Sisteme de telecomunicaţii pentru transporturi

Capitolul 1
ROLUL TELECOMUNICAŢIILOR
ÎN TRANSPORTURI
1.1 INTRODUCERE
Transporturile şi telecomunicaţiile sunt două industrii importante
care conlucrează şi se întrepătrund într-o oarecare măsură. În sensul cel mai
larg, transporturile se ocupă cu deplasarea bunurilor şi a persoanelor iar
telecomunicaţiile permit transmisiunea informaţiei la distanţă. Vedem că
amândouă aruncă un pod în spaţiu între două puncte diferite geografic. La
definiţia telecomunicaţiilor ar trebui să adăugăm: „cu mijloacele
electronicii, pe baza electromagnetismului“. Într-adevăr, poştaşul cară zilnic
în tolba lui informaţie în formă scrisă, ambalată în plicuri sau ca publicaţii
periodice. Poşta clasică, ce include şi coletărie, ţine indiscutabil de
transporturi, în vreme ce poşta electronică o imită cu mijloace specifice
telecomunicaţiilor. Iar de principiu, dacă ar fi să ne dăm frâu liber fanteziei,
am putea crede că teleportarea, atât de naturală în filmele SF, ar putea
deveni într-o zi realitate: oameni şi bunuri s-ar putea deplasa atunci aproape
instantaneu prin spaţiu prin magia mecanicii cuantice.
Desigur, transporturile nu sunt singurul domeniu ce beneficiază de
mijloacele telecomunicaţiilor: nu avem decât să ne gândim la bănci, la
lanţurile de magazine cu plata lor electronică, la poliţie şi la armată, la
serviciile de urgenţă, la administraţia publică, etc. Pentru telecomunicaţii,
transporturile reprezintă un domeniu de aplicaţie. În vreme ce orice aplicaţie
este cumva specifică, tehnologia respectivă în general se aplică şi în alte
domenii. În acest curs intitulat „Sisteme de telecomunicaţii în transporturi“,
vom face cunoştinţă cu tehnici generale de telecomunicaţii, exemplificând
de fiecare dată cu aplicaţii, actuale sau posibile, din transporturi. Nu vom
intra în descrierea detaliată a vreunui echipament efectiv utilizat în
transporturi din mai multe motive. Pe de o parte, deşi pentru cel ce lucrează
direct cu un asemenea echipament, să spunem pentru a-l depana la nevoie,
buna cunoaştere a acestuia nu poate fi înlocuită de nimic, având în vedere
bugetul de timp limitat de care dispunem, aceasta ne-ar împiedica să ne
facem o vedere mai largă, mai cuprinzătoare, asupra telecomunicaţiilor. Iar
noi nu ne pregătim pentru meseria de tehnician, oricât de respectabilă ar fi
aceasta, ci pentru profesia de inginer, a cărui menire cum o spune şi numele
este să inventeze, să născocească lucruri noi. În afară de aceasta, orice
echipament produs de o firmă particulară şi pus în funcţie la un utilizator
 2

particular, oricât de bun ar fi el la început, cu timpul se uzează fizic şi

moral. Pe de altă parte, nimic din telecomunicaţii nu este atât de specific
transporturilor încât să nu se aplice şi în alte domenii. În restul acestui prim
capitol, vom face un tur de orizont în domeniul transporturilor, încercând să
punem în evidenţă rolul jucat de telecomunicaţii.

1.2 TRANSPORTURI RUTIERE

Un prim mod de transport este circulaţia pe drumurile publice „cu
maşina“. Oricine se suie la volanul unui autovehicul este conştient că lucrul
nu este chiar lipsit de pericole; trebuie să respecte o sumă de reguli de
circulaţie, să fie prudent pentru a evita accidentele, din vină proprie sau din
vina altuia. Un prim ajutor îi vine de la semafoare, a căror culoare este o
indicaţie preţioasă. Aceste semafoare sunt conectate într-o reţea şi astfel
corelate pentru optimizarea traficului.
Automobilele de fabricaţie recentă sunt echipate cu diferite mijloace
de telecomunicaţii. Astfel, un şofer poate cunoaşte propria poziţie cu
ajutorul unui sistem global de poziţionare realizat cu sateliţi de
telecomunicaţii. Un turist aflat la volanul maşinii într-o zonă care nu-i este
familiară poate primi o hartă electronică împreună cu indicaţii precise şi
deosebit de utile referitoare la hoteluri, moteluri, spitale, obiective turistice,
etc. Dar poate fi şi avertizat de condiţiile de trafic care îl aşteaptă: congestie,
accidente, fenomene meteorologice nedorite. Deosebit de utile pentru
siguranţa circulaţiei sunt sistemele care îl asistă efectiv pe conducătorul
auto. Se ştie că reacţia, chiar şi cea mai promptă, a omului, este limitată
fiziologic, astfel încât uneori şoferul nu poate evita un accident chiar dacă îl
vede venind. Să presupunem că pe un drum public se merge „la bară“,
adică, distanţa dintre două vehicule succesive este mică iar vizibilitatea nu
este bună. Dacă un vehicul frânează intempestiv, cel din urma lui nu are
timp să frâneze, al treilea la fel şi astfel se produce un carambol în care sunt
implicate multe vehicule. Dacă însă aceste vehicule sunt echipate cu sisteme
de transmisiune a informaţiei, maşina care frânează transmite automat
această informaţie celei care vine după ea iar aceasta frânează automat,
trecând peste factorul uman cu reacţiile sale limitate. De asemenea, o
maşină care se apropie cu viteză din spate îşi poate semnala apropierea
transmiţând un mesaj specific spre înainte.
Automobilele aflate în trafic pot forma reţele de telecomunicaţii ad
hoc, pot comunica între ele diverse informaţii utile. Companiile de taximetre
au şi ele reţele proprii de telecomunicaţii fără fir, fiecare taxi fiind conectat
 3

la un dispecer de unde comenzile se repartizează diveşilor şoferi conform

anumitor reguli.
Dar a călători cu automobilul poate fi şi o plăcere. Călătorii pot
beneficia de acces la Internet, pot viziona filme descărcate on line, etc. Nu
am menţionat până acum telefonia mobilă celulară din cauză că aceasta a
fost creată expres pentru comoditatea mobilităţii.
Vedem deci că există numeroase aplicaţii de telecomunicaţii pentru
transporturile rutiere. Dar rolul inginerilor este să găsească noi aplicaţii care
să mărească siguranţa şi comfortul celor ce călătoresc pe drumurile publice.

1.3 TRANSPORTURI FEROVIARE

Pe calea ferată călătorim cu trenul, cu metroul sau cu tramvaiul. Şi în

cazul acestui mod de transport, semafoarele sunt de mare utilitate pentru
siguranţa circulaţiei. Deoarece tramvaiul trebuie să se încadreze în sistemul
de transport urban, la fel ca troleibuzul, ca autobuzul şi ca orice autovehicul
particular, ne vom referi aici numai la tren şi la metrou.
Aşa cum se studiază la altă disciplină, există sisteme de automatizare
feroviară care comandă de la distanţă diverse obiecte din reţeaua de cale
ferată: macaze, bariere, semafoare, junctoare (prin care se conectează şi se
deconectează tensiunea electrică din catenara locomotivelor electrice).
Asemenea sisteme presupun telecomenzi şi telesemnalizări care sunt
exemple de telecomunicaţii. Ne vom referi acum însă la telecomunicaţii
propriu-zise. Un călător cu trenul nu plăteşte biletul numai pentru a fi
transportat dintr-o localitate în alta. Îndată ce îşi ocupă locul din
compartiment, el se poate conecta cu laptop-ul la reţeaua locală Ethernet a
vagonului. Toate reţelele locale Ethernet ale vagoanelor sunt conectate între
ele formând o reţea locală mai mare a întregului tren. Nodul central al
acestei reţele este instalat pe locomotivă şi el face legătura radio cu elemente
de infrastructură amplasate de-a lungul căii ferate sau cu sateliţi de
telecomunicaţii şi astfel călătorul nostru se conectează confortabil la
Internet.

1.4 TRANSPORTURI NAVALE

În anul 1895, întreprinzătorul italian Guglielmo Marconi a
demonstrat prima legătură fără fir între Isle of Wight şi un vas ce naviga pe
Canalul Mânecii. Pentru prima dată, exista un mijloc eficient prin care un
vas aflat în stare de necesitate putea cere ajutor. Mai înainte (ne amintim cu
plăcere de romanul lui Jules Verne „Căpitan la cincisprezece ani“) căpitanul
 4

unui vas pe cale să naufragieze nu-şi putea semnala situaţia disperată decât
închizând ermetic un mesaj scris pe o hârtie într-o sticlă încredinţată apoi
valurilor. Dar telegrafia fără fir a lui Marconi era un sistem primitiv prin
care celebrul Titanic nu şi-a putut semnaliza satisfăcător nevoia de ajutor,
deşi în zona naufragiului se aflau alte nave care ar fi putut interveni. Astăzi,
vasele mai mari sau mai mici care cutreieră mările şi oceanele sunt echipate
cu sisteme de radio emisie şi recepţie. În anul 1967, s-a înfiinţat organizaţia
internaţională INMARSAT al cărei scop este de a utiliza o constelaţie de
sateliţi artificiali pentru a asista navele aflate în croazieră. România, la acea
dată posesoarea unei flote importante, a fost membră a acestei organizaţii
încă de la început. Pentru navele militare, echipamentele de telecomunicaţii
sunt poate chiar şi mai importante decât pentru vasele civile.
Se ştie că undele electromagnetice se propagă foarte prost prin apă.
Aceasta este o problemă serioasă pentru vasele submersibile (submarine,
batiscafe). De aceea, în ultimii ani se desfăşoară cercetări pentru
transmisiunea informaţiei cu ajutorul undelor acustice în mediu marin.
Rezultatele sunt promiţătoare.

1.5 TRANSPORTURILE AERIENE

Deloc surprinzător, avioanele şi elicopterele sunt echipate cu
aparatură de telecomunicaţii. Astfel, piloţii pot ţine legătura cu diversele
aeroporturi, lucru necesar atât pentru o bună aterizare cât şi în caz de nevoie.
Ne vom referi mai mult la aviaţia civilă despre care avem date sigure. Există
o reţea globală de linii aeriene civile care ne permite să călătorim într-un
timp relativ scurt în cele mai îndepărtate localităţi. S-ar putea să avem o
legătură directă dar cel mai probabil vom face această călătorie din mai
multe zboruri. Cum putem face aceasta aflăm de la o agenţie de turism, unde
ni se vor propune mai multe itinerarii. După ce ne exprimăm opţiunea,
funcţionara de la agenţia de turism ne face rezervarea. Acest lucru nu este
greu fiindcă există o reţea globală de telecomunicaţii a aviaţiei civile. Doar
cu titlu de exemplu, să ne imaginăm că trebuie să participăm la o conferinţă
internaţională de sisteme inteligente de transport care se ţine nu la capătul
lumii ci în Edinburgh (Scoţia, Marea Britanie). Putem atunci zbura până la
Viena unde facem tranzit spre un zbor către Londra. Dar din pricina vremii
neprielnice, avionul nostru nu ajunge la timp în Londra şi pierdem cursa de
Edinburgh. Nu este un eveniment plăcut dar nici o nenorocire nu este:
datorită telecomunicaţiilor, vom fi reprogramaţi prompt la cursa următoare
iar până atunci compania aviatică ne invită la masă în aeroport.
 5

Deşi călătoria cu avionul este întotdeauna o experienţă interesantă şi

de regulă agreabilă, trebuie spus că sistemele de transport aerian civil sunt
perimate, chiar şi în SUA, astfel încât se pregăteşte o înnoire masivă a
acestora. Un avion civil modern, să spunem Boeing 787, este dotat cu reţele
de senzori, capacitate de calcul, de telecomunicaţii, astfel încât poate
participa ca un nod inteligent într-o reţea globală de sisteme aeriene,
satelitare şi de sol. Pentru a înţelege sistemele actuale şi viitoare de
telecomunicaţii pentru aviaţie, avem nevoie de cunoştinţe temeinice iar
primii paşi pentru a le dobândi le vom face la acest curs intitulat „Sisteme
de telecomunicaţii pentru transporturi“.
De dragul completitudinii, să menţionăm şi transporturile
multimodale. Un bun sau un călător poate fi transportat dintr-un loc în altul
cu mai multe moduri de transport. De exemplu, iau tramvaiul două staţii,
schimb cu metroul, apoi iau un autobuz până la aeroport, unde mă îmbarc
într-un avion cu destinaţia Veneţia. De la aeroportul de destinaţie merg cu
taxiul până în oraş, de unde mă urc într-un vaporaş care mă duce pe Canal
Grande până aproape de hotel. Câte mijloace diferite de transport am
folosit? Dar mijloace de telecomunicaţie?

1.6 TRANSPORTURI SPECIALE

În categoria transporturilor speciale includem transportul petrolului
şi gazelor naturale prin conducte, transportul energiei electrice de la
centralele unde este aceasta produsă până la centrele de distribuţie,
transportul pneumatic al bunurilor prin conducte. În ce altă categorie am
putea încadra benzile transportoare, de exemplu, cele pe care sunt aduse
valizele de la un avion care a aterizat recent până la un loc special de unde
călătorii şi le pot recupera? Ne-am putea întreba dacă o scară rulantă de la
metrou este sau nu mijloc de transport.
Aceste moduri de transport includ o parte de telemecanică
(telesemnalizări, telecomenzi) ce presupune transmisiunea informaţiei la
distanţă, aşa încât nici aceste transporturi speciale nu se pot dispensa de
telecomunicaţii.

1.7 TOPOLOGII DE REŢEA

Sistemele de telecomunicaţii permit utilizatorilor să transmită şi să

recepţioneze informaţii la distanţă cu mijloace electronice. Această distanţă
poate fi de zeci de kilometri sau doar de câteva zeci de centimetri iar această
diferenţă de distanţă se reflectă desigur în modul concret de realizare a
 6

comunicaţiei. Dar principiul este acelaşi. Cel mai simplu sistem de

telecomunicaţie este punct-la-punct, adică, el uneşte două puncte printr-un
canal de transmisiune:

A B

În punctele A şi B există echipamente de telecomunicaţii compatibile între

ele, adică, fiecare înţelege semnalele transmise de celălalt. Spunem că un
sistem de telecomunicaţii punct-la-punct funcţionează în modul simplex
dacă transmisiunea se poate face doar într-un sens:

A B
Există aplicaţii pentru astfel de sisteme dar este clar că în general se doreşte
o comunicaţie în ambele sensuri. Într-un sistem de telecomunicaţii punct-la-
punct care lucrează în modul semiduplex, la un moment dat de timp, unul
din puncte transmite iar celălalt recepţionează utilizând întregul canal, dar A
şi B schimbă rolurile între ele după cum este nevoie:

A B

Cel mai util şi de aceea cel mai utilizat în practică este modul duplex:

A B
Aceasta înseamnă că echipamentele din A şi B transmit şi recepţionează
simultan. Atunci când vorbim la telefon, modul de transmisie este duplex.
Dar un utilizator obişnuit, aşa cum suntem şi noi, situat să spunem în
punctul A, doreşte să fie în legătură nu numai cu B, ci şi cu C, cu D şi aşa
mai departe. Dacă ar avea echipamente de telecomunicaţii separate cu toţi
aceştia, în mod sigur nu ar mai avea loc de ele. Soluţia acestei probleme este
simplă şi a fost găsită de multă vreme: comunicaţia în reţea. Un exemplu
foarte simplu de reţea este următorul:
C

A B
 7

Fiecare din nodurile A, B şi C poate schimba informaţie cu oricare din

celelalte, după necesităţi. Să presupunem un eveniment nedorit dar care se
poate întâmpla: canalul AB se defectează şi nu poate fi utilizat până când
tehnicienii de întreţinere nu remediază defectul. Legătura dintre A şi B încă
se poate face pe traseul alternativ AC – CB.
O reţea de telecomunicaţii este alcătuită din multe noduri legate între
ele prin canale de transmisiune a informaţiei. Topologia reţelei este dată de
poziţiile relative ale nodurilor, dar nu şi de distanţele dintre ele. Există în
prezent numeroase reţele de telecomunicaţii, mai mari şi mai mici. Ele se
pot interconecta pentru a forma reţele mai mari. Acest lucru este foarte util
atât pentru membrii reţelelor respective (abonaţi sau utilizatori) care se
bucură de posibilităţi mai multe de comunicaţie cât şi pentru operatorii de
reţele, care câştigă mai mult din cauza traficului mai mare. O reţea în care
fiecare nod este conectat, direct sau indirect, cu oricare alt nod, are o
topologie tip plasă. Un exemplu de topologie relativ simplă este reţeaua în
stea:

nod
central

Putem da două exemple de reţele în stea cu care suntem familiarizaţi. Primul

exemplu este cel al reţelei locale de abonat dintr-o reţea de telefonie fixă.
Nodul central este în acest caz centrala telefonică locală iar nodurile
periferice sunt telefoanele abonaţilor. Un al doilea exemplu este cel al unei
reţele locale de calculatoare de tip Ethernet. Oricare două calculatoare din
reţea comunică între ele prin intermediul nodului central (numit hub în acest
caz).
 8

Dacă ne gândim puţin, vedem că într-o reţea, la un moment dat, două

noduri sunt conectate punct-la-punct. Prin urmare, trebuie să ne facem o
idee mai precisă despre felul cum se transmite informaţia între două puncte.

1.8 LEGĂTURA PUNCT-LA-PUNCT

Orice legătură punct-la-punct duplex poate fi văzută ca o pereche de

legături simplex. O legătură punct-la-punct simplex redusă la esenţă este
arătată mai jos:

sursă de emiţător canal receptor destinatar

informaţie informaţie

Emiţătorul pune informaţia produsă de sursă în forma unui semnal care se

poate propaga pe un mediu fizic numit canal. Trecând prin canal, semnalul
este distorsionat şi afectat de zgomot (este vorba de zgomot electric!) aşa
încât sarcina receptorului este de a extrage din acest semnal informaţia în
pofida imperfecţiunilor canalului. Detaliile acestui proces ne vor preocupa
în lecţiile următoare. Dacă la ambele capete ale lanţului de transmisiune
există atât emiţător cât şi receptor, sistemul poate lucra în mod semiduplex
sau chiar duplex.
 Sisteme de telecomunicaţii pentru transporturi
CAPITOLUL 2
SEMNALE, SPECTRE ŞI SISTEME

1.1. SEMNALE ÎN TIMP CONTINUU

ŞI SEMNALE ÎN TIMP DISCRET

Un semnal poate fi definit drept o funcţie ce poartă informaţie, în

general despre starea sau comportamentul unui sistem fizic. Semnalul este,
deci, o manifestare sub forma unei mărimi fizice observabile a unui
fenomen, cel mai adesea electric, acustic sau optic. Modelul matematic al
unui semnal este o funcţie reală sau complexă, având una sau mai multe
dimensiuni, de una sau de mai multe variabile care pot fi numere reale sau
întregi. Deoarece în general mărimea fizică observată şi obiectul matematic
ce o modelează se identifică în mintea noastră, această funcţie se numeşte şi
ea tot semnal. Semnalele se vizualizează de obicei pe ecranul unui
osciloscop, pe care putem examina echivalentul graficului unei funcţii de
timp trasat pe hârtie milimetrică. Imaginea pe care o vedem pe ecran se
numeşte formă de undă, pe care o asociem mental cu semnalul pe care-l
reprezintă la fel cum identificăm semnalul cu funcţia matematică respectivă.
De aceea, nu rareori ne referim la noţiunea de semnal cu termenul de formă
de undă.
Variabila independentă a reprezentării matematice a unui semnal
poate fi continuă sau discretă. Un semnal s (t ) se spune că este un semnal în
timp continuu dacă este o funcţie definită pentru orice timp t care ia valori
pe un interval continuu. Un semnal în timp discret s[n] este definit numai la
momente discrete de timp. Deci, variabila independentă n nu ia decât valori
discrete, care de obicei sunt egal distanţate. Aşadar, semnalele în timp
discret se reprezintă ca şiruri numerice. Dacă se eşantionează un semnal în
timp continuu cu o frecvenţă de eşantionare constantă, rezultă un semnal în
timp discret. Fie Te perioada de eşantionare şi să notăm cu n un număr
întreg ce poate lua valori negative şi pozitive. Eşantionând un semnal în
timp continuu s (t ) la momentul de timp t = nTe , prelevăm un eşantion
având valoarea de s (nTe ) . Aceasta se scrie:

s[n] = s (nTe ), n = 0, ±1, ±2,L . (1.1)

 2

Se utilizează următoarea convenţie. Funcţiile de timp se scriu cu

literă mică, pentru cele de timp continuu variabila independentă se scrie
între paranteze rotunde, iar pentru cele de timp discret, care sunt de fapt
şiruri numerice, parantezele sunt drepte.
În afară de faptul că variabilele independente pot fi continue sau
discrete, amplitudinea unui semnal poate fi şi ea continuă sau discretă.
Semnalele digitale sunt cele pentru care atât timpul cât şi amplitudinea sunt
discrete. Semnalele în timp continuu şi cu amplitudine continuă se mai
numesc şi semnale analogice.
Un semnal în timp continuu s (t ) se spune că este par dacă
s (−t ) =s (t ) pentru orice t (1.2)
Semnalul s (t ) se spune că este impar dacă
s (−t ) =− s (t ) pentru orice t (1.3)
Un semnal oarecare s (t ) se poate descompune într-o sumă dintre un
semnal par s p (t ) şi un semnal impar si (t ) :

s (t ) s p (t ) + si (t ).
= (1.4)

Într-adevăr, conform definiţiei, avem s p (−t ) =s p (t ) şi si (−t ) =− si (t ). Deci

s (−t ) = s p (−t ) + si (−t ) = s p (t ) − si (t ). (1.5)

Explicitând s p (t ) şi si (t ) , obţinem:

1
(t )
s p= [ s(t ) + s(−t )] (1.6)
2
şi
1
(t )
si= [ s(t ) − s(−t )]. (1.7)
2
Dacă un semnal s (t ) ia valori complexe, notăm cu s *(t ) conjugatul
complex al lui s (t ) :
(t ) a (t ) + jb(t )
s= (1.8)
s *(=
t ) a (t ) − jb(t ). (1.9)

Un semnal s (t ) se spune că este conjugat simetric dacă:

 3

s (−t ) =s *(t ). (1.10)

PROBLEME REZOLVATE
1. Fie semnalul
 πt 
sin , −T ≤ t ≤ T
s ( t ) =   T 
 0, in rest.

Semnalul s(t) este o funcţie pară sau impară de timpul t?
Rezolvare: Înlocuind t cu –t, obţinem
  πt 
sin  −  , −T ≤ t ≤ T
s ( −t ) =   T 
 0, in rest

 πt 
− sin   , −T ≤ t ≤ T
= T 
 0, in rest

= − s ( t ) pentru orice t.
Rezultă conform definiţiei că s(t) este un semnal impar.
2. Găsiţi componentele pară şi impară ale semnalului
s ( t ) = e −2t cos t.
Rezolvare: Înlocuind t cu –t în expresia lui s(t), obţinem
−t ) e 2t cos ( −t )
s (=
= e 2t cos t.
Aplicând formulele corespunzătoare, avem:
1 −2t
= sp (t )
2
( e cos t + e2t cos t )
e 2t + e −2t
= cos t
2
= cosh ( 2t ) cos t
şi
1 −2t
= si ( t )
2
( e cos t − e 2t cos t )

e 2t − e −2t
= − cos t
2
= − sinh ( 2t ) cos t.
 4

3. Găsiţi partea pară şi partea impară a semnalului

s ( t ) = cos ( t ) + sin ( t ) + sin ( t ) cos ( t ) .
Rezolvare:
) cos ( −t ) + sin ( −t ) + sin ( −t ) cos ( −t )
s ( −t=
= cos ( t ) − sin ( t ) − sin ( t ) cos ( t ) .
Apoi
cos ( t ) + sin ( t ) + sin ( t ) cos ( t ) + cos ( t ) − sin ( t ) − sin ( t ) cos ( t )
sp (t ) =
2
= cos ( t )
şi
cos ( t ) + sin ( t ) + sin ( t ) cos ( t ) − cos ( t ) + sin ( t ) + sin ( t ) cos ( t )
si ( t ) =
2
sin ( t ) + sin ( t ) cos ( t ) =
= sin ( t ) (1 + cos ( t ) ) .
PROBLEME PROPUSE
1. Găsiţi partea pară şi partea impară ale următoarelor semnale:
a) s ( t ) = 1 + t + 3t 2 + 5t 3 + 9t 4 .
1 + t cos ( t ) + t 2 sin ( t ) + t 3 sin ( t ) cos ( t ) .
b) s ( t ) =
c) s ( t )= (1 + t ) cos (10t ) .
3 3

2. Semnalele x ( t ) şi y ( t ) reprezentate mai jos constituie partea reală şi

partea imaginară, respectiv, ale unui semnal complex s ( t ) . Ce formă de
simetrie are s ( t ) ?
x(t) y(t)
A
A

t t
–T/2 0 T/2 –T/2 0 T/2

–A
 5

Un semnal periodic s (t ) este o funcţie de timp care satisface

condiţia
s (=
t ) s (t + T ) pentru orice t, (1.11)
unde T este o constantă pozitivă. Cea mai mică valoare a lui T care satisface
(1.11) se numeşte perioada fundamentală a lui s (t ) . Perioada fundamentală
T defineşte durata unui ciclu complet al lui s (t ) . Inversa perioadei
fundamentale T se numeşte frecvenţa fundamentală a semnalului periodic
s (t ) :
1
f = . (1.12)
T
Frecvenţa f se măsoară în herţi (Hz); un herţ este egal cu un ciclu pe
secundă. Definim şi frecvenţa unghiulară, măsurată în radiani pe secundă:
2π
ω 2=
= πf . (1.13)
T
Orice semnal s (t ) în timp continuu pentru care nici o valoare a lui T
nu satisface condiţia (1.11) se numeşte semnal aperiodic.
Un semnal în timp discret s[n] se spune că este periodic dacă
s[=
n] s[n + N ] pentru n întreg (1.14)
unde N este un număr natural diferit de zero. Cel mai mic N pentru care
condiţia (1.14) este satisfăcută se numeşte perioada fundamentală a
semnalului în timp discret s[n] . Definim şi frecvenţa unghiulară
fundamentală a lui s[n] astfel:
2π
Ω= . (1.15)
N
Aceasta se măsoară în radiani.

PROBLEMĂ REZOLVATĂ

În figura de mai jos se arată o undă triunghiulară. Care este frecvenţa

fundamentală a acestei unde? Exprimaţi frecvenţa fundamentală în unităţi de
Hz şi rad/s.
 6

x(t)

0 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 t

–1

Rezolvare. Perioada fundamentală este T = 0,3 – 0,1 = 0,2 s. Frecvenţa

fundamentală este f = 1/T = 1/0,2 = 5 Hz. Frecvenţa unghiulară este ω = 2πf
= 10π rad/s.
PROBLEME PROPUSE
Pentru fiecare din semnalele următoare, determinaţi dacă el este periodic, iar
dacă da, găsiţi perioada fundamentală.
1. s ( t ) = cos 2 ( 2π t )
2. s ( t ) = sin 2 ( 2t )
3. s ( t ) = e −2t cos ( 2π t )
4. s [ n ] = ( −1)
n

n2
5. s [ n ] = ( −1)
6. s [ n ] = cos ( 2π n ) .

În sistemele electrice, semnalul este o tensiune sau un curent. Fie un

rezistor R cu rezistenţa măsurată în ohmi [Ω] prin care trece un curent i (t )
determinând o cădere de tensiune u (t ) . Prin definiţie, puterea instantanee
disipată în acest rezistor este
u 2 (t )
p (t ) = . (1.16)
R
Aplicând legea lui Ohm u (t ) = Ri (t ) , obţinem şi forma echivalentă:
p (t ) = Ri 2 (t ). (1.17)
 7

Observăm că, în ambele formulări, puterea instantanee p (t ) este

proporţională cu pătratul amplitudinii semnalului. De aceea, în teoria
semnalelor, definim puterea pentru o rezistenţă de 1 ohm, ceea ce face să fie
indiferent dacă semnalul s (t ) reprezintă o tensiune sau un curent:

p (t ) = s 2 (t ). (1.18)
Prin definiţie, operatorul de mediere în timp este dat de
T /2
1
T →∞ T ∫
〈 s (t )〉 =lim s (t )dt. (1.19)
−T / 2

Se vede că acesta este un operator liniar căci, pentru orice două

semnale s1 (t ) şi s2 (t ) şi orice constante c1 şi c2 , avem:

〈 c1s1 (t ) + c2 s2 (t )〉 = c1 〈 s1 (t )〉 + c2 〈 s2 (t )〉. (1.20)

Valoarea medie, sau valoarea de curent continuu (cc) a unui semnal
s (t ) este dată de expresia (1.19).
Fie circuitul cu două terminale de acces reprezentat în fig. 1.1:

i(t)
+

u(t) CIRCUIT

Figura 1.1 Convenţia de polaritate utilizată pentru tensiune şi curent.

Puterea instantanee asociată cu acest circuit este dată de

p (t ) = u (t )i (t ). (1.21)
Ea se scurge în circuit dacă p (t ) este pozitivă şi se scurge afară din
circuit dacă p (t ) este negativă. Puterea medie este dată de
P = 〈 p (t )〉 = 〈u (t )i (t )〉. (1.22)
 8

Valoarea de rădăcină medie pătrată (rmp) a semnalului s (t ) este

dată de

S rmp =〈 s 2 (t )〉 . (1.23)

Dacă presupunem că rezistenţa R este egală cu 1 Ω, obţinem puterea

normată. Se vede că rădăcina pătrată a puterii normate este valoarea rmp.
Puterea normată medie este dată de
T /2
1
T →∞ T ∫
2
P = 〈 s (t )〉 = lim s 2 (t )dt (1.24)
−T / 2

Energia normată totală este dată de

T /2 ∞

∫ s (t )dt ∫s
2 2
=E lim
= (t )dt. (1.25)
T →∞
−T / 2 −∞

În cazul unui semnal în timp discret s[t ] , integralele din ecuaţiile de

definiţie se înlocuiesc cu sumele corespunzătoare. Astfel, energia totală a lui
s[t ] se defineşte ca fiind
∞
E= ∑ s [n],
n = −∞
2
(1.26)

iar puterea medie se defineşte drept

1 N
P = lim
N →∞ 2 N
∑ s [n].
n= − N
2
(1.27)

Un semnal este considerat drept un semnal de energie dacă şi numai

dacă energia sa totală satisface condiţia 0 < E < ∞.
Semnalul este considerat drept un semnal de putere dacă şi numai
dacă puterea sa medie satisface condiţia 0 < P < ∞.
Aceste două clase de semnale sunt disjuncte. Un semnal de energie
are putere medie zero, în vreme ce un semnal de putere are energie infinită.
Semnalele realizabile fizic sunt semnale de energie. Semnalul de putere este
un concept teoretic, fără echivalent în lumea reală, dar foarte util în
elaborările teoretice care, acestea, trebuie să se reflecte în practică. În
general, semnalele periodice şi semnalele aleatoare sunt considerate drept
semnale de putere, iar semnalele care sunt deterministe şi aperiodice
totodată sunt considerate drept semnale de energie.
 9

Un semnal determinist este un semnal pentru care nu există nici o

incertitudine cu privire la valoarea sa în orice moment de timp. El poate fi
deci modelat ca o funcţie de timp specificată complet.
Un semnal aleator este un semnal pentru care există o incertitudine
înainte ca el să apară. Ne putem imagina un asemenea semnal ca aparţinând
unui ansamblu de semnale, fiecare semnal din ansamblu având o formă de
undă diferită. De asemenea, fiecare semnal din ansamblu are o anumită
probabilitate de apariţie. Ansamblul de semnale constituie un proces
aleator.
PROBLEMĂ REZOLVATĂ
Semnalul de mai jos este un semnal de energie sau unul de putere? Găsiţi
energia sau puterea medie în timp a semnalului.
 t, 0 ≤ t ≤1

x ( t ) = 2 − t , 1 ≤ t ≤ 2
 0, în rest

Rezolvare:
∞ 2 1 2
x 2 ( t )dt = ∫ x ( t )dt = ∫ t dt + ∫ ( 2 − t ) dt.
2
∫
2 2
E=
−∞ 0 0 1

2
Efectuând integrarea, obţinem: E = . Pentru putere, avem
3
T /2 2
1 1 2
=
T →∞ T ∫
P lim= x 2
( ) T →∞ ∫ x ( t )dt 0.
t dt lim
=
−T / 2
T 0
Semnalul este de energie.

PROBLEME PROPUSE
Categorisiţi fiecare din semnalele următoare ca semnale de energie sau ca
semnale de putere. Găsiţi energia sau puterea medie a semnalului.
1.

2. x ( t ) 5cos (π t ) + sin ( 5π t ) , − ∞ < t < ∞

=
5cos (π t ) , −1 ≤ t ≤ 1
3. x ( t ) = 
 0, în rest
 10

5cos (π t ) , −0,5 ≤ t ≤ 0,5

4. x ( t ) = 
 0, în rest
sin (π n ) , −4 ≤ n ≤ 4
5. x [ n ] = 
 0, în rest
cos (π n ) , −4 ≤ n ≤ 4
6. x [ n ] = 
 0, în rest
cos (π n ) , n ≥ 0
7. x [ n ] = 
 0, în rest

1.2. SEMNALE ELEMENTARE

Semnale sinusoidale
Un semnal sinusoidal în timp continuu, în forma sa generală, se scrie
s (t ) A cos(ω t + ϕ ),
= (1.28)
unde A este amplitudinea, ω este frecvenţa unghiulară în radiani pe secundă,
iar ϕ este unghiul de fază iniţială în radiani. Frecvenţa în herţi se defineşte
prin relaţia
ω = 2π f . (1.29)
Un semnal sinusoidal este periodic, cu perioada T dată de
1
T= . (1.30)
f

Identitatea lui Euler

Cunoaştem de la analiza matematică relaţia dintre exponenţiala
complexă e jθ şi funcţiile trigonometrice cos θ şi sin θ :
e jθ cos θ + j sin θ .
= (1.31)
Aceasta ne permite să rescriem ec.(1.28) astfel:
A cos(ω t +
= ϕ ) Re{ Ae jϕ ⋅ e jω t }. (1.32)
Fie semnalul x(t ) care este defazat cu 900 faţă de s (t ) din ec. (1.28):
x(t ) A sin(ω t + ϕ ).
= (1.33)
 11

Putem rescrie acest semnal astfel:

A sin(ω t +
= ϕ ) Im{ Ae jϕ ⋅ e jω t }. (1.34)

Funcţia treaptă unitate

Funcţia treaptă unitate se defineşte în timp discret astfel:
1, n ≥ 0
u[n] =  (1.35)
0, n < 0
În timp continuu, funcţia treaptă se defineşte după cum urmează:
1, t > 0
u (t ) =  (1.36)
0, t < 0
Funcţia u(t) nu este definită pentru t = 0. Se spune că ea prezintă o
discontinuitate la t = 0. Putem reprezenta grafic această funcţie astfel:
u(t)

t
0

Funcţia impuls
În timp discret, impulsul unitate se defineşte prin
1, n = 0
δ [ n] =  (1.37)
0, n ≠ 0
În timp continuu, impulsul unitate, numit şi funcţia delta a lui Dirac,
se defineşte prin următoarele două relaţii:
δ (t ) = 0 pentru t ≠ 0 (1.38)
şi
∞

∫ δ (t )dt = 1.
−∞
(1.39)
 12

Propriu-zis, δ (t ) nici nu este o funcţie, ci o distribuţie. O putem

considera drept limita unui puls rectangular de arie egală cu 1 atunci când
durata pulsului ∆ tinde la zero. Fie x∆ (t ) orice puls care este o funcţie pară
de timpul t, are durata ∆ şi aria egală cu 1. Putem scrie că
δ (t ) = lim x∆ (t ). (1.40)
∆→ 0

Funcţia treaptă unitate şi impulsul δ (t ) sunt legate între ele prin

relaţiile de mai jos:
d
δ (t ) = u (t ) (1.41)
dt
şi
t
u (t ) = ∫ δ (τ )dτ .
−∞
(1.42)

Proprietatea de filtrare a impulsului δ (t )

Fie x(t) o funcţie continuă de timp. Avem atunci
∞

∫ x(t )δ (t − t )dt =
−∞
x(t ).
0 0 (1.43)

1.3. SISTEME
Din punct de vedere matematic, un sistem poate fi considerat drept o
înlănţuire de operaţii ce transformă un semnal de intrare într-un semnal de
ieşire cu proprietăţi diferite de cele ale semnalului de intrare. Să notăm
acţiunea unui sistem prin operatorul H. Aplicarea semnalului în timp
continuu x(t) la intrarea sistemului determină apariţia semnalului de ieşire
y(t):
y (t ) = H {x(t )}. (1.44)
Similar, în cazul timpului discret, avem
y[n] = H {x[n]}. (1.45)
Un sistem se poate bucura de câteva proprietăţi de bază, după cum
urmează.
 13

Stabilitate
Un sistem se spune că este stabil dacă şi numai dacă orice semnal de
intrare mărginit determină un semnal de ieşire mărginit. Fie un sistem în
timp continuu caracterizat prin operatorul H. El este stabil dacă semnalul de
ieşire y(t) satisface condiţia
| y (t ) |≤ M y < ∞ pentru orice t (1.46)

dacă semnalul de intrare satisface condiţia

| x(t ) |≤ M x < ∞ pentru orice t. (1.47)
Mai sus, Mx şi My reprezintă numere pozitive finite.
În cazul timpului discret, stabilitatea se descrie similar.
Dacă un sistem nu este stabil, spunem că el este instabil.

Memorie
Un sistem se spune că posedă memorie dacă semnalul de ieşire
depinde de valorile din trecut sau din viitor ale semnalului de intrare. Un
sistem se spune că este fără memorie dacă semnalul de ieşire nu depinde
decât de valoarea prezentă a semnalului de intrare.

Cauzalitate
Un sistem se spune că este cauzal dacă valoarea prezentă a
semnalului de ieşire depinde numai de valoarea prezentă şi/sau de valorile
din trecut ale semnalului de intrare. Spre deosebire de aceasta, semnalul de
ieşire al unui sistem noncauzal depinde cel puţin de o valoare din viitor a
semnalului de intrare.

Inversabilitate
Un sistem se spune că este inversabil dacă semnalul aplicat la
intrarea sistemului poate fi recuperat din semnalul de ieşire. Putem concepe
setul de operaţii necesare pentru a recupera semnalul de intrare drept un al
doilea sistem, conectat în cascadă cu sistemul dat, astfel încât semnalul de
ieşire al primului sistem este aplicat la intrarea celui de al doilea, iar
semnalul de ieşire al acestuia din urmă este egal cu semnalul de intrare al
celui dintâi. Să reprezentăm prin operatorul H un sistem în timp continuu
care transformă semnalul de intrare x(t) în semnalul de ieşire y(t). Semnalul
de ieşire y(t) se aplică la intrarea unui al doilea sistem în timp continuu,
reprezentat prin operatorul Hinv. Atunci semnalul de ieşire al celui de al
doilea sistem se defineşte prin relaţia:
 14

H inv { y (t )} H=
= inv {H { x (t )}} H inv H {x(t )}. (1.48)
Cei doi operatori H şi Hinv conectaţi în cascadă sunt echivalenţi cu
un singur operator HinvH. Notăm cu I operatorul identitate (care lasă
nemodificat semnalul de intrare). Pentru ca semnalul de ieşire să fie egal cu
cel de intrare, este necesar ca
H inv H = I . (1.49)
Operatorul Hinv se numeşte operator invers, iar sistemul asociat se
numeşte sistemul invers. În general, problema găsirii inversului unui sistem
dat este dificilă. Pentru proiectarea sistemelor de comunicaţie, proprietatea
de inversabilitate este de o importanţă deosebită. Într-adevăr, atunci când un
semnal de emisie se propagă printr-un canal de comunicaţie, el este
distorsionat din cauza caracteristicilor fizice ale canalului. După cum vom
vedea într-o altă lecţie, soluţia larg aplicată este de a include în receptor un
egalizor care, conectat în cascadă cu canalul, formează împreună cu acesta
un canal cu caracteristici net îmbunătăţite, chiar dacă nu ideale.

Invariabilitatea în timp

Un sistem se spune că este invariabil în timp dacă o întârziere sau un

avans al semnalului de intrare duce la o deplasare de timp identică a
semnalului de ieşire. Cu alte cuvinte, caracteristicile unui sistem invariant în
timp nu se schimbă cu timpul. În caz contrar, se spune că sistemul este
variabil în timp.

Liniaritate

Un sistem se spune că este liniar dacă se supune principiului

superpoziţiei şi dacă se bucură de proprietatea de omogenitate.
Principiul superpoziţiei. Dacă la semnalele de intrare x1 (t ) şi x2 (t ) siste-
mul răspunde cu semnalele de ieşire y1 (t ) şi y2 (t ) , respectiv, la semnalul de
intrare x1 (t ) + x2 (t ) va răspunde cu semnalul de ieşire y1 (t ) + y2 (t ).
Omogenitate. Dacă la semnalul de intrare x(t ) sistemul răspunde cu
semnalul de ieşire y (t ), la semnalul scalat ax(t ) , sistemul va răspunde cu
semnalul scalat ay (t ), unde a este un factor constant.
Dacă un sistem încalcă fie principiul superpoziţiei, fie proprietatea
de omogenitate, se spune că el este neliniar.
 15

1.4. CONVOLUŢIA SEMNALELOR

Fie două semnale în timp continuu x(t) şi h(t). Prin convoluţia

acestor două semnale înţelegem operaţia:
∞
x(t ) ∗ =
h(t )
−∞
∫ x(τ )h(t − τ )dτ . (1.50)

Exerciţiu: Arătaţi că operaţia de convoluţie este comutativă.

1.5. RĂSPUNSUL ÎN FRECVENŢĂ AL

SISTEMELOR LINIARE INVARIABILE ÎN TIMP
Fie un sistem liniar invariabil în timp având răspunsul la impuls
h(t ). Aplicăm la intrare semnalul x(t ) = e jω t . Ieşirea y (t ) este dată de
integrala de convoluţie
∞

∫ h(τ )e
jω ( t −τ )
y (t ) = dτ
−∞
∞

∫ h(τ )e
jω t − jωτ
=e dτ (1.51)
−∞

= H ( jω )e jω t .

În (1.51), am definit răspunsul în frecvenţă H ( jω ) al sistemului în

timp continuu
∞

∫ h(τ )e
− jωτ
H ( jω ) = dτ . (1.52)
−∞

Să observăm că H ( jω ) nu depinde de timp.

1.6. REPREZENTĂRI FOURIER ALE SEMNALELOR

Semnale periodice în timp continuu

Să considerăm un semnal periodic x(t ) cu perioada fundamentală T
şi cu frecvenţa unghiulară fundamentală ω 0 = 2π / T . Dezvoltat în serie
 16

Fourier (SF), acest semnal se reprezintă ca o sumă ponderată de sinusoide

complexe:
∞
x(t ) = ∑ X [k ]e
k = −∞
jkω 0t
. (1.53)

Coeficienţii X [k ] se obţin cu formula de inversare:

T
1
T ∫0
X [k ] = x(t )e − jkω0t dt. (1.54)

Modulul lui X [k ] formează spectrul de magnitudine al lui x(t ) , iar

faza lui X [k ] formează spectrul de fază al lui x(t ) .
Notă. Având în vedere că x(t ) este periodic, intervalul de integrare
din (1.54) poate fi orice interval de timp având lungimea egală cu T.
Utilizând identitatea lui Euler, seria Fourier se poate scrie şi în formă
trigonometrică, astfel:
∞
B[0] + ∑ {B[k ]cos(kω 0t ) + A[k ]sin(kω 0t )}
x(t ) = (1.55)
k =1

Coeficienţii se obţin din x(t ) astfel:

T
1
T ∫0
B[0] = x(t )dt. (1.56)

T
2
T ∫0
B[k ] = x(t ) cos(kω 0t )dt. (1.57)

T
2
T ∫0
A[k ] = x(t ) sin(kω 0t )dt. (1.58)

Semnale aperiodice în timp continuu

Pentru a reprezenta un semnal aperiodic în timp continuu drept o

superpoziţie de sinusoide complexe, se utilizează transformata Fourier (TF).
Astfel, semnalul x(t ) se scrie:
∞
1
∫ X ( jω )e
jω t
x(t ) = dω (1.59)
2π −∞
 17

unde TF a semnalului x(t ) este

∞

∫ x(t )e
− jω t
X ( jω ) = dt . (1.60)
−∞

O formă echivalentă se obţine făcând schimbarea de variabilă

ω = 2π f :
∞

∫ X ( j 2π f )e
j 2π ft
x(t ) = df . (1.61)
−∞

1.7 RELAŢIILE LUI PARSEVAL

Relaţiile lui Parseval afirmă că energia sau puterea unui semnal
reprezentat în domeniul timp este egală cu energia sau puterea semnalului
reprezentat în domeniul frecvenţă.
Energia unui semnal aperiodic în timp continuu este
∞

∫ | x(t ) | dt.
2
Ex = (1.62)
−∞

În (1.62), am presupus că, în general, semnalul x(t ) poate fi com-

plex. Observăm că | x(t ) |2 = x(t ) x *(t ). În relaţia (1.59), luăm conjugata în
ambii membri pentru a exprima x *(t ) :
∞
1
∫ X *( jω )e
− jω t
x *(t ) = dω . (1.63)
2π −∞

Înlocuind (1.63) în expresia lui Ex , obţinem:

∞
 1 ∞

Ex = ∫ x(t )  ∫ X *( jω ) e − jω t
d ω  dt. (1.64)
−∞  2π −∞ 
Inversând ordinea de integrare, avem:
1
∞
∞ 
∫ ∫
− jω t
Ex = X *( jω )  x (t ) e d t  dω . (1.65)
2π −∞  −∞ 
 18

Dar integrala interioară este chiar TF a lui x(t ) , astfel încât

∞
1
Ex =
2π ∫ X *( jω ) X ( jω )dω .
−∞
(1.66)

Prin urmare,
∞ ∞
1
∫ | x(t ) | dt = ∫ | X ( jω ) | dω .
2 2
(1.67)
−∞
2π −∞

Mărimea | X ( jω ) |2 , reprezentată grafic în funcţie de ω, se numeşte

spectrul de energie al semnalului. Factorul 1/ 2π , care creează o asimetrie
în relaţia (1.126), se elimină făcând schimbarea de variabilă ω = 2π f :
∞ ∞

∫ | x(t ) | dt = ∫ | X ( j 2π f ) | df .
2 2
(1.68)
−∞ −∞

1.8 EŞANTIONAREA SEMNALELOR

ÎN TIMP CONTINUU
Operaţia de eşantionare generează un semnal în timp discret dintr-un
semnal în timp continuu.
Fie x(t ) un semnal în timp continuu. Definim un semnal în timp dis-
cret x[n] care este egal cu eşantioanele lui x(t ) prelevate la multipli întregi
ai intervalului de eşantionare Te:
x[n] = x(nTe ). (1.69)
Reamintim teorema eşantionării: un semnal în timp continuu x(t )
având banda de frecvenţe cuprinsă între 0 şi fmax poate fi refăcut din
eşantioanele sale cu condiţia ca frecvenţa de eşantionare fe să fie cel puţin
de două ori mai mare decât fmax.
Noţiuni mai avansate de teoria semnalelor vom introduce ulterior
dacă acest lucru este necesar pentru tratarea subiectelor de telecomunicaţii
de care ne vom ocupa în lecţiile următoare.
 19

1.9 ALGEBRA BOOLEANĂ

Algebra booleană este un instrument de bază al oricărui proiectant
de circuite logice şi aritmetice, din care este construit orice calculator
electronic digital. Ea este uşor de asimilat, mai ales că seamănă mult cu
logica propoziţională, care se învată la liceu (la materia LOGICĂ). În logica
propoziţională, ne amintim, ne ocupăm numai cu propoziţii care pot fi sau
adevărate sau false. Propoziţiile adevărate şi false pot fi combinate în
propoziţii mai complexe utilizând astfel de operaţii ca SAU, ŞI, NEGARE,
IMPLICAŢIE LOGICĂ şi altele. Trecem uşor la algebra booleană dacă
pentru ADEVĂRAT şi FALS utilizăm simbolurile 1 şi 0, respectiv.
În algebra booleană, o funcţie mai complicată se exprimă cu ajutorul
unor funcţii mai simple. Atât funcţiile cât şi variabilele independente nu pot
lua decât două valori: 1 sau 0. Funcţiile de bază sunt:
1) Funcţia identitate:
f = x.
Aceasta înseamnă că f = 1 dacă x = 1 şi f = 0 dacă x = 0.
Ea are cumva echivalent în analiza matematică funcţia f(x) = x.
2) Funcţia negaţie (inversare logică):
f = x&.
Aceasta înseamnă că f = 1 dacă x = 0 şi f = 0 dacă x = 1.
3) Funcţia SAU:
f = x + y.
Aceasta înseamnă că f = 1 dacă x = 1 sau y = 1 sau ambele sunt egale cu 1; f
= 0 numai dacă x = y = 0. Semnul PLUS nu are semnificaţia din aritmetică.
Funcţia SAU din logica booleană este echivalentă cu disjuncţia din logica
propoziţională.
Un mod util de a reprezenta regula unei funcţii booleene este tabla
de adevăr. Pentru funcţia SAU, ea este:

x 0 1
y
0 0 1
1 1 1
Funcţia SAU este asociativă:
x + y + z = (x + y) + z = x + (y + z).
4) Funcţia ŞI:
f = x·y
 20

Aici, PUNCTUL nu înseamnă înmulţire, ca în aritmetică. Totuşi, urmând

aceeaşi practică, îl putem omite astfel încât x şi y se scrie simplu xy. Tabla
de adevăr este:
x 0 1
y
0 0 0
1 0 1
Funcţia ŞI din algebra booleană corespunde conjuncţiei din logica
propoziţională.

5) Combinând funcţia SAU cu funcţia de negare, obţinem funcţia SAU-NU,

mai cunoscută sub denumirea de NICI:
f = x + y.
Tabla de adevăr este:
x 0 1
y
0 1 0
1 0 0
6) Funcţia ŞI-NU:
f = x ⋅ y.
Tabla de adevăr este:
x 0 1
y
0 1 1
1 1 0

7) O funcţie frecvent întâlnită la proiectarea circuitelor digitale este SAU

EXCLUSIV:
f = x ⊕ y = x y + xy.
Tabla de adevăr este:
x 0 1
y
0 0 1
1 1 0

8) Funcţia SAU EXCLUSIV NEGAT este şi ea interesantă:

f = x ⊕ y = xy + x y.
Tabla de adevăr este:
 21

x 0 1
y
0 0 1
1 1 0
Pentru funcţiile logice, avem câteva reguli de calcul deosebit de utile.
Regulile de idempotenţă:
1) a+a=a
2) a·a = a.
Regulile lui deMorgan:
1) a + b = a ⋅b
2) a ⋅ b = a + b.
Conform cu regulile lui de Morgan, dacă negăm o expresie ce leagă între ele
variabile logice, ŞI se înlocuieşte cu SAU şi reciproc, iar variabilele se
neagă.
Marile firme producătoare de circuite integrate au proiectat seturi
cuprinzătoare de cipuri care implementează funcţiile logice în diverse
variante. De exemplu, găsim în cataloagele acestor firme un circuit integrat
cu care putem implementa funcţia ŞI-NU cu opt intrări:
f = x1 ⋅ x2 ⋅ x3 ⋅ x4 ⋅ x5 ⋅ x6 ⋅ x7 ⋅ x8 .
Circuitele electronice cu care se implementează funcţiile logice se numesc
porţi logice.
Menţionăm că această algebră, pe cât de simplă pe atât de utilă, a
fost inventată de matematicianul englez George Boole (1815–1864). Pe
vremea când el născocea acest instrument fără de care noi nu am avea astăzi
calculatoare electronice digitale, nu fusese inventat nici măcar becul
electric. Noi astăzi folosim curent algebra booleană pentru a proiecta diverse
echipamente de transmisiuni şi de calcul.

PROBLEMĂ REZOLVATĂ

Funcţia booleană SAU EXCLUSIV se defineşte astfel:

x ⊕ y = x y + xy.
Arătaţi că
x ⊕ y = xy + x y.

REZOLVARE:

Aplicând regulile lui de Morgan, avem succesiv

 22

x ⊕ y = x y + xy =
= x y ) ( xy )
(=
( )(
= x+ y x+ y = )
= x ⋅ x + x ⋅ y + x ⋅ y + y ⋅ y.
Dar x ⋅ x =0 şi y ⋅ y =0 , aşa că rezultă relaţia de demonstrat.
PROBLEMĂ PROPUSĂ
Arătaţi că
ac + bc + ( ab ) c= ( ab ) ⊕ c.