Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ne-am adunat aici să punem bazele unei societăţi pentru toţi cei ce doresc să
urmeze calea şi metoda lui Baal HaSulam, modul în care să putem urca la nivelul de
om şi să nu rămânem animale, aşa cum înţelepţii noştri (Yevamot, 61a) au spus: „voi,
oile Mele, oile pajiştii Mele, sunteţi oameni.” Iar Rashbi a spus, „voi sunteţi numiţi
oameni, dar cei ce se închină la idoli, nu sunt numiţi oameni.”
Pentru a înţelege meritul omului, acum vom cita din înţelepţii noştri
(Berahot, 6b) versul, “În concluzie, totul fiind auzit: fie-ţi frică de Dumnezeu şi
urmează-I legile căci astfel este întreg omul” (Ecclesiastes, 12:13). Şi Gemarah
întreabă, “Ce înseamnă: ‘căci astfel este întreg omul’?”
Rabbi Elazar spunea, “Creatorul a spus: ‘Intreaga lume a fost creată numai
pentru asta.’ Asta înseamnă că întreaga omenire a fost creată pentru frica de
Dumnezeu.”
Totuşi trebuie să înţelegem ce este frica de Dumnezeu, ea fiind motivul
pentru care a fost creată lumea. Din toate cuvintele înţelepţilor noştri, învăţăm că
motivul creaţiei este să beneficieze creaturile Sale. Asta înseamnă că Dumnezeu a
vrut să bucure creaturile sale încât ele să se simtă fericite în lume. Iar aici înţelepţii
noştri au spus despre versul: „Căci astfel este întreg omul,” că motivul pentru crearea
lumii este frica de Dumnezeu.
Dar în acord cu ce este explicat în eseul, “Matan Tora,” motivul pentru care
creaturile nu primesc fericire şi plăcere, chiar daca ăsta a fost scopul creaţiei, este
diferenţa de calităţi dintre Creator şi creatură. Creatorul este Cel ce dăruieşte iar
creaturile primesc. Dar este o regulă cum că ramurile sunt asemenea rădăcinii din
care s-au născut.
Şi cum nu este recepţie în rădăcina noastră, deoarece Creatorul nu este
deficient în nici un fel şi nu are nevoie de nimic pentru a-Şi satisface dorinţa, omul
simte neplăcere atunci când trebuie să fie un receptor. De aceea fiecare persoană
este ruşinată să mănânce pâinea ruşinii.
Pentru a corecta asta, lumea a trebuit să fie creată. Olam (lume) înseamnă
He’elem (ascundere, tăinuire), astfel încât bucuria şi plăcerea trebuie ascunse. De ce
este aşa? Răspunsul este pentru frică. Cu alte cuvinte, este aşa pentru ca omului să-i
fie frică să-şi folosească vasele de primire, denumite “dragostea de sine”. Asta
înseamnă că trebuie să te fereşti să primeşti plăcere pentru că o pofteşti, şi trebuie
să ai puterea să învingi pofta, obiectul dorinţelor omului.
În schimb, omul ar trebui să primească plăcerea ce aduce multumire
Creatorului. Asta înseamnă că fiinţa va dori să Îi dăruiască Creatorului şi să aibă frică
de Creator pentru primirea pentru sine, deoarece recepţia plăcerii – atunci când
cineva primeşte pentru beneficiul personal – îl îndepărtează din a se alipi
Creatorului.
De aceea, când o persoană îndeplineşte Mitzvot (poruncile) Creatorului,
acea persoană ar trebui să intenţioneze ca Mitzvot să îi aducă gândul pur de a dărui
Creatorului prin respectarea Mitzvot. Este precum au spus înţelepţii noştri: ”Rabbi
Hanania Ben Akashia spune, ‘Creatorul a dorit să cureţe Israelul, de aceea le-a dat
din plin Torah şi Mitzvot.’”
Şi de aceea ne-am adunat aici - să punem bazele societăţii în care fiecare
dintre noi urmează spiritul dăruirii faţă de Creator. Şi pentru a obţine dăruirea faţă
de Creator, trebuie să începem cu dăruirea faţă de om, ce este denumită „dragoste
faţă de ceilalţi.”
Şi dragostea faţă de ceilalţi poate fi împlinită numai prin renunţarea la sine.
Astfel, pe de o parte, fiecare persoană ar trebui să se simtă singură, iar pe de altă
parte, să fie mândră deoarece Creatorul ne-a dat şansa să fim în societatea în care
fiecare dintre noi are doar un singur scop: ca Divinitatea să fie între noi.
Şi, deşi nu am obţinut încă acest scop, avem dorinţa de a-l obţine. Şi asta, de
asemenea, trebuie să fie apreciată de către noi, pentru că deşi suntem la începutul
drumului, chiar sperăm să obţinem acest scop măreţ.
Scopul Societăţii 2
Deoarece omul a fost creat cu un Kli numit “iubire de sine”, adică în actul în
care el nu vede nici un beneficiu pentru sine, omul nu are nici o motivaţie să facă nici
cea mai mică mişcare. Iar fără să îşi anuleze această iubire de sine, este imposibil să
ajungă la Dvekut (adeziune) cu Creatorul, adică echivalenţă de formă.
Şi pentru că este împotriva naturii noastre, noi avem nevoie de o societate
care să formeze o forţă imensă, astfel încât noi să putem lucra la anularea voinţei de
a primi, numită “rău”, ce împiedică atingerea scopului pentru care omul a fost creat.
Pentru acest motiv, societatea trebuie să constea din indivizi ce sunt unanim
de acord că ei trebuie sa îl atingă. Apoi, toţi indivizii devin o imensă forţă ce pot lupta
împotriva ei insăşi, pentru că fiecare este integrat în toţi ceilalţi. Astfel, fiecare
persoană are ca bază o mare dorinţă de a atinge scopul.
Pentru a fi integraţi unul în altul, fiecare persoană ar trebui să se anuleze pe
sine în faţa celorlalţi. Asta se realizează când fiecare vede meritele prietenului ci nu
defectele sale. Dar cel ce gândeşte că el e un pic mai sus decât prietenul său, nu se
mai poate uni cu ei.
De asemenea, este important să ramană serioşi în timpul adunării pentru a
nu pierde intenţia, pentru că tocmai pentru acest scop ei s-au adunat. Şi să umble
umili, ceea ce este un mare lucru, omul trebuie să se obişnuiască să pară ca şi cum el
nu ar fi serios. Dar, de fapt, un mare foc arde în inimile lor.
Totuşi, pentru cei mici, în timpul adunării, trebuie să fie atent să nu urmeze
cuvintelor şi faptelor ce nu duc spre scopul adunării – că astfel vor ajunge la Dvekut
cu Creatorul. Iar, în legatură cu Dvekut, vezi eseul “Matan Torah”.
Dar atunci când el nu este cu prietenii săi, este cel mai bine să nu arate nimic
din intenţia din inima sa şi să pară ca toţi ceilalţi. Acesta este înţelesul a “mergi umil
cu Domnul Dumnezeul tău”. Şi deşi sunt interpretari mai înalte ale acesteia,
explicaţia simpla este deasemenea un mare lucru.
Aşasar, este un lucru bun ca acolo să fie egalitate între prietenii ce se unesc,
pentru ca unul să fie anulat în faţa celuilalt. Şi ar trebui să fie o observare atentă in
societate, care să nu permită frivolitatea, pentru că frivolitatea ruinează totul. Dar,
aşa cum am spus, asta ar trebui să fie o problemă interioară.
Iar atunci când este cineva ce nu este din aceasta societate, nu trebuie
arătată nici o seriozitate, ci să se egalizeze cu persoana care abia a intrat. Cu alte
cuvinte, evitaţi să vorbiţi lucruri serioase, ci numai lucruri ce se potrivesc cu
persoana care abia a intrat, ce se mai numeşte şi “un musafir nepofit”.
REFERITOR LA DRAGOSTEA PRIETENILOR
Iubirea de Prieteni
Articolul 3 – 1984
„Şi un anumit om l-a găsit, si iată, el rătăcea prin câmpie. Şi omul l-a întrebat: ‚Ce
cauţi?’ Şi el a răspuns: ‚Îmi caut fraţii. Spune-mi, te rog, unde îşi pasc ei oile?’ ”
(Geneza,37)
Şi omul l-a întrebat: “Ce cauţi?” însemnând “Cum te pot ajuta?”. Şi el a spus: “Îmi
caut fraţii”. Fiind împreună cu fraţii mei, adică, fiind intr-un grup in care exista iubirea
de fraţi, voi fi capabil sa identific traseul care mă duce către casa Creatorului.
Acest traseu este numit “calea dăruirii” şi acesta este un mod diferit de cel al naturii
noastre. Pentru a fi capabili să îl dobândim, nu există o altă cale decât iubirea de
prieteni, prin care fiecare îşi poate ajuta prietenul.
Şi omul a spus: „prin urmare, sunt plecaţi”. Rashi a interpretat că ei au plecat din
frăţie, adică nu vor sa facă legământ cu tine. În final, aceasta a cauzat Israelului exilul
din Egipt. Şi pentru a fi răscumpăraţi din Egipt, trebuie să intrăm într-un grup care
doreşte să aibă iubirea de prieteni, iar prin asta vom fi recompensaţi cu exodul din
Egipt si cu primirea Torei.