Sunteți pe pagina 1din 10

1

ROMÂNIA
CURTEA DE A P E L O R A D E A
Secţia Civilă mixtă
Dosar nr(...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 318/2008


Şedinţa publică din 28.02.2008
Preşedinte: (...) (...) (...)
Judecător : (...) (...) – judecător
Judecător : (...) J.
Grefier : N. E.

Pe rol fiind soluţionarea recursului civil declarat de recurenţii reclamanţi


T. B., T. D., T. J., toţi cu domiciliul în T. de M, nr. 125, judeţul B, în
contradictoriu cu intimaţii pârâţi T. N., domiciliată în Episcopia B,(...), judeţul
B, N. G., N. J., ambii cu domiciliul în O,(...), (...) 73, . 8, judeţul B, împotriva
deciziei civile nr. 936/A din 19.11.2007, pronunţată de T r i b u n a l u l B i h
o r, în dosar nr(...), prin care s-a menţinut în totalitate sentinţa civilă nr. 2549
din 10.04.2007, pronunţată de J u d e c ă t o r i a O r a d e a, în dosar nr.
984/2006, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurenţii reclamanţi T. D. şi
T. B., cu reprezentanta acestora, avocat T. O., în baza împuternicirii avocaţiale
nr. 393 din 23.09.2007, emisă de B a r o u l B i h o r – Cabinet Individual,
reprezentanta intimatei pârâte T. N., avocat J. E., în baza împuternicirii
avocaţiale nr. 14 din 25.02.2008, emisă de B a r o u l B i h o r – Cabinet
Individual, reprezentanta intimaţilor N. G. şi N. J., avocat M. (...), în baza
împuternicirii avocaţiale nr. 12 din 25.02.2008, emisă de B a r o u l B i h o r –
Cabinet Individual, lipsă fiind restul părţilor.
Procedura de citare a părţilor este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanţei că procedura de citare
a părţilor este completă, prezentul recurs este legal timbrat, fiind achitată taxa
judiciară de timbru în sumă de 25,5 lei şi timbru judiciar în valoare de 0,15 lei,
după care:
Reprezentanţii părţilor arată că nu au alte probe de propus sau cereri de
formulat în cauză.
Instanţa, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza
probatorie şi acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurenţilor reclamanţi solicită admiterea recursului
conform petitului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei la instanţa de
2
fond, pentru ca, urmare a completării probaţiunii şi judecării cauzei pe fond, să
se admită acţiunea astfel cum a fost formulată. Apreciază că hotărârile atacate
sunt în mod evident nelegale deoarece instanţa de fond a înlăturat în mod
nejustificat de la succesiunea bunicii lor pe o fiică şi nepoţii care trebuiau să
vină la moştenire prin reprezentarea tatălui lor decedat. Consideră că s-a
interpretat şi aplicat greşit legea, motiv de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 Cod
de procedură civilă. Arată că s-a dovedit intenţia de acceptare tacită prin luarea
unor bunuri mobile ce au aparţinut defunctei. Arată că, la data decesului bunicii
lor, în anul 1990, recurenţii T. B. şi T. D. erau minori, şi întrucât mama lor nu
şi-a exercitat obligaţiile, trebuia instituită tutela, ceea ce nu s-a făcut. Intimata
pârâtă T. N. este de rea credinţă întrucât, când s-a prezentat la notar şi a obţinut
certificatul de moştenitor, a ascuns existenţa nepoţilor. Apreciază că certificatul
de moştenitor este lovit de nulitate absolută.
Reprezentata intimatei pârâte T. N. solicită respingerea recursului,
conform notelor de şedinţă depuse la dosar, menţinerea hotărârii recurate, cu
cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocaţial. Arată că intimata T. N. a
fost cea care a întreţinut-o pe defunctă şi a înmormântat-o. Reclamanţii nu au
făcut nici un demers legal privitor la succesiunea defunctei şi nu au primit nici
un bun din moştenirea acesteia, neinteresându-se peste 17 ani de soarta
imobilului în litigiu. Arată că, potrivit art. 14 din Decretul nr. 167/1958,
prescripţia nu curge împotriva celui lipsit de capacitate de exerciţiu cât timp nu
are reprezentant legal şi nici împotriva celui cu capacitate restrânsă cât timp nu
arfe cine să-i încuviinţeze actele. Recurenţii T. B. şi T. D. în termen de o lună de
la împlinirea vârstei de 18 ani, aveau posibilitatea să formuleze cerere de
repunere în termen, ceea ce nu au făcut nici măcar cu ocazia formulării
prezentei acţiuni.. Chiar recurenţii reclamanţi recunosc prin răspunsurile la
interogatoriu că nu au primit nimic din succesiunea bunicii lor şi nu au făcut
nici un demers legal privitor la moştenirea acesteia.
Reprezentanta intimaţilor pârâţi N. G. şi N. J. solicită respingerea
recursului,conform notelor de şedinţă depuse la dosar, menţinerea în întregime a
hotărârii recurate, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocaţial.
Arată că intimaţii pârâţi N. au fost de bună credinţă, aceştia având toate
elementele necesare cumpărării imobilului de la intimata pârâtă T. N., în
condiţiile în care situaţia de carte funciară era „curată şi stabilă” de peste 6 ani,
fără ca altcineva să fi fost înscris în afară de vânzătoarea T. N.. Arată că, chiar
mama recurenţilor reclamanţi i-a trimis pe intimaţii N. la T. N. pentru a se
înţelege cu privire la imobil. Din interogatoriile luate reclamanţilor reiese că
aceştia nu au primit nimic din succesiunea defunctei, nu au participat la
cheltuielile de înmormântare şi că, nu au făcut nici un demers pentru a pretinde
drepturile succesorale.
3

C U RTEA D E APEL
D E L I B E R Â N D:

Asupra recursului civil de faţă, instanţa reţine următoarele:


Prin sent. civ. nr. 2549/2007 data de Judecatoria 0radea a fost respinsă
cererea principala formulată de reclamantii T. B. , T. D. si T. J. în contradictoriu
cu paratii T. N., N. G. K. şi N. J., a fost respinsa cererea reconventionala
formulata de catre parata–reclamanta reconventionala T. N. si au fost obligati
reclamantii la plata in solidar catre parata T. N. a sumei de 540 lei cu titlu de
cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a constatat că, la data
de 20 iulie 1999, cu ocazia dezbaterii succesiunii defunctei T. F. s-a eliberat
certificatul de mostenitor nr. 92, in care parata T. N. figureaza ca unica
mostenitoare a defunctei, masa succesorala fiind constituita dintr-un teren
intravilan inscris in CF 466 T. de M cu nr. topo 1408/3. In anul 2005, parata T.
N. a incheiat cu paratii N. G. si N. J., contractul de vanzare-cumparare
autentificat sub nr. 3417/12.12.2005 prin care a vandut terenul dobandit cu titlu
de mostenire.
A retinut instanta de fond că acceptarea tacita a succesiunii trebuie facuta,
potrivit art 700 C. civ., in termen de 6 luni de la deschiderea succesiunii, iar
actul care atesta acceptarea trebuie sa indeplineasca doua conditii: sa nu poate fi
facut decat in calitate de mostenitor si sa presupuna in mod obligatoriu intentia
de a accepta. Iar asa cum rezulta din raspunsurile lor la interogatoriu reclamantii
T. J. si T. D. nu au primit si nu au luat nimic din bunurile care faceau parte din
masa succesorala.
In ceea cel priveste pe reclamantul T. B. instanta a apreciat că luarea unor
bunuri de valoare neinsemnata din masa succesorala, cum ar fi O. scule sau
butoaie nu poate conduce la concluzia ca acesta a avut intentia neindoielnica de
acceptare a succesiunii G. de defuncta. Nici suportarea cheltuielilor de
inmormantare, asa cum s-a incercat a se dovedi de catre reclamanti, nu
constituie un act de acceptare a succesiunii.
Mai mult, s-a retinut, din declaratiile martorilor audiati, că reclamantii si-
au insusit aceste bunuri din masa succesorala, dupa decesul unchiului lor, L. J.,
care a mai trait 8 ani in casa defunctei dupa deces, iar actele facute dupa
expirarea termenului nu sunt acte de acceptare tacita, chiar daca s-ar incadra in
categoria actelor care, efectuate in termen puteau fi considerate ca acceptare.
A considerat instanta de fond că neacceptarea in termen a succesiunii
duce la stingerea titlului de mostenitor, succesibilii fiind straini de mostenire si
astfel, neacceptand succesiunea in termen reclamantii nu au calitatea de a cere
4
anularea certificatului de mostenitor si nici nu justifica vreun interes in ceea ce
priveste anularea contractului de vanzare-cumparare.
Prin urmare a fost respinsa actiunea principala, precum si actiunea
reconventionala prin care se solicita numai in subsidiar, in cazul in care s-ar fi
dovedit calitatea de mostenitori acceptanti a reclamantilor recalcularea cotelor
succesorale.
Împotriva acestei hotarari au declarat apel reclamantii T. B. , T. D. si T. J.,
solicitand admiterea apelului, desfiintarea sent. civ. nr. 2549/2007, si trimiterea
cauzei spre rejudecare la instanta de fond, cu cheltuieli de judecata.
Prin decizia civilă nr. 936/A din 19.11.2007, pronunţată în dosar nr(...), T r i b u
n a l u l B i h o r a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanţii T. B.,
T. D. şi T. J.(căsătorită L.), toţi domiciliaţi în T. de M, nr. 125, cod poştal (...),
jud. B în contradictoriu cu intimaţii T. N. domiciliată în Episcopia B,(...), cod
poştal (...), jud. B, N. G. K. şi N. J., ambii domiciliaţi în O,(...), (...) 73, . 8, cod
poştal (...), jud. B, împotriva sentinţei civile nr. 2549 din 10.04.2007 pronunţată
de J u d e c ă t o r i a O r a d e a, pe care a păstrat-o în totalitate.
A obligat apelanţii la cheltuieli de judecată în cuantum de 600 lei, în
favoarea intimatei T. N. şi 1.000 lei în favoarea intimaţilor N. G. şi J..
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a avut în vedere
următoarele considerente:
Conform copiei colii CF 466 T. de M imobilul cu nr. top. 1408/3 a
constituit proprietatea numitei L. G. G. F.a (T. F.) decedată la data de
02.05.1990.
Din actele de stare civila depuse la dosar rezulta ca defuncta T. F. a avut
trei copii: parata- intimata T. N., L. K. decedat in decedat la data de 29.10.1999
( a carui mostenitoare este parata T. N. in baza testamentului autentificat sub nr.
22382/1993) si numitul T. D., decedat la data de 15.04.1990 ( a carui
mostenitori sunt apelantii in calitate de fii).
In anul 1999 parata - intimata T. N. a formulat cerere de deschidere a
procedurii succesorale către B.N.P. S. N. E., eliberandu-i-se certificatul de
mostenitor nr. 92/20.07.1999 prin care s-a constatat este unica mostenitoare
legala a defunctei T. F.. In baza acestui act parata si-a intabulat in CF 466 T.
dreptul de proprietate asupra imobilului cu nr. top. 1408/3
Prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 3417/2005
intimata T. N. a instrainat catre intimatii N. G. si J. dreptul de proprietate asupra
imobilului in litigiu.
Potrivit disp. art. 686 C. civ. „ nimeni nu este obligat de a face acceptarea
unei mosteniri care i se cuvine”. Este stiut că actul juridic de optiune
succesorala reprezinta actul prin care titularul dreptului subiectiv de optiune
succesorala are posibilitatea de a alege intre trei facultati si anume a acceptarii
5
pur si simplu, a acceptarii sub beneficiu de inventar sau a renuntarii la
mostenire.
Cand mai multe persoane vin la mostenire prin reprezentare succesorala (
cum este cazul apelantilor - descendenti ai copilului defunctei T. F.), intrucat
reprezentantii mostenesc personal, fiecare are dreptul sa se pronunte asupra
acceptarii sau renuntarii la mostenire.
Asadar dreptul de optiune succesorala trebuie exercitat in termenul
prevazut de lege de toti succesibilii cu vocatie la mostenirea defunctului.
Dreptul subiectiv de optiune succesorala se exercita prin actul juridic de
optiune succesorala, adica printr-o manifestare de vointa facuta in scopul de a
produce efecte juridice.
In ce priveste forma actului de optiune, in timp ce acceptarea E. si simpla
a mostenirii este un act consensual nesupus vreunei formalitati anume,
renuntarea la mostenire si acceptarea sub beneficiu de inventar sunt acte
solemne, iar nerespectarea formei anume prevazute de lege atrage nulitatea
absoluta a acelui act de optiune succeorala.
Referitor la capacitatea ceruta pentru exercitarea dreptului de optiune
succesorala, potrivit art. 687 C. civ. minorii si interzisii nu pot face valabil
acceptarea unei mosteniri decat conformandu-se regulilor referitoare la
minoritate si tutela.
Din dispozitiile art. 105 alin. 2 si 124 alin. 2 Cod familiei rezulta ca
minorii intre 14-18 ani isi exercita singuri dreptul de optiune succesorala, cu
incuviintarea prealabila a parintilor sau tutorilor.
Potrivit art. 19 din D. nr. 32/1954 acceptarea mostenirii cuvenita unui
minor, indiferent de virsta sau unei persoane pusa sub interdictie, va fi socotita
întotdeauna ca fiind facuta sub beneficiu de inventar.
Conform prev. art. 700 C. civ. dreptul de a accepta succesiunea se
prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii.
Termenul de prescriptie de 6 luni se explica prin necesitatea lichidarii intr-un
termen scurt a cauzelor succesorale prin stabilirea drepturilor cuvenite
mostenitorilor. Prin implinirea termenului, dreptul de a accepta succesiunea se
stinge.
Dupa cum rezulta din textul de lege termenul de prescriptie se calculeaza
de la data deschiderii succesiunii- data mortii celui ce lasa mostenirea (art. 651
C. civ).
In ceea ce o priveste pe apelanta T. J.( casatorita L.), majora la data
deschiderii succesiunii def. T. F. in mod corect a retinut prima instanta ca
aceasta nu a facut vreun un act de optiune succesorala. De altfel prin
raspunsurile la interogatoriul luat de prima instanta apelanta a recunoscut ca nu
a facut nici un act de acceptare a succesiunii defunctei, ramanand in pasivitate.
6
In ceea ce îi priveste pe apelantii T. B. si T. D. instanta retine ca acestia
erau minori la data deschiderii succesiunii, avand varsta de 14, respectiv 17 ani
si potrivit dispozitiilor legale mentionate mai sus acestia îsi puteau exercita
singuri dreptul de optiune succesorala, cu incuviintarea prealabila a parintilor.
Tatal lor fiind decedat, celalalt parinte exercita singur drepturile parintesti
potrivit disp. art. 98 alin.1 C. fam.
Sunt nefondate asadar sustinerile apelantilor in sensul ca trebuia instituita
tutela minorilor. Conform disp. art. 113 C. fam. copilul este pus sub tutela în
cazul in care ambii parinti sunt morti, necunoscuti, decazuti din drepturile
parintesti, pusi sub interdictie, disparuti ori declarati morti, iar copilul este lipsit
de ingrijirea ambilor parinti,
In speta insa apelantii puteau face singuri acte de acceptare a succesiunii
defunctei lor bunici, avand nevoie numai de incuviintarea prealabila a mamei
lor.
Asa cum rezulta din declaratiile martorilor E. E. si D. N. parata –intimata
T. N. a fost cea care a ingrijit-o pe numita T. F. inainte de decesul acesteia si cea
care s-a ocupat de inmormantarea acesteia.
Martorii au relatat că in imobilul in litigiu a ramas sa locuiasca, dupa
decesul numitei T. F., fiul acesteia L. J..
Martorul M. B. E. a aratat că, numai dupa moartea unchiului lor L. J., i-a
vazul pe reclamanti luand din imobil O. obiecte, respectiv butoaie si scule.
De altfel prin raspunsul la interogatoriu apelantul T. B. confirma cele
relatate de acest martor, aratand ca a luat din imobilul in litigiu un D., un E. si
scule manuale, dupa moartea bunicii, in anul 1999, cu mult timp deci dupa
expirarea termenului de optiune succesorala.
Singurul martor care a relatat ca apelantii ar fi luat anumite bunuri
(butoaie si haine) din imobilul in litigiu dupa inmormantarea bunicii lor este E.
F., concubinul mamei apelantilor. Dat fiind ansamblul probatoriului administrat
in cauza instanta de apel apreciaza ca fiind nesincera declaratia acestui martor si
o va inlatura din proces.
Asadar in mod corect a retinut prima instanta că apelantii si-au insusit
bunuri din masa succesorala, dupa decesul unchiului lor, L. J., care a mai trait 8
ani in casa defunctei lor bunici, iar actele facute dupa expirarea termenului nu
sunt acte de acceptare tacita, chiar daca s-ar incadra in categoria actelor care,
efectuate in termen puteau fi considerate ca acceptare.
Referitor la afirmatia apelantilor in sensul ca ar fi acceptat fortat
mostenirea in conditiile art. 703 C. civ., asa cum ar fi recunoscut si parata-
intimata prin intampinarea depusa la dosar, instanata de apel a retinut că prin
intampinare parata a sustinut ca, la aproximativ un an dupa decesul lui L. J.,
concubinul mamei apelantilor a patruns abuziv in imobilul litigios dăramand o
anexa si insusindu-si o cantitate substantiala de D.. Nu este vorba deci de acte
7
de sustragere a bunurilor succesorale savarsite de cei doi apelanti, intimata
referindu-se la acte savarsite de o alta persoana la mult timp dupa decesul
numitei T. N. si oricum aceste acte nu au fost dovedite.
G. de cele de mai sus, corect a statuat prima instanta că apelantii nu si-au
exercitat dreptul de optiune succesorala in termenul prevazut de lege, acestia
fiind straini de mostenirea defunctei lor bunici si nu au calitatea de a cere
anularea certificatului de mostenitor si a contractului de vanzare-cumparare.
In consecinta, in temeiul art. 296 C. pr. civ. a fost respins ca nefondat
apelul declarat si s-a fi păstratat hotarârea atacata.
In baza art. 274 C. pr. civ . apelantii fiind in culpa procesuala au fost
obligati sa plateasca suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in
favoarea intimatei T. N. si 1000 lei reprezentand cheltuieli de judecata in
favoarea intimatilor N. G. si J..
Împotriva acestei decizii, în termen legal, timbrat cu 25,5 lei prin chitanţă
fiscală şi 0,15 lei timbru judiciar, au declarat recurs apelanţii T. B., T. D. şi T. J.
solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii, trimiterea cauzei la instanţa de
fond pentru ca urmare a completării probaţiunii şi judecării cauzei, să se admită
acţiunea, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că hotărârile sunt nelegale, date cu o
interpretare greşită a legii. A fost proprietar al imobilului din CF nr. 466 T. de
M, L. G. G. F., căsătorită T. F., decedată, fiind bunica lor, tatăl fiind predecedat.
T. F. a avut 3 copii, D. decedat la 15.04.1990, J. decedat în 1999 şi pârâta T. N.
care, după decesul bunicii şi unchiului, cu rea credinţă a obţinut certificat de
moştenitor trecându-se ca proprietar, înlăturând ceilalţi moştenitori deşi dreptul
la succesiune era legal cuvenit prin reprezentare. Mai mult, a vândut imobilul
celorlalţi intimaţi în 2005, care au fost de rea credinţă întrucât li s-a atras atenţia
că şi ei au drepturi cu privire la imobil, aspect confirmat de martorii audiaţi. În
comună era notoriu că defuncta a avut şi nepoţi iar cumpărătorii trebuiau să ştie
acest lucru, aspecte ignorate.
Nu pot fi acceptate apărările intimaţilor referitoare la acceptarea
succesiunii. S-au dovedit acte tacite de însuşire bunuri cu intenţie
neîndoielnică, chiar la interogatoriu reclamanţii au recunoscut că au luat bunuri,
după decesul lui T. F. de la L., din cele ce au constituit averea defunctei şi nu
doar după decesul lui T., relatările contradictorii s-au datorat intervenţiilor la
interogatorii ale reprezentantelor intimaţilor, încercărilor de răstălmăcire a
răspunsurilor.
Din cei trei reclamanţi, T. B. şi D. s-au născut în 1976, 1973 astfel că erau
minori la decesul bunicii, a tatălui, teoria neacceptării cade, potrivit art. 687
Cod civil se impunea instituirea unei tutele ce nu a avut loc. După majorat au
luat bunuri din averea bunicii ceea ce reprezintă acte de manifestare a voinţei că
doresc fără echivoc moştenirea.
8
Ï. la interogatoriu au fost în sistem capcană, răstălmăcite, intimata T. N.
fiind de rea credinţă, s-a prezentat la notar, a obţinut certificatul de moştenitor
fără a-i anunţa, aflând de aceasta doar când a vândut locul de casă, certificatul
fiind lovit de nulitate absolută. Chiar intimata a recunoscut prin întâmpinarea
şi cererea reconvenţională că a acceptat succesiunea, solicitând a raporta la
masa succesorală cărămizile luate de la casa bunicii.
În drept s-au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Au solicitat intimaţii respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată,
sens în care au depus note de şedinţă din care reiese faptul că au invocat o
corectă aplicare a legii şi a interpretării probelor administrate, actele săvârşite
de recurenţi nefiind de acceptare tacită a succesiunii.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs cât şi din
oficiu, instanţa de recurs constată următoarele:
T. F. a decedat la data de 02.05.1990, a avut 3 copii, T. N. – fiică,
intimata, L. J., fiu decedat la 29.10.1998 ce a instituit-o pe intimată legatar
universal şi T. D. predecedat la 15.04.1990, tatăl recurenţilor.
Din actele de stare civilă depuse în dosarul de fond – filele 7 – 13 – se
reţine că recurenţii sunt nepoţi de fiu ai defunctei T. F., la decesul acesteia şi al
tatălui lor, J. născută la 24.05.1968 avea 22 de ani, D. născut la 03.02.1978 şi
B. născut la 23.02.1976 erau minori la deschiderea succesiunii după tată şi
bunică.
Într-adevăr, conform art. 687 Cod civil, minorii nu pot face valabil
acceptarea succesiunii decât conform dispoziţiilor referitor la minoritate şi
tutelă, astfel că, nefiind instituită tutela în favoarea acestora, termenul de 6 luni
instituit de art. 700 alin. 1 Cod civil pentru acceptarea succesiunii a fost
suspendat până la majoratul succesorilor, dar, în speţă se impune verificarea
aspectului referitor la efectuarea unor acte după această dată, care să fie
considerate acte de acceptare a succesiunii în mod tacit, pentru că o acceptare
expresă nu a avut loc.
Articolul 689 Cod civil prevede că acceptarea este tacită în cazul în care
succesibilul face un act pe care nu l-ar face decât în calitatea sa de erede şi din
care reiese neîndoielnic intenţia sa de acceptare a moştenirii.
Prin întâmpinarea şi cererea reconvenţională depusă în dosarul de fond –
filele 23 – 25 – intimata nu a recunoscut că a avut loc acte de acceptare tacită
săvârşite de către recurenţi, ci doar a arătat că dacă se va dovedi acest aspect,
atunci se impune desfiinţarea certificatului de moştenitor. A mai arătat că
recurenţii au luat abuziv cărămizi din imobilul litigios doar după circa un an de
zile de la decesul lui L. J., deci, cu depăşirea termenului de 6 luni instituit de
art. 700 alin. 1 Cod civil, criticile fiind nefondate.
Din răspunsurile date la interogatoriu – fila 72 dosar fond – recurenta T.
J. – a declarat că după decesul bunicii nu a luat bunuri ce i-ar fi aparţinut
9
acesteia întrucât a crezut că împărţeala se va face în mod legal, aspect confirmat
şi de recurentul T. D. – filele 74-75. Singurul recurent care a declarat că a luat
bunuri după decesul bunicii a fost T. B. – fila 88 – bunuri reprezentând un D.,
un E. şi scule manuale, aspect ce a avut loc în anul 1999, deci cu mult după
majorat. Nu se poate reţine din actele dosarului de fond faptul că răspunsurile
date la interogatoriu ar fi fost influenţate de intervenţia intimaţilor sau a
avocaţilor acestora, criticile fiind neavenite.
Cu toate acestea, vor fi analizate probele testimoniale administrate,
pentru a putea analiza concret dacă au avut loc acte de acceptare tacită a
succesiunii. Martorul M. – fila 87 dosar fond – a declarat că nu ştie dacă după
decesul lui F. s-ar fi împărţit bunurile, dar, după decesul lui L. J. i-a văzut pe
recurenţi luând bunuri de la imobilul în care a locuit acesta, constând în butoaie
şi metale, dar, nu a precizat în ce interval de timp după ce a intervenit decesul a
avut loc acest aspect. Martorii U. – fila 93 -, T. – fila 86 – nu s-au referit la
astfel de aspecte, astfel că nu vor fi analizate din acest punct de vedere
depoziţiile acestora, şi nici cea a martorei E. – fila 94.
Martorul E. – fila 117 dosar fond – concubinul mamei recurenţilor, a
declarat că după decesul lui F., recurenţii au dus nişte bidoane şi haine, fiind un
obicei ca moştenitorii să ia o parte din bunurile rămase după deces. Cât priveşte
martorul E. – fila 118 – acesta a declarat că a auzit că E. J., concubinul mamei
recurenţilor, a transportat material din demolarea anexei, fără a indica la
solicitarea cui sau când a avut loc acest aspect.
Aşadar, singurii martori care au relatat că recurenţii au luat bidoane
( butoaie) şi metale, haine, au fost M. şi E. – concubinul mamei recurenţilor, dar
martorul M. s-a referit doar la faptul că acest aspect a avut loc după decesul lui L.
iar E., după decesul lui F., declaraţiile fiind astfel contradictorii şi nesusţinute de
alte probe, iar pe de altă parte, declaraţia concubinului mamei recurenţilor apare
ca fiind interesată, necoroborată cu o alta, fiind corect înlăturată.
Nu se poate reţine din probaţiunea administrată, perioada exactă când a
avut loc preluarea acelor obiecte indicate mai sus, cu atât mai mult cu cât iniţial
recurenţii au declarat prin răspunsurile la interogatorii că nu au luat bunuri după
decesul celor după care se dezbate succesiunea, mai mult, aceste bunuri au fost
luate în anul 1999, cu mult după expirarea termenului de acceptare al succesiunii
şi după majoratul acestora, deci, interogatoriul combate chiar probele
testimoniale administrate la cererea recurenţilor, criticile fiind nefondate.
Ca urmare a faptului că nu s-a făcut dovada acceptării tacite a moştenirii în
termenul legal, celelalte apărări referitor la certificatul de moştenitor, la
contractul de vânzare cumpărare nu se mai impune a fi analizate, astfel că,
nefiind incidente dispoziţiile art. 304 Cod procedură civilă, instanţa de recurs în
baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul,
urmând a menţine în întregime decizia recurată ca fiind legală şi temeinică.
10
Reţinând culpa procesuală a recurenţilor, în baza art. 274 Cod procedură
civilă, instanţa de recurs îi va obliga să le plătească intimaţilor T. N. 600 lei
cheltuieli de judecată şi intimaţilor N. G. şi J. 600 lei cheltuieli de judecată în
recurs, reprezentând onorariu avocaţial.

PENTRU ACESTE MOTIVE


ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenţii reclamanţi T.


B., T. D., T. J., toţi cu domiciliul în T. de M, nr. 125, judeţul B, în contradictoriu
cu intimaţii pârâţi T. N., domiciliată în Episcopia B,(...), judeţul B, N. G., N. J.,
ambii cu domiciliul în O,(...), (...) 73, . 8, judeţul B, împotriva deciziei civile
nr. 936/A din 19.11.2007, pronunţată de T r i b u n a l u l B i h o r, pe care o
menţine în întregime.
Obligă părţile recurente T. B., T. D. şi T. J. să plătească părţilor intimate
T. N., N. G. şi N. J. suma de câte 600 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţa publică din 28.02.2008.

Preşedinte Judecător Judecător Grefier


(...) (...) (...) (...) (...) (...) J. N. E.

- redactat decizie în concept – judecător – (...) (...) (...) – 12.03.2008


- judecător fond – B. D.
- judecători apel - O. E., T. N.
- dact. gref. MV - 12.03.2008 - 2 ex.

S-ar putea să vă placă și