Sunteți pe pagina 1din 6

SCOPUL SOCIETĂŢII 1

Articolul Nr. 1, partea 1, 1984

Ne-am adunat aici să punem bazele unei societăţi pentru toţi cei ce doresc să
urmeze calea şi metoda lui Baal HaSulam, modul în care să putem urca la nivelul de
om şi să nu rămânem animale, aşa cum înţelepţii noştri (Yevamot, 61a) au spus: „voi,
oile Mele, oile pajiştii Mele, sunteţi oameni.” Iar Rashbi a spus, „voi sunteţi numiţi
oameni, dar cei ce se închină la idoli, nu sunt numiţi oameni.”
Pentru a înţelege meritul omului, acum vom cita din înţelepţii noştri
(Berahot, 6b) versul, “În concluzie, totul fiind auzit: fie-ţi frică de Dumnezeu şi
urmează-I legile căci astfel este întreg omul” (Ecclesiastes, 12:13). Şi Gemarah
întreabă, “Ce înseamnă: ‘căci astfel este întreg omul’?”
Rabbi Elazar spunea, “Creatorul a spus: ‘Intreaga lume a fost creată numai
pentru asta.’ Asta înseamnă că întreaga omenire a fost creată pentru frica de
Dumnezeu.”
Totuşi trebuie să înţelegem ce este frica de Dumnezeu, ea fiind motivul
pentru care a fost creată lumea. Din toate cuvintele înţelepţilor noştri, învăţăm că
motivul creaţiei este să beneficieze creaturile Sale. Asta înseamnă că Dumnezeu a
vrut să bucure creaturile sale încât ele să se simtă fericite în lume. Iar aici înţelepţii
noştri au spus despre versul: „Căci astfel este întreg omul,” că motivul pentru crearea
lumii este frica de Dumnezeu.
Dar în acord cu ce este explicat în eseul, “Matan Tora,” motivul pentru care
creaturile nu primesc fericire şi plăcere, chiar daca ăsta a fost scopul creaţiei, este
diferenţa de calităţi dintre Creator şi creatură. Creatorul este Cel ce dăruieşte iar
creaturile primesc. Dar este o regulă cum că ramurile sunt asemenea rădăcinii din
care s-au născut.
Şi cum nu este recepţie în rădăcina noastră, deoarece Creatorul nu este
deficient în nici un fel şi nu are nevoie de nimic pentru a-Şi satisface dorinţa, omul
simte neplăcere atunci când trebuie să fie un receptor. De aceea fiecare persoană
este ruşinată să mănânce pâinea ruşinii.
Pentru a corecta asta, lumea a trebuit să fie creată. Olam (lume) înseamnă
He’elem (ascundere, tăinuire), astfel încât bucuria şi plăcerea trebuie ascunse. De ce
este aşa? Răspunsul este pentru frică. Cu alte cuvinte, este aşa pentru ca omului să-i
fie frică să-şi folosească vasele de primire, denumite “dragostea de sine”. Asta
înseamnă că trebuie să te fereşti să primeşti plăcere pentru că o pofteşti, şi trebuie
să ai puterea să învingi pofta, obiectul dorinţelor omului.
În schimb, omul ar trebui să primească plăcerea ce aduce multumire
Creatorului. Asta înseamnă că fiinţa va dori să Îi dăruiască Creatorului şi să aibă frică
de Creator pentru primirea pentru sine, deoarece recepţia plăcerii – atunci când
cineva primeşte pentru beneficiul personal – îl îndepărtează din a se alipi
Creatorului.
De aceea, când o persoană îndeplineşte Mitzvot (poruncile) Creatorului,
acea persoană ar trebui să intenţioneze ca Mitzvot să îi aducă gândul pur de a dărui
Creatorului prin respectarea Mitzvot. Este precum au spus înţelepţii noştri: ”Rabbi
Hanania Ben Akashia spune, ‘Creatorul a dorit să cureţe Israelul, de aceea le-a dat
din plin Torah şi Mitzvot.’”
Şi de aceea ne-am adunat aici - să punem bazele societăţii în care fiecare
dintre noi urmează spiritul dăruirii faţă de Creator. Şi pentru a obţine dăruirea faţă
de Creator, trebuie să începem cu dăruirea faţă de om, ce este denumită „dragoste
faţă de ceilalţi.”
Şi dragostea faţă de ceilalţi poate fi împlinită numai prin renunţarea la sine.
Astfel, pe de o parte, fiecare persoană ar trebui să se simtă singură, iar pe de altă
parte, să fie mândră deoarece Creatorul ne-a dat şansa să fim în societatea în care
fiecare dintre noi are doar un singur scop: ca Divinitatea să fie între noi.
Şi, deşi nu am obţinut încă acest scop, avem dorinţa de a-l obţine. Şi asta, de
asemenea, trebuie să fie apreciată de către noi, pentru că deşi suntem la începutul
drumului, chiar sperăm să obţinem acest scop măreţ.
Scopul Societăţii 2

Articolul nr. 1, partea 2, 1984

Deoarece omul a fost creat cu un Kli numit “iubire de sine”, adică în actul în
care el nu vede nici un beneficiu pentru sine, omul nu are nici o motivaţie să facă nici
cea mai mică mişcare. Iar fără să îşi anuleze această iubire de sine, este imposibil să
ajungă la Dvekut (adeziune) cu Creatorul, adică echivalenţă de formă.
Şi pentru că este împotriva naturii noastre, noi avem nevoie de o societate
care să formeze o forţă imensă, astfel încât noi să putem lucra la anularea voinţei de
a primi, numită “rău”, ce împiedică atingerea scopului pentru care omul a fost creat.
Pentru acest motiv, societatea trebuie să constea din indivizi ce sunt unanim
de acord că ei trebuie sa îl atingă. Apoi, toţi indivizii devin o imensă forţă ce pot lupta
împotriva ei insăşi, pentru că fiecare este integrat în toţi ceilalţi. Astfel, fiecare
persoană are ca bază o mare dorinţă de a atinge scopul.
Pentru a fi integraţi unul în altul, fiecare persoană ar trebui să se anuleze pe
sine în faţa celorlalţi. Asta se realizează când fiecare vede meritele prietenului ci nu
defectele sale. Dar cel ce gândeşte că el e un pic mai sus decât prietenul său, nu se
mai poate uni cu ei.
De asemenea, este important să ramană serioşi în timpul adunării pentru a
nu pierde intenţia, pentru că tocmai pentru acest scop ei s-au adunat. Şi să umble
umili, ceea ce este un mare lucru, omul trebuie să se obişnuiască să pară ca şi cum el
nu ar fi serios. Dar, de fapt, un mare foc arde în inimile lor.
Totuşi, pentru cei mici, în timpul adunării, trebuie să fie atent să nu urmeze
cuvintelor şi faptelor ce nu duc spre scopul adunării – că astfel vor ajunge la Dvekut
cu Creatorul. Iar, în legatură cu Dvekut, vezi eseul “Matan Torah”.
Dar atunci când el nu este cu prietenii săi, este cel mai bine să nu arate nimic
din intenţia din inima sa şi să pară ca toţi ceilalţi. Acesta este înţelesul a “mergi umil
cu Domnul Dumnezeul tău”. Şi deşi sunt interpretari mai înalte ale acesteia,
explicaţia simpla este deasemenea un mare lucru.
Aşasar, este un lucru bun ca acolo să fie egalitate între prietenii ce se unesc,
pentru ca unul să fie anulat în faţa celuilalt. Şi ar trebui să fie o observare atentă in
societate, care să nu permită frivolitatea, pentru că frivolitatea ruinează totul. Dar,
aşa cum am spus, asta ar trebui să fie o problemă interioară.
Iar atunci când este cineva ce nu este din aceasta societate, nu trebuie
arătată nici o seriozitate, ci să se egalizeze cu persoana care abia a intrat. Cu alte
cuvinte, evitaţi să vorbiţi lucruri serioase, ci numai lucruri ce se potrivesc cu
persoana care abia a intrat, ce se mai numeşte şi “un musafir nepofit”.
REFERITOR LA DRAGOSTEA PRIETENILOR

Articolul Nr.2, 1984

1) Nevoia pentru dragostea prietenilor.


2) Care este motivul pentru care am ales special acesti prieteni, si de ce m-
au ales acesti prieteni pe mine?
3) Ar trebui ca fiecare dintre prieteni sa isi destainuie dragostea pentru
societate, sau este de ajuns sa se simta dragostea in sufletul cuiva si sa se
practice dragostea prietenilor in ascuns, si astfel sa nu fie nevoie sa se
arate in mod deschis ce este in inima lui?
Este stiut ca a fi umil este un lucru maret. Dar de asemenea putem spune
si opusul – anume ca cineva trebuie sa isi destainuie dragostea din
sufletul lui indreptata catre prieteni, din moment ce reveland-o, el
starneste inimile prietenilor indreptandu-le catre prieteni, in asa fel incat
ei vor simti ca fiecare dintre ei practica dragostea pentru prieteni.
Beneficiul din aceasta este ca in aceasta maniera, cineva dobandeste
puterea sa practice dragostea pentru prieteni cu mai multa convingere,
deoarece forta de a iubi a fiecarei persone este integrata in celalalt.
Se dovedeste ca acolo unde o persoana are o masura/grad/(gram) de
putere sa practice iubirea pentru prieteni, daca grupul este format din 10
membrii, apoi el este integrat cu 10 forte ale nevoii, care intelege ca este
necesar sa se angajeze in iubirea pentru prieteni. Oricum, daca fiecare
dintre ei nu arata societatii ca practica iubirea pentru prieteni, atunci
oricaruia ii lipseste forta grupului.
Aceasta este asa pentru ca e foarte dificil sa judeci prietenul cuiva
intr-un mod favorabil. Fiecare crede ca el este virtuos si ca doar el este
angajat in iubirea pentru prieteni. In aceasta stare, respectivul are foarte
putina tarie sa practice dragostea pentru altii. De aceea, aceasta lucrare,
in mod specific ar trebui facuta public si nu in mod ascuns.
Dar individul intotdeauna trebuie sa isi reaminteasca despre scopul
societatii. Altfel , corpul tinde sa incetoseze scopul de vreme ce corpului
intotdeauna ii pasa de propria lui satisfacere. Trebuie sa ne amintim ca
societatea a fost intemeiata exclusiv pe aceasta baza a atingerii iubirii
pentru ceilalti, iar aceasta este capul de pod pentru iubirea Creatorului.
Aceasta este obtinuta specific afirmand ca un individ are nevoie de
societate pentru a fi capabil sa daruiasca unui prieten fara nici o
recompensa. Cu alte cuvinte, el nu are nevoie de societate pentru ca in
felul acesta societatea sa ii ofere asistenta si daruri care ii vor umple
vasele de primire ale corpului. O asemenea societate este construita pe
dragoste-de-sine si determina doar dezvoltarea vaselor sale de receptie
pentru ca acum el vede o oportunitate sa obtina mai multe posesiuni prin
prietenul sau care il sprijina sa obtina mai multe posesiuni corporale.
In schimb, noi trebuie sa ne amintim ca societatea a fost stabilita pe baza
iubirii pentru ceilalti astfel incat fiecare membru sa primeasca de la grup
dragostea pentru ceilalti si repulsia fata de sine. Si vazand ca prietenul
sau face eforturi sa se anuleze pe sine si sa ii iubeasca pe ceilalti, acest
lucru ii va influenta pe toti sa fie integrati in intentiile prietenilor lor.
Din acest motiv, daca societatea e alcatuita din zece membri, de exemplu,
fiecare va avea zece forte ca sa practice auto-anularea, ura pentru sine si
dragostea pentru ceilalti. Altfel, acela ramane doar cu o singura forta de
iubire pentru ceilalti, din moment ce el nu vede ca prietenii lui o practica,
deoarece prietenii practica dragostea pentru ceilalti in ascundere. Mai
mult de atat, prietenii il fac sa isi piarda taria dorintei de a merge pe calea
dragostei pentru ceilalti. In aceasta stare, el invata din actiunile lor si cade
sub dominatia dragostei de sine.
4) Ar trebui ca fiecare sa stie nevoile prietenului sau, in mod special a
fiecarui prieten, astfel incat el sa stie cum poate sa le implineasca, sau
este de ajuns sa practice dragostea pentru prieteni in general?

Iubirea de Prieteni
Articolul 3 – 1984
„Şi un anumit om l-a găsit, si iată, el rătăcea prin câmpie. Şi omul l-a întrebat: ‚Ce
cauţi?’ Şi el a răspuns: ‚Îmi caut fraţii. Spune-mi, te rog, unde îşi pasc ei oile?’ ”
(Geneza,37)

Când spunem ca un om „rătăcea pe câmpie” ne referim la locul de unde ar trebui să


răsară roadele pământului, pentru a susţine lumea. Si munca agricolă cuprinde
aratul, semănatul şi recoltatul. Se spune despre asta că: „Aceia care seamănă cu
lacrimi, vor culege cu bucurie” şi aceasta se numeşte „o câmpie pe care Creatorul a
binecuvântat-o.”

Baal HaTurim a explicat că o persoană ce rătăceşte pe câmpie, este de fapt aceea


care se abate de la calea raţiunii, care nu cunoaşte calea reala care îl duce la locul
unde ar trebui sa ajungă. Şi persoana ajunge la o stare în care crede că niciodată nu
va mai atinge scopul pe care trebuia să-l atingă.

Şi omul l-a întrebat: “Ce cauţi?” însemnând “Cum te pot ajuta?”. Şi el a spus: “Îmi
caut fraţii”. Fiind împreună cu fraţii mei, adică, fiind intr-un grup in care exista iubirea
de fraţi, voi fi capabil sa identific traseul care mă duce către casa Creatorului.

Acest traseu este numit “calea dăruirii” şi acesta este un mod diferit de cel al naturii
noastre. Pentru a fi capabili să îl dobândim, nu există o altă cale decât iubirea de
prieteni, prin care fiecare îşi poate ajuta prietenul.
Şi omul a spus: „prin urmare, sunt plecaţi”. Rashi a interpretat că ei au plecat din
frăţie, adică nu vor sa facă legământ cu tine. În final, aceasta a cauzat Israelului exilul
din Egipt. Şi pentru a fi răscumpăraţi din Egipt, trebuie să intrăm într-un grup care
doreşte să aibă iubirea de prieteni, iar prin asta vom fi recompensaţi cu exodul din
Egipt si cu primirea Torei.