Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Vasile Brătian
CURS 7
1. Aspecte conceptuale
2. Costul creditelor de trezorerie
3. Costul creditelor de scont
4. Costul liniei de credit
5. Costul creditului comercial
6. Selectarea creditelor pe termen scurt
1. Aspecte conceptuale
Rata dobânzii de referinţă poate fi fie taxa de rescont (taxa aplicată de banca centrală
la cumpărarea titlurilor de credit de la băncile comerciale), fie rata dobânzi aplicată de primele
bănci comerciale către cei mai importanţi clienţi ai lor (prime rate) fie rata dobânzii
interbancare. Rata dobânzii de referinţă este exprimată în termeni reali, de aceea ea trebuie
corectată cu rata inflaţiei.
Riscul de credit reprezintă o majorare care se adaugă ratei dobânzii de referinţă pentru
diferitele categorii de credit, în scopul acoperirii riscului de nerambursare a creditului.
Riscul de firmă reprezintă o majorare a ratei dobânzii de refinanţare, în raport de
condiţiile îndeplinite de firma solicitantă.
Se poate scrie, deci:
k d rdr c f rdr 1 ;
unde: este coeficientul de majorare a ratei dobânzii de referinţă ca urmare a naturii
creditului iar este coeficientul de majorare a ratei dobânzii de referinţă ca urmare a
condiţiilor firmei debitoare.
2
- comisionul pentru cea mai mare depăşire a plafonului de credite (procentaj plat):
se aplică la diferenţa cu care se depăşeşte plafonul de credite aprobat pentru o
perioadă dată.
Comisioanele de cheltuieli administrative cuprind, al rândul lor:
- comisionul de decontare (rulaj): se aplică asupra rulajelor debitoare înregistrate
într-o anumită perioadă (unele operaţiuni pot fi scutite de plata acestui comision:
viramente între mai multe conturi ale firmei de la aceeaşi bancă, plata biletelor de
trezorerie, debitarea costului creditelor etc.)
- spezele şi cheltuielile de întocmire a documentelor bancare.
D if e r e n ţ a a c h it a t ă D i f e r e n ţ a a c h it a t ă
S c o n ta re R e s c o n ta re
F ir m ă B a n c ă c o m e r c ia lă B a n c ă c e n t r a lă
Ta xa d e sco n t T a x a d e re s c o n t
E fe c t e c o m e r c ia le E fe c t e c o m e r c ia le
Şi în cazul costului creditelor de scont există diferenţe între costul aplicabil şi costul
real (efectiv) al creditului.
Rata dobânzii la scontarea efectelor comerciale se determină în mod similar cu cea
determinată în cazul creditelor de trezorerie.
Comisioanele aplicate de bancă sunt:
a) de andosare a efectelor comerciale (depunerea de către purtătorul unui efect de
comerţ la ordinul său a semnăturii sale pe dosul efectului, pentru a transmite unei
terţe persoane creanţa pe care o reprezintă)
b) de credite în curs de rambursare
c) de manipulare a efectelor comerciale
Perioada de scontare se referă la intervalul dintre momentul depunerii efectului
comercial la bancă şi data scadenţei acestuia.
Costul real al creditelor de scontare depinde de următoarele elemente:
a) costul aplicabil sau costul de scontare, determinat astfel:
C kd N
Cost aplicabil = ;
T
5
unde:
K = costul efectiv al creditului de scont;
D = dobînda reţinută de bancă;
Vec = valoarea efectului comercial;
z = zilele rămase până la scadenţă.
Linia de credit este un credit pe care întreprinderea poate să-l obţină de la o bancă
comercială, împrumutându-se până la o limită maximă stabilită pentu o perioadă de timp
determinată. În limita respectivă, firma, poate efectua plăţi pe baza sistemului revolving
(adică angajând creditul şi făcând rambursări pe perioada creditării – creditul se reânoieşte –
cu condiţia ca soldul zilnic al angajamentelor să nu depăşească plafonul aprobat), cu condiţia
ca soldul zilnic al angajamentelor să nu depăşească plafonul aprobat de banca comercială.
Pentru determinarea costului liniei de credit trebuie ţinut cont de faptul că la costul cu
dobânda trebuie adăugat şi comisionul de neutilizare a liniei de credit în întregime, obţinându-
se astfel costul în mărime absolută.
Pentru determinarea costului annual efectiv a liniei de credit presupune parcurgerea mai
multor etape:
determinarea sumei absolute a comisionului de neutilizare, care se determină pe baza
formulei:
comisionul de neutilizare (CN) = suma nefolosită x comisionul de neutilizare a liniei
de credit x perioada corespunzătoare dintr-un an;
determinarea dobânzii de plată pentru suma împrumutată la nivelul fiecărei perioade
(Dob);
determinarea sumei medii nete a finanţării.
Obs: pentru determinarea sumei medii nete a finanţării se determină în funcţie de suma
angajată pe diferitele perioade.
6
360
% SD DP DSD ;
Kc 1 1
100% % SD
unde:
Kc = costul creditului comercial;
%SD = procent de scont de decontare;
DP = data la care trebuie plătită marfa de la furnizor (data scadentă a plăţii, număr zile);
DSD = data pentru care se acordă scont de decontare (zile);
Notă: întârzierea plăţii peste perioada creditului comercial acordată de furnizor, conduce la
scăderea costului creditului comercial, dar această scădere nu este nelimitată, deoarece
întârzierile în plata bunurilor economice sunt penalizate de către furnizori prin încetarea
relaţilor comerciale, despăgubiri, etc.