Mizele ”autenticității”

și
proiectul filozofic al masoneriei
ca formă de educație umană

Primele trei dialoguri ale lui Gotthold Ephraim Lessing, dintre Ernst și Falk, din
scrierile se încadrează într-o veche tradiție a culturii europene având ca scop educarea morală
ca instrument principal în devenirea umană.
Plecând de la Pitagora, unul dintre primii învățați care a folosit filozofia ca instrument
de desăvârșire morală, civilizația greacă, antică, a pornit un demers pentru instruirea morală a
cetățenilor dar și pentru desăvârșirea spirituală a omului. Francmasoneria are o legătură
directă cu Pitagora prin simbolurile comune cu colegiile pitagoreice dar și prin elemente de
structură (gradele masonice, tăcerea, numerele, geometria, etc)
Francmasoneria folosește în toate ritualurile ei dialogurile, atât de răspândite și la
marii filozofi ai antichității Aristotel și Platon, care ne-au lăsat scrieri legate atât de moralitate
(Etica nicomahica – Aristotel, Republica – Platon), cât și cele legate de creația logosică, prin
cuvânt (Timaios – Platon)
Dialogurile și învățăturile morale mai sunt întâlnite și într-o altă scriere fundamentală
a omenirii și a francmasoneriei – Corpus Hermeticum, unde, în prima dintre scrieri,
Poimandres îi destăinuie lui Trismegistos secretele înțelegerii lumii.
Framcmasoneria operativă a recunoscut cele patru virtuți cardinale, enunțate de Platon
în Republica și chiar le-a materializat prin dăltuire, în piatră, pe fațadele catedralelor.
Psihomahia – lupta dintre virtute și viciu – este personificată de prezențe feminine ce înving
animale – personificări ale viciilor, ale instinctelor, ale dorințelor primordiale.
În dialogurile lui Lessing, mai apare o unealtă folositoare în demersul descoperirilor
interioare și al contemplării existenței – meditație. Procedeu folosit de aproape toți marii
înțelepți și care este preluat și de francmasonerie prin reflecție, meditație și meditație
profundă, stări prin care trebuie să treacă orice francmason pe drumul devenirii sale.
Dialogurile lui Lessing ascund și o șaradă, după cum recunoaște explicit Ernst. La
finalul primului dialog, Falk pleacă să prindă fluturi. Surprinzători pentru un dialog care se
dovedea serios și aplecat la nevoile omului. Chiar și începutul celui de al doilea dialog, are ca
subiect tot fluturele neprins, care a fugit trecând peste o apă. Ce poate fi acest fluture într-o
discuție despre educarea umană? Poate, ajutorul ne va veni de la pictorul Dosso Dossi care în
1542 a realizat - Jupiter, Mercur și Virtutea sau mai cunoscută ca Jupiter pictând fluturi.
Jupiter, cel puternic, stăpânul fulgerului, este înfățișat într-o poziție ... feminină, pictând
fluturi, în timp ce Mercur (Hermes) în face semnul tăcerii, Virtuții (Arette) să tacă. Poate
scena, ca și dialogurile lui Lessing ar trebui decriptat astfel: prin tăcere, prin meditație,
dincolo de lucruri materiale unde virtutea nu-și are rostul, în lumea conștiinței, poate – se
poate găsi o cale de comunicare (Mercur) cu divinitatea (Jupiter), cu cea care ne-a creat
sufletul. Fluturele este simbolul metamorfozei de la un animal târâtor (omida) la unul care se
înalță spre cer. Dar în aceeași măsură este și simbolul lui Psyche, personificarea sufletului
uman. Jupiter creează suflete de fapt.
Ca o concluzie, francmasoneria folosește moralitatea ca instrument de educație umană
dar scopul ei ultim este să .... prindă fluturi