prin
împlinirea poruncilor. Vederea lui Dumnezeu şi îndumnezeirea omului se dovedesc
astfel strâns lcgale şi ne-despârţite de sfintele nevoinţe, de vieţuirea ascetica, de
războiul cel nevăzul, de multele sale sudori şi necazuri. Arătând (impede caracteml
sinergetic al unirii omului cu Dumnezeu, în care Dumnezeu dăruieşte belşugul haruhii,
iar omul, osteneala pentru a se face vrednîc de primirea lui, Sfânlul Macarie scrie:
„Lucrarea harului i u i Dumnezeu în om şi darul Duhului Sfânt, pe care se învredniceşte
a-l primi sufletul credincios, sc face cu mare luptă şi cu indelungă-rubdare, prin
încercări şi ispite, libertatea voinţei omeneşti fiind încercatii prin multe strâmtorări.
Atunci când un astfel de om prin nimic nu înlristeazâ pe Duhul, ci, dimpotrivâ, este in
acord cu El prin împlinirea
M
A sc vedea, de pildfi, Sf, Maxim Mfirturisitonil, Kmptmsuri cdlre Takme, 63, PG 90,
679C. Sf Grigorie Palaina, Triad**. IIL I, 28; Contra hi ActwuHn, HI. 6. ** Sf. Odgorie
Palama. Triad*. I, X 17.
('ufH'W drspre dragostr. II, 26. :4: trimly III. 3, 12. Cf Sf. Grigorie
de NiizUnz, Cuvfmuiri. XLV, 3.
a
EtgSpre rthtduiata ceo dupa Dmmmeu it viefii $i dvspre twvoinfa cea fulevăratâ.
14
Ibidem („Voia ecu desavârşita a lui Dumnezeu cslc sa-şi curate xuflelul prin hnr de
toa(ă înlinaciunea,., şi să-1 aducu lui Dumnezeu cural, doritor şi în stare să vada acea
lumina duhovniceiiscă şi negritilă*'; şi „sâ se facă, dupiS putere, asemenea frumuscţii
lui llrisro&> prin virtute").
m
Cf. Sf. Simeon Noul Teolog. Cele 225 de capete.+,t II, 10; IH. 22 („Pe cfit voie$te
Dumnezeu să Se faca cunoscut de noi. pe atfita Sc şi descopcra Şi pe cat Se descopera,
pe at&ta e văzut şi cunoscul de cei vrednici. Dar nu e cu putinţă să patirneascu cineva şi
să vadfi a$a ccva, ducS nu s-a unit rnai întâi cu Prea Sfantul Duh* dupa ce a dobfindti
prin dureri ţi sudori o iniinit sincrita. curalâ, simpla şi zdrobitsT. In aceste câteva
cuvinle eate cuprinsă întreaga dialectic^ u vie|ii creşline: ostencală, şi răsplata oslenelii
prin revilrsarea handui, polrivit bunăvoinţei lui Dumnezeu), Sf Macarie Egiptcanul
Omitii didtovmceşti (Col. II), XVII, 4 („Minlca cu duăvArţire ciu'Sfila vede (oldeauna
slava lurninii lui Hristos», Oamenii nu ajung însfi dcodala la a^lfel de Irepte alc
desavărţirii, ci numai prin ostcneli, necaz ş\ muU;l luptâ"),
659
('imoaşu-rea
Lucrarea poruncilor, aşa cum am vâziil, nu are numai rostul de a-I curăţj pe om
si de a-l duce la nepătimire; o altiî menire a împlinirii lor este dobândirea şi
sporirea virtuţiior in om. Or, eel care a dobândil virtuţile a primii intrarea la cu-
noiişierea lui Dumnezeu, căci prin ele omul ajunge la asemănarea cu Dumnezeu si
se uneşte fiinţial cu El. Şi după cum am arălat mai înainte, Dumnezeu Se uneşte cu
omul în măsura în care acesta sc uneşle cu El. De aioi, legătura direclă pe ciire
Parinfii o stabilesc între cunoaşlerea/vederea lui Dumnezeu şi virtuţi, ca roade Die
Fmpfinirii poruncilor.277 Cunoaşterea este „rodul virtiiţilor", arată Eva-grie."*
„Cunoşiinţa duhovnicească prin fire (urmeaziS) lucrării vimiţilor", scrie tot aşa
Sfîintul Isaac Sirul.27'; „Fericiţi cu adevăntf si râvnilori ai vieţii şi ai bucu-riei celci
mai presus de fire sunt aceia care prin credinţil fîerbinie şi vieţuire virtuoaşă, au
primil prin cereare şi simţire cunoştinţa tainelor cereşti ale Duhu-lui".280 „Din
ponmci se nasc virtuţile, iar din acesta, descoperirea uiinelor celor ascunse". scrie
Sfântul Simeon Noul Teologr*1 acesta, de altfel, îşi intituleaza* capitolul 12 al
celui dintâi Discurx etic: „Câ" nu este a cclor neiniţiaţi sS cerceteze taiiiele cele
ascunse ale Imparăţiei cenirilor înainte de lucrarea poruncilor si de inaiiinirea în
virtute şi înainte de desăvârşire..."; acelaşi Sfânt pilrinte aseamăna" cunoaşterea lui
Dumnezeu cu acoperişul zidirii duhovniceşti, care nu se poate sprijini decât pe
zidurile virtuţii.282 Sfâiitul Grigorie Palama, la randul său, scrie: „Numai
apropiindu-sede Dumnezeu prin virtuie şi unindu-se cu El in duh poale ctneva
dobândi vederea stralucirii acestcia care se dă privirii celor care înainteaza"
neabâtut spre Dumnezeu (...)".2t"
Să amintim că între virtuţi două sunt deosebit de importante penfru a ajunge la
cunoaşterea/vederea lui Dumnezeu: smerenia şi iubirea, pe care S[;inlul Simeon
Noul Teolog le socoteşte îndumnezeitoare.2M
■"hphiole.Z
1
Cafiele de.spre dragoste..., IV. 60.
Cel«30Qdttcapef#.,>,m,$Q.
293
Disaovuri elice. V. Cf. ibidem. IV.
:
**Tn<ule, II. 3. 77.
' ('uviixte fh'spre nevoinţâ. 16.
"" Cele 225 de capete,.., I. 33.
^ t)i.\t:ursuri eiice. V.
665
RedolMÎndirea sănătăţii
m
Omilii duhovnicesti (Col. II). XXVIII. 5.
' CuvhUe dfspre nrvoinfâ, 38. ""
Citpeli' ilespre liragosU', II, 25.
"" Sttvmae, VII. 10, PG 9, 480A; 481 A. L-am pufeii cito si pc Origcn. care scrie că iubirca
creşte cantl sporcste cunoşlinţa (Beapre prinvipu, '. 3, 8. PG II, 155), A se vedea. de
asemenea. Sf. Diadoh al Foticeci. porrivit caruia tubîrea dcsâvarşită vine in iiimii luininării
prin lumina Prert Sfantiilui Dnh (Cuwlrii ascetU- in WO tie capetg, 89 si 90). W Cf. Rl. X 12-
14. Sf. Grigorie de Nyssa, Oimlii h Cântarea Cântărihr, I. PG 44.77B-D; 5,
PG44,876BC;885D-888A:8.PG44.940D-94lC; I2.PG44. 1037BC; Vuifet hd Maise, n.
.Sf. Macaric Egipleanul. Omilii dnhmmceşti (Col. U). X; XV, 37; XXVI, 17. Sf. Grigoiie dc
Nazianz. Cuvâmâri. II. 76. Sf. loan Scararul. Scant. XXX. 18 („Spune-mi mie, celui ce
înneb. cum estc urcuşul acesta ? Şi care estc chipul ţi suma treplelor lui, pe care eel cc te
îubcşie le-a pus cu suişuri în inima lui ? (...) Urcaţi, fiuţilor, iircaţi. ptmând cu râvna suişuri
in inunl.."). Sf. Isaac Sinil. Cuvântâri dttspre tievoinfih 85 („Este cu ncpiilinta" sâ ajungii
cincva în înaintaica lui la un asitel de hotar... Călăloria înţelepciunii nu are sfâr.şil..,§i acesl"
este semiiiil ei: £& inţelegerea ei este fârfi margine. Pennu cii înţelepciunea este Dumnezeu
însnşi"). Sf. Simeon Noul Teolog, Cele 225 de cap€te„« 1. 7 („Nepurânil miniea sa afle o
niargine şi un sfărşit al Celui dorii. nu poute punc nici dorinţei şi iubîrii sale vreo murgine,
ci silindu-se sa atingfl şj sâ dobândească capălul fară sfârsii. poată în sine punirea dorinţa
nesrTirşiul >i iubirea ncsuiuratiV'); Ittiiie. VIII, 39. "0I Cf. Sf. Grigorie de Nyssn. Viafa
iui Maim, PrefnţS.
666
Guftoajţgrna
cu El. Rugăciunea, aşa cum am văzut, estc condiţia cu nepulinţă de ocolit a lucrării
pomncilor, a nimicirii paiimilor şi a împlinirii tuluror viriuţilor, şi îndeosebi a iubirii,
care due ia unirea cu Dumnezeu.
Pentm toaie aceste pricini. şi în special datorită legăturii ei cu iubirea,K rugăciunea
apare ca cea care U urcă pe om la cunoaşterea/vederea lui Dumnezeu.
Dar între ele exislâ şi o legătură mai directă.11" Sfântul Maxim spune că „starea de
rugăciune înfăţişeazâ (mintea) lui Dumnezeu însuşi",1(' statorni-cind-o în El. Iar Sfânlul
Grigorie Palama lămureşte astfel: „Părtâşia la virtuţi, prin asemănarea (cu Dumnezeu)
pe care o aduce în om, î! face capabil pe acesta sâ-L primească pe Dumnezeu. Iar
primirea Lui se lucreazâ prin pu-terea rugăciunii".107 Sfâniul Părinle mai spune că
rugăciunea este cheia3C cunoaşterii lui Dumnezeu, că" ca „aduce această fericită vcdere"
a lui Dumnezeu.10'' Legătura lor este alât de intima, încât Pânnţîi spun că darul cunoaş-
lerii si al vederii lui Dumnezeu se dâ numai adâncului rugăciunii desăvârşite, inimilii şi
„rugăciunea curată'\iIi; în care, după cum arată Sfântul Isaac Sirul, „îşi aflfl sfârşilul"
toate „felurile şi chipurile rugăciunii",111 Evagrie spune chiar câ rugăciunea şi
cunoaşterea sum una şi aceeaşi lucrare,"~ îndeosebi în bine cunoscuta sa fonnulă: „Daca
eşli tcolog, te vei ruga cu adevărat; şi dacâ te rogi cu adevărat, eşti teolog"3" (teolog
fund cel ajuns la rheologia, în înţe-lesul vechi al cuvâmului, adică la contemplarea lui
Dumnezeu). Sfântul Isaac Sirul arată că, în orice caz, harul acestei cunoştinţe, dobundila
prin Duhul Sfânt, „se da celor vrednici în vremea rugăciunii şi îşi ia prilejul diu rugăciti-
■ Cf. Evagric, t'uvt'mt despre rngiîciune, 52 Teolîpt ;il Fîladelfiei. Cmănt despre
Unrarea tea usvimsâ tntni llrislos, 3.
'5 Cf. Sf. Isaac Sirul. ('uvinte despre nevainţă, 13 („Fuiâ rugăciuneu neîncetaul nu le
poţî apropia cle Dumnezeu"); 21. "" ('apete despre dntgosie, IV, 86. Cf\ III. 44. m Tret
capete, I. "'ClTriade. I. 1.20. " (hmia.M.
1
Cf. Sf. Isaac Sirul. Cuvbile despre newinţă, 31: 32. Sf. Grigorie Palama. Triads, I,
1,7:2. 2. Sf. NichilaSlilhalul, (>/e MH>de rapete..., 111.80.
1
Cttvittt* despre rievoinfti, 32.
•' Cf. Capele gnosliee, Pseudo-suplimen», 30: Ciivânt despre nigiuiutie, 86 („Cunoş-
tinţa csic... împrcună luciătoaie a rugâciiuiit"). A se veclea comcnlariul lui I. Hausherr.
p. 121-122, la ediţia sa a Traiaiidiii despre nigdriune. A se veden, de asemenea J. Lent
all re (= I, Hausherr), „Contemplation1'. Oiclioimaire de spirituatite, t. 2. 1953, col.
1783-1784. Sf. Maxim MăVturi.siionil. Capete despre drttgoste, IV, 64. folosesie in pa-
ralel lennenii de „cunoastere a lui Dumnezeu" şi ..nigilciune". Sf. Isaac Sirul. in Cti-
rimele sale despre ne\>oînţă. 32 (inlilulat „Despre nigăciunea curaiâ") spune: „Unii
(dimie Părin(i) numesc uceastă rug&ciune cale. alţii. cunoşiinţă, >i al|ii, vedere
înţclcgăloare*', "' i iivimi despre nigdriune. 60.
607
Redolniiid/rea săntittifii
06, Aceastâ slăvită stare nu are alt limp de sălăşluire, ci timpu! acesta, după
măriuria Părinţilor. De aceea e numită cu numele de rugaciune, pentni că minrea e
condusă din rugaciune spre acea fericire şi pentni ca" rogăciunea e pricina ei, şi m
alte tiinpuri nu are loc, cum arată scrierile Părinţitor".314
De aceea, ei socotesc că întreaga nevoinţă ascetica trebuie s;1 tindă spre
dobandirea ei,3"1 căci ea este un dar şi o harismă.11" Prin rugăciune, mai ales,
ajungc omul la nepătimire şi la bogăţia virtuţilor, iar nepălimirea şi vimiţile -
îndeosebi iubtrea3" -, odată salăşluite în fiinţa omului. îl due la rugăciunea
curată/1"
Intr-adevăr, rugăciunea curata se defineste mai întai de toate ca mgăciunea
oniului curăţit de patimi şi de orice reprezentare (imagine sau gănd) rea şi
nccurată.,lv Aceasta este rugâciunea despre care vorbeşte Apostolul, atunci când
indeamnă să se roage omul „în tot locul, ridicând mâini sfinte. fftra de mânie" şi
fară râutate (I Tim. 2, 8). Curătirea de patimi se realizeaza prin ascezfl. iar cea a
gandurilor, îndeosebi prin „războiul nevăzut". cel lăuntric, în care trezvia şj luarea-
aminte. unite cu rugăciunea, au un rol csenţial, care este „paza inimii". Astfel.
cunlţia inimii apare ca cea dintâi şi nelipsită condiţie a ajungerii la
cunouşterea/vederea lui Dumnezeu, care este marginea doririlor. Acest lucru îl
spune Sfântul Filotei Sinaitul, scriind: „N-am primil porunca de a ne curăţi inimu
penrni altcevu, ci numai pentru ca, după ieşirea norilor răulăţii din văzduhul tnimii
$i după risipirea lor prin necontenita atenţie. s,î putcm vedea, ca tnlr-un văzduh
senin, Soarele drepfăţii, pe lisus (...)".,3° Iar Sfantul Isihie Sinaitul arată, în acelasi
sens, că trezvia, care „izbăvcşle pe oni cu totul de gânduri şi cuvinte piUimaşe, şi
de fapte rele'\ dacă „este urmarîla cu râvnă (...) daruieşte apoi cunoştinţa sigură a
lui Dumnezeu Cel necuprins, atât cât e cu putinţa, şi dezlegarea tainelor
dumnezeieşti şi ascunse".1-1
Totuşi, accasta condiţie primordială nu este de ajuns; curâţîa iniinii ferita de
gânduri pfitimaşe nu împiedică risipirea minţii în „gândurile simple", adica în
gândurife lipsite de patima.*" După cum arată Evagrie, „cel cc a atins nepătinii-
rea încS nu se şi roagâ cu adevăral Căci poate să urmărească niscai cugetări simple şi să
fie râpit de înţelesurile lor, şi să fie departe de Dumnezeu".31
O datâ izbăvil de patimi, curăţit şi ferit de gânduri şi închipuiri rele, pen-tru a se uni
cu Dumnezeu în rugaciune curată, îi mai rămâne omului - şi aici avem celălalt înţeles ul
acestei numiri - să se fereusca" chiar si de gândurile simple, făcându-şi mintea goală,
cum spun Părinţti,124 de orice reprezentare, oricare ar fi ea, chip sau cugetare, fie ele nici
bune, nici rele, fie chiar bu-ne.,:" Aslfel, Sfantul Grigore Sinaitul sfătuieşle sH nu se
prhnească în suflel la vreraea rugaciunii, nici .,din cele supuse simţurilor, nici din cele
gândite cu mintea";'•'" „chiar dacâ (i se arată înţelesuri bune de ale lucnirilor. nu le băga
în seamă".'27 lar Sfântul Isihie Sinaitul îndeamnîf tot aşa: ,Ja scama să nu ai niciodată în
inima ta nici un gând. nici neraţional, nici rational",,;fl şi: „cel ce se luptă înlâuntru... să-
şi facă inima pururea fără nici un gând, chiar bun dacă ar pSirea"."'' „Precum trupul
murind se desparte de toate lucrurile vieţii, la fel si miniea, murind când ajunge la
culmea rugăciunii, se desparte de toale cu-getârile lumii", scrie Sfântul Maxim
Mărturisitorul."0 Evagrie dâ acelaşi sfat: ,.Luptă-te să-ţi ţii minteu în vremea rugăciunii
surdă şi mută, şi le vei putea ruga".'11 Trebuie eliminate chiar reprezentflrile sensibile
sau inteligibi-le proprii contempl5rii naturale. Cu privire la aceasta, Evagrie spune:
„Când mintea zâboveşte in ideile simple ale lucnirilor, încă n-a ajuns la locul rugăciunii.
Căci poate să se afle necontenii în contemplaţia lucnirilor, şi să cugete la înţele-surile
lor. care, deşi sunt idei simple, darexprimand vederi de-ale lucnirilor, dau minţii forma
şi chipul lor şi o due departe de Dumnczeu"."2 Intr-un cuvânt, „nigăciunea este
lepădarea gândurilor (anddecnt fomioVttov)",'" golirea minţii
de (oate înţelesurile.33'1 Numai celui care se roagă astfel, Dumnezcu i se face cunoscut,"5
căci în „vederea lui Dumnezeu nu se cunoaşle ceva care să întipărească vreo forma m
minte (vovq)", spune Evagrie,11' amintind că Dumnezeu este dincolo de orice chip.1"
„Luminarea străluceşte minţii curate, care s-a eliberat de orice reprezeniare şi de orice
forma", spune şi Sfântul Grigorie Palama."8 Sfântul Părinte stăruie în a afirma, pe linia
întregii Tradiţii. că Dumnezeu este absolut transcendent faţă de orice făp-tură şi cu
neputinţă de cunoscut prin facultftţile de cunoaştere ome-neşti.33'' Sfântul Nicodim
Aghioritul recomandă, pe această linie, deplina luare-aminte în rugăciune, pentru ca ea
să rămână „fară chipuri, sau forme. să nu-şi nălucească şi să nu gândească nimic, fie
sensibil, He inteli-gibi!. din afară, sau dinlăuniru, chiardacfl este ceva bun. Căci
Dumnezeu este în afară de toate cele simţiie şi de cele gândite, şi mai presus de ele;
mintea, deci, care vrea să se unească cu Dumnezeu în rugăciune, se cu-vine să iasă din
simţuri şi din cugete şi sâ treacă dincolo de etc peniru a dobândi unirca cea
dumnezeiască".340 Este de la sine înţeles că se cuvine climinatâ chiar şi reprezentarea
realitâţilor duhovniceşti, îndeosebi pen-tru a îndepărta primejdia amăgirii care-l pândeşte
pe nevoitor. De aceea, Sfantul Origorie Sinaitul învaţă aşa: „Dacă voim deci sa aflăm şi
să cu-noaştem adevărul fără amăgire, să cflutăm s<\ avem numai lucrarea din inimă cu
tolul ffiră chip şi f5r5 formă şi să nu oglindim în noi, prin nâlu-cire. nici o forma* şi nici
un chip socotite sfinte, nici sS privim lumini-căci amăgirea obişnuieşte mai ales la
incepul sa înşele mintea celor necercaţi cu asemenea năluciri mincinoase";341 şi încfi:
„Dacă le linişteşti bine, aşteptând să fii cu Dumnezeu, să nu primeşti niciodata* orîce ai
ve-dea cu simţurile sau cu mintea, sau în afară, sau înauntru, fie chiar chipul lui Hristos,
sau al vreunui înger, zice-se, sau al vreunui sfânt, sau să-ţi năluceşli, sau sS întipăreşti
vreo lumina în miniea ta".w într-adcvăr, la vremea rugăciunii se pot ivj unele forme
străine ciudate, care sunt iscate
w
CI". Sf. Maxim Mfulurisirorul, Qtvâttl ascetic. 19. Evagrie. ('apeie gnostice, Pseu-
ilo-supliinem. 29.
tH
Cf. Evagrie, Episiolc. 58.
u
* Ibidem, 39. Cf. t'uvânt despre rugâciune, 66 (,.Rugâmlu-te. să nu dai vreiin chip lui
Dumnezeu în line, nici sS nu ingftriui minţii lale sâ se modeleze dupfi vrco forrnit, ci
upropie-te în chip ne material de Cel nemiilcrial şi vei înţelege"),
1,1
CuvâiU despre nigttcitme. 67.
m
Dialog, Coisl. 99. fol. 40 v.
' A sc vetlea. de asemenea. Teolipt al Filadclfiei. Cuvănt despre lucrarea cea
ascunsâ tntm tlrisias. MD Enchiridion. 10.
w|
Fnvfiftîltirâ despre liniştire si mgăciune. **J Despre feluf cwn trebuie
sâ sadtl la rugâciune eel ce se Unisteşte.
670
Cwwaşterea
dc diavoli, sau felurite apariţii luminoase. de akă natură decât lumina necreată a harului
în care Se descoperă Dumnezeu, şi de care eel ce se roagă poate fi înşelat, „apucând -
cum zîce Evagrie - fum în loc de lumină". îndepârtarea oricărei forme, reţinerea de ta
orice reprezentare, de orice nalură ar fi ea, constitute cea mai buna pazfl împolriva unor
astfel de amăgiri.
Acesla este un al doilea rost al trezviei: deplina „lepâdare a gânduri-lor", golirea de
orice reprezentare, şi la el se referă Sfântul Apostol Pel.ru alunci când învaţă:
„privegheaţi în rugăciuni" (l Pt. 4, 7). Trezvia este aici, pe de o parte, „paza
simţurilor".'44 ferind de orice senzaţie, care du-ce apoi la reprezentări „maleriale şi
deşarte", pfin care mintea este „fura-tă"14* şi care, chiar daca nu sunt pătimaşe, îl ţ i n
totuşi pe om alipit de lume şi-l împiedicâ să tie îndrcptat cu iotul spre Dumnezeu; iar, pe
de EtltS partc, ca este „paza minţii",346 eliminând orice închipuire, orice iimintire, orice
concept, orice cugetare, de orice natură.147 Pnza minţii se face la fel ca paza inimii,
despre care am vorbit anterior, adică îndepăr-tând orice reprezentare de la cea dintâi
apariţie a ei, nelasAnd-o să adaste şi să se dezvolte. Pe această treaptă, „convorbîrea" cu
gândurile este cu totul exclusă. Cât priveşte paza simţurilor, ea nu se poate realiza decât
[Mm însingurare, în loc linişlil şi nelumînat, aşa cum am arătat atunci cănd am vorbit
despre rugăciunea lui lisus.
Acest al doilea aspect al rostului trezviei îl completeazâ pe eel dintâi, dar el in sine
nu este de ajuns,**H primul fiind tntotdeauna absolut necesar. Căci omul poate ajunge la
golirea mint» de orice reprezentare, printr-o tehnica' pur mentală, lucru uşor de
împlinit3'19 chiar de cei începători, dupfi cum arata Slant ul Grigorie Palanift. Darea
suigură nu este de nici un folos şi nu duce la cunoaşterea lui Dumnezeu şi nici la unirea
cu El. La aceste lucruri înalte ajunge, prin harul lui Dumnezeu, numai daca mai inainte a
fost curâţitâ inima
" Cf. Evagrie. Cuvdnt despre nigăciune. 67; 68; 72. •4U Cf. Sf. Isihic Sinailul. Cmânt
despre trezvie. I, 53- Sf. Filotei Sinailul, Capete despre trezvie, 27,
M
' Cf. Sf. Isihie Sinaitul. Capete despre trezvie. 53. Apojlegme. serin iiltiibelicâ. Maica
Singlilichiii, 17. Evagrie, Capeie gnosiice. Pscudo-supliment, 18. '"' Cf. Sf. Isihie
Sinailul. Capete despre trezvie, 3; II, 7; 9; 55; 66; 69. Sf. loan Scărarul. Scant, XXVI.
50. Sf. Diiidoh al Foticeei. Cuvâni ascetic in 100 de capeie. 97. Paza minţii mai esle
nuinită şi ..pazu inimii". denumire mai puţin adecvută în acesl context.
A sc vedea, între alte texte, Cele 100 de capete ide ltd Calisi si lgixatie Xanthopof,
20; 25; 48.
148
Cf. Sf. Grigorie Paluma. Triad*, III. 3, 12. '4'" Cf.
Sf. Isaac Sirul, Citvittte despre itevoiitţii, 83. m IOC. cit.
671
Redobăndirva săiuităţii
şi „toate puterile sufletului şi ale trupului"."1 Sfântul Grigorie Palama arată ca, înlr-
adevăr, „lucrarea (fevfipyeia) minţii poate fi uşor pusa în rănduială şi curăţitft" dacil se
înlătură orice cugetare, dar „puierea (8i)va\ivq) care naşte lucrarea ei nu esle curatfi
decât atunci când sunt curate toate celelalte puteri. Cfici firea sufletului are multe puteri,
iar dacfl e ceva rău într-un din ele, se întinează tot sufletul. pentru că toate lucreazâ şi
comunică într-o deplina unitate. Deoarece fiecarc dintre puterile sufletului are o lucrare
a sa proprie, printr-o stăruinlă anume se poate ca. pentru un timp, o anumitâ lucrare să
tie curaţita; dar puterea în sine nu poate fi curăţită, căci, comunicând cu celelalle (care n-
au fost înca curfiţite), ea este mai degraba necurată",35' Altfel spus. atunci când mintea
este curăţită de orice reprezentare, dacă celelalte facultăţi ale sufletului nu sunt şi cle
curate de patimi, necurăţia lor se Tntinde la întreg sufletiil, acesta aflându-se întinat de
patimile lor. Or, după cum arată Sfântul Grigorie Palama, „mintea împătimită nu poate
nâdăjdui la unirea dumneze-iască. CM vreme mintea se roagă într-o asemenea stare, ea
nu poate primi mila dumnezeiască"."' Altfel spus, pentru unirea cu Dumnezeu o condiţie
de nelipsit este nepătimirea, care vine, aşa cum am vfizut, din împlinirea porun-cilor
dumnezeieşti şi din vieţuirea imbunătăţttă, fără de care, dupa cum spune. de asemenea,
Sfântul Grigorie Palatrm. omul nu-l poate primi pe Dumnezeu.*Sd Sfântul Simeon Noul
Teolog arată I impede că sporirea omului se fac3 numai respectând această online,
urcând treapta cu treaptă scara diuimezciescului urcuş,1*" punând mai întăi temeliile
zidirii duhovniceşti, iar apoi acoperişul,"'1 care, oricât de bine mtocmit, se prăbuşcşte
daca temelia n-a fost bine pusă.
îndepârtând din inimă şi din minte toate cugetele, trezvia îi aduce omului pacea şi
liniştea (în înţelesul eel mai înalt al cuvântului) gândurilor şi a
tuiuror puterilor sufletului, pe care Parinţii o numesc „isihie", a' în adâncul căreia omul
primeste cunoaştcrea."8
Intr-adevar, cunoaşterea/vederea lui Dumnezeu este dincolo de modurile de
cunoaştere omenească; ea constă dintr-o vedere mai presus de simţuri şi diiitr-o
cunoaştere mai presus de orice înţelegere, pc care o lucrează Sfântul Duh. folosiiidu-se
de facultăţile omului, îransfiguraie prin har şi conformale peiitru lucrarea Lui prin ele.
Pentru aceasta omul trebuie să respingă orice senzaţie şi să renunţe la toate modalităţile
de înţelegere proprii, oricare ar fi ele. Sfinţii, scrie Sfântul Grigorie Palama, „depăşind
prin rugăciune stărui-toare şi nematerială* orice cimostinţă, se învrednicesc de vederea
lui Dumne-zeu'Vv'Sfântul Maxim Mărturisitorul spune. în acelaşi sens: «JMarul
rugăciu-nii uneşte mintea cu Dumnezeu. lar unind-o cu Dumnezeu, o desface de toate
înţelesurile. Atunci mintea, vorbind cu Dumnezeu dezbrâcată de toate, ajnnge sâ ia
formă dumnezeiasca".*60 lar Sfântul Isaac Sirul spune încă şi mai limpede: „Când prin
lucrarea Duhului sufletul e mişcat spre cele dumnc-zeieşti. ne sunl de prisos simţurile şi
lucrările prin ele. Tot aşa puterile sufletului sunt de prisos lucrării duhovniceşti atunci
când sufletul se face ase-meiiea Dumnezeirii prin uniiea neînţeleasă şi se lumineazâ de
raza luminii celei înalre în mişcările lui'',161 La rândul său, Sfântul Isihie Sinaitul arată
rostul (rezviei, care-l duce pe om, în nigăciune, la vederea luminii dumne-zeieşii:"2
„Paza minţii poate fi numită în chip cuvcnit şi pe dreptate nSscS-loare de lumina,
născătoare de fulger, aruncătoare de lumină şi purtătoare de foc. (...) De aceea aceastâ
virtute trebuie numită cu numele cinstite de mai înainte, pentru luminile strălucitoare ce
se nasc din ea (...) cei care se în-drâgoslesc de ea (...) pot corttempla şi teologhisi cete
tainice. Jar fiicându-se vâziitori, înoatâ* în aceastA lumină preacuratâ şi nesfârşitâ, se
pâtrund de ea cu pălriindcri negraite şi locuiesc împreună cu ea, fiindcă au „gusiat şi au
vazut eS bun este Domnul".363 Sfântul Filotei Sinaitul arata şi el puteiea pe care o
" Ct'. Isîhie Sinailul, Cuvthtf tlespre trezvie, II. 2 („liniştea nccontenita' a cugelăriî"); 13
(..linişte fără mlluciri"). St'. Grigoric Sinaitul. Dcspiv /î/iiyiire fi despre vele doufi U'lmi
ale nixmiwtii. 9 („Liniştea - isihiu - esle lepâdarea gândurilor..."). Cf. Evagric. < 'uv/mi
despre mgăciime, 69. unde cuvânlul fjpeula estc folosit în acelaşj sens. '* Cf. Sf. Diadoh
al Foficeei. Otvânt ascetic in HX) <le capete, 9. Sf. Isihic Sinaitul. ('nvdni despre
trezyiej\ 10. u*Tftode,Ut3, II.
Ciivăni ascetic, 24. W1
Ctivifue despre itrvoirttă, 32,
- Referhor la actfsi subieci, a se vedea, de asemcnea, Sf. Fîlotei Sinaitul. Capete
despre irezvie, 24; 27.
'• ( nvânt despre trezvie, II. 69. Cf. II. 64 („Cclor înlâriţi în Hrislos... întâi ni se arată în
minte ca un sfeşnic... pe urmîi. ca o lunJl atoduminoa&ă. rotindu-se pe ccrul inimii; mui
apoi ni se arară ca soare lisus însuşi, împrâşiiind raze.... sdica arătândii-Se pe Sine şi pc
ale Sale ca niyie lumini aiotslrăliicitoare ale vederilor").
673
Redobâridirea \âiuîlnfii
,J
COpei* di'spri' trezvu'. 27.
"■A Cuvânt dexpre trezvte, 89.
1
ibidem. II. 15.
" Despre liniştire ,vi desprt* cete dona feluri. ale rugiUciltfttl, 10,
'" Cf. Sf. Vasile cel Mare. Rrguli/e niaii. 5. Sf. loan Ctisian, Convorbiri didwvniceşti.
XXIV. 6. Sf. Simeon Noul Teolog. Ce.te 225 de. capete,* HI, 32.
'' Cf. Sf, Maxim Mărturisitorul, Capefe despre dnigustc II. I; 5,
''' Ctrvinte despre nevoinţd, 32.
674
('unoaţlerea
bându-se pentri) ce îi este dat omului harul negrăit al vedcrii lui Dumnezeu în
vremea rugaciunii, el răspunde: „Peniru că în limpul acesta e mai prcgâtit omul
decât în orice alt timp şi e udunal în sine, încât poate lua aminte la Dumnezeu şi
doreste şi aşteaptă mila Lui. (...) în vremea mgăciunii, privîrea minţii ia aminte
numai la Dumnezeu şi spre El îsi înlinde toale mişcflrile ei şi Lui li aduce cererile
din inimă cu strâduinţfi şi cu căldură neîncetată. Şi de aceea, în această vreme, în
care sufletul nu are decâl această singură grijă. se cuvine sa izvorasca din
Dumnezeu bunăvoinţa dumnezeiasc;V'.1JI De aceea, aşa cum îndeamna Pârinţii,
omul trebuie să fîe cu luare-aminte la mgaciune,1' căci nigâciunea curatâ se naşte
şi din atentia minţii."3 Aici lua-rea-aminte ia foiTna desăvArşttei atenţii la
Dumnezeu, iar trezvia se manifestă ca grijă de a-L avea pururea numai pe El
înaintea ochilor.174 Menirea lor este să aducă mintea la o reculegere desăvârşita1"
şi, încă şi mai mult, să foca-lizeze toate facultăţile omului spre Dumnezeu în
rugăciune. Am vîizut, mtr-adevăr. ca" una dintre roadele „metodei de rugăciune
isihasta" este unirea minţii cu inima în mgăciune, în aşa fel încât să ajunga sa" se
roage cural omul în înlregime - cu toale puterile sale sufleteşti şi trupeşti -, şi să
devină lot şi cii (otul rugăciune curală.
Atunci când Părinţii spun că vederea lui Dumnezeu ii este data omului care a
ajuns la starea de mg.lciune curata, ei înţcleg prin aceasla. pc de o paite, starea
celui care se roagă cu o inimă curata de patimi şi cu o minte CUratS de orice de
gând, iar, pe de alta* parle, starea celui care ia aminie în chip desăvârsit numai la
Dumnezeu;17*' acesta nu numai mintea o are adunată în rugăciune şi, prin ea, la
Dumnezeu, ci întreaga lui fiinţă - prin inima, central ei de iradiere, şi cu care
mintea s-a unit - a devenit rugăciune, Astfel omul întreg poate să primeasca
această vedere/contemplare şi poate fi indiininezeit prin ea in întregime - minte,
suflet şi trup.
Numai in aceste condiţii sufletul, „slujindu-se de rugaciune ca de o descirie-
toare - cum spune Sfântul Grigorie Palama -, patmnde tainele pe care ochiul nu
'" Ibidem.
;
A se vodett, dc pîldă, Apvfiegrne, XI. 87. Sf. Isihic Sinaitul. Cuvtim tlespre trezvU,
89; 91
'' Cf. Evagrie, Cuvâm despre mgaciune, 149 („Atenţia mlnţll căuifmd nigilciime. va
nfla nigâdune; cilci rugiiciuneii îi unnează atcnţiei mni imill ca orice altceva"),
* Cf. Sf. Varsanufie şi loan, Scmon duhoxmicefii, 4: 1: 106. Sf. loan Guiă de Aiir,
Omilii In [mere. XXX. 5; Omilie la Sapteimthut Mat*, 5; Omilii la Maiei. XIX. 2. Sf.
Macaric Egipieanul. Omilii ilufwvniceşri (Col. LI). IX, II. Sf. Dindoh al Foticeei,
CuvâfU ascetic in KM) de tapeie, 56. Sf. Maxim Murturisitoml. Capeie despre
dmgoste, I. 8: III. 50-51. Sf. Isihie Sinaitul. Ciivânt deapre trezvie, 98. m Cf. Sf. loan
Scăranil. Scam. XXVIII, 33.
' Astfel. Sf. Nichifoi din Singuriltate scrie: „Lunreii-uminte esle Incepunil vederii
lconieiiiphtţiei), mai bine zis este lemeliu conteinplatiei"),
675
Redobândirea sanâlâţii
le-a văzut (...), şi pe care singur Duhul le descoperă celor care sunt vrednici de i-
lc-"."'' Două sunl stările cele mai înalte ale mgăcîunii curate, spune Sfântul Maxirn
Mărturisitorul: „Semnele... celei dinlăi sunl mintea care se adună din toate ideile
lumii şi-şi face rugfciunea neîmpifiştiată şi netulburatâ de parcă fn-suşi Dumnczeu
ar fi în faţa ei, precum şi este".'7" Cand cel ajuns la această stare este socotit de
Dumnezeu vrednic, el o atinge pe cea de-a doua, care este darul vederii lui
Dumnezeu în luinina necreată, pecare-l primeşle pe neaşteplate, cand riici nu se
găndeşte. „Semnele celei de-a doua stau în accea că mintea este răpitâ in avânlul
rugăciunii de lumina dumnezeiască şi nemărginilă. şi nu 88 mai simte nici pe sine,
nici altceva dinlre cele ce sum, decât numai pe Cel ce lucrează în ea prin dragoste
aceastS luminare"."9
m
tri«cf*>.\. 1.20.
" Copete despre drtigoste. II. 6.
' Ibidem. Cf. Sf. loiin Scămrul. Smin. XXVN1. 20: „Desăvflişirca (mgiiciunii) esie
lâpiieii la Dumnezeu".
676
Qmoafterta
m
Răsfnmstui nitre Takute, 59. PG 90. 604B. 1 ('apete despre dragoste, I, 32. Imagine»
ochiului care trebuie sa fie cur.it. ileci sanatos. |viiiiu ,1 vedea hiniina esle folosiia şi iL- St.
Maiitiii l^'iptr.uuU. OmUft <iwu<\nn esti i( Sol II). XVII, 4 <.£hipfi cam ochiul unpesc.
curat fund, vede «oldcauna clar soarcle, hi fel şi mime». cu tlesavilrşire curdtîtă. vede
totilcauna slava Itiminii lui Hristos"). m Desprr Sfantul Duh, XXVI. " Eptstok, 4. m
Ibidem.
( uiintedespre iievoiiini. 38.
rrtede.n.3. 17, ,n Capete
gnostic** II. 9.
" Toimd aghiaiitfc, PG 150. I233BD (Iriipul „se îinpilrtăseşte. clupâ pulcre. de harul
duniil in chip rninic si negruit de Dumnezeu minţii curaţite şî-si însusesle si el cele
iliuunc/cteşti. poirivit cu sine (...) se sfinţesc şi înclinarilew
şi lucrările tmpului (...)
imiili-ii... iinpărlasesle si triipuhii... bunătaten sa"). Triade. II. 2. 22.
677
Reduhondireo seuiiîidfii
..Ştim câ dacă El Se va arăta, noi vom fi asemenea Lui, fiindca îl vom vedea cum
este"(l In 3, 2).
Qmitta 7, fa Schimbana fa FafA PG 97. 932-957. Tr, fr, dc Dam M Coune, In JoU d» (a
Transfiguration d'aprH fei W*W d'OrienU „SpirUualMe orknluk". nr 39. Hcllcfontainc.
. 1985.
ANONIM, Cfinr ftiognet. Tcxl grcc ->i Ir fr. dc B.-X- Marrou, „Sources chrclicnncs*. nr. 33, P«fi8,
1951 în ruiu.: EpisuAacawe Magnet* in vol. ScritriU Pdrinfifor apOMtotici, PSB, I* EfBMO,
Bucurcşti. 1979,
Omrtituţiiie apmudice. Text si tr* Ir. dc M Mel/gcr, „Sources chrtflknncs'*, nr. 320 (Cărtilc l-II).
329 (Cflrţilc III- V Î- 336 (Cftrţilo VII-VIII». Pans, 1985, 1986. 1987. bidakia, Tcxl slahilii de |L
Ileiumcr. G* Oger $i A* Uiuirnt, ..Ikimncr Bt U'jay". Paris, 1926 Tr. fr. tic F, Rcfoute, til LtS
A;v7\ (to PAfU OpOSlollqMS, ..Chretiens ilc lous |c^ U-nipV\ m. I. Paris. 1963. In ran.: învăţătură
a velar Dahpreiecc Apasttith in Vol. .\, ritfWk rufnififarapostnlui. PSB, I, I'IBMO, Bucurctli,
1979.
Cuvânt foarte fotoxitor dexpre Ava Fillmon fn Phifokalfa ton hrtm wpîtkotu t 2. Atom* 1976. p.
241-252* Tr* fr. dc J* TouraUto, in PhilocatU d&\ Pins nfptiqwt* i I, Paris, 1995, P 604-614-
htoria motu&iter din Bgtph Tcxl grcc dc A.-J. Irsuigtfrc, Suhudia tlugiugrqphicu* 34. 1961. Tr- Ir. dc
A.-J. Fwtugiire, îiî Us moum 4*Grim, t IV/1, Paris. (964. In ran,. hi vol. Tnnoia Alcxaudriiml, Istoria
m/znafalw din AJI/J/. Kumfinia crcţlina, MueurcslL 1998. - Tâtathr fa „A'ynV eltiSwt". Text grcc in
Phifokulfa ton fareri nţpftfom* L. 5, Alcnu. 1976. p* 69-72. Tr. fr. dc J. Tunruilk. in Phifatatie des Pins
neptîque% t* 2, Paris. 19ftSJ p. 8<)l -803.
lidvnire fa cuvintele dumiteiew^Sit rugăvumi: „Mnunne lisuse llnsfouse. Fiul ho Dnmnrix'Ut
mihueşte-mă {pe mine păvntoml)! *\ Text grcc in PfrilakaUu ton ieron neptikon, t. St Atena, 1976.
p. 63-68. Tr. fr, da I Tmiruilli;» in PHtiocall* d»> Peres ti?ptit/ne\t I, 2, Pails, 1995. p. 796-HUO.
Viaţa 5/ AtanOJtit Atonitui Tcxl slabilit ik L. Ptlii, Anukcta HuUandima% 25. Bruxcllcs. 1906 Tr.
fr. do D* O. R., Chcvdtognc, 1963.
Via/a .S/. /Ja/m7 Siâtpnnui TWO IlllbiUt ik P. Dclehayc in L*J A«mU stylitex, Bruxelles. 1923.
iV In <w A. J. Fettugttra in Ugmabw*d'0rfcntt t* li. Pmfc ivfil.
Wa/« -V* Paltomie. T«U sUtbillt dc llalkin. SflRCfj Parhomii Vita* Gruetm\ Bmxcllcv,
1932. tr. Ir. ile A.-J. Pbstugiire, în Uă mottm dVritnt* L IV/2. Parix. 1965. A\io\ir: ( I:L MARK.
Ephtote, Vcrsiunca latinl PG 40t 977«iww; vciMiinci gecrgfanfi Hablill* <u* <;^
Guitie, <wptt* ScHptonm Ckrkttiamnm Otimtetium* 14K ficxiulj vi 149 (it, \MX%)\
VCOtiUIWU liriflci (EpMlOtn întai); cdilia li\ Nau. Rrvur df VOritnt tluttirtt* 14t p 282 297. Tr, &,
di: inuiialiii do )a Mont des Cats. „Spiriluulilc uncnuilc". nr 19, Bellcfontelnt;, 1976.
hiuiuitun deyprs mm vr cWttU OmUitd v« A*- poartt* si drsptv viufa vinuoaso. In PMIokalia tort
it-ton t\t>ptik/srtt \* 1, AU'iia. 1976. p. 4-27. Tr. fr. dc J, lourailk. in PlufataUe des Pirw
fUtptiquAStt I.Paris. 1995. p. 44-M. In mm., in J iiocalia", I.Sihiu. I-W7.
AN'IOMi: ST I DITUL. ScnWi Text grix: cditAt dc A. Papado|XHiloK-Kcniuicus. Iciasaljin, 1905.
APOFTEaMELEPÂlUKnLOR,CoIocUtnlfebcti^ PG65t71-440tconiplcIa*cteI.*CL Guy, ..Recherche
sur la tndlUoQ grcajuc des Apophlegmala Pumim". Suhsidiu tlugiogruphjca^ if», Biuxclkst 1962.
p. 19*36, Tr fft <k: a) )AX Guy, L#& apophlegmrs des Phr.s du dt\\eti> Sen? alphafaftiqu*,
„Spirilualild oricnbilc1'. on K licllclonlainc, 1966. p. 17-317: b) Doni L. R^glUUdti fax \tfntem:?\
rfrfJ Pittrs du dţwrl. Collection atpltaltt;ti<iut\ Solcsnurs. 1981 in at-csl vulnni s-a Iblosil
nniiiLTularca lui J.~CI. Guy.
Colocfk anoniinft- Tcxl (tux ^Uihjlil dc t\ Nau, R**wtt* dr VOriettl \U><'twrt% 12-14; 17-18
(1907-1913)- Tr. Ir. dc Dom. U R6gnault. tcs jnmtenca d<*.\ Pitrntk du d&t*rit SMe dâ&
attortymrs, SOICMUCN. 1985 (apollcgmc nuincrolatc *lc la N 133 la \ J39J< Tabcl <lc
corv'spoiulcniă cu luinivmlarca lui J.-CL Guy In Ley smtmcta drs P$r$s du de\?rt. TmiMcim-
rciucil. Soksnu:*, 1976. p* 254-266.
(okcţic Mstcmalicfl: versiutWi latină a lui Pclaghk ţi loan. PL 73, 851-1052. Tr. fr* dc J* Dion v i
i. Oury. t« stntm&u d*>\ Pins du diurt, Sotaunct, I960. Toxl ffee şi ir. fr; u dtp- I-IX dc J--C1.
Guy. Les apaphtegme\ des P&res du diurli Collection *jwWmfltfţlfi&, L „Sources chrclicrmcs",
hi t8M'anst 1933.
f>86
BihHogmfie
COtecţii diventf a) Apoftcgmc incdilc leu pulin cunoscuU:, culcJc *i prezeniaie dc Uoni |Jf
Rcgnaull. Tr. fr. din greucji (Ms. Ciuslin 12d = N; Pavel Kvcrgrtinos * PE), din lalină iK, Pa. M).
din siriacă (Bu), di0 Umowtfi fAiin), din COptfi (Hlli. Oolljt din ciiopiajiâ (BOh (oil , l*rh, Pal.),
lucuLit <tc iiionahii do la SolOfttfKţ LgS Mtf«K«l iftw MrW rf« rtevnt Nouwtau revuMb
SOICMIICS, 1970; h) Conijshttfri lA colccţia alfahcuccMtniuihui). COiapfctâji la colc^ia
smcJiialira greadf (I-XXI, II. QRT>, apoftcuiiii- iradim? din Inlirtf (PA, CSP). apolicj-Miic
tradUH în fr, din 00(1(8 f Am) tte Doni L. RegiiauU, £#4 settfetwrs r'**v P£flW rfu fMWT,
I'nisifcuic rwUCJI. Solcsme*. 1976 Aceatld ullimri lucrarc cupriinle li&fa luluror
coiocţiitor.
Uncle diiitre awsic apdftcgim- st rt-jjuscsc fn PateriruL Alba lulia, 1993* AKSIN1L. IţţHMoiâ.
Tn Ir din gcorgbuti dc Pom B, Outlier* in Isfttmt d*& Pints tlu dftmf,
„Spiniualite oriUUle^ nr. 42, Hcllcibnluinc, 1985-ATANASIIî CEL MARE, Arhiepiscopul
Alcxamlrici, 7M cWtfrttt hnpotriva ari#nilot\ P'l 25*
248 10') in roin-. In vol. SI, Atanasie <d Man:. frrffrt. parlca I, PSU, 15, HlUMO.
Bucuraţti I ««7,
Tâituhf la PsaJmit V(\ 27, 59*546
Cttv&u ttttpotrlvQ rlinifar. TcM ?i Ir, ft dc P. Th, Cauidol. „Suurctv; ohrâlicnnes", nr. 18
IM>, Pttri«j 1983, fn ruin,, fn vol cit,
gphiole edtrtr S>rapi*w Pfi 26, 529-676. Tr- fr. do J. Lchon. „Source* chreliiMinc**\ nr 15,
Pans. LW7. In nun.. in WlL til-, pariea a doua, PSU. 16, 1988.
Trvtaf dssprâ tntntparea Cnvâttiului. Text &i tf, Ir. dc C. KanwnglMWar» „Sources
chrtfiicimcs", nr. 199, P;im, 1973. In rom. in vol. ciL pariea I
l'/ri/a SfăttiultiiAntonio Twtl gnc ţi tr. fr, dc G. J, M, Bartclink, „Sources oheBtauttrf*, nr.
4Q0J Paris. I*>44+ fn ruin., in Vot cil.. pariea a doua. \\ (iDS'llN. Ixricitul. U bii'it tlu manage* PL
4U. 57349B. I>. Ir. dc R QirfrtJautrnw, in Lr
manage. „Lctircs duâUaOUW'1* nr, l£ Paris, 1969.
Cttatm ttii Ihmmrzt'u. Icxinl celci dc a IVwi cdi|ii a lui U. Doinbari şi A, Kall>. Tr (r. dc
a Combfcd, S wt«. Parifc 1959-1960, fn rum., la Edl(um Şuinţifica, Buciueitt Ii99ft -
Coqfktektflt* TcXWl edlţlej bcflftliotSoe. Tr, 1>. dc .1 Twbttcco, Paris, 1964- in mm. in vol.
I tmilul frUgOStta, Sittfn att&i parlca I, PSU. 64. EBMO. Buettftftit 1985-
* Al IS I M U i\A I It: XANTMOPOL. CiU 100 d* caprtr. *IVM gnO in PhUokaliU fort term
neptikotu t A. Atcna, 1976, p. 197*295, Tr. fe dc J. Twnilie, în Phihxali? d^ tfrai
ttoptiqutM, L 2. Paris, 1^95, p. 546-6*3, în ron»., Metmla M« «li /00 ^- c«p*fti «^ /w/ f VW/v/ ,vr
fciutffa Xanthopol. hi .ditouilia". vol. 8, BIBMO, HtJcnrcsii. |ţ)7lJ. CAIJST (Pairiarhul), Cotter? daprt
ntgâdune. Tcxl gnrc in Phitokaita ton iţPVh ttăfttikat, I 'I. AinuL !976i p, 396-^8 (i lJ(i 147; 813*817.
Tr. ir. tic I Touiailte, In PhUneaUr As P$m iMpUqurs. 1 2t Pans. l<)0St p. 047-714- In rmn.. In
„rducalia", g, BBMO. Hncurcşu. 1*'^
< A I J S T ( AJ Al VQIOTUL, iMsptr umtra rfftstjMCffafAS y/ VIQ/CJ GoAtempttitwA ^0>H gvee in
Phihkatia Urn trrort neptlkotu 1 4, AlWUl, 1976, P, 4-59 s^i I1'! M?, 836-941. Tr. fr, dfi J
Jonruilk\ in PhtioeaU* dm Ptm nuptiques, t. 2, Pans. IW5, p. 732-787. |n rom.. In lJ5î]cKadifl,t< 8,
vol. cil.
(V\I.IS I Tlf.KT Dli. Drf.s/trr turtwra tiniftlrtt. T«l gKO in Phihkatia Urn fcffifl WptikorU t< 4,
Atcfiu, [97ft. p. 368-372 >i Ki l47f 817-825. Tr. Ir. tic J. 'Umrailltt, in Piiitocali* flex PŞres
HlptiqUMât (* 2, Pitri.s, 1995, p, 717-721. înroni . Meşteswiul linUtiriu in JikH:aliJi'\ vol. 8.
CALUN1COS, Wi d'Hppatftei T«Cl critic |J ir fr- da O- I. M. Hanelink. -.Source chrfitami<»'\ nr. 177,
Paris, 1971.
< nikii. AL AlvHXANDRIEI. //nvw «tfff tMuL Tfflrt «i n. h. dc <i.-\1 dfl Dunrad Jkmwta
chi'LiicriiH^s . BT. 97. Pans. 1964.
Cowmrariu la tt&nanl PO 74, 775-856.
Comwtariu k toWt /*'. 3. ?. Pti 73, 560-605. Tr. fr, dd IT Dclannc in /^ wmr, ..L<:!tics
ilnc(uiines\ nr. % Piiris, 196-4. fn row., în vol. Sf. (luril al AJeXâAdHei* Snieri, parlra a
IV aH PSB, 41. B10MO, «uciiresii, 2000,
ChspTB SJâ/lta tnim* Yen >i (f, fr. dc: G.-VI. dc Durand. ..Sources cha:Ui-nnrs\ nr 231,
237, 246, paiis, L976, 1977, 1978. In ronu, în vol. cit.. p«1m a ireia, PSR 40. EilBMO,
Bucuro?ll, 1994.
687
Tertipeutica bolt tor spiritual?
Explication des dogines. Text stabilit Jc P. E. Pusey. vol. 5 din Oeuvrex completes (7 vol.).
Oxford, 1868-1877.
lilaftre la lesire, PG 69. 485-537 si Glafire la Favere. PG 69. 13-385. In rc,in., în vol. cit..
partcu u douu, PSB, 39. Bucure$ti, 1992. CHIRIL AL IERUSALIMULUI. Cateliete baptismal*.
PG 33. 332-2o57. Tr. fr, de J. Bouvel,
„Lcs Perils des saints". Nainur. 1962. în l'om., in vol. Catehezele, „I/.voarelc Orlodoxicl", 6
şi 7. Bucuresti, 1943. CHUUL DE SCYTHOPOUS, Viafa Sf Avraam. Text stabilit de E. Schwartz.
Tmcte und
Unternnluuigen, XLIX. 2, Leipzig, 1939. Tr. dc A.-J. Fcslugierc. in Us »««>IH d'Orienl.
miX Paris. 1963.
Via/a Sf Eulimie. Tex* stabilit dc E. Schwartz. Teste und Unleisiirhungen, XLIX. 2.
Leipzig, 1939. Tr. dc A.-J. Festugierc. In Us maines d'Orienl. IM/L Paris. 1961.
Viafa Sf. loan Sihasfrul. Text stabilil dc E. Schwartz, Text* unit Untersuchungm. XLIX, 2,
Leipzig. 1939. Tr. dc A,-J, Fcstugiere, în Us maims d'Orienl, 111/3. Paris, 1963.
Viata Sf. Chiriac. Text stabilit dc B, Schwartz, Texle und Uniersucliiu,Sen. XIJX, 2.
Uipzig. 1939. Tr.dc A.-J. Festugierc, ttt Us mnine.% d'Orienl, 111/3. Paris. 1963.
Viafa Sf. Sava. Text slabilit de II Schwartz. Tesle and tlnlersuclnmgen. XlJX. 2. Leipzig.
1939. Tr. de A.-J. Festugierc, fa Us main*» d'Orienl. Ml/2. Paris. 1961.
Viata Sf. Teodosie. Text stahilil de E. Schwartz. Texte und Untmvetwagm, XLIX, 2.
Leipzig, 1939. IV. dc A.-J. Festugifcre. tn Us iwiines d'Orienl, Ml/3. Paris. 1963,
Viafa Sf. Teagnie. Text .stabilit de E. Schwartz, Texte und Vnteismlumpen. XLIX. 2,
I .ipzic, 1939. Tr. de A.-J. Festugierc. in U» maims d'Orienl. ill/3. Pert». 196 ) OPRIAN, Lpiscopul
Oirtaginci. Despre rei riizufi de la credhllâ (De lapsi\). Text latin in
Corpta Sciiptonun BccutiUMticorum iMiinatwn, 3. Tr. fr. ile I). Gorcc, in Saint Cyprien.
„Les err its des saints", Nainur, 1958.
Despre folosul răbdării {lie bano palienluw,. Text latin In Corpus Scriptorum
Becltsltutkamm iMirummu 3. Tr. Tr. dc D. Gorcc. in Saint Cyprien. ..|.es ecrits des
saints". Nainur. 1958.
Despre Mipunerea ri/iastrâ la moarie {De mortatilale). PL 4, 583-602. Tr. fr. dc M. H.
Ntirbr. in ('vpricn-Aiubroisc, U ciire'tien devout la num. ,.Lcs Peres dans la loi", Paris.
1980. CLEMENT ALEXANDklNIIL. Care bogai U va manful '■■. PC 9, 603-65L Tr. IV. de P.
Qttfiv
Jaulincs, in Hiihes >-t paavres dans I'ilglise aniienne. „Lctlrcs chretienncs". nr. 6. P.ins.
1962.
Mugogiti, Corteu 1: l'e\t si tr. Tr. de M. Hurl, „Sources «hreuenncs", nr. 70, Paris. 1983,
('artca a ll-a: Text si tr. fr. dc C. Mondesert, ..Sources ehrclienncs". nr. MM, Paris, 1991.
('.ntta a III-a: Text şi tr. fr. dc C. Mondcscrt si O Matray, „Sources chretienncs". nr. 158.
Pans, 1970
/'/"l/eptu'd lCuvâitt de bxdemn cătie elini). Text şi tr. fr. dc C. Momleserl. ..Sources
chretienncs", nr. 2, Paris, 1976.
Stromat*. Text: PG 8, 685-1381 $i PG 9. 9-601; O. Suthlin. Die grittchUclte cbristliclu
ScliriJ't.Kfe/ler der ei \nn\ Juliriiunderle, Berlin. 1960. Slromale I'. Text, tr. fr de M. Caster. ..Smiives
chretienncs*'. nr. 30. I'ans, 1951. Siiwnaie lb. Text. tr. fr. de C. Mondcsert. „Sources chreiicnne*". nr.
38. Paris, 1954. Strnmate V: Text stabilit dc A- 1e IJoulluec, tr. li dc P. Voulcl. „Sources chretienncs".
nr. 278, Paris, 1981. In rnm„ loatc ncQStQ scrien M rcgascscm vol ("lenient Alcxandrinul, Scrieri,
partcu I, PSU, 4; si purtca a doua. PSB. 5. P.IBMO. Bu.uiuşii. 1982. CI.I;MI;NT ROMANCL, BpitttHa
câtrţ Corinlenl. Text si u-. IV. dc A. JnuberL „Sources chretienncs". nr. 167, Paris. 1971. fn ronu. In
vol. Strierile l'ăiinţilor apostoliri, PSB. I, 1'IBVIO. Mucurcsti. 1979.
DIADOH AL FOT1CEEI. CuuârH asaettc in IIX> de capete.. Text si tr. fr. dc E. des Places, „Sources
chretienncs". nr. S ler. Paris, 1966. fu rotn.. in „Filoculia", 1. Sibiu, 1947. CuvSnt la hialfaiea
Dommdui. Text si tr. IV- dc E. des Places, „Sources diriHienncs". nr. *> ter. Paris, 1966. Vet/enie.
Text sV tr. fr. ilc li. des Places, „Sources ehre'ticnues", nr. 5 ler. Paris. 1966.
6SS
Bibliografie
DIONlSIli AREOPAGITUL (PSEUDO-), lerarlua ceteasca, Text Mabilil de G. Heil, Ir. fr. dc M
dcGandillac. Sources ehrclienncjT- nr. 58bi*, Pans, 1970, lerarlua hisernea\cu. PG 3, 396-569. Tr.
fi\ dc VI dc Gandillac, Oettvrfs completes rfu
Pstudo-DmySt Porte, 1980.
- Dexpre numele divine. PG 3. 585-984* Ti\ Ir. ilc M de GmdiUftft Oeavm completes du
PwudfhDeny*. Paris. 1980*
- Ttologia mhticdt PG 3. 997-1048. îto fr. dc M dc GandHIm, Otwnm compete* du
Pxeudo^Dertys* Paris* 1980. Toalc uccsle lucrftri au fosl trudusc in lb. roin., priiiicle doufi, Ed
Carlca Rotiuincasca, 19 U (reedil B4 Insiitutul liuropean. hujt, 1994); lar cclelallc doufl. lap,
I936(rccdit. Iimitutul European. la»i, 1993, si in vol. Sf. Dionisic Arcopagiiul, Ope re complete.
Ed* Paideia, Bucureş ti, 1996.
l\pi\tole. PG 3, 1065-1120. Tr Ir dc M dc Gajulillac. Oem-rex completes du Pseudo* Deny*. Paris,
1980. IXIROTEI Ul'i (JAZA lAVVA), Invafaturi de wflet fpl&dtoart. Text ţi tr, Ir. de Dom L. RtaUUlt
şi J. dc PrfvUlft „Sources chrcUcnnes". nr. 92, Paris, 1963.
Eptttek, icxi si ir. Ir dc Own L, RcgnMilt *i J- dc Previllc, „Sources cbretiennes", nr* 92. Pans.
1963* în ram.» priina lucrarc şi douil epistole. in „hilocaliu", 9. HIBMO. Bucurcştt, 1980,
Senthtfe. Text ţi U\ IV- dc Doru L. R£gnaull si I. dc Prtfville, „Sources chrelicnnes". nr- 92, Pans.
1963.
EFREM SIRWL. Opere complete. Text fciriac. gice &i latin, cdital dc J.-S, A&scmani, 6 vol..
Roma, 1732-1746. !n romflncşte» Inmete fnvierii Ihmmului Dei-sis, Sibiu, 1999: Imnele
Naşterii ji Aratarii Dwmului Dcusis, Sibiu, 2000. i:i SICISIU DE CEZAREEA. Istoria
hisenceaxca. Text %i Ir. fr. dc G. Bardy, „Sources
chriticimex", nr. 3 1 , 4 1 , 55, Paris, 1986. 1991. 1993. în ronu fn vol. Eusebiu tic Cezarcc*.
Scrtfri, Partca întâi, PSB, 15. EIBMO. Ilucureşti, 1987. BVAGRIE PONTICUL. AntiretivuL
Verxiunca siriuea «lilaCA cu rctrovcrsiunea greacil dc W.
Fmnkcnhcrg» Euagtiux Ponttvux, Berlin, 1912.
Cătte nfecivură * Oglinda fecioarelor. Tcx< cdital dc 11 Gressmann, Notmempiegel imd
Mdttchsspteget de\ Euagrias Pontikos, in Text* und Unterxuchungett, XXXIX, 4, Leipzig.
1913.
CâlfM câhigătil can to&tfa$G fn chinovii - Oglinda vttlugărilar. Tcxl cdital dc II.
(ircssiuann. Noimenspiegel und Mtinchxspicget des Euagrios Poniikos, m 7kOif /*W
\h\ierstulnmgen, XXXIX. '1, Leipzig, 1913. In roin., Scfrifa mtmahiceawă* tn rare xe arată
turn trebuie M! tie nevoim y/ ^ ne tini$tim* in „Hikxiidia'*, 1, Sibiu, 1947.
('tipe.ie gn$$tiG4* Trxt ftMttc si Ir. dc A- Guillauinont, Patrologsa Orieriiali.\t XXVlll, I,
Paris, piSK.
fâfevfra /^ Psatmi. PG 12, 1053-1685; PG 27. 60-545; J.-H PiM-i. Analecta sacra. II şi 111.
Folusită potnvit unei ruanuijftri propusc de M* Rondeau. Tn Orientalia Christiana
Periodica. 2b. 1960.
PAipro Mb opt gâtuhm rete. PCi 79, 1145-1164.
Mama xcrixoare cat re Melania tea Bâlrâttă. Il\ Tcxl siriac ţi (r* dc G. VitcsUuii, Svripta
tnmoru, Lund, 1964.
GtwMkuL Text ţi (n fr. de A. Gudlarnont, „Sources chi^licnncs^. nr* 356, Pori*. 1989. !n
rojn.. alRluri dc Tratasulpmctu\ \\\ vol. cdihit ilc Poliroiu, I&ţi, 1997.
Tr/ttt'tunle viefii mtmaitale. 'lext: Pf! 40i 1252-1254 şi Phitokulia ton ieron nepttkort, t. lf
Atcna, 1970. Tr fr* de J. Touraillc, in Phitocalir des Perex rteptt\pse*\t i. 1, Pans, 1995.
Epistole. Tcxtul vcrsiunii siriacc cu rctrovcrsiunca ^rcacĂ, dc W. PYtuikcnhcrg, EuQgiius
Potuicus, Berlin* 1912.
Parg/utlcuL Textul vcrsiunii *iiriacccu rclrovcrsiunca ^wicit, dc W. I:ninki:nhcrg. Euagrius
Pontiair. Berlin. 1912.
Scotii la Bccfosiatt* Textjl U\ fir, ilc P. fMhin, „Sources cha;tiennc&M, nr. 397, Pans, 1993*
Scolii la Cartea Pitdeht\ Text >i Ir. fr. dc P. (i-fhin. „Source ehreticnnrs'V nr. 340. Paris,
l<>87.
Gain momimt Enteghl* PQ 79, 1093-1 MO* Jr. Ir dc M.-A. lourdan-Gueyer, In Evigric,
Dc fa prtir* â la perfection, „Lcs Perc* dans la foi", Piiri.s, 1992.
(>S9
Tempeutica botifor spiritual?
Cuvăni despre rugdciune. 1>G 79. 1165-1200. Tr. fr. dc I. Ilaushcrr, Us ItpotU d'un conlemplalîf.
Le Traitf de l'oraix/ai d'Kvugre le Ponliaiie. Paris. 1900. Aeesl Iralal sc icgiisesie. sub iiumclc Sf.
\'i|. in Philokalia Ion ieron tieptikoil, I. I. Alenu, 1976; ir. IV dc .1. Tmiradlc. in I'liil'Ma/te d<-s
Peres neptitpie.s, I. I. Paris, 1995. Ill rom.. Cuvunl despre rufţăviit'"', in „Pilncalia". I. Sibiu, 1947.
liespre dîferite găndiiri rele. PG 79. 12011-1233: PG 4IJ. 1240-1244. in rom.. Capele de.\p>e
deosebiiea palimilin ft a gândurtlor, In „FMoculia", I, Sibiu, 1947, - Traiatul praiiir. 1'ext. Ir. Ir. si
note tic A. si C Guillaumonl. „Sources chnilienncs". ur. 171, Paris. 1971. in toiu.. îiupreună cu
Gnoxticul. veusupra, vol.cit. Cugeluii (=Skeminala). Tcxl eJJiat de J. Muyldeirnans, Evagriana. Paris,
1931. Sentinţ*. PG 4U, 1264-1269 s, PG 79, 1236-1264.
In mm., Schifa iiumahiceascâ. Capele despre dt'osebiiva găndurilor si Capele de.\pre tivzvieln ,-
Filocalia". I, Sibiu. 1947.
I1LON ALEXANDRINUL, Dtspr* vlafa conteinplativâ. Text gr. stahilit dc ( ohn .si Wcndland,
rcva/ut de 1 . Dam mis si P. Muuicl. Tr. fr. de P. Miqucl. Introd. si nolc dc P. Daumas, Pans, 1963.
Ill.Ol'i:i SINAITL'L. (40 de) Capete despre trezvie. Text grcc în Philokalia ton ieron neptikon. I, 2.
Alcna, 1976. Tr. fr. <k J. Touraillc, in P/iilocalie des Pins neptiques, L 2, Paris, 1995. fn rotu., In
..Pilocalia". 4, Sibiu, 1948, ed. B Il-a. Ilumanilas. Bucurcbti. 2000.
ORIGORIE DB NAZIANZ (TfiOUXiUL). Vm-aiumit* IS. Text şi ir. fr. <le J. Bcrnardi.
„Sources chreiicnncs". nr. 247. Paris, 1978.
CuvârUârtl*4~S. Tttttţitr. fr.de J. Bcrnardi. „Sources chreiicnncs", nr. 309, Puns, 1983.
Cuvaniarile 6 II. Toxl şi tr ft. d« M.-A. Cnlvet. „Sourees chreVicnncs". nr. 405, Pans.
1995.
Cuvânuiri/r 20-21. Text si tr. IV dc J Mossay ei G. I .afunlaiue. „Sources ehrcliennes", nr.
270. Pans, 1980.
Cuvaniarile 24-26. Text şi ir. IV. dc J. Mossay ct G. Lafoulaine, „Sources chreiicnncs", nr.
284 . Paris. 1981.
Cuvâniările. 27-31. Tcxl si tr, fr. dc P. Galluy. „Sources chreliennes". nr. 250. Paris. 1978.
Cuvaniarile 32-37. Tcxl suibilit dc C. Morcschini. Tr. IV. dc P. Gallay, „Sources
chrcticnncs". nr, 318, Paris. 1985.
Cir.uniârile 38-41. Text stiibilii dc C. Morcschini. Tr. fr, dc P. Gallay, „Sources
chreiteniies". nr. 358, Paris. 1980
Cuvăiuăriie 42-43. Text si tr. fr. dc J. Bcrnardi, „Sources chreiicnncs", nr. 384. Paris. 1992.
in rom., Cuvâniarea 43 sc regâscsle In vol. SI'. Grigoric dc Nu/.ionz. Apologia \au
cuvânlarea in rare arolă motivele care l-ail Indeiniuil vd J'ugd de preofîe şi Elogiul
Sfântului YatiU, lluşi. I93I.
Cuvantarea 45. PG 36, 624-661. Tr. fr. dc E. De voider. „Lcs ccrils des saints". Nainut.
1961.
Epislot*. Text si tr. IV. de P. Gallay. ..Collection des Universilcs dc Prance". 2 vol.. Paris.
1964. 1967.
Epieolt leohgicir. Tcxl si tr. tr. de P. Gallay. „Sources chrctienncs". nr. 208, Paris. 1974.
Poem* dogttiatice. PG 37, 397-522.
Poeme morale. PO 37. 522-9(.8.
In roin., Sf, Grigoric de Na/ian/. Cuvăiiiâri teoUrgice, llendd. Bucurcsii. GRIGOR1I' CEL MARE.
Tâkiihe la l<>\: PL 75-76. Tr. partial lie R. Wassclynk. .Xcs ccrits
des saints", Namur. 1964. Kditic criiicâ si ir Ir.: CTârlilc I II. de R. Guillci si A. dc
Gaiiitciuaris. „Sources chreiicnncs". nr. 32 bis. Cărţilc XI-XIV. dc A. Bo&OgnftBO, „Sources
chreiicnncs", nr. 212. Paris. 1974; XV-XV1. de A, Bocognano, „Sources chreiicnncs". nr.
212. Paris. 1975.
ViaţaSf. Benedict = liialoguri, II. PL 66, 125-204. GRIOORIBDENYSSA, Cuvititetf
antiretice contra lm Eunomie. PG45, 238-1122.
Marele ruvânt catehetic. Text si Ir. fr. de L. M6ridicr. „Hcimncr cl Lcjuy", Paris. 1908, Tr.
niai rctcnlii de A. Maignan, Cat4ch*se de lafoi, Jje* Peres dans la foi", Paris. 1978. In
690
Tentpeutica bolilfr spiritwtlr
- Otnilii la Schimbarea la Faţă. PG 151, 424-44'). Tr. I'r. de Doin M. Cuune. in Joie de la
Transfiguration d'apres lex Peres d'Orienl, „SpiriluulilC orienlale". nr. 39. Bcllcfonlaine,
1985.
Malogul tin Teofants en Ttottmas, PG 150,909-960.
Tomtit aghioritu-. Text grcc in Plulokalta Ion ieron neptikon. t. 4. Aicna. 1976. Tr. fr. dc .1.
Touraille. In Phifacalie des Pi-res nepiiques, 1. 2. Paris. 1995. In torn., in ..Filocnlin", 7,
ETOMO. Bucuresli, I977.
Tret capete dttpr* rugăciune si rtirăfia inîmii. Texl grcc îtt Phitokalia ton ieron ttepttkon. t,
•I, Alena. 1976 Tr. fr. 4c J. Touraille, tn Phihcatie dex Pirns neptiquesY t. 2. Paris. 1995. < IKIGORIU
SINAITUL. Capele {fwrtefoloxitiwe). Text grcc In Philokatiti tot, ieron neplthm,
I. 4. Aicna. 1976 si PG 1511, 1240-13110. Tr. fr. dc .1. Touraille, in Ptnhcalir des Per,*
neptiqttes. i. 2, Paris, 1995.
Abe capete lute acelufaşi). Text grcc in PUilvkalia tint iemu neptikon. 1. 4, Alena. 1976 s>j
PG 150. 1300-1304. Tr. lr. do J. Touraille. In Philoculie des Phvs nepiiques. I. 2. Paris.
1995.
tiiivăfâtnrâ) despre littislire ţi rugăcitine. Text grcc in PlulokaUa tint terim neptikon, 1. 4,
Alena. 1976 si PG 150. 1304-1312. Tr. I"r. dc J. Touraille, In Phitocalie des Peres
nepiiques. I. 2. Pans. 1995.
Despre littislire ji despre rele douafetttri alf mgâciunii, Text grcc în Pliilokalia Ion ieron
ngptikon, i. 4. Alenu. 1976 *i PQ 150. 1313-1329. Tr. fr. de J. Tnuraille. in PhiliH-atie des
PiW nepiiques, I. 2. Paris. 1995.
Despre felul cum Irebuie să şo.dâ la rugăvitme eel re \e linixleyle. Text grcc in Philfkalia
ton tenm neptikon, I. 4. Ate»». 1976 si PG 150. 1329-1345. Tr. lr. dc J. Touraille. în
Philoculie des PirtS nepiiques, i. 2, Paris, 1995. in roin., loale acesle lucrârt sc rcgăsese in
„Iiloealia". 7. IlIBMO, Bucuresli. 1977 GK)< i< )K111 TAUMATURGUL. Cuvânlare de nwltttittîi*
(adrcsată lui Ongcn». Text si lr- fr. de
H. Cmuzel, ..Smirccs chrctiemits", nr. 148. Paris. 1969.
I IP.KMA. POstorul Texl si lr. tr. dc R. Joly, ..Sources elircUennca", nr. 53. Paris. 1986. In rom., in vol.
Scrierite Păttnlilor apoMolu Î, PSB. I. PJBMO, Bucuresli. 1979.
IGN'ATTE Al. ANTIOIULI (TROPORUL). Epislole. Text $i Lr. lr .de P. Th. Cmnc-lot, „SOUTHS
uhreiienncs", nr. 10. Paris, 1969. In roin.. in vol. Scrienle Puritiploi apostolici. PSB. I, I.IBMG. BueunsM*,
1979.
Il.ll; ECDICUL, Antologie... Text grcc in Phihkulia ton ieron neptikon, I. 2. Atena, 1976 si t'G 127. 1129-1148.
Tr- fr. de J. Toumille. in Philocalie des Peres nepiiques, t 1. Pahs. 1995, Capeie gnostic*, Texl grcc in
Philokalia ion form neptikon, i. 2, Alena. 1976 si PG ?»9 314 si PG 127, 1148-1176. Tr. Ir. dc J. Toiiruillc,
in Phitocalie des pens nepiiques, I I. Paris, 1995. In roin.. Cnlegvre din setitinfele tnfelcpţ iltir xtrâdalnici.
în .J;iloeuliii". 4, Sibiu, I94K (nted llumanitas. Bucuresu, MOO), In care sc cuprind >i Capetele despre
cimoşlinld {gnoslice).
IOAN GARPAlll'I., O sută de ,-upete de mângâiere. Texl grec In PbUvkalta Ion fefSM neptikon, t. 1. Alena.
1971. Tr. fr. de J. Touraille. tn PUilocalie des Peres neptiques, I, 2. Parts, 1995.
Cuvânl ascetic. Text grec in Philokalia Ion ieron itepiikon, I. I. Alenn. 1971. Tr, Tr. dc J. runraille, in
Philocatie des Pere.x neptiquex. t. 2. Paris. 1995. In mm., ainbelc lucrari sc rejiiiscsv in ..1'iUKj.lia". 4, ed.
I. Sibiu, 194R si cd. a ll-a. Humantlas. Bucuresli. 2000*
IOA\ CASIAN, Convcrbiri dnhovnicefll. Text şi lr. fr. dc J.-C Guv. „Sources chrftimntT, Of. 42. 54. 64. Pans.
1955. 1958. 1959.
Aşeiămintele mânâMiresii. Texl şi lr. lr, dc J.-C. Guy. ..Sources clireticnncs", nr. 109, Paris. 1965. In rom..
ambole lucrari sunl cupnnsc In col. PSB. 57. I-1BMO. Biiturusii. 1 'J90
l< )AN DAMASCHIN, Expmttrt e.iuciă a <redir,fei oiiodaxe. Text: PG 94. 789 1228 si în Htiţli cnliea ■ lui B,
Kollcr. Die Schriflen des Johanrt>'\ von DattUUkOi, II. „I'.iinslisLhen Toxic uod ■iiudirn". nr. 12. Tr lr do
B. Ponsoye. Puris-SutvMi<sT 1992. In ruin., sub tillul Dogmatic* >d a 111». Script*, Bucuttfti. 1993. .si
ITHVK). Bucuresli. 2001.
692
Bib/iografie
('itvăitl <if snflet folosilnr (<=-Despre vhluţi si păcale). Tcxl grec in Phihktd/ti Ion Urtm mptikan,
I 2. Aicna. 1976 si PU 95, 85-97. Tr. fr. He: |, fouroiHc in PliiUx-ulie dex Pins ntpiiques. I. 2.
Paris. 1995. In rom.. in „Filoculiu". 4, ed t Sibiu, 1948 *i ed « l|a, Huinamtas. Bucurcs», 21.KW.
Cmltitf la Schiinlmrea la Fa/a, PG 96. 545-576. Tr. fr. tie K. Riizemond, in Joie dr la
Tra/tsftffuratitm d'apres les Peres d'Orienl. „Spirituiilile oricnlale", nr. 39. Bellefoniaine.
IMS.
( i ) A N I».GAZA. Scriwri Tcxl ediiai de Nicodim Aghioritul. Vcncţia. 1816; rued Tcsalonic,
1984. Tr. fr. dc Dom L. RcgnaulU P. Lcinaire si B. Ouiliei. in Barsanuphe si .lean dc Gaza,
Conespondance, Solcsiues. 1972. Am folosil miincrolareu din iraduccrc. In rom., Sfinţij
Vai'sanuhe si lean. Srrisori duhovniveşti. îll „Filociiliu", I I . ted. Episaipiei Rotitdiuiliii si
I luşiloi. Bucur.-şh, 1990. IOAN IIKISOSTOM. Opere complete. 1*G 47-64. Tr. fr. sub
conduceren Ini M. Jcannin, 11
vol.. Bar-lc-Duc, 1863-1867.
Tălcu'tre la haia, Text şi Ir. fr. dc J. Duinortier, „Sources chnStiennes", nr. 304, Paris. 1983.
Opt ralr.hrze baptismal*. Tcxl şi Ir. fr. dc A. Wcngcr. „Sources chrctiennes", nr. 50 bis,
Pan.s, 1972.
Oespie slava desartd si creslerea copiiloi Text si ir. fr. de A.-M. Malingrcy. Sources
ChriflWmw'V nr; 188. Paris. 1972.
In roiu.. parlc din opera St loan Gurfl dc Aur «0 rcgasesie in cclc irei volume, iniilulatc
Mtri, PSB. 21, 22 si 23. lilBMO, liucurejti. 1987, 1989 si 1994. In afara accslei cokcţii.
.HI lot I iradusc: Ilespre jWiorie, lain- "feineîe rămasă vâduvâ. Apologia virl'ti monaliale.
Cuvânl dc .\fuiuite Lmâtre Teodm- eel căzut, Dtxpre ttava de.ya/iti si emţttnva eaptttor,
I IHVIO, Bucurcsti, 2001. tn CUTS dc apanlic. In acceusi editurii, Cuvănluri la ptaznue
ftnpărăltsti si la .\fin{i\ IOAN MOSHU Păinnra duhomtetascO, PCI 87, 2851-3116. Tr. Ir. dc M.-
J. Roucl dc Jnurncl.
„Sources ehr£Iicnncs". nr. 12, Puns. 1946. IOAN SCÂKAKI L. Scara idmnnci.'ies.ului
UHII\>. TOXl cditul dc Piwlnicul Sofruiiic.
Constanlinopol, 1883, recilil. Atcna. 1979, Tr. fr. dc Parintcle P. Plaeidc DcseiHe.
„Spirituality orienlule'*. nr. 24. Uelleluntainc, 1978.
loin- Pasifi. Idem. In rom.. ambele lexlc sum ciiprinse in ,.F;i local ia". 9, Uucuresii.
I litVIO. I98U. O inuluccre reecntă a Scdrii a fftcut Î.P.S. Nicolae a] Ardenlului. IOAN DIN
SINGURĂTATE, Cuvânt JâSpn suflet si patltnilr omenesti. Trad. «tin siriucA dc I.
I lauvhcrr. Roma, 1939. IPOUT AL ROMEI. Tradiţia apostoticS. Tcxu ir. fr. dc B. Bone.
„Sources chrclicnncs". nr. 11
bis, Paris. 1984. IRINEl DE LYON (MJGDL'NUM). Contra erwttihr (AdvttnuA hatrttox). Tcxl
siabilii de A.
Rousseau $i C. Doulrelcau. „Sources chrt-lii-nncs", nr. 264. 294. 211. 21(1. KK). 153. Tr. fr.
dc A. Rousseau. Paris. 1984,
Demonslraţia p/opuvaduirii apostottc*. Tcxl si ir. fr. dc A. Rousseau. „Sources
ehrelicnncs", nr. 406. Puris. 1995. !n roai.» tn vol. cu acelasi iillu. BIUMO. Bueurc&ii, 20(H.
ISAAC S1KLI. (dc- NTNIVB). Cuvhtte dtspn nevoinţâ, 'IVxiul vcrsiunii grcct.şii edltatl dc N.
Ilieoiuki, Leipzig, 177(t, rccdll. dc J. Spclsicris, Accna, 1985. Tr. fr. dc J. Touraillc. Paris,
1981. NB: Vcrshinca gi-cacii a fosi prctcrată icxtului original .siriac, intrucâi lexlul ci a lost
primil dc lolii monalni grcci, inccjiâiul cu sec. IX.
Bplstofa Idem. In rom., Cuviiitele drspre ni-voinfâ si palm episiolo M re^facKj îri
..liloealin". III. I-IBMO. Bucuresti. 1981. ISA1A I'l'SINK 111.. Cut*g*r* uM-'lici. Tcxl edilal de
Auguslinos. Irnisalim. I'll |. preluaţ de
S, \ S.hcin.is. Volt». 1962. Ir. fr. laculii de uionahii dc la Solcsiiies. „SpiriOuUiie
"iienlulc". nr. 7. Bellclonlame, 1970. In rom.. Ooua/.n ţl nouâ de cuvinii-, in „Hlocalia",
I.', Haiisina. BucurcţU, 1991, .şi L)e\prepuzammtii. in „l-docalia", I, Siblu, 1947. ISlMIi;
SINAH'UL (de VATOS), Coptti daSpt* tntvif si vi'ltil.- Text grcc în Plnlokaiia ton
worn urpiihm. I, -I. Aicna, 1976 si \'(\ 93, 148(1-1544. Tr. Ir. . dc J. Touraillc, in PhitoCaU*
<fey Pins ticpliipifs, i. 2, Paris. 1993. In rom,, in „lilocalia", 4. Sibiu. MW8; Peed
lluiiiamUis. Bucuresli. 2000i II is UN MARTIRUI, 51 RLOSOFUI.. Apologia întăi ţtnfavoaiva
crtstlnllor). Tcxl si ir. Ir. dc
I.. I'aiitigny. ..Ilemiiiir et 1-c.jay". Paris. 1904. Tr. revi/nila dc A, llaminan. Paris, 1958.
693
Tentpeutua boiiior spiritmle
- Apologia a doua,„ Idem.
Diohgul cu iudetd Tryfan. Text si IT. fr. dc G. Archaruhaull* „Hcmrncr cl Kcjay", Paris,
19119. Tr. revizuicfi dc A. Haimiian, Paris. 1958. Acc.stc trci luerări au foal trudme în lb*
rora.. în vol. Apologtţi de iimbd greocă, PSB. 2. EIBMO, Bucurcşti, 1980-
Despre mvhrt* Text stabiiit dc K. Hull, Tints tutd Uttttrwchkngm* N. 1: * V, 2, Leipzig,
1899*
i J \() \ III:. DE NKAPOI.J.;, Viaţa Sf Simeon eel nehun perttm Hrixto\. Text si U\ lr. dc A.-J.
Fcstugi£rt\ Pans, 1974.
MACAR1B EQIPTEANUL (CEL MARE, PSEL'DO-), Omitiu Col, I £1*64), T«t itabUU dc H>
BcrihoM. JMe grieschisehc christliche Schriftsiellcr dcr crsien Jahrhundt-ric". Berlin* 1973.
Omitii, Col II (1-50). Text stabiiit dc II D6me». E* Klo&tunnann, M. Kroegor, Die 50 geistluhen
llnmilitn de\ Makariox, „PatrisUsche Tcxtc und Suulien", nr> 4, Berlin, 1964. Tr. fr. dc PSrnUcIc
P. Dcscillc. „Spirituality orientale". nr. 40, Bdlctontairie, 1984, Omiliite 51-57 (SupHiucnt In Col.
II). Text .stabiiit dc G. L* Marriott. htocarti Anecdote Seven Unpublished Homilies of Macarim%
.Jlarvard Theological Studies*1» or, 5, Cambridge, Mass*. 1918* Tr, lr. de Piirinlelc P. Descille,
„Spirituality orientale". nr. 40, Bcllcfuntainc, 1984, Omiliile din col. H plus ecle 7 omilii din
Suplimenl au foal irudusc in Ihnba rom- in vol. Sfantul Macarie Egipteanul. Scrieri. Omilii
duhovniresti, PSB, 34. EIBMO, Bucure|U, 1992,
OmitiL Col* Ul (1-28). Text şi tr. fr; dc V. Dcsprcz. „Sources chrftiennw". nr. 275, Pans, 1980.
EphuAa căire fiii săi duhovnhetfi* Text grcc stabiiit dc W. Strulhinann. Wiesbaden, 19X1; text
latin cditul dc A, Wilinart, Revue d'axeHiyue et de myxtit/ue* I, 1920* Tr. vcr&iunii gr< >i lul. dc
Dorn A. Louf. in Inures des Peres du desert, ..Spirihialitc orientate", nr. 42, Bcllcfonlmnc. 1985-
Tr, rouu (n vol. clL
Gopete parajrazale dc Simeon MetafrastuL Text grcr. in Phihkatia ton ieyon neptikon* L 3, Atcna,
1976; cdiţitf crilica de II Hcrthnlri, in MakarkWSymcon, Reden and ttriefa „Die: gnesclmchc
ehristUehe Scliriftsteller dcr crslcn lalnhnndcrle", Berlin. 1973. Tr. U\ do J Touraille. in Phitwatie dex
Peres nepuquex. I. 2t Paris, 1995* In rorru î'» ..h'iloenliii", 5. EIBMO, Uucurcfit, 1976, sub titlul
Parafrază hi 150 A tapeie a Sf. Simeon Metafrastut ia aele SOde vuvittt* ale Sf Macarie ligipteaswl
MARCH ASCETUL (MONAHUI,). liespie Botez. VG 05, 985-1028* Tr. lr da Monaliia C-*A.
/unhcld, „Spinlualitc oricnUle'*. nr 41. BcllelonUune, 1985. In rom„ fn „Filocalia", |t Sihiu, 1947*
Dhputâ nt un scolaslic, PCi 65. 1072-110L Tr, (r„ idem*
- Dialogui minţii at .sufletttL PG 65, 1104*1109, Tr* lr.. idem*
Despie cei Ctf cred că ft hrdrepteazji ditt/a/ite. P(i 85, 929-965* Tr* tr,. idtur In mm*» ÎH
„HtocaUtf*, l,Sil>iu. 1947.
Dtsprt Uftea duhovnic*axeâ< Hi 65, 905-929, Tr. fr** idem, in mm., in .,I;ilocaha'\ I, Sibiu*
1947,
EpiMfold cdtr* Nicola* Mrmahul. PCi 65. 1028-1953, Tr* Tr*. idem. In rom*. in .J;iIocalia", U
Sibiu, 1947*
Dmsprepocdinfâ. PG 65, 965*984. Tr. fr. idem*
Despre unireu i/wxtatira. Text slabilil dc J. Kun/xr, Matkns ErmdtOi Leip/ig, 1895. Tr, fr,, ideiiL
MAXIM MÂKTURIS1TORUL, Ambigua, P(i 91, I06IA*141JC( Tr. lr, dc E^ Ponsoyc. Paris-
SureMirs, 1994,
Cuv&UW*tfc PQ W. 912-965* Tr* fr.de Pirintelc Placidc Oesciile, in Evaugile au divert,
..Chretiens dc Lous \ts temps", nr, 10, Paris. 1965-
iape/e despte dm$o\te. PG »>0, 9WI-108O; ciliţie Cdtiofi alcAtuilâ <lc A- Ccivx Gudlaldo.
Roillft, 1963. Tr. fed* i Pcgnon, „Sourees chttiticnnrs". nr. y, Pans. 1945. M dc J
TounUlB, in PUilovMie des Perev tteptiqne*, t. 2, Pitfis, 1995.
<r\e două sute de t'apete detpre nmo.ytwfa de limtmeiett si uonomiu inintpdrii (I-II). PCi
90, IQ84-H73 ţi PhUocalia ton ttron mpiikort, t. 2, Atcna, I97& îfc lr dc J. Touruillc, in
Phitocatie des Peres ne.ptiques% (. 2. Paris, 1995.
(.94
Bibliogmfie
Scutlâ uîlcuîre a rugdriunii Tula} nosim. PG 90, 872-909 ţi „Corpus Cbristianorum Scries
Gracca", nr. 23. Tr. Ir. dc A. Riou. In I-e mondf ct VEglhe selon saint Maxime It
Confiauur, Paris. 1973. 91 J. Touraillc. în Phitocali* tUs W*W nmUqtm, l 2. Paris. 1995.
Di>BM eu /'.V'/IM.V. PG 91, 288-353.
Zecf cappie {aCapttt desprr ttologie si ivonomie, III, I f»-25). Tr. Ir. <le I. Touraillc. In
I'lulocatit dm* NflM neptupifs. t. 2, Paris, 1995.
EpiafrOf. PG 91, 364-649. Tr. Ii (fa B. Ponsoye. Paris. 1997.
Mystagogia. PG 91. 657-718; ed critic» do C. G. Soliropoulos. Atcna. I<>78. Tr. fr. de M.
Lot-Borodme. tnntkon, 13, 1936; 14. 1937; 15. 1938. feluatf in L'mitiathm chr&tmu.
„Ultres chrcTiennes'. Part». 1963.
Optaatt* ttotogic* fipoUmtee: PG 91. 9-285. Tr. Ir. «Ic E. Ponsoye, Paris. 1997.
Question** ?t dnhiti. „Corpus Chnsiianoruin Scries Graeca". nr. It).
Rd\puo\m>-vlftv Tatetiie. PG 90, 244-785 si „CorplW Chrisliaiioniiii Serif* Gracca", nr. 7,
22. Tr. t'r. dc E. Ponsoye. Pnris-SurcsDcs, 1992.
Cim igpre&Cf vapele. PG 90. 1177-1185 (= Coptte de\pye teologîe ft iiooomie, III, 1-15). IV. Ir.
.Ic J. Touraillc. in Pkttocoltt des Pitta neptiaues, 1. 2. Paris, 1995. Seolii la Dionisle Antopaghul
PG 4. 29-576.
In tom» marca majorilate a aceslor lucrnri sc regnscsc in vol. SI. Maxim Măriurisitorul. Scrtârl, Purica
I si 11. PSB, 80 >i 81. ITBMO, Uucuresti. 1983 şi, rcspccliv. 19911; in ..Eilocaliu". 2 si 3. Sibiu, 1947
si; rcspccliv. 1948, rcedil. HuinaniU». 1999: si In vol. Sf. Maxim Miirhmsitorul, Mystagogia, EIBMf),
Biicureşti, 2CXKK METODR) DE GUMP. Dtxpnt tavlere (*Aglaofon}. Text HaMtll dc G. N.
Bonwctsch. Methodius von Olympus. Erlnngen. 1891.
Banchtttiil (sait despre castitale). Text stabilii dc II. Miisurillo. tr. fr. de V.-ll. Dcbidour. „Sources
ehrcticnncs". nr. 95. Paris. 1963. în rorn.. ambclc hicrilri sunt pmgnuuate in col. PSB. 10.
Bucurcsti. I'.IBMO.
MCIIIIOK DIN SINGI'RĂTATE. Cuvănî despre trtivit si patina mi/mi. Text gr. In Phitokaiia tan
ftfffoM neptikon, t. 4. Atena, 1976 $i PG 147. 945-966. Tr. fr. dc J. Tuurnille, in Phitwatie des Pitta
nrptiques, t. 2. Paris. 1995. In roin., ca lidul Cuvânt despre ruşăcinrw, în ..Filocalin". 7, EIB.MO,
Bucurcsti. 1977. NK III IA STTTHATGt. Ctk M>0 de captU despre fuptuhe, despre fire >/ fcspn
cunostirtfâ. IVM gr tn Phitokaiia ton form ntptiton, i. 4. Acenn, 1976 si PG I2U. 852-10119. Tr. fr. dc
J. Touraillc, in Phihralie dr.* Pirns neptiques. 1. 2. Pans, 1995 in roru . in „I'ilociilia". 6. EIBMO.
Bucun-şti. I977.
Despre mfli't. Tcxl >i ir. Ir. dc I. Diirron/cs, .,Sources chrulii-iuics". nr. 81. Paris. 1964. Viuia Sf.
SitMon Noul Ttolog. Tcxl si Ir. fr. dc I. Iluushurr, ..Onenlulia ('hriMianu", nr. 45.
Ronrn. 1928. NH'GDIVI AGHIOR1TUL, Enchiridion. Tcxicditai dc s \. Schoinas. Volos. 1958.
Tr. cup. m
dc I llaushcrr, in volumclc: I. Ilaushcrr. la method? domi.son hixychOSU, „OicnUlia
Chnsliiina". nr. 36. Uoraa, 1927 şi J. Guadlard, PtlU* phifacali,- dr la pfiif* dn cotur,
Paris, 1968; ir. altor pasajc ilc A. Argyriou, fn Spirituek tieo-giec.s, .Xxs ccrils des sainls",
Xamar. 1967. In mm.. I'aza celnrcinvi simtuiL liditura Buna Vcstire. BacSu. 2000. NICOLAS
GABASIIJV. Talaiirea dumiiezfiet'ii IMiuyliii Texl şi ir. fr. dc S. Salavillc, R,
Horacrt, .1. (ioailUud. P. Ptîrichoa. „Sources chrctn-nncs". nr. 4 liis, Paris, 1967. In rom.. ed.
I, Bucurcş-U, 1946. cd. a ll-a. I-IBMO, 1997 si cd. a 111 a, IdliMO. 21XH).
l>?spr# viafa in HHstav. Tcxl si Ir. fr. de M.-II. Gongnunlcau. ..Sources chrctiennes", nr.
355. M<\. Pans. 1989. 1990, In mm., cd. I, Sibiu. I946.cd. a ll-a, HII1MO, Bucurcsti. 1997. Nil.
AL ANCIRE3 (ASCETUL), Cttvânl matte, Tcxl gr. in Phitokaiia tnn term luptlltan, t. 4.
Atcna. 19176 si K3 120. 852-1009. Tr. fr. dc J. Touraillc. In Phitoeatie des Ptow ntptiques,
(. 2, Puns. 1995. In Bun., in „Pi local ia". 1, Sibiu. 1947.
hpiMolr. PG79. 81-581.
ORIGI'N. Contra ltd Celms. Text si Ir. fr. dc VI. Bond. „Sources chrcticnncs". nr. 132.
136, 147, 150. Pans. 1967. 1968. 1%9.
Cmiti'ttturiit la Cântartra Căiitâiilor. Text şi tr. fr. dc L. Brcsnrd. II. Cn'U/cl, M. Borrel.
„Sources chaHu-nacs". nr <75. 376. Paris. 1991, 1992,
Commtariu la Psatjtti. PG 12. lo53-1686 si Piira. Anutecta sacra, II si III.
695
Temţmitictt bolilor spirittutle
Comenlariu la Evanghelia dupd titan. Texl .1 ir. fr. de C Blanc. ..Sources chrclicnncs". ni.
120, 157. 222. 29», 385. Paris. 1966. 1970. 1975, 1982. 1992.
CommtariU la fipistola către Romani. l*G 14, 837-1292.
Omitii la Cântanta Căntărilar. Text şi ir. ft. de O. Rousseau. „Sources chrclienncs". nr. 37
his. Puns. 1966
OmfUi la teşite. Text şi tr. fr. de M. BorrcU ..Sources chreticnncs", nr. 321, Paris, 1985.
Omllii la Uz*chl*l Text şi tr. fr, de M. Borre(, „Sources chreticnnes". nr. 353. Paris. 1989.
Omilii la Cartea Facrrii. Text si h. fr. dc !.. Doulrelcau. ..Source» ehr6lienncs". nr. 7 bis.
Paris. 1985.
Omilii la tsaia. Text in ..Die gricschischcn chnstilchen Scbril'lstellcr dcr crslen
Jahrrimulertc". VIII. Berlin-I.eip^ig, 1925. Tr, fr. ifc J. Millet, tmtie explique ;■■•- lex Peres.
..Us Peres dam In foi". Paris, 1983.
Omitii la teviiic. Tcxl si tr. I'r. "le M, Borrel, ..Sources chreUcnncs". nr. 286. 287, Pans.
1981.
Omilii In Cartea Nuuierii. Texl in „Die grieschischen ehrislilchcn Schrilislcllcr dcr erstcn
Jahrhundcrte". VII. Bcrlin-Lcip/.ig, 1921. Tr. fr. dc A. Mehat, ..Sources chreticnncs". nr.
29. Paris. 1951.
Omilii la tivtmghelia Sf. Luca si Fragmente. Text si ir. lr. dc II Crouzct, l\ l-'ournier. P.
Perichon. „Sources chrciicrincs", ur. 87. Paris, 1962,
Despre rugăiiiwf. PG I 1, 416-561. Tr. fr, dc A. G. Ilnmiiuui. „Lcs Peres dans la foi".Paris,
1977.
In mm., pnrte din aecsle lucrări. in Ongcn, Scrieri alese. Piulea 1. II. Ill si IV. 1'SB, 6. 7. 8,
9, EIBMO. Bucurcsli, 1981. 1982, 1984.
I'M.ADII*:. hioiia laiMucă. Text grec dc C. Butler, ..Tcxis and Studies". nr. 6, Cambridge, 1902, si A.
I.ucot. „Hemrucr el Lcjny". Paris. 1912. Tr. fr. <lc Surorilc Carmelite de lu Maz.il1c. „Les Peres
dans la loi". Paris. 1981. In roru., BtBMO, Hiieiiresii. 1993.
PITRU DAMASCH1N, Carle (l-II). Text grec In Philokalla ion Urm neprikon, t._2, Alcna, 1976. Tf,
fr. dc J. Touraillc. In Philovulie de\ rVroV MptîqtoMi t. 2. Pans. 1995. in roru . in ..Pilncalia". 5,
BT0MO, Bucurcsli. I')76.
sr.RAPION DE THMUIS. Eputalâ către monahi PG 40. 925-941. I'r. lr. dc Sora C. A.
/irnhcld. in Lettres des Peres du desert, „Spiritualild oricntale", nr. 42, Bcllefonlaine.
1985. SIMEON NODI, TEOLOG. Rugăciune de mutfumirv. Text eritic si note dc Mgr Basilc
Krivochcinc. tr. fr de J. Paraincllc. „Sources chnSUennes". 113. Paris, 1965.
i utehe.ie. Texl crilic si note dc Mgr Busilt Krivochcinc. tr. lr. de J. Pnrumelle, „Sources
chrclienncs". nr. 96, 104. 113, Paris, 1963. 1964. 1965. In rum., in SI. Simeon Koul
Teolog. Scrieri, II, Sihiu, Deisis. 1999.
Cel* 225 de capele leologice si practice. Texl şi lr. tr. dc J. Darruu/es. „Sources
ehreuenncs", nr. 51. Paris. 1980. In rom.. In ..FUocalia". 6. HD3MO, Bucurcsli, 1977.
TnatUele elice. Texi si ir. IV. dc .1. DarrOBZes, „Sources cbrcUciines". nr. 122. 129. Paris,
1966» 1967, In roru., In vol. cil.. Scrieri I (Discursuri icologit* si elite), Sihiu. Deisis.
1988.
- tmrte. 1-15: Text stabilil de ,1. Kuder. tr. Ir. si nolc dc J. Parainelle. „Sources chreticnncs",
nr. 174, Paris. 1971; 48-58: Text stahilii de J. Koder. ir lr. dc J. PararncUc si L Neymnd.
„Sources chii-iiriiacs". nr. 196, Paris, 1973. tn rom.. trud. de prof. dr. D. Staniloac, fn
„Studii dc teologie dogniulica ortodoxft". Craiova. 199(1, pp. 437-453.
MeU-du ţffatai ruvociimi fi oteiifii. Texl si tr. I'r. de I. llaushcrr, „Oricnlalia chrisliana", nr. 36, Roma,
1927. In rom.. In „f'tlocalia". 8. EIBMO, Bucurcsli, 19?9. lidtuifle teologict. Text si tr. fr. dc J.
Darrou'/es. „Sources chreticnncs". nr. 122, Paris, 1966. In rotu., vol. cil., Scritri I. Sibiu, Dcisi-.. 1988.
SIMION Al, ll'SALONICULUI, Dexpre Sfinlele Tame. PU 155. 176-237.
- Orspre sfâiita rugfctune ceo hidionnezeitoare. Tcxl grec in PhUakalia ton ieroii tieptikon, X.
5. Alcna. 1976. Tr. fr. dc J. Touruille, tn Plulocalu- dti Pere* nepiiipifs, L 2. Paris. 1995.
SOFRONIE AL IERUSAUMULUI, Omilie la Bmavtatirt. PG 87. 3217-3288. Omilie la
loan tiotezâlorul. PG 87, 3221-3353.
Mlh
Bibliogrttfie
Epistota sinodală. PG 87. 3148-3200.
hloiia minuiiihr Sf. Chir yî loan. PG 87. 3424-3676.
Dripre Botez (DP Baptismal Tcxl şi ti\ fr. dc R RcfouK, .Sources ehrttiennes", nr 35,
Paris. 1952.
itnpotriva ltd Marcion (Adverxus Matcionem). Tcxl sttabilit dc A, Keilfcrsclietd *i Ci.
Wmowa» „Corpus Scriplonuii Bootoliiaticcrom Lalinorurn", nr 47. 1890.
brspre wflei (De anw Tcxl stabild dc J. II Waszink, Amsterdam. 1947. In mm.. îri vol.
Apotogeţi <i? Umha tatină, PSB. 3,KIBMO. Bucure$ii, 1981.
Dăspi* răhdare (De petfcmia), Text *i ir fr. de P. de Lahriollc, Paris. 1906. tn mru„ in vol.
cit
Despre itivU'iru trupuritor (De restttrectione vantis)* Tcxl stahilit ilc J, G. Bor't-'lts,
Tirtuttitmi Opera, Tumhuul. 1954. Tr. fr. dc M. Morcau. „La Peres dans la U$f\ Pan*.
1980.
Se&rpiace, Text Mahilit dc A* Keifferscheid ţi G. Wissowa. „Corpus Scriptorum neeltfsias-
tuoruiii Lalinonitn", nr. 20. IH9M
VAKSAM NT. Sitisori. T«< grcc stabilii de Nicodim Aghioritul, Vencţia, 1816; RK<Ut
IVsalunie. 1984, Tr. Ir de Doni L Regnault, P. Urmnre ^i B. Oulttcr, in BARSAVIJPHE ?i
JEAN DI: GAZA, Ctnrtxprmdance* Solcsrucs, 1972* In rom.: Sf. Varsanufic 5! loan.
Scrisori duhovrticeţti* fa „Filocalia". vol. 11, K1I1L Rpiscnpie 1 Kotiiaiiultn ţi liuşilor, 1990.
VAStLE AL ANCIRIil. Qtspn adevdrata curăţie infedorfc, PC» 30, 669-780. Tr fr. dc I!
Condrcau, Sainl-BenoH, I98I, VASILE < I L MARE, EpittOpul Cezareel, Tălcuin
la haia. PC! 3D, 117-668.
GonstitHţiiU ascetic*. PO 31. 132IA-1428G Tr, fr, dc J.-M, Baguennrd. fn Dtftf /a
uatliuon hasilietute* ..Spirituality oricntule", nr. 58, Bcllclonlaiuc. 1994, p. (09-232;
ftegtttil* wwri, Pt! 31. 889-1052, Tr. fr. dc L> L&hc. Saint BftlOo, Lex regies mmut\iupie\h
Maredaou:*. I9d9.
RtguIiU MtcL PO Hi 1080-1305. Tr fe de L. UWBg Saint Basjlc. Lea RJgUs monaxtiquex.
Mnrcdsou*. 1969.
ttegutite morale. PG 11, 653-869. Tr. fr de L. Ube, Saint Bftrfle, £« Jftgfaf moults*
Mnrcdsous. 1969*
fJwi/n. PO ÎI, 163-618 fri 1429-1514.
Otmlii la llexaemeron IVxt 31 tr. fr. dc S. Girt. „Sources ehRMiennes", nr. 26 bis, panv
1968,
Qrnlta dwpn &r1g}wta omuhd (Omilijle X M XI h. I IexwtBOron)i Tcxl şi lr fr. dc A. Strict*
si M. Van l.sbiuctk, Sources chrcLicnnes". nr 1611, Piiris. 1970.
BptvtoU* TbXl si Lr. fr dc Y, Clourlonnc, „Collection cfiM lrnivcr&it6s dc France", IVIA,
1957 ft I). I96I<1. II). 1966 (t. III).
Ihwpyr Botrz. 'lext si ir ft, dc L Ducalilloiu „Sources chrfticnnc^*t nr. 357. Piiris, 1989.
Ihwprr Sfanftd Duh. Text şi m fr. dc B. Pruchc. „Sources chrctienncs". nr 17 Ws, huis. 1968,
In rom„ marc pwlc din lucrărilc citate dt) antor se rcgăsesc în vol. Sf. Vasile ecl Marc.
\nwi-;. parlcal, PSB. 17. I9H6; parlca a Il-a. PSB. 18, 1989; paiica u lll-a. PSB, 12,1988.
ANONIM, Recits d'un petfrin m\w\ Tr. fr dc J. Uiloy, ,.Points sjigcssc", Paris, 1978. In torn.,
Prlerimtt my Ed, Sophia, Bucurcştl. 1998.
Utpibfriff Hm*. 7V«/.V «fcif» in£diL\< Tr. fr. dc cilirc un volcctiv, „Points .sacMse", Paris,
1979. K i N A I I I : BRXANTCHANlNOV, frttroductlm ă fa tradition azedtiqu* d? VEgtlse
fOrt&tt*
Sistcron. I97R.
Appivchcx d? ki pri$re d* JH&US* „Spirilualitd cncnlalc11. nt\ 35. BellcfontAinc. 1983. Ml.
SOKSKY, 0*$t»w* fittnpUfitSi ..Spiriiualitc oricnlalc", nr. 32. Bcllcfontainc. I98t» In
nun., in vol. Si. Scntftm ^ Sarov p Sf. Nd SOHCbii tiuvkttt duho\r\iceyU% l:d. Pclermnl
Roman. Oradca. fJL ^PikAIIM DI: SAROV. httretirn aver MotorUoVk in I. Gorainuw Seraphim
de Sarov* Pans.
h>/9 in ruin., vol. oil. nwd MIS.
698
Bibliografie
■SILOUANI* D\i L'ATHOS, Oeuyrex completer în Archimandrite Sophrony, Stater: Silouane, Maine du
Mont-Athost Pam-Sistcron, 1974, In mm., Viafa Sf. Si/uan Atlumitut, )ul. Schiiuf romiincM Lncu, Sf. Muntc
Athoa, 20(11.
MAKNACK (A.). „Mcdieinischcs au* dcrallcsten Ktrchcngc&cUiclitc", Texte and Vnterzuclum-jwfVmt4, 1892,
II\ I ; SH I; R1< £1,), ( omcnUiriu la Trail* de VoraSsm cTEvegre lc Pnnliqnc, in I* llau*hen\ Lw leţoşts d'tm
contemptatij\ Paris. I960*
.,( 'wiilcniplaliun cheA les Oft» <1 aulrcs oricntaliix", Dittionnaire de spirituality, t* 2. 195 v COL
1762*1872 (suh psaidnnjinul J. Ixinaîlre).
Direction spiritnette ett Orient auirefoiu ..Ohcnudia OhriMiana Analccu". BT. 144^ Rom* 1915* In rom*.
Patemitatea V indnmiarea JuhovttlciWâ w Hthăritul rtestin* Dd«*1 Sibiu, IW9-
Hdfychsm* etpriin* „Oricnlalia Christiana Aimlccia", BT- 176, Ronrn, 1966* J/lk'sydiasriii\ Btllda dc
Bpifitttalitf", Orientalia Chhtiufta Periodica* 2X 1956. rcluat in lhl\yvhasme et pritre,
tfamf du Chrhtet vote d%omi*sm. „Orientalia Chriuiana Analccla", nr. 157, Roma* I9()0, - PmthOSi La
doctrim de la COmpOtU^Um dm* IVtiettt chnHknt „Oricnudia tlirisUana
Anal«ia'\ nr 132, Roma, 1944*
Phdautie. De la teodres\e p*nn \oi â la charite. stton saint Maxitue If Qfftf*$S€Urt
lt()ricnbilia Cliristiiiita Amilccta". nr 137, Roma, 1952. JANIM (I.), J-i iKrnJlcncia iiurdnuial desde la
DidttCOliM a|M>Mo|i»nnn a San Gfttgwio d«
\isii1'. Kevista esţHinola de Teologia, 7, 1947.
La Afltropolopa y la Meduina pastoral de Sao <ire$oiif> de Nisa. Miulnd, 1946. JBVTIC (Htoomolnc
Athiinasc), Gout* d'aseetique* Instiiui d* TWolpgîd Orlliodoxe Siiint-
Serge. Pans, 1971-1972, 67 p. (lilo^raliat)
Etudes hâsychastesi Umsnnnc, 1995. KRIVOCHElNIi (Archcvfiquc Ba^ilc). Intrcxtnccrc M note la
Cuthhese* dc Saint Syinion It
Nnuvcau Thdologicn, „Sources chrcticnncs", nr. 96, I04i IK^Pnils, 1963, 1964, 1965.
Dait.\ la lumiere du Christ* Saint Syrian le NoUVtMi Thfrdogien* 949-1022* Vie. spiritualise. tbctrmt*
Chevctogne, 1980. In tOBU /« lumina hi Hristt>\„., EIUMO, Bucure*ti<
M
htl^i spiriUialiW or1h<>*lt>xc , Messager de Vexarvhat du Patriurvhe russe ert Europe
ociidetuafi\ 53, 1966*
LAIN ENTRALOO(P), Maladie ft culpability Pwit, 1970.
699
Tempettticti bolilor spirituale
ROMANTDI5 il+ &), U phhe origmel Alena, 1957 (in llv gf^
SERGE (Siamjţ(>rodsky( Archcvfic|ue* furlur Palriunhr), IM doctrine orthodox* du salut* Saini-
P&crsbourg, 1910 (fii lb. rusi). SOI'llKONY (Archimandrite), „Dc la nâce^silâ des troi&
Knonccnients ehe/ sain! Casftien Ic
Runiain rt sanu Jeiin CUttUUţueH< Studia Patristica, 5« Berlin, 1962.
,IX\s Inndetnenfo de I'jtfciM orthndoxc". Messages de I'exatvhoS du Patriarch? rutttf M
tuoopr occidental?. 17. 1954; 18, 1954.
Starett Sitouane, Moine du Moni-Athos% Pans-Sislcron. 1974. In roni., Vttifa Sf. SihiOtt
AihoniiuL Ed Schilul Rotnflncsc l^icu, Sf. Muntc Alhosv 2«X)L
Cuprins
Prefaţă ..............................................................................................
Iniroducere ......................................................... , .............................